Sunteți pe pagina 1din 62

STUDII, OPINII, INFORMĂRI

DEMOCRAŢIE: VIS ŞI REALITATE

Victor IONESCU Izabella TURZA


consilier colaborator expert
Consiliul Legislativ Consiliul Legislativ

de a îmbogăţi o experienţă mereu mai liberă şi mai


I. Introducere
umană, la care toţi să participe şi să contribuie6.
O prezentare succintă, extrem de Iniţial, trăind într-o societate în care
condensată a unui subiect atât de vast, important şi acţiona principiul lui Platon potrivit căruia nimeni
disputat pare o încercare temerară, dacă nu s-ar lua nu poate să nu aibă un conducător, dar şi mai
în considerare că schiţarea diverselor puncte de târziu, când Napoleon afirma că "oamenii nu au
vedere nu urmăreşte decât incitarea facultăţilor alte drepturi decât să fie guvernaţi", individul nu a
noastre de judecare asupra unor aspecte legate încetat, totuşi, să viseze că poate acţiona
intim de existenţa noastră, ca subiecte într-un independent, deşi experienţa cinică îi demonstra că
univers politic, marcat de conflicte şi sete de este incapabil de aceasta7. Individul, în cele din
putere1, mereu în căutarea unei democraţii urmă, condus de raţiune, şi-a dat seama că este mai
neînţelese, ameninţate şi niciodată împlinite. liber într-o societate organizată pe baza unui
Trecând în revistă părerile potrivit cărora consens, decât în singurătatea în care nu ascultă
democraţia în prezent este de nedepăşit, precum şi decât de el însuşi. Fie că îşi ducea existenţa într-o
opinia demoralizatoare că aceasta ar putea fi ceva timocraţie (conducere unică), oligarhie
ce nu putem avea2, ea fiind doar un accident istoric (conducerea unei familii) sau democraţie
şi, parafrazându-l pe Oscar Wilde3 în ce priveşte (conducerea de către popor), toţi se considerau apţi
dramele vieţii omului, se poate afirma că nu pare a să judece o politică, dar foarte puţini erau cei care o
fi o simplă afirmaţie faptul că şi viaţa popoarelor puteau crea (Socrate).
poate fi confruntată cu două drame majore: una de Libertatea a însemnat pentru cetăţean, la
a nu putea înfăptui democraţia şi a doua...de a o început, dreptul pur şi simplu de a-şi folosi
realiza. inteligenţa cu care era înzestrat. Prin democraţie a
Orice individ normal îşi doreşte binele, cu înţeles, ulterior, posibilitatea de a pune în practică
conştiinţa, legată de natura sa, asupra superiorităţii această inteligenţă a sa şi a tuturor, în folosul
adevărului faţă de fals, a justului faţă de injust, a societăţii8.
ordinii faţă de dezordine4. Tot astfel nici o societate Privită astfel, mişcarea politică, o
nu se poate lipsi de un ideal care să o inspire şi de o succesiune de diferite forme de conştiinţă9 spre
cunoaştere a principiilor care să îi orienteze democraţie, apare ca un vector al istoriei, o luptă
organizarea5. Perioadele de mare civilizaţie, între Spirit şi Forţă, o mare aventură a omenirii, o
într-adevăr, sunt acelea în care aceste două condiţii călătorie în timp10, nu fără sfârşit, dar în mod sigur
se regăsesc. Democraţia nu este posibilă fără un spre o destinaţie încă necunoscută, datorită
ideal în posibilităţile nelimitate ale naturii umane ambiguităţilor şi dificultăţilor de punere în operă.
Aşa se şi explică de ce nici la ora actuală nu există
1
Michel Winock, Le siècle des intellectuels, Paris,
Editions du Seuil, 1997
2
John Hoffman, State and democracy, Sussex,
6
Wheatsheaf Books, 1988, p. 176 Dictionnaire de la philosophie, 2000, p. 1528
3 7
Christine André, Francis Lelord, L'estime de soi K. R. Popper, The open society and its enemies,
(S'aimer pour mieux vivre avec les autres), Paris, Ed. London, 1991, p. 15
8
O. Jacob, 1999, p.170 Jean François Revel, La tentation totalitaire, Paris, 1976
4 9
André Glucksmann, Cynisme et passion, Paris, Francis Fukuyama, La fin de l'Histoire et le dernier
Bernard Grasset, 1981, p. 31 Homme, Paris, Flammarion, 1992, p. 85
5 10
Valerie Giscard d'Estaing, Démocratie française, John Dunn, The unfinished journey, London,
Paris, 1976 Oxford University Press, 1993
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 3
Studii, opinii, informări

o definiţie unanim acceptată a democraţiei11. În libertatea tuturor. Democraţia intrând în istorie


legătură cu dificultatea de a da o definiţie, amintim şi-a croit drum cu dificultate, în ritm diferit şi
dilema în care se găsea Sf. Augustin care spunea că modalităţi diverse în funcţie de societatea care o
ştie ce este Timpul atâta vreme cât nu era întrebat, prefera şi apare în momentul actual, ca singurul
dar că nu mai ştie nimic, când i se cerea să dea o sistem politic şi social viabil. J. J. Rousseau afirma
definiţie. Tot astfel12 se spune că un rabin, întrebat că dacă ar exista un popor de zei, aceştia s-ar
ce este iudaismul a răspuns că îi trebuie 40 de ani guverna democratic, o guvernare, însă, atât de
pentru a răspunde, dar că ştie un alt rabin care o perfectă, nu se potriveşte oamenilor16.
poate face în 5 minute. Contactat, acesta a răspuns Relaţia individului cu Puterea, care
prompt "iudaismul este justiţia pentru toţi". permite triumful voinţei unei persoane sau grup de
Solicitând să i se explice ce înseamnă justiţie persoane, a fost întotdeauna asimetrică17 în
pentru toţi, i s-a răspuns că i-ar trebui 40 de ani ca privinţa restricţiilor aduse libertăţii, eventuala
să-i răspundă. rezistenţă fiind înlăturată sau prevenită fie prin
Definită13 ca un tip de regim de monopol exercitarea puterii de comandă, prin sancţiuni, fie
politic, democraţia a fost văzută catastrofal la prin puterea de influenţă sugerând
început: ca un "accident" tranzitoriu prin care comportamentele dorite.
populaţia îşi impune tirania (Platon), caracterizată O trecere în revistă, oricât de sumară, a
ulterior ca "noţiune ce nu există" (Giovani Sartori), istoriei democraţiei este utilă întrucât epocile
deoarece exercitarea nelimitată a libertăţii duce la moarte fac istoria18, fiecare epocă atunci când se
creşterea inegalităţii, iar încercarea de a întrona sfârşeşte intră în relativitate, aliniindu-se celorlalte
egalitatea riscă să compromită libertatea, apoi ca epoci de asemenea apuse. De multe ori trecutul are
un regim "aristocratic atenuat" prin sistemul de culorile prezentului. Avem o datorie faţă de
alegeri (Bernard Manin) şi care se întreţine prin memorie fiindcă la ce ne-ar mai folosi dacă
speranţele pe care le lansează, dar pe care din ce în refuzăm de a trage învăţăminte din ea.
ce mai puţin le poate satisface într-o lume atât de Istoria este marcată nu numai de mari
complexă (Danilo Zolo), precum şi ca o democraţie evenimente, de mari oameni politici, dar şi de
deliberativă, un concept evaluat mai puţin prin apariţia unor opere fundamentale, politice şi
natura formală a instituţiilor şi extinderii dreptului ştiinţifice, care au contribuit la pregătirea
de vot, cât, mai ales, prin calitatea dezbaterii evenimentelor respective. Înţelegerea unei anumite
publice (J. Habermas). societăţi nu se poate face, însă, decât prin prisma
Istoria a oscilat între doi poli: dictatură şi mentalităţii ei. Or, dificultatea constă în aceea că
democraţie sau, după cum afirmă unii analişti14 nu se poate spera să se ajungă la înţelegerea
care au identificat şi un important element comun: istorică a problemelor vieţii politice prin simpla
dictatură şi corupţie şi democraţie plus corupţie, expunere a dezbaterilor acestora de către mari
deoarece democraţia a adus, din păcate, la personalităţi, care, de multe ori, au fost prezentate
suprafaţă o corupţie care preexista. De când a la un nivel de abstracţie şi inteligenţă inaccesibil
apărut Statul - de la cetăţile antice până la contemporanilor lor19. Şi azi încă, spunea Mark
birocraţiile contemporane Adevărul a depins de Twain, un clasic este autorul pe care oricine
Puterea constituită. Meritul specific filosofiei15 care doreşte să-l fi citit, dar nimeni nu intenţionează să-l
s-a poziţionat în serviciul adevărului, al tuturor citească, iar în Franţa, cetăţenii îşi venerează
libertăţilor, este acela de a demasca, prin analizele conducătorii, mai mult decât îi ascultă şi discută
sale, toate instituţiile represive. Nu trebuie, însă, să despre scriitorii lor mai mult decât îi citesc.
comitem greşeala de a judeca prea aspru, cu
II. Inegalitatea condiţiilor
mentalităţile începutului de secol XXI, mentalităţi
din secolele precedente, întrucât s-a demonstrat cu "Invenţia democraţiei" nu este opera
câtă dificultate se înţelege faptul că pentru efectiva secolelor recente, ea este, în mod cert, de origine
libertate a unuia este imperios necesară greacă. Acest regim al numărului îl are ca
fondator pe Clistene, un aristocrat, strămoşul lui
11
Ronald Dworkin, Freedom's Law, London, Oxford
16
University Press, 1991, p. 10 Antoine de Baecque, Une histoire de la démocratie
12
Jean - Claude Carrière, Le cercle des menteurs, en Europe, Paris, Le Monde Editions, 1991, p. 24
17
Paris, Plon, 1998, p. 259 Claude Rivière, Anthropologie politique, Paris,
13
Dictionnaire de la science politique et des institutions Armand Colin, 2000, p. 12
18
politiques, Paris, Armand Colin, 2001, p. 79 Elvire de Brissac, O, dix-neuvième! Paris, Bernard
14
Denis Robert, La justice ou le chaos, Paris, 1996 Grasset, 2001, p. 390 citându-l pe J. P. Sartre
15 19
François Châtelet, Histoire de la philosophie: Idées, Quentin Skinner, Les fondements de la pensée
doctrines, vol. VIII, Paris, Hachette, 2000, p. 242. politique moderne, Paris, Albin Michel, 2001, p. 10
4 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

Pericle, care a "lărgit" cadrul Cetăţii prin admiterea care permitea traducerea în justiţie a oricărui bănuit
de numeroşi meteci. Mai târziu a devenit o reacţie, că ar activa "contra democraţiei".
un antidot împotriva tiraniei, fundamentându-se În limba elenă "kratos" înseamnă puterea
pe trei principii: Constituţie, cetăţenie şi lege. Dar care dispune de mijloace de constrângere şi
chiar de la început această democraţie a fost aparţine "celor mai buni" percepuţi ca atare. Dar şi
criticată de cele mai luminoase minţi ale epocii ca această percepţie era relativă. Astfel, Alcibiade26 a
fiind un "regim aristocratic numit democraţie"20 obţinut comanda armatei în Sicilia nu pentru că era
sau o "democraţie imperială" caracterizată prin un comandant de oşti experimentat, ci pentru
contradicţia dintre Constituţia interioară şi reputaţia de a fi câştigat un concurs la Jocurile
ambiţiile exterioare de dominaţie, cât şi prin Olimpice.
inegalităţile condiţiilor interne. În privinţa democraţiei organizate de
Societăţile predemocratice se bazau pe Pericle în Atena ca o formă de guvernare în care
principiile ierarhic şi al dependenţei faţă de poporul îşi exercită suveranitatea, aceasta a fost
comunitate, pe diferenţa între "Eu" şi "Ceilalţi". S-a supusă unor critici foarte acide formulate de marii
arătat21 că de la Herodot la Toqueville, de la Platon gânditori contemporani. Astfel, Platon, pe lângă
la Hannah Arendt numeroasele studii nu au reuşit o faptul că afirma că democraţia înseamnă
demonstraţie decisivă şi definitivă a acestui tip de "conducerea de către incompetenţi"27, considera că
regim politic care nu este numai un ansamblu aceasta este constant ameninţată de către
instituţional, ci un tip de societate ce se sprijină demagogie, care poate distruge structurile cetăţii
pe o concepţie asupra omului. In India22, de cu consecinţa instalării anarhiei. Politica
exemplu, castele nu consfinţeau numai poziţia democratică sedusă prin frumoase discursuri nu
socială a omului – homo hierarchicus - ci era o poate avea orizont, afirma el, pentru că este oricând
stare de spirit care implica recunoaşterea unui lanţ la îndemâna demagogilor care, în afara abilităţii de
ascendent de dispreţ în raport cu care se justificau manevrare a mulţimii, nu au capacitatea de a
veritabile repulsii fizice între oameni. menţine ordinea, justiţia, iar prin denaturarea
Chiar şi în democraţia elenă, numai adevărului transformă politica în mascaradă.
cetăţenii se recunoşteau între ei ca liberi şi egali23. Nici Socrate nu credea că democraţia ar
Dar exista o egalitate chiar între cetăţeni? Poporul putea aduce domnia justiţiei deoarece dreptul de a
care era "suveran" nu coincidea cu populaţia cetăţii face orice, beţia libertăţilor, alăturate cu
- sclavii erau de trei ori mai numeroşi, iar femeile concupiscenţa reprezintă o boală care deschide
persoane libere nu contau decât în comediile lui calea servituţii şi în cele din urmă a tiraniei.
Aristofan24. De aceea cetăţenii cetăţilor elene erau Tranziţia de la democraţie la tiranie se face prin
înspăimântaţi de exil din cauza "dezumanizării" pe apariţia unui lider popular care ştie să exploateze
care o implica, fiind o trecere în "neantul antagonismele dintre bogaţi şi săraci. Socrate făcea
necetăţeniei". Cât priveşte libertatea şi egalitatea aluzie directă la tiranul din Siracuza pe care
merită semnalată împrejurarea, când pentru a se poporul l-a salutat iniţial ca pe un campion al
asigura un cvorum de 6.000 cetăţeni la un miting libertăţii, ca în final, acelaşi popor, să constate că a
din Ecclesia, unii cetăţeni suportau să fie ajuns în sclavie28. Aprecierile de mai sus urmau să
literalmente aduşi legaţi de pe stradă25. O anticipare fie confirmate şi secole mai târziu, deoarece toate
a "obligaţiei de a fi liber" a lui Rousseau şi a regimurile autoritare sau totalitare au suscitat
"obligaţiei de a fi fericit" în regimurile totalitare. vocaţii, au creat condiţii şi au promovat oameni
Dar, în acelaşi timp, orice cetăţean avea deschisă o susceptibili să le facă, totuşi, să funcţioneze în
acţiune în justiţie, foarte redutabilă "eisaggelie" pofida lipsei consensului general. În fine Tucidide
era de părere că măreţia democraţiei, atât de
lăudată, din timpul lui Pericle, nu s-a datorat
20
Guy Hermet, La Démocratie (un exposé pour influenţei mulţimii, ci prudenţei acestui om de
comprendre, un exposé pour réfléchir), Paris, stat, care a căutat să menţină poporul pe calea
Flammarion, 1997 înţelepciunii şi a raţiunii.
21
Simone Goyard-Fabre, Qu'est-ce que la Tirania este o formă de guvernare care
démocratie: La généalogie philosophique d'une grande face cel mai puţin caz de libertate, iar în ea
aventure humaine, Paris, 1999, p. 14
22
Françoise Héritier, De la violence, Paris, Ed. Odile
Jacob, 1996, p. 335
23
Robert Legros, L'avènement de la démocratie,
26
Paris, Bernard Grasset, 1999, p. 56 Jacqueline de Romilly, Alcibiade, Paris, Editions de
24
Jacqueline de Romilly, Problèmes de la démocratie Fallois, 1995, p. 91
27
grecque, Paris, 1975 Norman Davies, op. cit. p. 130
25 28
Norman Davies, Europe: a History, Oxford, 1996 K. R. Popper, op. cit.
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 5
Studii, opinii, informări

libertatea este absolută, dar numai a unuia considerat ca subiect egal, nu ca individ, ci ca
singur29. semen (asemănător). In consecinţă, drepturile pe
Rămânând în lumea antică, dreptul roman care le are nu mai sunt considerate ca decurgând
dominat şi el de ideea cetăţeniei "cives romanus" din apartenenţa la vreun grup, ci în baza
era departe, chiar în timpul Republicii, de a avea individualităţii însăşi.
ceva comun cu regimul democratic. Mai mult, au
III. Redescoperirea şi progresul ideilor
fost mari gânditori printre care Seneca, ce au
democratice
demonstrat cum unii oameni pot emite admirabile
precepte asupra virtuţii, îndeletnicindu-se în acelaşi Democraţia cere în primul rând abolirea
timp cu practici foarte dubioase30. oricăror relaţii de "dependenţă naturală" pe baza
Pe baza recunoaşterii superiorităţii celor ce principiului independenţei individuale, în calitate
exercită puterea, era justificată şi inferioritatea de oameni, care să le permită alegerea propriului
celor conduşi, într-o ierarhie bazată pe principiul lor drum în viaţă. Întrucât experienţa a demonstrat
"coexistenţei". Ca să devină, însă, naturală se că instituţiile aristocratice nu au avut niciodată o
impunea recunoaşterea superiorităţii încă de la reală simpatie faţă de cei diferenţiaţi ierarhic, s-a
naştere. încercat să se înlocuiască sentimentul apartenenţei
În timpul lui Carol cel Mare31 (sec. IX), naturale faţă de oamenii comunităţii restrânse, cu
care a dat o nouă formă Europei, se creează o un sentiment general de apartenenţă la întreaga
nobilime, a celor care au legătură directă cu umanitate. Omul valorează pentru că este Om,
Puterea, potrivit rangului pe care o persoană îl nici o apartenenţă neputând fi esenţială în afară de
ocupă în cadrul unei duble ierarhii constituite prin cea a umanităţii.
natura funcţiilor publice exercitate, cât şi prin Mutaţia democraţiei33 a început o dată cu
proximitatea cu persoana regelui. De la această Reforma prin zdruncinarea structurilor ierarhice,
aristocraţie personală se trece la o nobleţe prin denaturalizarea inegalităţilor şi a continuat
transmisibilă, deci de la o ierarhie născută în pentru ca oamenii să se simtă asemănători şi să se
virtutea puterii, la o putere născută din ierarhie. recunoască unii pe alţii în această calitate de
Astfel, rangul începe să fie recunoscut congenital, oameni.
fixat de la naştere şi nu în virtutea unei decizii Consolidarea democraţiei în timp s-a
umane. Generalizarea stratificării aristocratice produs printr-o eliminare treptată a "ierarhiilor
ulterioare a transformat societatea într-un fel de naturale", prin conştientizarea faptului că plasarea
lanţ cu verigi - de la ţăran la rege - cu drepturi şi privilegiilor înaintea meritului este un fel de păcat
obligaţii riguros fracţionate în favoarea celor care originar care destramă o naţiune ce poate fi, astfel,
în mod natural erau destinaţi să conducă. abandonată legilor unei "mediocraţii" şi nu unei
Puterea aristocraţiei, limitată teoretic "meritocraţii". Filosofia politică care începe să
numai de puterea divină, înţelegea relaţiile umane conceapă originea convenţională a autorităţii, nu
ierarhice ca fiind dictate de o autoritate morală ce o mai putea face fără declararea egalităţii
se conformează ordinii naturale a lumii. În acest naturale a oamenilor. Are loc astfel o profundă
mod elementul divin devine sensibil prin transformare a mentalităţii colective prin liberarea
autoritatea ierarhică, deţinătorii puterii incarnând legăturilor medievale şi, o dată cu precizarea
autoritatea - devin proteguitorii ordinii naturale. raporturilor cu divinitatea, prin retragerea acesteia
Această percepţie a aristocratului preocupat de a-şi în afara lumii sensibile, omul devine subiect,
etala genealogia în orice împrejurare a condus, mai centrul de referinţă. A fost poate pasul cel mai
târziu la inventarea noţiunii de "gentleman" şi important pe calea egalităţii condiţiilor care, după
caracterizarea acestuia ca fiind un "nobil care cum afirma Hannah Arendt, este una dintre
trăieşte în palate şi nu are alte griji decât cele pe condiţiile principale ale Justiţiei, dar şi una dintre
care şi le face singur”32. cele mai îndrăzneţe, întrucât cu cât condiţiile sunt
Caracteristic regimurilor din trecut era egale cu atât mai puţin pot fi explicate diferenţele
diferenţa substanţială care se făcea între indivizi, în reale dintre indivizi, şi pe cale de consecinţă să poţi
care ,,altul’’ era conceput total diferit. Abia în demonstra că toţi indivizii sunt egali între ei.
societatea modernă, ,,altul’’, ,,celălalt’’ începe a fi Privită în lumina acestei mutaţii
fundamentale în conştiinţa oamenilor se poate
29 afirma că naşterea democraţiei moderne este un
Antoine Hatzenberger, La liberté, Paris,
Flammarion, 1999, p. 235
produs al vestului Europei34. Considerat suprema
30
Bertrand Russell, History of western philosophy,
33
London, 1983 Robert Legros, op. cit. p. 353
31 34
Jean Favier, Charlemagne, Paris, Fayard, 1999, p. 336 Istvan Pogany, Human rights in Eastern Europe,
32
Robert Lacey, Aristocrats, London, 1983 London, 1995
6 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

eminenţă în filosofia politică N. Machiaveli (1469- oară în Anglia. Bazele lumii moderne s-au conturat
1527)35, paradoxal, fără a face câtuşi de puţin după Revoluţia din 1688 prin contribuţia
apologia democraţiei, el este primul care a prezis iluminiştilor englezi care vizau crearea unui Stat
că, în cazul în care poporul îşi va câştiga libertatea, legitimat pe bază de lege şi libertate, cu o religie
aceasta se va face la orizontul democraţiei. mai raţională şi tolerantă, o filosofie purificată în
Republica lui, care nu este în mod cert o condiţiile în care ştiinţa oferea posibilităţi de
democraţie, totuşi, ea nu poate fi concepută ridicare a nivelului de sociabilitate. În viziunea lor,
independent de rolul pe care îl joacă poporul, o avansarea civilizaţiei nu mai avea nevoie nici de
noţiune ce se va plasa, de la el, în centrul gândirii eroi şi nici de sfinţi, oamenii având posibilitatea de
politice ulterioare. Prin declararea însă că ,,forţa a înfăptui colectiv ceea ce nu puteau face
este justă când ea este necesară’’36 – ce justifica o individual40. Statul din secolul al XVII-lea "statu
anumită estetică a crimei, Machiaveli a pus în nascendi" începe prin transformarea dreptului
evidenţă problema raportului dintre politică şi public, după modelul de tehnică de drept privat de
morală, provocând o sciziune profundă între ele. inspiraţie romană în "mandat imperativ". Th.
De altfel, trădarea în politică este o Hobes a intuit identitatea juridică dintre popor-
problemă de bază. Se spune 37 că în anul 1838, la naţiune şi reprezentanţii săi, prevestind rolul
moartea lui Talleyrand, Pezzo di Borgo pretindea "alegerilor" în politica viitoare de stat.
că are informaţii că decedatul ar fi avut parte de o De asemenea J. Locke, filosof liberal şi
primire triumfală în Infern. După ce a fost felicitat, tolerant, schiţează teoria "autorizării", potrivit
Satana, fără reproş, i-ar fi spus: "Prinţe, aţi cam căreia poporul ca entitate politică apărea ca autor
depăşit instrucţiunile mele". veritabil al legilor deschizând, astfel, calea
Descoperirea Antichităţii, entuziasmul faţă "democraţiei reprezentative", cu concluzia care
de operele marilor gânditori ai antichităţii de către se impunea: părerea majorităţii să devină
o Europă, percepută ulterior ca o comunitate de echivalentul raţional al întregului.
destin38 începe să-şi organizeze pas cu pas, un nou Mai târziu, în Franţa, Montesquieu
şi mai raţional spaţiu politic, într-o unitate de inspirat de modelul englez republican, convins, dar
cultură ce avea la dispoziţie esenţa gândirii antice, şi conştient de pericolele ce pândeau democraţia
printre altele, şi dezvăluirea calităţilor şi defectelor semnalate de greci, ridică "virtutea civică" la nivel
democraţiei ca experienţă trăită. de principiu al democraţiei, singura în măsură să
o ferească de tentaţiile de corupţie şi ingerinţele
1. Democraţia ca exigenţă
facţiunilor, apreciate ca adevărate forţe distructive
De la mijlocul secolului al XVI-lea lupta ale politicii. J. J. Rousseau era însă ferm convins
împotriva tiraniei, refuzul servituţii şi onorarea că voinţa generală suverană este "inalterabilă şi
libertăţii se înscriu, în condiţiile acelor timpuri, ca pură". Puterea de a legifera, plecând de la toţi
un adevărat eroism intelectual39. Idealizarea pentru a se aplica tuturor transformă pe oamenii
funcţiei publice a poporului recunoscându-i-se politici în executanţi - miniştri. La rândul său
acestuia un sens politic a impus, chiar în timpul atrage atenţia asupra faptului de a nu confunda
regalităţii, cerinţa "învestiturii regale". În plin nivelul ideal al unei legislaţii perfecte - aşa cum ar
absolutism monarhic prinde contur ideea trebui să fie - şi realitatea cu imperfecţiunile ei,
"poporului suveran". Afirmarea suveranităţii dezvăluindu-se ca sceptic în realizarea cândva, a
populare, deşi încă insuficientă pentru asigurarea unei democraţii adevărate, ce nu poate fi construită
fundamentului democraţiei, devine un argument ce decât prin perfectibilitatea oamenilor, prin
nu va mai putea fi ignorat. educaţie politică. De altfel, Spinoza spusese mai
Primele instituţii au fost acelea de limitare înainte că autodeterminarea poporului este
a puterii prin proceduri noi de reprezentare a singurul drum spre libertate şi că respectarea legii
acesteia, care nu se mai puteau exprima fără este indicatorul eticii democratice, o democraţie
consimţământul poporului şi se vor cristaliza prima pe care o privea ca o disciplină relativă, în natura
ei fundamentală fiind puterea absolută a unei
35
comunităţi de oameni liberi.
Simone Goyard-Fabre, op. cit., p. 70 Un eveniment deosebit de important în
36
Jean Jacques Chevallier, Yves Guchet, Les grands preziua Revoluţiei franceze din 1789 a fost
oeuvres politiques de Machiavel à nos jours, Paris, A. Colin,
utilizarea termenului de "suveranitate naţională"
2001, p.15
37
Bernadette de Castelbajac, Les mots les plus şi nu a poporului, de către abatele şi omul politic E.
méchants de l’Histoire, Paris, Perrin, 1998, p. 150
38 40
Riva Kastoryamo, Quelle identité pour l'Europe? Roy Porter, Enlightenment, Britain and the creation
Paris, Presses de Sciences, 1998 of the modern world., London, The Penguin Press,
39
Simone Goyard-Fabre, op. cit., p. 77 2000, p. 201
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 7
Studii, opinii, informări

Sieyès, cu mari consecinţe juridice ulterioare, şi pe ,,summa potestas’’ a suveranilor. Recunoaşterea


care o foloseşte ca o armă împotriva privilegiilor individului, în particularităţile sale şi libertatea lui -
arătând că ele sunt străine de naţiune din cauza consubstanţială cu fiinţa sa - marchează diferenţa
inegalităţilor juridice pe care le favorizează. dintre democraţia modernă şi cea greacă47. De
acum începe să se facă diferenţierea între individul
2. Democraţia şi "Drepturile Omului"
privat, egoist, ataşat opiniilor sale şi în special
Revoluţia franceză, pregătită de filosofii şi statutului său economic şi cetăţeanul ridicat la
economiştii sec. XVIII a izbucnit împotriva Puterii statutul de legiuitor, care are în vedere interesul
desuete instituite atât de către cei care urau comun ce reprezintă, în ultimă analiză, interesul
conservarea privilegiilor şocante, cât şi de cei care fiecărui individ. Schimbarea de mentalitate face ca
bănuiau că se intenţionează abolirea lor41. Se dorea toleranţa să dobândească noi dimensiuni, după ce
substituirea vechii societăţi fondate pe privilegii cu a funcţionat multă vreme în cea mai totală
una nouă în care egalitatea tuturor, să fie legea ipocrizie48. În primul rând toleranţa evoluează în
comună. Eliminarea puterii arbitrare şi a sensul înţelegerii convingerilor adverse, prin
privilegiilor au avut însă, beneficiari limitaţi, acceptarea chiar fără aderare, a ceea ce se
deoarece drepturile proclamate nu se extindeau dezaprobă, recunoscându-se "dreptul la eroare"
asupra tuturor iar "despotismul libertăţii" nu avea legat de ideea că fiecare are dreptul de a trăi după
nimic din democraţie. De la puritatea ideilor lui convingerile proprii49. Practic această dispoziţie de
Rousseau şi Sieyès nu a rămas decât o caricatură42. a recunoaşte altora moduri diferite de a gândi şi
De altfel, s-a afirmat că, în esenţă, Revoluţia acţiona transformă omul intolerant prin natura sa în
franceză nu a constat din transferul puterii de la tolerant şi apoi inteligent în virtutea necesităţii
bogat la sărac, ci de la bogat la bogat43, după cum convieţuirii, fără ca prin aceasta să piardă dreptul
nici Revoluţia engleză cu 100 de ani înainte nu de a combate orice puncte de vedere, dar numai
făcuse decât să stabilească suveranitatea unui prin mijloace intelectuale şi nu prin violenţă.
Parlament care reprezenta doar 10% din populaţia Democraţia respinge în mod ferm intoleranţa, în
masculină. Lordul Macauley afirma în sec. XVIII special cea etnică şi chiar religioasă care
că democraţia engleză a fost la început cea mai transformă democraţia în demografie50. Numeroşi
aristocratică, iar aristocraţia a fost cea mai cercetători, prin argumentări remarcabile,
democratică din lume44. demonstrează cum pot drepturile omului, cu clarele
Marele merit al Revoluţiei este însă acela lor aspiraţii de universalitate, să devină un proiect
de a fi pus bazele umanismului politic. Antrenat de democraţie cosmopolită, transnaţională,
în dezechilibrul general, provocat de violenţe în globală. Deocamdată, o utopie, se apreciază însă că
care raţiunea nu se regăsea45, individul începe să-şi aceasta este nu numai realizabilă, dar şi necesară,
dorească un echilibru pe care îl găseşte în replierea deoarece democraţiile subnaţionale, naţionale şi
în domeniul interiorităţii. Fiecare existenţă transnaţionale numai împreună au un viitor.
personală încearcă să-şi elaboreze o formulă în Umanismul în politică, aşa cum îl vede J. Julliard,
acord cu sine însuşi, dar şi cu lumea, căutând un ar trebui să devină, ”un sistem de considerare” în
sens al vieţii. care omul să fie privit „puţin mai mult decât un
Prin substituirea legilor naturale prin om”, a gândi la altul înainte de a gândi la sine
drepturile omului, ,,omul înlocuieşte natura’’46. însuşi.
Omul, ca fundament al normelor sale, prin
3. Democraţia, fapt social
conştiinţa pe care o are despre el însuşi, devine
,,sursă de valori’’ ceea ce transformă dreptul Conceptul juridic de democraţie, iniţial
modern într-un drept subiectiv, nemaidepinzând redus la o schemă instituţională, începe în sec.
de obiectivitatea unei ordini cosmice care justifica XVIII să fie perceput ca un cadru juridic al politicii
ca fapt social51, care desemnează puterea activă a
41
Pierre Miguel, Histoire de la France, Paris, Fayard poporului într-un spaţiu politic determinat.
1976 şi Michel Vovelle, Les droits de l'homme et la Scoaterea la suprafaţă a realităţilor sociale, o dată
conquête des libertés, Grenoble, 1986, p. 66
42
Peter Collet, Foreign Ladies. A guide to European
47
mannerism, London, 1993 Dictionnaire de sociologie, Paris, Editions du Seuil,
43
Robert Lacey, op. cit. 1999, p. 134
44 48
Antony Jay, The Oxford dictionary of political Edmond Zarifian, André Harris, Bernard
quotation, 2001, p. 229 Gouley, Les Français sont comme ça, Paris, Editions
45
Georges Gustorf, Du néant à Dieu dans le savoir de Fallois, 1997
49
romantique, Paris, Payot, 1983, p. 17 L'intolérence, Paris, Bernard Grasset, 1998, p. 59
46 50
Alain Renaut, Naissance de la modernité, Paris, Clive J. Christie, Race and nation, London, 1998, p. 235
51
Calman Lévy, 1999, p. 185 G. R. Searle, Country before party, London , 1995
8 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

cu primele efecte al revoluţiei industriale - sursă de ca facultăţi inerente individului, cu garanţiile de


creştere a inegalităţilor - a făcut să scadă rigoare de a face tot ceea ce legea permite evoluând
optimismul generat de considerarea democraţiei în posibilitatea de a face tot ceea ce legea nu
numai ca instrument al libertăţii52. Devenea tot mai interzice. Iniţiala concepţie a drepturilor omului ca
clar că dacă, într-adevăr libertatea aparţine tuturor, "facultăţi" suferă o considerabilă extindere prin
nu toţi erau în măsură să o folosească şi de aceea considerarea lor ca "exigenţe" al căror conţinut se
era important să se stabilească şi o egalitate în fixează în funcţie de nevoi. Consacrarea juridică a
posibilitatea acestui uzaj. Mai concret, era vorba unor exigenţe apreciate ca vitale face ca Dreptul nu
de a se introduce în societate o justiţie care să numai să coincidă cu aceste exigenţe, dar să îi
împiedice ca tocmai libertatea să se transforme în confere un dinamism care îi lipsea când obiectivul
privilegiul unora. Din instrument al libertăţii lui era exclusiv cantonat în domeniul politic şi nu şi
democraţia devine şi instrument al justiţiei. social.
Se prefigurează o democraţie socială în A doua generaţie a drepturilor omului cu
care libertatea redevine o facultate de câştigat, în conotaţii economice şi sociale a fost determinată
sensul obţinerii eliberării individului de orice sub influenţa ideologiei socialiste după adoptarea
constrângere care îl oprimă, prin transformarea Constituţiei franceze din 1848. Dar cu cât
structurilor economice. Logica economică ce democraţia socială, prin generozitatea scopurilor,
fundamenta intervenţia statului în diverse obiective devenea mai clar că se transformă într-un
economice devine tot mai legată şi de logica instrument de justiţie, cu atât devenea mai
socială ce impunea realizarea unei coeziuni atât ambiguă, în practică, datorită posibilităţilor limitate
economice cât şi sociale, cu precădere în aria ale societăţii de a asigura bunăstarea tuturor.
serviciilor de utilitate publică53. Drama din 1848 marchează o fractură
Revoluţia franceză a provocat distrugerea intelectuală şi morală prin risipirea iluziilor, a
bruscă şi violentă a unui vechi regim prin pasiunii imposibilului, a excesului de ideal, cum
contribuţia a 10 generaţii anterioare54, dar, în spunea Lamartine, insurecţia din iunie fiind fatală
acelaşi timp, a dezvăluit şi perspectiva unui nou atât pentru cei care au declanşat-o cât şi pentru cei
drum al ideilor şi societăţii. De la simpla care au înăbuşit-o. De aici s-a născut speranţa unei
proclamare a suveranităţii şi până la un guvern ideologii nici de dreapta nici de stânga, ci a uneia
realmente democratic era nevoie de o altă care să asigure bunăstarea tuturor, prin metode şi
mentalitate, o rezultantă a unui exerciţiu, până mijloace ca urmau a fi găsite.
atunci neexperimentat, de egalitate democratică. Apărea însă tot mai evident că economicul
Experienţa dovedise şi viitorul (sec. XX), din şi socialul erau în relaţii atipice, ceea ce necesita
păcate, o va confirma, că este o pură iluzie să se noi abordări în scopul stabilirii unui echilibru între
creadă că faptul democratic este un fenomen riscul întreprinzătorilor şi securitatea muncii. Pe cât
revoluţionar. Omul democratic s-a convins că creştea capacitatea omului de dominare a
egalizarea condiţiilor nu se poate face prin proceselor fizice pe atât se accentuau incapacitatea
cucerirea Bastiliei sau a Palatului de Iarnă şi că de a controla raţional fenomenele sociale56. Bogaţii
tocmai această neînţelegere a făcut şi face anevoios încep să devină o problemă după cum nobilii
sau chiar periculos drumul parcurs de democraţie. fuseseră cu un secol în urmă.
Ideile drepturilor omului au ca fundament Multiplicarea revendicărilor, de acum
credinţa că anumite valori, libertatea, justiţia, legitime, într-un mediu în care prevalau
căutarea fericirii, dragostea sunt de interes general inegalităţile nu era posibil de satisfăcut fără
şi merită protejarea lor faţă de cei care le ignoră. existenţa unei autorităţi care să vrea, să poată şi să
Drepturile egale, deşi pot fi interpretate diferit, le rezolve. Această autoritate nu putea fi altcineva
aparţin totuşi unui orizont moral dezvoltat de decât statul-atotputernic. De aici începe să se
Istorie55. contureze ideea statului-providenţă, gestionar al
Declaraţia Drepturilor Omului şi ale dreptului de satisfacere a dezideratelor ce părea să
Cetăţeanului din 1789 a deschis calea elaborării transforme statul într-un fel de societate
cadrului juridic adaptat înscrierii drepturilor omului asigurătoare.
Primul arhitect al statului-providenţă a fost
52 Bismark la sfârşitul sec. al XIX-lea care l-a
Encyclopaedia Universalis, Corpus 7, Paris, 1992, p.151
53 inventat pentru ca prin dependenţă faţă de stat, să
Europe, concurrence et service public, Paris,
Armand Colin, 1995, p.5 stăvilească elanul partizanilor social-democraţi.
54
Simone Goyard-Fabre, op. cit., p. 149 Prin sisteme puternice de protecţie socială
55
Maria Baghramian, Attracta Ingram, Pluralism, the
56
philosophy and politics of diversity, London, Routledge, Konrad Lorenz, L’agression une histoire naturelle
2000, p. 9 du mal, Paris, Flammarion, 1969, p. 216
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 9
Studii, opinii, informări

democraţia politică începe să se sprijine pe productivităţii. Se relatează anecdota potrivit căreia


