Sunteți pe pagina 1din 105

CURS 1

DREPTUL COMERULUI INTERNAIONAL


CAPITOLUL I Consideraii generale n condiiile revoluiei tehnico-tiintifice i a revoluiei informaionale ncheierea, reglementarea sau realizarea n aceeai ar a tuturor bunurilor i serviciilor necesare traiului cotidian este tehnic imposibil i economic nerentabil. Este raiunea pentru care statele lumii se vd determinate obiectiv s participe la circuitul mondial de valori materiale i spirituale. Aceast participare nu este haotic, ea este direcionat, reglementat de anumite reguli juridice, de anumite norme de drept. Revine ntre altele DCI sarcina de a disciplina, de a reglementa relaiile care se stabilesc n acest proces de schimb mondial de valori materiale i spirituale. Acest proces are 2 componente: - comer mondial cu bunuri i servicii - activitate de cooperare economic i tehnico-tiinific internaional Cele 2 componente se reunesc ntr-un concept mai larg, acela de comer internaional (care nu nseamn numai comercializare, cum comerul intern nu se reduce la comercializare). In aceast sfer a comerului mondial n sensul cel mai cuprinztor se stabilesc relaii ntre state suverane i egale n drepturi, ntre state pe de o parte i comerciani (persoane fizice sau juridice) din alte state pe de alt parte sau n sfrit ntre comerciani (persoane fizice sau juridice) din diferitele state. DCI, ntr-o prim abordare, n condiiile n care nu exist pe plan mondial o definiie sintetic a acestei discipline, poate fi considerat ca reprezentnd totalitatea normelor juridice ce reglementeaz raporturile ce se stabilesc n sfera comerului mondial n sensul cel mai cuprinztor al acestuia ntre state suverane i egale n drepturi, ntre state i comerciani (persoane fizice sau juridice) din alte state sau ntre comerciani din diferitele state. DCI aa cum s-a conturat el n doctrina internaional, iar ca instrumente interstatale n actul final al Conferinei de la Helsinki pentru Cooperare i Securitate n Europa (1992-1993) se precizeaz caracterul interdisciplinar i pluridisciplinar al DCI. Este primul i singurul instrument interstatal care abordeaz i problematica DCI. Din aceast perspectiv DCI reprezint o aezare la confluena sistemelor naionale de drept cu dreptul internaional public i cuprinde norme de drept naional (intern) i norme de drept internaional care reglementeaz raporturile nfiate. Ct privete componenta naional, DCI va cuprinde toate normele de drept intern ale statelor lumii care pentru fiecare stat n parte organizeaz i reglementeaz comerul exterior al respectivelor state, iar n ce privete componenta de drept internaional public DCI va cuprinde acele norme de drept

CURS 1

internaional public care reglementeaz participarea statului la raporturile comerciale sau participarea statelor. Ca totalitate de norme juridice n condiii diferite DCI materie interdisciplinar i pluridisciplinar nu se prezint ca un conglomerat de norme juridice, ca o juxtapunere mecanic de asemenea reguli obligatorii de conduit ci ca o materie juridic de sine stttoare definit printr-un obiect propriu de reglementare i prin metode specifice de reglementare. Ct privete obiectul de reglementare, acesta este dat de un fenomen obiectiv al relaiilor sociale, respectiv de raportul juridic care se stabilete n sfera comerului mondial. Ca expresie a caracterului de sine stttor al materiei, raportul juridic de comer internaional se particularizeaz fa de alte raporturi juridice. Aceast particularizare este dat de prezena concomitent a 2 trsturi: comercialitatea i internaionalitatea. Comercialitatea este o trstur definit de fiecare sistem naional de drept n parte. Din acest punct de vedere se rein 2 criterii eseniale de definire a comercialitii: - subiectiv care caracterizeaz sistemul de drept german i de influen germanic. Potrivit acestui sistem de drept sunt considerate ca fiind comerciale raporturile juridice ncheiate de comerciani respectiv societi comerciale i persoane fizice ce au nmatriculat n Registrul Comerului o firm. - obiectiv care pornete de la natura intrinsec, obiectiv a actelor i faptelor juridice considerate. Sistemele de drept care rein acest criteriu de calificare a raporturilor comerciale procedeaz de regul la o enumerare n lege a actelor i faptelor juridice pe care le calific drept comerciale. Este situaia sistemelor de drept de inspiraie romanist (care provin din dreptul roman: dreptul francez, romn). ntruct viaa economic este mult mai rapid prin raportare la fenomenul juridic, aceast enumerare poate fi exhaustist. De exemplu n Codul comercial se vorbete de contractul de cruie i de transportul naval, dar nu exist nici o referire la transportul feroviar sau aerian, sau despre contractele de leasing. Este raiunea pentru care doctrinarii au stabilit criteriile care permit calificarea unui act sau fapt juridic, aunui raport juridic sau raport comercial. Aceste criterii sunt: - interpunerea n schimb - activitatea organizat sub form de ntreprindere - acte i fapte juridice grefate pe primele dou ca accesorii - fidejusiune Aadar, comercialitatea se definete n sistemele naionale de drept. Internaionalitatea const n prezena n structura raportului juridic considerat a unui element strin, internaional, de extraneitate, de asemenea intensitate nct face pasibil supunerea raportului juridic considerat, concomitent, la cel puin dou sisteme de drept diferite. Datorit faptului c acest element de extraneitate atrage problema aplicrii unei legi strine, numit i problema conflictului de legi s-a ncercat definirea
2

CURS 1

elementului de extraneitate n primul rnd n legea naional. Astfel, din economia dreptului romn rezult c sunt considerate ca raporturi internaionale raporturile ncheiate ntre parteneri avnd sediul, domiciliul sau reedina pe teritorii strine, deci raporturile juridice ncheiate cu strintatea sau raporturile ncheiate pe piee strine (locul ncheierii). Codul comercial romn n vigoare spune c nu sunt considerate ca avnd caracter internaional acele raporturi care se ncheie i se consum pe aceleai teritoriu. Elementul de extraneitate n optica legislaiilor naionale trebuie s fie att de puternic nct s atrag aplicarea concomitent a cel puin dou legi din dou state diferite deoarece aceast problem a conflictului de legi este de natur s creeze incertitudine pentru comerciani (ei ocupndu-se de comer, nu de drept). Prin instrumentele interstatale care se ocup de reglementarea unor materii comerciale s-a evideniat preocuparea pentru definirea unitar, uniform a elementului de extraneitate. Astfel n conveniile internaionale n materie de transporturi internaionale: - Convenia de la Varovia din 1929 modificat prin Protocolul de la Haga din 1955 i a fost renegociat prin Convenia de la Montreal din 1996 privind transportul internaional aerian de mrfuri, cltori i bagaje. Prin aceste convenii s-a definit i elementul de internaionalitate i se consider ca fiind internaional un contract de transport aerian dac locul de ncrcare/mbarcare i locul de descrcare/debarcare se gsesc pe teritorii statale deosebite sau dac aflndu-se pe acelai teritoriu nava survoleaz un teritoriu ter cu escal. - n materie de vnzare internaional de mrfuri Convenia de la Viena din 1980 consider o vnzare avnd caracter internaional dac la momentul ncheierii contractului vnztorul i cumprtorul i au sediul, domiciliul sau reedina pe teritorii statale deosebite. Raportul juridic caracterizat concomitent prin comercialitate i internaionalitate este un raport juridic de comer internaional. Al doilea element definitoriu, particularizant pentru o disciplin juridic este metoda de reglementare. DCI are o metod de reglementare proprie, specific. Aceasta este metoda dreptului uniform i are o metod mprumutat din dreptul internaional privat, aceasta fiind metoda conflictual. Ct privete metoda dreptului uniform aceasta are n vedere efortul sporit al comunitii internaionale pentru elaborarea de instrumente interstatale care s cuprind norme de drept material reglementnd domenii ale comerului internaional. Exemple: - Conveniile de la Geneva 1930-1931 privind legea uniform aplicabil cambiei, biletului la ordin i cecului; - Convenia de la New York 1988 privind cambia i biletul la ordin internaionale; - Convenia de la Ottawa 1988 privind contractul internaional de factoring;

CURS 1

- Convenia de la Ottawa 1988 privind contractul internaional de leasing financiar; - Convenia de la Haga 1978 privind legea aplicabil intermedierii; - Convenia de la New York 1958 privind recunoaterea i executarea sentinelor arbitrare strine; - Convenia de la Washington 1965 privind soluionarea litigiilor nscute n legtur cu investiiile strine ntre un stat i un investitor strin; - Convenia de la Seul 1985 privind agenia multilateral de garantare a investiiilor strine; - Convenia de la Haga 1986 privind legea aplicabil vnzrii internaionale. Pe calea acestor convenii se realizeaz un drept uniform i uneori chiar un drept unificat n materia unora dintre raporturile de comer internaional. Metoda conflictual este mprumutat din dreptul internaional privat. Departajarea dintre DCI i alte materii juridice conexe DCI i dreptul internaional public Dreptul internaional public este un sistem de drept care coexist cu sistemele naionale de drept i care reprezint totalitatea normelor juridice elaborate de state i care reglementeaz n esen raporturile de lupt i colaborare dintre state suverane i egale n drepturi. Dreptul internaional public este un drept coordonator n sensul c norma de drept este elaborat de chiar subiectul cruia i se aplic (norma este elaborat de stat i se aplic statelor). Dreptul internaional public are ca subiect de drept originar, tipic statul suveran i are ca subiecte de drept atipice, derivate organizaiile interstatale dac i n msura n care statele membre i-au conferit calitate de subiect de drept. Sfera de reglementare a DCI este concomitent mai larg i mai restrns dect aceea a dreptul internaional public: - este mai larg pentru c pe lng raporturile de comer internaional dintre state, DCI reglementeaz i raporturi la care particip persoane fizice sau juridice (comercianii), adic alte subiecte dect cele ale dreptului internaional public; - este mai restrns pentru c din totalitatea raporturilor juridice interstatale (culturale, militare, politice) DCI reglementeaz numai raporturile interstatale care se leag n sfera comerului mondial n sensul cel mai larg al acestuia. Punctele de interferen sunt statul ca subiect comun de drept i izvoarele internaionale de reglementare. DCI i dreptul internaional privat Dreptul internaional privat este o ramur a fiecrui sistem naional de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaz raporturile juridice civile n sens larg avnd un element de extraneitate (cstoria ntre strini, adopia
4

CURS 1

ntre strini). Norma juridic de drept internaional privat nu este o norm de drept material, nu soluioneaz un raport juridic, ea este este o norm de drept conflictual numit i norm colizional pentru c indic numai care este legea strin aplicabil. Aceast specificitate face ca norma de drept conflictual s fie o norm de trimitere. Norma de drept conflictual este norma care datorit punctului de legtur (datorit elementului de extraneitate) indic legea strin normal competent. Pentru a se putea stabili care este legea strin normal competent, cel care este chemat s soluioneze raportul juridic forul de jurisdicie trebuie s procedeze mai nti la calificare, la ncadrarea juridic a situaiei de fapt cu care se confrunt. Aceast calificare se face ntotdeauna potrivit legii forului i este diferit de la un sistem de drept la altul. Denumirea materiei n doctina de specialitate au fost utilizate mai multe denumiri. O prim denumire a fost aceea de drept internaional privat al comerului (prezent n lucrri din primul sfert al secolului XX). O asemenea denumire este netiinific pentru c dac am accepta-o ar trebui s acceptm ideea c exist un singur drept internaional privat de aplicaiune mondial (ceea ce nu este real). Fiecare sistem naional de drept avnd propriul drept internaional privat. O a doua raiune: dac am accepta aceast denumire ar trebui s ne limitm numai la raporturile de comer internaional legate ntre subiecte ale dreptului internaional privat; deci, am lsa n afara reglementrii raporturile de comer ntre state. O alt denumire utilizat este dreptul internaional al comerului sau dreptul internaional comercial de asemenea netiinific. Dac am accepta-o ar trebui s considerm materia noastr ca ramur a dreptului internaional public. Este neadevrat pentru c se ignor specificitatea materiei, caracterul su interdisciplinar i rmne n afar substana raporturilor, respectiv raporturile dintre comerciani persoane fizice i juridice din diferitele state, pentru c, dac am accepta c este ramur a dreptului internaional public ar acoperi numai raporturile interstatale. Denumirea de drept comercial internaional prezent pe raiuni istorice, pn la apariia OMC-ului i n lucrrile ONU, denumirea este netiinific pentru urmtoarele raiuni: 1. dac am accepta-o ar trebui s existe un drept comecial unic i unitar de aplicaiune mondial. 2. dac am accepta-o ar nsemna s nu existe corespondent pentru sistemele de drept care nu cunosc dualitatea dreptului privat i care, deci, nu au n structura lor un drept comercial (dreptul italian, elveian, din Israel, anglo-american). Denumirea care a ctigat teren i care astzi este utilizat n cvasitotalitatea lucrrilor doctrinare este aceea de drept al comerului internaional, denumire prezent i n lucrrile OMC-ului. Aceast denumire are valene tiinifice prin aceea c, pe de o parte sugereaz dintr-un nceput caracterul interdisciplinar al
5

CURS 1

materiei (drept - totalitate de norme juridice) i pe de alt parte, tot din denumire, rezult caracterul de sine stttor dat de obiectul de reglementare comerul internaional. Exist unele lucrri de sorginte anglo-american care folosesc denumirea de dreptul afacerilor internaionale (denumire care nu se suprapune n totalitate pentru c n dreptul afacerilor internaionale ar trebui s fie incluse i norme de drept internaional economic, sfera de drept al afacerilor fiind mai cuprinztoare). Izvoarele DCI Fiind o materie interdisciplinar se disting izvoare internaionale de reglementare i izvoare interne. Izvoarele internaionale de reglementare le vom gsi ntre izvoarele dreptului internaional public, n msura n care acestea cuprind norme aplicabile raporturilor juridice de comer internaional. Dreptul internaional public are 2 izvoare: CUTUMA i TRATATUL. Cutuma este cel mai vechi izvor de drept, un izvor nescris care reprezint o practic ndelungat, repetat, urmat de state cu contiina c valoreaz drept, cu contiina obligativitii acesteia. Ori de cte ori o cutum reglementeaz o materie de comer internaional ea este i izvor al DCI. Astfel, transportul de mrfuri pe mare cunoate numeroase obligaii, aa numitele obligaii subnelese ale prilor care au sorginte cutumiar. Indiferent c nu se scrie nimic despre aceasta n contract, expeditorul de marf este obligat s aduc marfa la locul de ncrcare pentru c exist cutuma c marfa ateapt nava (dac a venit nava i nu a venit marfa se pltesc locaiile, dac a venit marfa i n-a venit nava nu se pltete nimic). Cutuma ca izvor de drept trebuie deosebit de UZURI i UZANE. n materie internaional uzurile reprezint reguli de conduit stabilite pe cale de practic, ntocmai ca i cutuma, dar care nu au valoare obligatorie n sensul c nfrngerea unui uz nu are consecine juridice. n materie de drept internaional public sunt mai ales uzurile diplomatice care reprezint i ele reguli de conduit, de asemenea stabilite pe cale de practic, prin repetabilitate dar care nu au caracter obligatoriu. nfrngerea unei asemenea reguli nu atrage consecine juridice. Astfel n materia diplomatic exist uzul ca ori de cte ori n maina ambasadei unui stat n alt stat se gsete ambasadorul sau un reprezentant oficial al statului de origine s fie arborat fanionul. Ori de cte ori un ef de stat este primit n vizit oficial de un alt ef de stat se desfoar covorul rou. Dar dac acest covor este galben, are picele sau lipsete, nu apare din aceasta un conflict diplomatic. Cutuma ca izvor al DCI trebuie deosebit i de uzane. Uzanele internaionale comerciale sunt reguli de predare a mrfii i de partajare a cheltuielilor de transport n vnzarea internainal de mrfuri. Au fost stabilite pe cale de practic de ctre comerciani; au fost reunite, codificate de Camera Internaional de Comer de la Paris, dar nu au valoare obligatorie, prile
6

CURS 1

le aplic numai dac vor. Astfel INCOTERMS reprezint o codificare a acestor uzane. Cel mai important izvor internaional al DCI este tratatul un izvor scris. Indiferent de denumire acord, protocol, not diplomatic, gentlemen agreement, declaraie, act final, proces verbal, ad memoire, compromis, concordat, convenie, tratatul reprezint acordul de voinp a 2 sau mai multe state prin care acestea convin s reglementeze, ntr-un anumit mod, relaiile lor reciproce ntr-un anumit domeniu. Ori de cte ori, domeniul de reglementare se suprapune pe domeniul comerului mondial, acordul respectiv, tratatul respectiv este i izvor internaional al DCI. Vom distinge ntre: - tratate internaionale multilaterale sau bilaterale, care cuprind incidental norme care se aplic i raporturilor juridice de comer internaional - tratatele speciale multilaterale i bilaterale care reglementeaz materii de DCI. Astfel cel mai cuprinztor tratat internaional, Carta ONU, atunci cnd reglementeaz principiul cooperrii dintre state, principiul egalitii n drepturi a statelor, principiul soluionrii panice a diferendelor, principiul pacta sunt servanda (principiul executrii obligaiilor asumate prin acorduri), acestea toate se aplic i raporturilor de comer internaional. La fel, un acord bilateral de frontier, care reglementeaz regimul frontierei comune, reglementnd i micul trafic de frontier, se aplic i raporturilor de comer exterior dintre cele 2 state. O convenie bilateral care reglementeaz asistena juridic bilateral implicit cuprinde i asistena juridic n materia raporturilor juridice de comer internaional. Cele mai importante sunt acordurile speciale i ntre acestea distingem acordurile multilaterale, care sunt tot mai numeroase, fie c sunt acorduri de tip acordurile de la Marrakesh, aplicabile comerului internaional, fie c sunt acorduri internaionale speciale precum: n materie de vnzare Convenia de la New York (1974), modificat prin Protocolul de la Viena (1980) privind prescripia extinctiv n vnzarea internaional de mrfuri; Convenia de la Haga (1964) privind legea uniform asupra vnzrii internaionale de mrfuri: Convenia de la Geneva (1961) privind convenia de arbitraj; Convenia de la Berna (1861) renegociat la Budapesta; Convenia Cotif care are 2 componente: Convenia privind transportul internaional de mrfuri pe calea ferat (CMR) i Convenia pentru transportul internaional de cltori pe calea ferat (CIV); Convenia SMGP (transportul feroviar): transport de mrfuri pe calea ferat ntre state care au fost membre CAER;
7

CURS 1

Convenia de la Geneva (1956) renegociat n 1978 privind transportul internaional de mrfuri pe osele; Convenia CMR, Convenia TIR convenie vamal ncheiat la Geneva n 1959 i renegociat n 1975. Acordurile bilaterale speciale acestea sunt acordurile de pli, acordurile de comer i navigaie, acordurile aeriene, acordurile de transport rutier bilateral, acordurile de cooperare, de regul pentru exploatarea n comun a cursurilor de ap frontier, acordurile economice, acordurile comerciale. Pe lng izvoarele internaionale, DCI are i izvoare interne. Acestea vor fi izvoarele specifice fiecrui sistem de drept care cuprind norme ce organizeaz i reglementeaz comerul exterior al respectivelor state, precum i participarea statelor n cauz la activitatea de cooperare economic i tehnico-tiinific internaional. Ct privesc sistemele de drept ale lumii putem, n general, s le clasificam n trei categorii: 1 sisteme de drept de inspiraie romanist (provin din preluarea i prelucrarea dreptului romn); 2 sisteme de common-law (anglo-american); 3 sisteme religioase de drept (musulmane). Ct privete prima categorie, sistemele de drept de inspiraie romanist, caracterizeaz n special sistemele de drept din Europa i o parte din Asia. Aceste sisteme de drept sunt de 2 feluri: sisteme care cunosc unitatea dreptului privat, care reglementeaz indistinct raporturile juridice civile i raporturile juridice comerciale; sisteme care cunosc dualitatea dreptului privat, care reglementeaz distinct raporturile juridice civile de raporturile juridice comerciale. Pentru sistemele de sorginte romanist, izvorul principal de drept este LEGEA. n ordine valoric descresctoare urmeaz celelalte acte normative bazate pe lege, care au denumiri diferite de la un stat la altul. Iar ct privete raportul de drept comercial fie n unitate, fie n dualitatea dreptului privat se recunoate valoare de izvor de drept i obiceiului. Pentru sistemele de sorginte romanist care cunosc unitatea dreptului privat (Elveia, Italia), izvorul principal intern va fi legea civil (Codul civil) i apoi legile speciale care ntregesc legea civil: legile constituionale, administrative, funciare, penale, vamale care cuprind i norme aplicabile raporturilor de comer internaional. Pentru statele care cunosc dualitatea dreptului privat, izvorul principal va fi Codul comercial ntregit de legile comerciale speciale i ca drept comun, legea civil. Ct privesc sistemele de common-law, acestea au o puternic specificitate i din punctul de vedere al izvoarelor pentru c sistemul de common-law s-a format prin efortul judectorilor itinerani. Izvorul principal de drept l reprezint precedentul judectoresc. Soluia dat de o anumit instan este obligatorie a se
8

CURS 1

aplica tuturor litigiilor similare soluionate de instanele inferioare sau de instanele de acelai grad. Soluia judectoreasc are 2 componente ratio decidenti (de ce s-a ajuns aa, situaia de fapt) i ce s-a spus n legatur cu situaia de fa. n ordine valoric descresctoare urmeaz cutuma, obiceiul i numai n ultim rnd legea. Ct privesc sistemele de drept islamic (religioase) izvorul principal de drept l reprezint CORANUL i alturi de Coran, SUNELE interpretrile date Coranului de ctre Imani (preoi musulmani). Pe lng Coran i sune n ordine descresctoare urmeaz obiceiul pmntului i n msur foarte mic legea. CODIFICAREA DCI Codificarea presupune ordonarea normelor juridice n instituii juridice pentru a fi facilitat utilizarea acestora de ctre cei crora normele se adreseaz. n materie juridic i n mod special n materia DCI, codificarea presupune activitatea de armonizare, de standardizare, de unificare si uniformizare. Aceast activitate este rezultatul efortului depus fie de comerciani reunii n asociaii internaionale, fie efortul unor instituii internaionale, cel mai adesea organizaii interstatale, fie efortul statelor reunite n conferine internaionale. Ct privete activitatea de armonizare, cea mai important activitate de armonizare n materia DCI, a fost realizat de Camera Internaional de Comer de la Paris, care a realizat o interpretare armonizat a uzanelor comerciale internaionale. Acestea sunt reguli evideniate de practica comercianilor i privesc: partajarea cheltuielilor de transport i predarea mrfii n vnzarea internaional de mrfuri. Uzanele comerciale internaionale au aprut, ct privete efortul Camerei Internaionale de Comer de la Paris, ntr-o prim varianta n 1936. Este vorba de INCOTERMS (International Rules for Interpretation of Commercial Terms). Codificarea cea mai important n evoluia armonizrii acestor uzane s-a realizat n 1953 cnd a fost publicat pentru prima oar acest document, INCOTERMS. Ele au fost ulterior mbuntite, adugite, ultima variant datnd din anul 2000 (este vorba de clauzele CIF, FOB). Aceste uzane, aa cum sunt ele codificate n INCOTERMS, au aplicaiune teritorial, respectiv se aplic la nivelul continentului european. Cu aceeai denumire, dar cu un coninut diferit, la nivelul SUA, aceste uzane au aprut prima oar n 1946, fiind codificate ntr-un document care poart denumirea de RAFTD. Uzanele comerciale internaionale au aplicaiune facultativ, n sensul c ntr-un caz concret, partenerii concrei pot decide aplicarea uneia sau alteia dintre uzane, existnd obligativitatea ca referirea la uzan s se fac i cu precizarea variantei care se aplic (varianta 2000, 1999, 1990). Alturi de aceste uzane, trebuie s reinem c aceeai Camer Internaional de Comer de la Paris a elaborat, tot pe baza codificrii practicii, reguli i uzane uniforme n materia modalitilor internaionale de plat (n
9

CURS 1

materia incaso-ului, acreditivului, scrisorii comerciale de credit, garaniilor independente, garaniilor la prima cerere). Aceste reguli, datorit utilitii lor, au fost recomandate comercianilor de Adunarea General a ONU, i sunt astzi aplicate de covritoarea majoritate a bncilor lumii (modalitile internaionale de plat fiind operaiuni interbancare, ntre altele). O alt activitate de codificare este realizat sub forma standardizrii. Aceasta const n elaborarea de modele de contract: contracte tip, contracte cadru, contracte standard, ghiduri de contractare, condiii generale, de asemenea, cu valoare facultativ, realizate de comerciani printr-o practic repetat i de cele mai multe ori elaborate de asociaii internaionale de comerciani sau organisme internaionale. Ct privete contractul tip, acesta cuprinde de regul o parte special care se negociaz n fiecare situaie concret i o parte general, preelaborat, recomandat prilor ca reprezentnd clauzele utile respectivei operaii. Ghidul de contractare atenioneaz prile asupra a ceea ce este util s se nscrie n contractul n cauz, fiind recomandate respectivelor pri diferite variante ale clauzelor utile i posibile. Spre exemplu, ghidul de contractare al contractului de know-how n industria mecanic, elaborat de Comisia Economic ONU pentru Europa. Contractele cadru elaboreaz numai elementele eseniale ale contractului cu precizarea posibilitii completrii acestora de subcontracte subsumate aceluiai obiectiv. Sunt de regul utilizate n aciunile de cooperare economic i tehnicotiinific internaional. Contractele standard sunt contracte innd de anumite activiti comerciale, n care o parte sau un grup de pri au poziie dominant. Astfel, n materia transportului de mrfuri pe mare sunt utilizate asemenea contracte standard n funcie de natura mrfii transportate (contractul RETCON, METCON, LETCON). Contractele standard sunt de asemenea elaborate de asociaii de comerciani. Condiiile generale au n vedere elaborarea obligaiilor uneia dintre pri n contractul respectiv, n dependen de specificitatea acelui contract. Spre exemplu, condiiile generale 588 A elaborate de Comisia Economic ONU pentru Europa, privind furnizarea la export de echipament industrial, sau condiiile generale 574 D privind montarea n strintate de echipament industrial. Toate aceste modele de contract - contracte tip, contracte standard, contracte cadru, ghiduri de contractare, condiii generale sunt de aplicaiune facultativ. Prile le aplic dac n cazul concret convin n mod expres la aceasta. Cea mai important activitate de codificare este realizat ns de state, de statele reunite n conferine internaionale sau n cadrul organizaiilor interstatale. Aceast activitate mbrac 2 forme: activitatea de uniformizare i activitatea de unificare, care se realizeaz prin intermediul unor instrumente interstatale, de valoare obligatorie. n consecin, prile unui contract care cunoate o asemenea reglementare, provenind din state pri la convenie sunt obligate s se conformeze normelor prevzute n acea convenie.
10

CURS 1

Ct privete uniformizarea, aceasta rezult din includerea n convenia n cauz a unor norme uniforme de drept conflictual. Aceasta nseamn c n convenie s-a inclus o norm de drept internaional privat, aceeai pentru statele membre. De exemplu, n ceea ce privete legea alicabil vnzrii internaionale de mrfuri, exist reglementarea ntr-o convenie din 1955, care spune c legea aplicabil vnzrii internaionale de mrfuri este legea vnztorului, dar n fiecare stat n parte legea material aplicabil vnzrii poate s fie diferit. S presupunem c la aceast convenie este parte Romnia (care n realitate nu este parte) i este parte Belgia, ca de altfel i Olanda; n Romnia exist o lege aplicabil vnzrii comerciale (Codul comercial), n Belgia este o alt reglementare, iar n Olanda alt reglementare. n aceste condiii, va ti vnztorul c este legea sa, dar cumprtorul nu va ti dect n cadru concret care este aceast lege. Dac se va ncheia contractul cu un vnztor belgian, atunci se aplic legea belgian, dac vnztorul este olandez, se aplic legea olandez. Dar niciodat nu se va cunoate de la nceput coninutul acestor legi pentru c nu este posibil. Aceast soluie este util, dar nu este cea mai util. Cea mai util soluie o reprezint dreptul unificat. Dreptul unificat rezult din includerea n conveniile n cauz a unor norme de drept material uniform care la nivelul statelor pri la convenie presupun includerea lor n dreptul naional al statelor respective. Dac n materie de vnzare se elaboreaz o lege uniform, pentru statele pri nu mai are importan dac va fi legea vnztorului pentru c prin preluarea normelor n dreptul intern ca drept material va fi aceeai lege. Astfel, n materia vnzrii internaionale de mrfuri, n 1955, cu renegociere n 1986 ultima oar, s-a adoptat Convenia privind legea aplicabil vnzrii internaionale de mrfuri, care indic o norm conflictual uniform lex venditori. n 1964, s-a adoptat tot la Haga, Convenia cuprinznd legea uniform asupra vnzrii internaionale de mrfuri. Aceast lege, devenind prin ratificare drept intern al statelor pri, a realizat o reglementare unificat a vnzrii de mrfuri la nivelul respectivelor state. n materia titlurilor de credit, n 1930, la Geneva s-au adoptat 2 convenii privind cambia i biletul la ordin: 1. o convenie cuprinznd legea uniform asupra cambiei i biletului la ordin care a condus la nivelul statelor ratificante la realizarea unui drept unificat, prelundu-se reglementarea n dreptul naional al statelor respective 2. o a doua convenie, cuprinznd unele principii de soluionare a conflictelor de legi n materie de cambie i bilet la ordin, convenie care a introdus la nivelul statelor ratificante soluii conflictuale uniforme. Astfel, se prevede n aceast convenie c plata titlului de credit este supus legii locului plii. De asemenea, se mai prevede c n materie de capacitate, capacitatea obligaiilor cambiale este supus legii naionale. Acestea sunt

11

CURS 1

soluii conflictuale uniforme care nu pun semnul de egalitate ntre reglementrile dintre statele membre. Activitatea de codificare se datoreaz asociaiilor internaionale de comerciani, cum este Camera Internaional de Comer de la Paris (sau de exemplu contractele tip n materia de consulting engineering n industria electric, elaborate de Asociaia Internaional a Inginerilor care lucreaz n materie de electricitate). Ea este i rezultatul activitii unor organizaii internaionale (ONU Organizaia Naiunilor Unite, cea mai cuprinztoare organizaie internaional). Prin rezoluia 2205 din 1966 a Adunrii Generale ONU, s-a nfiinat UNCITRAL-ul, adic Comisia Naiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internaional. UNCITRAL-ul a fost constituit pentru: 1. stimularea adoptrii n cadrul statelor membre ale ONU de norme reglementnd materiile comerciale 2. s ntocmeasc studii 3. s fac propuneri de reglementare uniform a unor asemenea materii 4. s elaboreze proiecte de convenii (la nivelul experilor) pe care s le propun statelor pentru ratificare, respectiv aderare. Datorm UNCITRAL-ului (United Nations Commission on International Trade Law): - Convenia de la New York (1974) modificat prin Protocolul de la Viena (1980) privind prescripia extinctiv n vnzarea internaional de mrfuri - Convenia de la Viena (1980) privind vnzarea internaional de mrfuri - Convenia de la Hamburg (1978) privind contractul internaional de transport de mrfuri pe mare sub conosament - Convenia de la New York (1988) privind cambia i biletul la ordin internaionale (nu a intrat n vigoare) - Convenia de la New York (2002) privind cesiunea de crean (nu a intrat n vigoare) - Convenia de la Geneva (1982) privind transportul internaional multimodal de mrfuri UNCITRAL a elaborat legi model precum: ~ legea model privind comerul electronic ~ legea model privind semntura electronic ~ legea model privind arbitrajul A perfectat o lege model privind falimentul i de asemenea privind terminalele de transport proiect de convenie care nu a intrat nc n vigoare. Alturi de UNCITRAL un rol major n codificarea DCI l-au avut Comisiile Economice ONU. Exist 5 comisii economice cu competen zonal.

