Sunteți pe pagina 1din 4

Folclorul muzical, sursa de inspiraie pentru muzica cult

Termenul de folclor este propus in 1446 de ctre arheologul englez Wiliam Toms. Sensul cuvntului e culegerea de materiale ce se iau din popor. Etimologic cuvntul apare folk=popor, lore=nelepciune.

La noi in tara termenul de folclor a fost folosit de Bogdan Petriceicu Hadeu iar din punct de vedere a ariei pe care o cuprinde putem spune numai faptele artistice pe cale orala (muzica populara, literatura populara si dansul popular). Folclorul reprezint totalitatea realitilor folclorice cu trasaturi si forme creata sau asimilata de un popor, att in mediu rural ct si in urban care se transmite pe cale orala intr-un anumit spatiu geografic fara a se ti exact autorul.

Poporul roman a pastrat forma originala a obiceiurilor, datinilor, creatiilor materiale si cultural-artistice. Acestea, strans legate de viata sociala a taranului, l-au insotit de la nastere pana la ultima suflare. Folclorul este prezent in sculptura populara, tesaturi, cusaturi, ceramica, zicatori, strigaturi, ghicitori, poezii basme, legende si desigur si in muzica. tiina care se ocupa cu folclorul se numete Folcloristica iar de studiul muzici populare se numete Etnomuzicologie. Muzica populara aparine cultului naional si face parte din patrimoniul naional.

Prin folclorul muzical poporul roman si-a cantat dragostea, dorul, jocul, durerea, deznadejdea, eroii, insotindu-si fiecare moment al vietii prin cantec. Muzica populara, in prima perioada a fost singura forma de manifestare si prima etapa a muzicii romaneti. Creatia populara are urmatoarele trasaturi specifice: Caracter anonim (nu este cunoscut autorul) Caracter oral (este transmis pe cale orala de la om la om, de la un loc la altul, din generatie in generatie.) Caracter colectiv (cantecele sunt preluate de colectivul din care face parte creatorul, devenind astfel un bun al intregii colectivitati, extinzandu-se ca valoare spirituala pe intreg teritoriul tarii, spre exemplu: cantecele Perinita si Doina apartin numai poporului roman.) Caracter sincretic (consta in participarea mai multor arte la fenomenul artistic: literatura, poezia, muzica, coregrafia, etc.) Cntecul propriu-zis Este cel mai rspndit gen al muzici populare. Difer de la un loc la latul. Are o forma strofica specifica. Versurile sunt alctuite din 7-8 silabe ntlnindu-se si arhaisme. Din punct de vedere ritmico-melodic e simpla dar cu accente expresive potrivite textului si genului muzical. Este cel mai bogat gen muzical. Tematica cuprinde sfera de preocupri si de triri care aparin tuturor vrstelor si categoriilor sociale. Interprei: Maria Dragomiroiu, Maria Ciobanu, Mioara Velicu, Maria Tanase, Maria Lataretu, etc. Mioara Velicu

Muzica culta s-a nscut intre muzica populara si cea bisericeasca. Cele doua genuri constituie o sursa de inspirare pentru muzica culta care isi are rdcinile in antichitate in doua centre de cultura:Egiptul si Grecia antica. Romana O piesa muzicala vocala de factura lirica si sentimentala. A aprut in Spania in perioada Evului Mediu si sa rspndit in Europa in a-2-a jumtate a secolului al-18-lea si in prima jumtate a secolului al-19-lea. Melodia este accesibila si sa acompaniaz la pian, chitara sau uneori de o mica orchestra. Forma este strofica. Se caracterizeaz prin durate lungi si opriri pe anumite strofe. Textele redau aspectele din viata oamenilor doar majoritatea sunt de dragoste. La noi in tara unele romane sunt asimilate de folclor. ex Ciobna cu 300 de oi. Melodiile multor romane sunt create pe versurile marilor poei. Ex. De ce mai luat de langa voi (Octavian Goga), Pocnind din bici (George Cosbuc).

Crbe Antonia Cls. a VII-a B