democraţia socială. În legătură cu celebrul plan de era odată un Om care trăia în penurie, dar după
securitate socială, "Raportul Beveridge", în Anglia multe aventuri a întâlnit după o lungă călătorie prin
anilor 1942, Michel Foucault spunea, totuşi, ştiinţele economice Societatea de Abundenţă. S-au
maliţios "Puteţi să vă lăsaţi masacraţi, noi vă căsătorit şi au avut numeroase nevoi, care dintre
promitem o viaţă lungă şi agreabilă"57. toate necunoscutele de care se preocupă ştiinţele
Rivalitatea dintre ideile socialismului economice sunt cele mai necunoscute. Gallbraith
generos, dar ineficace şi capitalismul riguros, dar este şi el de părere că revoluţia abundenţei nu
egoist, a dat naştere la discuţii doctrinare dintre inaugurează o societate ideală din cauza dificultăţii
cele mai aprige58. Pe de o parte se susţinea că de adaptare la abundenţă. "Nu suntem pregătiţi
sfârşitul marilor nedreptăţi în lume - în special al pentru fericire". Asupra tuturor planează spectrul
foamei - depinde de câţi dintre noi vor refuza să fragilităţii acestor condiţii, creşte obsesia de
tolereze intolerabilul59, alienarea sărăciei rămânând securitate însoţită de o violenţă care depăşeşte
un act de putere60, iar pe de altă parte că statul stadiul când era generată de sărăcie şi lipsuri,
bunăstării ar fi o aberaţie periculoasă61 pentru că transformându-se într-o manifestă tendinţa de
încurajează atitudinea de "a fi preocupat fără a face distrugere. Violenţa concurenţei - sub toate
nimic" sau fiindcă ar produce dezagregări juridice formele, nu egalizează şansele tuturor ci creează
în sensul că dreptul, prin esenţa lui, fiind restrictiv, distorsiuni tot mai mari indivizilor. Chiar dacă la
începe să se dizolve într-o mişcare necontrolată de nivelul "bifteck-ului" ca valoare de întrebuinţare,
revendicări. Spectrul unei permanente "subclase" spun unii, nu există proletar şi nici privilegiat, aria
dependentă de bunăstarea publică a condus în de consum rămâne o arie de consum social
S.U.A. şi Anglia la înlocuirea "războiului structurată, în care nevoile tranzitează de la grupuri
împotriva sărăciei" cu ideea unui contract social în de elită la alte categorii sociale ce însă nu pot
cadrul căruia accentul să cadă pe obligaţia de aspira niciodată dincolo de ceea ce în mod raţional
cetăţean62 şi mai puţin asupra ceea ce poate obţine pot spera, aspiraţii deci, evident inegalitare. După
de la stat. Însuşi Tony Blair, în viziunea sa, la ce, în fine, oamenii politici şi-au dat seama cât este
preluarea puterii în Anglia, spunea că nu doreşte ca de indecent de a promite fericirea tuturor, s-a
poporul să trăiască în dependenţă faţă de stat, ci folosit noţiunea de "calitate a vieţii" - concept legat
într-o bunăstare modernă pe care o naţiune trebuie de mediul care înconjoară individul - deci de
să o dobândească din muncă şi nu din profit63. situaţii specifice fiecăruia ce constituie "peisajul de
Criticând "societatea de consum" Jean acţiuni" cu o anumită capacitate de a satisface un
Baudrillard64 arăta în 1970 că trăim "timpul proiect de viaţă65.
obiectelor", un consum care pune stăpânire pe viaţa În fine, generaţia a treia a drepturilor
noastră. Abundenţa surplusului neagă "raritatea" şi omului, în numele umanismului propovăduieşte o
pe această bază se încearcă evidenţierea logicii solidaritate internaţională, un sens al datoriei la
sociale a consumului ca o ideologice egalitară a dimensiune planetară, într-o comunitate în care
bunei stări, abundenţa caracterizând ameninţarea războiului între naţiuni are tendinţa de
democraţia. În realitate abundenţa societăţilor a fi "total", cu consecinţa, subliniată de Miguel
bogate are drept consecinţă risipa, considerată ca o Abensour, de "democratizare a morţii"66.
disjuncţie ce compromite rezervele condiţiilor Noţiunea de democraţie socială67 va
noastre de supravieţuire. Sistemul industrial reveni în forţă pe scena politicii sociale mai ales în
implică creşterea nevoilor antrenând un Franţa unde, după 1999, s-au deschis mai multe
dezechilibru constant între nevoi şi creşterea "şantiere importante" vizând reamenajarea relaţiilor
dintre stat şi partenerii sociali, printr-o mai
57
Guy Hermet, op. cit., p. 48 accentuată iniţiativă concretizată prin dialog social
58
Samuel Pisar, La ressource humaine, Paris, 1983, şi acorduri liber negociate. Cu toate acestea
Guy Lagelée, Gilles Manceron, La conquête anchetele sociologice dezvăluie mereu contradicţii
mondiale des droits de l'homme, Ed. Unesco, 1998 între principiul egalităţii juridice şi politice, afişate
59
Brian Burrows, Into the 21th century, London, 1991 în societăţile moderne şi inegalităţile de ordin
60
Paul Johnson, 20th century, Britain, London, 1994 economic şi social, în special legate de cetăţenie,
61
Lyndon Robins, Half a century of British politics,
from provider to enabler, London, 1997
62 65
Malcom Cross, Rassism, the City and the State, Nicolas Witkowski, L’état des sciences et des
London, 1993 techniques, Paris, 1998, p. 37
63 66
Tony Blair, New Britain, my vision of a young Stéphane Courtois şi alţii, Le livre noir du
country, London, 1996, p. 39 communisme, Paris, Robert Laffont, 1997, p. 456
64 67
Jean Baudrillard, La socièté de consommation, Michel Borghetto, Quelle démocratie sociale?
Paris, Ed. Denoël, 1970, p. 93 “Revue du droit public“ nr. 1/2, 2000, p. 194
10 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

subliniind tensiunile şi contradicţiile între valorile de spirit, în esenţă o constituţie cerebrală comună
afirmate şi practicile concrete inspirate de pasiunile care-i făcea apţi să reacţioneze în acelaşi fel în faţa
omeneşti. Rasismul este juridiceşte condamnat, dar unor evenimente, utilizând violenţa, justificând
subzistă teorii care declară anumite grupuri de chiar acte individuale de terorism. Oamenii pot
oameni fundamental şi definitiv diferiţi şi ca atare muri pentru ideile lor ceea ce demonstrează că o
inegali. În sprijinul acestor puncte de vedere se "idee" poate fi oricând cauzalmente foarte eficace.
invocă cultura - ca ceva specific şi ereditar. Or, se S-a apreciat că una dintre trăsăturile de geniu ale
atrage atenţia68 că nu este suficient de a înlocui comunismului a fost autorizarea distrugerii
noţiunea de rasă cu cea de "cultură" pentru a libertăţii în numele libertăţii.
demonstra abandonarea unei gândiri rasiste. Împotriva celor care nu iau în serios
Modernitatea politică încearcă să dea un nou sens importanţa ideologiei şi identităţii în structura vieţii
relaţiilor cu ceilalţi într-un climat de egalitate politice contemporane socotindu-le epifenomene,
prezumată în care se ignoră frontierele dintre rase cu efect derivativ, s-a susţinut că incapacitatea de a
şi popoare, cu respectul identităţii fiecăreia. explica regenerarea, chiar "explozia" ideologiilor
Legăturile dintre stat şi indivizi slăbesc, individul contemporane ilustrată prin feminism, mişcări
este mai puţin socializat prin legăturile sale primare ecologice, religii fundamentaliste alături de cele
- familie, etnie, cât şi prin locul pe care îl ocupă în etnice s-ar datora lipsei unei teorii şi metode noi
diviziunea muncii ce îi permite o nouă autonomie. care să le analizeze, prin revizuirea structurării
vieţii politice70. Atitudinile ideologice nu şi-au
IV. Democraţia şi ideologiile
pierdut, însă, din aroganţă71. S-a remarcat72 că nu
Discuţiile asupra rolului statului în există un virus mai rău decât virusul ideologiei, iar
societatea democratică s-au purtat, în principal, pe epidemiile ideologiei pot oricând să se
fondul ciocnirii a două mari curente sau ideologii, răspândească. Ideologiile "forte", demodate sunt
cu puncte de vedere opuse în ceea ce priveşte înlocuite cu altele mai gelatinoase73 care prin
interferenţele vieţii publice cu viaţa privată: manevrarea miturilor, figurilor simbolice încearcă
curentul liberal, care susţine hotărât autonomia să convingă poporul să creadă că vrea ceea ce
individului şi curentul comunitar, partizan al conducătorii consideră că este oportun (Giorgio
acţiunii atât în sfera dreptului public, cât şi în cea a Negrelle). Cultura care celebrează simularea,
dreptului privat. cultivă iluziile, exhibând măşti sub care nu se
Termenul de ideologie vine din limba ascunde nimic, conduce la blazare, la discreditarea
greacă ("ideea" şi "logos") având înţelesul de o generală, din păcate, chiar a ideii de democraţie,
ştiinţă a ideilor. Noţiunea a fost folosită de Antoine frontiera dintre minciună şi adevăr devenind
Destutt de Tracy în 1796 ca o "teorie a teoriilor" insesizabilă. Pe de altă parte, frontiera dintre
devenind apoi echivalentul unei doctrine politice, indivizi sau colectivităţi - care le marchează
fapt ce l-a determinat pe Napoleon să-i considere diferenţa, identitatea, ce ar trebui să constituie
pe ideologi ca pe nişte indivizi care doresc să puncte de întâlnire se transformă în bariere de
schimbe lumea "în capul lor". Ca doctrină politică respingere, obsesia identităţii ducând în cele din
ea îndeamnă mai mult la acţiuni decât la analize urmă la violenţă.
critice, fiind deci mai puţin riguroasă decât În confruntarea ideilor s-a verificat cât este
filosofia69, prin faptul că revendică şi prescrie, fără de dificil ca o fiinţă inteligentă să accepte, fără să
să argumenteze. Ideologie ar fi "o rătăcire" pentru protesteze, recunoaşterea alteia ca mai inteligentă
că nu poate exista o ideologie justă. În confruntarea decât ea, cu excepţia inteligenţelor apreciate ca
lor se tinde la înlocuirea unei "aberaţii cu alta". infinite, neîndoios extraterestre, cu care nu poate fi,
Toate regimurile totalitare au fost ideocraţii - încă, în competiţie74. Aceste manifestări ilustrate
dictaturi de idei. Din păcate unele ideologii prin atâtea fapte justifică părerea că omul
primitive au folosit cele mai sofisticate tehnici reprezintă în natură singurul animal - dotat cu
pentru distrugerea oricărei opoziţii şi în special a
celui mai redutabil inamic "personalitatea umană",
70
reuşind uneori să se manifeste ca formidabile forţe John D. Cash, Identity, ideology and conflict,
de integrare. Unele ideologii au reuşit să Cambridge University Press, 1996
71
înregimenteze oameni sau categorii de indivizi care Jean Didier Vincent, Biologie des passions, Paris,
Ed. Odile Jacob, 1999
prezentau aceleaşi caractere mentale, aceeaşi stare 72
Philippe Kourilsky, La science en partage, Paris,
Ed. Odile Jacob, 1998, p. 87
68 73
Dominique Shnapper, La relation à l’autre, Paris, Claudio Magris, Utopie et désenchantement, Paris,
Gallimard, 1998, p. 20 Gallimard, 2001, p. 13
69 74
Andrew Vincent, Modern political ideologies, Jean Heidemann şi alţii, Sommes - nous seuls dans
Oxford, Blackwell, 1992, p. 14 l'Univers? Paris, Fayard, 2000, p. 30
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 11
Studii, opinii, informări

inteligenţă - care nu este capabil să o folosească… puteau fi stăpânite78. După ce în Spania în 1810 şi
cu inteligenţă. apoi în 1870, "liberales" desemna un grup care se
opunea facţiunilor regaliste, el dobândeşte rapid
1. Liberalismul politic şi
caracter politic, transformându-se în ideologia
individualismul
capitalismului şi ulterior a individualismului.
Calea spre democraţia liberală, ca tip de Individualismul nu trebuie înţeles în sensul
societate, în care se realizează conjuncţia dintre obişnuit de egoism, ci ca un sistem de reprezentări
voinţa de libertate a individului cu guvernarea centrate asupra individului. Acesta îşi dorea o
poporului de către el însuşi a fost deschisă de emancipare faţă de grupul său de apartenenţă,
filosofii sec. XVII şi XVIII. Ca doctrină politică a astfel încât identificarea lui să se facă mai mult în
fost puternic influenţată de S. de Sismondi (1773- raport cu calităţile sale individuale - inteligenţă,
1842), istoric şi economist elveţian, care, după ce a pregătire, frumuseţe - decât cu referire la
ridicat economia la rang de morală, a subliniat caracteristicile colective - naţionalitate, clasă
necesitatea intervenţiei puterii sociale, a statului, socială, religie. Dând preferinţă liberei alegeri
întrucât fericirea economică a oamenilor trebuia să individuale, o hotărâtă opunere faţă de valorile
devină adevărata preocupare a oamenilor politici75. transmise prin tradiţie şi legitimitate pe principii
Liberalismul, în vocabularul politic englez transcedentale - individul îşi revendică dreptul de
de la începutul secolului al XIX-lea, indica a-şi alege, el însuşi, propria sa valoare.
atitudinea partizanilor schimbărilor constituţionale Încercarea de înlăturare a oricărei constrângeri o va
sau reformei democratice. Era un reformism mai realiza treptat pe măsura ridicării nivelului său
mult sau mai puţin moderat care se opunea intelectual şi al aderării la valorile democratice.
conservatorismului şi mai apoi comunismului şi Doctrina liberală însă, iniţial a fost
fascismului. concepută mai mult pentru a justifica diferenţierea
Toleranţa ca măsură a limitelor în relaţiile elitei politice de restul naţiunii. Liberalii se
sociale, apare pe fondul intelectual, politic şi considerau o nouă aristocraţie, a raţiunii şi
juridic al liberalismului76. Fundamentată pe o talentului pe de o parte, dar pe de altă parte
distincţie netă între dreptul public şi cel privat dependenţi de moştenirea votului cenzitar au săpat,
urmăreşte trasarea limitelor înăuntrul cărora Statul neintenţionat, o prăpastie între proclamarea
poate legifera ţinând seama de domeniul libertăţilor universalităţii drepturilor individuale şi limitele
de credinţă sau opinie ce îşi găsesc expresia în aplicării ei în practică. Adversarii politicii liberale
drepturile omului. Aceasta, bineînţeles, nu au combătut-o, de la început, considerând-o o
înseamnă că a tolera echivalează cu o complicitate "doctrină egoistă" care se manifestă într-un "spirit
la rău, ea nefiind o concesie făcută erorii sau de rezistenţă" la încercările de lărgire a
viciului ci o problemă de cunoaştere şi înţelegere. democraţiei. Aşa se explică de ce meritul pentru
Este o pledoarie pentru respectarea diferenţelor77, o fundamentarea drepturilor publice a fost atribuit
luptă contra confiscării prin intransigenţă, chiar a tradiţiei doctrinei republicane, care este şi azi la
adevărului. baza drepturilor publice în Franţa79. Autenticul
Paul Ricoeur, mai prudent, afirma că liberal era profund ataşat principiilor
toleranţa este un subiect "capcană", fiind prea uşor constituţionale, apărător al înaltelor valori de
de a deplânge, pe bază intelectuală, intoleranţa, dar toleranţă, de progres, încrezător în raţiunea şi
foarte greu de a instaura o coerenţă între multiplele inteligenţa umană şi luptător pentru respectarea
exigenţe morale, juridice, politice şi spirituale. A libertăţilor personale.
susţine o toleranţă fără limite înseamnă practic a Liberalismul clasic apare deci ca un
distruge toleranţa. amestec de idei şi strategii, o reacţie la defectele şi
Iniţial a fi liberal însemna un tip de perversiunile democratismului revoluţionar, care
educaţie, fără vreo conotaţie politică, caracterizat indicau calea obţinerii libertăţilor şi apărării lor. Se
prin cultivarea unui anumit fel de gândire dominat manifesta ca o doctrină care ilustrează ce trebuie
de valori morale, precum libertatea, toleranţa într-o să fie dreptul, deosebindu-se de democraţia care
lume pe care o considerau condusă de legi care nu încearcă să demonstreze cum şi în ce fel trebuie
determinat ceea ce va deveni drept. Acesta a fost
şi motivul în baza căruia s-a contestat că
75 liberalismul că ar fi ideologie, situându-l la nivelul
Francis-Paul Bénoit, La démocratie libérale, Paris,
PUF, 1978 unui ansamblu de observaţii asupra unor fapte
76
Julie Saada-Gendron, La tolérance, Paris,
78
Flammarion, 1999 Andrew Vincent, op. cit., p. 22, 111
77 79
Stanislas Breton, L'avenir du christianisme, Paris, Serge Berstein, Les cultures politiques en France,
1999, p. 126 Paris, Editions du Seuil, 1999, p. 83, 358
12 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

petrecute şi din această cauză nu poate fi considerat mecanismelor tradiţionale de regularizare a


"inversul socialismului". fenomenelor pieţei. De aceea, liberalismul nu a
Dacă la început, afirmă liberalii, ideea de reuşit un menaj prea bun cu democraţia în
lege - ca expresie a voinţei generale - a fost un comparaţie cu statele anglo-saxone fondate pe
progres, ulterior s-a constatat că un cult al legii se regula de drept şi unde caracteristicile ordinei
poate degrada în tiranie în condiţiile în care avem liberale preexistente au facilitat dezvoltarea
suficienţa să credem că tot ceea ce ia forma legii democraţiei.
este bun, pe baza singurului argument că este lege. Francis-Paul Bénoit82 propune o
Ideea de bază a gândirii liberale rezidă în cerinţa ca interesantă etapizare a democraţiei liberale, în
instituţiile politice şi legale să fie create nu atât dinamica şi logica ei, astfel:
pentru a proteja pe indivizi de ostilitatea potenţială a) democraţia politică realizată până în
a celorlalţi (homo homini lupus), ci mai ales pentru ajunul celui de al doilea război mondial, prin
a proteja individul de tendinţele potenţial generalizarea votului universal;
absolutiste şi arbitrare ale puterii însăşi. b) democraţia economică, după 1946, de
În această concepţie intervenţia statului când liberalismul se transformă sub presiunea
"subminează" iniţiativa individuală şi "ofensează" sindicală, prin estomparea obstrucţiei dintre politic
libertăţile de bază. De aceea, în forma lui extremă, şi economic la nivelul intervenţiei statului şi
individualismul modern este atât de înverşunat c) democraţia socială, rezultatul logic al
împotriva ierarhiei, în numele egalităţii. celor două mişcări, prin reclamarea şi obţinerea
Doctrina face o distincţie clară80 între respectului demnităţii de om, muncitorii
conceptul de democraţie şi diferitele teorii nemaiputând fi trataţi ca simple mijloace de
asupra democraţiei care pun în discuţie păreri producţie.
contestabile în legătură cu cantitatea de democraţie Democraţia socială ar trebui să evolueze
ce este de dorit să fie pusă în practică. În momentul spre o unitate mai deplină prin Justiţie care nu
în care conceptului de democraţie i s-a adăugat şi poate admite îmbogăţirea nejustificată de muncă
ideea de liberalism în construcţia "democraţie "la vedere" sau de talent. Aceasta nu înseamnă
liberală" s-au ivit tensiuni şi antagonisme, deoarece ştergerea diferenţelor situaţiilor individuale, ci o
această conjuncţie este paradoxală şi ambiguă. încercare de a împiedica repetarea unor inegalităţi
Democraţia ca metodă de guvernare nu înseamnă de la o generaţie la alta. Egalitatea în demnitate
dacă poporul, la un moment dat, decide, ci dacă cerută de Alexis de Tocqueville, care aparţinea
există instituţii care să garanteze controlul asupra nobilimii prin naştere şi libertăţii prin spirit, încă de
deciziilor. Problema constă în precizarea limitelor a mijlocul sec. al XIX-lea, bazată pe ideea că deşi
democratizării în sensul extinderii controlului diferiţi oameni nu trebuie să se simtă nici inferiori
popular, fără însă a submina condiţiile democraţiei şi nici superiori, devine deviza în lumea
înseşi. contemporană un factor de progres.
De asemenea, în literatura juridică81 s-au Transformarea permanentă ar demonstra că
scos în evidenţă semnificaţiile, aproape opuse ale democraţia liberală este o procedură de adaptare
termenului de o parte sau de alta a Atlanticului. În constantă a societăţii, fără scheme, necăutând
Europa, doctrina liberală nu a reţinut decât perfecţiunea, ci numai perfectibilitatea.
dimensiunea economică şi socială (statul Un punct de vedere original care a stârnit
neintervenţionist) dezvăluind un conservatorism un mare interes printre doctrinari a fost acela expus
politic, "care n-a folosit prea mult dezvoltării de Fr. Fukuyama83 care, după evenimentele istorice
democraţiei". În S.U.A., liberalii se situează la şi politice ale anului 1990 apreciază că statul
stânga eşicherului politic şi se opun modern s-a liberat de contradicţiile existente în
conservatorilor, întrucât apreciindu-se ca vechile forme de organizare socială şi crede că
progresişti au încredere în virtuţile corectoare ale aceasta înseamnă "sfârşitul dialecticii Istoriei". În
intervenţiei statului şi a sistemului juridic asupra faţa evidenţei că natura a distribuit capacităţi
mecanismelor pieţei, ceea ce este în măsură să inegale ele trebuie acceptate ca naturale, dar cu
corijeze excesele liberalismului în materie convingerea, că în viitor, inechităţile generate de
economică şi socială. Liberalismul economic se aceste situaţii se pot îndrepta.
armonizează într-adevăr cu dificultate într-un stat Or, în replică, se arată că orientarea
centralizat datorită ineficacităţii practice a liberală conduce spre o societate mai divizată, în
care însemnătatea şi excluderea socială nu
80
David Held, Prospects for democracy, London,
1993, p. 55
81 82
Laurent Cohen-Tanugi, La métamorphose de la Francis-Paul Bénoit, op. cit., p. 230
83
démocratie, Paris, Ed. Odile Jacob, 1989, p. 114 Francis Fukuyama, op.cit.
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 13
Studii, opinii, informări

încetează să crească84. Pe de altă parte, se atrage posibilităţi infinite în viitor, în fond această
atenţia asupra faptului că la baza conceptului că concurenţă făcând Istoria.
democraţia actuală ar fi de nedepăşit este Veritabilele critici la adresa liberalismului
consecinţa împrejurării că orice sistem viabil care au vizat nu atât prioritatea economiei de piaţă prin
să poată fi substituit liberalismului occidental a fost negarea politicului, ci faptul că această economie
totalmente discreditat85. Aceasta, însă, nu ar se fundamentează pe interesul personal.
însemna că "socialismul a eşuat", după cum nici că Paradoxal, se arată, că dispariţia sau reducerea
liberalismul ar fi câştigat. Subzistă posibilitatea ca "binelui comun" în profitul individului, se întoarce
tocmai când s-a demonstrat că acest sistem nu a împotriva acestuia, întrucât, deşi triumfător, este
reprezentat nimic pozitiv să se pretindă că, totuşi, a mai puţin protejat89. Cele mai severe critici s-au
valorat ceva. formulat în perioada considerată apogeul
Merită a fi subliniat, în acest sens, şi individualismului, în 1980, acesta fiind caracterizat
punctul de vedere a lui V. Hugo - care nu a fost ca o "comedie a puterii şi romanul banului"90.
niciodată socialist - expus în 1848 de la tribuna Permiţându-i-se individului arogant să folosească
parlamentului86. "În această grămadă de noţiuni tot spaţiul în profitul suveranei sale fantezii,
confuze ce definesc socialismul nu există nimic individualismul apare ca o "idolatrie spre sine
adevărat?" se întreba el. Dacă nu ar fi adevărat nu însuşi". Or, se remarcă,91 a fi "individ Rege"
ar fi un pericol. În esenţa socialismului există o implică şi ideea de a fi "suveran în sine" în sensul
parte din realităţile dureroase ale timpului nostru, a că omul în realizarea dorinţelor sale are libertatea
tuturor timpurilor, există o aspiraţie spre o lume care se manifestă ca o formă de "suveranitate, pe
mai bună care este naturală omului, dar care care o exercită asupra lui însuşi". Numai
greşeşte adesea drumul căutând în această lume autolimitarea permite articularea politică a
ceea nu poate găsi decât în alta. Este o libertăţilor în societate, ceea ce în practică se
contradicţie pe care poporul o resimte între observă foarte rar. Conştienţi de realitatea acestor
mizeria sa rezultând în fapt şi grandoarea critici, neoliberalii încep să admită o mai mare
rezultând din drept. Nu era dintre cei care intervenţie a statului observând că "prea multă
credeau că suferinţa se poate suprima în această democraţie ucide democraţia"92.
lume, ci dintre cei care credeau că putem înlătura Democraţia liberală este o formă a
sărăcia. democraţiei ajunsă în scenă după două milenii de la
Desigur, remarcă alţii, după falimentul dispariţia ei din versiunea ateniană. În accepţia
comunismului în special din cauza subordonării liberală fiecare individ este distinct de ceilalţi,
explicite a sistemului de justiţie87 procesului inasimilabil, având prioritate faţă de societate şi
politic, în totală contradicţie cu imperativele chiar faţă de moralitate, care rămâne centrată pe
statului de drept, s-a produs o reînviere a ideilor menţinerea independenţei şi a dorinţei de a trăi în
radicale despre libertate şi democraţie, dar se atrage pace cu ceilalţi. Liberalism reprezintă, prin urmare,
atenţia că, deşi nemafiind, comunismul rămâne un punct de vedere diferit de experienţa ateniană
periculos88 întrucât ca "reziduu politic" el poate care se baza pe comunitate, satisfăcând numai
supravieţui decesului său intelectual şi social. De marginal aspiraţiile individuale. Noul liberalism93
aceea este nevoie de o critică a capitalismului, respectă drepturile individuale, dar le defineşte în
deoarece a nu-i găsi defecte înseamnă a-i face un termeni sociali, stabilind o balanţă "sănătoasă"
deserviciu, făcând greu de explicat cum poate între individ şi societate.
exista un sistem bazat pe concurenţă, când nu Abia în a doua jumătate a secolului al XX-
mai are concurenţi. De asemenea, s-a învederat că lea s-a admis în Occident că democraţia liberală
drumul libertăţii nu este o cale care duce de la un devenise victimă a excesului de liberalism care
sistem la altul, ci spre "spaţii deschise" cu privea individul ca valoare supremă în ordinea
politică, ajungându-se în poziţia de a nu mai
reprezenta puterea tuturor, ci o simplă "succesiune
84
Patrick Le Galès, Christien Lequesne, Les
paradoxes des régions en Europe, Paris, 1979, p. 108 89
Jean Claude Guillebaud, op. cit., p. 3
85
Joël Roman, Chronique des idées contemporaines, 90
Sophie Coignard, Marie Thérèse Guichard, Les
Paris, Bréal Rosny, 1995, p. 82 bonnes fréquentations, Paris, Bernard Grasset, 1997, p. 10
86 91
Jean François Kahn, Victor Hugo, un Jean Cassian Billier, Le pouvoir, Paris, Armand
révolutionnaire, Paris, Fayard, 2001, p. 861 Colin, 2000, p. 59, 102
87 92
Istvan Pogany, Europe in change, righting wrongs in Bruno Jobert, Le tournant néo-libérale en Europe,
Eastern Europe, Manchester University Press, 1997, p. 2 Paris, 1994, p. 44
88 93
Jacques Julliard, Le génie de la liberté, Paris, Bhikhu Parekh, The cultural particularity of liberal
Editions du Seuil, 1990 democraty, în David Held, op. cit., p. 156.
14 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

de puteri particulare" triumfătoare la un moment de renaştere a unor forme "tribale de existenţă". În


dat, în alegeri. Era nevoie de subtilităţi extreme acest cadru "afinităţile elective" ale unui număr
pentru rezolvarea complexităţii echilibrului de destul de însemnat, transformă omul politic sau
menţinut între partidele politice, instituţiile publice economic în "homo aesteticus" format pe emoţii
şi private, între autoritate şi libertate. Aspectul cel împărtăşite.
mai negativ a fost însă incapacitatea cronică de
2. Replica social-democraţiei
soluţionare a problemelor economice şi sociale. În
asemenea, circumstanţe s-a impus necesitatea Problemele legate de organizarea socială
adaptării democraţiei liberale la ceea ce în prezent de la începutul sec. XX nu puteau fi rezolvate
defineşte democraţia economică şi socială94 un nou numai pe baza unui ideal, mai mult sau mai puţin
tip de democraţie care, în principal, repune în vag, de justiţie, ci numai prin măsuri bazate pe
discuţie o serie de drepturi tradiţionale dobândite. cercetări ştiinţifice prin care să se găsească calea de
Astfel, printre altele, drepturile individuale care nu asigurare pentru un cât mai mare număr de oameni,
mai sunt considerate ca absolute ci relative, ele a maximului de bună stare (Vilfredo Pareto). Or,
putând fi restrânse sau chiar încălcate, în anumite este incontestabil că oamenii sunt inegal înzestraţi
condiţii, de către stat, în interesul general. atât din punct de vedere fizic cât şi intelectual şi
Noua "soluţie liberală" apare pe de o parte, moral, încât se poate aprecia că punctul de plecare
pe fondul disputei creării miturilor şi ideologiilor în a oricărei existenţe umane este rezultatul unei
politică ce pot subjuga spiritele inclusiv ale celor "loterii genetice" în ce priveşte genele fiecărui
care le-au creat, iar pe de altă parte, în combaterea subiect, imposibil de determinat prin vreun calcul
unui aşa-zis, submarxism care denunţă iluzia al probabilităţilor. Inegalitatea operând ca un
democraţiei, a pieţii libere, a liberalismului prin fenomen natural primar a determinat şi cele două
discursuri în care obscuritatea ţine loc de curente contrare în ceea ce priveşte retribuirea
filosofie95. Liberalismul respinge că ar fi un mit şi oamenilor. Fie o recompensare în funcţie de
recunoaşte că nu este nici ideologie, ci o simplă capacităţile fiecăruia, fie ca inegalitatea socială să
metodă care favorizează atât eficacitatea fie înlăturată prin efort social şi aceasta deoarece
economică cât şi solidaritatea socială, împăcând dacă oamenii ar fi nişte simplii complici ai unui
pasiunile colective cu cele individuale. Prin destin fixat dinainte, politica ar fi o activitate
concentrarea asupra realităţilor prin mijloacele de puţin lăudabilă. Tocmai pentru că viitorul este
observaţie actuale, limitate, puse la dispoziţie de nesigur şi oamenii sunt capabili să-l modeleze,
ştiinţele umaniste imperfecte, gândirea liberală politica apare ca una dintre activităţile nobile ale
recunoaşte că nu mai poate apărea ca scop, ci un umanităţii97.
simplu instrument în serviciul demnităţii marelui Plecând de la premisa că justiţia este prima
număr. Puse faţă în faţă cele două versiuni posibile virtute a instituţiilor sociale, după cum adevărul
ale organizării sociale, analizate de Hayek, ordinea este acela al sistemelor de gândire, John Rawls98 a
"decretată" - supusă unor principii ideologice şi elaborat o teorie care se fundamentează pe primatul
ierarhice impuse de sus de preoţi, regi, dictatori, Justiţiei. Prin acceptarea ca pozitivă, tendinţa
tehnocraţi - şi ordinea "spontană" ca rezultat modernă de egalizare dar şi principiul diferenţei,
constatat al experienţei umane pune în evidenţă propune un sistem de repartiţie, o procedură mai
modestia ce ar trebui să caracterizeze gândirea adecvată, prin care egalitatea şanselor să se
liberală, negarea oricărui absolutism, oricare dintre regăsească în condiţii care să facă posibilă
soluţii putând fi apărată cu tenacitate, dar cu cooperarea dintre oameni.
convingerea că totul este relativ. Michel Egalitatea trebuie evaluată, însă, ca rezultat
Maffesoli96 susţine că individualismul - ca expresie a trei dimensiuni: a condiţiilor, a mijloacelor şi a
teoretică a modernităţii - începe să se estompeze în rezultatelor. Desigur că şi rezultatele obţinute în
favoarea unor forme comunitare. Dacă până nu condiţiile cooperării echitabile vor fi disparate şi
demult dobândirea identităţii reprezenta un punct inegale, dar cel puţin au justificarea că sunt
culminant al educaţiei, asistăm în prezent la o obţinute liber şi cu efort, pe baza respectării
trecere de la identitate la identităţi multiple, un fel criteriilor de merit. A reclama că toţi sunt egali ar
însemna ignorarea principiului diferenţei specifice,
94 astfel încât în sistemul de cooperare între persoane
Charles Debbasch, Jean Pontier, Jacques
libere şi egale, conceptul de "justiţie" rămâne mai
Bourdon, Droit constitutionnel et institutions
politiques, Paris, Ed. Economica, 2000, p. 248
95 97
Guy Sorman. La nouvelle solution libérale, Paris, Raymond Aron, Les étapes de la pensée
Fayard, 1998, p. 18-57 sociologique, Paris, Gallimard, 1967, p. 408, 513
96 98
Qu’est-ce que la societé, vol. 3, Paris, Ed. O. Jacob, John Rawls, Théorie de la Justice, Paris, Editions du
2000, p. 429 Seuil, 1987, p. 37 şi Libéralisme politique, Paris, PUF, 1991
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 15
Studii, opinii, informări

departe independent de conceptul de "bine". Prin "Ni-Ni" nici naţionalizare, nici privatizare lansată
critica adusă pozitivismului, apreciat ca o regresie de Fr. Mitterand. Despre această propunere,
în ştiinţa juridică, prin faptul că acesta a exclus apreciată ca având savoarea compromisului, s-a
"justul" din conţinutul noţiunii de drept, supunând afirmat102 că punerea ei în practică nu ar servi la
dreptul dominaţiei politice, teoria lui J. Rawls nimic întrucât nu ar realiza altceva decât întârzierea
reprezintă, într-adevăr un "eveniment intelectual luării unor măsuri ce până la urmă sunt inevitabile.
ieşit din comun"99 prin închegarea unei filosofii Şi în Anglia, după ce Keynes respinsese
politice a moralei. tezele despre inevitabilul declin al capitalismului şi
Dat fiindcă legile sunt prea generale şi nu nu accepta nici ideea că în situaţia în care
pot deci, asigura, în fiecare caz în parte, justiţia capitalismul ar supravieţui, acesta nu ar fi capabil
corespunzătoare, este nevoie de acceptarea unei să rezolve problemele create de democraţie, şi mai
etici care să contribuie la corectarea legii. Fără o ales după 1980 când s-a repudiat şi părerea că
bază morală nu există şanse care să conducă la socialismul este incompatibil cu o economie
rezolvarea celor doi termeni antagonici ai deschisă, s-a ajuns la închegarea unei a treia căi, de
modernităţii: libertatea individului şi egalitatea în modernizare a social-democraţiei, de angajare
cadrul unor colaborări echitabile. Prioritatea într-o societate democratică modernizată, flexibilă,
"justului" constituie elementul esenţial în inovatoare, unde se exclude atât, "laissez-faire" cât
susţinerea valorilor de justiţie şi raţiune de Stat, şi socialismul.
combinate, şi numai în baza acestora se pot da Astfel, în Anglia s-a recunoscut că
răspunsuri raţionale de politică fundamentală. "socialismul democratic" a fost un miraj şi că New
Politica justiţiei sociale este ideea centrală Labor nu va intra în lumea modernă până când nu
şi de aceea a fost apreciată ca fiind o Cartă a va iubi capitalismul cu toate defectele lui. Azi
social-democraţiei. Reprezintă o încercare de laburismul îşi propune să facă bine victimelor
limitare a inegalităţilor în distribuirea resurselor capitalismului care desfigurează societatea, lăsând
într-o manieră compatibilă cu libertatea fiecărui progresul economic în mâna capitaliştilor. Ironia
cetăţean, cu primatul justiţiei, într-un cadrul face ca partidul laburist să aibă o majoritate în
constituţional în care toţi împărtăşim, "o concepţie Parlament numai când electoratul a fost convins că
comună a justiţiei ca echitate". Problema partidul a abandonat socialismul103.
esenţială este deci de a concilia justiţia socială şi Într-un discurs din 1998, Tony Blair104
libertatea. mărturisea, în legătură cu "găsirea celei de a treia
Este cert că acest nou socialism democratic căi" că în cazul în care socialismul rămâne definit
nu mai comite erorile grave ale socialismului de ca un stat de control şi naţionalizări "nu sunt
stat atât de evidente prin nesocotirea libertăţilor socialist" - dacă însă definim socialismul ca un set
fundamentale sau economia centralizată. În ceea ce de valori bazat pe încredere în societate şi
priveşte noua teorie a consimţământului s-a criticat comunitate şi îl percepem într-un sens etic, “atunci
formularea potrivit căreia un guvern este drept şi aceasta este raţiunea pentru care sunt în partidul
deci cetăţenii sunt obligaţi să respecte normele, laburist”. După ce arată că Marea Britanie a fost
propunându-se reformularea în sensul că prin forţată să aleagă între elita conservatoare, închisă,
faptul că cetăţenii consimt guvernul apare ca care sprijinea marile afaceri, dar ignora injustiţiile
drept. Această legitimitate se sprijină pe sociale şi Partidul Laburist, concentrat pe injustiţia
dimensiunea reciprocităţii şi pe ideea realizării socială, dar privind neprietenos crearea de bogăţii,
libertăţii prin limitarea ei necesară. Ei vor un stat în este de părere că în secolul al XXI-lea confruntarea
care contribuţia colectivităţii faţă de comunitate să nu ar mai fi între capitalism şi socialism, ci între
se facă prin intermedierea libertăţii individuale. Nu forţele progresului şi forţele conservatoare.
o libertate cu numele, ci o libertate care poate fi Războiul dintre clase este depăşit, dar bătălia
exercitată în practică100. Democraţia nu este un pentru adevărata egalitate abia a început. În
regim fără conflicte, este o guvernare care acceptă final, precizează că adevărata sursă de valori în
contradicţiile până într-acolo încât le societatea modernă, şi a avantajului competitiv este
instituţionalizează101.
În încercarea de a evita contradicţiile
intervenţiei statului în economie s-a emis doctrina 102
Roger Fauroux, Bernard Spitz, Notre Etat: Le livre
vérité de la fonction publique, Paris, Robert Laffont,
99
Alain Renaut, Les philosophies politiques 2000, p. 452
103
contemporaines, Paris, Calman Lévy, 1999, p. 309 Edmond Dell, A strange eventful history. Democratic
100
Andy McSmith, Faces of labour, London, 1996, p. 88 socialism in Britain, London, Harper Collins Publishers, p. 571
101 104
Paul Ricoeur, Soi-même comme un autre, Paris, John Rentoul, Tony Blair, Prime Minister, London,
Editions du Seuil, 1990, p. 172, 296 Little Brown, 2001, p. 443
16 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