12

CURS 1

Comisia Economic ONU pentru Europa a elaborat norme uniforme de care este i Romnia interesat, pe care Romnia le-a ratificat. Datorm Comisiei Economice ONU pentru Europa: Ghidul de contractare, contracte standard, condiii generale de aplicaiune facultativ. De asemenea datorm i convenii interstatale n materie: - Convenia de la Geneva (1956) renegociat privind transportul internaional de mrfuri pe osele Convenia CMR - Convenia de la Berna cunoscut sub numele de Cotif care are n vedere transportul de mrfuri i de cltori pe calea ferat - Convenia de la Geneva (1961) privind convenia de arbitraj A participat alturi de UNCITRAL la elaborarea Conveniei de la Hamburg i a Conveniei de la Geneva (1980) privind vnzarea. Datorm Comisiei Economice ONU pentru Europa prin Comitetul pentru Transporturi aa numitul Uniform Agreement (1951) care pune n lucru Cartea Verde respectiv polia de asigurare civil auto practicat n statele Europei mai puin n Albania i Rusia (care nu a ratificat-o). Alturi de ONU activiti de codificare au desfurat i alte organizaii interstatale precum Consiliul Europei cruia i datorm: - Convenia de la Strabourg (1964) privind recunoaterea persoanelor juridice europene - Convenia de la Istanbul (1990) privind falimentul Activiti n domeniu a desfurat i Organizaia de Cooperare i Dezvoltare Economic (OCDE) care s-a nscut din ruinele OCEE (Organizaia de Cooperare Economic European). OCDE a elaborat coduri de conduit pentru societile transnaionale i multinaionale aplicabile materiei investiiilor strine i care au stat la baza elaborrii conveniilor bilaterale pentru protecia i garantarea reciproc a investiiilor strine. De asemenea, OCDE a elaborat numai n faz de proiect (ngheat n 1998) Acordul multilateral privind investiiile strine. n materia strict a codificrii DCI exist dou organizaii internaionale respectiv UNIDROIT i Conferina de la Haga pentru unificarea dreptului privat. UNIDROIT (Institutul Internaional pentru Unificarea Dreptului Privat) organizaie interstatal de la Roma cruia i datorm: ~ dou convenii intrate n vigoare Conveniile de la Ottawa (1988) una privind contractul internaional de factoring i a doua privind contractul internaional de leasing financiar ~ principiile fundamentale ale contractelor de comer internaional ultima ediiie din 2004 Are pe agenda de lucru elaborarea unei convenii internaionale n materie de contract de franchising. Conferina internaional de la Haga pentru unificarea dreptului privat creia i datorm numeroase convenii printre care:

13

CURS 1

- convenia din 1956 (nu a intrat n vigoare) privind recunoaterea persoanelor juridice strine - convenia din 1955 renegociat n 1986 privind legea aplicabil vnzrii internaionale de mrfuri - convenia din 1964 privind legea uniform asupra vnzrii internaionale de mrfuri - convenia din 1978 privind legea aplicabil intermedierii Trebuie amintit rolul deosebit n materie al comunitilor europene i mai precis al Comunitii Europene. Pe de o parte, ntre statele membre s-a stimulat ncheierea de convenii internaionale n materie comercial, dar, datorit mecanismului greoi de intrare n vigoare al acestor convenii s-a adoptat metoda elaborrii (reglementrii) a materiilor prevzute de convenie prin regulamente care sunt acte direct aplicabile n ordinea intern de drept a statelor membre. Amintim regulamentul care a intrat n vigoare n 2002 privind falimentul, dei convenia fusese elaborat n 1996. Fr a fi vorba de domeniul comunitar, ntre statele membre s-au adoptat convenii internaionale cu aplicabilitate n materii comerciale. Astfel: - Convenia de la Bruxelles (februarie 1968) privind recunoaterea societilor comerciale europene (nu a intrat n vigoare) - Convenia de la Bruxelles (septembrie 1968) cunoscut sub numele de Bruxelles 1 care reglementeaz procedura i recunoaterea sentinelor judectoreti n materie civil i comercial care a fost modificat n 1978 prin Tratatul de la Lugano - Convenia de la Roma (1980) privind legea aplicabil obligaiilor contractuale; se pregtete aa-numita Roma 2 care se va ocupa de legea aplicabil obligaiilor extracontractuale - Convenia de la Munchen (1994) privind evitarea dublei impuneri pe profitul consolidat al societilor comerciale - Convenia de la Munchen (1973) privind brevetul european. n momentul n care Romnia va deveni stat membru al UE va aplica toate aceste convenii. Aceste convenii se aplic i astzi deoarece statele membre se oblig s respecte conveniile respective ntre ele i n relaiile cu terii. Principiile fundamentale ale DCI Ca materie interdisciplinar situat la confluena sistemelor naionale de drept cu dreptul internaional public, DCI va avea ca principii fundamentale principiile fundamentale ale relaiilor interstatale aa cum au fost ele conturate de Carta ONU. ntre aceste principii vom meniona ca fiind pertinente DCI: principiul egalitii n drepturi a statelor
14

CURS 1

principiul soluionrii panice a diferendelor inclusiv cele economice principiul pacta sunt servanda (obligativitatea ndeplinirii angajamentelor asumate prin acorduri, tratate, contracte) principiul cooperrii economice internaionale i al avantajului reciproc Celelalte principii nu sunt direct aplicabile raporturilor comerciale internaionale. n afara acestor principii exist principii speciale ale DCI conturate juridic de actul constitutiv al Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC) respectiv de Tratatul de la Marrakesh (1994). Aceste principii speciale au n vedere principiul libertii comerului care este nsoit firesc de principiul liberei circulaii a mrfurilor, a capitalurilor. Raiune pentru care n componena Tratatului de la Marrakesh exist acordul general pentru tarife i comer, acordul privind comerul cu servicii, acordul privind circulaia capitalurilor legate de comer i acordul privind dreptul de proprietate industrial legat de comer. Alt principiu care decurge din principiul libertii comerului este principiul liberei concurene. Legat de acesta, la nivelul OMC-ului discutm despre Codul internaional anti-dumping. Adugm datorit componentei de drept naional n cadrul DCI principiul libertii contractuale.

15

CURS 1

CAPITOLUL II Participanii la raporturile de comer internaional Particip la raporturile de comer internaional: statele suverane, statul ca participant la raporturile de comer internaional este reprezentat prin Ministrul Finanelor comercianii comerciantul persoan fizic sau comerciantul persoan juridic Comerciantul persoan fizic Toate statele lumii definesc ntr-un fel sau altul comerciantul persoan fizic. Unele sisteme de drept cum este dreptul romn consider ca fiind comerciant persoana fizic ce desfoar n nume propriu, pe cont propriu, cu titlu de profesie (adic n mod repetat) acte obiective de comer n scopul obinerii de mijloace de existen. Alte sisteme de drept, cum este dreptul german, consider ca fiind comerciant persoana fizic ce are nmatriculat n Registrul Comerului o firm. Pentru dreptul german, nmatricularea firmei are caracter constitutiv. Toate sistemele de drept reglementeaz condiiile accesului la profesia comercial. O prim condiie este capacitatea. Toate sistemele de drept cer ca persoana n cauz s aib nainte de toate deplin capacitate de exerciiu civil. Aceasta este realizat la vrsta majoritii civile, dar unele sisteme de drept datorit riscului comerului stabilesc ca limit minim a deplinei capaciti comerciale de exerciiu o vrst superioar vrstei majoritii civile. n unele state vrsta majoritii comerciale intervine la 21 ani Anglia, 23 ani SUA sau la vrste superioare n alte state Mexic. n general, statele care reglementeaz ca punct de pornire a capacitii depline comerciale o vrst superioar prin raportare la majoritatea civil reglementeaz aa numita instituie a emanciprii minorului n temeiul creia cu implicarea instanelor judectoreti i a autoritii tutelare se permite (se recunoate) persoanei fizice care a depit vrsta majoritii civile pn la atingerea vrstei majoritii comerciale s aib o anumit capacitate de comer, respectiv s svreasc acte de comer cu excepia actelor de dispoziie asupra fondului de comer. Unele sisteme de drept, de regul toate, stabilesc incompatibiliti, mai precis incapaciti de folosin comercial determinate de o anumit stare social, situaie social, de exerciiul unei anumite funcii. Astfel, pe durata funciei nu pot fi comerciani persoane fizice: - magistraii de orice fel
16

CURS 1

- avocaii, notarii - funcionarii de carier - ofierii superiori - clericii Unele sisteme de drept cunosc incapaciti de folosin care privesc mai ales femeia. n sistemele de drept islamic, femeia nu are nici un fel de capacitate de folosin comercial. Exist i sisteme de drept ale unor state evoluate unde femeia mritat are o anumit incapacitate de exerciiu, n sensul c actele de dispoziie asupra fondului de comer trebuie ncuviinate de so (Elveia, Frana). n anumite sisteme de drept este obturat (ngreunat) accesul la activitatea comercial al strinul. Fie c strinii nu au deloc capacitate comercial, fie c nu pot svri anumite activiti comerciale, fie c ele sunt condiionate de obinerea n prealabil a unui permis de sejur (edere) eliberat de autoritile poliieneti. Toate sistemele de drept oblig comerciantul la transparen, la publicitate. El este obligat s se nmatriculeze ntr-un registru de eviden care este inut diferit n unele state la primrie (Italia), n alte state la tribunal (Germania), n alte state la Ministerul de Justiie (Romnia), la Ministerul Comerului sau la Camerele de Comer i Industrie. Organismul tutelar este diferit de la un stat la altul, dar n aceste registre de eviden comerciantul trebuie s-i nmatriculeze firma i s declare orice modificare n statutul su personal. nelegem prin statut personal totalitatea problemelor care privesc starea civil, capacitatea i n materia noastr, i averea persoanei n cauz. Toate sistemele de drept oblig pe comerciant la o riguroas eviden a activitii comerciale a acestuia. Ea este realizat prin intermediul registrelor. Comerciantul persoan fizic Comercianii sunt obligai la o riguroas eviden; unele sisteme de drept stabilesc prin lege registrele obligatorii a fi inute de comerciani: Registrul jurnal Registrul inventar Registrul Cartea Mare Registul copiar (copier) Ele trebuiesc inute sub controlul judectorului delegat la Registrul Comerului sau la Registrul de eviden, se numeroteaz, se parafeaz i se sigileaz. Dac s-au fcut nregistrri greite se anuleaz pagina, nu se rupe. Orice terstur, corectur, rzatur trebuie tampilat i semnat. Registrul copiar e registrul de intrri-ieiri n care se menioneaz corespondena primit n legtur cu comerul i se ine o copie i se nregistreaz; se ine toat corespondena primit (inclusiv plicurile). n alte sisteme de drept, evidena poate fi inut oricum (Germania, Anglia, rile Nordice) sub condiia ns ca nregistrrile s fie cronologice i jurnaliere. Aceste registre pot fi utilizate ca mijloc de prob. Comercianii sunt obligai s respecte ordinea public, uzurile cinstite ale comerului i bunele moravuri. n consecin, i chiar dac este vorba de Olanda
17

CURS 1

activitile care afecteaz bunele moravuri nu pot fi desfurate ca activiti comerciale. Toate statele lumii, deci, reglementeaz regulile concurenei leale. Toi comercianii se identific prin ntreprindere de comer. nelegem prin ntreprindere de comer totalitatea mijloacelor materiale i umane ansamblate, organizate i exploatate de comerciani n scopul obinerii de profit. ntreprinderea de comer cuprinde deci 2 componente: mijloacele materiale i fora de munc. n anumite sisteme de drept cum este dreptul romn, comerciantul persoan fizic nu are voie prin lege s utilizeze munca salariat cu excepia ucenicilor. n alte sisteme de drept este permis utilizarea muncii salariate pentru realizarea activitii autorizate. Mijloacele materiale ansamblate, organizate i exploatate de comerciant formeaz fondul de comer i aceasta cuprinde: elemente corporale i elemente incorporale. Elementele corporale unele sisteme de drept accept includerea ntre elementele corporale i a bunurilor imobile (situaia Romniei dup modificarea Legii 11/1990 prin Legea 298/2000); alte sisteme de drept (dreptul francez) exclud bunurile imobile din fondul de comer datorit faptului c fondul de comer este o universalitate de fapt mobiliar n timp ce bunurile imobile cunosc sub aspectul circulaiei lor un alt regim juridic. Elementele incorporale sunt diferite de la un stat la altul. Unele sisteme de drept rein drept elemente incorporale (cum este Frana): numele comercial, insigna, achalandajul, drepturile de proprietate intelectual. Altele (cum este Romnia sau Germania) rein: firma, emblema, clientela, achalandajul i drepturile de proprietate industrial. Se impune o meniune particular n legtur cu firma i cu emblema. 1. Firma- ea este reinut de dreptul romn i de dreptul german i este numele pe care l utilizeaz comerciantul n comerul su. Determinarea firmei se face potrivit a dou metode: Sistemul veracitii Sistemul libertii n sistemul veracitii, firma const n numele patronimic al comerciantului, persoan fizic respectiv n numele de stare civil (numele i prenumele, numele i iniiala prenumelui). n alte sisteme de drept, firma poate s constea ntr-o denumire aleas de comerciant cu obligaia menionrii acesteia n Registrul Comerului, dac este diferit de numele de stare civil cum se precizeaz n dreptul englez. Specificitatea firmei n dreptul romn pentru c din necunoaterea acestei specificiti legislaia romn n legtur cu contractul de franchising este greit. n dreptul francez, fiind vorba de nume comercial potrivit legislaiei franceze numele (numele patronimic) poate fi utilizat i ca marc de comer, de fabric sau de servicii i pornind de la aceast specificitate s-a confundat n dreptul romn unde s-a copiat legislaia francez numele comercial ca marc cu firma. Reinem c n dreptul englez teoria determinrii firmei este teoria libertii.
18

CURS 1

2. Emblema n dreptul romn Legea 26/1990 aa cum a fost modificat este greit. Emblema este un semn, o grafie, o denumire care deosebete un comer de alt comer de acelai fel, mai corect un stabiliment de alt stabiliment de acelai fel. Este raiunea pentru care pe de o parte ea nu este obligatorie pe de alt parte un acelai comerciant poate avea mai multe embleme care s deosebeasc stabilimentele de acelai fel (are 5 restaurante un comerciant nimeni nu o sa zic hai s mergem la restaurantul lui Ionescu Vasile din Dorobani emblemele sunt cele care pot sa deosebeasc dou restaurante ntre ele Calul far coad, Vulpea far picior- nu cum spune legea romn doi comerciani ntre ei pentru c i firma deosebete doi comerciani ntre ei, chiar dac sunt de acelai fel). Deci, de fapt se deosebesc dou stabilimente ntre ele, dou stabilimente de acelai fel. Se constat c de la un sistem de drept la altul exist diferene de reglementare. n aceste condiii se pune problema de a ti care este legea aplicabil statutului personal al comerciantului persoan fizic pentru a ti dac ntr-un raport de comer internaional pot sau nu s nchei valabil un contract cu un comerciant care provine din alt stat. Se accept c legea aplicabil statutului personal al strinului n general (al comerciantului implicit) este legea personal lex personalis. Aceast lex personalis se determin diferit de la un sistem de drept la altul. Unele sisteme de drept determin lex personalis ca fiind: Lex patriae (cum este dreptul romn) este situaia statelor de emigraie. Soluia lex patriae permite acordarea proteciei diplomatice resortisanilor statului n cauz (statului de cetenie) oriunde s-ar gsi acetia. Statele care pornesc de la soluia lex patriae supun statutul personal al comerciantului persoan fizic legii sale naionale (de cetenie) element mai stabil care nu este lsat la voina persoanei fizice n cauz care de regul se dobndete la natere i tot de regul se pierde la moarte iar dac se modific pe parcursul vieii poate fi totdeauna probat prin acte autentice.
Un alt sistem de determinare a legii personale este lex domicilii

legea domiciliului adoptat de sistemele statelor de imigraie. Soluia este singura care permite un regim unitar tuturor indivizilor aflai la un moment dat pe teritoriul statului n cauz. Demarcaia ntre cele dou regimuri nu este foarte ferm pentru c statele care adopt sistemul lex domicili, pentru a acorda unei persoane fizice domiciliul cer: O condiie de fapt (un sejur nentrerupt un anumit numr de ani pe teritoriul statului respectiv 5 ani America, 3 ani, 7 ani, o zi n Danemarca) Un element animus respectiv voina individului de a fi legat de statul respectiv n America se probeaz prin
19

CURS 1

cunoterea Constituiei Americane i posibilitatea de reproducere a acesteia n limba englez, altfel este nevoie de anumite declaraii fcute statului n cauz o dat cu cererea de obinere a domiciliului pe teritoriul statului respectiv. Ct privesc statele care adopt soluia lex patriae pentru persoanele fr cetenie apatrizi sau avnd mai multe cetenii, acestea supun statutul personal al apatridului legii domiciliului. Iar dac persoana are mai multe cetenii se supune de asemenea lui lex domicilii cu excepia soluiei din dreptul romn Legea 105/1992 supune statutul personal al persoanei fizice care avnd mai multe cetenii (una dintre ele fiind cetenia romn), indiferent unde are domiciliul, legii romne. Ex: Dac este un belgian care are cetenie belgian, francez i turc i domiciliaz la Londra legea aplicabil este legea englez, legea domiciliului. Dac acelai belgian are cetenie belgian, romn i turc i st tot la Londra legea aplicabil este cea romn pentru statutul personal. n general o persoan capabil potrivit legii sale personale este capabil oriunde s-ar mica n spaiu i invers, inclusiv n materie comercial, o persoan incapabil potrivit legii sale personale este incapabil oriunde s-ar mica ea in spaiu. Ex: O femeie din Iran care vine s ncheie un contract de comer internaional n Romnia nu poate s o fac pentru c nu are capacitate, este supus legii de acolo, dei potrivit legii romne ar avea capacitate dac are 18 ani (o iranian nu poate avea cetenie dubl). Anglia supune legii domiciliului aa c dac femeia ar avea cetenie englez ar avea capacitate potrivit legii domiciliului. Determinarea pornete de la protecia diplomatic - aceast protecie diplomatic este un lucru extrem de important; n istoria relaiilor internaionale au existat diferite probleme cu privire la acest aspect. Ex: La un moment dat o doctori de cetenie romn s-a castorit cu un sirian, sirianul era dintr-o familie musulman. El a plecat din Siria cu activiti de comer i familia care n-a agreat-o pe romnc a vndut-o pe 3 cmile i a fost gsit de nite turiti n Egipt i a fost anunat ambasada care a rscumprat-o pltind cele trei cmile i a ajutat-o s se repatrieze, iar pentru o lung perioad de vreme ea a pltit statului romn cele 3 cmile. Dac nu ar fi fost aceast protecie diplomatic nu ar fi putut s fie salvat. La fel i n cazul marinarilor romni sechestrai pe vase n alte ri poate s intervin numai statul romn i nu altcineva. De aceea se aplic legea romn ca s dea posibilitatea statului romn s-i protejeze indivizii oriunde s-ar gsi ei. n materie de drept internaional privat se aplic ntotdeauna lex fori legea statului unde se judec situaia respectiv i dac situaia se produce n
20

CURS 1

conexiune cu Romnia se aplic legea romn c aa spune legea romn, dac se produce n Anglia aplicm legea englez n funcie de ce spune aceasta. Persoana capabil potrivit legii naionale este capabil oriunde s-ar duce cu o excepie ce a fost reglementat pornind de la o spe numit spea Lezardi. Ex: Lezardi era un cetean mexican care la vrsta de 23 de ani a venit la Paris, a cumprat o cantitate mare de bijuterii pe care le-a pltit cu o cambie. Cnd a primit cambia n plat bijutierul francez a verificat dac Lezardi are 23 de ani (vrsta majoritii comerciale potrivit dreptului francez), verificnd paaportul a vzut c are mai mult de 23 de ani i a primit cambia. S-a dus apoi la banc s sconteze cambia - s primeasc n avans suma prevzut n cambie. Cnd a prezentat cambia la scontat banca a invocat incapacitatea lui Lezardi pentru c potrivit dreptului mexican atunci n vigoare capacitatea comercial era la 25 de ani ceea ce nsemna c este vorba de o cambie emis de o persoana incapabil. Consecina era bijutierul francez rmne fr bijuterii i fr bani deoarece a ncheiat un act cu un incapabil. Acesta s-a adresat instanei de la Paris artnd c el a fost un comerciant de bun credin. Pornind de la aceast situaie de fapt instana de la Paris a apreciat c Lezardi, dei incapabil potrivit legii sale naionale mexicane era capabil potrivit legii locului ncheierii actului franceze pentru c a ncheiat actul cu resortisani de bun credin (a verificat dac are mai mult de 23 de ani) ai statului locului de ncheiere, cu bijutierul francez, aflat n exerciiul profesiei obinuite (bijutierul francez asta fcea - vindea bijuterii el rspundea pentru comerul su i nu avea nici cum i nici de ce s cunoasc legislaia mapamondului). Pornind de la aceast situaie de spe a aprut teoria ocrotirii interesului naionalului dac actul de comer este ncheiat de o persoan incapabil potrivit legii sale naionale, dar capabil potrivit legii locului de ncheiere i actul este ncheiat cu resortisani de bun credin ai statului locului de ncheiere, aflai n exerciiul profesiei lor obinuite este considerat capabil. Aceast excepie a fost reglementat mai nti n Codul Elveian al Obligaiilor n 1900, mai apoi, n Conveniile de la Geneva din 1930 i 1931 privind unele principii de soluionare a conflictelor de legi (n materie de cambie i bilet la ordin n 1930 i n materie de cec n 1931) i este reinut i n Legea 105/1992 din Romnia. Condiia juridic a comerciantului strin nelegem prin condiie juridic a comerciantului strin totalitatea drepturilor economice de care se poate bucura pe teritoriul statului de referin comerciantul strin. Condiia juridic a comerciantului strin este nglobat n condiia juridic a strinului n general. Se cunosc 3 regimuri posibile: regimul naional al tratamentului naional; regimul clauzei naiunii celei mai favorizate; regimul capitulaiilor.
21

CURS 1

Regimul naional presupune acordarea pentru strini, pe teritoriul statului de referin a acelorai drepturi economice de care se bucur pe respectivul teritoriu propriii resortisani(naionali). Regimul naional se acord prin act unilateral de suveranitate legea privind regimul strinilor de exemplu. De regul reciprocitatea este presupus. Regimul clauzei naiunii celei mai favorizate acesta se acord numai prin tratat internaional bilateral sau multilateral sub condiia reciprocitii expres prevzut (Acordul General pentru Tarife i Comer Organizaia Mondial a Comerului). nelegem prin tratamentul clauzei naiunii celei mai favorizate obligaia statului A de a acorda pe teritoriul su resortisanilor statului B cu care statul A ncheie acordul, a cel puin acelorai drepturi pe care statul A le-a acordat pn atunci resortisanilor statului C, care la momentul ncheierii acordului cu statul B se bucurau de cele mai multe drepturi. Ex: Presupunem c la 1 ianuarie 2006 Romnia a ncheiat un acord cu Egiptul n temeiul cruia se acord egiptenilor o reducere de taxe vamale de 10%; fa de toi ceilali comerciani inclusiv din UE sau alte organizaii, egiptenii au cele mai multe drepturi - scutirile de taxe nseamn drepturi. Dac la 1 februarie 2006 Romnia ncheie un acord cu Tunisia i reciproc i acord clauza naiunii celei mai favorizate este obligat s acorde resortisanilor tunisieni pe teritoriul romnesc cel puin aceleai drepturi care s-au acordat egiptenilor (o scutire de taxe de cel puin 10%, poate s acorde ns i de 11%, 12% dar n nici un caz mai mic de 10%). Dar i Tunisia trebuie s acorde Romniei regimul clauzei, ns s-ar putea ca pe teritoriul tunisian clauza cea mai favorizat s fie Frana, deci va acorda romnilor cel puin facilitile, drepturile pe care le-a acordat mai nainte prin acord Franei. n istorie a mai existat regimul capitulaiilor, care ns nu mai este de actualitate n prezent este deci numai formal. El a fost acordat de Soleman Magnificul prin aa numitul Tratat Sublim resortisanilor francezi care se bucurau n Imperiul Otoman de mai multe drepturi dect aveau otomanii n ara lor. Este regimul care l-au avut francezii n Algeria pn n 1962 n mod oficial i regimul pe care l-au avut americanii n Iran ct vreme la putere a fost ahul Pahlavia Ariamer, n termini oficiali. Comercianii persoane juridice Este cea mai important categorie de comerciani participani la raporturile de comer internaional. Ca i n ipoteza comercianilor persoane fizice, sfera comercianior persoane juridice este determinat de legislaiile naionale. n aceast categorie locul preponderent l dein societile comerciale. Toate sistemele de drept deosebesc societile comerciale de societile civile. Deosebirea se face din dou puncte de vedere:

22

CURS 1

o Unele sisteme de drept rein numai criteriul specialitii capacitii

de folosin dac societatea are ca obiect de activitate svrirea de acte civile este civil, dac are ca obiect de activitate svrirea de acte comerciale este comercial. o Alte sisteme de drept i cel romn rein ca distincie i un criteriu formal, acela al organizrii. Astfel sunt comerciale societile organizate ca societi n nume colectiv, n comandit simpl sau pe aciuni, pe aciuni sau cu rspundere limitat. n majoritatea sistemelor de drept actul constitutiv al societii se publiciteaz se nscrie n Registrul Comerului, se public n Monitorul Oficial sau n Jurnalul Oficial i tot n majoritatea sistemelor de drept societile comerciale au prin lege calitatea de persoan juridic cum este n Romnia. n alte sisteme de drept cum este cel englez societile de persoane nu sunt persoane juridice Private Partenerships, dar ele se bucur de o anumit capacitate juridic n sensul c pot ncheia contracte de comer i pot sta n justiie pentru comerul lor. La nivelul tuturor sistemelor de drept actul constitutiv, contractul de societate trebuie s cuprind: aportul la capitalul social modul de participare la profit i pierderi afectio societatis - voina de colaborare n exploatarea aportului, capitalului social pentru obinerea de profit. Toate sistemele de drept ntr-o form sau alta recunosc distincia ntre societile de persoane i cele de capitaluri la limit fiind societatea cu rspundere limitat. Exist ns unele particulariti n anumite sisteme de drept asociaii ntr-o societate comercial de persoane i chiar ntr-o societate cu rspundere limitat trebuie s fie comerciani, iar dac nu sunt la constituire devin comerciani prin dobndirea calitii de asociat (n dreptul romn nu este aa). Exist diferene de reglementare ct privete organizarea societilor comerciale- 2 sisteme de conducere a societilor comerciale: Sistemul clasic cu Adunarea General care alege Consiliul de Administraie i pe Preedintele Director General existnd i o form de control al gestiunii realizat de un corp independent comisarii de conturi cu care seaman la noi auditorii dar nu cenzorii (la noi pot exista i cenzori) Sistemul german mai modern care presupune Adunarea General care alege Consiliul de Supraveghere i acesta desemneaz Directoratul. Consiliul de Supraveghere are atribuii parte ale Adunrii Generale, parte ale Consiliului de Administraie. Din Consiliul de Supraveghere fac parte pentru societile care au mai mult de 500 de salariai n proporie de 30%
23