capitalul uman şi intelectual. Înalta educaţie este cel puţin să fie un obstacol ca ea să nu fie în mod
paşaportul competitivităţii. clar injustă, ceea ce ar confirma spusele unui
S-a emis, însă, părerea105 că această "a filosof că cele mai bune legi nu deschid calea spre
treia cale" a noului (New) Partid Laburist - mai bine, ci barează căile spre rău110.
schimbarea denumirii voind să sublinieze Studiul dinamicii111 democratizării în
contrastul cu vechiul partid - nu ar fi decât un unele ţări în curs de dezvoltare a ridicat
"Thatcherism cu puţine înflorituri”. Această fundamentala întrebare în relaţia dintre democraţie
viziune politică populară în sec. XXI ar reconcilia şi dezvoltare, despre compatibilitatea democraţiei
anumite teze care în trecut erau privite ca şi eficienţa dezvoltării, în condiţiile riscului de a se
antagoniste. Astfel se încearcă găsirea unui împrumuta fragmentele unui sistem fără a-i sesiza
echilibru între termenii contrari, patriotism - spiritul lui.
internaţionalism, drepturi - responsabilităţi, În viziunea optimistă, democraţia ar fi un
încurajarea întreprinderilor - lupta împotriva stimulent puternic prin rezultatele economiei de
sărăciei (sau excluderii sociale, un termen mai piaţă, în viziunea pesimistă, ar fi un lux pentru
modern), cu alte cuvinte devine un partid "dincolo societăţile sărace care nu şi-l pot permite, într-un al
de dreapta sau de stânga". treilea punct de vedere se argumentează că
Aşadar, statul cel mai just nu ar mai fi cel viabilitatea democraţiei depinde de gradul de
care favorizează libertatea, ci cel care, cu riscul dezamăgire şi speranţe, apreciindu-se că
restrângerii unor libertăţi, caută soluţii contra democraţie se consolidează numai atunci când
inegalităţii. Oricât de imperfectă ar fi această poporul ajunge la concluzia că democraţia este
democraţie ea rămâne deocamdată singurul tip de soluţia în problema tiraniei, dar nimic altceva
regim care doreşte instaurarea justiţiei fără (Huntington). Toate acestea pe fondul dorinţei
sacrificarea libertăţii106. În perspectiva noului legitime a majorităţii cetăţenilor de a se bucura de
mileniu viaţa politică va fi dominată de problemele un maxim de libertate într-un minim de autoritate
legate de distribuţia socială, soarta însăşi a omenirii şi de un minim de bună stare într-un maxim de
depinzând de restaurarea autorităţii publice107. securitate.
Realităţile, din păcate, foarte palpabile au
3. Devalorizarea ideologiilor
scos în evidenţă că dacă într-adevăr dinamica
dezvoltării capitaliste este producătoare de Teoriile, doctrinele, ideologiile nu numai
inegalităţi, tot atât de adevărat este că ea ridică că sunt expuse erorilor, dar le şi protejează
nivelul mediu de viaţă de unde se poate trage împreună cu iluziile înrădăcinate în ele112. În
concluzia că piaţa liberă se dovedeşte o junglă general teoriile rezistă agresiunii argumentelor ce
inegalitară, dar eficace108. S-au exprimat şi le combat cu excepţia doctrinelor "închise", absolut
reticenţe109 faţă de ideea lui J. Rawls care consideră convinse de adevărul pe care îl exprimă şi devin
inegalităţile ca acceptabile atunci când permit astfel invulnerabile oricărei critici. Or, teoriile
ridicarea, la valoarea absolută, a nivelului de trai al numai supuse probelor unor experienţe susceptibile
celor săraci. Se recunoaşte că oricât de ingenios ar de a le infirma garantează caracterul ştiinţific pe
părea acest punct de vedere, el nu poate satisface care îl pretind. Ideologiile, ca de altfel orice sistem
exigenţa creştină că "un om valorează cât un om". de credinţă, sunt dotate cu o solidă coerenţă internă
În orice caz se impune o mai mare "inteligenţă a care acţionează ca o armătură protectoare contra
inimii". oricărui impact în confruntarea lor cu o altă
În ceea ce priveşte această justiţie, privită realitate. Iluzia însă se conturează ori de câtre ori
ca avantaj mutual, ca reciprocitate (legile sunt separăm pe de o parte faptele, iar pe de alta teoria,
juste numai cele liber acceptate) şi ca ideologia nefiind de multe ori decât o cunoaştere
imparţialitate (absolut toţi respectă legile), unii care ignoră limitele depăşind realitatea. În legătură
comentatori mai sceptici spun că ar trebui, dacă nu cu "imortalitatea" doctrinelor a fost subliniată
să rezolve problema dacă o lege este bună sau rea, importanţa diferenţierii între doctrinele care "au
trăit un timp" şi cele care nu au "trăit deloc"113.
105
Irefutabilul nu este o virtute, ci un defect deoarece
Norman Fairclough, New Labour, new language,
London, Routledge, 2000
106 110
Christian Delacampagne, La philosophie politique André Glucksmann, Le XI-ème commandement,
aujourd'hui, Paris, Editions du Seuil, 2000, p. 123 Paris, Flammarion, 1991, p. 323
107 111
Eric J. Hobsbaum, L'âge des extrèmes, 1994, p. 731 Robin Luckham, Gordon White, op. cit., p. 288
108 112
Alain Minc, Capitalism, Paris, Bernard Grasset, Edgar Morin, Les sept savoirs nécessaire à
2000, p. 54 l'éducation du futur, Paris, Editions du Seuil, 2000, p. 20
109 113
Marie Christine Kessler, La politique étrangère de Oswald Spengler, Le déclin de l’Occident, vol. I,
la France, Paris, Presses de Science Po., 1999, p. 23 Paris, Galimard,. 2000, p. 52
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 17
Studii, opinii, informări

ştiinţa nu progresează decât prin încercări şi erori părinţii lor au eşuat118 se încearcă, cu oarecare
rectificate114. resemnare, o abordare mai pragmatică, realistă, a
Chiar din ideologiile iraţionale se pot conceptului de democraţie, o rezolvare acceptabilă
degaja aspecte pozitive115 deoarece orice reflecţie de reducere a "distanţei dintre individ şi
asupra iraţionalului poate fi instructivă în special colectivitate", prin găsirea de procese
pentru cei care au dificultăţi de a fi raţionalişti dar socializatoare119.
fac eforturi se devină. La ce servesc soluţiile Comportamentul politic al fiecărui votant
imposibile? Pentru a demonstra certitudinea regulii este în prezent în mai mică măsură determinat de
generale faţă de care nu există altă soluţie. sisteme doctrinare închegate, cât de o "cultură"
Confruntarea dintre ideologii dobândită, este drept mai puţin precisă dar mai
ireconciliabile, doctrine cu pretenţii de a fi atins vastă decât o filosofie politică120. Cultura politică
puncte de la care nu mai pot fi depăşite, separate de presupune o viziune globală a lumii şi evoluţia ei, o
universuri de neînţelegere116 a dat naştere la reprezentare atât a unei societăţi ideale şi
dispute teoretice şi politice aprinse duse până la mijloacelor de înfăptuire faţă de realitatea pe care o
limita confruntărilor armate. Ca urmare însă a trăieşti, cât şi o evaluare a prăpastiei care le separă.
avântului economic al societăţii industriale şi mai Actul politic, ca act individual rămâne aşadar un
ales după sfârşitul "războiului rece" şi falimentul fenomen complex care se explică prin referinţa lui
experienţei comuniste, ideologia ca şcoală, practic, faţă de un sistem de reprezentări împărtăşit de un
dispare. În lumea contemporană nu se mai grup suficient de larg al societăţii. Evoluţia
foloseşte termenul de "ştiinţă a ideilor", cu atât mai culturilor politice apare ca un răspuns la unele
mult cu cât nu a existat niciodată o ideologie pură, probleme fundamentale ale societăţii în dezvoltarea
fie ea liberală, fie socialistă, oricare dintre ele în ei, culturi ce se complică şi adaptează evoluţiei
problema adevărului având icoanele şi iluziile societăţii însăşi. Electoratul în general, dar şi cel al
proprii. Ideologiile saturate de emoţii se dezvoltă fiecărui partid este departe de a constitui un bloc
prin fanatism şi mor în indiferenţă. politic omogen, iar experienţa a dovedit că
Aderarea la utopii dezastruoase trasează în specificităţile punctelor de vedere nu corespund, în
mintea oamenilor frontiere ideologice de netrecut. mare parte, opţiunilor partidului pe care l-au votat.
Cele două experienţe înspăimântătoare a Creşterea procentului de absenteism la vot
iraţionalităţii ideologice din sec. XX "te fac să ilustrează că noile generaţii refuză să se identifice
devii sever faţă de eroarea de judecată a oamenilor într-un fel cu vreun partid şi nu se interesează de
politici117 a căror politică profesională are aparenţa, politică. Electorii sunt din ce în ce mai înclinaţi să
de multe ori, a unei practici de a te face să accepţi participe la viaţa politică numai când urmăresc
inacceptabilul". rezolvarea unei probleme precise, ceea ce exclude
Nici un curent nu a scăpat criticilor. Astfel, angajarea lor în funcţie de o viziune globală a
politicii liberale i s-a reproşat că ar fi la originea lumii.
descompunerii morale, sociale şi culturale prin Devalorizarea ideologiilor cu pierderea
faptul că se rezumă să vadă în societate numai o masivă a potenţialului lor afectiv şi concluzia că
"agregare" şi nu o "asociere", iar social-democraţia toate regimurile sunt imperfecte a deschis un larg
"distribuitoare de bunăstare" a fost criticată nu orizont analizelor sociologice, preocupărilor
numai din cauza proliferării normelor prin care se concrete ce au înlocuit dezbaterile ideologice atât
urmăresc ajustări conjuncturale, de multe ori de sterile, în scopul găsirii soluţiilor acceptabile în
incompatibile între ele, dar că ar genera "fermenţi raport cu condiţiile actuale. Oamenii au trăit,
conflictuali" ce pot degrada democraţia politică. amintea un analist, cu "certitudinile" lansate de
După 200 de ani de controverse şi guvernanţi. O dată cu discreditarea ideologiilor şi
dezbateri în jurul principiilor democraţiei, marcate eroziunea încrederii în efectele benefice ale
de antagonisme profunde, în care fiecare generaţie democraţiei providenţiale, oamenii nu mai văd în
a crezut, naiv, că are şanse să reuşească acolo unde democraţie decât un mod de guvernare cu
rezultate imprevizibile.

114
Jaqueline Russ, Panorama des idées
philosophiques, Paris, Armand Colin, 2000, p. 198
115
Gilles Gaston Granger, L’irrationnel, Paris, Odile
118
Jacob, 1998, p. 54 Dannis Healey, When shrimps learn to whistle,
116
Henry Kissinger, A la Maison Blanche, Paris, 1979 London, 1990
117 119
Claude Imbert Jacques Julliard, La droite et la Claude Gilbert, Guy Saez, L'Etat sans qualité,
gauche. Qu’est-ce qui les distingue encore? Paris, Paris, PUF, 1982, p. 57
120
Robert Laffont, 1996, p. 51 Serge Berstein, op.cit., p. 8
18 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

După moartea utopiilor, devalorizarea şi în aceste condiţii nu urmăreşte recunoaşterea


sfârşitul ideologiilor ca proiecte colective121 au consensuală a unor anumite valori considerate mai
readus preocuparea, urmare a unor emancipări adevărate decât altele, ci oferă premisele
morale lente şi dificile, ca fiecare să se confrunte înţelegerii dintre părţi pentru a identifica cele mai
mai bine cu sine însuşi decât cu Istoria, să-şi bune argumente de aderare la un sistem sau altul, o
modeleze propria viaţă renunţând la transformarea recunoaştere reciprocă a unor sisteme concurente, a
lumii. Binele şi justul nemaifiind dedus dintr-un relativismului valorilor. Evitarea efectelor
Adevăr metafizic ci, din contră, apreciat din situaţii devastatoare ale raţiunii uniformizante l-a
adesea inedite, omul îşi inventează singur regulile determinat pe M. Weber să conchidă că în toate
după care acţionează în împrejurări atât de diverse. aspectele vieţii fiecare va trebui să decidă, din
Dificultatea se accentuează dacă se ia în propriul său punct de vedere, cine este Dumnezeu
considerare coexistenţa indivizilor într-o anume şi cine este Diavol. Numai politeismul valorilor
societate cu existenţa diferitelor societăţi în relaţiile evită "războiul zeilor"123.
internaţionale interculturale. Prin acceptarea că nici Binele şi nici
Pe aceste considerente, însă, s-a atras Justul nu mai sunt înscrise în nici o tradiţie,
122
atenţia că modul de a gândi lumea în funcţie de nebucurându-se de nici un Adevăr prealabil
interes este în fapt o viziune foarte limitată asupra discuţiei şi confruntării opiniilor, se deschide
existenţei, deoarece este evident că nu putem calea arbitrării prin raţiune, sub forma discuţiei
judeca utilul decât din propriul nostru punct de argumentative într-o societate modernă, deschisă
vedere injust şi subiectiv. în care omul poate fi angajat politic păstrându-şi
Este incontestabil că diversitatea are rolul libertatea intelectuală. Omul lumii moderne
de antidot contra oricărei forme de despotism, dar încearcă să-şi aleagă destinul liberându-se, pe cât
nu poate fi neglijat riscul conflictului dintre posibil, de povara unei istorii care l-a influenţat
sistemele de valori. Riscul se profilează într-un fel puternic de atâtea ori.
de "război al zeilor" (Max Weber), o confruntare Continuare în numărul viitor
între sisteme de valori şi idealuri, incarnate în zei
plasaţi în Panteon. Or, pacea "zeilor" nu poate fi
obţinută decât prin supunerea raporturilor dintre
"beligeranţi" sub regimul raţiunii. Confruntarea,

En exposant l'ensemble des problèmes concernant l'évolution de la notion de démocratie,


l'auteur se propose de mettre à la disposition des lecteurs, des informations éloquentes se référant
aux principaux types de l'organisation sociale, de l'ordre basée sur des principes idéologiques,
comme résultat de l'expérience humaine. Est-ce que l'homme est-il apte à exercer la liberté? Est-il
libre d'être libre, comme se demandait Pascal? Est-il préparé à vivre dans une démocratie de la
raison, suffoqué par autant de théories controversées et soumis aux expérimentations de la
politique, voila des questions qui font réfléchir au hasard qui marque si souvent et si profondément
notre existence.

The short exposition of the general issues related to the development of the concept of
democracy aims to make available for the reader significant information referring to the main
versions of social organization, to the order based on ideological principles, as a result of human
experience. Is man capable of freedom? Is he free to be free? as Pascal asked himself. Is he ready to
live in a democracy of reason suffocated by so many controversial themes and submitted to political
experiments? These are questions which make us meditate on the hazard that so often and so deeply
marks our existence.

121
John Daniel Cash, Identity, ideology and conflict,
123
Cambridge University Press, 1996 Sylvie Mesure, Alain Renaut, La guerre des
122
Christine Le Scanff, Les aventures de l’extrême, dieux: Essai sur la querelle des valeurs, Paris, Bernard
Paris, Calman Levy, 2000, p. 197 Grasset, 1996, p. 9, 233
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 19
Studii, opinii, informări

REFERENDUMUL EUROPEAN
ÎNTRE DEMOCRAŢIA REPREZENTATIVĂ
ŞI DEMOCRAŢIA DIRECTĂ
Eduard CĂLINOIU
expert, Consiliul Legislativ

este evitată, am putea spune chiar ignorată. Faţă de


Capitolul 1. Delimitări conceptuale
toate acestea, democratizarea Uniunii Europene la
1.1. În cadrul doctrinei constituţionale care toată lumea apelează cu necesitate, nu ţine cont
“clasice”, noţiunile de constituţie şi popor formează de creşterile competenţelor Parlamentului European
un cuplu care nu poate fi disociat. Ar fi un nonsens şi/sau printr-o participare mai intensă a
să se conceapă, pe de o parte, un referendum parlamentelor naţionale la procesele decizionale
european fără o constituţie europeană şi, pe de altă comunitare. În statele membre, există câteva
parte, un referendum european fără un popor proceduri referendare cu privire la unele aspecte ale
european. integrării europene, dar subiectul este acaparat prin
Din ce în ce mai prezentă pe terenul mijloace care se opun acestei integrări, pentru
academic ideea de constituţie europeană nu este, diferite motive ale politicii naţionale. Această
totuşi, decât un mit. Aşa stând lucrurile, trebuie oare acaparare partizană readuce neîncrederea ca probă a
să considerăm că introducerea în cadrul Uniunii a actorilor Europei faţă de instituirea referendumului
unui referendum european de revizuire presupune în european.
mod necesar existenţa unei constituţii? În altă ordine de idei, în stadiul actual,
De fapt, argumentul acestui deziderat nu se Comunităţile şi Uniunea Europeană profită de o
impune de o manieră irezistibilă. Mai întâi, trebuie dublă legitimitate democratică. Prima este
convenit faptul că referendumul constituant (în guvernamentală şi în acelaşi timp şi indirectă:
sensul strict al cuvântului, adică presupunând aceasta operează prin mijlocirea reprezentării
adoptarea unei noi constituţii) nu se sprijină neapărat naţionale în cadrul celor două forumuri europene, a
pe o constituţie preexistentă. Consiliului Uniunii Europene şi cel European. A
Dar mai ales un referendum de revizuire a doua este directă şi parlamentară: ea rezultă din
tratatului Uniunii Europene va fi posibil fără a modul de alegere a Parlamentului European.
împrumuta acestui tratat caracteristicile unei Aşa cum acţionează şi în cadrul statal1,
constituţii. Din punct de vedere tehnic, dreptul instrumentul referendar ar trebui să joace rolul unui
tratatelor nu pare în nici un fel să se opună la ceea ce mod alternativ sau complementar de legitimare
părţile contractante ale unui acord internaţional democratică. La fel ca şi referendumul naţional,
stabilesc, respectiv un regim de modificare a acelui referendumul european ar putea fi conceput ca un
acord, având forma unei proceduri care dă mijloc de stabilizare a sistemului reprezentativ al
competenţa de modificare majorităţii sufragiilor Uniunii Europene.
cetăţenilor statelor parte şi a majorităţii voturilor Această perspectivă relativ optimistă a
acelor state. Evident, într-o astfel de ipoteză, utilităţii referendumului european se loveşte, totuşi
exerciţiul puterii de revizuire a actului convenţional de o dublă obiecţie. Pe de o parte, funcţia de
ar antrena o transformare a naturii acestuia din urmă. legitimitate democratică ar putea fi asigurată de
Ar fi, fără îndoială, posibil şi chiar necesar, să se referendumurile naţionale (de integrare europeană),
concluzioneze asupra emergenţei unui proces cu condiţia ca aceste referendumuri naţionale să nu
constituţional, chiar şi de natură constituantă. fie concepute doar ca simple tehnici de veto. Pe de
Putem să presupunem că avem aici
imaginea unui subiect care în dreptul instituţional 1
Pentru o analiză teoretică a capacităţii unui
comunitar şi european ar putea fi marcat într-o referendum de a ridica legitimitatea democratică a
primă fază de excludere. O excludere care se acţiunii guvernamentale, vezi C. Vigneron Zwetkoff,
manifestă pe două planuri. În discuţiile oficiale cu "Supoziţiile teoretice ale instituţiei referendare.
reprezentanţii statelor membre, cu privire la viitorul Participarea politică directă: un răspuns la alienarea
Uniunii Europene, tema referendumului european politică a cetăţeanului", Annales de droit de Liège, nr.
30 (4), 1985, p.323-326.
20 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

altă parte, în ceea ce priveşte "delegitimarea" ţinerea unui referendum. Ne putem ajuta de
inerentă folosirii referendumului2, trebuie să se asemenea, de un alt motiv care vine din istorie: am
admită că este vorba de o ameninţare reală, dar egal văzut că referendumul constituţional a fost primul
opozabilă luărilor de poziţie ale instanţelor consacrat prin noile realităţi juridice fondate pe
reprezentative. experienţele democraţiei directe precum cele din
O participare directă a cetăţenilor europeni Statele Unite, Franţa, Italia şi Elveţia.
la deciziile cele mai importante ale Uniunii ar 1.2. Prin referendum desemnăm o
constitui mai întâi o contrapondere la unghiurile operaţiune electorală – în Elveţia vorbim de vot –
moarte ale referendumului naţional de integrare prin care poporul acţionează ca organ al statului, se
europeană şi, în plan general, la deficitul referendar pronunţă asupra unui act, a unei norme sau a unui
care afectează o serie de state membre. La limită, principiu care sunt perene unui stat. Astfel definit,
referendumul european ar deveni un factor de referendumul se distinge pe de o parte de alegere,
diseminare a ideii referendare în dreptul prin care corpul electoral operează o alegere a
constituţional naţional. persoanelor şi de iniţiativă prin care poporul
Dar, referendumul european ar da, mai ales, declanşează o anumită procedură ce poate conduce
un conţinut "activ" noţiunii de cetăţenie a Uniunii la adoptarea unui act, a unei norme sau a unui
Europene. principiu de stat. Referendumul conferă poporului
Este necesar să explorăm fundamentele dreptul de a închide o procedură, de a avea în câteva
teoretice ale referendumului, să vedem în ce context domenii ultimul cuvânt. Or, referendumurile pot fi
politic ele se pot înscrie, cum se pot stabili de mai multe tipuri. Aşezarea sa instituţională este,
modalităţile sale şi cum i se pot evalua efectele. În de asemenea, variată ca şi terminologia care uneori
această expunere introductivă, trebuie mai întâi, este confuză şi contradictorie4. În funcţie de
pentru a evita unele neînţelegeri, să delimităm colectivitatea publică în jurul căreia se petrece,
subiectul şi să apelăm la definiţiile vehiculate putem vorbi de referendum naţional, regional sau
privind fenomenul "referendum" care poate fi local. În funcţie de obiectul pentru care se
pertinent pentru Europa. Îmi permit de asemenea să organizează, distingem între referendum
apelez la istoria constituţională ce are tangenţă cu constituţional, convenţional, legislativ,
acest subiect. Vreau să remarc în sfârşit administrativ, financiar etc. În funcţie de cine are
circumstanţele celor trei probleme de natură diferită iniţiativa şi cine îl solicită, vorbim despre
pe care le pune acest fenomen în contextul Uniunii referendum obligatoriu sau facultativ; după cum
Europene. cererea emană de la popor sau de la un alt organ al
Tema centrală a acestui studiu o constituie statului distingem între referendum ordinar şi
democraţia directă din cadrul Uniunii Europene. Ea extraordinar. După cum rezultatul referendumului
este gândită pe instituţiile democraţiei directe şi pe se impune sau nu în drept, ne referim la referendum
referendum. Această alegere, este necesară din trei constitutiv sau consultativ. După cum acceptarea sa
puncte de vedere. Mai întâi, vrem să evităm căderea este condiţionată de existenţa unui termen pentru
în greşeala unei opoziţii între democraţia validitatea unui act sau suspendă intrarea în vigoare
reprezentativă şi democraţia directă, cu o enumerare, a acelui act, referendumul va fi rezolutoriu sau
care nu are nici un sens, a avantajelor şi a suspensiv. Sunt utilizate de asemenea, şi alte
dezavantajelor fiecăreia dintre ele. Apoi, în procesul expresii: referendum constructiv, negativ, de
de integrare europeană, instituţia referendumului iniţiativă populară, referendum abrogativ sau de
poate să reclame, dacă nu există deja o tradiţie, o principiu etc.
incontestabilă actualitate în rândul statelor membre. Tipul de referendum care este în centrul
În sfârşit, în căutarea noilor structuri democratice studiului ce urmează este cel ce ţine, pe baza actelor
pentru Uniunea Europeană, referendumul este fundamentale, de colectivităţile publice care îl
înainte de toate cel ce poate da această legitimitate. consacră. El nu este ca un titlu accesoriu ce face
Este adevărat că se evocă pretutindeni, în contextul referire la referendumul legislativ, administrativ sau
european, introducerea unei anumite iniţiative financiar înlocuind dreptul statelor membre în
populare3. Dar prin grija simplificării, susţinem
ceea ce Austria are în materie de drept de petiţie la
2
Adică delegitimarea unui prim referendum, favorabil nivel legislativ. În acest caz, cererea poate fi făcută de
integrării europene, de un al doilea referendum care 100.000 de alegători sau de o şesime din alegătorii
i-ar fi defavorabil. celor şase Bundesland-uri.
3 4
Vezi propunerea italo-austriacă din luna octombrie Pentru un efort lăudabil de clasificare nescutit de
1996 referitoare la introducerea unui drept de iniţiativă ambiguitate, a se vedea Michael Gallagher, Pier
al cetăţenilor Uniunii Europene. În acelaşi timp, Vincenzo Ulieri, Experienţa referendumului în
această propunere este înainte de toate o transpunere a Europa, Basingstoke, 1996, p. 12.
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 21
Studii, opinii, informări

aceeaşi măsură ca şi sistemul de vot al instituţiilor despre care spunem că este fondată pe superioritatea
Uniunii în vederea adoptării actelor de drept derivat. normativă a Constituţiei asupra tuturor celorlalte
Ceea ce reţine pretutindeni atenţia autorilor este acte normative în vigoare8. Referendumul de
referendumul constituţional din Statele membre, revizuire poate fi obligatoriu sau facultativ în
respectiv referendumul ţinut asupra tratatelor funcţie de cel care îl organizează. El ţine adesea de
fundamentale sau asupra unei eventuale Constituţii a revizuirea parţială a constituţiei, dar poate avea ca
Uniunii Europene. obiect, de asemenea, revizuirea totală a acesteia.
Influenţa referendumului constituţional, Aceste modalităţi nu depind de voinţa poporului
practica statală şi doctrina permit o distincţie constituant, ci acest lucru trebuie să rezulte din
esenţială între trei tipuri de referendumuri5. Există textul constituţional. Referendumul de revizuire nu
mai întâi un referendum constituant sau consultarea este atât de răspândit în Europa ca şi referendumul
referendară care are ca obiect "alegerea" unei constituant: doar în Danemarca şi în Irlanda el este
constituţii sau a câtorva principii fundamentale, o obligatoriu pentru toate revizuirile parţiale; în
alegere care intervine în procesele de fondare şi/sau Spania şi în Austria şi chiar în Germania este
ruptură constituţională. În faza revoluţionară de obligatoriu pentru revizuirile totale. În Suedia el este
naştere a unei (prime) constituţii, poporul este obligatoriu şi extraordinar pentru că depinde de o
solicitat să ratifice un text constituţional cerere care vine din partea a o treime dintre
fundamental sau să se pronunţe cu privire la forma parlamentari; acelaşi lucru este valabil în Franţa –
de guvernământ ce va fi instituită printr-o această cel puţin dacă acceptăm recursul la art. 11 din
viitoare constituţie. El exercită astfel, singur sau în Constituţia de la 1958 – unde el depinde de
colaborare cu alte organe, o funcţie de putere Preşedintele Republicii. Când referendumul
constituantă originară, o putere căreia doctrina constituţional este ca în Italia, extraordinar, el nu
clasică îi dă caracter absolut, inalienabil şi intervine decât în absenţa unui vot al majorităţii
necondiţionat6, dar a cărei activitate concretă s-a calificate a parlamentului constituant, dar acest lucru
dovedit, în practică, mult mai contingentă şi mai nu a fost niciodată folosit în practică.
dependentă decât s-a gândit7. Ceea ce este de reţinut Practica şi doctrina distinge între
este că acest tip de referendum se caracterizează prin referendumul de suveranitate9 şi consultarea
efectul său fondator printr-o nouă ordine referendară care se utilizează de exemplu în cazurile
constituţională, în contradicţie cu cea veche. Printre de modificări teritoriale, autodeterminarea unei
constituţiile în vigoare în statele membre ale Uniunii colectivităţi descentralizate sau aderarea statului la o
Europene doar cele ale Irlandei (1 iulie 1937), ordine juridică supranaţională. Acest tip de
Franţei (28 septembrie 1958) şi Spaniei (29 referendum se caracterizează prin obiectul său:
decembrie 1978) au fost ratificate direct de către sancţionează o reorientare structurală sau
popor. internaţională a statului care modifică elementele
Există apoi referendumul de revizuire sale fundamentale de suveranitate. Din punct de
constituţională sau votul popular care are ca obiect vedere material este indubitabil constituţional. Din
modificarea constituţiei în vigoare şi care este parte punct de vedere formal, poate, dar nu este neapărat
integrantă a procedurii de revizuire pe care o necesar, să comporte o revizuire parţială a
prevede chiar constituţia. În procesul de adaptare constituţiei. Printre cele trei tipuri de referendum,
continuă a unei constituţii la nevoile schimbătoare referendumul de suveranitate este de departe cel mai
ale societăţii şi statului, poporul este chemat să răspândit în Europa. De câţiva ani, el a devenit, dacă
ratifice un proiect de modificare care îi este supus nu obligatoriu, cel puţin privilegiat în procesul de
prin sau de către organele care dispun de iniţiativă în integrare europeană. El poate fi organizat de
materia revizuirii constituţiei. El exercită totdeauna asemenea, fie cu privire la un act de aderare la
aceasta în colaborare cu alte organe, o funcţie de Comunităţile Europene, respectiv Uniunea
putere constituantă derivată sau instituită, o putere Europeană, fie cu privire la ratificarea modificărilor
fundamentale ale tratatelor fondatoare.
Prin referendum european, înţelegem în
5
Distincţia făcută aici este realizată mult mai amplu de sens larg toate consultările populare care prin
Karl Lowenstein, Puterea politică şi procesul obiectul lor ţin de procesul de integrare
guvernamental, Chicago, 1957, p. 263. Ea este amintită
şi de Andreas Auer, Originile democraţiei directe în
8
Elveţia, Bale, 1996, p. 80. Pentru mai multe, Jean Francois Aubert,
6
Emmanuel Sieyès, Cine este Statul Terţ? Paris, 1789. Bundesstaatsrecht der Schweiz, vol. II, Bale, 1995, nr. 257.
7 9
Andreas Auer, Adoptarea şi revizuirea Andreas Auer, în studiul său Referendum şi
constituţiilor: câteva adevăruri bruscate prin fapte, în iniţiativa populară în Statele Unite, Bale, Paris, 1989,
BIEBER/WIDMER, Spaţiul constituţional european, p.71, vorbeşte despre "referendumul asupra
Zurich, 1995, p. 267, 281-283. suveranităţii populare".
22 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

europeană. În dreptul pozitiv este vorba de revizuirii). Aceasta este valabil în ansamblu pentru
referendumurile constituţionale şi/sau de statele membre ale Uniunii Europene: Constituţia
suveranitatea organizată în cadrul structurilor irlandeză din 1937, Constituţia franceză din 1946 şi
constituţionale ale statelor care au devenit membre 1958, Constituţia spaniolă din 1978. Cu toate
ale Uniunii Europene, sau ce vor adera10. În dreptul acestea, numai Irlanda consacră referendumul drept
dezirabil este vorba de un eventual referendum o primă etapă ce nu trebuie evitată în cadrul
constituţional care ar putea fi consacrat într-o zi în procesului de revizuire constituţională.
structurile Uniunii Europene şi care ar putea lua una 1.3. În ceea ce priveşte istoria
sau alta dintre cele trei forme pe care am încercat să referendumului european, ca instituţie recunoscută
le distingem. de dreptul comunitar, ea a început deja, orice s-ar
În Franţa instituţia referendumului spune. Dar nu a fost încă scrisă. La nivelul ideilor,
constituant face parte din bagajul de neînlocuit al poate avea pretenţia la o anumită tradiţie în lumea
revoluţiei de la 1789. În ideile şi marile declaraţii, politică. “Personal, eu cred – exclama generalul de
puterea constituantă a poporului a căpătat o Gaulle la 25 septembrie 1949, în faţa monumentului
legitimitate care a rămas intactă şi incontestabilă Girondinilor din Bordeaux – că organizarea
până în zilele noastre. Proiectul girondin de Europei trebuie să pornească de la ea însăşi.
Constituţie din februarie 1793 a lui Condorcet reia Consider că un referendum larg la care să participe
fidel cele trei etape ale procedurii de adoptare a toţi europenii liberi trebuie să-i dea semnalul de
primelor constituţii americane: referendumul plecare. Consider că Franţa trebuie să aibă
constituant devine, şi aceasta este o premieră, un iniţiativa …”12. În structurile UE, primele propuneri
referendum de revizuire. Dar, ştim că nu a fost datează din 198613 şi ele s-au succedat în
niciodată aplicat, iar recursul la această putere continuare14. În ceea ce priveşte Parlamentul
supremă care constituie puterea constituantă european, ideea unui referendum european apare în
originară a poporului va fi, cu câteva excepţii, mod explicit în trei rezoluţii, una din 17 iunie 1988
privilegiul puterii instituite: Prim Consul, Împărat, "asupra modalităţilor de consultare a cetăţenilor
General, Preşedinte de Republică. Drept urmare, europeni cu privire la Uniunea politică
celebra afirmaţie din Convenţia Naţională, din 28 europeană"15, alta din 16 februarie 1989 "asupra
septembrie 1792, conform căreia ,,nu putem avea o strategiei Parlamentului European în vederea
constituţie decât cea aprobată de popor’’ a fost creării Uniunii Europene"16 şi ultima din 17 mai
interpretată la 1799 ca întemeierea constituţiei 1995 "asupra funcţionării Tratatului Uniunii
,,sale’’ să se realizeze prin păstrarea suveranităţii Europene în vederea Conferinţei
naţionale ,,doar prin acceptarea de către poporul interguvernamentale din 1996". În cadrul grupului
francez’’11. Practica plebiscitară a transformat o de reflecţie asupra CIG, ideea unui referendum
instituţie care trebuia să legitimeze o normă, apare într-un raport intermediar, din 1 septembrie
norma fundamentală într-un instrument de 1996, dar se pare că mai târziu a fost înlăturată17.
consacrare şi perpetuare a puterii personale Problema principală pusă de un
suverane. Dar, este interesant să constatăm că, în referendum european este fără îndoială cea a
aceeaşi formă, apelul la referendum exprimă o eventualei recunoaşteri a acestei instituţii în
neîncredere faţă de parlamentul constituit, o cadrul structurilor Uniunii Europene. Pentru a
neîncredere care nu a fost populară cum era în Noua fixa câteva puncte de reper, pare posibil şi util să
Anglie, ci prezidenţială. Pentru a contura procedura
de revizuire ordinară a constituţiei, dependentă de 12
Charles de Gaulle, Discursuri şi mesaje, februarie
majoritatea parlamentară şi rezervând un drept de 1946-aprilie 1958, Paris, 1970, p. 304, 309.
veto la această instituţie venerabilă, dar şi puţin 13
Propunere de rezoluţie cu nr. AB2 623/86.
democratică precum Senatul, generalul De Gaulle a 14
A se vedea pentru detalii raportul Comisiei de
recurs la mecanismul referendar al articolului 11 din libertăţi publice şi de afaceri interne asupra cetăţeniei
Constituţia din 1958 pentru a supune majoritatea, Uniunii Europene (Raportor: M. Renzo Imbeni), sau
exprimată prin votul popular, propriei sale voinţe. raportul Comisiei instituţionale asupra Constituţiei
În definitiv, dacă s-a organizat un Uniunii Europene, din 27 ianuarie 1994 (Raportor: M.
referendum constituant (pentru aprobarea Fernand Hermann).
15
constituţiei) trebuie să se organizeze şi un JOCE, nr. C 187 din 18 iulie 1988, p. 231.
16
JOCE, nr. C 69 din 20 martie 1989, p. 149:
referendum de revizuire (pentru aprobarea
Parlamentul "a estimat că un referendum la nivel
european poate fi considerat un mijloc de a uni mai
10
Referendumurile de aderare negative în Norvegia în strict cetăţenii europeni ai viitoarei Constituţii a
1972 şi Elveţia în 1992. Uniunii Europene...".
11 17
Articolul 95 din Convenţia din a 22-a lună a Raportul Preşedintelui Grupului de reflexie asupra
calendarului republican, anul VIII (13 decembrie 1799). Conferinţei interguvernamentale din anul 1996, Madrid.
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 23
Studii, opinii, informări

discutăm despre trei întrebări diferite pe care le pune puse în lumină principalele coordonate ale unui
o astfel de recunoaştere. Prima întrebare se referă posibil referendum european de revizuire.
la a şti dacă trebuie creat un referendum european:
1b) Modalităţile de introducere a instituţiei
acesta este de ce-ul (1a). A doua întrebare se referă
referendumului
la modalităţile acestui referendum: acesta este ce-ul
(1b). A treia întrebare priveşte căile de Presupunând că se doreşte efectuarea unui
recunoaştere ale acestui instrument: acesta este pas important în direcţia introducerii unui
cum-ul (1c). Căci, chiar dacă răspunsul pe care îl referendum european, cum ar trebui conceput şi
dăm la una dintre întrebări îl afectează pe cel care pregătit acesta? Două calităţi sunt cerute pentru a da
trebuie dat celorlalte două, ele se situează fiecare la un răspuns satisfăcător la această întrebare:
un nivel diferit, ceea ce justifică, în acest raport stăpânirea tehnicii juridice şi îndeosebi imaginaţie.
introductiv, tratarea lor separată. Se pot distinge cel puţin cinci aspecte:
1a) Eficienţa introducerii acestei instituţii
democratice într-o viitoare Constituţie Europeană a) Care sunt subiecţii votului ?
Este problema de pornire. În democraţie,
Prima întrebare pe care putem şi trebuie să prima problemă care trebuie rezolvată este cea a
o punem în legătură cu crearea, în dreptul existenţei şi a compoziţiei corpului electoral sau, în
comunitar, a instituţiei referendumului se referă la cazul nostru, al corpului referendar. Se ştie că în
oportunitatea acestei creări. Ce motive pot fi structurile Uniunii problema existenţei poporului
invocate pentru a justifica o asemenea inovaţie european este foarte controversată. Se ştie, de
instituţională? Ce avantaje putem aştepta şi pentru asemenea, că există, după Maastricht, o cetăţenie a
cine? Acestea din urmă sunt adecvate şi necesare Uniunii şi că nimic nu împiedică să se acorde celor
urmăririi obiectivului vizat ? Care sunt care, în dreptul pozitiv, au dreptul să aleagă membrii
inconvenientele care vor rezulta, şi pentru cine? Parlamentului european dreptul de a vota cu privire
Care sunt argumentele celor care militează în la un eventual referendum european18. Totuşi, sunt
favoarea şi ale celor care militează în defavoarea posibile diferite aranjamente: crearea unui corp
acestei recunoaşteri ? Luând în considerare toate electoral a cărui compoziţie ar fi stabilită de dreptul
aspectele problemei, un asemenea referendum este comunitar, trimiterea la sistemul legislativ din statele
sau nu de dorit? membre pentru aceasta, cu posibilitatea ca toţi
Se va fi înţeles că răspunsul la această cetăţenii uniunii să voteze la domiciliul lor
primă serie de întrebări este, în mod esenţial, de comunitar etc.
ordin politic. Dintr-un punct de vedere ştiinţific, este
foarte dificil, dacă nu imposibil, să se avanseze b) Care este obiectul votării?
elemente decisive pe această temă. Desigur, nu este Chiar dacă se limitează întrebarea la
exclus să se procedeze la un inventar al referendumul propriu-zis având ca obiect actele
argumentelor "pro şi contra": într-o primă coloană ar fondatoare ale Uniunii, definirea obiectului precis al
fi enumerate motive precum căutarea unei mai bune unui eventual referendum european deschide un
legitimităţi democratice a instituţiilor comunitare, întreg evantai de posibilităţi:
participarea sporită a cetăţenilor la procesul Este vorba de instituirea unui referendum
comunitar de luare a deciziei, extinderea atribuţiilor constituant? În ceea ce priveşte tratatele fondatoare,
cetăţenilor Uniunii etc. În a doua coloană, ar fi ocazia a fost ratată şi nu există mijloc de a o prinde
trecute, de exemplu, îngreunarea procedurilor din urmă. Ar trebui, atunci, în această optică, să se
comunitare decizionale, pierderea suveranităţii transforme sistemul juridic comunitar actual într-o
statelor membre, apariţia unui nou organ, greoi şi nouă entitate, în întregime statală sau supra-statală,
imprevizibil, în structura deja foarte complexă a dotată cu o constituţie care ar putea, sau chiar ar
Uniunii, dificultăţile practice de organizare, costurile trebui, în vederea fondării legitimităţii noilor
financiare, iraţionalitatea alegerii electorilor, structuri, să fie supusă electorilor pentru aprobare.
pericolul care ar rezulta pentru cele patru libertăţi,
efectul dezintegrator al referendumului. Dar, în afara 18
faptului că enumerarea acestor motive şi descrierea Pentru detalii a se vedea documentul cu nr.
lor detaliată nu sunt nevinovate, trebuie, după ce au 41976X1008 (01) din 8 octombrie 1976 privind
alegerea reprezentanţilor Parlamentului European prin
fost enumerate, să fie cântărite şi aceasta nu trebuie
sufragiu universal şi Directiva Consiliului de Miniştri
şi nu poate fi efectuată decât de către cei care au o 93/109/EC din 6 decembrie 1993 privind condiţiile de
responsabilitate, fie în structurile Uniunii fie în cele exercitare a dreptului de vot şi de a candida în alegerile
ale unuia dintre statele membre. pentru Parlamentul Europei în cazul cetăţenilor Uniunii
Este nevoie, de o abordare mai sobră şi mai Europene care domiciliază într-un stat membru de
directă a problemei în sine, iar în continuare vor fi naţionalitate diferită.
24 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