CURS 1

cu vot consultativ reprezentanii salariailor. Organul executiv este Directoratul care poate fi format din unul sau mai muli directori. Exist diferene de reglementare de la un stat la altul n legtur cu societile comerciale. n dreptul englez societile de persoane Private Partenership i Public Partenership Limited by Shares. Primele ar semna cu societile n nume colectiv, iar urmtoarele cu societile cu rspundere limitat. Mai sunt Companies societile de capital, pe aciuni care pot fi i ele private nchise i public - deschise. Problema legii aplicabile statutului organic al societilor comerciale ntelegem prin statut organic totalitatea problemelor privind constituirea, organizarea, funcionarea, reorganizarea i ncetarea persoanei juridice n general, a societii comerciale n special. Ex: Ne intereseaz dac ncheind un contract de comer internaional cu societatea Dupon SPA din Frana trebuie s tim dac domnul Dupon Luis are capacitatea s semneze contractul sau nu. Societatea respectiv are capacitatea de a ncheia contractul dac s zicem se ocup cu comerul cu brnza i vine in Romnia s cumpere pantofi? Pentru a ti dac are capacitatea de a cotracta trebuie s cunoatem legea aplicabil statutului organic i ntocmai persoanei fizice, legea aplicabil statutului organic inclusiv a societii comerciale persoan juridic este legea naional. Diferitele sisteme de drept stabilesc ns diferit naionalitatea societilor comerciale, ale persoanelor juridice in general. Sunt cunoscute n sistemele de drept 4 criterii pentru determinarea naionalitii persoanelor juridice: Criteriul locului activitii principale Criteriul locului de constituire Criteriul sediului social principal Criteriul controlului Criteriul locului activitii principale este utilizat n statele Pactului Andin statele din America Central i de Sud. Potrivit acestor state, societatea comercial este considerat ca avnd naionalitatea statului pe teritoriul cruia desfoar activitatea principal realiznd cifra prioritar de afaceri. De regul, aceste societi nu-i declar sediul social. Numai c n condiiile proliferrii dezmembrmintelor extrateritoriale ale societilor comerciale (filiale i sucursale) n alte state este greu ca activitatea comercial s fie identic n toate statele (pentru aceeai societate) i mai mult este greu n condiiile actuale ca cifra de
24

CURS 1

afaceri s fie meninut constant ca fiind cea mai important pe acelai teritoriu (nu se poate sa avem o societate care n 2006 i fie venezuelean, n 2007 s fie irakian i tot aa pentru c nu ofer stabilitate). Aceasta este raiunea pentru care alte sisteme de drept mai moderne au reinut criteriul locului de constituire dreptul anglo-american, dar i cel rus i al statelor care s-au desprins din fosta Uniune Sovietic, mai puin Moldova. Potrivit acestor legi societile comerciale sunt considerate ca avnd naionalitate statului pe teritoriul cruia s-au constituit nefiind important unde se gsete sediul social principal. Aceast soluie a ncurajat paradisele fiscale o societate care are capital integral american se constituie n Liechtenstein i i desfoar activitatea aici dei e societate american pentru c locul de constituire este Liechtenstein. Un asemenea criteriu poate conduce la fraud la lege. De aceea criteriul cel mai utilizat i care ofer cea mai mare transparen i certitudine partenerilor este criteriul sediului social principal potrivit cruia societatea este considerat ca avnd naionalitatea statului pe teritoriul cruia i are sediul social principal (sediul real) adic administraia central de unde pornesc indicaii pentru ntreaga activitate.

25

CURS 1

CAPITOLUL III INSTITUIA CONTRACTULUI DE COMER INTERNAIONAL Contractul de comer internaional este contractul comercial marcat de prezena unui element de extraneitate att de puternic nct antreneaz posibilitatea reglementrii concomitente a respectivului contract de cel puin dou sisteme de drept diferite. n legtur cu contractul de comer internaional vom discuta clasificarea (are consecine pe planul regimului juridic), ncheierea contractului, cuprinsul contractului, legea aplicabil contractului i soluionarea litigiilor nscute din contractele de comer internaional. Ct privete clasificarea contractelor de comer internaional: 1) un prim criteriu de clasificare este acela al partenerilor i n funcie de participanii la contractul de comer internaional distingem ntre: - contracte ncheiate ntre state - contracte ncheiate ntre state i comerciani din alte state (contracte mixte sau semiinternaionale) - contracte ncheiate ntre comerciani din diferitele state Ct privete contractele ncheiate ntre state statul ca partener contractual este reprezentat prin Ministrul Finanelor care legitimat n aceast calitate nu are nevoie de depline puteri. Ori de cte ori contractul n cauz este ncheiat pentru statul respectiv de o alt persoan dect Ministrul Finanelor sau la rigoare ambasadorul statului respectiv n ara locului de ncheiere persoana n cauz trebuie s se legitimeze printr-o scrisoare de depline puteri, adic dovada c statul a mputernicit expres un ministru, ministru adjunct, un expert ca pentru stat i n numele statului s ncheie respectivul contract. n legtur cu regimul juridic al acestor contracte n contractele comerciale ncheiate de state, prile (statele) trebuie n mod obligatoriu s aleag legea aplicabil contractului respectiv i s o precizeze n contract. De asemenea, n contractele respective este obligatoriu s se precizeze instana competent s soluioneze eventualele litigii nscute din acel contract. n contractul respectiv statele pri trebuie s fac declaraie expres de renunare la imunitatea de jurisdicie pentru contractul n cauz. A doua categorie de contracte i anume contractele ncheiate ntre state i comerciani din diferitele state n aceste contracte statul continu s fie reprezentat prin Ministrul Finanelor. Prile la contract pot s aleag legea aplicabil, dac nu au fcut-o contractul este supus legii n vigoare n statul parte. Prile pot s aleag instana competent s soluioneze litigiile, dac nu au fcut-o competena revine instanei judectoreti supreme din statul parte. Statul parte la

26

CURS 1

contract trebuie s fac declaraie expres de renunare la imunitatea de jurisdicie pentru acest contract. Contractele ncheiate ntre comerciani din diferitele state reprezint categoria cea mai numeroas. 2) un al doilea criteriu este cel al duratei contractului n funcie de durata contractului este bine ca n cuprinsul acestora s fie inserate anumite clauze. Distingem ntre contracte pe termen scurt pn la 1 an, contracte pe termen mediu (3-5 ani) i contracte pe termen lung (peste 5 ani). Nu exist un instrument internaional, interstatal care s cuprind elemente obiective care s permit clasificarea n funcie de o anumit durat determinat. Aceste intervale temporare evocate au fost stabilite pe cale de practic pe de o parte mprumutate din materia contractelor bancare internaionale, pe de alt parte din materia investiiilor strine directe. n Convenia de la Washington din 1965 care se ocup de soluionarea litigiilor n legtur cu investiiile strine nscute ntre un stat i un investitor strin se apreciaz c putem vorbi despre investiie strin direct dac aceasta a depit 3 ani. n Convenia de la Seul din 1985 privind nfiinarea Ageniei Multilaterale pentru Garantarea Investiiilor Strine se reine de asemenea ca prag de timp durata de 3 ani. n principiile directoare adoptate de Banca Internaional de Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD Banca Mondial) cu privire la investiii apare aceeai durat sub 3 ani, 3-5 ani, peste 5 ani. Din aceste instrumente coroborate ca avnt la aceast clasificare considerndu-se contracte pe termen scurt ntre 1-3 ani, pe termen mediu 3-5 ani i pe termen lung peste 5 ani n funcie de aceast durat n contract este bine s fie numite anumite clauze. 3) o a treia clasificare are n vedere structura contractului i distingem contracte simple (de regul contracte clasice) i contracte complexe. Contractele simple cuprind n structura lor o singur operaie juridic (vnzare, transport, depozit, mandat). Contractele complexe cuprind n structura lor mai multe operaii juridice, de regul interdependente; interdependen din cauza creia regimul juridic al contractului complex este diferit, raportat la operaiile componente. Astfel contractul de factoring, de franchising, de leasing, de consignaie sunt contracte complexe. 4) existena sau inexistena reglementrilor proprii pertinente n legislaiile naionale sau n instrumentele interstatale i distingem contractele numite care cunosc reglementri specifice (vnzarea, mandatul, comisionul, consignaia, transportul) i contractele nenumite care nu au reglementri specifice n legislaiile naionale i care de regul sunt reglementate prin analogie. Exemple: contractul de consulting engineering, contractul de comunicare de know-how. Aceste contracte nenumite ridic problema regimului lor juridic care se stabilete, de regul prin analogie. Metoda analogiei nu conduce la suficient siguran pentru partenerii la respectivul contract.
27

CURS 1

O meniune particular ct privete elementul de internaionalitate al contractelor, de regul, internaionalitatea este definit n fiecare sistem naional de drept. Datorit importanei unei sigure desfurri a operaiilor de comer exterior instrumentele interstatale care reglementeaz strict materii de comer internaional pe categorii de contracte au evideniat i preocuparea definirii internaionalitii acestora. Astfel: Convenia de la Haga (1978) privind legea aplicabil intermedierii consider un contract de intermediere ca avnd caracter internaional dac reprezentatul i intermediarul i au sediul, domiciliul sau reedina pe teritorii statale deosebite i dac intermediarul acioneaz pentru reprezentat pe o pia strin Convenia de la Haga (1986) privind legea aplicabil vnzrii internaionale de mrfuri Convenia de la Viena (1980) privind vnzarea internaional de mrfuri consider o vnzare ca avnd caracter internaional dac vnztorul i cumprtorul la momentul ncheierii contractului i aveau sediul, domiciliu sau reedina pe teritorii statale deosebite. n materie de transport internaional, elementul de internaionalitate este dat de condiia ca locul de ncrcare i locul de descrcare s se gseasc pe teritorii statale deosebite. Convenia de la New York (2000) privind cesiunea de crean consider o asemenea cesiune ca fiind internaional dac cesionarul i cedentul se gsesc pe teritorii statale deosebite sau dac cedentul i debitorul cedat se gsesc pe teritorii statale deosebite. ncheierea contractului Orice contract se consider ncheiat n momentul n care se realizeaz acordul de voin, mai precis n momentul n care voina acceptantului se suprapune ntrutotul pe voina ofertantului. n comerul internaional ne intereseaz n mod special momentul ncheierii contractului pentru c de la acest moment curg termenele i se pune problema executrii obligaiilor asumate i ne mai intereseaz locul ncheierii contractului care poate atrage determinarea legii aplicabile acestuia. Distingem ct privete ncheierea de contractului de comer internaional : a) ncheierea contractului ntre prezeni b) ncheierea contractului prin coresponden (ntre abseni) Ct prevete ncheierea contractului ntre prezeni momentul ncheierii contractului este momentul acordului de voin (cele mai multe fiind contracte consensuale). Locul ncheierii contractului este locul negocierilor finalizate cu acordul de voin. De regul, prile la un contract dei acesta este un contract consensual elaboreaz, redacteaz un nscris, un instrumentum i n acest nscris care
28

CURS 1

consemneaz obligaiile prilor i clauzele convenite se precizeaz locul ncheierii contractului i momentul ncheierii contractului. Dac prile nu au confecionat acest nscris, momentul ncheierii contractului i locul ncheierii contractului se vor stabili potrivit protocolului redactat n urma edinei de negociere. Probleme deosebite apar cnd contractul se ncheie ntre abseni, ntre persoane desprite de mari distane geografice. ntre contractele ncheiate ntre abseni distingem contractele ncheiate la telefon i contractele ncheiate prin coresponden. Situaia clasic este aceea a contractelor ncheiate prin coresponden. Toate sistemele de drept au convenit c un contract este considerat ncheiat n momentul n care scrisoarea de acceptare se suprapune pe ofert. Dac acceptarea difer elementelor din ofert ne gsim n faa unei contraoferte. Scrisoarea de acceptare trebuie s circule ctre ofertant prin mijloace de siguran i rapiditate cel puin egale cu mijloacele prin care a circulat oferta. Diferitele sisteme de drept au reinut teorii diferite privind momentul ncheierii contractului i teorii diferite privind locul ncheierii contractului. Sistemele de drept anglo-americane rein cu privire la ncheierea contractului prin coresponden aa numita teorie a expediiunii potrivit creia contractul se consider ncheiat n momentul n care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare. Data se probeaz cu data nscris n tampila serviciului de cartare de la pota acceptantului. Momentul ncheierii contractului este probat de aceast dat, locul ncheierii contractului este dat de locul suprapunerii voinelor deci de sediul acceptantului care exterioriznd voina de acceptare a suprapus-o pe voina ofertantului. Sistemele de drept cere cuprind legislaii mai recente au reinut o alt teorie teoria recepiunii potrivit creia contractul se consider ncheiat n momentul n care ofertantul a primit scrisoarea de acceptare, momentul este probat cu data menionat n tampila aplicat pe plic de serviciul de pot de la sediul ofertantului, iar locul ncheierii contractului este locul dat de suprapunerea voinelor - sediul ofertantului. Dreptul romn, ca i dreptul portughez, ca i dreptul brazilian rein o variant a acestei din urm teorii. Teoria informaiunii care i gsete reglementare n art. 35 Cod comercial romn i n ceea ce ne privete este reluat i n Legea 105/1992. Potrivit acestei teorii contractul ntre abseni se consider ncheiat n momentul n care prin orice mijloc ofertantul s-a informat, a luat cunotin de acceptare. Acest moment poate fi situat teoretic, cel puin, naintea recepiunii sau ulterior recepiunii. Teoretic momentul informaiunii este situat naintea momentului recepiunii scrisorii de acceptare, dar poate fi i ulterior momentului recepiunii. Este raiunea pentru care aceast teorie cea mai acoperitoare pentru ambele pri. Ct privete locul ncheierii contractului n aceast ipotez este tot sediul ofertantului. n legtur cu contractul ncheiat telefonic (telefonul anuleaz distanele) momentul ncheierii contractului este dat de momentul convorbirii telefonice care
29

CURS 1

materializeaz acordul de voin. Probleme se pun numai n legtur cu locul ncheierii contractului. Dac ne situm pe trmul dreptului anglo-american, locul ncheierii este sediul celui chemat. Dac ne situm pe trmul dreptului continental, locul ncheierii este sediul celui care a avut iniiativa convorbirii telefonice. Se ridic problema dac oferta respectiv acceptarea pot sau nu s fie revocate. Oferta trebuie s fie precis, serioas, s aib suficiente elemente de indentificare pentru a conduce la contract, s depeasc aspectul de policitaiune i s fie pstrat fie nuntrul termenului prevzut n ofert, fie n raport de natura operaiei cu un termen rezonabil. Acceptarea trebuie s fie dat de ndat dac oferta este fr termen, nuntrul termenului prevzut n ofert dac oferta este cu termen i trebuie s corespund ntrutotul elementelor ofertei. Teoretic, nuntrul termenului rezonabil sau al termenului prevzut n ofert, oferta nu se poate revoca i tot teoretic acceptarea odat dat nu mai poate fi revocat. Se accept ns c att oferta ct i acceptarea pot fi revocate fr daune. Pot fi revocate dac scrisoarea de revocare ajunge la destinatar nainte de sau cel trziu odat cu scrisoarea de ofert respectiv de acceptare. Excepie aceea a dreptului englez - cnd Anglia a ratificat Convenia potal universal ncheiat prin anii 1883 a fcut o rezerv i a artat - n convenie pota este intermediara, reprezentanta expeditorului - potrivit dreptului englez pota este reprezentanta destinatarului. n consecin, depunerea unei scrisori la pot fie de ofert, fie de acceptare n dreptul englez face imposibil revocarea acesteia. Cuprinsul contractelor de comer internaional Orice contract de comer internaional trebuie s precizeze mai nti identificarea prilor la contract. Dac este vorba de un stat se va preciza statul, numele persoanei care l reprezint cu precizarea calitii acesteia. Dac partenerul este un comerciant persoan juridic trebuie s se precizeze denumirea, sediul, naionalitatea, dup caz numrul de nmatriculare, numele persoanei fizice care reprezint persoana juridic cu cetenia acesteia, domiciliul i actul de identitate cu care se legitimeaz i cu precizarea calitii pe care o are. Dac partenerul este o persoan fizic (comerciant) se menioneaz numele su de stare civil, domiciliu, cetenia, numrul de nmatriculare dup caz, actul de identitate cu care se legitimeaz. Natura juridic a contractului Este foarte important s se precizeze natura juridic a contractului pentru c n raport de aceasta mai ales dac este un contract numit se poate stabili legea aplicabil sau pot fi aplicate acele dispoziii supletive din lege pe care prile nu le-au avut n vedere expres n contract i nu le-au reglementat eventual ntr-un sens diferit.

30

CURS 1

Prile trebuie s determine n contract drepturile i obligaiile lor, deci s precizeze coninutul contractului, elementele de pre, de plat (modaliti i instrumente), dac este cazul calitatea, termene. n afara acestora, prile pot s includ n contract anumite clauze n dependen de durata contractului i de natura juridic a contractului respectiv. Unele dintre clauze sunt chiar subnelese i chiar dac prile nu le-au inclus expres, ele nfiineaz automat decurgnd din natura specific a contractului: clauza de confidenialitate (contractul de comunicare de know-how, contractul de franchising) clauza de nonconcuren (contractul de publicitate) clauza de exclusivitate (contractul de concesiune exclusiv) Prile pot include n contractul lor clauze referitoare la rspundere i n aceast categorie intr: clauza penal clauza de limitare a rspunderii clauza de agravare a rspunderii clauza de diminuare (exonerare) de rspundere clauza de for major. Clauza penal reprezint preevaluarea prejudiciului pe care oricare dintre prile la contract l-ar putea suporta ca urmare a executrii necorespunztoare sau a neexecutrii obligaiilor asumate. Spre deosebire de materia dreptului civil, clauza penal nu poate fi diminuat de instan. Ex: ...partea care nu i execut obligaia va plti 15% din valoare obligaiei neexecutate pe fiecare zi de ntrziere... Trebuie ales ntre dobnzi i clauz penal, dobnzile se pot pretinde ntr-un contract dac nu s-a nscris o clauz penal. Clauzele de agravare a rspunderii sunt clauze prin care prile convin ca n ipoteza neexecutrii contractului sau chiar cu privire la executarea contractului, aceasta s aib n vedere un plafon de rspundere mai mare dect cel uzual. Clauza de diminuare a rspunderii se rspunde numai efectiv n limita pagubei efectiv suferite, nu a beneficiului nerealizat. Clauza de exonerare de rspundere n materia transportului de mrfuri pe mare a existat Convenia de la Bruxelles (1924) privind regulile de la Haga care se refereau la transportul de mrfuri sub conosament i aceast convenie a fost nsoit de catalogul exonerrilor respectiv de precizarea situaiilor n care armatorul prin cpitanul vasului nu rspundea pentru pagubele create mrfurilor. Clauzele de limitare a rspunderii pot mbrca uneori forma legal n sensul c n Convenia Cotif, convenia privind trasportul de mrfuri pe calea ferat se prevede c dac expeditorul nu a declarat corect sau nu a declarat deloc valoarea i natura mrfii, cruul (transportatorul) va rspunde n limita unui anumit numr de DST/colet.
31

CURS 1

Clauza de for major este o clauz exoneratoare de rspundere. Exonerarea de rspundere este efectul automat al includerii n contract a clauzei de for major. Fora major nseamn producerea pe parcursul contractului a unui eveniment independent de voina i fapta prilor, absolut insurmontabil care face executarea contractului pentru una dintre pri absolut imposibil. ntruct fora major nu are o definiie unanim acceptat ntruct n numeroase legislaii nu este definit ci este evideniat d epractic, o dat cu includerea n contract a clauzei de for major, prile trebuie s defineasc ce neleg prin for major pentru contractul respectiv. Prile trebuie s precizeze ce durat a evenimentului de for major antreneaz rezilierea contractului fr daune sau ce durat este acceptat doar pentru ntrziere n executare. Trebuie de asemenea s precizeze n ce interval prile trebuie s i comunice reciproc producerea evenimentului de for major i ncetarea acestuia i n sfrit dac i cine anume urmeaz s certifice evenimentul de for major. Dac prile nu au stabilit cine d certificatul pentru Romnia certificatul de for major este dat de Camera teritorial de Comer i Industrie. O alt categorie de posibile clauze sunt aa numitele clauze de meninere a valorii contractului. Acestea decurg din faptul c n covritoarea lor majoritate contractele de comer international sunt contracte cu titlu oneros; cu alte cuvinte prile i procur echivalente fiind totodat contracte comutative, covritoarea lor majoritate. Acest element face prile s fie preocupate de meninerea echilibrului prestaiilor lor n condiiile evoluiilor uneori extrem de rapide ale pieei. Clauzele de meninere a valorii contractului sunt prezente n toate contractele i se mai numesc clauze de consolidare a preului. Cele mai cunoscute sunt: 1. clauza de indexare 2. clauza de opiune asupra monedei liberatorii 3. clauza valutar 4. clauza aur 1. Clauza de indexare presupune determinarea n contract a monedei de plat a preului cu exprimarea acestuia n uniti de msur, de materie prim sau materie energetic deficitar presupus de executarea respectivului contract. O asemenea clauz de indexare (consolidare a preului) pune la adpost ambele pri (de modificrile aprute pe pia). 2. Clauza de opiune asupra monedei liberatorii presupune determinarea preului contractual ntr-o moned de cont cu posibilitatea achitrii acestuia la termen ntr-una din mai multele valute convenite la momentul ncheierii contractului. Aceast clauz conduce la meninerea echilibrului prestaiilor prin evitarea riscului de schimb valutar.
32

CURS 1

3. Clauza valutar mbrc mai multe forme: 3.1. Clauza monovalutar se va preciza n contract moneda de plat i preul va fi indexat n raport ce privete clauza monovalutar de o valut considerat forte pe piaa respectiv. 3.2. Clauza plurivalutar aceasta presupune luarea n considerare a unui co valutar adic am mai multe valute i preul se determin n raport de media ponderat a ratelor reciproce de schimb dintre monedele avute n vedere n coul valutar. 3.3. Clauza D.S.T. are n vedere raportarea, indexarea preului contractual n funcie de dreptul special de tragere (D.S.T) moneda structural a FMI. Este utilizat n contractele care au la baz un mprumut de la Fondul Monetar. 4. Clauza aur are n vedere precizarea monedei de plat, dar exprimarea preului contractual n funcie de valoarea gramului de aur. Ea nu este admis n statele care nu coteaz aurul la burs. n contractele pe termen lung e util ca prile s insereze o alt categorie de clauze clauze de adaptare a contractului. Acestea au n vedere restabilirea echilibrului rupt al prestaiilor, ruptura fiind fcut de evoluia pieei. Clauzele de adaptare aliniaz contractul la pia; este o aliniere care decurge din contract i care nu este purttoare de daune, nu antreneaz plata de daune. Cele mai utilizate sunt: clauzele clientului mai favorizat clauza ofertei concurente clauza de impreviziune sau de hardship clauza de renegociere a preului Clauza clientului mai favorizat are un grad mai mare de automatism apropiindu-se din acest punct de vedere de clauzele de meninere a valorii contractului care toate sunt cu un mecanism automat de aplicare. Presupune c dac pe durata contractului primar, cel care a acordat clauza, ncheie cu un ter un contract de acelai fel, n condiii mai favorabile terului respectiv, s fie inut s alinieze i primul contract acestor condiii mai favorabile, adic acestor condiii acordate clientului mai favorizat. Clauza ofertei concurente are un grad de automatism mai redus. Mecanismul clauzei se declaneaz de ctre beneficiarul clauzei care dac pe durata contractului primar primete de la un ter o ofert mai avantajoas pentru un contract de acelai fel s poat prezenta aceast ofert clientului primar. Acesta are urmtoarele posibiliti: - fie situaia financiar i permite i atunci aliniaz contractul primar ofertei concurente i relaia contractual continu - fie contractul primar partenerul neavnd posibiliti financiare, se suspend, fr daune i pe o durat (durata suspendrii); beneficiarul clauzei va ncheia contractul cu terul ofertant
33

CURS 1

- fie contractul primar se reziliaz fr daune i beneficiarul clauzei va ncheia contractul cu terul ofertant. Pentru ca o clauz a ofertei concurente s opereze trebuie ca n contractul primar s se precizeze limitele n care o ofert este concurent. Clauza de hardship aceast clauz are ca punct de pornire un principiu fundamental de drept; acela potrivit cruia pacta sunt servanta dac rebus sic stantibus'' = obligaiile asumate prin contracte trebuie aduse la ndeplinire dac nu s-au modificat esenial condiiile determinante la ncheierea acelui contract. Clauza de hardship are n vedere tocmai posibilitatea producerii pe durata contractului de lung durat a unei modificri eseniale a condiiilor care au fost determinante pentru ncheierea acelui contract. Evenimentul de hardship produs este imprevizibil, insurmontabil pentru pri, nu depinde de fapta sau voina prilor care face executarea pe mai departe a contractului pentru una dintre pri cel puin posibil, dar extrem de nrobitoare. Caracterul insurmontabil nu este absolut, este rapostat la posibilitile prii in cauz. Ori de cte ori n contract e prevzut clauza hardship i una din pri se confrunt cu un eveniment de hardship trebuie s prezinte situaia partenerului i dac acesta accept calificarea menionatului eveniment ca fiind un eveniment de hardship vor proceda mpreun la renegocierea acelui element contractual afectat de evenimentul de hardship. Dac partenerul contractual nu accept calificarea evenimentului ca fiind un eveniment de hardship, prile se vor adresa unei instane de arbitraj (arbitru) care are a se pronuna numai asupra calificrilor evenimentului: hardship sau nu soluia dat de arbitru fiind obligatorie pentru pri. Evenimentul de hardship trebuie deosebit de evenimentul de for major Spre deosebire de fora major care exonereaz de rspundere automat pentru c face executarea pe mai departe a contractului absolut imposibil, n ipoteza situaiei de hardship pe de o parte nu trebuie enumerate evenimentele de hardship (nu pot fi previzionate), dar producerea unui asemenea eveniment face executarea pe mai departe a contractului posibil, dar foarte oneroas (nrobitoare). O alt categorie de clauze care pot figura n contract sunt clauze care i produc efectul dup ncetarea contractului. Acestea sunt clauzele de continuitate care au n vedere prezervarea unei piee de aprovizionare, a unei piee de desfacere, a bunelor relaii dintre clieni. Clauza mbrac forma: clauzei primului refuz sau clauza primului i ultimului refuz. Dac n contractul primar a fost inclus clauza primului refuz prile la contract sunt obligate ca dup expirarea acestuia s nu ncheie un contract de acelai fel cu un ter dect dup ce au fcut oferta partenerului primar i acesta a refuzat. n contractul de comer internaional poate figura clauza de electio juris (de alegere a dreptului aplicabil) i clauza compromisorie. Ambele sunt incluse n temeiul libertii contractuale care n materia contractului de comer internaional are valene sporite. De regul n exercitarea principiului libertii contractuale,
34