Scopul s-ar transforma atunci în mijloc: nu pentru că în momente diferite şi prin mijloace diferite, voinţa
ar fi vorba de instituirea referendumului european poporului european s-ar exprima în mod coordonat
s-ar trece de la status quo la elaborarea unei şi chiar sincronizat, făcând posibil, de la un termen
veritabile constituţii europene. Dimpotrivă: dacă la altul, să se măsoare fluctuaţiile participării
este vorba să se treacă la o formă superioară de electorale şi să urmărească evoluţia opiniei
integrare europeană implicând în acelaşi timp cetăţenilor votanţi, cărora li s-ar ataşa efecte juridice.
adoptarea unei constituţii şi o pierdere suplimentară Ar fi bine, oare, să nu se prevadă, în dreptul
din suveranitatea statelor membre, această trecere comunitar, decât principiul, momentul şi efectele
trebuie să beneficieze de o legitimitate sporită pe referendumului şi să se lase în grija statelor membre
care, probabil, numai referendumul european ar fi în organizarea desfăşurării concrete a acestuia din
măsură să i-o confere. urmă? Ar însemna să se reia, pentru referendum,
Introducerea unui referendum de revizuire reglementările care se aplică la alegerea
ar presupune ca toate modificările ulterioare ale Parlamentului european. Nu este sigur că o
tratatelor fondatoare să fie supuse votului poporului. asemenea delegare este posibilă sau măcar de dorit
Un astfel de mecanism ar putea urma unui prim în acest domeniu. Deoarece toate statele membre
referendum constituant pe care l-ar completa în mod cunosc şi practică, de multă vreme şi pe scară largă,
util. Dar ar putea fi conceput astfel încât să fie creat alegerea diverşilor reprezentanţi, instituţia şi, mai
în structurile existente. Fără ruptură de legalitate mult chiar, practica referendară va reprezenta un
deci, dar cu ruptură de legitimitate: sprijinul popular corp străin în peisajul constituţional şi pe scena
direct al revizuirilor viitoare ar lipsi din tratatele politică a diverselor state membre.
fondatoare şi din modificările pe care acestea le-au Dacă organizarea concretă a referendumului
suferit ulterior. european ar trebui să fie prevăzută prin lege şi chiar
În aceeaşi perspectivă, ar fi bine să nu fie asigurată de agenţi comunitari, în acest caz, trebuie
supuse referendumului toate revizuirile tratatelor, ci să recunoaştem că aceasta ar necesita o incursiune
numai cele care marchează o etapă decisivă în importantă în domeniul autonomiei de organizare a
procesul de integrare: moneda unică, politica de statelor membre. Dacă ne-am obişnuit ca dreptul
securitate comună, apărarea comună etc. Ar fi vorba comunitar material să restrângă competenţele
de un fel de referendum de suveranitate. Principala statelor membre în toate domeniile unde Uniunea
dificultate a acestei variante ar consta în definirea poate elabora o politică şi lua decizii, o atare
pragului referendar. Sau s-ar căuta reţinerea unui întrepătrundere a acestui sistem de alegeri europene,
criteriu obiectiv care să declanşeze din oficiu ar fi ceva nou în materie de drept organizatoric.
procedura sau s-ar conferi Consiliului sau
d) Modalităţi de determinare a rezultatelor votării
Parlamentului European grija de a decide ce
Problema cvorumurilor stabilite şi cea a
revizuiri să fie supuse votului poporului.
majorităţilor cerute pentru a se putea atribui votului
Referendumul ar fi ordinar în primul caz şi
poporului european efectele juridice dorite este
extraordinar în cel de-al doilea.
foarte delicată şi de-a dreptul crucială. Fiind vorba
Aderarea unui nou membru ar putea, de
despre cvorum, se ştie că el poate interveni la nivelul
asemenea, să facă obiectul unui referendum. Ar fi
participării şi/sau la nivelul stabilirii rezultatului
vorba, în acest caz, de un alt tip de referendum de
votării. În primul caz, votul nu are efect dacă
suveranitate. În loc să facă să depindă, dacă e cazul,
participarea nu atinge un anumit prag: este cvorumul
aderarea unui nou stat la Uniunea Europeană de
de participare prevăzut, de exemplu, de Constituţia
voinţa unui Parlament sau a unui corp electoral
italiană din 1948 pentru referendumul de abrogare19.
naţional, ea ar necesita acordul celor două
În al doilea caz, rezultatul votului nu este
colectivităţi interesate, statul candidat, în
pozitiv – sau negativ – decât dacă majoritatea
conformitate cu dispoziţiile constituţiei sale şi
care aprobă – sau respinge – reprezintă un
Uniunea Europeană într-o nouă formă, printr-un
anumit procentaj din corpul electoral: este
referendum european.
cvorumul de rezultat care apare de exemplu,
c) Modalităţi de organizare a sistemului în forma sa negativă, în Constituţia daneză
de vot din 1953 20.
Un referendum european, prevăzut de
sistemul juridic comunitar şi organizat în funcţie de 19
A se vedea spre exemplu art.75 din Constituţia
prerogativele Uniunii, ar consta într-o operaţiune italiană din 1948 care impune o participare de 50 % a
unică, care s-ar desfăşura în acelaşi moment în toate cetăţenilor cu drept de vot pentru ca un referendum de
statele membre. Spre deosebire de procedura actuală abrogare a unui legi să poată fi acceptat.
20
de ratificare la nivel naţional a modificărilor Articolul 42, aliniatul 5 din Constituţia daneză din
tratatelor şi a aderărilor de noi membri, care au loc 1953, prevede că legea ce va fi supusă referendumului
nu va fi respinsă decît dacă majoritatea votanţilor se
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 25
Studii, opinii, informări

Fiind vorba despre majoritatea impusă de 1c ) Căile ratificării


lege, pare sigur că rezultatul votului popular nu
Admiţând că problema oportunităţii
poate fi determinant. În consecinţă dacă se pretinde
introducerii unui referendum european trebuie
că o majoritate calificată de votanţi acceptă proiectul
tranşată şi aceasta se face într-un sens pozitiv, ce se
pentru ca el să poată intra în vigoare, se va permite
poate face pentru introducerea acestui nou
unei minorităţi să impună legea sa majorităţii.
instrument într-o ordine juridică care există, cu
Va avea deci loc combinarea majorităţii
regulile şi instituţiile sale care se dezvoltă după un
populare calculate pe ansamblul teritoriului Uniunii
ritm ce le este propice?
cu o altă majoritate. Unele dintre state-membre mari
Este a treia întrebare susceptibilă de un
vor dori a fi luate în considerare ca ,,fondatori ai
răspuns mai juridic decât celelalte două.
tratatelor” şi vor condiţiona introducerea instituţiei
referendumului european ca organism sau instituţie a) Revizuirea tratatelor
separată comunitară, ca fiind de natură să repună în În dreptul pozitiv, consacrarea unui
discuţie suveranitatea lor. Exigenţa majorităţii referendum european ca o nouă instituţie comunitară
absolute va face loc la dezechilibre după importanţa va trece printr-o revizuire formală a Tratatului de la
demografică, politică sau economică a diferitelor Amsterdam21. Acesta va trebui să se deruleze după
state. Mai multe rectificări ar putea fi luate în procedura prevăzută de acest Tratat. După art. 48,
considerare: exigenţa cu care majoritatea statelor această procedură comportă obligatoriu patru etape:
reprezintă majoritatea populaţiei; ponderea vocilor iniţiativa care poate emana de la fiecare stat membru
statelor, ca acela în cazul pentru calculul majorităţii precum şi de la Comisie; avizul favorabil al
Consiliului; exigenţele unei a treia majorităţi care Consiliului referitor la reuniunea unei conferinţe
poate fi aceea a ,,statelor mari”; sau recunoaşterea interguvernamentale; elaborarea unui ,,acord
unui drept de veto pentru cele mai importante state comun” a amendamentelor prin această conferinţă;
al cărui popor a respins cu o majoritate calificată ratificarea acestor amendamente de către statele
proiectul de revizuire. Aici trebuie făcută dovada membre după propriile reguli constituţionale.
unei mai bogate imaginaţii şi a unei doze bune de O primă constatare se impune: consacrarea
reţinere, de factură a concilia principiul democratic referendumului european relevă competenţa
cu necesitatea respectării echilibrului democratic, organelor comunitare şi, mai ales, a statelor membre
naţional şi geografic, fără a sacrifica simplicitatea şi care trebuie să se pronunţe în unanimitate. În acest
transparenţa, atât de necesare reglementării adoptate. sens, poporul european va fi neutru, doar dacă un
stat cunoaşte sau prevede referendumul în
e) Care sunt consecinţele votului ?
Constituţia sa pentru a-şi forma opinia referitoare la
Miza atât de grea a unei structuri este aceea
revizuire. Femeile şi tinerii din Elveţia cunosc bine
a unui referendum european având loc în toate
acest paradox clasic al democraţiei directe aplicat la
statele membre şi prin chemarea la vot a cetăţenilor
revizuirea constituţiilor: pentru obţinerea dreptului
Uniunii asupra unui act comunitar de plină
de vot, trebuie ca o majoritate de elveţieni, respectiv
importanţă implică ceea ce votul are un efect
o majoritate de bărbaţi şi femei cu vârsta minimă de
constitutiv, ,,decisiv”. Astfel, rezultatul scrutinului
cel puţin 20 de ani, să se pronunţe în favoarea
va fi impus organismelor comunitare – Consiliu,
sufragiului feminin şi a dreptului de vot la 18 ani.
Parlament – de a lua în această sens o decizie
Se mai impune şi o a doua constatare:
definitivă, dar acest organism poate să delibereze
procedura de la art. 48 poate fi exprimată sub un alt
plecând de la voinţa clar exprimată a poporului
mod. Consiliul şi, mai ales, fiecare stat membru pot
european.
obţine un eşec cu ocazia introducerii referendumului
Este posibil ca acesta să fie pe punctul de a
european. Adăugând ostilitatea Parlamentului
tempera efectele mai draconice ale regulii majoritare
European vis-à-vis de această instituţie îl face pe
şi chiar să le corijeze, aplicate la un continent întreg.
acesta să piardă o parte din puterile cu care a fost
Ar trebui să fie într-un fel menajată minoritatea
investit, ostilităţi obişnuite pentru toate statele
pentru a i se permite, de exemplu unui stat membru
membre care cedează aici puţin din suveranitatea
sau a unui număr dintre acestea, care a respins
lor, obţinându-se o imagine aproape de realitate a
revizuirea adoptată, de a renunţa unilateral la
şanselor de succes ale acestei instituţii.
aceasta. Cum poate fi exercitat acest drept? De către
Guvern, Parlament sau chiar de poporul însuşi? Se
21
va permite unui stat să părăsească Uniunea pentru a Curtea de la Luxemburg a confirmat că această
scăpa de o revizuire pe care nu o doreşte ? regulă esenţială a constituţionalismului statal se aplică
de asemenea tratatelor constitutive, a se vedea cauza
din 23 februarie 1988, Marea Britanie v. Consiliul,
pronunţă împotriva acesteia şi dacă această majoritate speţa 68/86, în Reccueil de la Jurisprudence de la
reprezintă mai puţin de 30% din electorat. Cour;1988-2, Luxemburg, p. 855.
26 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

Pentru modificare, trebuie urmată menţinerea Regatului Unit în Comunitate a fost


procedura articolului art. 48, din Tratat. Această organizat printr-o lege votată de către Parlamentul
normă juridică de neocolit nu ridică numai probleme de la Westminster în data de 9 mai 1975. Chiar dacă
politice, ci marchează, de asemenea, o ruptură de este adevărat că Uniunea Europeană nu are
legitimitate care riscă puternic de a exercita un efect competenţe în această materie care atinge atât de
destabilizator asupra ansamblului de norme aproape suveranitatea statelor membre, se poate
fondatoare ale Uniunii. Există într-adevăr două nega Parlamentului european dreptul de consultare a
categorii din aceste norme: acelea care au intrat în cetăţenilor Uniunii, cu titlu excepţional şi
vigoare înainte şi cele care au intrat în vigoare după experimental şi fără constrângere, asupra unui
modificarea art. 48. Doar ultimele au fost acceptate proiect de o importanţă deosebită?
de către populaţie. Se pun următoarele întrebări: A
c) Adoptarea unei viitoare Constituţii
trece fără dificultăţi de la o procedură
Europene?
interguvernamentală clasică, fondată pe regula
Din punct de vedere metodologic,
unanimităţii, la o procedură referendară nouă va
elaborarea unei viitoare Constituţii europene implică
implica decizii majoritare? Schimbarea procedurii
atât studierea comparativă a unor documente interne
nu implică o modificare de natură juridică a textului
şi internaţionale, cât şi delimitarea competenţelor
iniţial? În istoria constituţională şi în dreptul
dintre Uniunea Europeană şi statele membre şi
comparat nu se găsesc exemple ale unei proceduri
garanţii pentru elementele componente ale acestei
juridice care s-au născut şi care au învins fără
Uniuni în ceea ce priveşte respectarea drepturilor şi
referendum constituţional, fără a-i schimba natura
prerogativele lor, egalitatea cetăţenilor,
acestei instituţii fundamentale de democraţie directă.
nediscriminarea, libera circulaţie a cetăţenilor ţărilor
La acestea se adaugă o întrebare
care fac parte din Uniune.
suplimentară: ştiind că organizarea unui referendum
Chiar dacă viitoarea Constituţie, ce ar crea
european va bulversa tradiţiile constituţionale şi
suprastatul european şi ar garanta într-un fel sau
bunele obiceiuri politice, nu ar trebui ca majoritatea
altul drepturile statelor suverane - în perspectiva
statelor membre ale Uniunii să se identifice cu
unei înlocuiri a tratatelor de bază printr-o Constituţie
procedura interguvernamentală prevăzută de art. 48
europeană – ar introduce referendumul european,
a Tratatului Uniunii la fel ca şi o procedură
consacrarea acestuia va pune cel puţin probleme
naţională ce face obligatoriu apel la un referendum?
juridice. Este vorba mai mult de procedura de
În alţi termeni, un stat membru poate el să se
înlocuire care se instalează, căci, juridic, ea nu se va
pronunţe în mod diferit decât printr-un referendum
constitui decât ca o mică revoluţie în rândul statelor
asupra introducerii unui referendum european în
membre. Dar am relevat deja că referendumul poate
procesul decizional comunitar? În cazul unui
deveni mijlocul instituţional adecvat, indicat să
răspuns negativ, se va proceda mai întâi la o serie de
producă legitimitatea de care această revoluţie are
revizuiri constituţionale pentru a da acestor
atâta nevoie ca să se impună.
consultări naţionale un fundament juridic.
Capitolul 2. Concluzii
b) Un act de drept derivat?
Se poate concepe ca un act de drept derivat Într-o perspectivă mai puţin juridică şi
să constituie fundamentul juridic al unui referendum luând în considerare câteva elemente din istoria
european? Nu, este vorba de a consacra şi de a referendumului constituţional pe care am fost tentat
constitui poporul european ca un nou "organ" să o evoc, se observă două caracteristici ale acestei
instituit de Uniune, ce va avea numai competenţa instituţii: neîncrederea vis-à-vis de Parlament şi
decizională. O reglementare comunitară mergând în eşecul care precede reuşita.
acest sens ar fi lipsită de întreg fundamentul 2.1. Mai întâi neîncrederea referitoare la
normativ din aceste tratate. În stat, tratatul nu Parlament. Referendumul constituţional nu se
permite unui organism comunitar să oblige pe acesta poate naşte într-un context în care reprezentanţii
să organizeze un referendum, deoarece există poporului se bucură de o legitimitate de necontestat.
autonomie organizaţională şi constituţională a De fiecare dată când aproape că s-a impus într-o
fiecăruia dintre statele membre. ordine juridică a fost pentru a opri o gravă criză de
Parlamentul European sau Consiliul vor încredere între alegători şi reprezentanţii lor. În
putea, printr-o rezoluţie sau decizie, să obţină cazul în care clasa politică se izolează de alegători,
acceptul poporului european asupra unei decizii pe datorită neîncrederii acestora din urmă faţă de
care ele au luat-o într-un cadru, de exemplu, al politica dusă de reprezentanţii lor în Parlament pe
revizuirii Tratatului care consacră referendumul timpul mandatului, se impune o relaţie instituţională
european? Este ceea ce s-a întâmplat în Marea nouă care să completeze şi să modifice raportul
Britanie când referendumul din 1975 referitor la clasic de reprezentare – referendumul constituţional.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 27


Studii, opinii, informări

2.2. Eşecul care precede reuşita. Această faţă de parlament şi un referendum negativ asupra
a doua caracteristică a progresului instituţional al unui proiect de constituţie pot pune bazele unui
referendumului constituţional merită câteva viitor referendum constituţional. Astfel, legea
explicaţii. Este vorba de introducerea instituţiei constituţională provizorie din 29 aprilie 1991, care a
referendare într-o ordine juridică care nu este abrogat Constituţia din 28 decembrie 1976,
cunoscută şi care-i este ostilă, mai ales pentru că încredinţa elaborarea unei noi constituţii unei
această introducere va bulversa echilibrul comisii parlamentare care nu putea fi revizuită decât
instituţional cu care toţi actorii europeni sunt de către o majoritate formată din două părţi ale
obişnuiţi. La o primă vedere, această introducere membrilor Parlamentului. Pentru înlăturarea acestui
pare sortită eşecului şi aceia care evocă o astfel de obstacol procedural, cu ajutorul experţilor
posibilitate sunt condamnaţi a fi trataţi ca idealişti, Consiliului Europei, Guvernul format din vechea
futurişti. Dar istoria ne arată că acest lucru nu este opoziţie devenită majoritară, încerca să blocheze
imposibil. Referendumul constituţional era Parlamentul în susţinerea acestui proiect direct al
necunoscut în Noua Anglie la sfârşitul secolului al poporului, fără nici o bază legală sau constituţională.
XIII-lea sau cum era în Elveţia în epoca celor Trei La referendumul din 6 decembrie 1994, primul în
Glorioşi ori în statele din Vestul american în timpul istoria ţării, poporul a respins masiv Constituţia.
acestui secol. Putem concluziona că o viitoare constituţie albaneză
Nu este interzis de a gândi că înlăturarea, de nu poate intra în vigoare decât după ce va fi fost
către poporul francez, a proiectului de Constituţie acceptată de către electori.
din 19 aprilie 1946 a exprimat necesitatea După această logică, trebuie oferită
referendumului din 13 octombrie 1946 şi din 28 poporului european ocazia respingerii unui proiect
septembrie 1958, fapt ce a dus la instituirea de revizuire a tratatelor, pentru că un alt proiect şi
Constituţiilor celei de a IV-a şi celei de-a V-a cele care îi vor urma lui să fie supuse doar cu titlu
Republici. consultativ.
Referendumul din Danemarca, din 2 iunie Pentru a concluziona, se poate conveni că
1992, cu rezultat negativ în ceea ce priveşte opţiunea stabilirea unui referendum european nu va avea loc
cetăţenilor de a adera la Tratatul de la Maastricht, a mâine, chiar dacă obiecţiile care se aduc împotriva
avut nevoie de o nouă consultare populară în lui nu vor avea decât un efect de anulare. În acest
favoarea aprobării de către electori a acestui Tratat, domeniu, ca şi în altele, timpul va fi decisiv. Cu alte
chiar dacă condiţiile juridice pentru un referendum cuvinte, mişcarea de extensie a procedurilor
obligatoriu nu erau îndeplinite, conform articolului referendare în regimurile occidentale de democraţie
20 din Constituţia daneză. reprezentativă ar putea şi chiar ar trebui, într-o
Putem să ne întrebăm dacă acelaşi proces logică istorică, să influenţeze democraţia
nu a existat în Albania în anul 1991: neîncrederea parlamentară "comunitară".

L'ouvrage débute par une présentation de divers types de référendums, suivie par une partie
traitant de la modalité d'introduire cet instrument dans les structures démocratiques communautaires,
en tant que projet viable. En se basant sur les expériences référendaires des Etats membres, l'auteur
conclut en affirmant que celui-ci pourrait prévenir les risques d'un blocage du processus d'intégration.
De cette manière, le référendum européen pourrait constituer un "antidote" contre les référendums
nationaux défavorables à l'intégration européenne et dans ce sens, il devrait faire l'objet d'un
aménagement technique qui ne sacrifie trop rapidement le respect pour les équilibres établis entre les
Etats membres et les futures Etats membres et entre les institutions de l'Union, au profit d'une
conception purement arithmétique des droits populaires du citoyen européen.

Starting from the study of certain types of referendums, to continue with the presentation of
different ways of introducing this instrument, as a viable project, in the European Community's
democratic structures and the experience in this field of the member states, the article states that a
referendum could obviate the risks of barring the integration process. Therefore, the European
referendum could be an antidote against the national referendums unfavourable to the European
integration and, in this sense, it should be the object of a technical arrangement which could not sacrifice
too soon the respect for the balances established between the member states, the future ones and the EU
institutions, to the benefit of a purely arithmetical conception on the European citizens' common rights.

28 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Studii, opinii, informări

CONSIDERAŢII PRIVIND STATUTUL


PERSONALULUI DE SPECIALITATE JURIDICĂ AL
CONSILIULUI LEGISLATIV

Bogdan DOBRESCU
expert, Consiliul Legislativ

Consiliul Legislativ este una dintre a) funcţiile de consilier şi de expert sunt


instituţiile cu vechi rădăcini în sistemul politico- incompatibile cu oricare altă funcţie publică sau
juridic românesc, care s-a bucurat de-a lungul privată, cu excepţia funcţiilor didactice din
timpului de concursul unor mari personalităţi ale învăţământul juridic superior;
vieţii juridice din ţara noastră, deopotrivă practicieni b) consilierii şi experţii (ca, de altfel, întreg
şi reprezentanţi ai mediului academic. Acest lucru a personalul Consiliului Legislativ) nu pot face parte
fost posibil, în special în vremea primului Consiliu din partide politice.
Legislativ (1926-1948), datorită statutului aparte pe Conferă aceste dispoziţii un statut special
care legea îl conferea personalului de specialitate din personalului de specialitate din cadrul Consiliului
cadrul acestei instituţii. Legislativ? Vom încerca, în cele ce urmează, să dăm
În ce măsură reglementările actuale conferă un răspuns la această întrebare şi să îl argumentăm
consilierilor şi experţilor Consiliului Legislativ un cu o serie de consideraţii privitoare la importanţa
statut special este, desigur, o întrebare dificilă, la activităţii Consiliului Legislativ, dar şi la aspectele
care un răspuns nu poate fi găsit cu uşurinţă. De de ordin istoric, legislativ, instituţional şi, de ce nu,
altfel, aceste rânduri nici nu îşi propun să ofere un de oportunitate ale unui asemenea demers.
răspuns la această întrebare, ci să iniţieze, mai
degrabă, o dezbatere de idei pe această temă, Consideraţii privind importanţa
referitoare la viitorul statut al membrilor Consiliului activităţii desfăşurate
Legislativ. "Consiliul Legislativ a fost înfiinţat pentru
Desigur, punctul de pornire nu poate fi că opera de creaţie a dreptului este din cele mai
decât Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, delicate şi reclamă, pe lângă cunoştinţa stărilor de
organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ1. fapt sociale, economice şi politice, asupra cărora se
Potrivit art. 9 alin. (2) din lege, "consilierii (...) se legiferează, serioasa cunoştinţă a unor serii de
numesc de preşedintele Consiliului, cu aprobarea chestiuni, materii şi principii, care necesită o
birourilor permanente ale Camerelor Parlamentului. pregătire specială.
În conformitate cu art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, Legiferarea, adică opera de întocmire a
pot fi numite în funcţia de consilier persoanele care legilor, de formulare şi de redactare a soluţiilor
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: legislative, reclamă, în adevăr, o politică legislativă
a) au numai cetăţenia română; şi, în toate cazurile, cunoştinţa practicei
b) au domiciliul în ţară; extrajudiciare şi a jurisprudenţei, a legislaţiei
c) au pregătire juridică superioară; comparate, a progreselor ştiinţifice realizate de
d) au o bună reputaţie profesională şi morală; doctrină, a istoriei dreptului şi instituţiilor, a
e) au o vechime de cel puţin 15 ani în psihologiei poporului, a organizării politice şi a
activitatea juridică. structurii economice şi sociale a ţării.
Art. 17 din Legea nr. 73/1993 instituie şi o În alte cuvinte, legiferarea cere o pregătire vastă
serie de incompatibilităţi: şi însuşiri multiple care, de cele mai multe ori, nu se pot
găsi în cadrele serviciilor publice şi nici măcar în

1
Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Consiliului Legislativ, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 5 noiembrie 1993
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 29
Studii, opinii, informări

comisiile ce acestea instituiesc pentru întocmirea Consideraţii de ordin istoric


proiectelor de legi şi a regulamentelor generale".2 Cu prilejul prezentării în Camera
Aşa îşi începea ministrul justiţiei, George Deputaţilor a proiectului pentru organizarea şi
Mârzescu, alocuţiunea rostită în Camera funcţionarea primului Consiliu Legislativ, ministrul
Deputaţilor, la 16 februarie 1925, cu prilejul Mârzescu a făcut şi câteva precizări referitoare la
prezentării proiectului Legii pentru organizarea şi statutul funcţionarilor de specialitate ce urmau să
funcţionarea Consiliului Legislativ. Trecând în asigure realizarea atribuţiilor Consiliului:
revistă legile şi regulamentele ţării, el era conştient "Spre deosebire însă de toate proiectele
"de lacunele ce ele prezintă, de defectele juridice, de anterioare şi de organizările instituţiilor similare
lipsa de coordonare între ele, de atingerile ce aduc din alte ţări, Consiliul Legislativ ce propunem este
unele din ele Constituţiei, de dificultăţile de divizat în secţiuni, după diviziunea ştiinţifică a
interpretare şi de aplicare la care dau loc". Aceste dreptului, care va permite efectuarea lucrărilor mai
constatări privitoare la procesul de legiferare nu erau metodic şi mai repede, după specialităţi.
ceva nou, ele fuseseră semnalate anterior în În acest scop şi pentru a asigura lucrărilor
publicaţiile de specialitate de numeroşi alţi jurişti de colaborarea tuturor acelora care prin situaţia,
seamă ai epocii. competenţa şi experienţa lor pot contribui cu folos
Importanţa activităţii Consiliului Legislativ la opera legislativă, proiectul prevede pe lângă
a fost sesizată, deci, cu mult timp în urmă şi consilieri permanenţi, consilieri temporari, care pot
recunoscută la adevărata ei valoare prin statutul fi recrutaţi din lumea tuturor specialităţilor, pe
conferit acestei instituţii, dar şi specialiştilor care o durata lucrării. Aceştia nu sunt loviţi de nici o
compuneau. În prezent, importanţa competenţelor incompatibilitate, astfel că nu va exista nici un
acestei instituţii rezultă, în mod evident, din impediment la recrutarea lor.
atribuţiile ce îi sunt încredinţate prin Constituţie şi Examinând cu atenţie organizarea
prin Legea nr. 73/1993. Consiliului, se va putea constata că: consilierii
Verificarea concordanţei cu Constituţia a permanenţi asigură continuitatea operei, consilierii
proiectelor de acte normative, înlăturarea temporari competenţa şi experienţa permanentă de
contradicţiilor sau necorelărilor dintre prevederile specialităţi şi referenţii doctrina şi tehnologia
unui proiect de act normativ, prezentarea legislativă. Din aceşti din urmă, din referenţii
implicaţiilor noii reglementări asupra legislaţiei în titulari, urmează să se asigure în viitor recrutarea
vigoare, evidenţa oficială (inclusiv informatizată) a consilierilor permanenţi, şi din referenţii stagiari, cu
legislaţiei etc. sunt numai câteva dintre competenţele concurs şi cu stagiu de doi ani, referenţii titulari.
atribuite acestei instituţii care reclamă un personal O conştiincioasă aplicare a sistemului va
de specialitate cu o pregătire aprofundată, în primul face ca Consiliul să dea maxim de pregătire".3
rând de natură juridică. Secţiunile Consiliului se compuneau,
În prezent, legislaţia României cunoaşte, pe aşadar, conform prevederilor Legii din 1925 pentru
de o parte, un proces de modernizare şi de adaptare organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ4,
permanentă la cerinţele şi realităţile unei vieţi din următoarele categorii de personal de specialitate:
sociale deosebit de dinamice şi, pe de altă parte, un 1. Consilierii permanenţi, care erau numiţi
proces de armonizare cu standardele comunitare, în pe baza listei de recomandare întocmită de o comisie
vederea integrării ţării noastre în Uniunea specială, compusă din trei consilieri ai Curţii de
Europeană. Consiliul Legislativ este, desigur, unul Casaţie şi trei consilieri permanenţi ai Consiliului
dintre actorii ce joacă un rol important în buna Legislativ, aleşi pe cinci ani. Pentru fiecare loc
derulare a acestor procese. vacant, comisia recomanda câte trei persoane, care
De aceea, pentru a sublinia importanţa întruneau condiţiile legale.
fundamentală a activităţii Consiliului Legislativ, ar Consilierii permanenţi erau inamovibili şi
trebui să răspundem la următoarea întrebare: cum ar aveau acelaşi grad şi retribuţie ca şi membrii
arăta sistemul legislaţiei româneşti în condiţiile Curţii de Casaţie şi Justiţie. Având în vedere
arătate, fără existenţa unei instituţii autonome şi importanţa deosebită a rolului pe care Consiliul
eficiente care, aşa cum însăşi Constituţia o stabileşte, Legislativ era chemat să îl joace, era normal ca
să asigure sistematizarea, unificarea şi coordonarea legiuitorul să ceară membrilor acestuia condiţii
întregii legislaţii şi să ţină evidenţa oficială a serioase de capacitate. În consecinţă, în afară de
legislaţiei României?
3
idem
4
Legea pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului
2
Valer Dorneanu, Sorin Popescu ş.a. - Consiliul Legislativ, promulgată prin Decretul nr. 78 din 25
Legislativ - tradiţie şi modernitate (1926-2001), Bucureşti, februarie 1925 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 45 din
Ed. Lumina Lex, 2000 26 februarie 1925
30 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

condiţiile generale pe care trebuia să le 4. Referenţii titulari. După doi ani de


îndeplinească fiecare candidat la funcţiile publice şi stagiatură, referenţii stagiari erau obligaţi să se
de vârsta de minimum 35 de ani, consilierii prezinte la concurs, în faţa unei comisii, prezidate de
permanenţi trebuia să îndeplinească şi următoarele un preşedinte de secţie al Consiliului Legislativ,
condiţii: compusă din doi profesori universitari şi doi
a) să aibă titlul de doctor în drept sau pe cel consilieri permanenţi. În urma trecerii concursului,
de licenţiat în drept, în ştiinţele politico-economice, referenţii stagiari deveneau referenţi titulari.
comerciale şi industriale de la o universitate sau Referenţii titulari erau inamovibili şi aveau
academie de comerţ română sau de la o şcoală retribuţia consilierilor de Curte de Apel.
străină, recunoscută în România; Referenţii trebuiau să aibă cel puţin 24 de ani, să fie
b) să aibă o activitate de specialitate doctori în drept sau în ştiinţele economice ori doctori
manifestată printr-unul din următoarele moduri în litere şi filozofie, având studii speciale
determinate de lege: economico-sociale.
- să fi îndeplinit funcţia de referent titular În concluzie, elementele principale care
într-una din secţiunile Consiliului Legislativ, timp caracterizau statutul funcţionarilor Consiliului
de cel puţin cinci ani; Legislativ erau inamovibilitatea şi asimilarea
- să fi îndeplinit funcţii înalte în stat, pe cât funcţiei acestora cu aceea de magistrat (inclusiv
posibil în specialitatea locului vacant, cu stagii din punctul de vedere al salarizării), atât de necesare
cuprinse între trei şi cinci ani (în funcţie de domeniul la vremea respectivă pentru a asigura, pe de o parte,
din care proveneau), dar cu dispensă totală pentru o totală independenţă a opiniilor consilierilor
foştii miniştri, membrii şi procurorii Curţii de permanenţi şi referenţilor titulari şi, pe de altă parte,
Casaţie, primii preşedinţi ai Curţilor de Apel, foştii atragerea unor specialişti de prestigiu din domeniul
guvernatori ai Băncii Naţionale şi profesorii titulari juridic, dar şi din alte domenii, cum ar fi cel
ai facultăţilor juridice şi cei ai Academiei de Comerţ economic.
din Bucureşti;
- să fi exercitat în mod efectiv şi cu Consideraţii de ordin legislativ
distincţie profesia de avocat timp de 15 ani; Două sunt considerentele de ordin legislativ
- să fi publicat lucrări ştiinţifice de care susţin ideea adoptării unui statut distinct al
specialitate şi să fi desfăşurat o activitate permanentă funcţionarului Consiliului Legislativ.
în această direcţie. În primul rând, art. 101 din Legea nr.
2. Consilierii temporari, ce erau numiţi 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici5
din rândul juriştilor care, datorită specialităţii, arată că "până la aprobarea statutelor proprii ale
competenţei sau experienţei lor, puteau fi în măsură funcţionarilor publici din cadrul Preşedinţiei,
să contribuie cu folos la rezolvarea lucrărilor Camerei Deputaţilor, Senatului, Curţii
încredinţate Consiliului Legislativ. Cu privire la Constituţionale, Curţii de Conturi, Consiliului
consilierii temporari, legea dispunea că profesorii Legislativ, Avocatului Poporului şi Consiliului
universitari, magistraţii, precum şi orice alt Concurenţei prevederile prezentei legi se aplică şi
funcţionar public, numiţi în această calitate, erau acestora (...). Numirea, avansarea, perfecţionarea
obligaţi să primească acest mandat şi să îl execute în şi salarizarea acestor funcţionari publici se fac
mod efectiv. potrivit legilor speciale".
3. Referenţii stagiari, care erau numiţi de Prin urmare, Legea privind Statutul
pe listele prezentate de Consiliul Legislativ, în urma funcţionarilor publici permite unor instituţii expres
unei proceduri de recrutare destul de complexe, prevăzute - între care şi Consiliul Legislativ - să
asemănătoare oarecum cu numirea profesorilor adopte un statut propriu pentru funcţionarii
universitari, deoarece capacitatea intelectuală şi publici ce le compun, statut ce urmează să
materialele publicate erau acelea care erau exclusiv reglementeze atât numirea, avansarea şi
luate în considerare. perfecţionarea funcţionarilor respectivi, cât şi
Din anumite puncte de vedere, această salarizarea lor.
procedură de numire era poate mai severă decât În al doilea rând, trebuie să semnalăm
pentru profesorii de drept din facultăţi, întrucât utilizarea termenului de consilier în Legea nr.
spiritul în care aceasta avea loc era acela al unei 73/1993, cu următoarele consecinţe, ce creează
deosebite conştiinciozităţi. Referenţii stagiari erau discrepanţe în raport cu funcţionarii altor
asimilaţi cu judecătorii de şedinţă ai tribunalelor.
Ei erau stabili şi nu puteau fi înlocuiţi decât pa baza 5
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
unui raport de anchetă făcut de primul preşedinte publici, publicată în Monitorul Oficial al României, nr.
sau de preşedintele secţiunii. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificările şi completările
ulterioare
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 31
Studii, opinii, informări

instituţii având un statut similar cu cel al 92/1992 pentru organizarea judecătorească6,


Consiliului Legislativ, de autoritate autonomă, din magistraţilor, pe durata îndeplinirii funcţiei
următoarele puncte de vedere: încredinţate în cadrul ministerului.
- în ciuda importanţei muncii sale şi a Acelaşi act normativ stipulează, la art. 44
condiţiilor de vechime cerute pentru încadrarea în alin. (2), că "timpul în care o persoană, licenţiată în
această funcţie (cel puţin 15 ani vechime în drept sau drept economic-administrativ, este (...)
activitatea juridică), consilierul din cadrul membru (...) al Consiliului Legislativ, se consideră
Consiliului Legislativ este asimilat unui funcţionar vechime în magistratură. De asemenea, se
public, pentru care însă Legea nr. 188/1999 privind consideră vechime în magistratură timpul cât o
statutul funcţionarilor publici nu impune condiţii de persoană care a avut calitatea de magistrat sau
vechime atât de drastice; asimilat acestuia exercită o funcţie de specialitate
- funcţionarii publici din cadrul Consiliului juridică în aparatul (...) Consiliului Legislativ".
Legislativ, alţii decât cei cu studii juridice, nu pot să Cât priveşte Curtea Constituţională,
acceadă la funcţia publică de consilier stipulată de conform art. 144 din legea fundamentală, ea "se
Legea nr. 188/1999. Este, credem, o situaţie rar pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de
întâlnită în reglementările din această materie, când promulgarea acestora (...), precum şi, din oficiu, asupra
legea specială (nr. 73/1993) este mai restrictivă iniţiativelor de revizuire a Constituţiei" (în cazurile de
decât legea cadru (nr. 188/1999), care devine astfel neconstituţionalitate constatate, legea se trimite spre
inaplicabilă anumitor categorii de personal din reexaminare Parlamentului). Spre deosebire însă de
cadrul Consiliului Legislativ, deşi acestea avizele Consiliului Legislativ, care sunt consultative,
îndeplinesc criteriile pe care legea cadru le prevede. deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii.
O soluţie pentru reglementarea acestei Personalul de specialitate juridică chemat să
situaţii este realizarea unei distincţii între statutul asiste plenul Curţii Constituţionale în îndeplinirea
special de "consilier legislativ" (cu 15 ani vechime acestor atribuţii de control ulterior al
în activitatea juridică) şi consilierul-funcţionar constituţionalităţii legilor este grupat în corpul
public, la care orice salariat din aparatul Consiliului magistraţilor-asistenţi. Statutul acestora este
Legislativ, care îndeplineşte condiţiile legale, ar reglementat de Legea nr. 124/2000 privind structura
trebui să poată avea acces, în temeiul Legii nr. personalului Curţii Constituţionale7 şi de Legea nr.
188/1999, fără a fi discriminat în raport cu 56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie8.
funcţionarii care desfăşoară o activitate similară În conformitate cu aceste acte normative,
în celelalte instituţii ale statului. corpul magistraţilor-asistenţi cuprinde următoarele
categorii de personal de specialitate juridică:
Consideraţii de ordin instituţional a) magistraţi-stagiari, care sunt asimilaţi ca
În peisajul instituţional românesc există şi rang de salarizare cu judecătorii stagiari de la
alte instituţii publice care exercită unele atribuţii instanţele judecătoreşti;
similare cu cele încredinţate Consiliului Legislativ b) magistraţi-asistenţi, pentru a căror
prin legea sa organică de organizare şi funcţionare. numire este necesară o vechime în magistratură de
Este vorba, cu deosebire, de Ministerul Justiţiei şi cel puţin 6 ani (sau cel puţin 4 ani vechime ca
Curtea Constituţională. De aceea, considerăm că ar judecător sau procuror) ori deţinerea titlului de
fi utilă o paralelă între statutul funcţionarului de doctor în drept. După un stagiu de 4 ani în această
specialitate al Consiliului Legislativ şi cel al funcţie, ei pot fi înaintaţi pe loc la gradul de
personalului acestor instituţii. preşedinte de tribunal şi, după alţi 2 ani, la gradul de
Cât priveşte Ministerul Justiţiei, acestuia îi judecător de curte de apel;
revin, printre altele, sarcini legate de elaborarea c) magistraţi asistenţi şefi, care sunt numiţi
proiectelor de acte normative, de avizare a dintre magistraţii asistenţi cu o vechime de cel puţin
proiectelor de acte normative ce au ca iniţiator 3 ani în această funcţie şi care au grad de preşedinte
Guvernul, precum şi de documentare legislativă.
Aceste sarcini sunt exercitate prin personalul de
specialitate din cadrul Direcţiei elaborarea actelor 6
Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească,
normative, studii şi documentare şi, respectiv, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
Direcţiei de avizare a actelor normative. 259 din septembrie 1997, cu modificările şi completările
Personalul de specialitate care exercită ulterioare
7
aceste atribuţii în materie legislativă, ca de altfel Legea nr. 124/2000 privind structura personalului
întregul personal de specialitate juridică din cadrul Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 331 din 17 iulie 2000
Ministerului Justiţiei, indiferent de vechime, este 8
Legea nr. 56/1993 a Curţii Supreme de Justiţie,
asimilat, potrivit art. 43 alin. (2) din Legea nr. republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
56 din 8 februarie 1999, cu modificările ulterioare
32 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Studii, opinii, informări

de tribunal. După un stagiu de 2 ani ca magistrat în vedere rolul său în acest proces cu rezonanţă pentru
asistent-şef, acesta poate fi înaintat pe loc la gradul viaţa de zi cu zi a cetăţenilor României.
de judecător de curte de apel şi, după alţi 5 ani, la În acest sens, unul dintre obiectivele vizate
gradul de preşedinte de curte de apel; în Programul legislativ al Guvernului pe anul 2003,
d) prim-magistrat asistent, care este numit la capitolul "Iniţiativa revizuirii Constituţiei", este
dintre magistraţii asistenţi şefi cu o vechime de cel acela al lărgirii competenţelor unor instituţii publice,
puţin 2 ani în această funcţie şi care are grad de în acest demers urmând a fi inclus, potrivit
judecător de curte de apel. După un stagiu de 5 ani documentului menţionat, şi Consiliul Legislativ.
ca prim-magistrat asistent, acesta poate fi înaintat pe Prin urmare, o modificare a legii organice de
loc la gradul de preşedinte de curte de apel. organizare şi funcţionare a acestei instituţii este
Prim-magistratul asistent şi magistraţii destul de probabilă.
asistenţi şefi pot fi numiţi şi dintre judecători sau Această modificare este necesară în vederea
procurori, iar magistraţii asistenţi şefi şi magistraţii adaptării la schimbările intervenite, la nivelul
asistenţi dintre avocaţi, consilieri juridici şi cadre societăţii, din momentul adoptării, în urmă cu
didactice din învăţământul universitar juridic, dacă aproape 10 ani, a legii pentru înfiinţarea, organizarea
îndeplinesc condiţiile de vechime cerute de lege şi funcţionarea Consiliului Legislativ, dar şi cu
pentru ocuparea funcţiilor respective. scopul de a aduce un plus de eficienţă şi pragmatism
Spre deosebire însă de numirea membrilor în activitatea acestei instituţii publice.
corpului magistraţilor asistenţi, care se face de către De exemplu, cât priveşte condiţiile de
preşedintele Curţii Constituţionale, pe bază de numire a consilierilor, viitoarea reglementare
concurs sau examen, "consilierii legislativi" se referitoare la organizarea şi funcţionarea Consiliului
numesc de către preşedintele Consiliului Legislativ, Legislativ va trebui să aducă unele modificări sau
pe baza aprobării birourilor permanente ale celor nuanţări. În acest sens, trebuie evidenţiată preconizata
două Camere ale Parlamentului. modificare a dispoziţiei constituţionale care limitează
Cât priveşte condiţia de vechime pentru accesul la funcţiile şi demnităţile publice doar la
numirea în funcţia de consilier în cadrul Consiliului persoanele care au numai cetăţenia română.
Legislativ, de 15 ani în activitatea juridică, aceasta Ca urmare a revizuirii legii fundamentale,
este evident superioară vechimii cerute diferitelor vor putea să acceadă la funcţii şi demnităţi publice,
categorii de magistraţi asistenţi din cadrul Curţii în instituţiile stabilite prin lege organică, pe lângă
Constituţionale, fiind în realitate mai apropiată de persoanele care au numai cetăţenia română, şi
cea stabilită de lege pentru judecătorii Curţii (18 ani cetăţenii români care au dobândit şi cetăţenia altui
vechime în activitatea juridică sau în învăţământul stat. Pe cale de consecinţă, revizuirea acestei
juridic superior), a căror funcţie este asimilată celei prevederi constituţionale va impune şi modificarea
de vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie. dispoziţiei corespunzătoare din Legea nr. 73/1993.
Credem că sunt şi acestea argumente ce De aceea, momentul revizuirii Constituţiei
pledează în favoarea regândirii poziţiei pe care şi, eventual, al unei modificări a legii de organizare
personalul de specialitate juridică din cadrul şi funcţionare a Consiliului Legislativ este unul
Consiliului Legislativ o ocupă în sistemul oportun pentru adoptarea, necesară şi aşteptată, a
funcţionarilor statului, atât din punctul de vedere al statutului personalului de specialitate din cadrul
asimilării şi salarizării sale, cât şi al diferenţierii şi Consiliului, a statutului acelor specialişti de prestigiu
nuanţării condiţiilor de vechime cerute de lege chemaţi să vegheze la asigurarea unui mediu
pentru numirea în această funcţie. legislativ "sănătos", atât de important pentru
asigurarea unei dezvoltări durabile a economiei
Consideraţii de oportunitate naţionale, în contextul integrării ţării noastre în
România este pe cale să îşi revizuiască structurile Uniunii Europene.
legea fundamentală. Lucrările Comisiei
Constituţionale instituite în acest scop sunt aproape În loc de concluzie
de sfârşit (la data publicării acestui articol, ea îşi va Aşa cum am arătat, în perioada interbelică
fi încheiat, probabil, mandatul, iar amendamentele personalul de specialitate al Consiliului Legislativ a
aduse legii supreme vor fi fost supuse procedurii de beneficiat de un statut similar cu cel al magistraţilor,
revizuire prevăzută de Constituţia din 1991). inclusiv cu cel al membrilor Curţii de Casaţie (în cazul
Revizuirea Constituţiei, care este principala consilierilor permanenţi), bucurându-se chiar şi de
prioritate a programului legislativ al Guvernului pe inamovibilitate. În ce măsură această soluţie este
anul 2003, şi posibilele schimbări ce vor interveni în aplicabilă astăzi în forma gândită de legiuitorul
procedura de adoptare a legilor vor avea consecinţe şi interbelic, având în vedere "contradicţia" dintre
în planul activităţii Consiliului Legislativ, dacă avem organizarea pe scară ierarhică a unei instituţii şi
principiul inamovibilităţii, este desigur discutabil.
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 33
Studii, opinii, informări

Totuşi, pentru a ne apropia de tradiţia din persoanele încadrate la Departamentul de informatică


perioada interbelică, dar şi pentru a conferi un statut legislativă, la Serviciul relaţii externe, protocol şi
care să reflecte poziţia de care trebuie să se bucure presă şi la Biroul organizare, resurse umane şi
personalul de specialitate din cadrul Consiliului contencios);
Legislativ, ar putea fi examinată soluţia asimilării - personal bugetar angajat cu contract
acestuia cu alte categorii de "funcţionari jurişti" ai individual de muncă, asimilat personalului bugetar
statului, eventual cu magistraţii de pe lângă diferitele contractual din aparatul Parlamentului, care îşi
instanţe de judecată (în funcţie de vechime), atât din desfăşoară activitatea în domeniile enumerate în art. 5
punctul de vedere al stabilităţii sporite de care alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul
aceştia se bucură, cât şi al salarizării. funcţionarilor publici (activităţi de secretariat-
Stabilitatea sporită în funcţie va fi de natură administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-
să confere necesara independenţă a punctelor de reparaţii şi de deservire).
vedere exprimate de "experţii/consilierii legislativi" *
în exercitarea atribuţiilor ce le sunt încredinţate, pe Necesitatea unui statut special al
când o salarizare corespunzătoare va contribui la personalului de specialitate, al celor pe care legea îi
crearea unui corp profesionist şi competent al numeşte "membri ai Consiliului Legislativ", a fost
funcţionarilor Consiliului Legislativ, ca parte a recunoscută în urmă cu aproape 50 de ani, când
corpului funcţionarilor publici. reputatul ministru al justiţiei George Mârzescu a
Desigur, în cadrul Consiliului, pe lângă propus proiectul de lege pentru înfiinţarea Consiliului
personalul de specialitate juridică la care am făcut Legislativ (motiv pentru care respectivul act normativ
referire anterior (în general, experţii şi consilierii din este cunoscut şi sub numele de legea Mârzescu).
cadrul secţiilor şi din Departamentul pentru Actuala legislaţie (Legea nr. 188/1999) a
armonizarea legislaţiei cu reglementările comunitare recunoscut şi ea importanţa fundamentală a
care, numai ei, ar trebui consideraţi a beneficia de un activităţii acestei instituţii, motiv pentru care a
statut de "membru al Consiliului Legislativ"), se vor reglementat posibilitatea adoptării unui statut
regăsi şi alte categorii de personal: propriu al funcţionarilor care o compun.
- persoane numite în funcţii de demnitate Recunoaşterea unui atare statut prin adoptarea sa
publică: preşedintele Consiliului Legislativ şi efectivă printr-o lege specială va arăta în ce măsură
preşedinţii de secţie; înţelegerea importanţei rolului pe care Consiliul
- funcţionari publici, asimilaţi funcţionarilor Legislativ îl joacă în "facerea legilor" (şi nu numai)
publici din aparatul Parlamentului, cărora li se aplică se apropie de dezideratele unui sistem legislativ
dispoziţiile Statutului funcţionarilor publici (de ex., modern, coerent şi cu adevărat funcţional.

En tenant compte de l’importance et du caractère spécifique de l’activité du Conseil


Législatif, la Loi no.188/1999 sur le statut des fonctionnaires publics prévoit la possibilité pour le
Conseil Législatif d'acquérir un statut spécial concernant la nomination, l’avancement, le
perfectionnement et la rémunération des experts et des conseillers de formation juridique. Les
considérations historiques, législatives et institutionnelles présentées par l’article ci-dessus sont des
arguments de facto et de jure en faveur d’un statut spécial - comme le statut du magistrat - pour les
membres du Conseil Législatif, visant à identifier leur position par rapport aux fonctionnaires
publics des autres institutions publiques avec des attributions similaires, notamment du Ministère
de la Justice et de la Cour Constitutionnelle.

Considering the importance and the specific features of the Legislative Council's activity,
the Act of the Parliament no. 188/1999 on the statute of the civil servants regulates the posibility of
the Council to have a special statute governing the appointment, promotion and training as well as
the remuneration of its legal experts and counsellors. The historical, legislative and institutional
considerations presented in the above article are de facto and de jure arguments in favour of a
special statute - such as the statute of a magistrate - for the members of the Legislative Council,
seeking to identify their position in relation to civil servants from other public institutions with
similar attributions, especially from the Ministry of Justice and the Constitutional Court.

34 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


DIN TRECUTUL CONSILIULUI LEGISLATIV

MEDALION

COSTICĂ (GEO) OPRIŞAN - un "cavaler" al dreptului

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANU


Preşedinte de Secţie expert
Consiliul Legislativ Consiliul Legislativ

Îmbunătăţirea calităţii procesului Târgovişte, perioadă în care România a intrat în


legislativ a reprezentat o preocupare permanentă vâltoarea celui de al doilea război mondial.
pentru numeroşi jurişti de renume ai ţării. Ca Costică Oprişan, Geo pentru cei apropiaţi, a fost
urmare a unei asemenea cerinţe legitime, în 1971 repartizat, ca proaspăt sublocotenent, la
a fost reînfiinţat Consiliul Legislativ, instituţie ce Regimentul 6 Călăraşi ce a acţionat pe frontul de
şi-a câştigat un Est, fiind încadrat, iniţial, comandant de pluton şi,
binemeritat prestigiu în apoi, comandant de escadron. A luat parte cu mult
perioada 1926-1948. În curaj la luptele crâncene din stepa calmucă şi la
cel de al doilea Consiliu bătălia de la Cotul Donului, unde în noiembrie
Legislativ, ce şi-a încetat 1942 a fost luat prizonier de sovietici. Cinci ani şi
activitatea în 1989, au fost jumătate a fost închis în lagărul de ofiţeri de la
aduşi jurişti cu o înaltă Oranchi, din jurisdicţia oraşului Gorki (în prezent
pregătire profesională, revenit la numele Nijni Novgorod), unde a trecut
chiar dacă nu întruneau prin încercări grele, cunoscând chiar situaţii
condiţiile restrictive de limită. Geo Oprişan este amintit de Ilarion Olan,
angajare impuse de fost prizonier de război şi magistrat, în cartea sa
regimul de dictatură "Prin furcile caudine", printre tinerii ofiţeri care
comunistă. Acest lucru a fost posibil datorită s-au purtat cu multă demnitate în lagăr, rezistând
sprijinului pe care l-au primit din partea unor presiunilor exercitate asupra lui. Semnificativă
personalităţi de seamă din domeniul juridic, între pentru verticalitatea sa morală din timpul
care Ioan Ceterchi, Traian Ionaşcu sau Constantin prizonieratului, care excludea orice compromis,
Stătescu, ce au reuşit să-şi impună punctul de este caracterizarea pe care i-au făcut-o sovieticii
vedere în faţa autorităţilor acelor timpuri vitrege. în acea perioadă, păstrată în dosarul său de cadre
Un asemenea profesionist a fost şi Costică de la Ministerul Justiţiei, în care se arăta:
Oprişan, ce s-a remarcat, cu precădere, în "Comportare necorespunzătoare, numărându-se
domeniile dreptului civil şi al dreptului economic. printre prizonierii cu atitudine reacţionară, care
Costică Oprişan, născut la 12 decembrie au desfăşurat propagandă antidemocratică în
1921 în comuna Râmnicelu, din imediata lagăr". Curajul manifestat în lagăr de Costică
apropiere a oraşului Râmnicu Sărat, judeţul Oprişan este relatat într-o altă carte, intitulată
Buzău, a crescut într-o familie care i-a sădit în "Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică",
suflet, de mic copil, dragostea pentru carte - tatăl, în care autorul ei, Radu Mărculescu, îşi amintea
Nicolae Oprişan, fiind preot, iar mama, Smaranda, cu umor: "…'rezistenţa' crescuse şi se organizase
casnică. Şcoala primară a făcut-o în comuna din ce în ce mai eficient. Erau carcerele pline, dar
natală şi a continuat să înveţe la liceul "Regele şi coletele noastre cu alimente, haine călduroase,
Ferdinand I" din Râmnicu Sărat. Ultima clasă de ţigări şi câte o carte chiar ajungeau la destinaţie
liceu a urmat-o la liceul militar "Ştefan cel Mare" cu toată paza sporită şi cu toate riscurile. Cine
din Cernăuţi, unde şi-a luat şi bacalaureatul în executa aceste intervenţii nocturne? În general,
1940. Între 1940 şi 1942 a făcut Şcoala de ofiţeri cei mai tineri dintre noi, îndeosebi sublocotenenţii
activi de cavalerie "Regele Ferdinand I" din activi, mai cu seamă cei de cavalerie, în a căror

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 35


Din trecutul Consiliului Legislativ

doctrină de luptă intrau şi 'incursiunile'. Dintre remarcabilă nu numai prin proporţiile ei, dar mai
aceştia îi voi aminti pe Soso Cătuneanu, Gabi ales prin conţinut, prin analiza făcută de autor,
Constantinescu, Geo Oprişan…". Coşmarul fiind primită elogios de critica de specialitate. Cea
petrecut în lagăr s-a terminat pentru Costică mai mare parte a lucrării a fost consacrată teoriei
Oprişan o dată cu eliberarea sa din prizonierat, juridice şi practicii judiciare şi arbitrale în
târziu după terminarea războiului, la 12 mai 1948. materie, prezentate critic, conţinând polemici cu
De remarcat că pentru faptele de arme săvârşite, autori sovietici şi, într-o măsură decentă, cu foştii
Costică Oprişan a fost decorat cu ordinul săi profesori. Deşi tema tratată avea implicaţii
"Coroana României cls.V-a, cu panglică de virtute social-politice, autorul a făcut din ea un pretext
militară şi frunze de stejar" şi apoi cu ordinul pentru a realiza construcţii juridice originale,
"Coroana României cls. V-a în gradul de pentru a face noi clasificări şi conceptualizări şi
Cavaler". pentru a-şi exersa imaginaţia juridică, pusă în
După întoarcerea din prizonierat, deşi serviciul creativităţii.
afectat de regimul de viaţă dur din lagăr, Costică Un moment de seamă în viaţa lui C.
Oprişan a avut tăria să urmeze, în perioada 1948- Oprişan a avut loc la 26 aprilie 1953, când s-a
1952, Facultatea de Drept din Bucureşti şi să-şi ia căsătorit cu Gabriela Săceanu, chimistă de
licenţa cu "magna cum laudae". După absolvire a profesie, având împreună doi copii: Despina
fost numit judecător stagiar la Tribunalul popular Maria, în 1955, şi Radu Nicolae, în 1958. Despina
din Crevedia, unde a funcţionat între 1952 şi Oprişan (căsătorită Fruth) a devenit, cu timpul, un
1953, pentru ca apoi să promoveze, rând pe rând, cunoscut avocat în domeniul dreptului comercial,
ca urmare a aptitudinilor sale profesionale având o solidă pregătire profesională, formată în
remarcabile, judecător la fostul Tribunal raional perioada în care a fost judecător şi demonstrată de
23 August din Bucureşti (1953-1956), consilier la obţinerea titlului de doctor în drept. Radu Oprişan
Ministerul Justiţiei (1956-1960), judecător la a ajuns un bun inginer electrotehnist, fiind tatăl
Tribunalul Capitalei (1960-1963). Ca judecător a mezinei familiei, Ana Raluca, născută în 1989.
manifestat o deosebită preocupare pentru Costică Oprişan şi-a educat cu multă grijă şi
soluţionarea justă şi echitabilă a cauzelor. Între discreţie copiii, care i-au păstrat o caldă amintire
anii 1963 şi 1972 a fost din nou consilier la pentru tactul, îngăduinţa şi înţelegerea pe care le-a
Ministerul Justiţiei, unde s-a bucurat de o dovedit în diferitele momente ale vieţii acestora,
apreciere deosebită datorită capacităţii şi considerându-l un tată impecabil. Nu le-a impus
experienţei sale. La Ministerul Justiţiei, C. copiilor ce să facă, oferindu-le posibilitatea să
Oprişan a fost consilier la Serviciul învăţământ, la aleagă singuri calea pe care să o urmeze în viaţă.
direcţia tribunalelor civile şi consilier juridic şef Fiica lui a decis de bunăvoie să îmbrăţişeze
la Direcţia de studii şi codificare, în cadrul căreia domeniul juridic, dar o contribuţie pentru această
a îndeplinit calitatea de şef al Serviciului legislaţia alegere, pe care nu a regretat-o niciodată, a avut-o,
economică şi a muncii. desigur, şi atmosfera din această familie atât de
Profesorul Ilie Stoenescu, ce era, la un unită. În opinia Despinei Fruth Oprişan, cu tatăl ei
moment dat, şeful catedrei de Drept civil al se putea discuta oricând, dovedindu-se a fi pentru
Facultăţii de Drept din Bucureşti, aprecia la fostul ea un sfătuitor de neînlocuit.
său student Costică Oprişan modul strălucit în Bogatele sale cunoştinţe, în special din
care s-a pregătit la examenul de specialitate şi la domeniile dreptului civil şi dreptului economic,
cel de licenţă. Părerea pe care şi-a format-o despre le-a fructificat, în mare măsură, după transferarea
C. Oprişan i-a fost confirmată tot mai mult în sa la Consiliul Legislativ, unde a activat, în
urma colaborării lor în diferite colective, în timp perioada 1972-1975, în Secţia a III-a, la început în
ce amândoi funcţionau ca judecători, a verificării calitate de expert, pentru ca apoi să fie promovat
pe care a făcut-o în recurs unor hotărâri în funcţia de consilier permanent. De altfel, în
pronunţate de C. Oprişan şi mai ales după atribuţiile Secţiei a III-a intrau legislaţia
susţinerea, în 1965, de către fostul său student a economică, dreptul financiar, dreptul cooperatist
tezei de doctorat. Costică Oprişan l-a avut drept şi legislaţia funciară. Costică Oprişan s-a alăturat
conducător ştiinţific pe reputatul profesor Traian grupului de mari specialişti din domeniul
Ionaşcu, ce a contribuit în mare măsură la dreptului primiţi în această prestigioasă instituţie a
temeinica sa pregătire juridică. Teza sa de ţării. Şef al secţiei în care lucra a fost Vasile
doctorat, intitulată "Apărarea proprietăţii Stănescu, în prezent membru în Consiliul de
socialiste prin mijloace de drept civil", ce a fost conducere al Fundaţiei "Elias", membru de
publicată ulterior în Editura Ştiinţifică ca onoare, din 29 ianuarie 1999, al Academiei
monografie, însumează 274 de pagini şi era Române. C. Oprişan a mai fost coleg de secţie cu

36 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Din trecutul Consiliului Legislativ

Ilariu Mrejeru, membru şi al actualului Consiliu nr.3/1976. De altfel, la Consiliul Legislativ, C.


Legislativ, reînfiinţat în 1996, şi cu Mihai Oprişan a avut posibilitatea să desfăşoare o bogată
Constantinescu, în prezent consilier prezidenţial, activitate ştiinţifică. Rodul cercetărilor sale variate
iar între colegii de instituţie s-au numărat Olga din această perioadă s-a materializat în numeroase
Ionescu şi Costache Cazacu, ce fac, de asemenea, lucrări - unele care-şi menţin şi astăzi actualitatea
parte şi din actualul Consiliu Legislativ, -, apărute în publicaţiile "Revista română de
Constantin Bejenaru şi Artur Hilsenrad. Colegii drept", "Arbitrajul de stat", "Studii şi cercetări
l-au apreciat pentru temeinica şi multilaterala sa juridice" "Revue roumaine des sciences sociales -
pregătire juridică, pentru pasiunea ce o manifesta Série de sciences juridique", precum: "Criterii
pentru ştiinţa dreptului şi în special pentru cea a pentru determinarea conceptului de legislaţie
dreptului civil, pentru vasta sa cultură generală. economică", "Criterii pentru delimitarea actului
Ca şi alţi jurişti de seamă ce au funcţionat la normativ faţă de actul individual", "Categorii şi
Consiliul Legislativ, Costică Oprişan avea concepte de drept economic", "Nouvelles
probleme serioase în privinţa dosarului de cadre, réglementations sur la constructions de logements
nefiind, între altele, membru al partidului propriété personelle et les rapports de location",
comunist. În cazul lor, pentru juriştii cu vastă "Programul legislativ - formă specifică de
experienţă profesională ce conduceau această organizare ştiinţifică a activităţii normative",
instituţie a contat, în primul rând, profunda lor "Consideraţii asupra tipurilor de acte normative
pregătire în domeniul dreptului pe care au avut emise de ministere şi de conducerea altor organe
posibilitatea să o demonstreze din plin. centrale ale administraţiei de stat". A colaborat,
Preocuparea lui Costică Oprişan de a în cadrul Consiliului Legislativ, cu Vasile
păstra puritatea dreptului civil, ferindu-l de Stănescu şi cu Mihai Constantinescu, la
invazia masivă a legislaţiei economice, instabilă şi elaborarea unor lucrări din domeniul dreptului
suferind de o oarecare incoerenţă, s-a manifestat economic. De un ecou deosebit s-a bucurat studiul
cu pregnanţă în perioada în care a lucrat la lui C. Oprişan, intitulat "Sistematizarea legislaţiei
Consiliul Legislativ. El a primit sarcina să economice, cerinţă importantă a conducerii
întocmească şi să prezinte raportul la proiectul ştiinţifice a activităţii economice", ce a apărut în
Codului civil, ce a fost elaborat şi tipărit de volumul "Rolul şi funcţiile dreptului…", publicat,
Ministerul Justiţiei, reuşind să elimine din proiect în 1974, la Editura Academiei. În perioada în care
reglementările care ţineau de legislaţia a lucrat la Consiliul Legislativ a primit premiul
economică. De remarcat că, din acel moment, "Simion Bărnuţiu" al Academiei Române (1974),
variantele proiectului Codului civil, care au fost ce a constituit o recunoaştere oficială a marilor
elaborate la Ministerul Justiţiei, până la Revoluţia sale calităţi profesionale. După plecarea în 1975
din decembrie 1989, nu au mai cuprins de la Consiliul Legislativ, C. Oprişan a devenit
reglementări ale raporturilor economice. Geo consilier temporar al acestei instituţii. Cu începere
Oprişan era convins, după cum relata unul din cei din 1975 şi până la stingerea sa pământească a
mai apropiaţi prieteni ai săi, Petre Ninosu, fost fost, de asemenea, arbitru la Curtea de Arbitraj
ministru al justiţiei după Revoluţie, în Comercial Internaţional.
caracterizarea pe care i-a făcut-o, că dreptul civil Din 1975 până în 1990, C. Oprişan a
trebuie să rămână nealterat. În consecinţă, C. funcţionat ca inspector general judecătoresc la
Oprişan s-a implicat în polemica dintre marii Ministerul Justiţiei, cu activitate legislativă şi de
profesori civilişti - Traian Ionaşcu şi Mihail studii, pentru ca apoi să lucreze la acelaşi
Eliescu - secondaţi de majoritatea juriştilor, pe de minister, în calitate de consilier şi şef de serviciu
o parte, şi un grup restrâns de jurişti, pe de altă la Direcţia de legislaţie şi studii până la 1
parte, ce pretindeau că noul drept economic, în februarie 1998, dată la care s-a pensionat. La
formare, era distinct de dreptul civil, şi a susţinut minister i-a avut colegi pe Petre Ninosu,
poziţia acestora din urmă. C. Oprişan a mutat Constantin Doldur, în prezent judecători la Curtea
disputa pur ideologică şi subiectivă pe un plan Constituţională, Adrian Duţă, astăzi preşedintele
economico-filozofic şi tehnic mai obiectiv şi a secţiei jurisdicţionale de la Curtea de Conturi,
creat, alături de alţi câţiva jurişti, o adevărată Emil Raba, Valentin Prisecaru, Anton Capriel,
şcoală a dreptului economic. Studiul care a Gabriela Ioan. A activat, în direcţia amintită, sub
asigurat, cu preponderenţă, consacrarea dreptului conducerea lui Teofil Pop, înainte de Revoluţia
economic în sistemul dreptului român a fost cel din Decembrie 1989, şi a lui Nicolae Zaharia,
intitulat "Premisele metodologice şi bazele Radu Valentin şi Constantin Doldur, după
teoretice ale dreptului economic" în ţara noastră, Revoluţie. Tuturor colegilor săi le-a lăsat o
publicat în revista "Studii şi cercetări juridice" impresie de neşters. Astfel, în opinia lui

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 37


Din trecutul Consiliului Legislativ

Constantin Doldur, Costică Oprişan era foarte economice unitare". A participat, de asemenea, la
interiorizat, nu obişnuia să jignească pe nimeni, elaborarea termenilor juridici ai Dicţionarului
dând dovadă de o deosebită eleganţă în enciclopedic român. Peste 100 de studii, articole,
comportament, nu privea oamenii de sus, de la comentarii şi note critice la jurisprudenţă, precum
înălţimea sa intelectuală, fiind lipsit de infatuare, şi recenzii au apărut în revistele de specialitate ale
era foarte corect cu colegii şi colaboratorii şi timpului. Domeniul său preferat de cercetare a
deosebit de competent profesional, încât diferiţii fost cel al teoriei dreptului de proprietate şi al
miniştri ai justiţiei care s-au succedat obişnuiau celorlalte drepturi reale, abordat, de altfel, şi în
să-i ceară sfatul. A fost coordonator al comisiilor teza sa de doctorat. După cum a arătat Petre
tehnice de elaborare a Codului civil, a Codului de Ninosu, pe C. Oprişan l-a preocupat problema
procedură civilă şi a Codului familiei. După proprietăţii întreprinderilor, ce era considerată, în
Revoluţie, a avut o contribuţie importantă la 1984, drept o adevărată erezie, îndepărtându-se de
elaborarea unor legi, cum ar fi Legea fondului opinia majorităţii juriştilor, motiv pentru care
funciar nr.18/1991 şi Legea nr.44/1994 privind lucrarea pe care a scris-o pe această temă nu a fost
veteranii de război, precum şi unele drepturi ale acceptată la "Revista română de drept", dar a găsit
invalizilor şi văduvelor de război. înţelegere la revista "Studii şi cercetări juridice" a
Ca urmare a recunoaşterii statutului său Institutului de cercetări juridice al Academiei.
de specialist de autorităţile vremii, C. Oprişan a Pentru C. Oprişan dreptul economic era o
fost implicat şi într-o serie de activităţi juridice pe realitate obiectivă în societatea modernă, cu sau
plan internaţional. Astfel, a fost prezent, în 1974, fără economie de piaţă, impusă de legile
la Congresul internaţional al juriştilor de la structuralităţii ca subsistem juridic, cu o identitate
Hamburg, pentru ca, în 1976, să participe, la proprie. În opinia sa, dreptul economic avea un
Moscova, la Consfătuirea reprezentanţilor obiect propriu care nu se rezuma numai la
Ministerelor Justiţiei din ţările membre ale CAER contractul economic, ci cuprindea şi aspectele
De altfel, el a participat la o serie de întruniri pe juridico-economice ale proprietăţii (cele tehnice
probleme CAER ce au avut loc la Moscova, rămânând pe seama dreptului civil), precum şi
Budapesta, Sofia, Praga, Rostock, avându-se în relaţiile pe orizontală ale unităţilor economice
vedere că, în perioada 1977-1988, a fost şef al (altele decât contractele), ca şi relaţiile pe
delegaţiei române în grupa de specializare şi verticală între unităţile economice şi organismele
cooperare în producţie. C. Oprişan a participat şi economice de conducere şi coordonare.
la două întâlniri UNIDROIT, desfăşurate la Roma Un alt domeniu în care C. Oprişan şi-a
şi Bucureşti. desfăşurat activitatea ştiinţifică a fost cel al
Un aspect important al activităţii lui C. responsabilităţii civile delictuale, materie
Oprişan l-a reprezentat şi implicarea sa directă în complexă şi delicată. El s-a bazat în subtext pe
acţiunile statului român pentru recuperarea unor doctrina franceză, dar a ţinut seama de
valori ale acestuia în străinătate, atât prin jurisprudenţa română şi de cerinţele dreptului din
consultaţii juridice scrise, cât şi direct prin timpul său. De remarcat că în activitatea sa de
contactele personale cu firmele avocaţiale din cercetare C. Oprişan a dat dovadă de creativitate,
străinătate. În aceste consultaţii juridice au fost punând, totodată, un mare accent şi pe reflecţie şi
abordate probleme complexe de drept civil, de esenţializare, după cum s-a putut, de altfel,
drept internaţional privat, dar şi de altă natură. constata în multe din studiile sale, între care cele
C. Oprişan nu a renunţat nici un moment privind: elemente de morală în conceptul de bună
la activitatea ştiinţifică, ce s-a materializat prin credinţă şi sancţiunile în dreptul civil român - o
publicarea unor studii apărute în volume sau sinteză posibilă, bazată pe texte şi pe principii de
broşuri, precum "Principii de drept" (în drept roman, făcând pentru prima oară o
colaborare), "Apărarea proprietăţii prin mijloace distincţie, mai puţin cunoscută, între pedepsele
de drept penal şi de drept civil", "Principiile civile şi sancţiunile civile propriu-zise.
generale ale reglementării juridice a raporturilor Costică (Geo) Oprişan şi-a adus o
patrimoniale dintre organizaţiile socialiste prin contribuţie importantă şi la orientarea practicii
intermediul contractului economic", "Principiile judiciare prin realizarea de comentarii şi note
generale ale răspunderii civile delictuale în critice la hotărâri judecătoreşti, apărute cu
dreptul civil al R.S.R.", "Executarea silită" (în precădere în revista "Legalitatea populară".
colaborare), studiul "Obligaţia economică - Acestea vizau hotărâri privind: dreptul familiei şi
categorie a dreptului economic" din volumul dreptul civil, cu referire la comunitatea de bunuri
"Probleme de drept economic - principii teoretice şi obligaţia de întreţinere, drepturile reale,
şi metodologice pentru realizarea unei legislaţii locaţiunea, starea civilă, responsabilitatea civilă;