CURS 1

prile pot s insereze n contractul lor orice clauz n limita dispoziiilor supletive din legislaiile naionale. Mai mult ns, n materie de comer internaional prile pot s stabileasc de comun acord care este legea aplicabil contractului respectiv. Clauza de electio juris Dreptul comerului internaional implic norme de drept internaional privat i mai ales aduce n discuie problema legii aplicabile. Pentru ca prile la un contract s dispun de ct mai mult certitudine, sistemele naionale de drept, inclusiv dreptul internaional privat din acestea recunosc prilor la un contract dreptul de a alege legea aplicabil contractului. Principiul este un principiu conflictual, aparinnd dreptului internaional privat i poart denumirea de lex voluntatis. n temeiul lui lex voluntatis, prile la contract pot s aleag lex contractus (legea contractului). n unele sisteme de drept acest principiu are valoare legal (este prevzut n lege) i este situaia n ceea ce ne privete a Legii 105/1992. n alte sisteme de drept principiul este evideniat, recunoscut n practica judectoreasc i arbritrar (situaia sistemelor anglo-americane de drept). Instrumente internaionale n materie recunosc prilor dreptul de a alege legea aplicabil: Convenia de la Haga din 1978 n materie de intermediere, Convenia de la Haga din 1986 n materie de vnzare, Convenia de la Geneva din 19301931. Ct privete dreptul prilor, posibilitatea prilor de a alege legea aplicabil reinem c unele sisteme de drept permit prilor s aleag ca lex contractus orice lege n vigoare (dreptul romn). Se i citeaz din practica de arbitraj un contract ncheiat ntre un vnztor turc i un cumprtor romn de msline supus legii greceti (n dreptul grecesc este o lege ce se ocupa de calitatea mslinelor). Alte sisteme de drept oblig prile s aleag ca lex contractus o lege cu care contractul are o legtur efectiv, serioas, semnificativ, substanial - precum dreptul american, englez , polonez. Indiferent de soluie prile pot alege ca lex contractus numai o lege n vigoare. Dac prile la contract au trimis la o lege abrogat sau la un proiect de lege, aceast trimitere are semnificaia a ceea ce dreptul numete receptare contractual. Dac n contractul lor prile trimit la o lege abrogat, asta nseamn c lor le-a convenit acest text de lege i n loc s scrie n contract, s copieze textul de lege, nteleg s transforme acest text de lege al contractului n corp al contractului, n nscris contractual; sau le-a czut n mn un proiect de lege, li se pare foarte potrivit acest proiect de lege, nu se tie cnd va intra n vigoare, din aceeai problem a comoditii vor face trimitere la acest proiect de lege pe care l preiau ca text al contractului. Ex: n practic, la nivelul statelor socialiste a existat o organizaie CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) care nu mai exist astzi. La nivelul lui s-au fcut diferite lucruri, printre altele s-au elaborat nite norme uniforme care erau obligatorii ntr-o manier sau alta. Printre aceste norme erau condiiile generale de livrare CAER varianta cea mai complet era cea din 1985 nite reguli care priveau vnzarea de mrfuri, dar erau extrem de minuios elaborate. Ele
35

CURS 1

priveau: cum se aplic etichetele, cum se face marcajul, cum se face ambalarea, cum se ncarc n mijlocul de transport, n cte zile trebuie fcut declaraia .a.m.d, deci o elaborare extrem de minuioas care nu mai exist. Nu mai exist nici aceste condiii dar exist niste comerciani care au avut o ndelung perioad relaii reciproce i provin din aceste state foste membre ale CAER-ului; pentru aceti comerciani pe categorii de operaii aceste condiii erau foarte utile i atunci astzi cnd CAER-ul nu mai exist, ei pot s treac n contractul lor aplicarea condiiilor generale ale CAER varianta din 1985. Asta nu nseamn n nici un fel c au neles s supun contractul respectivelor condiii generale care nu mai exist, ci nseamn c n loc s copieze ce scrie acolo, neleg sa trimita la acel text care le este comun cunoscut i s-l transforme n text al contractului i independent de aceasta, prile la contract vor putea alege legea aplicabil, totdeauna o lege n vigoare. A se face diferen ntre legea aplicat de pri i receptarea contractual. Astzi prile la contract pot s aleag mai multe legi care s guverneze parial contractul. Astfel ele pot s aleag o lege pentru obligaiile uneia dintre pri, o alta pentru obligaiile celeilalte pri, o lege aplicabil calitii sau dup care se apreciaz calitatea, o alta dup care se apreciaz penalitile. De regul prile nu cunosc acest lucru i tot de regul omit s aleag legea aplicabil (din neglijen, grab, din nepricepere, netiin) i nici nu are semnificaie pentru ele de exemplu pentru c unul tie s vnd pantofi cellalt tie s cumpere pantofi i nu este interesat de nimic altceva. Probleme apar n momentul n care apar litigiile (unul nu-i execut obligaiile i cellalt are nevoie de plata preurilor sau dovada pentru care nu s-au pltit preurile ca s-i poat continua comerul). n momentul n care apare litigiul, instana chemat sau forul de jurisdicie chemat s soluioneze litigiul trebuie s tie care este legea nfrnt care a fost legea care guverna contractul, prile nu au ales-o i atunci instana sau forul de jurisdicie trebuie s stabileasc legea aplicabil prin mecanismul soluiilor conflictuale subsidiare. n tcerea prilor forul de juriscdicie va stabili legea aplicabil contractului fcnd aplicare principiilor conflictuale subsidiare. Acestea pot fi: principii conflictuale subsidiare legale, prevzute n lege, cum este de exemplu n dreptul romn sau pot fi principii conflictuale evideniate de practic cum este situaia dreptului anglo-american. Ct privete dreptul romn care este din acest punct de vedere aliniat Conveniei de la Roma din 1980 ncheiat ntre statele membre ale UE i referitoare la legea aplicabil obligaiilor contractuale (Roma1) pregtindu-se o variant privind obligaiile extracontractuale (Roma2) dac prile nu au ales legea, Legea 105/1992 spune c respectivul contract sinalagmatic (cum este contactul de comer internaional n general) este supus legii cu care contractul are legtura cea mai semnificativ. Legiuitorul romn consider n acord cu practica internaional c un contract sinalagmatic are legtura cea mai semnificativ cu legea n vigoare la sediul, domiciliul sau reedina debitorului prestaiei caracteristice contractului respectiv. Dac ntr-un caz concret nu se poate stabili
36

CURS 1

prestaia caracteristic, datorit complexitii contractului sau dac nu se cunoate sediul debitorului prestaiei caracteristice, contractul se consider supus legii n vigoare la locul ncheierii contractului (lex loci contractus sau lex loci solutiones). Aceeai este soluia dreptului romn i pentru contractele unilaterale (care nasc obligaii pentru una dintre pri numai). n dreptul anglo-american, practica a evideniat drept soluie n tcerea prilor, cu precdere, lex locis executiones (legea locului de executare) pornindu-se de la ideea c executarea contractului este cauza, scopul ambelor pri la contract. Dac un contract are executare succesiv el se consider a fi supus legii n vigoare la locul executrii principale. Iar dac, n mod excepional, nu se poate stabili locul executrii principale sau nu se cunoate locul executrii sau acesta este incidental contractul se consider deinnd subsidiar supus legii locului de ncheiere. Asemenea soluii conflictuale, de regul, sunt strine prilor, de aceea practicienii, comercianii au simit nevoia s gseasc mijoace de a proteja prtile la un contract sub aspect al dreptului aplicabil i s-a procedat la elaborarera unui cadru uniform al contractului. Acesta se poate realiza prin 2 modaliti: cadru uniform contractual al contractului de drept internaional i cadru uniform legal. Cadrul uniform contractual este realizat de asociaii internaionale de comerciani sau organisme internaionale i are o aplicaiune facultativ, indiferent de forma de manifestare; devine obligatoriu numai dac ntr-o ipotez concret prile au convenit s-l aplice. Cadrul uniform legal este rezultatul efortului statelor, este materializat n convenii interstatale care sunt obligatorii pentru partenerii concrei din statele aderante ale conveniei. Cadrul contractual rezid n: contracte tip, contracte cadru, model de contract, ghidul de contractare, condiii generale sau uzane comerciale internaionale (INCOTERMS). Clauza compromisorie Aceasta aduce n discuie problema soluionrii litigiilor nscute n legtur cu executarea necorespunztoare sau neexecutarea contractelor de comer internaional. Competena de drept comun a soluionrii litigiilor revine instanelor de ordin judectoresc, n special instanei judectoreti de la sediul prtului. Exist ns ipoteze prevzute de legea procedural cnd independent de sediul prtului se stabilete drept competent o alt instan competenele exclusive. Astfel, un litigiu n legtur cu un bun imobil este de competena exclusiv a instanei de la locul de situare a imobilului indiferent cine este reclamantul sau prtul. Alteori legea procedural prevede de asemenea o competen obligatorie, independent de prt i reclamant, dar alternativ respectiv lsnd posibilitate reclamantului s aleag ntre mai multe instane deopotriv competente, dar numai dintre acelea.
37

CURS 1

ntr-un contract de transport internaional de mrfuri este competent instana staiei de ncrcare, instana locului de descrcare, instana din parcurs unde s-a produs faptul prejudiciabil (accidentul, furtul mrfii). ntr-un contract de asigurare este competent instana de la sediul asiguratorului, de la sediul asiguratului, de la locul sinistrului, de la locul siturii obiectului asigurrii. n legtur cu cambiile este competent instana locului de emitere sau instana locului plii. Ct privete girul este competent instana locului girului, instana locului avalului. Dac n legea procedural nu se prevede o competen exclusiv sau o competen alternativ, prile la contract sau prile n litigiu pot prin aa numita convenie de prorogare de competen s convin s soluioneze litigiul dintre ele n faa unei alte instane dect instana de la sediul prtului poate s fie instana de la sediul reclamantului, instana de la locul ncheierii contractului sau orice alt instan. Soluionarea litigiilor n faa instanelor judectoreti prezint foarte multe inconveniente pentru comerciani: durata soluionrii este foarte mare ceea ce mpiedic bunul mers al relaiilor comerciale dintre parteneri; regulile procedurale sunt foarte complicate, greu de cunoscut i de stpnit de pri, de aceea trebuie s apeleze la serviciile avocailor care practic onorarii mai mult dect impresionante; avocaii, n funcie de vechime, au anumite competene ce duc la onorarii suplimentare. Din aceast cauz s-a simit nevoia gsirii unei mecanism care s rspund mai bine imperativului celeritii comerului i acest mecanism este dat de arbitrajul pentru comerul internaional. Arbitrajul comercial reprezint o modalitate jurisdicional de soluionare a litigiului. Prile la un contract pot s apeleze la soluionarea litigiului pe calea arbitrajului numai dac, n legea lor procedural, se permite aceasta (Codul de Procedur Civil cartea a 4-a). Acest arbitraj poate fi clasificat din mai multe puncte de vedere: 1. dup elementele pe care le utilizeaz arbitrii n soluionarea cauzei: - arbitraj in jure (n drept) n cazul cruia arbitrii soluioneaz cauza fcnd aplicarea unei legi n vigoare fie aleas de pri, fie desemnat de ei; - arbitraj ex ecvo edvono (n echitate) este utilizat dac contractul este un contract nenumit (nu are o lege), este un contract complex i arbitrii vor soluiona cauza fcnd aplicarea principiilor generale de drept, principiului bunei-credine, principiului echitii;

38

CURS 1

2. dupa durata instanei de arbitraj: - arbitraj ocazional (ad-hoc) presupune ca instana de arbitraj s se constituie pentru un litigiu special i s dureze numai ct dureaz soluionarea acelui litigiu. - arbitraj permanent (instituionalizat) - n comercial sunt utilizate tot mai multe aceste instane de arbitraj, acestea au de regul o durat nedeterminat n timp, permanent i totdeauna o structur proprie, de sinestttoare. Acestea, la rndul lor, pot fi clasificate din 2 unghiuri de vedere : 1. dpdv al competenei materiale avem: arbitraje generale - pot soluiona orice fel de litigii, legate de orice categorie de contracte de comer internaional (Curtea de Arbitraj Comercial Internaional de pe lng Camera de Comer i Industrie Internaional de la Paris; Curtea de Arbitraj Comercial Internaional de pe lng Camera de Comer i Industrie a Romniei) arbitraje specializate - pot soluiona litigii nscute n vedere cu anumite contracte (Curtea de Arbitraj de la Londra n materia transportului pe mare; Comisia de Arbitraj de la Bremen n comerul cu bumbac; arbitrajul de la Montreal n comerul cu produse de pete) 2. dpdv al competenei teritoriale: instane de arbitraj cu vocaie universal (Curtea de Internaional de Arbitraj de pe lng Camera Internaional de Comer de la Paris care poate soluiona litigii dintre parteneri comerciali din orice col al lumii) instane cu competen regional (pot soluiona litigii numai dintre partenerii din anumite puncte geografice) arbitrajul asiatic de la Kuala Lumpur, arbitrajul afro-asiatic de la New Delhi Pot exista arbitraje bilaterale care pot soluiona litigii dintre partenerii a dou state (Comisia de Arbitraj americano-canadian). Cele mai multe instane de arbitraj sunt arbitraje naionale cu competen internaional: Institutul Regal de Arbitraj de la Stockolm, Comisia de Arbitraj de la Berlin, Curtea de Arbitraj de la Zurich, Comisia de Arbitraj de la Sofia, Comisia de Arbitraj de la Moscova, Comisia de Arbitraj de la Atena, Curtea de Arbitraj Comercial Internaional de pe lng Camera de Comer i Industrie a Romniei. Toate aceste instane permanente de arbitraj au propriile lor reguli de procedur care se aplic soluionrii litigiilor dac prile nu au convenit altfel. Regulamentele de procedur sunt aliniate unele unui regulament de procedur uniform elaborat de UNCITRAL, iar alte regulamente sunt aliniate regulamentului elaborat de Camera Internaional de Comer de la Paris i toate fr excepie respect legea procedural ale statului sediului. Arbitrajul comercial reprezint o modalitate derogatorie fa de competena de drept comun a instanelor judectoreti, este raiunea pentru care investirea instanei de arbitraj trebuie fcut n forme speciale. Aceast investire se poate realiza:
39

CURS 1

1. prin voina statelor; 2. prin voina prilor care mbrac dou forme: - forma clauzei de arbitraj (compromisorie) - clauza compromisului Modaliti internaionale de plat CEC-ul Este angajat la ordinul pe care l d emitentul bncii sale de a plti beneficiarului sau la ordinul beneficiarului, la prezentare, o anumit sum de bani. Trebuie sa cuprinda: - denumirea de cec in limba de redactare a inscrisului - numele emitentului - numele trasului - locul platii - care este sediul trasului - suma - scadenta. Trsturi: Trasul este totdeauna o banca. Este o banca la care emitentul are constituit in prealabil un provizion, in cuantum cel putin egal cu suma mentionata pe cec Acest provizion rezulta dintr-un depozit prealabil sau dintr-un credit prealabil dat de tras emitentului. Spre deosebire de celelalte titluri de credit, cecul nu se prezint la acceptare, orice mentiune despre acceptare se considera nescrisa, el se plateste obligatoriu la prezentare. Daca la prezentare, trasul constata ca emitentul nu mai are bani in depozit (nu mai exista provizionul) actul de a fi emis cecuri fr acoperire reprezint infraciune i antreneaz pedeapsa privativ de libertate pentru emitent. Cecul trebuie prezentat la plata cel tarziu in 8 zile de la emitere daca trasul este in aceeasi localitate, in 15 zile pentru localitati diferite din aceeasi tara, in 30 zile de la emitere daca este vorba de localitati diferite din tari care se afla pe acelasi continent, in 70 de zile daca este vorba de continente diferite. In cadrul Conveniei de la Geneva din 1930 sub auspiciile Ligii Naiunilor Tempore, s-au elaborat 3 conventii privind cambia si biletul la ordin: - o conventie privind legea uniform asupra cambiei si biletului le ordin, - o a doua conventie privind unele principii de soluionare a conflictelor de legi in materie de cambie si bilet la ordin - a treia conventie privind taxa de timbru in materie de cambie si bilet la ordin. In 1931 la Geneva, au fost adoptate 3 conventii in materie de CEC. Statele lumii s-au impartit cu privire la aceste conventii: unele au participat la elaborarea conventiilor dar nu le-au ratificat (Romania), altele au ratificat numai
40

CURS 1

unele conventii (Mexic), o a treia categorie de state care nu au ratificat conventiile dar atunci cand au adoptat legea proprie s-au inspirat din legislatia statelor care au ratificat conventiile (Romania). Romania a adoptat in materie Legea 58/1934 privind cambia si biletul la ordin si Legea 59/1934 privind cecul, ambele modificate in 1994 (nesemnificativ). Cele doua legi au fost copiate dupa legislatia italiana, Italia ratificand Conventiile de la Geneva in 1933. In consecinta, reglementarea din Legea 58 si 59 este perfect aliniata legii uniforme adoptate la Geneva. Au ramas diferente de reglementare numai in materia dreptului international privat, dar dreptul international privat roman este principial aliniat solutiilor din dreptul international privat al statelor continentale. Intrucat exista diferente de reglementare intre dreptul continental si dreptul anglo-american, in materia titlurilor de credit s-a incercat elaborarea unei legi care sa marieze cele 2 tendinte si este Convenia de la New York din 1988 elaborata sub auspiciile UNCITRAL-ului si care incearca sa puna cap la cap dreptul continental cu dreptul anglo-american. Conventia nu a intrat in vigoare si chiar daca va intra in vigoare reglementarile sunt aplicabile numai daca si in masura in care intr-un caz concret partile trimit la conventie. Cat privesc aspectele de drept international privat legate de aceste instrumente de plata care antreneaza teritorii statale diferite - potrivit Conventiilor de le Geneva s-a retinut autonomia titlurilor. In materie se confrunta 2 tendinte: - o tendinta care are in vedere asa numita teorie pluralist retinuta si de Romania si de Conventiile de la Geneva - o a doua tendinta teoria unicitii care caracterizeaza sistemele angloamericane. Potrivit sistemelor anglo-americane titlul este supus unei singure legi de la emitere pana la plata, de regula legea locului platii. Cat priveste sistemul continental retinut si de Conventiile de la Geneva in teoria pluralista, pornindu-se de la caracterul autonom fiecare subscriitur este supus locului emiterii. Fiecare raport cambial este supus legii locului de emitere daca partile nu au ales cumva anterior o alta lege pe care sa o mentioneze pe titlu. Cat priveste plata, ea este supusa legii locului platii, in functie de care vom ti daca se accepta plata partiala, plata in rate, etc. Cat priveste capacitatea obligatiilor cambiale, Conventiile de la Geneva supun aceasta capacitate legii nationale si prevad ca daca legea nationala trimite la o alta lege se va aplica aceasta lege, deci se accepta retrimiterea de gradul unu, iar daca obligatul cambial este incapabil potrivit legii nationale, dar este capabil potrivit legii locului de emitere este considerat capabil, solutia este retinuta si de dreptul roman in Legea 105/1992 cu mentiunea ca nu este acceptata retrimiterea. Cat privesc modalitatile internationale de plata cele mai utilizate sunt: incaso-ul, acreditivul si scrisoarea comercial de credit. Datorita importantei acestora pentru buna desfasurare a comertului international si pentru realizarea platilor internationale care sunt intotdeauna interbancare in materie s-au elaborat
41

CURS 1

de catre Camera Internationala de Comert de la Paris, reguli si uzante uniforme, intregite si modificate in timp. Acestea au fost recomandate de Adunarea Generala ONU tuturor statelor si bancilor din aceste state, ratiune pentru care covarsitoarea majoritate a bancilor lumii aplica in raporturile lor reciproce referitor la aceste modalitati internationale de plata regulile si uzantele uniforme elaborate de Camera Internationala de Comert de la Paris. Cat priveste incaso-ul acesta are in vedere ordinul dat de exportator bncii sale ca pe baza prezentrii documentelor atestnd executarea contractului de export s ncaseze de la importator prin banca importatorului preul exportului. In functie de documentele care circula de la exportator la importator prin intermediul celor 2 banci, incaso-ul poate fi: Incaso simplu cand circula documente financiare Incaso documentar cand circula documente comerciale, facturi conosamente etc. In functie de momentul platii incaso-ul poate fi: Incaso cu acceptare prealabil: este de doua feluri: a) incaso-ul document contra plat exportatorul transmite bancii sale documentele atestand executarea contractului, banca le transmite bancii importatorului, banca importatorului i le prezinta importatorului si daca acesta le confirma ca reprezentand executarea exportului, ordona plata (intai le accepta si apoi ordona plata). b) incaso-ul document contra acceptare are in vedere ca o data cu documentele care atesta executarea contractului sa se transmita la importator cambia trasa de exportator asupra importatorului si in aceasta ipoteza, verificand documentele atestand verificarea contractului si constatand ca ele confirma aceasta executare, importatorul va accepta cambia trasa asupra sa de catre exportator. Incaso cu acceptare ulterioar presupune ca cele 2 banci, a exportatorului si a importatorului, sa aiba o banca corespondent comuna la care ambele banci sa aiba conturi. In aceasta ipoteza, banca exportatorului prezinta documentele bancii sale care ii alimenteaza contul cu contravaloarea exportului si transmite documentele la banca corespondent comuna. Aceasta va alimenta contul bancii exportatorului cu contravaloarea exportului. Banca corespondent va debita cu suma corespunzatoare contul bancii importatorului si va remite documentele atestand executarea exportului. Banca importatorului va debita totul importatorului cu contravaloarea exportului si va prezenta documentele. Daca verificand documentele, importatorul va constata ca ele atesta executarea exportului va confirma plata. Daca va constata ca documentele remise nu atesta executarea contractului va avea la dispozitie aciune n regres impotriva exportatorului pentru restituirea platii.

42

CURS 1

Modalitatea internationala de plata a incaso-ului este destul de greoaie si cu multe incertitudini pentru importator si exportator, ratiune pentru care se utilizeaza cu mare succes acreditivul. ACREDITIVUL Acreditivul are concomitent i funcia de garantare a plii, el este un titlu bancar, ntre banca importatorului i banca exportatorului. Mecanismul este declansat de importator care ordona bancii sale ca aceasta sa permita bancii exportatorului ca pe baza verificarii documentelor atestand executarea exportului sa procedeze la efectuarea platii din creditul deschis de banca importatorului. De aceea se numeste acreditiv, pentru ca are la baza un credit. Exista mai multe tipuri de acreditive dar ne intereseaza urmatoarele: Acreditiv revocabil - are la baza un credit revocabil. Se utilizeaza ori de cate ori exista dubii din partea importatorului in legatura ca capacitatea exportatorului de a executa de indata contractul sau daca importatorul este interesat ca exportul sa se realizeze cat mai repede. In aceasta ipoteza banca importatorului comunica bancii exportatorului deschiderea creditului si caracterul revocabil al acestuia. Banca exportatorului comunic la rndul su exportatorului deschiderea acreditivului din care exportatorul poate fi platit daca prezinta cat mai repede documentele ce atesta executarea exportului. n aceasta ipoteza banca exportatorului este banc notificatoare (ea doar comunica deschiderea acreditivului). Acreditiv irevocabil - banca importatorului va comunica bancii exportatorului deschiderea acreditivului, comunicandu-i totodata intervalul de timp in care creditul este deschis, de regula 30 60 zile potrivit conventiei partilor. In aceasta ipoteza, banca exportatorului este o banca confirmatoare, in sensul ca: daca primeste documentele care atesta executarea contractului, ea poate proceda la plata. SCRISOAREA COMERCIAL DE CREDIT Este modalitatea de plata in care este exclusa prezenta bancii exportatorului. Este ordinul dat de importator bncii sale ca pe baza verificrii documentelor atestnd executarea exportului, s accepte cambia tras de exportator asupra importatorului. In aceasta ipoteza, scrisoarea comerciala de credit este domiciliata totdeauna in tara exportatorului, toate spezele bancare sunt suportate de importator. Spre deosebire de acreditiv, care poate fi domiciliat in tara exportatorului, spezele bancare sunt suportate de importator, in tara importatorului cand spezele bancare sunt suportate de exportator sau intr-un stat tert unde cele 2 banci a exportatorului si a importatorului au o banca corespondent comuna, ipoteza in care spezele bancare se partajeaza intre importator si exportator.

43

CURS 1

CAPITOLUL IV Contractele speciale de comer internaional


44

CURS 1

Contracte de intermediere n dreptul comerului internaional Intermedierea de comert are la baz o instituie a dreptului civil respectiv reprezentarea voluntar convenional n temeiul creia o persoan numit reprezentant este mputernicit s ncheie acte juridice n numele i pe contul reprezentatului. Dreptul continental, in legiuirile civile reglementeaza ca prototip al reprezentarii conventionale contractul civil de mandat, dreptul anglo-american nu cunoaste institutia mandatului civil. Este ratiunea pentru care intermedierea de comert in dreptul comertului international cunoaste reglementari diferite in dreptul continental fata de dreptul anglo-american. In dreptul continental civil, in legiuirea civila este reglementat contractul civil de mandat. Acesta este contractul care se incheie intre reprezentat numit mandante si reprezentant numit mandatar. Pornind de la acest contract legiuirile comerciale au reglementat contractul de mandat comercial precum si contractul de comision, contractul de agent, contractul de curtaj. Contractul de mandat comercial Se deosebeste de mandatul civil prin urmatoarele: mandatarul este retribuit, spre deosebire de contractul civil este un contract cu titlu oneros. Ca expresie a caracterului cu titlu oneros mandatarul in contractul comercial de mandat este remunerat pentru activitatea sa si se bucura de privilegiul dreptului de retenie asupra bunurilor corporale pe care le detine pentru mandante si din valoarea carora se poate indestula cu precadere, pentru recuperarea sumei datorate ca plata si pentru debursarea cheltuielilor utile si necesare facute cu mandatul. Mandatarul are dreptul sa i se ramburseze cheltuielile utile si necesare (diferite de cele voluptorii care sunt optionale) El nu poate retine sumele de bani pe care le-a incasat pentru mandante. El este obligat sa remita de indata mandantului aceste sume de bani, in caz contrar fiind tinut la plata dobanzilor. Spre deosebire de mandatul civil, mandatarul in contractul comercial de mandat poate depasi puterile date de mandante daca acestea profita mandantelui. Depasire pentru care nu are nevoie de confirmare. Daca ne gasim pe taramul relatiei de drept civil mandatarul trebuie sa se limiteze la procura data de mandante. Orice depasire antreneaza propria sa raspundere, aceasta raspundere nu este antrenata daca mandantele confirma. n materie comerciala, depasirea nu are nevoie de confirmare daca: 1. profita interesului comercial al mandantelui 2. se incadreaza in notiunea de mandat aparent potrivit obiceiului locului pe piata mandatarului.

45

CURS 1

Mandatarul n mandatul comercial trebuie sa aiba ca si in mandatul civil o vointa neviciata dar mai mult el trebuie sa fie comerciant. In materia comerciala mandatul este de doua feluri: a) Mandat cu reprezentare este contractul de mandat in temeiul caruia mandatarul ncheie actul juridic cu terul n numele i pe contul mandantelui nomine alieno. In aceasta ipoteza parte in contractul cu tertul este mandantele, in consecinta numai mandantele trebuie sa aiba capacitatea comerciala necesara pentru incheierea contractului cu tertul. Numai mandantele are actiune impotriva tertului pentru executarea contractului. b) Mandat fr reprezentare mandatarul ncheie actul juridic cu terul nomine proprio( n numele su) dar pe contul mandantelui. El este obligat sa arate tertului ca lucreaza pe contul mandantelui. In aceasta ipoteza trebuie sa aiba capacitatea comerciala necesara incheierii contractului cu tertul, deopotriva mandatarul care este parte si mandantele, in contul caruia se incheie, si au actiune impotriva tertului pentru executarea contractului atat mandantele cat si mandatarul. Ori de cate ori mandantele si mandatarul isi au sediul, domiciliu sau resedinta pe teritorii statale deosebite contractul are caracter international si se pune problema legii aplicabile. Partile pot alege legea aplicabila. Daca nu au facut-o, in practica se confrunta doua solutii: > prima solutie retinuta de dreptul ceh, care supune contractul legii in vigoare la sediul mandantelui; > o a doua solutie, majoritara, retinuta si de dreptul roman, care supune contractul legii in vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, respectiv, la sediul mandatarului; > in sfarsit, o solutie de exceptie, in dreptul rus, contractul este supus legii locului de incheiere. Contractul de comision Se incheie intre doi comercianti: comitentul si comisionarul, prin contractul prin care n schimbul unui comision, comisionarul se oblig s ncheie n nume propriu nomine proprio i pe contul comitentului acte juridice. Este un contract cu titlu oneros. Comisionarul este platit prin comision, care se calculeaza ca procent asupra valorii contractului incheiat cu tertul. Si comisionarul se bucura de dreptul de retenie. Ca si mandatarul, si comisionarul este tinut sa dea socoteala reprezentatului comitent de mandatul sau, de puterile sale. Spre deosebire de mandat insa, actiune impotriva tertului pentru executarea contractului are numai comisionarul, pentru ca spre deosebire de ipoteza mandatului, cand mandatarul trebuie sa aduca la cunostinta tertului ca lucreaza pentru mandante, in ipoteza contractului de comision, comitentul ramane ocult tertului.