38 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Din trecutul Consiliului Legislativ

dreptul procesual civil şi penal, cu referire la cât mai accesibilă lor. Prin prelegerile sale a trezit
principiul disponibilităţii, pornirea procesului interesul studenţilor pentru problemele de drept ce
penal, efectele declarării recursului de către se cereau a fi însuşite de cei din învăţământul
inculpat în condiţii speciale, responsabilul economic. A reuşit "să întoarcă dreptul cu faţa la
civilmente în procesul penal; precum şi dreptul economie" şi să analizeze instituţiile juridice în
muncii, cu referire la probaţiune, încetarea raport de necesitatea formării complexe a
contractului de muncă, răspunderea materială. viitorilor economişti. El punea mare accent pe
În activitatea sa publicistică s-a remarcat informarea personală cu noutăţile din literatura de
şi prin cronicele făcute în revistele de specialitate specialitate română şi străină. A elaborat, în 1967,
unor lucrări de seamă apărute în literatura juridică într-un timp foarte scurt, Cursul de drept pentru
în care, în general, a fost critic, iar uneori sever, studenţii Facultăţii de studii economice -
accentul punându-l pe evidenţierea ideilor Universitatea Craiova, în fascicule, dactilografiat,
directoare ale lucrărilor şi a vocaţiei acestora de a ce număra 680 de pagini, iar în 1968, "Cursul de
asigura soluţii noi. Scrierile sale, care erau uşor de drept", litografiat, cuprinzând 487 de pagini. De
parcurs, se caracterizau prin talent - inclusiv Craiova l-a legat şi prietenia de o viaţă cu fostul
literar, avându-se în vedere că este şi autorul unor magistrat Nicolae Şchiopu, avându-se în vedere
reuşite poezii -, prin originalitate şi prin modul că se cunoşteau încă din lagăr. De altfel, Nicolae
combativ în care îşi susţinea părerile personale, Şchiopu l-a apreciat în tripla sa calitate de om,
bazându-se întotdeauna pe o temeinică însuşire a profesionist şi soldat.
problemelor tratate şi pe o vastă informare În 1972, C. Oprişan şi-a început
profesională. Remarcabile erau claritatea şi logica activitatea didactică la Academia de Studii
expunerii, documentarea bogată, îmbinată cu Economice din Bucureşti, în calitate de
preocuparea de a reda ceea ce este caracteristic şi conferenţiar titular la Catedra de Drept, disciplina
esenţial, profunzimea cercetării şi adoptarea unor "Drept civil şi comercial al ţărilor capitaliste".
soluţii juste, ţinuta ştiinţifică. O bogată experienţă Pentru ocuparea acestui post, Costică Oprişan a
de presă de specialitate a acumulat în anii 1960 - concurat cu reputaţii Costin Kiriţescu şi Vasile
1966, când, concomitent cu îndeplinirea celorlalte Gionea. După cum arăta profesorul Ilie Stoenescu,
funcţii pe care le-a avut, a fost redactor la revista ce a făcut parte din comisia de concurs, a câştigat
"Justiţia Nouă", publicaţie ce şi-a schimbat, în Costică Oprişan. La obţinerea acestui succes a
1967, numele în "Revista română de drept". atârnat din greu în balanţă activitatea didactică pe
Numeroşi ani din viaţă şi i-a dedicat care a desfăşurat-o la Craiova, ampla sa activitate
formării noilor jurişti, dovedind aptitudini ştiinţifică de specialitate şi bogatele cunoştinţe
didactice şi un ataşament deosebit pentru juridice din domeniul dreptului civil şi al
învăţământ. La început a fost cadru didactic la legislaţiei economice. Studenţii l-au iubit pentru
Şcoala juridică de pe lângă Ministerul Justiţiei erudiţia sa, pentru modul în care a ştiut să se
(1953-1954), iar apoi la cursurile de perfecţionare comporte cu ei. Mărturie stau dedicaţiile scrise pe
a judecătorilor (1954-1962). În această perioadă, spatele unei fotografii, în care apărea alături de
C. Oprişan a venit în întâmpinarea cerinţelor absolvenţi ai promoţiei din 1976, precum: "Vă
cursanţilor săi, elaborând lucrările: "Călăuza vom păstra în amintire, o viaţă!", "Domnului
juristului" şi "Manualul juridic" (în colaborare). profesor cu dragoste, vă mulţumim pentru tot",
Costică Oprişan a fost numit conferenţiar la "Cu multă sinceritate şi cel mai profund respect
Universitatea din Craiova, în cadrul Facultăţii de pentru OMUL care sunteţi". Pentru Academia de
studii economice, disciplina Drept economic, cu Studii Economice a elaborat "Introducere în
începere de la 1 iulie 1966, calitate în care a cursul de drept economic", lucrare dactilografiată,
funcţionat până la data de 30 septembrie 1969. numărând circa 180 de pagini. Şi-a încheiat
După cum arăta prof. dr. doc. M. Oprean, rectorul activitatea didactică la A.S.E. în 1979. De
de atunci al Universităţii din Craiova, într-o remarcat că sub îndrumarea sa didactică s-au
caracterizare făcută lui C. Oprişan, activitatea format cadre de elită din domeniile juridic şi
didactică a acestuia din urmă la Universitatea economic, unii dintre ei ajungând să ocupe cu
amintită a ilustrat deosebita sa pregătire timpul funcţii de mare răspundere în stat.
profesională în spiritul preocupărilor pentru Activitatea didactică a lui C. Oprişan a
modernizarea învăţământului economic. C. fost completată de prelegerile ţinute la cursurile
Oprişan a manifestat un mare interes pentru forme de pregătire a judecătorilor, procurorilor şi
cât mai eficiente de expunere a materiei, aşa încât jurisconsulţilor. A participat, ani în şir, ca
disciplina pe care o preda, destul de pretenţioasă examinator la dreptul civil în comisiile de primire
pentru studenţii din învăţământul economic, să fie în magistratură şi avocatură, precum şi în

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 39


Din trecutul Consiliului Legislativ

comisiile alcătuite pentru susţinerea examenului urmat de o semipareză. În pofida internării la


de capacitate al avocaţilor şi judecătorilor. A făcut Sanatoriul Otopeni, acţiunea distructivă a bolii nu
parte, de asemenea, din comisii pentru acordarea a putut fi stopată, decesul lui C. Oprişan
titlului de doctor în drept la Facultatea de Drept survenind la 19 septembrie 2002. A lăsat în urma
din Bucureşti, Facultatea de Drept din Iaşi şi la sa unanime regrete. În acest sens, se poate afirma
Institutul de cercetări juridice. că Petre Ninosu a reuşit să sintetizeze
În puţinul timp liber care îi mai rămânea, sentimentele şi aprecierile tuturor celor care l-au
a activat şi în cadrul Asociaţiei Juriştilor din cunoscut: "Dom'Profesor a fost un mare caracter.
România, fiind vicepreşedinte al Secţiei de drept El nu avea două răspunsuri la aceeaşi întrebare.
economic al acesteia. A susţinut referate la Verticalitatea sa, pentru care a fost un prieten ca
diferitele sesiuni ale Asociaţiei Juriştilor, inclusiv nimeni altul, deoarece pentru el ochii unui prieten
în cadrul secţiilor de drept civil ale acesteia. care nu se văd nu se uită, i-a adus nu numai
În pofida multiplelor sale preocupări, C. afecţiunea multora, dar şi necazuri. În fond, nu
Oprişan a ţinut legătura cu foştii săi camarazi de există ceva fără plată. Este, în ultimă analiză, o
promoţie ai Şcolii de ofiţeri activi de cavalerie, de problemă de alegere. Iar el a ales probitatea,
care l-au legat greutăţile războiului pe care le-au care, de altfel, este principala trăsătură morală a
cunoscut împreună în anii tinereţii, participând la unui adevărat jurist. Iar profesorul Oprişan a fost
majoritatea reuniunilor aniversare desfăşurate la un mare jurist. Pasionat, stăpânind principiile şi
Târgovişte sau la Bucureşti. S-a înscris în conceptele juridice pe care şi le nostrificase şi, în
Asociaţia "Tradiţia Cavaleriei", la ale cărei acelaşi timp, de o fantezie inegalabilă, pentru toţi
activităţi, după cum relata lt. col. (r.) George cei cu care a lucrat a constituit un model. Nu în
Valeriu Niculescu, vicepreşedintele acestei sensul că l-ar putea egala, ci doar, în înţelesul
asociaţii, sănătatea nu i-a permis, din păcate, să ia mult mai modest, că ar putea încerca să-l imite. Şi
parte aşa cum şi-ar fi dorit. În baza Decretului- aceasta, pentru că atunci când cineva are şansa
Lege nr.118/1990, C. Oprişan a fost considerat de a avea un asemenea model, este în mai mare
deţinut politic în perioada 23 august 1944 - 12 măsură sine însuşi. Contactul cu dragul nostru
mai 1948, în care s-a aflat în lagăr. Ca urmare a prieten te îmbogăţea fără să-ţi dai seama. De
detenţiei în prizonierat, starea sănătăţii lui C. aceea, toţi cei care i-au fost apropiaţi îi vor fi
Oprişan s-a deteriorat progresiv. Pe lângă diabetul recunoscători".
constatat în 1998, a survenit un atac cerebral

40 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


NOI APARIŢII EDITORIALE

Sorin Popescu, Victoria Ţăndăreanu:


Probleme actuale ale tehnicii legislative
Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2003, 544p.

Este unanim recunoscut că legislaţia poate conduce la apariţia unor insuficienţe şi


constituie principalul instrument al unei reforme carenţe calitative.
juridice sistematice şi coerente. Se poate spune că, În partea sa normativă, tehnica legislativă
în mod esenţial, ea urmăreşte să ghideze dezvoltă regulile provenite din experienţa juridică.
activităţile viitoare ale indivizilor şi entităţilor şi De-a lungul istoriei dreptului, cu cât literatura
să le înscrie într-un cadru sigur şi socialmente juridică făcea progrese în utilizarea tehnicii
responsabil, prin stabilirea de reguli generale de legislative, cu atât elaboratorii dreptului se arătau
conduită (a căror respectare sau încălcare incapabili de a urmări acele progrese, adoptând,
antrenează anumite consecinţe) şi definirea deseori, legi care conţineau contradicţii interne,
mecanismelor care permit crearea, modificarea paralelisme de reglementare sau care aveau
sau protejarea raporturilor de drept. redactări neclare.
Legile unui stat trebuie să fie concepute De aici s-a născut ideea creării unui corp
însă în funcţie de mentalitatea, tradiţia şi istoria tehnic special care, fără să impieteze asupra
ţării căreia se adresează. De asemenea, ele trebuie prerogativelor parlamentului sau ale guvernelor,
să se bazeze pe nivelul cultural, pe gradul de să ajute în confecţionarea tehnică a legilor. Aşa a
educaţie al populaţiei şi pe tradiţiile legale ale apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea Consiliul
comunităţii. În plus, o normă juridică n-ar putea de Stat din Franţa, urmat în secolul al XIX-lea de
exista dacă nu ar respecta un ansamblu de reguli Consiliile de Stat din Spania, Olanda, Italia,
esenţiale, cunoscut sub denumirea de tehnică România, Luxemburg etc. În România, Consiliul
legislativă. Aceste reguli se aplică prezentării de Stat înfiinţat de A.I.Cuza în 1864, a avut o
proiectelor sau propunerilor de acte normative, existenţă efemeră şi abia Constituanta din 1923,
examinării acestora, adoptării, sancţionării de răspunzând unor cerinţe quasi-unanime, a creat
către şeful statului sau de organul executiv, Consiliul Legislativ, cu menirea de a ajuta la
precum şi publicării lor. facerea şi coordonarea legilor. Acest organism îşi
Tehnica legislativă presupune căutarea află un demn continuator în actualul Consiliu
procedeelor, regulilor şi formulelor destinate unei Legislativ, instituţionalizat prin prevederile
redactări corecte şi unei mai bune înţelegeri a Constituţiei din 1991 şi ale Legii nr.73/1993,
textelor normative, ajungându-se la această organism chemat să sprijine activitatea de
finalitate prin armonie internă, claritate şi pregătire, coordonare şi sistematizare a legislaţiei.
eliminarea contradicţiilor între diverse norme. În În acest scop, Consiliul Legislativ este
decursul timpului, tehnica legislativă şi-a dobândit consultat pe cale de aviz asupra proiectelor
un binemeritat statut de disciplină ştiinţifică şi elaborate de puterea executivă, de cea legiuitoare
normativă. Ea se străduieşte să cunoască mai bine sau de cetăţeni. Pentru aceasta, folosind
procesul prin care sunt întocmite legile din punct experienţa înaintaşilor din perioada interbelică,
de vedere lingvistic şi juridic, cum sunt ele între care, la loc de cinste, se înscriu Mircea
aplicate şi interpretate. Ea îşi propune, de Manolescu, Alexandru C. Angelescu ori Ioan
asemenea, să găsească metode care să permită Ionescu-Dolj, dar şi a remarcabililor jurişti-
ameliorarea calităţii legislaţiei şi creşterea specialişti în tehnica legislativă, din perioadele
eficacităţii ei, cu atât mai mult cu cât necesitatea mai recente - Ilariu Mrejeru, Vladimir Hanga,
de a elabora şi de a adopta rapid acte normative Victor Dan Zlătescu ori Ioan Vida -, Consiliul
Legislativ a elaborat sistemul naţional de reguli şi

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 41


Noi apariţii editoriale

proceduri de redactare, care s-au concretizat în de legi de a o parcurge şi, astfel, de a aprofunda
Legea nr.24/2000 2000 privind normele de activitatea anevoioasă, dar până la urmă dătătoare
tehnică legislativă pentru elaborarea actelor de aşteptate satisfacţii, a aplicării normelor de
normative. tehnică legislativă. În aceeaşi idee şi pentru a
Mulţi autori sunt de părere că redactarea facilita accesul direct, sunt reproduse actele
textelor normative reprezintă şi o artă, nu numai o normative româneşti în vigoare referitoare la
ştiinţă. Chiar dacă statele pot învăţa unul din tehnica legislativă, dar şi principalele documente
experienţa altuia, în ultimă instanţă, fiecare îşi în domeniu ale Uniunii Europene.
evaluează propriul sistem legislativ, având în S-a considerat util, pentru deschiderea
vedere doar modul în care acesta ar urma să externă a volumului, ca unele dintre studii, ca şi
funcţioneze cel mai bine. principalele acte normative publicate în anexă să
O astfel de evaluare îşi propune să facă şi fie prezentate şi într-o limbă de circulaţie
prezentul volum, Probleme actuale ale tehnicii internaţională sau chiar în două, respectiv limba
legislative elaborat de Sorin Popescu şi Victoria franceză şi limba engleză.
Ţăndăreanu, care abordează câteva teme Lucrarea este rodul conlucrării fericite
importante ale acestui domeniu, teme ce n-au mai între cunoştinţele juridice şi cele filologice.
fost, până în prezent, dezvoltate de o asemenea Astfel, dl Sorin Popescu, jurist cu îndelungată
manieră, în doctrina juridică românească. Aceste experienţă în munca de redactare a actelor
studii au în vedere practica legislativă din cei normative, este preşedintele Secţiei de evidenţă
aproape 7 ani de experienţă a Consiliului oficială a legislaţiei şi documentare a Consiliului
Legislativ în domeniul avizării actelor normative, Legislativ, care are în răspundere directă un sector
venind, totodată, şi cu unele propuneri de lege specializat în metodologia legislativă, iar dna
ferenda. Apoi, studiile de legislaţie comparată, Victoria Ţăndăreanu, filolog, este şefa Serviciului
amănunţite şi actualizate, dau o imagine largă de informare şi documentare legislativă din cadrul
asupra stadiului tehnicii legislative pe plan aceleiaşi Secţii, compartiment în care se
mondial, fără a neglija şi aportul cuceririlor elaborează studii de legislaţie comparată pe teme
tehnicii în acest domeniu, informatica, în general, prioritare ale programului legislativ şi ale
şi Internetul, în special. Şi, nu în ultimul rând, reformei sistemului juridic din România.
studiile referitoare la limbajul legislativ, la Sperăm ca volumul de faţă, apărut sub
publicitatea actelor normative, la republicare şi egida Consiliului Legislativ, să se constituie
rectificare care reprezintă o noutate absolută în într-un îndreptar util şi eficace pentru toţi
materie, în ţara noastră. elaboratorii dreptului, pentru întreaga obşte
De altfel, unele dintre aceste studii au juridică românească, în perspectiva proximei
trecut prin focul confruntării în reuniuni aderări a ţării noastre la organismele europene şi
internaţionale organizate pe teme de metodologie euro-atlantice.
juridică, iar altele au fost publicate, în extras sau
în rezumat, în Buletinul de informare legislativă dr. Dragoş Iliescu
editat trimestrial de Consiliul Legislativ.
Bogata bibliografie românească şi străină
se constituie într-o invitaţie pentru toţi făuritorii

42 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Noi apariţii editoriale

Gavril Iosif Chiuzbaian - Sistemul puterii judecătoreşti


Bucureşti, Editura Continent XXI, 2002, 429 p.

Procesul de reformă în justiţie are ca precum şi cea a Curţii de la Strasbourg. O atenţie


principală finalitate modernizarea şi eficientizarea aparte a acordat specificului activităţii
întregului sistem al puterii judecătoreşti. Un jurisdicţionale şi actului jurisdicţional. Numeroase
asemenea proces se loveşte însă de disfuncţii şi de teze, explicaţii şi soluţii date de autor se
imperfecţiunile de ordin normativ. De altfel, caracterizează prin originalitate, iar motivările
procesul schimbării are şi în acest domeniu sale solide şi la obiect sunt dovada cunoaşterii
aspecte contradictorii şi numeroase conuri de exhaustive a fenomenului abordat şi a contextului,
umbră. de la cel istoric, politic şi social până la cel
Îndrăzneala de a aborda asemenea aspecte instituţional şi uman.
vizând puterea judecătorească de pe poziţia La reuşita demersului întreprins a
omului de ştiinţă şi-a asumat-o eminentul jurist contribuit vasta experienţă acumulată de autor,
Gavril Iosif Chiuzbaian în noua sa carte intitulată care a îndeplinit, în cursul timpului, funcţii de
"Sistemul puterii judecătoreşti", apărută în judecător, inspector judecătoresc, ministru al
condiţii grafice deosebite la Editura justiţiei, fiind, totodată, implicat în coordonarea
CONTINENT XXI. Autorul, ce se remarcă prin activităţii Uniunii Juriştilor din România, în
abilitatea pe care o demonstrează în îmbinarea calitate de preşedinte al acesteia, precum şi a
limbajului juridic cu cel literar, şi-a conceput Asociaţiei Internaţionale a Juriştilor Democraţi de
această monografie în trei părţi: Partea I. Evoluţia la Bruxelles, ca urmare a poziţiei sale de membru
istorică şi sistemul actual al organizării în Biroul Permanent. Gavril Iosif Chiuzbaian,
judecătoreşti în România; Partea a II-a. doctor în drept, membru al unor instituţii
Raporturile puterii judecătoreşti cu partenerii ştiinţifice prestigioase din străinătate, precum
justiţiei, cu unele autorităţi publice şi cu Academia Internaţională MEDICEA din Florenţa
jurisdicţiile internaţionale; Partea a III-a. Reforma şi Academia Central Europeană de Ştiinţă şi Artă,
justiţiei şi perspectivele de evoluţie a puterii deţinător al unor medalii conferite de astfel de
judecătoreşti în România. Lucrarea, ce reprezintă, instituţii, cum este cazul Academiei Internaţionale
potrivit propriei afirmaţii, "o veritabilă pledoarie de Drept şi Economie din Brazilia, distins cu
a unui magistrat de carieră în favoarea puterii Medalia PONTIFICIA de Vatican, a oferit,
judecătoreşti", include o examinare pertinentă a totodată, o proiecţie de perspectivă a puterii
evoluţiei istorice şi a reglementării actuale a judecătoreşti, în ce priveşte structura şi relaţiile
sistemului de organizare şi funcţionare a justiţiei funcţionale din interiorul sistemului, precum şi cu
în România, în relaţie cu jurisdicţiile privire la relaţiile acestei puteri cu alte autorităţi
internaţionale, oferind, totodată, o viziune de publice şi cu societatea civilă. O mare atenţie a
ansamblu asupra fenomenului cercetat. acordat-o examinării conexiunilor puterii
Tema deosebit de vastă şi complexă a judecătoreşti cu jurisdicţiile speciale, şi anume
lucrării l-a determinat pe autor, ce s-a preocupat şi Curtea Constituţională şi Curtea de Conturi, şi cu
se preocupă de drept, sub toate aspectele sale, jurisdicţiile internaţionale, evidenţiind rolul
nescăpându-i din vedere detaliile şi descifrându-i dreptului şi al jurisdicţiilor europene şi naţionale
subtilităţile, să recurgă la o abordare în procesul integrării statelor în Uniunea
interdisciplinară, prin utilizarea mai multor Europeană. Autorul, căruia Institutul Biografic
metode de cercetare: logică, istorică, comparativă, American i-a conferit titlul de OM AL ANULUI
sociologică. În elaborarea lucrării a avut în vedere 2000, remarcă, în mod just, că inclusiv
doctrina juridică română şi străină, documentele jurisprudenţa Curţii de la Luxemburg trebuie să
internaţionale, jurisprudenţa Curţii stea permanent în atenţia magistraţilor şi altor
Constituţionale, a Curţii Supreme de Justiţie,

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 43


Noi apariţii editoriale

specialişti români, avându-se în vedere că ea face instituţiei judecătorului de instrucţie; instituirea


parte din acquis-ul comunitar. unui Consiliu deontologic al magistratului; o mai
Temele controversate le-a tratat mai riguroasă reglementare a statutului Ministerului
amplu, semnalând limitele cadrului legal de Public.
reglementare şi disfuncţiile existente în activitatea Monografia "Sistemul puterii
instituţiilor, şi şi-a însoţit comentariile cu judecătoreşti", ce se distinge prin stilul ei elevat şi
propuneri de perfecţionare, inclusiv de natură printr-o mare claritate, are, pe lângă o valoare
normativă, necesare pentru accelerarea reformei ştiinţifică incontestabilă, evidenţiată de
în justiţie. Dintre propunerile sale de lege ferenda documentarea sa impunătoare, şi o importanţă
atrag atenţia în mod deosebit: instituirea practică, dovedindu-se un util instrument de lucru
recursului în casaţie; recunoaşterea forţei pentru teoreticienii şi practicienii dreptului,
obligatorii a deciziilor instanţei supreme în precum şi pentru studenţi.
materia recursurilor în interesul legii; includerea,
printre factorii învestiţi cu drept de verificare şi Sorin Popescu Tudor Prelipceanu
control a activităţii Curţilor de Apel, a
judecătorilor instanţei supreme; reglementarea

44 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Noi apariţii editoriale

I. M. Anghel, Dreptul tratatelor


Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2002, 2 vol.

Lucrarea decât să sperăm că următoarea ediţie a cărţii va fi


domnului prof.dr. şi mai bogată în exemple din practica românească
I.M. Anghel, intitulată: „Dreptul tratatelor” este în materia tratatelor, care merită să fie cunoscută
singura lucrare de o asemenea amploare şi pe plan internaţional.
profunzime din literatura juridică românească de Cele două volume ale cărţii (1250 pagini)
drept internaţional şi ea nu putea fi scrisă decât de prezintă pe larg, până la detaliu, toate etapele pe
un specialist (doctor în drept şi profesor de drept care trebuie să le parcurgă tratatul pentru a ajunge
internaţional public) dublat de profesionistul care să producă efecte, respectiv de la pregătirea
a parcurs toate gradele diplomatice până la cel de textului proiectului, negocierea, semnarea,
ambasador şi care în cei peste 40 de ani cât a ratificarea/aprobarea, până la schimbul sau
lucrat în Ministerul Afacerilor Externe a avut ca depunerea instrumentelor de ratificare sau
principală preocupare încheierea de tratate aderare. Dacă la acestea mai adăugăm faptul că
internaţionale (bilaterale şi multilaterale), în cele lucrarea prezintă şi efectele tratatelor,
mai diverse domenii de activitate. interpretarea lor şi modalităţile de încetare a
Participant activ în calitate de membru valabilităţii acestora, putem spune că aceasta
sau şef al delegaţiilor României la numeroase acoperă, într-adevăr, întreaga problematică a
conferinţe diplomatice de codificare a dreptului dreptului tratatelor.
diplomatic (1961), consular (1963) sau a dreptului Ca o noutate, lucrarea prezintă împreună
tratatelor (1986), precum şi al delegaţiilor la atât regulile aplicabile tratatelor încheiate între
negocierile pentru încheierea de convenţii state, cât şi tratatelor dintre organizaţiile
diplomatice şi consulare bilaterale, de acorduri internaţionale.
pentru soluţionarea arieratelor financiare sau a Merită să amintim, de asemenea, şi faptul
acordurilor de frontieră, prof. dr. I. M. Anghel că autorul face şi propuneri de lege ferenda pentru
este şi autorul unor proiecte importante de acte legislaţia română în materie.
normative adoptate după 1989 (Legea nr.4/1991 Ampla biografie internaţională care a stat
privind încheierea şi ratificarea tratatelor, la baza elaborării lucrării (cei mai cunoscuţi autori
Statutul Corpului Diplomatic şi Consular etc.). de tratate şi lucrări de drept internaţional şi
Activitatea sa din ultimii ani în calitate de şef al documente ale organizaţiilor internaţionale, în
Sectorului de legislaţie privind relaţiile special din sistemul ONU, dar nu numai)
internaţionale, din cadrul Consiliului Legislativ, reprezintă principalele doctrine şi curente care au
i-a permis să rămână implicat în domeniul jalonat istoria tratatelor internaţionale, până şi
tratatelor şi să-şi valorifice din plin întreaga sa după conferinţele diplomatice pentru codificarea
experienţă şi pasiunea de cercetător. dreptului tratatelor.
Tocmai din acest binom Cartea se adresează, deopotrivă,
teoretician/practician s-a născut o carte a cărei specialiştilor, practicienilor, studenţilor şi tuturor
valoare este dată, printre multe altele, şi de faptul celor interesaţi de tratatele internaţionale, care
că profunzimea demersului teoretic şi a unei vaste constituie însăşi temelia dreptului internaţional,
documentări este dublată de experienţa acumulată aşa cum spune autorul în prefaţă.
într-o îndelungată activitate în domeniu. Lucrarea poate fi de un real folos tuturor
Trebuie menţionat, de asemenea, şi faptul celor implicaţi în numeroasele negocieri pe care
că lucrarea cuprinde numeroase referiri la practica ţara noastră le poartă pentru aderarea la Uniunea
cea mai recentă din domeniul tratatelor, inclusiv Europeană şi pentru integrarea euro-atlantică,
cea după 1989, şi că aceasta este analizată prin negocieri al căror rezultat va marca pentru
prisma dispoziţiilor Conferinţei de la Viena totdeauna destinul României.
privind dreptul tratatelor (1969). Nu ne rămâne Dumitru Ţâncu

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 45


Noi apariţii editoriale

Mircea Preda şi Ana Sofia David:


Agendă - Documentar pentru administraţia publică locală
Bucureşti, Editura Lumina Lex, 2002, 670p.

Obişnuiţi cu publicaţiile de excepţie şi autorităţilor administraţiei publice locale,


de o deosebită valoare practică ale prof. univ. precum şi statistica electorală privind
dr. Mircea Preda, putem aprecia că alegerile locale din anul 2000.
autorităţile administraţiei publice locale Valoarea lucrării de instrument util de
beneficiază de instrumentele juridice necesare lucru este sporită prin conţinutul Părţii a
care să înlesnească aplicarea corectă a doua – Modele de formulare utilizate în
principiilor autonomiei locale, administraţia publică - prin care autorii pun
descentralizării serviciilor publice, la dispoziţia autorităţilor locale şi a
eligibilităţii autorităţilor administraţiei cetăţenilor o serie de “modele” de formulare,
publice şi al consultării cetăţenilor în care înlesnesc rezolvarea multiplelor
soluţionarea problemelor locale de interes probleme din administraţia publică locală.
deosebit. Partea a treia a lucrării - Index
Agenda - Documentar pentru legislativ - enumeră actele normative de bază
administraţia publică locală, lucrare apărută aplicabile în administraţia publică la nivelul
în condiţii grafice deosebite, la Editura judeţelor, oraşelor şi comunelor, în ordinea
Lumina Lex în anul 2002, reprezintă un astfel alfabetică a problematicii. S-a avut ca scop
de instrument de informare, documentare şi identificarea cu uşurinţă a normelor legale
orientare atât pentru autorităţile administraţiei care reglementează o anumită materie,
publice locale, cât şi pentru cetăţeni. operaţiune care să asigure celeritatea actului
Structurată în patru părţi, lucrarea s-a administrativ.
dorit a cuprinde acte normative, date, Ultima parte a lucrării – Anexă -
formulare şi informaţii, având ca scop cuprinde actele normative cu cea mai largă
facilitarea rezolvării cu operativitate şi aplicabilitate la nivel local, precum şi
competenţă a problemelor din unităţile Statutele organizaţiilor reprezentative ale
administrativ-teritoriale. autorităţilor administraţiei publice locale
Prima parte - Date şi informaţii alese: Federaţia Autorităţilor Locale din
privind organizarea şi funcţionarea România, Uniunea Naţională a Consiliilor
administraţiei publice locale - cuprinde o Judeţene, Asociaţia Municipiilor, Asociaţia
succintă prezentare a regimului juridic Oraşelor şi Statutul Asociaţiei Comunelor din
general al autonomiei locale şi o serie de date România.
şi informaţii referitoare la organizarea Prin conţinutul său complex şi
administrativă a teritoriului. Sunt enumerate, scopurile practice care au fost avute în vedere
astfel, judeţele şi reşedinţele acestora, de autori, este recomandat ca lucrarea să se
comunele, oraşele şi municipiile de pe regăsească în biblioteca funcţionarilor publici
teritoriul României, precum şi ierarhizarea şi a autorităţilor administraţiei publice locale,
localităţilor urbane şi rurale, lucrarea ea reprezentând, în egală măsură, un îndrumar
prezentând în aceste sens, principalii aflat şi la îndemâna cetăţenilor.
indicatori cantitativi şi calitativi minimali de Benonica Vasilescu
definire a localităţilor urbane, precum şi
condiţiile necesare pentru înfiinţarea
comunelor.
Totodată, este prezentat cadrul legal
referitor la organizarea şi funcţionarea

46 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Noi apariţii editoriale

Ion Diaconu:
International Criminal Court: A New Stage
Bucharest, 2002, 390 p.

Cartea International Criminal Court: a intenţional; admisibilitatea unui caz; principiile


New Stage ("Curtea Penală Internaţională - un generale ale dreptului penal (nullum crimen sine
nou stadiu"), publicată recent, în limba engleză, lege, non bis in idem ş.a.). Apoi, este prezentată
de către dr. Ion Diaconu, sub auspiciile problema jurisdicţiei C.P.I. - jurisdicţia ratione
Romanian Institute of International Studies loci, jurisdicţia ratione temporis, jurisdicţia
“Nicolae Titulescu”, IRSI, reprezintă, după ştiinţa ratione personae şi jurisdicţia ratione materiae,
mea, primul studiu monografic de acest fel în după care sunt descrise crimele care cad sub
România şi, probabil, în lume. Ineditul este dublu jurisdicţia C.P.I. - crima de genocid, crimele
în sensul că nu este vorba doar de faptul că se contra umanităţii, crimele de război, crimele de
publică pentru prima dată un asemenea studiu, dar agresiune şi alte crime. Într-un ultim capitol este
şi pentru că subiectul priveşte o nouă instituţie înfăţişat modul de funcţionare a C.P.I.
internaţională care a apărut în zilele noastre; titlul (organizarea Curţii, declanşarea jurisdicţiei,
însuşi subliniază acest lucru, iar din prezentarea hotărârile Curţii, cooperarea cu statele părţi şi
care s-a făcut rezultă că toate celelalte instituţii altele).
judiciare internaţionale reprezintă altceva decât Pentru implicaţiile pe care le comportă,
Curtea Penală Internaţională. Statutul de la Roma reţin atenţia aspectele cu privire la raportul dintre
al Curţii Penale Internaţionale, adoptat la 17.VII. Curte şi ONU. În Preambulul Statutului de la
1998 şi intrat în vigoare de la 1.VII.2002 Roma se vorbeşte despre înfiinţarea unei Curţi
(România a ratificat documentul prin Legea Penale Internaţionale permanente şi
nr.111/2002), cuprinde adoptarea de norme independente, în relaţie cu sistemul Naţiunilor
substanţiale (de drept material), reprezentând Unite, iar în art.2 se stabileşte că aceasta va fi
codificarea progresivă a dreptului internaţional, legată de ONU printr-un acord. Exercitarea
dar, în acelaşi timp, şi înfiinţarea unei noi instituţii jurisdicţiei Curţii se face cu privire la crimele de
internaţionale judiciare, fără precedent. agresiune, genocid, crime împotriva umanităţii
În cele 390 de pagini, autorul dr. Ion etc., situaţie care constituie o faţetă a măsurilor de
Diaconu, ambasador, în prezent secretar general al menţinere a păcii şi securităţii în lume, în legătură
Ministerului Afacerilor Externe, face mai întâi o cu care Consiliul de Securitate poate, în baza Cap.
prezentare istorică cu privire la răspunderea VII din Cartă, să se adreseze Curţii, indiferent
penală individuală în dreptul internaţional (cazul dacă statul respectiv este sau nu parte la Statut.
pirateriei, sclavajului şi traficului de sclavi, Dacă avem în vedere că Statutul a fost elaborat în
traficului ilegal de droguri, genocidului, cadrul ONU, că Secretarul general este
terorismului internaţional ş.a.) şi la evoluţia depozitarul documentului, precum şi rolul pe care
ideilor despre o Curte Penală Internaţională acesta îl va exercita în privinţa convocării
(propunerile de înfiinţare a unui tribunal Conferinţei de revizuire a Statutului, avem o
internaţional, precursorii instituţiei - Tribunalul de imagine destul de clară despre relaţiile care vor
la Nurnberg şi cel de la Tokio, Tribunalele Penale exista între Curte şi ONU.
Internaţionale pentru Iugoslavia şi Rwanda), În anexă sunt reproduse o serie de
clarificând în prealabil o serie de elemente. documente cu relevanţă în materie, dintre care se
În partea a II-a, sunt prezentate mai întâi, detaşează Statutul de la Roma al C.P.I. şi
aspectele generale - natura instituţiei Curţii Penale Elementele crimelor (adoptate de Adunarea
Internaţionale; relaţiile ei cu instanţele naţionale; statelor părţi).
legea aplicabilă; elementul material şi cel
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 47
Noi apariţii editoriale

Studiul este scris de un remarcabil care se estimează a avea un rol deosebit de jucat
cunoscător al problematicii, un jurist de marcă în viitor.
(atât ca teoretician, cât şi ca practician de peste 40 Felicitându-l pe autor, cu care am
de ani în activitatea diplomatică, inclusiv în colaborat o perioadă îndelungată în Ministerul
domeniul organizaţiilor internaţionale). Lucrarea Afacerilor Externe (botezul făcându-l la
este de un înalt nivel ştiinţific şi ar fi de relevat Conferinţa de la Viena pentru codificarea
argumentaţia bogată, solidă şi la obiect, rigoarea dreptului consular din 1963), pentru elaborarea şi
cu care sunt formulate tezele şi subtilităţile publicarea acestui studiu, îi împărtăşesc satisfacţia
juridice pe care le-a reclamat o analiză de o pentru această realizare şi mă bucur să constat că
asemenea complexitate. tematica de drept internaţional este tot mai
Această cunoaştere cuprinzătoare a frecventă în publicaţiile juridice din România.
problematicii şi examinarea aprofundată a Prin conţinutul său - tratarea anumitor
instituţiei, dublată de o amplă documentare din norme de conduită care se cer a fi observate în
partea unui specialist care a urmărit multă vreme societate, cartea are ca destinatar orice fiinţă
acest subiect, stau la baza realizării studiului umană care ar putea să apară în postura, fie de
remarcabil pe care îl reprezintă cartea respectivă. autor al faptelor, fie de victimă a încălcărilor;
Marea problemă care se ridică este aceea interesul se concentrează asupra guvernanţilor, a
a viabilităţii acestei noi instituţii internaţionale; oamenilor politici, precum şi a funcţionarilor şi
autorul nu a insistat (pentru motive lesne de agenţilor de stat, care, prin poziţia lor în societate,
înţeles) asupra perspectivei afirmării acesteia, prin sunt direct vizaţi de regulile stabilite, ei trebuind
rolul pe care îl va juca în viitor, ţinând seama că, să asigure respectarea acestor norme ori să-şi
deşi peste 80 de state sunt părţi la Statutul de la asume răspunderea pentru ceea ce fac; cu atât mai
Roma, state importante ca Federaţia Rusă, China, mult, studiul prezintă interes pentru orice jurist
Japonia, India şi o serie de state arabe nu au din zilele noastre.
ratificat încă acest document, iar S.U.A se opun în Acesta constituie şi motivul pentru care
mod deschis (încercând să-i limiteze acţiunile). recomand cartea cu multă căldură tuturor, atât
Rămâne să se verifice dacă s-a produs, cu pentru ceea ce reprezintă ea ca atare, cât şi pentru
adevărat, o democratizare a vieţii internaţionale, cunoaşterea a ceea ce este, în zilele noastre, de
încât statele mari sau mici să hotărască asupra importanţă esenţială.
destinelor omenirii ori vor prevala în continuare
interesele câtorva state care deţin supremaţia
economico-financiară şi politico-militară. C.P.I.
va juca rolul de barometru din acest punct de dr. Ion M. Anghel
vedere şi semnificaţia acestei instituţii depăşeşte
dimensiunile iniţiale. Consemnăm faptul că prin
publicarea acestei cărţi se aduce o contribuţie
demnă de remarcat la cunoaşterea unei instituţii

48 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

ARTICOLE DIN REVISTELE STRĂINE DE DREPT


INTRATE ÎN BIBLIOTECA CONSILIULUI LEGISLATIV

– Bibliografie adnotată∗–

EUROPEAN PUBLIC LAW

1. ANTHONY, GORDON. - Public law litigation and the Belfast agreement = Litigiul în domeniul
dreptului public şi Acordul de la Belfast. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International,
vol.8, nr.3, sept. 2002. - p.401-422.
Acordul de la Belfast din 1998, ce reprezintă un pas major în direcţia detensionării relaţiilor dintre comunitatea
protestantă şi cea catolică din Irlanda de Nord, este structurat în jurul mai multor înţelegeri instituţionale unice, care cer
adoptarea unor tehnici juridice corespunzătoare. În practică, însă, o serie de litigii din domeniul dreptului public sunt
soluţionate conform unor practici învechite, indicând faptul că Acordul de la Belfast a avut, pentru moment, un impact
foarte limitat. Autorul pledează în favoarea adoptării unor tehnici juridice revizuite în lumina schimbării constituţionale
intervenite în Irlanda de Nord.

2. DEARDS, ELSPETH. - Community law and uninsured or untraced drivers: Who is the real
victim? = Dreptul comunitar şi conducătorii auto neasiguraţi sau cărora nu li se poate da de urmă: Cine
este victima reală? În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, vol.8, nr.2, iun. 2002. -
p.277-298.
Dreptul comunitar prezintă unele lacune care influenţează negativ rezolvarea în instanţă a unor cazuri în care sunt
implicaţi în accidente conducători auto neasiguraţi. Autorul examinează în mod critic sentinţele Camerei Lorzilor din
Marea Britanie, ţară membră a Uniunii Europene, în două din astfel de cazuri. Ele stabileau acordarea de compensaţii
din partea statului victimelor unor accidente, deşi se ştia că şoferii vinovaţi nu erau asiguraţi. În astfel de cazuri,
consideră autorul, victima adevărată este însă contribuabilul care este nevoit să suporte costul unor astfel de
compensaţii.

3. FERRARI, ERMINIO. - Planning, building and environmental law after the recent Italian
devolution = Planificare, construcţii şi dreptul mediului înconjurător în contextul recentei delegări
administrative italiene. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, vol.8, nr.3, sept.
2002. - p.357-365.
Reforma constituţională din Italia a modificat semnificaţia delegării administrative. Conform noului articol 118 al
Constituţiei italiene, toate funcţiile administrative au fost atribuite municipalităţilor, excepţie făcând cele conferite
provinciilor, marilor oraşe, regiunilor şi statului, în vederea garantării exercitării lor uniforme, conform principiilor
complimentarităţii, diferenţierii şi proporţionalităţii. Autorul examinează impactul delegării administrative, în noua sa
formă, în sistemul construcţiilor, în domeniul planificării şi în ce priveşte protecţia mediului înconjurător şi evidenţiază
problemele de interpretare şi aplicare datorate nereglementării unor elemente de detaliu.