46

CURS 1

Comisonarul se comport fa de ter ca i cum ar ncheia contractul pentru sine. Dreptul continental reglementeaza o varietate a contractului de comision asa numitul comision del credere sau ducroire. Contractul de comision del credere presupune obligatia asumata de comisionar nu numai de a incheia contractul cu tertul, care este generala, ci de a face tot ce ii este in putere pentru ca tertul sa execute contractul. In aceasta ipoteza, comisionarul raspunde solidar cu tertul pentru executarea contractului fata de comitent. Este ratiune pentru care se adauga comisionului sumei un asa numit provizion o suma suplimentara care sa acopere tocmai aceasta obligatie suplimentara. Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, contractul este supus legii n vigoare la sediul comisionarului, pentru ca in general comitentul ramine ocult. Contractul de agent Este reglementat relativ recent in dreptul roman prin Legea 509 in mod expres. Potrivit acestui contract el se incheie intre reprezentat i agent prin contractul prin care n schimbul unui comision agentul ncheie n numele i pe contul reprezentatului pe o anumit pia toate actele juridice ale acestuia sau toate actele juridice de acelai fel. Agentul este un comerciant independent, in sensul ca el este si un intermediar profesionist, comertul sau consta din intermediere, el se comport ca un mandatar cu reprezentare i este pltit ca un comisionar. Se deosebeste concomitent de ambii pentru ca este un intermediar profesionist, singura sa profesie este intermedierea. De regula contractul de agent este insotit de clauza de exlusivitate teritorial, materiala si temporala, adica, se stabileste durata, de regula mai lunga, a relatiei cu reprezentatul, teritoriul pe care agentul actioneaza si domeniul actelor juridice pe care le negociaza si le incheie. Ambele pri la contract sunt interesate pentru ca reprezentatul fie nu poate patrunde pe piata agentului pentru ca este necunoscut, are produse noi, nu stie sasi faca publicitate, pentru ca nu are timp sau mijloace sa o faca, sau nu poate incheia potrivit legislatiei in vigoare pe piata reprezentatului, acte cu tertii. Este interesat sa apeleze la serviciile agentului si la clientela agentului. Iar agentul este interesat pentru ca nu are mijloace cu care sa isi construiasca un alt comert, comertul sau consta din intemediere si traieste din comisioane, deci este interesat sa incheie cat mai multe contracte si sa-si pastreze relatia cu reprezentaii pentru a incasa aceste comisioane. Specificitate: cand se incheie contractul de agent, obligatoriu trebuie s se precizeze ntinderea i durata exclusivitii. In materie s-au elaborat de catre Camera Internationala de la Paris reguli uniforme de aplicatiune facultativa privind contractul de agent la care este aliniata in mare si legislatia romana.

47

CURS 1

Contractul de curtaj In dreptul roman (Codul comercial roman) este denumit contractul de samsrie. Este reglementat de aceeasi Lege 509 este contractul care se incheie intre reprezentat si curtier si prin care si n schimbul unei sume de bani numit curtaj curtierul se oblig s procure reprezentatului un cocontractant, un partener de afaceri. Curtierul nu incheie actul juridic cu tertul, el se obliga, doar, fa de reprezentat sa certifice identitatea tertului si bonitatea acestuia. Este platit prin curtaj care se calculeaza in raport de natura operatiei incheiate cu tertul si de valoarea acesteia. Se plateste dupa incheierea contractului cu tertul de catre reprezentat. Curtierul este un intermediar profesionist care a ajuns sa se specializeze foarte mult dispunnd de adevarate baze de date pe categorii de operatii. Datorita activitatilor profesioniste, de regula, sunt supusi si unor reguli ale profesiei. Spre deosebire de mandatar, comisionar si agent, intrucat curtierul nu incheie acte juridice si nu primeste nimic de la sau pentru reprezentat, nu se bucur de privilegiul dreptului de retenie. Daca pentru contractul international, partile nu au ales legea aplicabila, in practica acesta este supus fie legii in vigoare la sediul reprezentatului ca in dreptul ceh, fie ca in dreptul roman, belgian, francez legii in vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, la sediul curtierului. In dreptul continental, alaturi de contractele comerciale de intermediere exista situatii in care intermedierea se realizeaza in baza unui contract de munca. Pe langa aceste contracte comerciale exista si situatia in care intermedierea are la baza un contract de munca si este situatia auxiliarilor de comert care incheie un contract de munca cu firma, cu societatea comerciala. Auxiliarii de comert sunt: - procuristul - comisul de vanzare - comis voiajorul Procuristul numit si prepus in Codul comercial este un salariat al firmei comerciale, abilitat ca atribuie de serviciu cu nchieierea contractelor comerciale ale firmei pe care le semneaz n numele su si cu mentiunea prin procur. - Este platit prin salariu la care se poate adauga un comision negociat aplicat la valoarea contractelor incheiate. - Contractul de munca incheiat cu procuristul este marcat de clauza de confidenialitate, dar si de clauza de nonconcuren. Clauza de nonconcuren este deosebita (cat priveste dreptul roman cel putin) de reglementarea clauzei de nonconcurenta din Codul muncii pentu ca ea produce efecte si pe durata contractului de munca. Este clauza in temeiul careia procuristul se obliga ca pe durata contractului cu firma sa nu desfasoare pe cont

48

CURS 1

propriu un comert identic cu al firmei (concurential cu firma) si nici sa nu presteze concomitent munca la o alta firma concurenta primeia. Comisul de vnzare sau vnztorul din magazine este salariat al firmei comerciale abilitat in temeiul atributiilor de serviciu sa vanda marfurile in magazine. - Este platit prin salariu la care se poate adauga un comision de cointeresare aplicat valorii vanzarilor. - El incaseaza pretul si da chitanta si, atata vreme cat incheie acte de vanzare in spatiile autorizate ale firmei, angajeaza raspunderea firmei. - Este intermediarul proprietarului marfii sau vanzatorului marfii fata de cumparator. Daca insa vanzarea se face in afara spatiului autorizat, isi angajeaza propria raspundere. Exemplu: Daca aceeasi persoana vinde in magazinul din colt pantaloni, angajeaza pentru calitatea marfii, angajeaza firma si poti sa te duci sa dai in judecata firma, nu are importanta vanzatorul care ti-a dat marfa. Daca aceiasi pantaloni ii ia din magazin 6 perechi si se duce cu ei acasa si vinde vecinilor din jur, chiar daca nu ia pretul pentru el insusi, ia pretul si pune si taxa magazinului, angajeaza propria raspundere. Si daca unul din pantaloni are defecte, raspunde persoana in cauza si nu firma careia pantalonii ii apartine. Comisul de vnzare sau comisul voiajorul pentru nego spune Codul comercial - acesta este un angajat al firmei comerciale care se comport ca un mandatar cu reprezentare i ca un curtier. culege comenzi; face publicitate; ncheie contracte pentru firme pe care le semneaza cu numele firmei; este platit printr-un salariu minim garantat, nu este vorba de salariul minim pe economie, un salariu minim pe care il negociaza, pe care i-l garanteaza firma la care se adauga procente asupra valorii vanzarilor. Exemplu: Deci e un comis voiajor pentru aspiratoare, el negociaza un salariu minim de 7 miloane la care se adauga procentul, a vandut aspiratoare in valoare de 100 miloane, are o anumita cota din pretul incasat Contractul de munca cu acest comis voiajor este marcat de aceeasi clauza de neconcurenta in sensul ca pe durata contractului nu are voie sa desfasoare un comert concurential cu firma si nici sa presteze munca pentru firme concurente. Exemplu: Deci un comis voiajor care vinde asemenea aspiratoare nu poate sa se angajeze concomitent si la alta firma care vinde aspiratoare. Dar daca exista o firma care vine aspiratoare, una care vinde fiare de calcat si alta care vinde periute de dinti el poate sa presteze servicii concomitant la toate 3 pentru ca ele nu fac concurenta una alteia. Daca s-ar pune problema unui contract internaional este aplicabil legea locului muncii. In dreptul anglo-american nu exista contractul de mandat civil, este ratiunea pentru care reglementarea intermedierii de comert este alta. Aceasta este
49

CURS 1

inclusa intr-o institutie mult mai cuprinzatoare numita agency care presupune relaia dintre reprezentat numit principal i reprezentant numit agent si variaza in intensitate de la agentul servant care se comporta intocmai mandatarului cu reprezentare actionand strict in limita si pe baza puterilor date de reprezentat, authority se numeste puterea si pana la agentul independent care se comporta intocmai comisionarului ca si cum principalul nu ar exista. Se deosebeste de intermediarul continental pentru ca, pe de o parte, relatia principal-agent nu este neaparat retribuita mai mult, nu se bucura de privilegiul dreptului de retentie. Este obligat sa remita principalului tot ce primeste de la acesta sau pentru acesta inclusiv cadourile, darurile manuale primate cu titlu personal daca au fost facute in scop coruptiv. Partile la contract pot alege legea aplicabila, daca nu, de regula contractul este supus legii locului de executare. Au calitate de agent salariatii, procuristul, comis voiajorul, etc, au calitate de agent managerii, factory, capitanul de vas. Datorita importantei intermedierii in comertul international, aceasta institutie agency acopera toate formele de reprezentare cu exceptia a celor din dreptul familiei, care cad sub incidenta unei instititii care se numeste tramp. Datorita utilitatii in materie s-au elaborat norme uniforme care sunt reprezentate sectorial de Convenia de la Geneva in 1983 privind reprezentarea in vanzarea internationala de marfuri si de o conventie de aplicatiune generala, Convenia de la Haga din 1978 elaborata de Conferinta de la Haga pentru unificarea dreptului privat privind legea aplicabila intermedierii. Aceasta conventie retine o solutie de drept comun, aceea a posibilitatii partilor de a alege legea aplicabila, deci recunoaste principiul lex voluntatis si in tacerea partilor contractul este supus legii n vigoare la sediul debitorului prestaiei caracteristice, respectiv legii in vigoare la sediul intermediarului. Cu o exceptie: daca intr-un caz concret intermediarul desfasoara activitatea de intermediere pe piata reprezentatului urmeaza a se aplica aceasta lege comuna. Conventia acopera toate formele de intermediere cu exceptia celor din dreptul familiei. Este deschisa deopotriva dreptului continental ca si dreptului angloamerican. Contractul de depozit regulat de mrfuri care este extrem de util pentru ca expeditorul nu gaseste de indata mijloc de transport, vanzatorul nu gaseste de indata cumparator pentru marfa sa si activitatea de organizare a magaziilor generale, a depozitelor, a antrepozitelor a devenit extrem de profitabila, actiune pentru care o lunga perioada de vreme acestea au fost organizate si conduse sub supravegherea statului. In materia dreptului civil, contractul de deposit este de 2 feluri: regulat si neregulat. Exemplu: Depozitul regulat este depozitul in care eu dau spre pastrare 2 soareci si un sobolan si mi-i dai inapoi cei doi soareci si sobolanul, deci imi restitui bunul pe care ti l-am dat in pastrare asa cum ti l-am dat. La depozitul neregulat restitui bunul de acelasi fel, ti-am dat 5 kg de faina, imi dai inapoi 5 kg
50

CURS 1

de faina. Ti-am dat sa pastrezi 2 mil de lei in 2 hartii de un mil, imi dai inapoi 4 hartii de 500 de mii. Depozitul poate fi voluntar si necesar. Depozitul voluntar am timp s aleg pe depozitar cand intr-un bloc am vecini si la stanga si la dreapta, vecinul din dreapta iubeste foarte mult animalele, strange toti canii de pe strada, am un caiine, trebuie sa lipsesc de acasa 3 zile, las spre pastrare desigur celui care iubeste cainii. Am timp sa-l aleg pe depozitar. A doua ipoteza , arde casa, reusesc sa scot cate ceva din casa si se ofera, ii dau celui din prima mana, depozitul se face n prima mn, sau ma grabesc sper un vas, si sigur ca toate bunurile le dau in prima mana, nu am timp sa caut pe depozitar sa vad daca este serios sau nu. In dreptul civil depozitul este esentialmente cu titlu gratuit, depozitarul nu primeste bani pentru activitatea de depozitare. El are dreptul numai la chelttuielile utile si necesare facute cu bunul depozitat. In comercial depozitul poate fi voluntar si depozit necesar. Cel mai utilizat este depozitul voluntar, depozitul necesar de regula apare ca un act accesoriu. Exemplu: Depozit ncecesar este depozitul hotelier, ma cazez intr-un hotel si sigur ca las bagajele in pastrarea hotelului, acest depozit este accesoriu contractului de hotelarie, este necesar pentru ca acesta este hotelierul, nu pot sa le duc in alta parte. In sfarsit, depozitul poate fi depozit regulat, poate fi si neregulat. Contractul bancar de depozit este un contract comercial, societatea Faur S.A. depune in contt 400 de mld in cupoane de 1 mil si primeste tot 400 de mld in cupoane de 5000, deci este un depozit neregulat. Noi ne ocupam de depozitul regulat de mrfuri care este cel mai extins care se ncheie ntre doi comerciani deponent i depozitar. Prin contractul prin care, in schimbul unei sume de bani numita taxa de depozitare (nu in ideea comerciala), depozitarul se obliga sa pazeasca, sa pastreze si sa conserve marfa primita in depozit si sa o restituie la prima cerere a deponentului. Contractul este un contract real in sensul ca el nu produce efecte decat dupa remiterea materiala a marfii. Contractul este un contract cu titlu oneros, depozitarul este retribuit pentru activitatea sa si se bucura de privilegiul dreptului de retentie asupra marfii primita in depozit din valoarea careia se va indestula cu precadere, inaintea oricui, pentru recuperarea taxei de depozit si debursarea cheltuielilor utile si necesare facute cu depozitul. Contractul se ncheie obligatoriu n form scris. Forma scrisa presupune intocmirea in dreptul continental a 3 documente si in dreptul anglo-american a 2 documente cu continut identic, dar de natura juridica diferita. Este vorba in dreptul continental de: talon, recipisa de depozit si warrant si in dreptul anglo-american: talonul si recipisa warrant. Obligaiile prilor
51

CURS 1

Deponentul are urmatoarele obligatii juridice: - sa predea marfa, ambalata, etichetata si marcata potrivit naturii specifice a acesteia; - sa utilizeze in cadrul depozitului spatiul special indicat de catre depozitar; - sa completeze corect documentele de depozit, talonul, recipisa, warrantul declarand corect natura, cantitatea si valoarea marfii; - sa convina cu depozitarul eventualele sarcini suplimentare ale acestuia determinate de specificitatea marfii: aerisire, o anumita temperatura, o anumita umeditate, hranirea, adaparea animalelor; - sa plateasca taxa de depozit care se calculeaza in raport de cantitate sau spatiu, de durata si eventualele obligatii suplimentare asumate de depozitar. Depozitarul este obligat: - sa pazeasca, sa pastreze si sa conserve marfa pe durata depozitului, raspunzand de pierderea sau deterioarea acesteia - sa o restituie la prima cerere a deponentului adica nu are voie sa consume marfa in interes propriu sau sa dispuna altfel de ea. Revenind la forma contractului, cele 3 documente trebuie sa cuprinda aceleasi elemente: Mentiuni cu privire la parti, deponent, depozitar, locul depozitului; Mentiuni cu privire la marfa (cantitate, volum, valoare, natura); Mentiuni cu privire la starea aparenta a marfurii; Mentiuni cu privire la obligatiile suplimentare ale depozitarului raportate la natura marfii, precum si modul de determinare a taxei de depozit. Talonul se pastreaza in registrul tinut de administratia depozitului si are valoare probatorie (face dovada incheierii contractului de depozit). Recipisa de depozit si warrantul au natura unor titluri de valoare reprezentative ale marfii. Ele se remit deponentului si probeaza intre altele si primirea marfii in depozit. Deponentul care vrea sa vanda marfa va trebui sa gireze noului cumparator recipisa de depozit si warrantul. Marfa poate fi ridicata din depozit de cel care se legitimaza cu un sir neintrerupt de giruri si prezinta recipisa de depozit si warantul. Warantul se mai numeste buletin de gaj. Girarea numai a warrantului constituie in mana giratarului, adica in mana dobanditorului inscris pe verso, un drept de gaj asupra mrfii din depozit cu care se garanteaz giratarul warrantului, creditor gajist, pentru suma imprumutata titularului recipisei de depozit. Creditorul gajist, giratar al warrantului se va putea indestula din marfa warrantata din depozit numai dupa depozitar. Daca giratarul numai al recipisei de depozit doreste sa ridice marfa din depozit el va putea sa o faca in calitatea sa de proprietar numai daca o curata, adica numai daca va consemna in mana

52

CURS 1

depozitarului suma de bani pentru care marfa a fost warrantata, marfa a fost data in gaj. Asadar girarea numai a recipisei de depozit atentioneaza pe giratar ca marfa este warrantata (ca marfa este gajata), dupa cum girul warantului este un gir pignorativ, ca el constituie numai un gaj asupara marfii inglobate. In materie nu exista norme uniforme, in consecinta, daca girantul si giratarul au sediul pe teritorii deosebite, contractul are caracter international, partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, practica supune contractul legii n vigoare la sediul debitorului prestaiei caracteristice, legii in vigoare la sediul depozitarului. Cu o exceptie, daca nu se cunoaste locul depozitului sau sediul depozitarului, contractul se cosidera supus legii locului unde marfa a fost predata. Aceeasi este solutia si pentru warrant si recipisa de depozit ca titluri de valoare. Ele vor fi supuse legii locului de emitere, dar legea locului de emitere este legea depozitarului. Contractul internaional de vnzare de mrfuri Este un contract numit, avnd reglementri n toate sistemele naionale de drept i este n acelai timp un contract care a fcut obiectul regulilor uniforme deopotriv legale i contractuale. Ct privesc reguli contractuale uniforme reinem pe lng uzanele comerciale internaionale INCOTERMS, existena a numeroase contracte tip, condiii generale elaborate de asociaiile internaionale de comerciani. Ct privete cadrul uniform legal este dat de numeroase convenii unele dintre ele fiind ratificate i de Romnia. Reinem: Convenia din 1955 de la Haga privind legea aplicabil vnzrii internaionale de bunuri mobile corporale renegociat n 1986 tot la Haga. Convenia de la Haga 1964 privind formarea contractului de vnzare comercial internaional i n acelai an n 1964 convenia cuprinznd legea uniform asupra vnzrii internaionale de bunuri mobile corporale internaionale. Acestea nu au n vedere exportul complex, vnzarea de nave i aeronave, vnzarea de petrol i energie electric. n 1974 se ncheie la New York sub auspiciile UNCITRAL-ului convenia privind prescripia extinctiv n vnzarea internaional de mrfuri modificat prin Protocolul de la Viena din 1980, convenie ce este ratificat i de Romnia. Convenia de la Viena 1980 privind vnzarea internaional de mrfuri i ea ratificat de Romnia. Are n vedere vnzarea internaional de mrfuri n termenii reinui i de Convenia de la Haga incluzndu-se ns i exporturile complexe. ntruct Romnia a ratificat convenia de la Viena suntem obligai s respectm termenii acestei convenii ori de cte ori contractele de vnzarecumprare internaional se leag de vnztor i cumprtor din statele ratificate.
53

CURS 1

n lumina acestor convenii se precizeaz n mod uniform i caracterul internaional al vnzrii. Potrivit Conveniei de la Haga din 1964 privind formarea contractului internaional de vnzare comercial de mrfuri o vnzare are caracter internaional dac sunt ntrunite concomitent 2 criterii: 1. un criteriu stabil care vizeaz prile la contract vnztor i cumprtor 2. un criteriu obligatoriu dar alternativ care se refer la obiectul material la vnzrii. Astfel, n lumina conveniei evocate, o vnzare are caracter internaional dac vnztorul i cumprtorul la momentul ncheierii contractului i au sediul, domiciliul sau reedina obinuit pe teritorii statale deosebite i dac: - fie actele care reprezint oferta i acceptarea pornesc din teritorii statale deosebite, - fie oferta i acceptarea consumndu-se pe un acelai teritoriu, marfa este predat pe un alt teritoriu, - fie dac independent i indiferent de locul unde se consum oferta i acceptarea n executarea contractului, marfa este predat unei uniti de transport care o deplaseaz n spaiu, de la un teritoriu statal la altul. Examinndu-se cu atenie aceste criterii Convenia de la Viena din 1980 reine dintre ele ca reprezentnd caracteristica ce condiioneaz caracterul internaional, acea referitoare la pri. Astfel, contractul de vnzare are caracter internaional n lumina Conveniei de la Viena dac la momentul ncheierii contractului, vnztorul i cumprtorul i au sediul, domiciliul sau reedina obinuit pe teritorii statele deosebite. Toate aceste instrumente internaionale rein ca soluie conflictual pentru vnzarea internaional de mrfuri principiul lex voluntatis, cu alte cuvinte, prile la contract pot s aleag legea aplicabil acestuia. n tcerea prilor, contractul este supus potrivit normelor de drept conflictual, legii n vigoare la sediul debitorului prestaiei caracteristice, respectiv legii vnztorului deci lex venditionis este lex venditoris (legea vnztorului). Soluia este util pentru c ori de cte ori, prile nu au elaborat toate elementele pertinente vnzrii i acestea nu i gsesc rezolvare nici n Convenia de la Viena, se vor completa cu legea aplicabil deci cu lex venditoris. Obligaiile prilor: Prin contract de vnzare cumprare se nelege contractul ncheiat ntre vnztor i cumprtor prin care vnztorul se oblig s transmit n proprietatea cumprtorului o marf n schimbul unui pre Obligaiile vnztorului are o obligaie de a da i dou obligaii de a face: a) Obligaia de dare: aceasta se nfptuiete diferit, ca moment, dup cum obiectul material al vnzrii const n bunuri, n mrfuri individual determinate sau n mrfuri determinate n gen.
54

CURS 1

Dac marfa este individual determinat, momentul ndeplinirii obligaiei de dare opereaz la ncheierea acordului de voin. Este i momentul n care se transmite riscul de la vnztor la cumprtor Dac marfa este determinat n gen, momentul predrii, implicit al transmiterii riscurilor este momentul la care marfa a fost individualizat prin numrare, cntrire sau msurare Acest moment al executrii obligaiilor este deosebit de important pentru c este i momentul transferului riscului de la vnztor la cumprtor. b) Obligaiile de facere: acestea sunt dou: obligaia de a preda marfa i obligaia de a asigura conformitatea mrfii. b1) ct privete obligaia de a preda marfa, aceasta comport 2 elemente: obligaia de a preda marfa la locul convenit n contract i la termenul stabilit. Ct privete locul n contract se poate preciza locul predrii mrfii, n aceast ipotez obligaia se consider executat dac la locul convenit marfa a fost remis cumprtorului. n principiu, dac prile nu au convenit altfel cheltuielile vnzrii sunt n sarcina vnztorului este obligat pe cheltuiala sa s aduc marfa la locul de predare) Dac n contract nu s-a precizat locul de predare i marfa este ntr-un depozit la momentul ncheierii contractului i deci cumprtorul cunotea locul depozitului, predarea mrfii se va face la locul depozitului. A treia ipotez: n contract nu este precizat locul, marfa nu este n depozit i n aceste condiii predarea se face la sediul vnztorului. Dac cumprtorul nu se prezinta s preia marfa, vnztorul va putea s rein marfa n depozitul su pe cheltuiala cumprtorului, va putea s o dea ntrun depozit ter tot pe cheltuiala cumprtorului sau dac marfa este perisabil n executarea obligaiei de colaborare dintre pri pentru maximizarea profitului i minimizarea pierderilor, obligaie prezent n toate contractele de comer internaional, vnztorul trebuie s procedeze la o vnzare de compensaie adic trebuie s vnd marfa la licitaie obligatoriu, diferena n minus de pre urmnd a fi suportat de ctre cumprtor. Termenul predrii poate fi precizat n contract: sub forma unei date ferme, sub forma unui interval sau poate lipsi din contract: a) dac este precizat sub forma unei date ferme: vnztorul nu poate s predea marfa nainte de termen fr acordul cumprtorului n prealabil; dac pred marfa dup termen, vnztorul pltete penaliti de ntrziere; b) dac termenul este prevzut sub forma unui interval: alegerea momentului predrii n cadrul intervalului revine vnztorului; c) dac n contract nu se prevede nimic n legtur cu momentul predrii, marfa trebuie predat de ndat potrivit obiceiului practicat pe piaa vnztorului i n funcie de natura mrfii. Ct privete dreptul romn, Codul comercial nc n vigoare prevede c marfa trebuie predat n asemenea ipotez n 2 zile de la ncheierea contractului b2) Obligaia de facere: asigurarea conformitii mrfii.

55

CURS 1

Aceasta presupune obligaia vnztorului de a preda marfa n cantitatea convenit i de calitatea stabilit. Ct privete calitatea, ea poate fi determinat n funcie de caiete de sarcini, modele de fabricaie, standarde, mostre sau prin referire la calitatea practicat la anumite burse internaionale. Dac nu s-a prevzut nimic n legtur cu calitatea, vnztorul este inut s predea o marf de calitate medie practicat pe piaa vnztorului. Dac s-a prevzut n contract calitatea i vnztorul nu respect condiiile convenite, cumprtorul are la dispoziie urmtoarea conduit: 1. fie accept marfa aa cum a fost livrat i cere o bonificaie, o reducere de pre; 2. accept marfa n calitatea livrat i cu acordul prealabil al vnztorului i pe cheltuiala vnztorului procedeaz el, cumprtorul, la remedierea defeciunilor; 3. cumprtorul va restitui marfa vnztorului pe cheltuiala vnztorului (cheltuieli de transport), acesta urmnd s nlocuiasc marfa sau s o remedieze pltind ns penaliti de ntrziere. Ct privete cantitatea, aceasta este determinat n contract; dac vnztorul nu respect condiia de cantitate, cumprtorul are la dispoziie urmtoarele posibiliti: 1. accept cantitatea livrat, renun la rest, dar cere o bonificaie; 2. accept cantitatea livrat i pentru diferen acord vnztorului un termen de graie cu sau fr penaliti; 3. procedeaz pentru diferena de cantitate, la o cumprare de compensaie pe cheltuiala vnztorului totdeauna la licitaie. nseamn c diferena n plus de pre pe care ar plti-o cumprtorul pentru diferena de marf va fi suportat de ctre vnztor. Obligaiile cumprtorului are 2 obligaii de facere: are obligaia de a prelua marfa i obligaia de a plti preul. 1. Ct privete preluarea mrfii: cheltuielile de preluare, dac prile nu au convenit altfel, sunt n sarcina cumprtorului. Dac cumprtorul nu i execut aceast obligaie, vnztorul are posibilitile de mai sus ( adic d marfa n depozit, ine marfa n depozitul propriu, face o vnzare de compensaie pe cheltuiala cumprtorului). 2. Ct privete obligaia de plat a preului n majoritatea legislaiilor naionale, inclusiv n cea romn, preul este un element esenial al contractului. Ca atare pentru a vorbi de o vnzare preul vnzrii trebuie s fie determinat sau cel puin determinabil. Dac preul nu este determinat sau determinabil, contractul nu este valabil pentru c i lipsete un element. Dac preul nu este precizat i marfa a existat la momentul ncheierii contractului, preul contractual va fi preul practicat pe piaa vnztorului la momentul ncheierii contractului.

56

CURS 1

Dac marfa nu a existat la momentul ncheierii contractului, preul mrfii va fi preul practicat pe piaa vnztorului la momentul predrii mrfii. Preul practicat pe piaa vnztorului se stabilete fie prin mercuriale, prin preul mediu (curent) practicat de ali vnztori care vnd aceeai marf, prin preul burselor de mrfuri locale sau internaionale fiind vorba de marfa care face obiectul material al vnzrii. n general, preul, dac nu s-a precizat n contract, se pltete la sediul vnztorului, plata fiind portabil i nu cherabil (plata care se face la sediul celui obligat n dreptul civil).

Varieti ale contractului de vnzare comercial de mrfuri Vnzarea la burs Vnzarea la burs este supus totdeauna legii n vigoare la locul burselor. Bursele se organizeaz n statele cu economie de pia, ele fiind instituii speculative. Vnzarea la burs se particularizeaz prin urmtoarele trsturi: 1) marfa nu este niciodat prezent; n consecin nu se pot formula pretenii de calitate cu privire la respectiva marf. Dac bursa n cauz are propriile sale standarde, calitatea mrfii trebuie s corespund acestora. 2) contractul se ncheie, fr excepie, prin intermediar (numit curtier n dreptul francez, broker n dreptul anglo-american). Curtierii, brokerii sunt obligai s se supun sindicului bursei, s pstreze secretul tranzaciilor i sunt inui s nu tranzacioneze n nume propriu. Exist posibilitatea aa numitei vnzri cu prim care nu este acceptat de toate bursele, deci de toate statele pentru c vnzarea la burs se desfoar sub supravegherea statului pe teritoriul cruia este organizat bursa. Vnzarea cu prim presupune fie cel care cumpr nu are banii, fie cel care vinde nu are marfa fie unul, fie cellalt avanseaz o prim care semnific seriozitatea inteniei de realizare a vnzrii. Regula este ca dac cel care avanseaz prima nu i ndeplinete obligaia, pierde prima; dac cel care primete prima nu i ndeplinete obligaia este inut s restituie dublul primei. Fiind vorba de o vnzare speculativ poate fi vnzare a la hausse sau vnzare a la baisse. Vnzarea a la hausse este vnzarea n care speculeaz cumprtorul. El cumpr marfa la un pre pentru a o revinde ulterior la un pre mai ridicat, realiznd profit din diferena de pre. Vnzarea a la baisse este vnzarea n care speculeaz vnztorul care vinde marfa la un pre pentru a cumpra ulterior o marf de acelai fel la un pre mai sczut, profitul realizndu-se din diferena de pre. Vnzarea la burse se face pe documente tipizate specifice fiecrei burse, legea aplicabil vnzrii la burs este legea locului bursei.
57

CURS 1

Vnzarea la licitaie Licitaiile se organizeaz n toate statele lumii, mai mult toate achiziiile care se realizeaz din fonduri ONU nu pot fi realizate dect prin licitaie. Licitaiile pot fi de 2 feluri : a) deschise la licitaiile deschise particip orice persoan interesat care a cumprat caietul de licitaie i a pltit taxa de participare; b) nchise dac licitaia este nchis, la aceasta particip numai persoanele invitate. Ct privete specificul juridic al licitaiei: la licitaie marfa este totdeauna prezent prin mostre sau prin documentaie tehnic. Dac marfa este prezent prin mostr nu se pot formula pretenii de calitate pentru viciile aparente ale mostrei, presupunndju-se c s-a acceptat marfa aa cum arat mostra. Dac marfa este prezent sub form de documentaie tehnic, exist obligaia tuturor celor care participnd la licitaie, au luat cunotin de aceast documentaie, chiar dac nu au adjudecat (chiar dac nu au ctigat licitaia) s pstreze secretul asupra respectivei documentaii. Legea aplicabil vnzrii la licitaie este fr excepie legea n vigoare la locul licitaiei. Contractul de vnzare n consignaie n doctrina de specialitate exist divergene de opinii. Unii consider vnzarea n consignaie o varietate a contractului de intermediere i alii consider contractul o varietate a vnzrii. Contractul de vnzare n consignaie este un contract complex care cuprinde mai multe operaii juridice. Este contractul care se ncheie ntre doi comerciani consignant i consignatar i prin care n schimbul unei pli consignantul d spre vnzare consignatarului n schimbul unei pli marfa care n prealabil a dat-o n depozitul acestuia. Consignantul are urmtoarele obligaii: - s predea marfa n depozitul consignatarului, ambalat, etichetat i marcat potrivit naturii specifice a acesteia; - s utilizeze n interiorul depozitului spaiul special indicat de consignatar ; - s convin cu consignatarul condiiile vnzrii Are dreptul ca oricnd pn la momentul vnzrii s cear i s obin restituirea mrfii dat n depozit . Contractul presupune un depozit, un comision i o vnzare. Ct privete consignatarul, acesta este obligat n calitate de depozitar s pstreze, s pzeasc i s conserve marfa primit n depozit. n calitate de depozitar este obligat s restituie marfa la prima cerere a consignantului deponent
58

CURS 1

oricnd nainte de vnzare i este obligat s pstreze evidene separate pe fiecare consignant referitoare la marfa dat n depozit. n calitate de comisionar, el vinde marfa n nume propriu i pe contul comitentului consignant. Este obligat n calitate de comisionar s remit de ndat consignantului comitent preul ncasat pentru marf; n caz contrar fiind inut la plata de dobnzi. Este obligat s respecte condiiile stabilite de consignant, de ast dat n calitate de comitent, pentru vnzarea respectivei mrfi. Adic, dac va face vnzarea comisionarul consignatar n rate fr ca aceasta s fie permis de consignantul emitent va rspunde solidar cu terul cumprtor pentru plata preului mrfii fa de comitentul consignant. El este obligat de ast dat n calitate de consignatar s in evidene separate contabile pe fiecare consignant cu privire la vnzarea mrfii. Dei este vnztor, comisionar i depozitar n acelai timp, spre deosebire de fiecare dintre acetia consignatarul nu se bucur de privilegiul dreptului de retenie asupra mrfii pentru c el ncaseaz comisionul convenit din preul perceput pentru marf. Comisionul se calculeaz n 2 moduri: a) fie ca procent asupra preului de vnzare real, aceasta n condiia n care oferta de marf este mai mic dect cererea; b) fie ca diferen ntre preul real de vnzare i preul cerut de consignant. Legea aplicabil vnzrii internaionale n consignaie cnd consignantul i consignatarul se gsesc pe teritorii statale deosebite, dac prile nu au ales legea, este legea n vigoare la sediul consignatarului care coincide cu legea vnztorului, cu legea comisionarului, cu legea depozitarului, consignatarul avnd n contract prestaia caracteristic. Contractul de concesiune exclusiv n literatura economic se face confuzie ntre contractul de distribuie exclusiv i contractul de concesiune exclusiv. Contractul de distribuie exclusiv este un contract de intermediere n care distribuitorul poate primi exclusivitatea vnzrii pe o anumit pia, dar marfa aparine reprezentatului care suport i riscul contractului de cele mai multe ori. Din aceast confuzie n doctrina de specialitate, unii autori consider contractul de concesiune exclusiv ca fiind o varietate a contractului de intermediere - este total greit. El este o varietate a contractului de vnzare. Distribuia exclusiv este o varietate o contractului de intermediere. Contractul de concesiune exclusiv se ncheie ntre doi comerciani: concedent i concesionar, fiind contractul prin care concedentul vinde concesionarului o marf i dreptul exclusiv al acestuia de a recomercializa marfa n cauz pe o anumit pia. De esena contractului de concesiune exclusiv este clauza de exclusivitate care n funcie de intensitate poate mbrca mai multe forme. Astfel poate fi: - exclusivite deschis
59

CURS 1

- exclusivitate nchis - exclusivitate absolut Exclusivitatea deschis presupune obligaia concedentului de a se abine el nsui s comercializeze marfa concesionat pe piaa concesionat concesionarului. Exclusivitatea nchis presupune obligaia concedentului de a nu comercializa el nsui marfa pe piaa concesionat i n plus de a cere clienilor si ca nici acetia s nu comercializeze respectiva marf pe piaa concesionat. Excusivitatea absolut prin care concedentul se oblig s nu comercializeze el nsui pe piaa concesionat, se oblig s cear clienilor si ca acetia s nu recomercializeze marfa pe piaa concesionat i se oblig s cear clienilor si, ca la rndul lor, acetia s impun clienilor lor obligaia de a nu recomercializa marfa pe piaa concesionat. ntruct prin clauza de concesiune exclusiv se poate distorsiona concurena pe o pia semnificativ, respectiv pe piaa concesionat, unele legislaii fie supun clauza unui control prealabil i unei aprobri prealabile i este vorba de un regulament care permite Comisiei Uniunii Europene s dea exceptri individuale sau colective pentru contractele de concesiune exclusiv cu clauz de exclusivitate deschis sau cel mult nchis i exist state care interzic clauza de exclusivitate absolut. Obligaiile prilor: Obligaiile concedentului: 1. s vnd concesionarului o marf asigurndu-i acestuia pe durata contractului un anumit stoc convenit. Din aceast obligaie rezult cea de-a doua, care ns trebuie convenit expres ca la ncheierea contractului, concedentul s rscumpere marfa rmas n stoc la preul iniial de vnzare; 2. s acorde concesionarului i s respecte exclusivitatea convenit; 3. s acorde concesionarului pe durata contractului asisten tehnic n recomercializarea mrfii n cauz. Obligaiile concesionarului: 1) s respecte indicaiile de recomercializare date de concedent, pstrnd astfel bunul renume comercial al concedentului pe piaa concesionat; 2) s l plteasc pe concedent. Plata are 2 componente: - una ferm care const n preul mrfii cumprate de ctre concesionar; - una variabil constnd n redevene adic n procente asupra valorii preului ncasat prin recomercializare. Contractul se deosebete substanial de un contract de distribuie exclusiv pentru c n ipoteza distribuiei exclusive proprietar al mrfii rmne reprezentatul i dac marfa prezint deficiene calitative, spre exemplu, rspunderea revine reprezentatului.
60

CURS 1

n ipoteza contractului de concesiune exclusiv, concesionarul devine proprietarul mrfii pe care o revinde i, n consecin, rspunderea pentru calitatea marfii revine concesionarului care este proprietar al mrfii. Prile la contract pot alege legea aplicabil, pentru c n materie nu exist norme uniforme. Dac prile nu au ales legea aplicabil, n practic sunt dou soluii: cea mai rspndit supune contractul legii n vigoare la sediul concesionarului, pornind de la ideea c el este vnztorul sau revnztorul mrfii pe de o parte; pe de alt parte clauza de exclusivitate este supravegheat pe aceast pia; a doua ipotez, cnd contractul este supus legii concedentului ca vnztor primar al mrfii, cu respectarea normelor de aplicaiune necesar (norme de poliie=monitory law) de la locul de activitate al concesionarului, respectiv regulile cu privire la exclusivitate practicate pe piata concesionarului. Contractele complexe de comer internaional Contractele de transfer internaional de tehnologie Problema accesului liber la tehnologiile avansate s-a pus la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite cu mai mare acuitate in perioada anilor 70. In 1974, se adopta prin Consens la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite in Adunarea Generala Carta Drepturilor si Indatoririlor Economice ale statelor, Carta care recunoaste intre altele dreptul tuturor statelor, inclusiv al statelor subdezvoltate sau in curs de dezvoltare, de a avea acces liber la tehnologiile avansate ratiune pentru care statele lumii de la acest punct au procedat la modificari legislative in sensul acordarii acestui acces liber. Cat priveste transferul de tehnologie acesta are ca forma juridica de realizare 2 categorii de contracte: - contracte care intr-un fel sau altul au in vedere transferul direct al dreptului de folosinta sau al dreptului de proprietate asupra unui brevet de inventie, asupra unei marci de fabrica, de comert sau de serviciu, asupra unui model industrial, asupra unui desen de fabricatie, asupra unui knowhow; - contractele de cooperare economica si tehnico-stintifica ce presupun in mod indirect si transferul de tehnologie. Ne vom ocupa de prima categorie de contracte, respectiv de contractele in temeiul carora se transmite beneficiarilor fie dreptul de folosinta, fie dreptul de proprietate asupra creatiei intelectuale, asupra componentelor cu prioritate ale dreptului de proprietate industriala: - contracul de licenta de brevet; - contractul de cesiune de brevet;
61

CURS 1

- contractul de comunicare de know-how; - contractul de franchising; - contractul de consulting-engineering. 1. Contractul de licenta de brevet Are in vedere relatia contractuala dintre proprietarul brevetului si beneficiarul, prin care proprietarul brevetului in calitate de licentiator transmite beneficiarului in calitate de licentiat, dreptul de a folosi o inventie. Contractul poate presupune, in plus, modul in care se stabileste pretul. Acesta imbraca forma anuitatilor, respectiv se poate conveni plata unei sume la incheierea contractului, la care se adauga pe durata exploatarii licentei redevente anuale (de aceea se numesc anuitati) asupra cifrei de afaceri realizate de licentiat ca urmare a utilizarii licentei. Contractul poate include pe de o parte clauza de exclusivitate in sensul ca licentiatorul se obliga sa transmita licenta numai licentiatului in cauza, dar foarte rar se intampla asa ceva. Poate cuprinde clauza de nonconcurenta si este frecventa o asemenea prevedere, in sensul ca licentiatorul se obliga sa nu transmita licenta (folosinta) si altor comercianti concurenti licentiatului si cuprinde deasemenea contractul obligatia licentiatului ca pe durata contractului sa nu sublicentieze respectiva inventie. Cat privesc obligatiile specifice ale partilor: - licentiatorul se obliga sa transmita licentiatului folosinta inventiei si sa ii acorde asistenta tehnica in utilizarea respectivei inventii pe durata contractului de licenta; - licentiatul se obliga: sa utilizeze licenta potrivit indicatiilor date de licentiator pastrand bunul renume comercial al acestuia; se obliga sa nu sublicentieze si sa protejeze in tara sa, pe cheltuiala sa respectivul brevet de inventie, daca nu a fost anterior protejat de catre titularul brevetului; se obliga sa plateasca pretul convenit. Intrucat in materie exista norme uniforme numai privind protectia titlurilor de proprietate industriala protectia brevetului dar nu exista norme uniforme privind contractul de licenta, problema nesolutionata nici prin tratatul incheiat in cadrul OMC-ului referitor la transmiterea proprietatii intelectuale legate de comert, partile la contract pot alege legea aplicabila. Daca nu au facut-o, de regula contractul este supus legii in vigoare la sediul licentiatorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul utilizarii inventiei, care de regula este sediul licentiatului. Spre exemplu, in statele Pactului Andin un contract de licenta de brevet nu poate depasi durata de 5 ani, pentru ca se considera ca dupa 5 ani nu se mai poate vorbi de tehnologie de varf. 2. Contractul de cesiune de brevet

62

CURS 1

Este contractul care se incheie intre proprietarul brevetului, in calitate de cedent si dobanditorul acestuia, in calitate de cesionar si este de 2 feluri: cesiune totala de brevet si cesiune partiala. In ipoteza cesiunii totale, titularul brevetului transmite in proprietate dobanditorului (cesionarului), brevetul respectiv, inclusiv dreptul de licentiere a acestuia, rezervandu-si eventual, daca el este creatorul numai dreptul personal nepatrimonial de autor. Cesiunea poate fi partiala cand cedentul isi rezerva pentru sine si numai pentru a fi utilizat de el insusi, in uzina sa, dreptul de licenta. Cu alte cuvinte, transmite cesionarului proprietatea asupra brevetului, dreptul de licentiere, cu pastrarea posibilitatii de utilizare si in uzina cedentului. Contractul presupune ca obligatii ale partilor: - cedentul: obligatia de a transmite in proprietate brevetul respectiv cu toata documentatia aferenta care sa permita utilizarea acestuia. Implicit presupune obligatie de a nu face, de a nu mai transmite unui tert acel brevet sau de a nu licentia unui tert inventia respectiva. - cesionarul: obligatia de a proteja in tara sa, daca nu a fost anterior protejat brevetul respectiv, inventia respectiva, si de asemenea de a proteja calitatea creatorului inventiei de titular, dreptul intelectual de titular ar acelei inventii. Are obligatia de a-l plati pe cedent. Plata poate cuprinde fie o suma importanta care se plateste la incheierea contractului, fie o suma modica la care, pe un anumit numar de ani, de asemenea stabilit la incheierea contractului, cesionarul se obliga sa adauge anuitati, respectiv redevente asupra cifrei de afaceri pe care o inregistreaza cesionarul ca urmare a licentierii respectivei inventii. Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, se aplica legea in vigoare la sediul cedentului. 3. Contractul de comunicare de know-how (savoir faire = a sti cum) Knowhow-ul reprezinta cunostinte intelectuale, cunostinte tehnice, indemanare , experienta, abilitate in realizarea unui proces tehnologic, a unei tehnologii, a unei retete. Spre deosebire de celelalte elemente ale dreptului de creatie intelectuala si mai precis ale dreptului de proprietate industruiala, knowhow-ul nu este protejat, pentru ca el este sau nebrevetat inca sau nebrevetabil. El poate sa nu fie inca brevetat pentru ca reprezinta o etapa in realizarea unei inventii sau poate sa nu fie brevetabil pentru ca nu poate fi incredintat hartiei. Contractul de comunicare de know-how, datorita faptului ca know-how-ul se caracterizeaza prin noutate relativa, adica la nivelul unitatii unde a aparut si datorita faptului ca este nebrevetat se defineste prin doua particularitati: - pe de o parte, de esenta contractului de comunicare de know-how este clauza de confidentialitate;

63

CURS 1

- o a doua particularitate care decurge din caracterul de nouatate relativa are in vedere obligatia reciproca a partilor de a-si comunica pe durata contractului eventualele imbunatatiri aduse know-how-ului respectiv. Contractul de comunicare de know-how se incheie intre 2 comercianti: comunicantul si beneficiarul, fiind contractul prin care prin schimbul unei plati comunicantul se obliga sa transmita beneficiarului know-how-ul respectiv si sa ii asigure utilizarea acestuia. Cat priveste confidentialitatea, aceasta presupune pastrarea secretului asupra know-how-ului respectiv, pe durata contractului, un anumit interval convenit dupa incetarea acestuia si chiar daca contractul nu s-a incheiat, dar potestativul beneficiar a luat cunostinta de continutul know-how-ului in cauza. Plata comunicantului se face prin anuitati, prin procente calculate asupra cifrei de afaceri rezultata pentru beneficiar ca urmare a utilizarii know-how-ului respectiv. Partile la contract pot alege legea aplicabila; daca nu au facut-o contractul se supune legii in vigoare la sediul comunicantului de know-how cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul utilizarii acestuia. Ma raportez din nou la tarile Pactului Andin unde prin Codul Investiilor Straine adoptat in 1992 s-a precizat ca daca un know-how a fost constituit ca aport la capitalul social al unei societati constituite ca expresie a unei investitii straine directe, societatea fiind in statele andine, beneficiarul (societatea) nu este obligata sa transmita comunicantului sau apostatorului eventualele perfectionari aduse know-how-lui. Iata de ce trebuie intotdeauna observate normele de aplicatiune necesare de la locul utilizarii know-how-lui. 4. Contractul de franchising Legislatia romana este gresita in ceea ce priveste contractul de franchising, deoarece cel care a elaborat legea a copiat-o dupa legislatia franceza. Legislatia franceza este corecta raportata la dreptul francez pentru ca in dreptul francez, comerciantii se identifica prin nume comercial si pot avea ca nume comercial numele patronimic, dar in acelasi timp numele patronimic poate fi constituit ca marca de fabrica, de comert sau de servicii. In dreptul roman ca si in cel german comerciantul se identifica prin firma, firma nu poate fi uitilizata ca marca de fabrica, de comert sau de servicii. De aceea au aparut inertii in legislatia romana. Un contract de franchising este un contract care se incheie intre un comerciant numit francisor si un alt comerciant numit franchisee prin care francisorul transmite beneficiarului dreptul de folosinta a marcii sale de fabrica, de comert sau de servicii, contra unei plati. Deci, esenta acestui contract este folosinta, licentierea a unei marci de fabrica, de comert sau de servicii si nu este nici vanzare de firma cum zice legea romana nici vanzare de emblema. Obligatiile partilor Obligatiile francisorului :

64

CURS 1

1. de a transmite franchisee-ului dreptul de folosinta a marcii; 2. de a transmite franchisee-ului know-how-ul aferent marcii, respectiv modul de utilizare al marcii; 3. de a acorda asistenta tehnica franchisee-ului pe durata contractului in utilizarea marcii respective; 4. de a nu face concurenta (clauza de nonconcurenta) frachisee-ului pe piata acestuia. Obligatiile franchisee-ului: - de a nu sublicentia marca primita; - de a respecta indicatiile date de francisor pentru a pastra bunul renume al marcii francisorului pe piata sa; - de a pastra confidentialitatea asupra know-how-ului, confidentialitate care este de natura know-how-ului nu a contractului de franchising; - de a nu face concurenta francisorului si celorlaltor franchisee-eri; - de a proteja in tara sa, pe cheltuiala sa, calitatea francisorului de proprietar al marcii in cauza daca ea nu a fost anterior protejata; - de a-l plati pe francisor. Plata are 2 componente: - una ferma numita royalty sau entry-fee un fel de taxa de intrare in sistemul francisorului, in lantul de franchisee; - una variabila care consta in redevente convenite procentual cu francisorul, aplicabile cifrei de afaceri realizata ca rezultat al utilizarii marcii francisorului. Ambele parti la contract sunt foarte interesate in operatiune: - francisorul este interesat pentru ca, prin mecanismul acestui contract, marca sa cucereste piete comerciale fara investitii din partea lui, fara efort, deci dobandeste o piata larga de desfacere. Este interesat si pentru ca traieste in plus fata de comertul principal din aceste royalty sau redevente pentru care nu face investitii suplimentare. - francisee-ul este cel mai interesat deoarece nu este cunoscut pe piata, nu poate sparge concurenta pietei prin eforturi proprii si profitand de bunul renume comercial al marcii francisorului va putea sa realizeze profit din productie sau comercializare. De cele mai multe ori francisorul are pe o aceeasi piata mai multi franchisee care impreuna formeaza un lant de franchisee. Membrii acestui lant care sunt independenti economic unul fata de celalalt isi datoreaza reciproc neconcurenta. Intrucat prin mecanismul contractului de franchising, francisorul poate cuceri o piata distorsionand concurenta pe acea piata acapareaza toate fast-food-urile. Contractul de franchising este supus pe piata franchisee-lor controlului de concurenta realizat de organele de supraveghere a respectivei piete. Este ratiunea pentru care la nivelul Uniunii Europene comisia este abilitata sa dea exceptari individuale sau colective pentru contractele de franchising si tot la nivelul Uniunii Europene s-a elaborat un regulament al franchisee-lor de natura profesionala .
65

CURS 1

Partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila; daca nu au facut-o contractul este supus legii in vigoare la sediul francizorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul de activitate al franchisee-lor. Aceasta este forma clasica a acestui contract. El a dobandit in timp valente sporite, a devenit un contract complex pentru ca de foarte multe ori francisorul datorita relatiilor sale de comercializare poate cere franchisee-lor ca aprovizionarea cu materie prima si materiale sa se faca de la anumiti furnizori sau chiar de la el insusi. Aceasta aprovizionare are la baza contract independent de vanzare cumparare. O a doua evolutie: societatile mari de franchising datorita profitului pe care l-a adus aceasta tehnologie au ajuns sa realizeze pe cheltuiala lor, chiar si spatiile pe care urmeaza sa le utilizeze franchisee-i dandu-le acestora in baza unui contract de leasing sau dand francisee-lor nu numai marca de fabrica sau de comert, ci si marca ce are in vedere tehnologia fluxului . 5. Contractul de consulting-engineering In literatura economica acest contract este definit: ca mijlocul prin care inteligena unit capitalului se trasnforma in obiective de investitii. Este o definitie plastica pentru ca altfel contractul se incheie de regula de beneficiarul de investitii cu un prestator . Un beneficiar de investitii care doreste sa-si realizeze o investitie ce nu reprezinta obiectul su de activitate, ci reprezinta conditia, spatiul in care isi va realiza obiectul su de activitate are 2 modalitati: - sau isi constituie in serviciu propriu cu specialisti care sa realizeze respectiva investitie. Folosirea acestei modalitati este foarte costisitoare pentru beneficiarul de investitii si el prefera sa apeleze la serviciile unor societati specializate acestia sunt prestatorii de consulting-engineering. Contractul se incheie intre 2 comercianti - prestatorul de consultingengineering si beneficiar, fiind contractul prin care in schimbul unei plati prestatorul comunica, savarseste in profitul beneficiarului prestatii intelectuale, cunostinte intelectuale, in scopul realizarii unui obiectiv de investitii. Este foarte greu sa se desprinda activitatea de consulting de activitatea de engineering. S-a convenit pana la urma pe cale de practica si doctrina ca activitatea de consulting insoteste faza de proiectare a investitiei, iar activitatea de engineering insoteste faza de executare a investitiei. In etapa intai, cea de proiectare, beneficiarul investitiei este obligat sa comunice prestatorului toate datele de natura confidentiala in masura sa il puna la curent pe prestator de specificitatea si scopul investitiei. Prestatorul savarseste pentru beneficiar in aceasta etapa mai ales prestatii materiale (fapte materiale) dar si prestatii intelectuale. El va face masuratori, probe de teren, foraje calcule, va testa materiile si materialele, va verifica cine anume este mai bun ca proiectant, va propune proiectantul optim, amplasarea optima si va verifica proiectul, beneficiarul fiind obligat daca in acest proces se comunica si cunostinte tehnice nebrevetate sa pastreze confidentialitatea.
66

CURS 1

In faza de engineering prestatorul este obligat sa supravegheze modul in care montatorul, furnizorul sau constructorul (dupa caz) respecta proiectul.Va trebui de asemenea sa participe in numele beneficiarului la receptiile intermediare, precum si la receptia finala, sesizand imperfectiunile, viciile aparente, neconcordantele si urmarind corectarea acestora de catre executanti. In aceeasi faza este obligat sa participe la receptia finala urmarind modul de functionare in perioada de garantie pentru ca eventual sa solicite executantului efectuarea remedierilor. Semneaza in numele beneficiarului jurnalul de santier si procesul verbal de predare de receptie intermediara, de receptie finala. Probleme deosebite se ridica in legatura cu plata prestatorului si cu specificittatea juridica a contractului. Cat priveste plata exista mai multe sisteme de plata: > fie plata pe unitate orara de timp utilizata in contractele de consultingengineering de mai mica amploare cat priveste obiectul investitiei: se stabileste onorariul pe unitate de timp, se cuantifica timpul orar consumat si se plateste prestatorul. > a doua modalitate, care este mai raspandita, este aceea cost + onorariu. Se deburseaza toate cheltuielile facute cu contractul care sunt variabile, la care se adauga onorariul prestabilit pentru prestator. > a treia modalitate, cea mai putin utilizata, dar utilizata de marile societati de consulting-engineering are in vedere un procent convenit la incheierea contractului asupra valorii finale a investitiei. Cat priveste contractul de consulting-engineering acesta nu cunoaste norme uniforme, acesta nu este un contract numit. In practica se utilizeaza mai ales contractele tip elaborate de asociatiile internationale de ingineri consultanti constituite pe domenii. Este ratiunea pentru care in doctrina si in practica s-a pus problema calificarii juridice a contractului nenumit pentru a fi reglementat prin analogie. S-a redus acest contract la un moment dat in unele instante la contractul de mandat considerandu-se ca prestatorul de consulting-engineering este mandatarul beneficiarului. Total inexact, deoarece spre deosebire de mandatar care poate doar sa incheie acte juridice pentru mandante (pentru reprezentant), prestatorul de consulting-engineering savarseste mai ales fapte materiale - verifica calcule, verifica masuratori. O a doua incercare a redus contractul de consulting-engineering la contractul de antrepriza ignorandu-se insa ca intr-un contract de antrepriza antreprenorul are fata de beneficiar o obligatie de rezultat, trebuie sa faca o constructie care sa placa clientului; in timp ce la contractul de consultingengineering prestatorul se obliga la prestatii, la obligatii de diligenta, de mijloace. Ratiune pentru care se impune elaborarea unor reglementari specifice acestui contract. Partile pot alege legea aplicabila contractului; daca nu au facut-o practica cunoaste mai multe solutii: 1. contractul este supus legii in vigoare la locul realizarii investitiei;
67

CURS 1

2. contractul este supus legii in vigoare la sediul prestatorului; 3. cea mai raspandita solutie contractul este supus legii in vigoare la sediul prestatorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara la locul investitiei; o ultima solutie contractul este supus legii in vigoare la sediul beneficiarului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei (pentru ca eu pot sa inchei contractul cu un prestator din Romania, beneficiarul sa fie in Franta si investitia sa se realizeze in Germania si atunci aplic legea beneficiarului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei din Germani Contractul de leasing legislaia romn n legtur cu contractul de leasing este incorect; contractul de leasing este un contract complex care reprezint n ultim instan o creditare pe termen lung de o form particular; a aprut n practica american unde nu a fost niciodat reglementat (nici pn n prezent). a fost mai nti reglementat n Frana, apoi n Belgia; a aprut o convenie internaional n materie. n literatura economic exist o confuzie n legtur cu acest contract. n mod eronat sunt asimilate contractului de leasing i alte operaiuni juridice care presupun o nchiriere. Contractul de leasing presupune n forma sa clasic o cumprare n scop de nchiriere nsoit de o nchiriere n scop de vnzare. Dac nchirierea nu este nsoit de scopul vnzrii, nu este un contract de leasing, ci unul de nchiriere. Contractul de leasing este un contract complex din 2 unghiuri de vedere: n forma sa clasic obiectul material al leasingului este dat de instalaii complexe (instalaii de mare tehnicitate, foarte scumpe i greu vandabile cu plata preului dintr-o dat). Evoluia actual face ca leasingul s mbrace i alte forme leasingul imobiliar (terenuri i cldiri) sau leasingul mijloacelor de transport. Al doilea unghi de vedere ce justific complexitatea este reprezentat de operaiile juridice componente: n forma clasic cuprinde o vnzare-cumprare, un mandat, o promisiune unilateral de vnzare i o nchiriere, operaii care datorit ntreptrunderilor, datorit interdependenei lor au suportat mutaii prin raportare la operaiile clasice. Vnzarea-cumprarea se leag ntre productorul-vnztor i cumprtorul- societate de leasing numit leasor. Spre deosebire de vnzarea clasic, vnztorul execut fa de cumprtor numai obligaia de dare (obligaia de transfer al dreptului de proprietate). Ca expresie a executrii acestei obligaii,
68

CURS 1

cel de-al 3-lea participant la operaie, utilizatorul (leasee) este inut s aplice la vedere pe bunul care reprezint obiectul material al leasingului nsemne care l indic pe finanator (leasor) ca proprietar. Fiind vorba de un bun individual determinat, transferul dreptului de proprietate opereaz la momentul ncheierii contractului. Dintre celelalte obligaii de facere vnztorul nu are a executa cumprtorului nici una dintre aceste obligaii. Obligaia de predare i cea de asigurare a conformitii se realizeaz direct ctre i n profitul unui ter fa de vnzare, ctre utilizator. Utilizatorul are aciune direct, n nume propriu mpotriva vnztorului ct privete parametrii calitativi ai bunului, solicitnd remedierile din partea vnztorului-productor. Cumprtorul are obligaia de plat a preului i de preluare a mrfii. La contractul de leasing cumprtorul are de executat numai obligaia de plat a preului. Plata preului se face pe baza prezentrii procesului verbal de predareprimire semnat n contradictoriu de vnztor i utilizator. Obligaia de preluare a bunului se execut de un ter fa de vnzare, se execut de ctre utilizator pe cheltuiala utilizatorului. Mandatul se leag ntre finanator ca mandante i utilizator ca mandatar, dar spre deosebire de mandatul clasic, mandatarul nu primete nici un fel de indicaie de la mandant. Utilizatorul-mandatar ncheie contractul cu vnztorul n interes propriu, negociind preul i parametrii tehnici ai obiectului potrivit nevoilor sale. El ncheie contractul n numele i pe contul finanatorului care devine proprietar, dar n interesul su propriu. Contractul de locaie (nchiriere) se ncheie ntre societatea de leasing (leasor) n calitate de locator i utilizator n calitate de locatar i se deosebete de locaia clasic (n care locatorul (cel care d cu chirie) are obligaia s transmit locatarului posesia i posibilitatea de folosin a bunului i tot el are obligaia s asigure locatarului utila folosin a lucrului i mai are obligaia n raport de legislaie s asigure bunul. Locatarul are obligaia s utilizeze bunul potrivit destinaiei sale economice, s fac reparaiile curente (locative) i are obligaia s plteasc chiria pe durata contractului care este determinat). La contractul de leasing, societatea de leasing n calitate de locator nu are dect obligaia de a transmite utilizatorului-locatar i numai acestuia folosina bunului. Celelalte obligaii nu sunt executate de locator, astfel posesia bunului este transmis de productorul-vnztor. Reparaiile capitale ca i cele locative sunt n sarcina utilizatorului-locatar care este obligat s asigure bunul la un asigurator acceptat de leasor (locator) i n beneficiul locatorului. Nu are voie s ncheie contracte de sub-nchiriere dect cu acordul expres al locatorului, iar dac nu pltete o rat de chirie este obligat s restituie locatorului materialitatea bunului i este inut s plteasc toate ratele de chirie convenite iniial cu locatorul.