4. HERMES, GEORG. - The German law of planning: An overview = Legea germană a planificării:
O privire generală. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, vol.8, nr.3, sept. 2002. -
p.367-385.
În Germania, legea planificării este o lege federală care s-a dezvoltat treptat ca o reacţie la industrializarea accentuată şi
la extinderea rapidă a marilor oraşe. Legea planificării a pus la punct un sistem de control al folosirii terenurilor şi care
reuşeşte să împace interesele publice şi particulare concurente. Autorul descrie cum se realizează echilibrul între
controlul dezvoltării şi drepturile proprietarilor terenurilor. În pofida caracterului tehnic al sistemului amintit, acesta
prezentă o mare flexibilitate în funcţionare.

5. LEWIS, DOUGLAS. - Law and globalization: An opportunity for Europe and its partners and
their legal scholars = Legea şi globalizarea: O şansă pentru Europa, pentru partenerii ei şi pentru
specialiştii lor din domeniul dreptului. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, vol.8,
nr.2, iun. 2002. - p.219-239.
Deşi s-a scris mult în ultimul timp despre globalizare, jurişii, inclusiv specialiştii din domeniul dreptului internaţional,
au acordat o atenţie relativ mică acestui subiect. Totuşi există un corpus de legi privind Noua Ordine Mondială, care
trebuie să fie grupat, clasificat, aranjat pe categorii şi supus unor aprecieri critice. Autorul precizează că politica globală


Lucrare realizată de Svetlana BACIU şi Tudor PRELIPCEANU, experţi la Consiliul Legislativ

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 49


Referinţe bibliografice

este întotdeauna exprimată în final sub forma unor legi, iar elaborarea lor reprezintă o veritabilă provocare pentru toţi
juriştii şi întreaga comunitate academică.

6. MCGLYNN, CLARE. - Rights for children? The potential impact of the European Union charter
of fundamental rights = Drepturi pentru copii? Impactul potenţial al Cartei Uniunii Europene privind
drepturile fundamentale. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, vol.8, nr.3, sept.
2002. - p.387-400.
Copiii sunt în mare măsură invizibili în legislaţia Uniunii Europene, este de părere autoarea. Această situaţie se va
schimba în urma adoptării Cartei Uniunii Europene privind drepturile fundamentale, care conţine o serie de prevederi
referitoare la copii. Carta este, de altfel, prima recunoaştere la nivel comunitar că integrarea europeană şi legislaţia UE
afectează copiii, iar pentru îndreptarea acestei situaţii interesele copiilor trebuie să fie luate în considerare. În pofida
naturii limitate şi deseori restrictive a prevederilor Cartei privind copiii, simpla lor prezenţă în Cartă reprezintă un
important pas înainte.

7. PARRY, NICHOLAS. - Delivering fundamental change in planning: A threat to the


environment? = Efectuarea unei schimbări fundamentale în planificare: O ameninţare pentru mediul
înconjurător? În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, vol.8, nr.3, sept. 2002. -
p.349-355.
Autorităţile britanice au anunţat o schimbare majoră în sistemul de planificare pe plan local. Planurile locale sunt
înlocuite cu un cadru de dezvoltare local, ce include o declaraţie privind viziunea autorităţii locale asupra strategiei ce
trebuie aplicată pentru promovarea şi controlarea dezvoltării şi un plan de acţiune detaliat. Această schimbare vizează
scăderea costurilor şi creşterea rapidităţii, preciziei şi eficienţei măsurilor luate. Autorul îşi exprimă însă unele îndoieli
cu privire la modul în care schimbarea produsă va putea asigura protecţia mediului înconjurător.

8. ROBERTS, ALASDAIR. - Multilateral institutions and the right to information: Experience in


the European Union = Instituţiile şi dreptul la informare: Experienţa acumulată în acest domeniu în
Uniunea Europeană. În: European public law. - Haga : Kluwer Law International, vol.8, nr.2, iun. 2002. -
p.255-275.
Susţinătorii dreptului la informare din ţările membre ale Uniunii Europene critică UE pentru secretomania ce se
manifestă în exces în instituţiile sale. Normele privind confidenţialitatea comunicaţiilor dintre statele membre ale UE
exercită o puternică influenţă asupra regulilor care reglementează accesul la documente. Susţinătorii amintiţi solicită
adoptarea unui nou Regulament al Uniunii Europene privind accesul la documente ce ar duce la creşterea transparenţei
în instituţiile sale. În opinia autorului, acest nou regulament de acces ar putea reprezenta o unealtă pentru promovarea
democraţiei în UE.

9. SCHWARZE, JÜRGEN. - Constitutional perspectives of the European Union with regard to the
next intergovernmental conference in 2004 = Perspectivele constituţionale ale Uniunii Europene în
atenţia următoarei conferinţe interguvernamentale din 2004. În: European public law. - Haga : Kluwer
Law International, vol.8, nr.2, iun. 2002. - p.241-254.
În articol, autorul examinează perspectivele constituţionale ale Uniunii Europene după Tratatul de la Nisa, punând
accentul pe posibilitatea încheierii în viitor a Tratatului Constituţional European. Pentru ca acest demers să fie
încununat de succes, trebuie să se ţină cont de structurile diferite ale statelor membre şi ale statelor candidate şi să se
aibă în vedere, ca un prim pas, crearea unui tratat constituţional european de bază, cât mai general. Documentul va
trebui să fie scurt, uşor de parcurs şi să cuprindă cele mai importante principii constituţionale şi instituţionale ale
Uniunii Europene.

JOURNAL DU DROIT INTERNATIONAL


10. CORNU, MARIE. - L'Europe des biens culturels et le marché = Europa bunurilor culturale şi
piaţa. În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.3, iul.-sep.2002. - p.677-736.
Patrimoniul cultural al statelor necesită o protecţie deosebită, dublu asigurată de dreptul intern şi de cel internaţional.
Aceste dispoziţii pot intra în contradicţie cu alte reguli, mai ales cele din dreptul economic. Bunurile culturale
reprezintă, de asemenea, obiecte de tranzacţie. Însă, circulaţia lor materială şi juridică ascultă câteodată de constrângeri
specifice. Studiul ia drept cadru Europa şi se referă la modul în care poate fi conciliată logica culturală cu cea a pieţei.

11. DEHAUSSY, JACQUES. - Revisiter Kelsen, guidés par Charles Leben: notes de lecture = Note
de lectură: Kelsen văzut de Charles Leben. În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.4,
oct.-dec.2002. - p.1025-1035.
Charles Leben, în lucrarea "Hans Kelsen: écrits français de droit international privé" îi provoacă pe cititorii săi la o
recitire a lucrărilor clasice ale lui Hans Kelsen, iar după părerea autorului, tinerii specialişti în drept internaţional vor
descoperi în această carte, esenţialul gândirii unuia dintre cei mai mari teoreticieni ai dreptului.

12. DORANDEU, NICOLAS. - La transmission des clauses attributives de compétence en droit


international privé = Transmiterea clauzelor atributive de competenţă în dreptul internaţional privat.
În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.4, oct.-dec.2002. - p.999-1035.

50 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Referinţe bibliografice

Articolul analizează, în lumina jurisprudenţei atât interne, cât şi convenţionale, întinderea opozabilităţii clauzelor
atributive de competenţă în caz de transmitere a raportului de obligaţie care le serveşte drept suport. Din studiu reiese că
există divergenţe de soluţii atât între jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene şi cea a Curţii de Casaţie,
cât şi între diferitele Camere ale Curţii de Casaţie, iar pe de altă parte, soluţia cea mai satisfăcătoare pare să fie cea care
afirmă, legătura între clauza de competenţă şi raportul de obligaţie principal, şi apoi cea care trimite la "lex contractus""
pentru a decide în legatură cu transferul efectiv al ansamblului.

13. HUET, JÉRÔME. - Le droit applicable dans les réseaux numériques = Dreptul aplicabil în reţelele
numerice. În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.3, iul.-sep.2002. - p.737-751.
Chiar dacă folosirea reţelelor numerice (mai ales a Internetului) la scară internaţională pentru difuzarea de informaţii
sau încheierea de tranzacţii poate ridica probleme delicate, datorită dificultăţii de a localiza operaţiunile, problemele
dreptului aplicabil pot fi, în esenţă, rezolvate datorită principiilor clasice ale dreptului internaţional privat, iar în
Comunitatea Europeană, prin normele de drept european: aplicarea legii din ţara de origine pentru organizarea activităţii
intervenienţilor, aplicarea Convenţiilor de la Haga (1955) şi Roma (1980) la contractele de vânzare sau de servicii în
comerţul electronic. Trebuie ţinut cont, de asemenea, de anumite reguli, dar mai ales, de cele pe care Convenţia de la
Berna le prevede pentru protecţia operelor literare sau artistice sau de cele care se aplică la pedepsirea infracţiunilor
penale.

14. HUGUES, ERIC. - La notion de terrorisme en droit international: en quête d'une définition
juridique = Noţiunea de terorism în dreptul internaţional: în căutarea unei definiţii juridice. În: Journal
du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.3, iul.-sep.2002. - p.753-772.
Instanţele internaţionale printre care şi ONU, au încercat să definească terorismul recurgând la diferite metode,
propunându-şi, în general, depolitizarea terorismului, însă nici o propunere nu pare să fie satisfăcătoare sau eficientă.
Totuşi, evoluţia recentă a evenimentelor privind fenomenul de terorism pare să indice importanţa evocării anumitor
orientări în reflecţii, de care trebuie să se ţină cont în ceea ce priveşte definiţia terorismului. Legislaţiile naţionale
posedă un arsenal juridic propriu care le permite să răspundă ameninţării teroriste. În absenţa consensului la nivel
internaţional şi deoarece construcţia dreptului internaţional faţă de terorism lasă o marjă de manevră statelor în
stabilirea pedepsirii, acestea din urmă utilizează mecanismele existente deja sau pun în mişcare altele noi.

15. LAMÈTHE, DIDIER. - Les actifs industriels dans les opérations internationales = Activele
industriale în operaţiunile internaţionale. În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.4,
oct.-dec.2002. - p.949-973.
Articolul abordează conceptul de activ industrial şi examinează operaţiunile juridice care vizează activele industriale.
Abordarea autorului îşi propune să demonstreze viabilitatea juridică a conceptului de activ industrial şi să determine o
posibilă aprofundare a acestui concept, de către doctrină, sub multiplele sale aspecte internaţionale.

16. LAPRÈS, DANIEL ARTHUR. - L'exorbitante affaire Yahoo = Exorbitanta afacere Yahoo. În:
Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.4, oct.-dec.2002. - p.975-998.
Comentariul se referă la implicaţiile afacerii Yahoo!Inc în dreptul internaţional public, afacerea fiind o provocare nu
numai pentru judecătorul francez, dar şi pentru legiuitor. Autorul încearcă să demonstreze că aplicarea legii penale
franceze unor informaţii pe serverele Yahoo!Inc în California, ţinând cont de faptul că ele erau accesibile de pe
calculatoare din Franţa, cât şi exerciţiul de competenţă în raport cu Yahoo!Inc de către tribunalele franceze nu se
impuneau nici în dreptul internaţional privat francez şi nici în dreptul internaţional public.

17. MONÉGER, FRANÇOISE. - Le nom de l'enfant et l'adoption internationale, interrogations


autour des nouveaux articles 357-1 et 363-1 du Code civil = Numele copilului si adopţia
internaţională, întrebări privind noile articole 357-1 şi 363-1 ale Codului Civil. În: Journal du droit
international. - Paris : Juris Classeur, nr.4, oct.-dec.2002. - p.1017-1023.
Legea nr. 2002-304 din 4 martie 2002 privind numele de familie a adăugat Codului civil francez, articolele 357-1 şi
363-1 care se referă la numele copilului care a făcut obiectul unei adopţii pronunţate în străinatate şi ale cărei efecte, în
Franţa, sunt cele ale unei adopţii plenare, pentru primul articol şi ale unei adopţii simple, pentru cel de-al doilea. Textele
sunt dificil de interpretat. Ele nu reglează, în mod explicit, chestiunea legii aplicabile transmiterii numelui, ci numai pe
cea a redactării actelor de stare civilă de către autorităţile franceze în caz de adopţie în străinătate.

18. SALEM, MAHMOUD. - Du réligieux au droit positif: A propos des "Mélanges en l'honneur de
Mohamed Charfi" = De la religios, la dreptul pozitiv: Pe marginea cărţii "În onoarea lui Mohamed
Charfi". În: Journal du droit international. - Paris : Juris Classeur, nr.4, oct.-dec.2002. - p.1037-1044.
Este prezentată lucrarea "Mélanges en l'honneur de Mohamed Charfi", care are ca temă dreptul, modernitatea şi
islamul.

19. VADCAR, CORINNE. - La réciprocité dans le système commercial international =


Reciprocitatea în sistemul comercial internaţional. În: Journal du droit international. - Paris : Juris
Classeur, nr.3, iul.-sep.2002. - p.773-792.
Reciprocitatea reprezintă unul din fundamentele esenţiale ale sistemului comercial internaţional, însă nu este totuşi, un
principiu de drept. Acesta este probabil, unul din motivele pentru care anumite acorduri bilaterale, chiar multilaterale au
putut constitui o excepţie. Astăzi, reciprocitatea revine în forţă în relaţiile economice internaţionale, inclusiv în relaţiile
comerciale între ţările inegal dezvoltate, ca mijloc de penetrare a pieţelor externe.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 51


Referinţe bibliografice

REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ


20. FALLON, M. ; MEEUSSEN, J. - Le commerce électronique, la directive 2000/31/CE et le droit
international privé = Comerţul electronic, Directiva 2000/31/CE şi dreptul internaţional privat. În:
Revue critique de droit international privé. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.435-490.
Prezentul studiu se ocupă de analizarea modului în care comerţului electronic i se aplică regulile existente de
competenţă internaţională şi de conflict de legi, limitându-se la materia contractuală. În acest domeniu, dreptul
internaţional privat este, în mare parte, de origine comunitară. Un rol important îl au Regulamentul 44/2001/CE şi
Convenţia de la Roma, dar trebuie cuantificată şi influenţa pe care o poate avea asupra conflictului de legi, Directiva
2000/31/CE privind comerţul electronic. Este analizată interacţiunea acestor instrumente şi directive care, dorind să
protejeze consumatorul, conţin dispoziţii de drept privat internaţional.

21. SONNENBERGER, HANS JÜRGEN. - L'harmonisation ou l'uniformisation européenne du


droit des contrats sont-elles nécessaires? Quels problèmes suscitent-elles? - Réflexions sur la
Communication de la Commission de la CE du 11 juillet 2001 et la Résolution du Parlement
européen du 15 novembre 2001 = Armonizarea sau uniformizarea europeană a dreptului contractelor
sunt ele necesare? Ce fel de probleme creează ele? - Reflecţii asupra Comunicării Comisiei CE din 11
iulie 2001 şi Rezoluţia Parlamentului European din 15 noiembrie 2001. În: Revue critique de droit
international privé. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.405-434.
Comisia Comunităţilor Europene a adresat la data de 11 iulie 2001, Consiliului şi Parlamentului, o Comunicare privind
dreptul european al contractelor, propunând mai multe opţiuni. Parlamentul European a votat la data de 15 noiembrie, în
anul următor, o Rezoluţie prin care solicita elaborarea şi adoptarea unui corp de norme privind dreptul contractelor
Uniunii Europene, în mai multe etape, începând cu anul 2010. Opţiunea cea mai clară şi mai extinsă se referă la un Cod
European al dreptului contractelor. Articolul examinează, în mod succesiv, competenţa Comunităţilor Europene pentru
o europenizare a dreptului contractelor, condiţiile-cadru de drept comparat, metodologie şi terminologie pentru o
uniformizare a dreptului contractelor în Europa.

REVUE DE SCIENCE CRIMINELLE ET DE DROIT PÉNAL COMPARÉ


22. ALT-MAES, FRANÇOISE. - La contractualisation du droit pénal, mythe ou réalité? =
Contractualizarea dreptului penal, mit sau realitate?. În: Revue de science criminelle et de droit pénal
comparé. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.501-515.
Legi recente marchează voinţa legiuitorului francez de a căuta consensul în materie penală. S-a dorit ca delincventul să
adere la pedeapsa pronunţată împotriva sa şi să participe la despăgubirea victimei. Acest proces care a fost dezvoltat,
iniţial, în cadrul dreptului minorilor s-a extins la delincvenţii majori. Consimţământul delincventului este de acum
înainte necesar pentru a pronunţa o măsură alternativă la urmărire. Alternativele la urmărire, ca şi alternativele la
închisoare necesită o ofertă din partea unui reprezentant al statului, urmată de o acceptare a delincventului şi această
întâlnire a voinţelor va stabili obligaţii reciproce. Justiţia negociată rămâne un remediu pentru impunitatea autorilor de
delicte minore.

23. AMANN, DIANE MARIE. - Le dispositif américain de lutte contre le terrorisme = Dispozitivul
american de luptă împotriva terorismului. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. -
Paris : Dalloz, nr.4, oct.-dec.2002. - p.745-764.
După părerea autoarei, dispozitivul de luptă împotriva terorismului, ar putea reprezenta un risc pentru justiţia
americană, după atentatul din 11 septembrie 2001. Detenţia secretă şi prelungită a persoanelor a devenit autorizată, iar
prizonierii capturaţi în Afganistan sunt menţinuţi la baza militară de la Guantanamo, privaţi de garanţiile izvorâte din
dreptul constituţional intern şi din dreptul umanitar internaţional. Autoarea procedează la o examinare dinamică a
dreptului în joc, naţional şi internaţional, pentru a regăsi un echilibru just între securitatea individului şi cea a statului.

24. BECHERAOUI, DOREID. - Le contentieux de la confusion de peines = Contenciosul confuziunii


de pedepse. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.
2002.- p.531-546.
Noul Cod Penal francez prevede la art. 132-3, sistemul de necumulare a pedepselor. Jurisdicţia penală i-a condamnat pe
delincvenţi, în mod frevent, fără să acorde atenţie faptului că infracţiunea săvârşită era în concurs real cu alte
infracţiuni, fie că aceste infracţiuni nu au fost descoperite decât mai târziu, fie că au fost ignorate condamnările
anterioare care nu erau poate înscrise în cazierul judiciar. Studierea contenciosului confuziunii de pedepse tinde, pe de o
parte, să desemneze autorităţile competente de a cunoaşte toate incidentele care se referă la confuziunea de pedepse şi
să examineze, pe de altă parte, procedurile care trebuie începute la sfârşitul acestor incidente.

25. CASSESE, ANTONIO. - Peut-on poursuivre des hauts dirigeants des Etats pour des crimes
internationaux? A propos de l'affaire Congo c/Belgique (CIJ) = Pot fi urmăriţi în justiţie înalţii
funcţionari ai statului pentru crime internaţionale? Pe marginea afacerii Congo c/Belgia (CIJ). În:
Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.479-499.
O decizie recentă a Curţii Internaţionale de Justiţie a clarificat un domeniu relativ obscur al dreptului internaţional şi
anume regimul juridic al imunităţii personale a miniştrilor afacerilor externe. Totuşi, unele din concluziile Curţii pot fi
criticate, mai ales faptul că aceasta nu a operat nici o distincţie între aşa-zisa imunitate funcţională (de care beneficiază

52 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Referinţe bibliografice

miniştrii afacerilor externe şi, în general, toţi funcţionarii statului pentru acte săvârşite pe durata exercitării funcţiei) şi
imunitatea personală. Rezultă printre altele că după obţinerea avizului Curţii, miniştrii afacerilor externe (şi alte organe
ale statului), după încetarea funcţiilor lor, pot fi urmăriţi şi pedepsiţi pentru crime internaţionale săvârşite în timp ce
erau în funcţie, numai dacă astfel de crime sunt considerate ca fiind săvârşite cu "titlu privat", o concluzie care nu ţine
cont de tendinţele actuale ale criminalităţii internaţionale şi care nu răspunde nevoilor justiţiei penale internaţionale.

26. FARINA-CUSSAC, JÉRÔME. - La sanction punitive dans les jurisprudences du Conseil


constitutionnel et de la Cour européennee des droits de l'homme. Elements pour une comparaison.
= Sancţiunea punitivă în jurisprudenţa Consiliului Constituţional şi a Curţii Europene a Drepturilor
Omului. Elemente pentru o comparaţie. În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris:
Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.517-530.
Deciziile Consiliului Constituţional şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului au căpătat de câteva decenii o
importanţă considerabilă, mai ales în dreptul penal. Obiectul prezentului studiu este cel de a examina modul în care
jurisprudenţa Consiliului Constituţional şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului au construit o nouă categorie
juridică: cea a sancţiunii punitive, distincte de noţiunile utilizate în mod tradiţional şi care se fac în mod obişnuit în
materie (pedepse, măsuri de siguranţă, sancţiuni disciplinare). Studirea noţiunii de sancţiune punitivă şi a principiilor
aplicabile acestei categorii lasă să apară numeroase similitudini nu numai în ceea ce priveşte metodele de raţionament
dar şi concluziile la care ele ajung.

27. KLOPP, ANNE-MARIE. - La répression des infractions à caractère sexuel en Allemagne =


Represiunea infracţiunilor cu caracter sexual în Germania. În: Revue de science criminelle et de droit
pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.565-580.
Statisticile oficiale din Germania indică faptul că ansamblul infracţiunilor sexuale înregistrate a progresat puţin în 15
ani, cu toate că plângerile legate de abuzurile sexuale asupra copiilor sunt mai numeroase. Totuşi, instanţele de judecată
pronunţă un număr crescut de condamnări pentru acest tip de fapte. Legea din 26 ianuarie 1998 privind lupta contra
infracţiunilor sexuale şi a altor infracţiuni periculoase a introdus obligaţia de tratament pentru autorul unei infracţiuni cu
caracter sexual, recunoscut responsabil pentru actele sale şi condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de peste 2
ani. Scopul său este mai puţin cel de a vindeca pe condamnat, cât cel de a preveni recidiva sa, în momentul întoarcerii în
libertate. Această preocupare se apropie de cea a autorităţilor judiciare şi penitenciare franceze, în cadrul supravegherii
socio-juridice stabilite de Legea din 17 iunie 1998.

28. LAMEYRE, XAVIER. - Du régime pénal spécial appliqué, en France, aux auteurs d'infractions
sexuelles = Despre regimul penal special aplicat, în Franţa, autorilor de infracţiuni sexuale. În: Revue
de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.547-566.
De aproximativ 20 de ani, în acelaşi timp cu permisiunea de a stabili un statut juridic pentru victimă şi, în special,
pentru victima minoră, legiuitorul francez a votat dispoziţii vizând prevenirea şi reprimarea mai eficientă a
infracţiunilor sexuale. În toate stadiile procedurii penale au fost introduse norme specifice rezervate autorilor de
infracţiuni sexuale. Acest ansamblu reprezintă un veritabil regim penal special care derogă de la normele comune în
materie de urmărire în timp (prescripţie suspendată pe timpul minorităţii) şi în spaţiu (dezvoltarea extrateritorialităţii),
de penalităţi (crearea unei supravegheri socio-judiciare), cât şi de execuţie şi aplicare a pedepselor (expertiza
obligatorie, termen de reabilitare prelungit). După părerea autorului, existenţa unui astfel de regim de excepţie obligă pe
orice democrat să-şi pună întrebări asupra sensului care este luat astăzi de represiunea acestui tip de infracţiuni.

29. LUPARIA, LUCA. - Sondages d'opinion et justice pénale dans l'ère télématique: Une analyse
comparative = Sondajele de opinie şi justiţia penală în era telematică: O analiză comparativă. În: Revue
de science criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.4, oct.-dec.2002. - p.781-790.
Sondajele de opinie, graţie posibilităţilor oferite de noile mijloace telematice, trăiesc astăzi, o perioadă de mare
dezvoltare. Această nouă dimensiune dă ocazia de a se încerca o analiză sistematică a aplicaţiilor posibile în domeniul
penal. Studiul vizează să verifice, printr-o abordare comparativă, modul în care sondajele de opinie pot constitui un
instrument valabil pentru judecătorul penal şi pentru părţi.

30. PADOVA, YANN. - Un aperçu de la lutte contre la cybercriminalité en France = Vedere de


ansamblu asupra luptei împotriva criminalităţii informatice, în Franţa. În: Revue de science criminelle et
de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.4, oct.-dec.2002. - p.765-780.
Articolul analizează dificultăţile de ordin procedural pe care le ridică fenomenul criminalităţii informatice. Sunt
analizate instrumentele de care dispun ofiţerii de poliţie judiciară în căutarea probelor comiterii de infracţiuni, fiind
prezentate răspunsurile aduse de dreptul francez. Dimensiunea internaţională a reţelelor numerice conferă delictelor şi
infracţiunilor comise o complexitate juridică deosebită, mai ales în materie de competenţă teritorială a jurisdicţiilor şi de
executare a deciziilor lor. Soluţiile care pot fi avute în vedere se pot contura dificil la scară naţională. Prezentarea
iniţiativelor europene de luptă contra acestei noi forme de delincvenţă şi analiza dispoziţiilor convenţiilor Consiliului
Europei asupra criminalităţii informatice furnizează câteva elemente de răspuns.

31. VOGLIOTTI, MASSIMO. - Mutations dans le champ pénal contemporain, vers un droit pénal
en réseau? = Mutaţii în sfera penală contemporană, spre un drept penal în reţea? În: Revue de science
criminelle et de droit pénal comparé. - Paris : Dalloz, nr.4, oct.-dec.2002. - p.721-744.
În ultimii ani, specialiştii în drept penal au constatat o adâncire a decalajului între modelul oficial al dreptului penal şi
realitatea sa, prezentarea unora dintre disocieri reprezentând chiar scopul articolului. Sunt puse în evidenţă un anumit

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 53


Referinţe bibliografice

număr de metamorfoze pe care le-a suferit conceptul de incriminare, fiind avansată şi o ipoteză de interpretare a acestor
mutaţii.

REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ


32. BAUERREIS, JOCHEN. - L'action récursoire dans les chaînes de contrats: aspects de droit
interne et de droit international privé = Acţiunea de deschidere a recursului în lanţurile de contracte:
aspecte de drept intern şi de drept internaţional privat. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris
: Société de législation comparée, nr.4, oct.-dec.2002. - p.989-1003.
Autorul compară mecanismul acţiunii directe contractuale din dreptul francez cu acţiunea de deschidere a recursului în
dreptul german. Este prezentat mecanismul juridic al acestei acţiuni în dreptul intern german, al cărei regim este enunţat
în paragrafele 478 şi 479 ale Codului civil german. După părerea autorului, în măsura în care regimul specific al acestei
acţiuni de recurs din dreptul german este necunoscut de legislaţiile străine, mecanismul unei astfel de acţiuni riscă să fie
compromis dacă fabricantul este stabilit în străinătate.

33. BAUERREIS, JOCHEN. - Le nouveau droit des conditions générales d'affaires = Noul drept al
condiţiilor generale de afaceri. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation
comparée, nr.4, oct.-dec.2002. - p.1013-1022.
În practica contractuală germană, condiţiile generale de afaceri au o importanţă crescută nu numai în cadrul
contractelor încheiate între un profesionist şi un consumator, dar şi între profesionişti. Sunt scoase în evidenţă
repercusiunile majore ale reformei dreptului german al obligaţiilor asupra redactării dreptului condiţiilor generale de
afaceri, autorul considerând indispensabil să prezinte anumite caracteristici şi particularităţi ale dreptului german, astfel
cum ele deja existau înainte de reformă.

34. BAUERREIS, JOCHEN. - Le nouveau droit de la prescription = Noul drept al prescripţiei. În:
Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.4, oct.-dec.2002. -
p.1023-1032.
Unul din obiectivele principale ale reformei dreptului german al obligaţiilor a fost modernizarea şi armonizarea
regulilor existente în materie de prescripţie, care au fost considerate, în mod frecvent, inadaptate la exigenţele practicii
actuale a afacerilor. Noul sistem de prescripţie din dreptul german este total diferit de cel existent în dreptul francez. De
asemenea, noutăţile aduse de reformă în materie de prescripţie se referă la termenul acesteia şi la derularea sa.

35. BENAN BENJAMIN, DJIKOULOUM. - La condition de la veuve dans le droit positif tchadien
des personnes et de la famille = Situaţia văduvei în dreptul pozitiv al persoanelor şi familiei, din Ciad.
În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, iul.-sep.2002. -
p.811-836.
Ideea promovării drepturilor fundamentale ale femeilor ocupă un loc important în cadrul politicilor ţărilor în curs de
dezvoltare. Însă, în Africa de Nord, persistenţa unor anumite practici cutumiare reprezintă o frână în calea oricăror
schimbări. Astfel, se poate observa că în majoritatea etniilor din Ciad, văduva ajunge la un statut prin care este redusă la
starea de obiect, cu riscul de a-i fi îndepărtat copilul şi nu are drepturi succesorale. Guvernul din Ciad a elaborat un
proiect de Cod al persoanelor şi familiei, însă în faţa opoziţiei unor anumite medii religioase a decis suspendarea
procedurii de adoptare a textului. Astăzi, se pare că numai judecătorul încearcă să asigure apărarea drepturilor văduvei.

36. BINET, JEAN-RENÉ. - Le croissant et la balance: De quelques spécificités du droit applicable


à Mayotte au crépuscule de la justice cadiale = Semiluna şi balanţa: Despre câteva particularităţi ale
dreptului care, la declinul justiţiei cadiale, se aplică în insulele Mayotte. În: Revue internationale de droit
comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, iul.-sep.-2002. - p.787-810.
La data de 20 martie 2001, prima Cameră civilă a Curţii de Casaţie din insulele Mayotte a amintit că litigiile
succesorale între cetăţenii comorieni musulmani ţin de competenţa justiţiei musulmane. Rolul jurisdicţiilor cadiale
(cadiu-judecător musulman), strict limitat la anumite chestiuni de drept civil este chemat să cunoască o profundă
modificare datorită promulgării Legii 2001-616 din 2001. Atunci când unele din dispoziţiile legii vor intra în vigoare,
aceştia vor înceta să aibă o funcţie jurisdicţională pentru a deveni asesori ai jurisdicţiilor de drept comun pentru litigii în
probleme ce ţin de statutul local. Organizarea justiţiei va trebui să facă obiectul unor modificări pentru a ţine cont de
noile funcţii ale judecătorilor coranici. Aceasta va fi poate ocazia de a armoniza dispoziţiile specifice care se aplică
insulelor Mayotte cu dispoziţiile specifice Noii Caledonii.

37. BOUCHE, NICOLAS. - La réforme de 1999 du droit allemand de la nationalité = Reforma din
anul 1999 a dreptului german al cetăţeniei. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de
législation comparée, nr.4, oct.-dec.2002. - p.1035-1072.
În ultimii ani, o controversă a stârnit interesul legiuitorului şi al opiniei publice din Germania şi Franţa: respectiv, locul
"jus soli" şi "jus sanguinis", în dreptul cetăţeniei. Prin reforma sa din anul 1999, dreptul german, introducând un
principiu de "jus soli", amorsează o mutaţie profundă şi o netă convergenţă cu dreptul francez. Totuşi, după părerea
autorului, nu se poate rupe aşa de uşor cu principii centenare ancorate în istorie şi în mentalitatea unui popor.

38. CHALUS, DELPHINE. - Les difficultés constitutionnelles de l'abolition de la peine de mort


dans la Communauté des Etats indépendants = Dificultăţile constituţionale ale abolirii pedepsei cu

54 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Referinţe bibliografice

moartea, în Comunitatea Statelor Independente. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris :
Société de législation comparée, nr.4, oct.-dec.2002. - p.1105-1133.
Consiliul Europei şi OSCE reclamă abolirea pedepsei cu moartea, ca semne ale voinţei statelor CSI de a face parte din
comunitatea democratică. Totuşi, mai mulţi factori interni, în principal constituţionali se opun punerii în conformitate a
politicii penale a acestor state cu angajamentele pe care le-au luat faţă de instituţiile europene. Printr-un joc de influenţe
politice interne şi internaţionale, cât şi prin utilizarea regulilor constituţionale a fost posibil să se procedeze la abolire în
mai multe din aceste state. În schimb, dificultăţile politice şi constituţionale persistă în celelalte republici.

39. CHAMBOREDON, ANTHONY ; SCHMID, CHRISTOPH U. - Pour la création d'un "Institut


européen du droit": Entre une unification législative ou non législative, l'émergence d'une science
juridique transnationale en Europe = Pentru crearea unui "Institut european al dreptului": Între o
unificare legislativă sau nelegislativă, apariţia unei ştiinţe juridice transnaţionale în Europa. În: Revue
internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, iul.-sep.2001. - p.685-708.
Legislaţiei actuale în materie de drept privat european îi lipseşte coerenţa şi eficacitatea. Articolul prezintă trei lucrări
recente care scot în evidenţă necesitatea unei reflecţii comune, iar învăţămintele care pot fi extrase se referă la concepţia
unui nou "jus commune" care ar putea remedia asemenea defecte prin crearea unei baze mai solide şi mai coerente
pentru eforturile de armonizare şi codificare prezente si viitoare. Pentru ca aceste abordări legislative să devină mai
eficiente, autorii sugerează crearea unui "Institut European al dreptului", conform exemplului american. O astfel de
instituţie ar fi în măsură să raţionalizeze diferitele proiecte, atât universitare, cât şi legislative, pentru ca acestea să fie
mai bine cunoscute şi ar putea contribui astfel, la apariţia unei ştiinţe juridice transnaţionale în Europa.

40. CHATILLON, STÉPHANE. - Droit et langue = Drept şi limbă. În: Revue internationale de droit
comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, iul.-sep.2002. - p.687-715.
Dezvoltarea relaţiilor internaţionale îi confruntă pe jurişti şi pe lingvişti cu o diversitate de legislaţii şi limbi, fapt care
prezintă numeroase avantaje, dar şi inconveniente. Această confruntare reprezintă o realitate cotidiană în dreptul
familiei, al afacerilor şi în dreptul public, atât la nivel european, cât şi la nivel mondial. Fiecare limbă vehiculează
conceptele sale juridice, iar un concept aparent corespunzător dintr-o altă limbă nu este întotdeauna echivalent. Ţinând
cont de faptul că, pe de o parte, atunci când o aceeaşi limbă este vorbită în mai multe ţări, diversele versiuni naţionale
ale acestei limbi nu sunt neapărat identice, trebuie cunoscut sensul exact al termenilor folosiţi şi eventual tradus. Pe de
altă parte, recurgerea la o terţă limbă, în special la engleză, care a devenit o "lingua franca" internaţională prezintă
numeroase riscuri, acestă limbă vehiculând concepte de "common law" şi cunoscând, de altfel, "versiuni naţionale"
diferite.

41. HESELER, FRANK. - Le nouveau droit du contrat d'entreprise = Noul drept al contractului de
întreprindere. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.4,
oct.-dec.2002. - p.1005-1012.
În ceea ce priveşte dreptul contractului de întreprindere, legiuitorul german a considerat că este suficient să corecteze
imperfecţiunile, prin modificările care se referă pe de o parte, la câmpul de aplicare a dreptului contractului de
întreprindere şi pe de altă parte, la regimul său de garanţie.

42. KASIRER, NICHOLAS. - "Agapè" = "Agapè". În: Revue internationale de droit comparé. - Paris :
Société de législation comparée, nr.3, iul.-sep.2001. - p.575-600.
Parabola bunului samaritean este amintită de către unii autori care susţin oportunitatea recunoaşterii datoriei juridice de
ajutor, fiind chiar susţinută ideea că aceasta este latentă în cadrul responsabilităţii civile. Se poate spune că
reprezentarea parabolei în textele de drept se îndepărtează de concepţiile teologice ale "agapè" - milă creştinească,
iubire evanghelică, caritate - şi a datoriei faţă de aproapele său, exprimate de parabolă. Autorul analizează problema
existenţei datoriei juridice de ajutor în dreptul privat, prezentându-şi reflecţiile în ceea ce priveşte posibila reconfigurare
importantă a conceptului obligaţiei civile.

43. MATILLA, HEIKKI E.S. - "De Aequalitate latinitatis jurisperitorum": (Le latin juridique dans
les grandes familles de droit contemporaines à la lumière des dictionnaires spécialisées) = "De
Aequalitate latinitatis jurisperitorum": (Limba latină juridică în marile familii de drept contemporane în
lumina dicţionarelor de specialitate). În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de
législation comparée, nr.3, iul.-sep.2002. - p.717-758.
Articolul examinează valoarea limbii latine juridice în calitate de instrument de comunicare între juriştii din diverse
ţări. O comparaţie efectuată asupra dicţionarelor de latină juridică din diverse ţări duce la formarea unei opinii în
legătură cu valoarea internaţională a limbii latine juridice. Rezultatele unei astfel de comparaţii descrise de prezentul
articol decelează diferenţe cunoscute între marile familii de drept. Acest lucru se întâmplă în cazul raporturilor dintre
familia romano-germanică şi "common law", existând de asemenea diferenţe între ţările care aparţin unei aceleaşi
familii. De asemenea, autorul propune redactarea unui dicţionar internaţional de latină juridică.

44. MIGNOT, MARC. - Le partenariat enregistré en droit international privé = Parteneriatul


înregistrat în dreptul privat. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation
comparée, nr.3, iul.-sep.2001. - p.601-656.
Prin intermediul parteneriatului înregistrat, numeroase ţări din Europa oferă, astăzi, cuplurilor heterosexuale şi
homosexuale, un nou cadru juridic. În diferite ţări, există diverse forme de parteneriat: parteneriat deschis tuturor
cuplurilor, instituind o nouă formă de uniune personală sau cel care este rezervat cuplurilor homosexuale şi, în mod clar,

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 55


Referinţe bibliografice

legat de căsătorie. Într-un caz, legea franceză asupra Pactului civil de solidaritate intră în conflict cu o lege străină
echivalentă, iar în celălalt, legea franceză asupra căsătoriei intră în conflict cu o lege străină care consacră căsătoria
între homosexuali.

45. NOZAWA, MASAMICHI. - Le transfer de propriété à titre de garantie en droit français et en


droit japonais = Transferul de proprietate cu titlu de garanţie în dreptul francez şi în dreptul japonez. În:
Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, iul.-sep.2001. -
p.657-684.
În prezent, unul din fenomenele cele mai semnificative, în Franţa, în domeniul dreptului garanţiilor, îl reprezintă
utilizarea proprietăţii în calitate de garanţie. Autorul face referire la operaţiunea de "fiducie-sureté" (fiducie-garanţie),
care reprezintă un contract prin care un debitor înstrăinează un bun al creanţierului, în scopul garantării unei creanţe, cu
sarcina pentru creanţier, de a retransfera bunul, atunci când garanţia nu mai are motive să intervină. După lungi
dezbateri între jurişti, doctrinele şi jurisprudenţa contemporană sunt aproape unanime în ceea ce priveşte problemele
care decurg din tipul de garanţie. Autorul consideră că experienţa dreptului japonez ar putea furniza în această privinţă,
informaţii utile dreptului francez.

46. OBERTO, GIACOMO. - La géstion de l'urgence dans le procès civil italien = Gestionarea
urgenţei în procesul civil italian. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation
comparée, nr.3, iul.-sep.2001. - p.709-736.
Articolul încearcă să schiţeze un tablou al măsurilor care asigură, în dreptul italian, o protecţie împotriva pericolului
care decurge din inevitabilele întârzieri legate de lentoarea procedurilor ordinare. Sunt enumerate măsurile provizorii
care au un domeniu de aplicare general şi sunt citate cele care au un domeniu de aplicare specific.

47. RANIERI, FILIPPO. - La nouvelle partie générale du droit des obligations = Noua parte
generală a dreptului obligaţiilor. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de
législation comparée, nr.4, oct.-dec.2002. - p.941-958.
Data de 1 ianuarie 2001 poate fi considerată - o dată istorică pentru dreptul civil german. O dată cu reforma dreptului
obligaţiilor, s-a refăcut, în totalitate, o parte esenţială a Codului Civil german din 1900. Legiuitorul german s-a referit
atât la regulile Convenţiei de la Viena, în materie de vânzare internaţională a mărfurilor, cât şi la principiile dreptului
european al contractelor ale comerţului internaţional. Alături de Codul Civil olandez din 1992, dreptul german al
contractelor şi obligaţiilor ar putea servi drept model în cadrul discuţiilor din anii viitori privind un drept european al
contractelor.

48. ROSCH, WOLFGANG. - Le nouveau droit de la vente: présentation générale = Noul drept al
vânzării: prezentare generală. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation
comparée, nr.4, oct.-dec.2002. - p. 969-988.
Obiectivul prezentului studiu este cel de a face să reiasă principiile directoare ale noului regim al vânzării. Articolul se
referă la influenţele comunitare pe care le-a suferit dreptul comun al vânzării şi prezintă câteva reguli speciale care se
aplică numai vânzării de bunuri de consum.

49. ROY, ALAIN. - Le partenariat civil, d'un continent à l'autre = Parteneriatul civil, de la un
continent la altul. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée,
nr.3, iul.-sept.2002. - p.759-786.
În numele liberei alegeri şi al egalităţii, cuplurile de acelaşi sex revendică din ce în ce mai deschis, dreptul la căsătorie.
Pentru moment, numai Olanda a reţinut această soluţie. Împarţite între tendinţele liberale şi conservatoare, majoritatea
statelor au optat mai curând pentru o soluţie apropiată, instituind ceea ce, astăzi, este cunoscut sub denumirea de
"parteneriat civil". Prezentul studiu comparativ îşi propune să pună în lumină caracteristici proprii unui număr de patru
regimuri de parteneriat civil, împărţite pe două continente: "Pactul civil de solidaritate" francez, "Coabitarea legală"
belgiană, "Civil Union" din statul Vermont (SUA) şi "Domestic Partnership" din provincia Noua Scoţie din Canada.
Studiul pune în lumină diferenţele care există între regimurile de parteneriat civil, atât în ceea ce priveşte cadrul de
organizare, cât si efectele juridice care rezultă.

50. RUFFINI GANDOLFI, MARIA LETIZIA. - Problèmes d'unification du droit en Europe et


Code européen des contrats = Probleme privind unificarea dreptului în Europa şi Codul european al
contractelor. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.4,
oct.-dec.2002. - p.1075-1103.
De mai mult timp, problema unificării, la nivel european, a dreptului contractelor face subiectul unei dezbateri aprinse.
Intrând în miezul acesteia, articolul pune în discuţie actualitatea anumitor argumente care continuă să fie împotriva
recursului la calea legislativă ca instrument al acestei unificări. Această premisă permite să se treacă la examinarea
anteproiectului de Cod European al contractelor elaborat de un grup internaţional de jurişti, reuniţi în Academia
specialiştilor în drept privat europeni de la Pavie. Trăsăturile caracteristice ale acestui text sunt prezentate, mai întâi, în
raport cu structura sa, punând în evidenţă, printre altele, tipologia regulilor sale, diferenţiate cu bună ştiinţă, atât de
principiile, cât şi de regulile din codurile naţionale.

51. SCHNEIDER, WINFRIED-THOMAS. - La codification d'institutions prétoriennes =


Codificarea instituţiilor pretoriene. În: Revue internationale de droit comparé. - Paris: Société de
législation comparée, nr.4, oct.-dec.2002. - p.959-968.
56 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003
Referinţe bibliografice

Legiuitorul german care trebuie să adapteze dreptul german la directivele europene a profitat de reformă, pentru a
codifica un anumit număr de instituţii pretoriene, dezvoltate de-a lungul unui secol. El integrează în Codul Civil german
trei instituţii pretoriene care conservă caracterul lor specific, în cadrul noului text: este vorba de responsabilitatea
precontractuală, rezilierea extraordinară a contractelor cu executare succesivă şi de dispariţia bazei contractuale, teorie
cunoscută, în Franţa, sub numele de impreviziune.

52. WITZ, CLAUDE. - Pourquoi la réforme et pourquoi s'y intéresser en France? = De ce reformă
şi de ce să fie interesată Franţa? În: Revue internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation
comparée, nr.4, oct.-dec.2002. - p.935-940.
La data de 1 ianuarie 2002 a intrat în vigoare, în Germania, reforma cea mai importantă pe care BGB (Codul Civil
German), a cunoscut-o într-un secol de existenţă. După părerea autorului, reforma germană merită să fie cunoscută în
Franţa din diverse motive, fiind un exemplu reuşit de revizuire parţială a Codului vechi. BGB este redinamizat pentru
secolul XXI, iar autorul ne invită să-l descoperim graţie rapoartelor care sunt prezentate în numărul 4 al revistei "Revue
internationale de droit comparé", expuneri prezentate la Colocviul franco-german, dedicat noului drept german al
obligaţiilor şi impactului reformei în relaţiile de afaceri franco-germane.

53. WITZ, CLAUDE. - Remarques conclusives = Concluzii. În: Revue internationale de droit comparé.
- Paris : Société de législation comparée, nr.4, oct.-dec.2002. - p.1033-1034.
Sunt prezentate consideraţiile generale ale autorului pe marginea expunerilor făcute în cadrul zilelor franco-germane.
Autorul speră ca între juriştii germani şi cei din alte ţări europene să existe un dialog care să fie pe viitor uşurat, atunci
când se va discuta despre chestiuni care se referă la dreptul obligaţiilor, materie situată în centrul celor două sisteme
juridice.

54. ZOLLER, ELISABETH. - La justice comme contre-pouvoir: regards croisés sur les pratiques
américaines et françaises = Justiţia ca contra-putere: practici americane şi franceze. În: Revue
internationale de droit comparé. - Paris : Société de législation comparée, nr.3, iul.-sep.2001. - p.559-574.
Justiţia este una din cele trei puteri ale statului, atât în SUA, cât şi în Franţa. În SUA, justiţia este o contra-putere de
peste două secole. După părerea autorului, văzut din Franţa, acest statut prestigios este dorit ca model. În Franţa era
exclusă o asemenea funcţie a justiţiei, rolul de contra-putere, fiindu-i refuzat, în mod expres, de articolele 10 şi 13 ale
Legii din 16-24 august 1790. Autorul se referă la aspecte legate de bazele ,şi consecinţele acestui statut, prin
compararea celor două justiţii, franceză si americană.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL


55. FAUVARQUE-COSSON, BÉNÉDICTE. - Faut-il un Code civil européen? = Este necesar un Cod
Civil European? În: Revue trimestrielle de droit civil. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.463-480.
Proiectul de Cod Civil European duce la dezbateri şi suscită numeroase critici. Articolul propune o dezbatere pe tema
dacă este necesar sau nu un Cod Civil European.

56. GUTMANN, DANIEL. - La fonction sociale de la doctrine juridique = Funcţia socială a doctrinei
juridice. În: Revue trimestrielle de droit civil. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.455-462.
Autorul propune o nouă lectură a operei lui François Gény, în special a lucrării "Metode de interpretare şi surse în
dreptul privat pozitiv". În volumul ce este comentat pot fi găsite o multitudine de aspecte noi şi profunde, fiind
prezentate principalele orientări ale operei lui François Gény, iar autorul îşi pune întrebarea dacă cercetarea ştiintifică
liberă constituie un model filozofic pertinent pentru aceasta epocă.

57. LAGARDE, XAVIER. - Aspects civilistes des relations individuelles de travail = Aspecte de drept
civil în relaţiile individuale de muncă. În: Revue trimestrielle de droit civil. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-
sep.2002. - p.435-453.
Pornind de la faptul că, de câţiva ani, referirile la Codul Civil, mai ales la art. 1134 sunt din ce în ce mai numeroase în
jurisprudenţa Camerei sociale a Curţii de Casaţie din Franţa, această reîntoarcere la dreptul comun este considerată ca
fiind destul de neobişnuită, din moment ce dreptul muncii şi-a recâştigat autonomia de mai mult timp. Autorul încearcă
o descriere în termeni "civilişti" a regimului actual al contractului de muncă.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉEN


58. BOSSE-PLATIERE, ISABELLE. - Le Parlement Européen et les rélations extérieures de la
Communauté Européenne après le Traité de Nice = Parlamentul European şi relaţiile externe ale
Comunităţii Europene după Tratatul de la Nisa. În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris :
Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.527-554.
Anumite dispoziţii ale Tratatului de la Nisa influenţează direct situaţia instituţională a Parlamentului European în
cadrul relaţiilor externe ale Comunităţii. Astfel, lărgirea competenţelor comunitare în materie comercială şi de
cooperare cu statele-terţe nu a mers întotdeauna împreună cu revalorizarea rolului Parlamentului şi reprezintă un factor
de creştere a deficitului democratic. Definitivarea statutului contencios al Parlamentului, revizuirea art.300, §2, alin.2 şi
3 demonstrează voinţa redactorilor Tratatului, de a armoniza anumite proceduri în materie externă. Apare, astfel, un nou
echilibru între instiţutiile comunitare.

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 57


Referinţe bibliografice

59. CASSIA, PAUL. - Contrats publics et principe communautaire d'égalité de traitement =


Contractele publice şi principiul comunitar al egalităţii de tratament. În: Revue trimestrielle de droit
européen. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.413-449.
Principiul comunitar al egalităţii de tratament contribuie la asigurarea eficienţei concurenţei în dreptul contractelor
publice. Studiul propune o sinteză a jurisprudenţei prin care Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a precizat care
erau sursele principiului egalităţii în procesul de atribuire al contractelor publice şi implicaţiile principiului, pentru
puterile publice.

60. ICARD, PHILIPPE. - Le principe de précaution: exception à l'application du droit


communautaire? = Principiul precauţiei: o excepţie de la aplicarea dreptului comunitar? În: Revue
trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-sep.2002. - p.471-498.
Principiul precauţiei introdus în sistemul juridic comunitar prin "Tratatul asupra Uniunii Europene" şi care-şi are
originea în dreptul german a fost foarte repede aplicat, în cazul afacerilor legate de domeniul sănătăţii publice (de ex.
encefalopatia spongiformă bovină) sau care pun în evidenţă riscurile ecologice (centrale nucleare, poluare atmosferică).
Instanţele comunitare trebuie să ţină cont de acest principiu, ce nu poate fi evitat din momentul în care, o invenţie
ştiinţifică face să existe un risc potenţial pentru persoane, faună sau floră. Principiul precauţiei provoacă două tipuri de
răspunsuri juridice, confruntat fiind cu incertitudinile ştiinţifice. Fie se ţine cont de el, atunci când se elaborează
normele comunitare, fie în situaţie de urgenţă, el permite instituţiilor comunitare să instituie un regim derogatoriu şi
temporar.

61. MOAL-NUYTS, CAROLE. - Le transfert des données à caractère personnel vers les Etats-Unis
conformément au droit européen = Transferul de date cu caracter personal spre Statele Unite în
conformitate cu dreptul european. În: Revue trimestrielle de droit européen. - Paris : Dalloz, nr.3, iul.-
sep.2002. - p.451-470.
Studiul examinează în ce măsură societăţile europene (fie că sunt filiale ale societăţilor americane sau altele) pot
transfera date cu caracter personal spre SUA, conform dreptului european. Pentru a se conforma prevederilor Directivei
95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte datele cu caracter personal, întreprinderile care doresc
să transfere date spre SUA au mai multe opţiuni. Studiul procedează la examinarea celor două sisteme principale: "Safe
Harbor" şi "Clauzele contractuale-tip". În virtutea Directivei, statele membre sunt obligate să vegheze ca transferul de
date cu caracter personal spre o terţă ţară să nu aibă loc decât dacă ţara în cauză asigură un nivel de protecţie adecvat.

58 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Referinţe bibliografice

CĂRŢI RECENT ACHIZIŢIONATE DE BIBLIOTECA


CONSILIULUI LEGISLATIV

- Bibliografie indexată*-

1 - ANGHEL, ION M. - Subiectele de drept internaţional / Prof.univ.dr. Ion M. Anghel. - Ediţia a 2-a
revăzută şi adăugită. - Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2002. 456 p. Bibliogr. p. 445. ISBN 973-588-061-X :
200000 lei.
SUBIECT: drept internaţional; subiectele dreptului internaţional; personalitate juridică internaţională; stat; organizaţie
internaţională; societate transnaţională
341.2/A58

2 - BAIAS, FLAVIUS A. ; DUMITRACHE, BOGDAN; NICOLAE, MARIAN. - Regimul juridic al


imobilelor preluate abuziv / Flavius A. Baias, Bogdan Dumitrache, Marian Nicolae. - ediţia a 2-a
revăzută şi adăugită. - Bucureşti : Editura Rosetti, 2002. Vol. 1: Legea nr.10/2001 comentată şi adnotată /
Flavius A. Baias, Bogdan Dumitrache, Marian Nicolae. - ediţia a 2-a revăzută şi adăugită. - Bucureşti :
Editura Rosetti. - 2002. - 328 p. - ISBN 973-8378-14-1 : 160000 lei.
SUBIECT: România; drept civil; proprietate; Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în
perioada 6.03.1945-22.12.1989
347.235/B18

3 - BOCŞAN, MIRCEA-DAN. - Practică testamentară: Jurisprudenţă română 1865-2001 / dr. Mircea


Dan Bocşan. - Bucureşti: Editura Rosetti, 2002. 366 p. Bibliogr. p. 9. Index. ISBN 973-8378-01-X: 190000 lei.
SUBIECT: România; drept civil; drept procesual civil; dreptul familiei; drept succesoral; testament; jurisprudenţă
347.67(498)/B61

4 - BUNECI, PETRE. - Partea responsabilă civilmente în procesul penal / Lector univ.dr. Petre Buneci. -
Bucureşti : Editura Fundaţiei "România de Mâine", 2002. 134 p. Bibliogr. p. 133. ISBN 973-582-573-2 :
57600 lei.
SUBIECT: drept procesual penal; răspundere civilă; jurisprudenţă
343.13/B92

5 - CARAIANI, GHEORGHE; DIACONU, GELU ŞTEFAN. - Tariful vamal integrat: Reglementări


şi mod de utilizare / Caraiani Gheorghe, Diaconu Gelu Ştefan. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002.
200 p. Bibliogr. p.199. ISBN 973-588-428-3 : 250000 lei.
SUBIECT: Uniunea Europeană; drept comunitar; Uniunea Vamală Europeană; integrare europeană; România; tarif
vamal integrat comunitar (TARIC); tarif vamal integrat român (TARIR)
342:339.543/C23

6 - CHIUZBAIAN, GAVRIL IOSIF. - Sistemul puterii judecătoreşti: Organizare şi funcţionare / Dr.


Gavril Iosif Chiuzbaian; Cuvânt de îndemn la lectură de prof.univ.dr. Ioan Muraru. - Bucureşti : Editura
Continent XXI, 2002. 431 p. Bibliogr. p. 366. ISBN 973-9330-26-6 : 190000 lei.
SUBIECT: România; organizare judecătorească; istoria dreptului; autoritate judecătorească; Ministerul Public; Consiliul
Superior al Magistraturii; magistrat; statutul magistraţilor; avocat; notar public; jurisconsult; executor judecătoresc; Curtea de
Conturi; Curtea Constituţională; Curtea Europeană a Drepturilor Omului; Curtea Europeană de Justiţie; Curtea Internaţională de
Justiţie
347.97/C46

7 - Codul familiei: Decizii ale Curţii Europene a Drepturilor Omului: Decizii ale Curţii Constituţionale:
Decizii ale Curţii Supreme de Justiţie / Ediţie îngrijită şi adnotată de: judecător Adina Nicolae, lector univ.
Marian Nicolae. - Bucureşti : Editura Rosetti, 2002. 406 p. Index. ISBN 973-85480-5-5: 120000 lei.
SUBIECT: România; drept civil; dreptul familiei; codul familiei; Curtea Europeană a Drepturilor Omului; Curtea
Constituţională, decizii; Curtea Supremă de Justiţie; jurisprudenţă; legislaţie
347.6(498)(094.4)/C60

*
Lucrare realizată de Eliza ORBESCU, expert la Consiliul Legislativ
Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 59
Referinţe bibliografice

8 - Codul penal. Codul de procedură penală: Hotărâri ale C.E.D.O.: Decizii ale Curţii
Constituţionale: Decizii ale Curţii Supreme de Justiţie: Acte normative privind graţierea / Ediţie
actualizată (la 12 noiembrie 2002), îngrijită şi adnotată de judecător dr. Dan Lupaşcu. - ediţia a 4-a. -
Bucureşti : Editura Rosetti, 2002. 496 p. Index. ISBN 973-8378-19-2 : 176000 lei.
SUBIECT: România; drept penal; cod penal; cod de procedură penală; Curtea Europeană a Drepturilor Omului; Curtea
Constituţională, decizii; Curtea Supremă de Justiţie
343(498)(094.4)/C60

9 - Codul penal: Codul de procedură penală / Lucrare adnotată şi îngrijită de Forina Şerban. - ediţia a 3-a.
Bucureşti: Editura ALL BECK, 2002. 530 p. - (Codices). Index. ISBN 973-655-163-6 : 199000 lei.
SUBIECT: România; drept penal; cod penal; cod de procedură penală;
343(498)(094.4)/C60

10 - COJOCARU, OCTAVIAN; FRĂTEANU, RUXANDRA. - Legislaţie privind sănătatea publică /


Octavian Cojocaru, Ruxandra Frăteanu. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. 1496 p. ISBN 973-588-426-7
200000 lei.
SUBIECT: România; drept public; sănătate; legislaţie
342:614/C61

11 - COMĂNIŢĂ, GHEORGHE. - Partajul judiciar / Dr. Gheorghe Comăniţă. - Bucureşti: Editura


Lumina Lex, 2002. 328 p. ISBN 973-588-464-X : 200000 lei.
SUBIECT: România; drept civil; drepturi reale; proprietate; partaj judiciar
347.23/C63

12 - CONDOR, IOAN; CRISTEA CONDOR, SILVIA. - Drept vamal şi fiscal / Prof.univ.dr.Ioan Condor,
lector univ.dr. Silvia Cristea Condor. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. 308 p. ISBN 973-588-447-X :
170000 lei.
SUBIECT: România; drept public; drept vamal; regim vamal; Acordul general pentru tarife şi comerţ; acorduri şi tratate
internaţionale; Organizaţia Mondială a Comerţului; Comunitatea Europeană; Asociaţia Europeană a Liberului Schimb; Acordul
Central European de Comerţ Liber; drept fiscal; impozit; persoană juridică; persoană fizică; procedură fiscală
342:339.543/C64

13 - CONSTANTINESCU, MIHAI; AMZULESCU, MARIUS. - Drept contencios constituţional:


Sinteză / Prof.univ.dr. Mihai Constantinescu, asist.univ.drd. Marius Amzulescu. - Bucureşti : Editura
Fundaţiei "România de Mâine", 2002. 100 p. Antetitlu : Universitatea "Spiru Haret". Facultatea de drept.
Bibliogr. p. 100. ISBN 973-582-531-7 : 52800 lei.
SUBIECT: România; drept constituţional; Curtea Constituţională; constituţie; constituţionalitatea legilor; revizuire
constituţională; partid politic; preşedinţie
342.565.2/C66

14 - CREŢU, VASILE. - Drept internaţional public / Prof.univ.dr. Vasile Creţu. - Ediţie revăzută şi
adăugită. - Bucureşti : Editura Fundaţiei "România de Mâine", 2002. 344 p. Antetitlu: Universitatea
"Spiru Haret". Facultatea de drept. Bibliogr. p. 340. ISBN 973-582-569-4 : 86800 lei.
SUBIECT: drept internaţional public; stat; organizaţie internaţională; cetăţenie; regimul juridic al străinilor; drepturile
omului; teritoriu; drept diplomatic; drept consular; tratat internaţional; răspundere internaţională; drept umanitar; drept penal
internaţional
341.1/.8/C85

15 - CRISTEA, SILVIA; STOICA, CAMELIA. - Drept comercial: Pentru colegii economice / Lector
univ.dr. Silvia Cristea, lector univ.dr. Camelia Stoica. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. 256 p.
Bibliogr. la sfârşitul capitolelor. ISBN 973-588-424-0 : 150000 lei.
SUBIECT: fapte de comerţ; comerciant; societate comercială; obligaţii comerciale; contract comercial; arbitraj
comercial; cambie; bilet la ordin; cec
347.7/C87

16 - DELEANU, ION. - Părţile şi terţii: Relativitatea şi opozabilitatea efectelor juridice: Repere /


Prof.univ.dr. Ion Deleanu. - Bucureşti : Editura Rosetti, 2002. 285 p. ISBN 973-8378-13-3 : 152000 lei.
SUBIECT: drept civil; contract; convenţie; terţ; opozabilitate; act juridic; obligaţii civile; publicitate; drepturi reale;
dreptul proprietăţii intelectuale; persoană fizică; persoană juridică
347.75/D28

17 - DEYSINE, ANNE. - Justiţia în Statele Unite ale Americii / Anna Deysine; traducere de Cristiana Crăciunescu.
- Bucureşti : Editura Rosetti, 2002. 151 p. - (Ce ştiu ?). Bibliogr. p. 147. ISBN 973-8378-10-9 70000 lei.
SUBIECT: SUA; justiţie; organizarea şi administrarea justiţiei; Curtea Supremă; common law; drept comparat
347.97(73)/D35

60 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Referinţe bibliografice

18 - DIACONU, ION. - Tratat de drept internaţional public / Dr. Ion Diaconu. - Vol.1 / Dr. Ion Diaconu.- Bucureşti :
Editura Lumina Lex. - 2002. - 512 p. - Bibliografie la sfârşitul capitolelor. - ISBN 973-588-542-5 250000 lei.
SUBIECT: drept internaţional public; tratat; cutumă; codificare; suveranitate naţională; subiectele dreptului
internaţional; organizaţie internaţională; drept umanitar; persoană fizică
341.1/.8/D36

19 - DIACONU, NICOLETA. - Drept internaţional privat : Curs universitar / Dr. Nicoleta Diaconu.
Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2002. 328 p. ISBN 973-588-526-3 : 200000 lei.
SUBIECT: drept internaţional privat; conflict de legi; persoană fizică; persoană juridică; norme conflictuale
341.9/D36

20 - Dicţionar Macmillan de economie modernă / Coordonator pentru versiunea în limba română prof.univ.dr.
Sorica Sava. - Bucureşti: Editura Codecs, 1999. 495 p. Index. ISBN 973-98491-4-8 : 300000 lei.
SUBIECT: economie; dicţionar
33(038)/D39

21 - Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene / Ediţie îngrijită şi prefaţă de Valentin
Constantin. - ediţia a 2-a. - Iaşi : Editura Polirom, 2002. 520 p. Index. ISBN 973-683-956-7 319000 lei.
SUBIECT: drept comunitar; Comunitatea Europeană; Uniunea Europeană; Tratatul de la Maastricht; Tratatul de la
Amsterdam; Tratatul de la Nisa; Acordul de la Schengen
341.217(4)UE/D61

22 - DUCULESCU, VICTOR; CĂLINOIU, CONSTANŢA; DUCULESCU, GEORGETA. - Drept


constituţional comparat: Tratat / Prof.univ.dr. Victor Duculescu, prof.univ.dr. Constanţa Călinoiu,
Georgeta Duculescu. - ediţia a 3-a revăzută şi adăugită. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. vol.1+2 :
688, 528 p. ISBN 973-588-560-3 : vol.1+2 = 350000 lei.
SUBIECT: drept constituţional; drept comparat constituţional; regim politic; sistem constituţional; regim prezidenţial;
regim parlamentar; tranziţie; constituţie
342.1/.6:340.5/D86

23 - DUŢU, MIRCEA. - Dicţionar de drept privat / Prof.univ.dr. Mircea Duţu. - ediţia a 2-a. -
Bucureşti: Editura Mondan, 2002. 895 p. Bibliogr. p. 883. Index. ISBN 973-8348-03-X : 600000 lei.
SUBIECT: drept privat; dicţionar
347(038)/D97

24 - FLORESCU, GRIGORE; BAMBERGER, ZAIRA; SABĂU, MIRELA. - Arbitrajul comercial în


România / Prof.univ.dr. Grigore Florescu, asist.univ. Zaira Bamberger, asist univ. Mirela Sabău. -
Bucureşti: Editura Fundaţiei "România de Mâine", 2002. 224 p. Antetitlu: Universitatea"Spiru Haret".
Facultatea de drept. Bibliogr. p. 155. ISBN 973-582-577-5 : 68000 lei.
SUBIECT: arbitraj comercial; drept comercial; drept comercial internaţional; convenţie arbitrală; procedură arbitrală;
hotărâre arbitrală; Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României
341.9:347.769/F68

25 - GHINEA, DAN. - Enciclopedia geografică a României / Dan Ghinea. - ediţia a 3-a revăzută şi adăugită. -
Bucureşti: Editura Enciclopedică, 2002. 1456 p. Bibliogr. p. 1452. ISBN 973-45-0396-0: 450000 lei.
SUBIECT: România; enciclopedie; geografie; istorie; economie
914.98(031)/G51

26 - HANGA, VLADIMIR. - Mic dicţionar juridic / Prof.univ.dr. Vladimir Hanga. - Bucureşti Editura
Lumina Lex, 1999. 208 p. Bibliogr. p. 208. ISBN 973-588-185-3 : 50000 lei.
SUBIECT: dicţionar; drept
34(038)/H22

27 - IANCU, GHEORGHE. - Drept constituţional şi instituţii politice / Dr. Gheorghe Iancu. - Bucureşti:
Editura Lumina Lex, 2002. 464 p. Bibliografie la sfârşitul capitolelor. ISBN 973-588-545-X : 200000 lei.
SUBIECT: România; drept constituţional; constituţie; constituţionalitatea legilor; drepturi şi libertăţi ale cetăţenilor;
partid politic; stat; drept administrativ; sistem electoral; Parlament; putere executivă; putere judiciară; preşedinţie; Curtea
Constituţională;
342.3/I-25

28 - IONESCU, CRISTIAN. - Studii de drept constituţional / Prof.univ.dr. Cristian Ionescu. -


Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2001. 292 p. ISBN 973-588-370-8 : 120000 lei.
SUBIECT: drept constituţional; suveranitate naţională; reprezentare; separaţia puterilor; stat; Parlament; putere
executivă; preşedinţie; Curtea Constituţională; istorie; constituţie; sistem constituţional
342/I-68

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 61


Referinţe bibliografice

29 - LAZĂR, VALERICĂ. - Infracţiuni contra drepturilor de proprietate intelectuală / Conf.univ.dr. Valerică


Lazăr. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. 208 p. Bibliogr. p. 193. ISBN 973-588-440-2 : 150000 lei.
SUBIECT: România; dreptul proprietăţii intelectuale; drept de autor; invenţie; drept penal; infracţiune; drept comparat;
347.77/L32

30 - MATEI, HORIA C.; NEGUŢ, SILVIU; NICOLAE, ION. - Statele lumii de la A la Z / Horia C.
Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae; Cuvânt înainte: acad. Mircea Maliţa. - ediţia a 8-a. - Bucureşti : Editura
Meronia, 2002. 704 p. : h. ISBN 973-8200-12-1 : 175000 lei.
SUBIECT: enciclopedie; statele lumii; geografie; economie; istorie
91(100)(031)/M47

31 - MATEI, HORIA C. - Statele lumii: Mică enciclopedie de istorie / Horia C. Matei. - ediţia a 2-a
revizuită şi actualizată. - Bucureşti : Editura Meronia, 2002. 552 p. ISBN 973-8200-11-3 : 155000 lei.
SUBIECT: enciclopedie; statele lumii; istorie; organizaţie internaţională; România; relaţii diplomatice
91(100)(031)(091)/M47

32 - MAZILU, DUMITRU. - Tratat privind teoria şi practica negocierilor / Prof.univ.dr. Dumitru


Mazilu. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. 480 p. Bibliogr. p. 435. ISBN 973-588-546-8 : 250000 lei.
SUBIECT: drept internaţional; istorie; drept diplomatic; diplomaţie; negociere
341.24/M53

33 - MIDDLETON, KENT R.; TRAGER, ROBERT; CHAMBERLIN, BILL F. - Legislaţia comunicării


publice / Kent R. Middleton, Robert Trager, Bill F. Chamberlin; traducere de Mălina Iordan; prefaţă de Ioan
Stanomir. - Iaşi: Editura Polirom, 2002. 248 p. - (Collegium. Media). Index. ISBN 973-683-857-9 : 129000 lei.
SUBIECT: SUA; drept public; drept constituţional; dreptul media; comunicare publică; drepturile omului; libertatea presei;
calomnie; proprietate intelectuală; publicitate; mass-media; acces la informaţie; informaţie clasificată; audiovizual; Internet
342.732(73)/M66

34 - MIHĂILĂ, MARIAN; STAN, DAN; SUCIU, CARMEN. - Drept instituţional comunitar / Lector univ.drd.
Marian Mihăilă, asist.univ. Dan Stan, asist.univ. Carmen Suciu ; [Prefaţa] "Argumentum 2002" de prof.univ.dr. Victor
Duculescu. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. 336 p. Bibliogr. p. 332. ISBN 973-588-427-5 : 250000 lei.
SUBIECT: competenţă; Comunitatea Europeană; Uniunea Europeană; sistem instituţional; drept comunitar; drept intern;
competenţe; protecţia mediului; Tratatul de la Nisa; extindere
341.217(4)UE/M69

35 - POPA, EUGEN. - Mari instituţii ale dreptului administrativ: Curs universitar / Prof.univ.dr.
Eugen Popa. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. 472 p. ISBN 973-588-252-5 : 350000 lei.
SUBIECT: România; drept administrativ; administraţie publică locală; primărie; prefectură; funcţionar public; contract
administrativ; act juridic administrativ
342.9/P79

36 - POPESCU, ALEXANDRU. - România şi cele trei războaie mondiale în arhive diplomatice


germane şi austriece / Alexandru Popescu; cuvânt înainte de Ion Bulei. - Iaşi: Institutul European, 2002.
376 p. - (Secolul XX; 16). Index. ISBN 973-611-212-8 : 180000 lei.
SUBIECT: România; istorie; politică; diplomaţie; Austria; Germania
327.8/P81

37 - POPESCU, SORIN; ŢĂNDĂREANU, VICTORIA. – Probleme actuale ale tehnicii legislative:


Lucrare apărută sub egida Consiliului Legislativ / Sorin Popescu, Victoria Ţăndăreanu; Prefaţă de dr. Dragoş
Iliescu. – Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2003. 544 p. Bibliogr. p. 537 . ISBN 973-588-593-X : 300000 lei.
SUBIECT : drept; tehnică legislativă; act normativ; limbaj legislativ; codificare legislativă; publicitatea normei juridice;
republicare; rectificare; drept comparat; Consiliu Legislativ; Monitorul Oficial; legislaţie
340.11/P81

38 - PREDA, MIRCEA. - Autorităţile administraţiei publice: Sistemul constituţional român /


Prof.univ.dr. Mircea Preda. - ediţia a 2-a, revăzută şi actualizată pe baza legislaţiei în vigoare. - Bucureşti:
Editura Lumina Lex, 2002. 670 p. ISBN 973-588-452-6 : 200000 lei.
SUBIECT: România; drept constituţional; drept administrativ; administraţie publică centrală; preşedinţie; guvern; minister;
autoritate administrativă independentă; administraţie publică locală; instituţii publice; regie autonomă; asociaţie; fundaţie; legislaţie
342.9/P90

39 - RIZESCU, GHEORGHE. - Diplomaţia parlamentară: Rolul ei în soluţionarea problemelor


internaţionale / Dr. Gheorghe Rizescu. - Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2000. 384 p. Bibliogr. p.372.
ISBN 973-588-301-5 : 80000 lei.
SUBIECT: Parlament; diplomaţie parlamentară; drept internaţional; drept comparat; România
342.53/R60

62 Buletin de informare legislativã nr. 1/2003


Referinţe bibliografice

40 - SCĂUNAŞ, STELIAN. - Răspunderea internaţională pentru violarea dreptului umanitar /


Stelian Scăunaş. - Bucureşti: Editura ALL BECK, 2002. 276 p. - (Juridica. Studii juridice). Bibliogr.
p.229. ISBN 973-655-156-3 : 129000 lei.
SUBIECT: drept internaţional; drept umanitar; răspundere internaţională; răspunderea statelor; drept penal internaţional;
crime de război; crimă contra umanităţii; Curtea Penală Internaţională
341.4/S32

41 - STRETEANU, FLORIN; CHIRIŢĂ, RADU. - Răspunderea penală a persoanei juridice / Florin


Streteanu, Radu Chiriţă. - Bucureşti : Editura Rosetti, 2002. 222 p. Bibliogr. p. 211. ISBN 973-8378-16-8 :
136000 lei.
SUBIECT: drept penal; răspundere penală; persoană juridică; drept comparat; drept comunitar
343.2/S90

42 - ŞTEFĂNESCU, ION TRAIAN. - Dreptul muncii: [curs universitar] / Ion Traian Ştefănescu. -
ediţia a 2-a revăzută şi adăugită. - Bucureşti : Editura Lumina Lex, 2002. 664 p. - (Curs universitar).
ISBN 973-588-285-X : 300000 lei.
SUBIECT: România; dreptul muncii
349.2/S82

43 - TĂBÂRCĂ, MIHAELA. - Excepţiile procesuale în procesul civil / Judecător dr. Mihaela Tăbârcă.
- Bucureşti : Editura Rosetti, 2002. 268 p. Bibliogr. p. 247. ISBN 973-99959-4-2 : 150000 lei.
SUBIECT: drept procesual civil; excepţie procesuală; jurisprudenţă
347.91/T11

44 - ŢICLEA, ALEXANDRU. - Dreptul muncii : Culegere de practică judiciară / Alexandru Ţiclea. -


Bucureşti : Editura Rosetti, 2002. 252 p. ISBN 973-99959-8-5 : 165000 lei.
SUBIECT: România; dreptul muncii; jurisprudenţă; contract individual de muncă; salarizare; concediu de odihnă;
răspundere materială; accident de muncă; carnet de muncă; contract colectiv de muncă; conflict de muncă
349.2/T58

45 - ŢIGĂNAŞU JĂNICĂ, ARION. - Garantarea dreptului la apărare: Aspecte teoretice, legislative


şi de practică judiciară / Dr. Arion Ţigănaşu Jănică. - Bucureşti : Aramis Print, 2002. 272 p. Bibliogr. p.
240. ISBN 973-8573-07-1 : 199000 lei.
SUBIECT: drept procesual penal; drepturile omului; apărare; drept internaţional; drept comparat; constituţie; drept
constituţional
343.1/T59

46 - ŢINCA, OVIDIU. - Drept social comunitar / Ovidiu Ţinca. - Bucureşti: Editura Lumina Lex,
2002. 336 p. Bibliogr. p. 314. ISBN 973-588-453-4 : 250000 lei.
SUBIECT: drept european; Consiliul Europei; Comunitatea Europeană; dreptul muncii; drept social; drept social
european; libera circulaţie a persoanelor; contract individual de muncă; egalitatea şanselor; securitatea muncii; sindicate;
patronat; securitate socială
341.217(4)UE/T62

47 - UNGUREANU, OVIDIU; JUGASTRU, CĂLINA. - Manual de drept internaţional privat /


Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru. - Bucureşti: Editura Rosetti, 2002. 304 p. - (Biblioteca universitară
de drept). Bibliogr. p. 286. Index. ISBN 973-85480-7-1 : 200000 lei.
SUBIECT: drept internaţional privat; conflict de legi; regimul juridic al străinilor; jurisdicţie; arbitraj internaţional
341.9/U52

48 - URWIN, DEREK W. - Dicţionar de istorie şi politică europeană 1945-1995 / Derek W. Urwin ; traducere de
Areta Voroniuc. - Iaşi: Institutul European, 2000. 560 p. - (Colecţia Dicţionar; 5). ISBN 973-611-151-2 : 120000 lei.
SUBIECT: Europa; istorie contemporană; politică; dicţionar
940(038)/U87

49 - VOICU, COSTICĂ; BOROI, ALEXANDRU; SANDU, FLORIN. - Drept penal al afacerilor /


Prof.univ.dr. Costică Voicu, prof.univ.dr. Alexandru Boroi, conf.univ.dr. Florin Sandu, conf.univ.dr. Ioan
Molnar. - Bucureşti: Editura Rosetti, 2002. 458 p. ISBN 973-8378-04-4 : 190000 lei.
SUBIECT: România; drept penal; drept penal al afacerilor; infracţiune; societate comercială; evaziune fiscală;
concurenţă neloială; drept de autor; proprietate intelectuală; fond funciar; construcţii; protecţia mediului
343.5/D82

Buletin de informare legislativã nr. 1/2003 63


ISSN 1583-3178

Consiliul Legislativ - Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1,


Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, Sector 5, Cod poştal 76117
Tel: 313.66.08 fax: 311.29.35 website: www.clr.ro

Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu


Sorin Popescu
Nicolae Turcu
Mircea Preda

# Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)


Victoria Ţăndăreanu (redactor responsabil)
Svetlana Baciu
Tudor Prelipceanu

 Tipografia: R.A. “Monitorul Oficial”, str. Izvor nr. 2-4, Palatul Parlamentului, sectorul 5, Bucureşti

Punctele de vedere exprimate în această publicaţie nu reprezintă analize oficiale asupra legislaţiei, ci doar
opinii personale ale autorilor.