69

CURS 1

Promisiunea unilateral de vnzare societatea de leasing este obligat s se plieze (conformeze) opiunii utilizatorului (leasee-ului) i la finele perioadei de locaie (nchiriere): - fie s accepte prelungirea nchirierii cu o nou durat, cu rate de chirie mai mici, - fie s accepte rezilierea (ncetarea contractului) fr daune, - fie s accepte vnzarea bunului nchiriat la un pre rezidual (la ceea ce rmne din valoarea bunului minus ratele de chirie pltite i cu comisionul convenit cu leasorul); acestea n forma clasic. Interesul prilor (n forma clasic):
productorul-vnztor este interesat pentru c de regul este vorba de

instalaii de mare tehnicitate, foarte scumpe, greu vandabile cu preul dintr-o dat - i mai puin verificate n producie. Prin mecanismul leasingului el se vede pltit de ndat cu toat suma i instalaia poate s fie verificat n procesul de producie. De aceea vnztorul i poate asuma obligaii de conformitate suplimentare, resprectiv se poate angaja nu numai s remedieze eventualele imperfeciuni dar chiar s mbunteasc instalaia i uneori chiar s o nlocuiasc cu una mai performant; societatea de leasing finanatoare este i ea foarte interesat pentru c ea dispune de mijloace financiare, dar nu are calitatea de banc i de aceea nu poate face credit i chiar dac ar fi o banc i ar face credit, creditul este purttor de dobnd, care nu poate depi dobnda pieii astfel. dac apeleaz la leasing, comisionul pe care l stabilesc poate fi cu mult mai mare dect dobnda creditului, el fiind negociat liber cu partenerii; totodat dac ar face credit, acesta trebuie garantat fie cu garanii reale fie cu garanii personale. Cea mai puternic garanie real este ipoteca (drept de garanie asupra unui bun imobil) valoarea ei ns poate s difere n timp. Prin contractul de leasing, creditorul-societate de leasing i vede mprumutul garantat cu cea mai puternic garanie cu dreptul de proprietate asupra instalaiei. nseamn c dac d faliment utilizatorul, bunul respectiv nu intr la masa falimentului. Privilegiul asupra ratelor de chirie restante pentru ratele restante finanatorul devine creditor chirografar, i nscrie creana la masa credal i va fi pltit potrivit a ceea ce rezult din faliment. Dac din lichidarea bunurilor falitului se poate plti fiecare creditor chirografar cu 10% din valoarea lui i finanatorul va fi pltit cu 10% (deci, a primit napoi bunul, a primit o parte din ratele de chirie, iar n cazul ratelor restante mai primete o parte n nici un caz nu se ntmpla astfel dac fcea credit). utilizatorul are i el un interes major; dac este un comerciant cu un comer precar contractul de leasing este singurul care-i permite continuarea comerului i revigorarea acestuia, deoarece primete practic un credit indirect pe termen lung.
70

CURS 1

Durata contractului de leasing n form normal este de 7 ani (excepie leasingul de autoturisme form mai modern, adaptat nevoilor pieii i concurenei). Utilizatorul poate fi interesat i dintr-un alt punct de vedere utilizatorii care dispun de mijloace financiare dac ar cumpra n mod normal instalaiile respective acestea s-ar uza moral, dac le-ar avea n proprietate s-ar ncrca cu ele, dac utilizeaz tehnica de leasing poate s utilizeze ca un mijloc rapid de introducere a tehnologiei avansate fr suportarea uzurii morale => se poate asimila tehnologia avansat cu costuri mult mai mici. Clasificarea operaiilor de leasing singura corect este aceea n: leasing financiar leasing operaional Leasingul financiar este cel prezentat anterior i n cadrul cruia finanatorul (societatea de leasing) dispune de mijloacele materiale, financiare pe care vrea s le fructifice mai bine dect prin intermediul creditului sau nu are dreptul (neavnd calitatea de banc). Aceste contracte de leasing financiar, de regul, se ncheie cu clauz irevocabil de cumprare deoarece societatea finanatoare nu este interesat s se ncarce cu materialitatea bunului (l ia numai dac d faliment utilizatorul). Altfel, interesul acesteia este ca la finele perioadei de nchiriere s fie rscumprat bunul, s ia i acel pre rezidual. Leasingul operaional este leasingul n care societatea leasor (finanatoare) este n acelai timp i productor. n aceast ipotez, toate cele trei opiuni ale utilizatorului sunt posibile pentru c dac s-a realizat contractul, productorul intr n posesia instalaiei pe care fie o poate vinde la mna a doua, fie o poate nchiria n sistem de leasing altui utilizator i astfel se ajunge la leasingul de gradul II, III, IV. n leasingul operaional lipsete prima operaie de vnzare relaia ntre productor i societatea de leasing. n materia contractului de leasing a fost elaborat o convenie internaional privind leasingul financiar. Ea s-a elaborat sub auspiciile UNIDROIT (Institutul Internaional pentru Unificarea Dreptului Privat de la Roma), s-a ncheiat la Ottawa n 1988 i a intrat n vigoare. Prile la contract pot alege legea aplicabil, dac nu au ales-o, n regul general contractul este supus legii n vigoare la sediul leasorului (pentru c acesta este cel care face creditul i n comerul internaional se protejeaz creditul). Varietile contractului de leasing n mod eronat n doctrina economic reprezint leasing i alte operaii care au la baz o nchiriere de tip particular (contractul de renting i contractul de time-sharing). Contractul de renting se ncheie de regul ntre proprietarul mijloacelor de transport n calitate de locator i locatar. Este o locaie de tip particular: pentru c se accept ca restituirea bunului nchiriat s se fac n alt localitate, chiar i n alt ar dect aceea unde s-a predat bunul;

71

CURS 1

o o

pentru c locatorul se oblig la cerere s pun la dispoziia locatarului, eventual i pe conductorul auto; pentru c locatarul se oblig s suporte asigurarea bunului i s acopere, eventual, reparaiile nu numai locative. Astfel societatea de renting se oblig: s pun la dispoziia locatarului mijlocul de transport; s asigure contra cost service-ul pe durata contractului; o s ncheie n numele i pe contul locatarului i n profitul locatorului asigurarea; s accepte ca predarea i restituirea s se fac pe teritorii statale diferite. Locatarul se oblig: s plteasc chiria; s suporte prima de asigurare; s asigure hrana autovehiculului i a conductorului auto (salariul l pltete societatea de renting dar cazarea i masa o pltete locatarul); Prile la contract pot alege legea aplicabil, n absen, se aplic legea n vigoare la sediul societaii de renting. Din contract lipsete promisiunea unilateral de vnzare i nchirierea care nu este nsoit de aceast promisiune nu este leasing. Contractul de time-sharing a aprut n practica de utilizare a calculatoarelor i presupune nchirierea concomitent ctre mai muli locatari pe trane de timp a aceluiai bun. Locatorul nu transmite posesia ci numai folosina, toate reparaiile capitale i curente, asigurarea, sunt realizate de ctre locator i se reflect n preul chiriei. Locatarul este obligat s suporte aceste costuri i s accepte partajarea folosinei aceluiai bun cu ali locatari. Este o nchiriere de tip particular n care locatarul are numai obligaia de a plti chiria. Din contract lipsete promisiunea unilateral de vnzare. Nu este leasing, este o nchiriere de tip particular. Prile pot alege legea aplicabil, dac nu au ales-o se aplic legea n vigoare la sediul locatorului care coincide cu locul de situare al bunului (dac sediul locatorului este diferit de locul de situare al bunului se aplic legea n vigoare la locul de situare al bunului). Singura varietate juridic de leasing este contractul de lease-back. Contractul de lease-back Este o varietate a contractului de leasing.

72

CURS 1

Este contractul care se incheie intre finantator si utilizator, este contractul in temeiul caruia utilizatorul vinde finantatorului (societate de leasing) o unitate industriala, un agregat de mare tehnicitate din uzina sa cu obligatia finantatorului de a-i inchiria de indata respectiva instalatie si de a i-o revinde la finele perioadei de inchiriere. Este un contract de leasing in care lipseste producatorul-vanzator si operatiile componente sunt: - o vanzare-cumparare - o inchiriere - o promisiune unilaterala de vanzare Vanzarea cumpararea se deosebeste de operatiunea clasica prin aceea ca: vanzatorul executa numai operatia de dare si executarea acestei obligatii presupune aplicarea pe instalatia in cauza, la vedere, a unor insemne care il indica pe finantator ca proprietar. Celelalte obligatii ale vanzatorului nu se executa. Obligatiile cumparatorului dintre acestea finantatorul executa numai obligatia de plata a pretului, ce se plateste de indata, la incheierea contractului; celelalte obligatii nu se executa. Locatia se incheie intre: finantatorul-locator utilizatorul-locatar. Dintre obligatiile locatorului, finantatorul executa numai pe aceea de a transmite utilizatorului si numai acestuia folosinta bunului, pentru ca posesia o are deja. Toate celelalte obligatii sunt in sarcina locatarului-utilizator. Promisiunea unilataterala de vanzare fiineaz pe capul societatii finantatoare care este obligata ca la finele perioadei de inchiriere: fie sa accepte o noua perioada inchiriere cu rate de chirie mai mici, fie sa accepte vanzarea instalatiei catre utilizator la un pret rezidual. Spre deosebire de leasingul clasic, in ipoteza contractului de lease-back lipseste ca o optiune a utilizatorului: posibilitatea acestuia de a rezilia contractul. Daca partile nu au ales legea aplicabila, contractul este supus legii in vigoare la sediul utilizatorului. Daca contractul de leasing in forma sa clasica si mai ales leasingul operational reprezinta tot mai mult un mijloc de acces rapid si ieftin la tehnologiile avansate pentru utilizator care nu mai suporta astfel uzura morala a instalatiei contractul de lease-back este fara exceptie o tehnica de creditare pe termen lung, de o maniera particulara. Retinem si la contractul de lease-back cele doua garantii ale creditului: - dreptul de proprietate asupra instalatiei - privilegiul asupra ratelor de chirie restante In 1988 sub auspiciile UNIDROIT (Institutul International de la Roma pentru Unificarea Dreptul Privat) s-a elaborat o conventie internationala privind contractul international de leasing financiar care recunoaste partilor dreptul de a

73

CURS 1

alege legea aplicabila, iar in tacerea partilor supune contractul legii in vigoare la sediul leasorului. In practica se face o confuzie intre contractul de leasing si contractul de inchiriere, intre contractul de leasing si contractul de vanzare in rate. Diferenta intre contractul de leasing si contractul de vanzare in rate La contractul de vanzare in rate posibil, proprietatea asupra bunului vandut in rate, deci si riscul contractului se transmite de la vanzator la cumparator in momentul incheierii contractului. Iar vanzatorul este garantat pentru plata pretului cu un privilegiu asupra bunului vandut in rate, pe care cumparatorul nu il poate instraina unui tert decat dupa plata integrala a ratelor. Daca cel ce a cumparat bunul nu este in masura sa mai plateasca ratele asupra pretului, bunul revine vanzatorului, dar ratele care s-au incasat nu raman vanzatorului, ci in functie de prejudiciul pe care l-a suporta acesta daca prejudiciul este mai mic decat ratele incasate si cu dobanda aferenta, diferenta se restituie cumparatorului. In ipoteza contractului de leasing proprietatea asupra bunului nu se transmite utilizatorului decat dupa plata pretului rezidual. Este foarte important pentru ca in prima ipoteza a vanzarii in rate, daca cel ce a cumparat bunul intra in faliment, vanzatorul nu mai are din ce sa se indestuleze si va fi platit potrivit a ceea ce rezulta din masa credala, se vand bunurile celui care a cumparat bunul. Daca ne plasam pe taramul contractului de leasing, intrucat finantatorul ramane proprietar, intreaga instalatie ii va reveni in materialitatea ei si nu este supus riscului de insolvabilitate al utilizatorului care in plus ii va plati atat cat rezulta din masa credala pentru ratele de chirie neplatite (marele avantaj al leasingului). Diferenta intre contractul de inchiriere si contractul de leasing La contractul de inchiriere el poate fi prelungit numai daca astfel se prevede expres in contract, iar neplata ratelor de chirie nu duce automat la rezilirea contractului, locatorul poate percepe numai penalitati de intarziere eventual sau dobanzi. La contractul de leasing este privilegiul asupra ratelor de chirie neachitate, nu cele restante, dar si cele neachitate pana la epuizarea ratelor pe care le-au convenit partile. Exista acest privilegiu al dreptului de a cere cumpararea bunului inchiriat si al obligatiei locatorului de a-l vinde. Prelungirea contractului de leasing independent de ce s-a scris sau nu in contract este posibila si societatea de leasing-locator este obligata sa accepte, daca aceasta este optiunea utilizatorului la finele perioadei de inchiriere. In legislatia romana aceasta este imperfecta in materie, s-a copiat substantial practica americana, nu s-a inteles exact diferenta intre inchiriere, vanzare in rate si contract in leasing. In prima forma s-a spus: finantatorul inchiriaza instalatia si tot el este obligat sa o asigure. Si-au dat seama mai tarziu si la modificarea Legii 99/1999 s-a stabilit posibilitatea partilor de a negocia cine anume incheie
74

CURS 1

asigurarea, asigurarea poate fi incheiata de finantator sau de utilizator, important este c sarcinile, prima de asigurare este suportata fara exceptie de utilizator, daca asigurarea se face de catre utilizator beneficiarul asigurarii este totdeauna finantatorul pe de o parte, pe de alta parte asigurtorul trebuie sa fie acceptat de finantator, aceasta specificitate lipseste din legea noastra si mai lipseste reglementarea privilegiului asupra ratelor de chirie restante care este de esenta contractului de leasing. Contractul de leasing reprezinta in ultima instanta o forma de creditare pe termen lung fara a fi un credit propriu-zis societatea de leasing neavand dreptul, capacitatea de folosinta de a incheia contracte de creditare asa cum o fac bancile. Practica de comert intenational a evidentiat si o forma de creditare particulara pe termen scurt data de contractul de factoring. Contractul de factoring Se incheie intre doi comercianti: factor si aderent. Este contractul prin care in schimbul unui comision, factorul cumpara de la aderent creantele acestuia asupra debitorilor sai platindu-le aderentului. Factoringul este de 2 feluri, in raport de momentul platii avem factoring : - clasic (old line factoring) - la scadenta (maturity factoring) In ipoteza factoringului clasic: factorul plateste creantele preluate de la aderent in momentul preluarii acestora, de regula se procedeaza la deschiderea unui cont pe care factorul il alimenteaza pe masura preluarii creantelor. In ipoteza factoringului la scadenta: factorul plateste creantele preluate de la aderent in momentul scadentei acestora, exigibilitatii acestora. In prima ipoteza, factorul face un credit aderentului de la momentul preluarii creantei cand il si plateste pana la momentul in care incaseaza aceasta creanta care este la scadenta sau imediat dupa scadenta. In cea de-a doua ipoteza, durata creditului este foarte scurta, practic se face din momentul exigibilitatii creantei si pana la momentul in care debitorul il plateste pe factor, ratiune pentru care in prima ipoteza comisionul factorului este mai mare, in cea de a doua mai mic pentru ca durata creditului este diferita. Drepturile si obligatiile partilor Aderentul este obligat sa transmita in proprietate factorului creantele sale toate creantele sale sau numai creantele pe care factorul le-a acceptat. Legat de aceasta obligatie retinem clauza de exclusivitate, aderentul fiind obligat sa transmita toate creantele sale numai unui singur factor. Aceasta transmitere se poate face printr-o : - subrogare prin plata ca in dreptul francez; - printr-o cesiune de creanta ca in dreptul belgian, roman.

75

CURS 1

Important este ca pe verso-ul facturii, aderentul este obligat sa-l mentioneze pe factor ca titular al acesteia, ca beneficiar al platii inscrise in factura. In executarea acestei obligatii in Franta a fost data o lege numita legea Dali potrivit careia pentru a se evita procedurile complexe legate de cesiune si subrogare prin plata, prevazuta de Codul civil, s-a stabilit intocmirea unui borderou cu toate facturile acceptate, cu toate creantele acceptate, mentiunea subrogarii facandu-se pe acesta. In executarea aceleiasi obligatii, aderentul este tinut sa garanteze factorului existenta creantei. Pentru aceasta, el este obligat sa nu faca nimic de natura a spori riscul de insolvabilitate a debitorilor cedati. Odata cu subrogarea factorului in pozitia aderentului se transmit acestuia si toate garantiile pe care debitorul cedat le-ar fi dat aderentului. Aderentul este obligat in executarea aceleiasi obligatii sa notifice pe debitor ca se poate libera valabil platind in mana factorului. Aceasta notificare a ridicat mari probleme in practica internationala, astfel: - unele sisteme de drept cer ca notificarea sa fie facuta prin executor judecatoresc modalitate foarte greoaie si costisitoare; - altele cer o conventie suplimentara intre aderentul cedent si debitorul cedat de asemenea modalitate greoaie; - dreptul belgian cere ca notificarea sa fie facuta prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Legislatiile mai noi au incercat sa simplifice aceasta modalitate si se accepta ca notificarea debitorului cedat sa se faca in orice modalitate, in masura sa-l atentioneze pe debitor ca trebuie sa plateasca in mana factorului, notificare care poate fi probata (dovedita). Factorul este obligat sa verifice inainte de toate creantele aderentului, platindu-le numai pe acelea pe care le accepta. Odata cu acceptarea creantelor, factorul preia nu numai proprietatea acestora, ci si riscul de insolvabilitate a debitorilor cedati. El isi va retine din suma platita aderentului comisionul convenit cu acesta. Contractul de factoring este un contract intuitu personae cat priveste pe aderent, pentru ca factorul va accepta preluarea creantelor unui anumit aderent in considerarea seriozitatii acestuia, aderentul fiind el insusi obligat sa-si executa angajamentele luate fata de debitorul cedat. Factorul accepta numai anumite creante, pentru aceasta el trebuie sa aiba acces la datele contabile ale aderentului referitoare la fostii clienti pentru a verifica seriozitatea debitorilor cedati. Este ratiunea pentru care relatia dintre factor si aderent pe langa clauza de exclusivitate presupune si o anumita durata in timp. In aceasta durata de relatie intervine si asistenta pe care o acorda factorul aderentului cat priveste evidentierea fostilor clienti. Din aceasta perspectiva, se aprecieaza ca acest contract de factoring nu este numai o tehnica de creditare particulara pe termen scurt, ci este si o modalitate de implementare rapida a metodelor moderne de evidenta contabila de care dispune factorul ca institutie financiara si pe care le pune la dispozitia aderentului, fiind interesant sa cunoasca pe clientii acestuia.
76

CURS 1

Interesul partilor: - aderentul este interesat pentru ca prin intermediul acestei operatii nu va mai fi obligat sa-si urmareasca clientii (debitorii), va fi platit de indata si este pus la adapost de riscul de insolvabilitate al acestor clienti. - factorul: prin mecanismul subrogarii, el beneficiaza de toate garantiile de care beneficiaza sau ar fi beneficiat si aderentul fata de clientii sai. Apoi este interesat pentru ca datorita mijloacelor sale de cercetare si informare poate recomanda in timp aderentului pe clientii cei mai potriviti si care nu prezinta risc de insolvabilitate. Este interesat pentru ca isi retine comisionul din pretul facturilor (la inceput), iar acest comision negociat este mult mai mare decat dobanda practicata la creditul pe termen scurt. Ambele parti la contract evidentiaza un interes major in operatia de factoring. In dreptul roman este un gen de reglementare care este gresita - Legea 469 pentru intarirea disciplinei financiare si care considera factoringul egal cu forfetarea. Diferenta dintre contractul de factoring si scont Scontul presupune plata inainte de scadenta a unor titluri de credit respectiv un posesor (beneficiar) de cambie sau de bilet la ordin se poate prezinta la o banca si poate obtine de la aceasta plata in avans, se plateste pentru aceasta operatie drept comision asa numita taxa de scont. Taxa de scont este stabilita de Banca Centrala in toate statele. In consecinta, banca nu poate plati cambia sau biletul la ordin, sa aiba un comision mai mare decat taxa de scont. La contractul de factoring, comisionul se negociaza si comisionul poate fi mult mai mare. Cat priveste scontul ceea ce se plateste in avans sunt sumele cuprinse intrun titlu de credit, fie cambie fie bilet la ordin. Cat priveste contractul de factoring ceea ce se plateste sunt facturile care nu trebuie sa aiba conditiile de forma riguroase pe care le cere legea pentreu cambie si bilet la ordin. In ipoteza scontului, beneficiarul inscris pe cambie sau bilet la ordin ramane obligat (garant) fata de banca petru ipoteza in care la scadenta trasul sau emitentul, dupa caz, nu ar plati suma inscrisa in cambie sau bilet la ordin. Bancile de scont nu accepta decat scontarea titlurilor de credit in prealabil garantate - prin avans sau prin scrisoare de garantie bancara. Contractul de factoring: din momentul in care aderantul a dat in proprietatea factorului facturile, el nu mai are obligatii de a-l garanta pe factor. Daca debitorul la scadenta nu plateste suma in mainile factorului, aderentul nu raspunde pentru aceasta suma, pentru ca el a vandut creanta, spre deosebire de scont unde beneficiarul ramane raspunzator fata de banca pentru ipoteza in care obligatul la scadenta nu a platit suma inscrisa in respectivul titlu de credit. Deosebirea fata de cesiunea de creanta propriu-zisa Cesiunea de creanta reglementata in legislatiile civile reprezinta relatia intre cedent si cesionar prin care cedentul vinde cesionarul sau transmite acestuia o
77

CURS 1

creanta. Debitorul cedat trebuie sa fie de acord cu aceasta cesiune, acord care trebuie exprimat expres, cesiunea nefiind posibila fara acordul debitorului cedat. In ipoteza contracului de factoring acordul debitorului cedat este neinteresant (adica nu i se cere), este doar atentionat ca trebuie sa plateasca in mana altuia. La cesiunea de creanta nu se transmit si eventualele garantii pe care debitorul cedat le-ar fi acceptat fata de cedent pentru ca aceste garatii sunt cu titlu personal. La contractul de factoring vanzandu-se creanta asa cum este se transmit si eventualele garantii date de debitorul cedat aderentului. Deosebirea fata de garantarea creditului cu facturi O banca in momentul in care acorda un credit unui imprumutat, poate accepta drept garantie facturile acestuia pe care acesta le are asupra unor debitori. Aceasta inseamna ca la scadenta acelor facturi, facturile sunt date bancii, trebuie incasate si operate printr-un cont deschis la banca respectiva si sumele incasate la scadenta lor se contabilizeaza in acest cont prin care cu prioritate este platita banca pentru rambursarea creditului si numai ce ramane in plus urmeaza a reveni imprumutatului, daca ramane. Dreptul de urmarire a debitorilor ramane in sarcina imprumutatului, spre deosebire de aceasta garantare a creditului cu facturi, in ipoteza factoringului, pe de o parte facturile trec in proprietatea factorului. Devenit proprietar al creantelor, la scadenta el este cel care le va urmari, iar aderentul nu mai are alt garantat, spre deosebire de garantarea creditului cu facturi cand daca un debitor nu plateste imprumutatul este obligat totusi sa restituie suma pe care a primit-o de la respectiva banca creditoare.

Contractul de forfetare Este o tehnica bancara ce se aplica numai operatiilor de comert exterior, este o tehnica de finantare a comertului exterior. Spre deosebire de contractul de factoring care de regula este de scurta durata pana la un 1 an, numai relatia dintre aderent si factor poate dura foarte mult, dar creantele cumparate sunt de scurta durata. In ipoteza contractului de forfetare durata este mai mare de 3-7 ani. Presupune cumparea de catre o banca a titlurilor de credit emise de importator exportatorului prealabil garantate. Deci, forfetarea presupune cumpararea de catre o banca de la exportator a cambiilor si biletelor la ordin pe care exportatorul le are ca beneficiar de la importator. Aceste cambii si bilete la ordin trebuie in prealabil garantate, respectiv avalizate de banca importatorului daca ne gasin pe taramul dreptului continental; sau insotite de o scrisoare de

78

CURS 1

garantie bancara emisa de aceeasi banca a importatorului daca ne gasim pe taramul dreptului anglo-american. Spre deosebire de aceasta, contractul de factoring presupune vanzarea de facturi, facturi care nu sunt in prealabil garantate de nimeni. Contractul de factoring international De regula antreneaza mai multe parti: - debitorii cedati dintr-o tara - banca prin care opereaza acesti debitori din acea tara - pe aderent dintr-o alta tara - banca aderentului Acordul se incheie de cele mai multe ori intre banca aderentului si banca debitorilor cedati. Banca aderentului se va numi factor la export, banca debitorilor cedati factor la import. Acordul incheindu-se intre banci, banca platitoare fiind banca debitorilor cedati, factorul la import. Datorita utilitatii acestei operatii, in 1988 s-a incheiat la Ottawa sub auspiciile UNIDROIT o conventie privind contractul international de factoring. Aceasta conventie are 3 repere: 1. partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila. Contractul are caracter international daca factorul si aderentul se gasesc pe teritorii statale deosebite; 2. se incearca supletizarea, usurarea formalitatilor de notificare a debitorilor cedati, respectiv se accepta orice modalitate de notificare a acestor debitori cedati; 3. daca partile nu au ales legea contractul este supus legii creantei cedate (legii aplicabile creantei cedate), de regula aceasta este legea aderentului. In 2002, prin eforturile UNCITRAL-lui s-a elaborat la New York o conventie internationala privind cesiunea de creanta. Aceasta conventie presupune pe de o parte cesiunea internationala de creanta, dar si cesiunea de creanta internationala. Adica, acopera ipoteza in care cedentul si cesionarul se gasesc pe teritorii statale deosebite i avem o cesiune internaional de creanta sau a doua ipoteza, cand cedentul si debitorul cedat se gasesc pe teritorii statale deosebite si deci creanta este internationala, ne gasim in fata unei cesiuni de creanta internationala. Conventia este mult mai acoperitoare. Este ratiunea pentru care se recomanda statelor care vor ratifica aceasta conventie sa aiba in vedere ca aceasta are prioritate prin raportare la Conventia de la Ottawa. Daca statele au ratificat Conventia de la Ottawa si acele state vor ratifica si Conventia de la New York, prioritate de aplicare va avea Conventia de la New York. Deci, conventia de la Ottawa urmeaza a se mai aplica numai statelor care nu au ratificat Conventia de la New York care este mult mai cuprinzatoare si mai bine elaborata, cuprinde toate situatiile posibile de cesiune de creanta i indica drept lege aplicabila daca partile nu au ales legea, legea aplicabila creantei.
79

CURS 1

Contractul de publicitate comercial Toti comerciantii sunt interesati in a aduce la cunostinta consumatorilor bunurile, serviciile sau lucrarilor lor. Se poate realiza prin 2 modalitati: publicitate directa sau prin publicitate indirecta. Publicitatea directa presupune organizarea de catre fiecare comerciant in parte a unui serviciu propriu abilitat cu realizarea acestei activititati, cu realizarea aducerii la cunostinta a consumatorului a bunurilor, serviciilor sau lucrarilor specifice. Pentru aceasta, comerciantul in cauza trebuie sa angajeze forta de munca specializata, sa organizeze un serviciu ce are o activitate temporara. In intervalul dintre perioadele de publicitate, acest serviciu nu are practic ce sa faca, de aceea aceasta activititate este foarte costisitoare pentru ca personalul avand alta specialitate decat cea proprie comerciantului nu poate fi utilizata in alte sectoare. Ex: sunt o societate producatoare de masini. Fac publicitate pt masini si angajez desenatori pt publicitate, compozitori. Acestia nu se pricep sa faca caroserie, deci, este un serviciu imobilizat dar care nu este utilizat intreaga perioada. Tot mai mult comerciantii recurg la serviciul altor comercianti specializati. Publicitatea indirecta se realizeaza pe baza contractului de publicitate; acesta se incheie intre comerciantul interesat numit anuntor si agentia de publicitate. Statele lumii se ocupa toate de publicitate, dar nu exista o lege a contractului de publicitate, se ocupa de activitatea societatilor de publicitate dar nu de contract. Presupune mai multe etape in realizarea lui: I etap: anuntorul este obligat sa transmita agentiei toate datele de natura confidentiala in masura sa familiarizeze agentia cu specificitatea produsului, lucrarii, serviciului. Agentia este obligata sa realizeze mai multe variante de strategii de publicitate. Etapa se incheie cu alegerea strategiei de publicitate considerata si de anuntor ca fiind cea mai potrivita. Pentru aceasta etapa, agentia este obligata sa pastreze confidentialitatea asupra datelor la care a avut acces. II etap: elaborarea elementelor de publicitate Acestea se pot realiza de agentie cu forte proprii daca dispune de ele (creatori, compozitori, desenatori proprii) sau pe baza unor subcontracte incheiate de agentie in numele si pe contul anuntorului cu acesti creatori. Elementele de publicitate sunt: creatii literare, muzicale, de grafica, clipuri publicitare, spoturi publicitare, filme publictare, etc. In aceasta etapa, agentia este obligata ca in numele si pe contul anuntorului sa protejeze la locul utilizarii elementelor de publicitate dreptul de autor al creatorilor si este obligata sa-i plateasca pe acestia; iar creatorii se obliga
80

CURS 1

la clauza de nonconcurenta, adica sa nu transmita altor beneficiari (anuntori) aceleasi elemente de publicitate si sa nu le utilizeze in interes propriu. De aceea, totdeauna acesti creatori trebuie sa cunoasca identitatea anuntorului. III etap: presupune difuzarea elementelor de publicitate Aceasta se poate realiza de catre agentie prin mijloacele proprii daca dispune de ele (reviste, jurnale radiouri, posturi de televiziune); daca nu dispune de asemenea mijloace, difuzarea se face prin subcontracte incheiate de agentie in numele si pe contul anuntorului cu asa numitii supori. Agentia este obligata sa-i plateasca pe supori, iar suporii sunt obligati la clauza de nonconcurenta, respectiv sunt obligati sa nu difuzeze concomitent elemente de publicitate pentru firme concurentiale. IV etap: cade in sarcina exclusiva a agentiei si are in vedere testarea consumatorilor pentru a se constata impactul publicitatii si pentru a se proceda la corectarea strategiei de publicitate. Toate legislatiile nationale reglementand domeniul domeniul publicitatii, interzic publicitatea pentru anumite produse. Astfel, este interzisa publicitatea pentru produse care afecteaza sanatatea, mediul, sanatatea animalelor, sanatatea mediului vegetal. Este interzisa publicitatea pentru armament, exploziv, munitie de lupta, pentru droguri, activitati afectand bunele moravuri, pentru droguri neuroleptice. Tot mai multe state interzic publicitatea pentru produse nocive vietii, respectiv: alcool si produse din alcool sau pentru tutun si produse din tutun. Cat priveste contractul de publicitate nu are reglementare in legislatiile nationale. De aceea s-a incercat reglementarea prin analogie si au existate tendinte de reducere a contractului la contractul de mandat - considerandu-se ca agentia de subpublicitate pentru ca subcontracteaza in numele si pe contul anuntorului incheie cu acesta un contact de mandat. Se ignora de catre acesti teoreticieni ca mandatarul poate sa incheie pentru reprezentat numai acte juridice, in timp ce agentia de publicitate savarseste si numeroase fapte materiale elaborarea strategiei de stare a consumatorilor nu sunt acte juridice. S-a incercat reducerea contractului la contractul de antrepriza apreciindu-se ca agentia are obligatii de rezultat, ceea ce este gresit pentru ca agentia are in primul rand obligatii de mijloace, de diligenta. In consecinta ar fi foarte util sa se procedeze la reglementarea prin lege a contractului de publicitate. In legatura cu contractul de publicitate, s-a ridicat si problema platii agentiei in practica s-au evidentiat mai multe sisteme: 1. cost + onorariu in temeiul caruia se convine onorariul agentiei la care adauga debursarea costurilor; 2. procent asupra cifrei de afarer realizata de anuntor ca efect al publicitatii sistem mai putin utilizat.

81

CURS 1

Partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila, daca nu au facut-o contractul este supus, in practica internationala, legii in vigoare la sediul agentiei de publicitate cu respectarea intotdeauna a normelor de aplicatiune necesara de la locul de activitate al suporilor. Trebuie intotdeauna sa se respecte normele de aplicatiune necesara de la locul difuzarii publicitatii, graficul de activitate stabilit de autoritatile competente in materie. Contractul de sponsorizare Practica internationala cunoaste si un contract special, particular de publicitate sponsorizarea care imbraca 2 forme: 1. Mecenatul un contract civil care presupune ca o persoana fizica sa subventioneze pregatirea profesionala generala sau intr-un anumit domeniu, a unei alte persoane fizice cu care nu are legaturi de rudenie pana la gradul 4. 2. Sponsorizarea propriu-zisa utilizata ca forma de publicitate si se incheie contractul intre un comerciant sponsor si sponsorizat. Sponsorizatul este obligatoriu o persoana fizica/ juridica ce nu desfasoara activitati cu scop lucrativ, adica Sponsorizatul nu poate fi niciodata comerciant. El poate fi o persoana juridica de drept privat sau o persoana fizica ce desfasoara activitati in domeniul cultural, stiintific, artistic, sportiv. Prin intermediul contractului de sponsorizare, sponsorul de obliga sa subventioneze activitatea specifica a sponsorizatului in schimbul promovarii de catre acesta cu prilejul manifestarilor cararacteristice activitatii sale specifice a imaginii sponsorului. Prin contractul de sponsorizare nu se permite sponsorizatului sa faca publicitate directa, ci numai sa promoveze imaginea, firma, emblema respectivului sponsor. Obligatiile partilor Sponsorul este obligat: - sa subventioneze activitatea specifica a sponsorizatului adica fie sa-i puna la dispozitie mijloace financiare (lichiditati), fie sa-i furnizeze gratuit utilitati, fie sa-i procure gratuit anumite servicii esentiale pentru realizarea activitatii specifice a sponsorizatului; - sa nu conditioneze in nici un fel desfasurarea activitatii specifice a sponsorizatului; - sa nu se imixtioneze in nici un fel in desfasurarea acestei activitati. Sponsorizatul este obligat: - la clauza de nonconcurenta, sa nu promoveze imaginea unor sponsori concurenti; - sa promoveze imaginea sponsorului cu prilejul activitatii specifice; - sa permita sponsorului sa distribuie cu prilejul manifestarilor caracteristice produse publicitare (pliante, brelocuri, etc);
82

CURS 1

- sa permita sponsorului sa desfaca cu prilejul acelor manifestari produse specifice. Contractul de sponsorizare presupune posibilitatea partiilor de a alege legea aplicabila. Daca sponsorul si sponsorizatul se gasesc pe teritorii statale diferite, daca partile nu au ales legea aplicabila, contractul fiind un act unilateral de comert, se supune totdeauna legii in vigoare la sediul sponsorului el fiind comerciantul cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul desfasurarii activitatii specifice a sponsorizatului. In dreptul roman exista o lege a sponsorisarii care reglementeaza si mercenatul si sponsorizarea. Specificitatea acesteia in dreptul roman pot fi sponsorizate persoanele juridice cu activitati de notorietate in diferite domenii (stiintific, cultural, artistic, sportiv) si pot fi sponsorizate persoanele fizice numai daca sunt recunoscute ca avand activitate notorie de catre persoanele juridice cu activitati de notorietate in domeniu. Contractele de montaj industrial (antrepriza pentru constructii-montaj) Contractele de antrepriza pentru montaj industrial sunt contractele care se incheie intre montator si beneficiar. Sunt contractele prin care in schimbul unei plati montatorul se obliga sa realizeze pentru beneficiar montarea unei instalatii, a unei linii tehnologice. Obligatiile partilor Montatorul este obligat: - sa puna la dispozitia beneficiarului de regula si proiectul de executie, daca nu a fost pus la dispozitie de beneficiar; - sa furnizeze mana de lucru calificata si inventarul special de montaj [consta din aparatura si uneltele specializate, precum si din aparatura de control necesara realizarii montajului]. Beneficiarul este obligat: - sa deschida si sa organizeze santierul in acest fel este obligat sa asigure caile de acces, apa potabila si apa industriala, sursele de energie. De asemenea sa asigure spatiile de odihna pentru specialistii montatorului, sa aduca la locul montajului piesele ce urmeaza a fi montate (instalatiile), sa obtina toate autorizatiile necesare potrivit legii locului montajului pentru realizarea respectivului montaj; sa furnizeze mana de lucru necalificata si inventarul obisnuit de montaj, sa procure vizele de intrare si sejur pentru personalul specializat al montatorului, sa-l sprijine pe montator in obtinerea contra-cost a spatiilor de cazare pentru respectivul personal, sa obtina formalitatile de intrare in import temporar a inventarului special de montaj; - sa comunice montatorului normele de aplicatiune necesara de la locul montajului (norme de protectia muncii, a mediului) - este o obligatie juridica - sa-l plateasca pe montator.
83

CURS 1

Plata are 2 componente: una se refera la chiria pentru inventarul special de montaj care este raportata la durata montajului si la respectivul inventar i are obligatia sa-l plateasca pe montator. Plata se face pe baza proceselor verbale de receptie intermediara in avans si se regularizeaza pe baza proceslui verbal de receptie finala. Receptiile intermediare se fac in contradictoriu de catre un reprezentant al montatorului si un reprezentant al beneficiarului. Daca beneficiarul nu participa, receptiile intermediare se consemneaza in jurnalul de santier pe care il intocmeste montatorul. Receptia finala, obligatoriu, se consemneaza intr-un proces verbal semnat de montator si beneficiar. In perioada de testare a intalatiei (in perioada de garantie) montatorul are si obligatia service-ului, cu alte cuvinte obligatia remedierilor de natura a conduce la functionarea corespunzatoare a instalatiei. Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o contractul se supune legii in vigoare la sediul montatorului, acesta fiind debitorul prestatiei caracteristice, cu aplicarea normelor de aplicatiune necesara de la locul montajului. In materie exista conditii generale elaborate de Comisia Economica ONU pentru Europa precum Conditiile 574 A privind montarea in strainatate de echipament industrial. Practica internationala cunoaste si o varietate a contractului de antrepriza pentru montaj industrial - contractul de sef-montaj. In acesta, beneficiarul pune la dispozitie personalul calificat si necalificat, proiectul de executie si cere de la montator un specialist care sa supravegheze montajul. De regula, contractul de sef-montaj presupune si procurarea inventarului special de montaj. Daca partile nu au ales legea aplicabila, contractul este supus legii in vigoare la locul montajului, locul unde presteaza activitatea specialistul montatorului. Un alt contract legat de contractul de montaj industrial este contractul de service si asistenta tehnica. Acesta se incheie intre prestator si beneficiar fiind contractul prin care in schimbul unei plati prestatorul se obliga sa procure beneficiarului piese de schimb. Pentru bunuri de folosinta indelungata, activitatea de service poate sa apara in doua ipostaze: - ca obligatie a vanzatorului in contracutul de vanzare de bunuri de folosinta indelungata pentru perioada de service - ca prestatie accesorie in contractul de montaj industrial pentru perioada de garantie, este vorba de service-ul in garantie. In aceasta ipoteza, piesele uzate (stricate) inlocuite raman in proprietatea prestatorului si pretul service-ului este inclus in pretul de vanzare, respectiv pretul de montaj. Apare ca o prestatie de sine statatoare.
84

CURS 1

Prestatorul de service se obliga: - sa puna la dispozitia beneficiarului piese de schimb asigurandu-i un anumit stoc; - sa pregateasca in tara sa sau in tara beneficiarului, personalul ce urmeaza sa efecueze reparatiile si intretinerea la bunurile de folosinta indelungata in cauza si se obliga sa organizeze in tara beneficiarului, pe cheltuiala acestuia, puncte de service si asistenta tehnica; - sa puna la dispozitia beneficiarului intr-o limba de circulatie internationala sau in limba beneficiarului normele tehnice de utilizare a respectivului bun de folosinta indelungata. Beneficiarul se obliga: - sa aduca la cunostinta consumatorului normele tehnice de utilizare; - sa respecte indicatiile prestatorului in activitatea de service si asistenta tehnica; - sa nu vanda unor terti pe durata contractului piesele de schimb procurate de la prestator, fara acordul acestuia; - sa-l plateasca pe beneficiar. In materie nu mai exista norme uniforme, partile pot alege legea aplicabila, daca nu au ales-o contractul este supus debitorului activitatii caracteristice, respectiv legii in vigoare la sediul prestatorului de service si asistenta tehnica. Contractul de export complex Exporturile complexe reprezinta si astazi activitate pentru tarile puternic industrializate. Exportul complex isi dovedeste complexitatea din doua puncte de vedere: - pe de o parte, cat priveste obiectul material al contractului, se refera la vanzarea de ansambluri industriale, linii tehnologice pana la vanzarea de uzine la cheie, - dpdv al componentelor juridice, presupunand o livrare de instalatii, presupunand proiecte de executie, montaj industrial, know-how, service si asistenta tehnica. Modul de incheiere al contractului In materie nu exista norme uniforme, se folosesc foarte mult contractele tip, dar si acestea sunt limitate pentru ca exista o mare diversitate a acestor instalatii complexe. De aceea se aplica legislatiile nationale si exista doua sisteme de incheiere a contractului: sistemul contractor mutiple i sistemul contractelor unice. 1.Contractele multiple se incheie de catre beneficiar cu fiecare furnizor/prestator in parte un contract pentru furnizarea instalatiilor, altul cu montatorul, altul cu cel care presteaza service-ul, un alt contract cu cel care pune la dispozitie licentele, inventiile, know-how-ul.

85

CURS 1

Aceasta modalitate prezinta avantajul ca pretul fiecarei operatii in parte fiind mai mic, fiscalitatea este mai mica, dar prezinta dezavantajul ca beneficiarul trebuie sa urmareasca mai multi parteneri contractuali fiind tinut sa-si organizeze in acest scop un serviciu specializat. 2. Contractul unic se incheie de beneficiar fie cu furnizorul, fie cu constructorul in functie de proeminenta obligatiilor acestora in contract, fie cu consortiul realizat intre constructor si furnizor. Contractul se va incheia cu furnizorul daca preponderena revine instalatiei furnizate si operatiile de montaj sunt marunte, furnizorul va subcontracta cu un montator. Se va incheia cu constructorul daca operatia de montaj este cea mai importanta si constructorul va subcontracta cu furnizorul. Se va incheia cu consortiul (asocierea dintre furnizor si constructor) dar aceasta numai daca legistatiile nationale ale constructorului si furnizorului permit un asemenea consortiu. Solutionarea litigiilor Intrucat contractul este unul nenumit exista foarte putine contracte tip, se poate exemplifica cu un contract tip elaborat de ECOSOC (Consiliul Economic si Social al Organizatiei Natiunilor Unite) impreuna cu ONUDI (Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala) contract tip privind exporturile complexe. Exista in materie conditii generate elaborate de Comisia Economica ONU pentru Europa, Conditiile 574 D privind furnizarea la import si export de echipamente industriale si uzine la cheie, acestea au aplicatiune facultativa. Lipsind regulile nationale si regulile pe plan international, solutionarea litigiilor se face, de regula, pe calea arbitrajului, si mai ales pe calea arbitrajului in echitate. Partile la contract pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o contractul este supus in practica la doua solutii: fie legii furnizorului/constructorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul montajului, fie la locul montajului (aceasta solutie se aplica daca exportul complex imbraca forma vanzarii de uzine la cheie) Cat priveste Romania, aceasta a avut o activitate destul de dezvoltata in materie privind mai ales echipamentul ce vizeaza sondele si rafinariile petroliere. Practica este aceea a incheierii contractului unic cu asa numitul furnizor general la export, contractul se incheie de beneficiar cu furnizorul si furnizorul subcontracteaza cu toti ceilalti prestatori, fie pentru subansamble, fie pentru montaj, fie pentru service, fie pentru know-how, pentru toate celelalte prestatii implicate in contractul de export complet. Contractul de cooperare n producie Cooperarea economica internationala presupune 2 nivele: cooperarea interstatala si cooperarea intre comercianti proveniti din diferitele state.
86

CURS 1

Cat priveste cooperarea interstatala se poate realiza intr-un cadru institutionalizat respectiv prin intermediul organizatiilor interstatale de cooperare economica. Acestea sunt de 2 feluri: organizatiile de cooperare economica cu vocatie universala (ex: Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica sau Organizatia de Cooperare Economica la Marea Neagra); organizatii de cooperare economica specializate (ONUDI, UNCTAD). Tot cooperare punctuala interstatala ex. Organizatia Statelor Fluviului Senegal cooperare in exploatarea apelor fluviului. Cooperare interstatala se poate realiza si pe baza acordurilor sau tratatelor sau conventiilor de cooperare economica, astfel Portile de Fier sunt rezultatul unui acord de cooperare intre Romania si Iugoslavia, Combinatul Industrial de la Krivoirog acord de cooperare la care participa mai multe state din Estul Europei. In ceea ce priveste cooperarea dintre comerciantii apartinand diferitelor state poate fi: cooperare institutionalizata in cadrul societatilor comerciale cu participare straina (este cazul Reglementarilor interstatale sau internationale referitoare la investitiile straine care constituie baza adoptarii legislatiilor nationale in materie) sau cooperarea contractuala propriu-zisa (care cat privesc relatiile internationale are la baza contractul de cooperare si acesta realizat pe baza principiilor si obligatiilor asumate de statele parti in acordurile bi si multilaterale de cooperare. Prin aceste acorduri statele se obliga sa asigure resortisantilor lor conditiile necesare realizarii obiectivului cooperarii (ex. se obliga sa acorde licente de export). Cat priveste contractul propriu zis de cooperare - imbraca forma unui contract cadru pentru ca nu exista nici reguli uniforme de aplicatiune legala, nici reguli uniforme de aplicatiune contractuala. Prin contractul cadru partile la contract stabilesc obligatoriu obiectivul cooperarii, termenul, participarea cuantificata a fiecareia, plata si modul de plata, modul de solutionare a litigiilor (de regula arbitrajul in echitate) si de asemenea afectio cooperandis acesta reprezinta vointa partilor la contract de a colabora pentru realizarea in termen a obiectivului propus. Acest contract cadru se intregeste printr-o suma de contracte adiacente pe care fiecare partener le incheie cu tertii; cu precizarea ca toate contractele adiacente sunt subsumate atingerii obiectivului cooperarii. In consecinta termenele, conditiile de calitate, plata sunt subsumate celor convenite in contractul cadru. Cat priveste legea aplicabila, aceasta presupune fie alegerea ei de catre parti si de regula se alege legea aplicabila contractului cadru si daca nu s-a ales, forul de jurisdictie o va stabili cu precizarea ca: daca interdependenta dintre contractele adiacente si contractul cadru este foarte stransa, legea se extinde si la contractele adiacente, daca nu contractele adiacente vor fi, fiecare in parte, supuse legii pertinente in functie de specificitatea respectivelor contracte. Contractul se incheie in forma scrisa pentru ca exista, de regula, o mai lunga intindere in timp. Formele de cooperare

87

CURS 1

Domeniile de cooperare sunt: cooperarea in productie, in comercializare si in cercetarea stiintifica. Toate fac parte din cooperarea economica si tehnicostiintifica internationala componenta a comertului mondial. Cat priveste cooperarea in productie, aceasta are mai multe forme de manifestare: formula romaneasca de cooperare (confirmata de UNCTAD in 1965). In temeiul acesteia se avea in vedere ca un partener contractual sa realizeze in tara celuilalt partener un obiectiv de investitii cu rambursarea investitiei cu bunuri/servicii produse de acel obiectiv de investitii (aceasta este forma clasica). Ea a suportat variante si presupune acordul dintre 2 sau mai multi parteneri ca sa realizeze sau sa modernizeze in tara unuia dintre ei obiectivele de investitii cu rambursarea investitiei cu produse sau servicii furnizate de acel obiectiv, in totalitate sau partial. O forma o reprezinta si contractul de buy-back. Acesta presupune realizarea investitiei cu rambursarea ei prin cumpararea de produse sau servicii furnizate de acea investitie cu specificitatea c valoare per unitate se stabileste la momentul in care investitia este data in exploatare. Cooperare in productie imbraca si alte forme respectiv specializarea in productie. Aceasta presupune: ca 2 sau mai multi parteneri sa realizeze fiecare componentele in care este specializat si sa schimbe aceste subansamble intre ei pentru ca fiecare sa realizeze produsul finit ca partenerii sa realizeze subansamblele sa le transmita unui alt partener care sa relizeze produsul finit si plata sa se faca sub produs finit. O alta form este contractarea de capacitate: un partener care are capacitatea de productie temporar destabilizata o pune la dispozitia altui partener si primul partener furnizeaza utilitatile pe cheltuiala celuilalt si plata se face in productie. Contractul de lohn cel mai raspandit presupune ca un partener sa puna la dispozitie capacitatea de productie, utilitatile, forta de munca, organizarea productiei, managementul si parte din materie prima, instalatiile. Celalalt partener aduce: materia prima, modelele de fabricatie, eventual tehnologia - productia realizata urmand sa fie preluata de regula, in totalitate de cel care a adus tehnologia.De regula presupune ca plata sa fie facuta in valuta. Aceste forme de cooperare au in vedere pe de o parte situatia partenerilor care se confrunta cu dificultati financiare (lipsa de lichiditati) sau cu reglementari statale care nu permit transferul de valuta. Toate presupun acces rapid la tehnologiile avansate in acelasi timp foarte ieftin. Cat priveste cooperarea in comercializare presupune vanzarea in comun in spatiile unuia dintre parteneri de produse de serie mica apartinand ambilor parteneri. Prin diversificarea ofertei creste cifra de afaceri (de regula se refera la produsele cosmetice). O a doua forma a aceleiasi cooperari: schimbul dintre magazine si vanzarea bunurilor in spatii proprii - produse de acelasi fel, acelasi sortiment se schimba intr-un plafon egal si fiecare diversifica oferta.

88

CURS 1

Cat priveste cooperarea in cercetarea stiintifica presupune realizarea in comun in unitatile unuia dintre parteneri sau in unitati comune de cercetari fundamentale, rezultatul carora se transmite reciproc, gratuit pentru ca fiecare partener sa realizeze cercetarile aplicative. Presupune ca fiecare partener sa vina cu propria cercetare fundamentala realizandu-se cercetarea aplicativa in comun cu acces egal pentru toti partenerii. Exploatarea pe risc ca forma de cooperare se refera mai ales la utilizarea resurselor naturala ale unuia dintre parteneri si presupune ca un partener sa realizeze in tara celuilalt pe cheltuiala sa explorari unele in exploatare ale unui zacamant, rambursarea investitiei facandu-se cu producte ale acelui zacamant. Se numeste exploatare pe risc pentru ca se poate ca cel care face investitia: 1. sa nu descopere zacamantul 2. sa descopere zacamantul dar sa fie in asemenea conditii care fac exploatarea nerentabila. Aceasta forma prezinta avantajul ca asigura surse de materie prima pentru investitori la un pret competitiv, dar ca sursa este o sursa sigura - in momentul in care se va pune in exploatare zacamantul, plata va fi internationala. Aceasta forma a comertului international este extrem de utila pentru toti partenerii la operatia de cooperare. Contractul de barter - livrare de marfuri in contrapartida Economistii reduc operatiile de barter gresit la compensatie, operatii paralele, lohn sau buy-back nici una dintre acestea nu reprezinta barter. Contractul de barter este cel prin care exportatorul se obliga sa accepte plata exportului de instalatii, utilaje, linii tehnologice intr-o marfa stabilita sortimental si valoric la incheierea contractului. Barterul presupune un contract care se incheie intre importator si exportator. In contractul de import se accepta ca plata sa fie facuta prin export de marfa. Exportatorul isi asuma obligatia juridica de a accepta plata in marfa. In contractul de import se va mentiona fie o clauza penala care preevalueaza paguba pe care ar suporta-o importatorul daca exportatorul nu accepta sa fie platit in marfa sau contractul de import este insotit de o scrisoare de garantie bancara pe care este obligat sa o aduca exportatorul si pe care importatorul sa o valorifice daca exportatorul nu accepta plata in marfa. Aceasta operatie de barter presupune ca la momentul incheierii contractului precizandu-se marfa care se accepta in plata, licentele de import si de export sa fie corelate cu mentiune expresa pe ele (aceeasi este situatia si la lohn). Barterul presupune posibilitatea partilor de a alege legea aplicabila. Aceasta lege aplicabila contractului de export principal se va extinde si asupra livrarilor de marfa in contrapartida. In practica internationala si mai ales in cea franceza a aparut o varietate a acestui contract de barter contractul de contre achat. Prin acesta exportatorul se obliga sa sprijine pe importator, sa vanda pe piata exportatorului diferite marfuri, pretul incasat fiind afectat platii exportului.
89

CURS 1

Nu se poate reduce contractul de barter la operatiile paralele. In contractul de barter este un singur contract in care plata exportului se face in marfa. Cat privesc compensatiile, acestea presupun obligatii reciproce, certe, exigibile intre parteneri si care la un anumit moment se regularizeaza. La barter nu se misca moneda, ci numai marfa. La contractul de buy-back cantitatea marfii si valoarea pe unitate se stabilesc dupa ce obiectivul a fost dat in exploatare. Nu se poate reduce contractul de barter la cel de buy-back - la cel de barter valoarea per unitate si sortimentul se stabilesc la incheierea contractului. Operatia de barter care a aparut initial din cauza lipsei de valuta a comerciantilor din tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare astazi este utilizata de statele dezvoltate, dar in general in operatii trilateralepentru ca in statele cu economie dezvoltata producerea unora dintre marfuri devine economic nerentabila. De aceea sunt interesati comerciantii din aceste state sa-si procure marfurile din state cu manopera mai ieftina. Exportatorul dintr-un stat dezvoltat va face exportul importatorului dintr-un alt stat in curs de dezvoltare si va indica sa fie expediata marfa acceptata in plata unui benificiar dintr-un stat si mai putin dezvoltat. Contractul internaional de turism In doctrina economica, contractul de turism este gresit definit. El este considerat ca reprezentand o deplasare temporara in afara domiciliului fara scop lucrativ, ceea ce este profund eronat. In mod corect turismul, care are drept cadru contractul de turism, este un comert invizibil pe de o parte, pe de alta parte el reprezinta pentru numeroase state si mai ales pentru statele pitice singura sursa a venitului national. Din pacate, toate statele lumii cunosc reglementari privind organizarea turismului, cunosc reglementari privind operatorii de turism dar nu reglementeaza contractul de turism. Contractul de turism se incheie intre turist si prestator, care poate fi oficiu, agentie de turism, fiind contractul in temeiul caruia in schimbul unei plati, prestatorul (agentia de turism) pune la dispozitia turistului un sejur sau un voiaj asigurandu-i reconfortarea si agrementul. Scopul contractului de turism (cauza contractului de turism) este reconfortarea si agrementul. Orice alta prestatie care poate fi apropiata de prestatiile cuprinse de contractul de turism, care nu se caracterizeaza prin acest scop de reconfortare si agrement pentru turism nu reprezinta activitate turistica. Acest contract este un contract complex pentru ca agentia de turism pune la dispozitie o suma de prestatii precum: transport, organizare de voiaj sau de sejur, activitati de tratament, activitati de reconfortare, activitati de hotelrie. Intrucat lipsesc reglemetari pentru contractul de turism care este un contract nenumit s-a incercat reglementarea acestuia prin analogie si unii practicieni au redus contractul de turism la prestatia de transport, considerand ca, intocmai carausului si agentia de turism se obliga sa puna la dipsozitia turistului
90

CURS 1

posibilitatea de a-l deplasa de la un punct la altul. Se ignora in aceasta optica faptul ca in ipoteza contractului de transport, scopul carausului ca si scopul calatorului consta in deplasarea in spatiu intre doua puncte, fiind straina acestui contract activitatea de asigurare a reconfortarii si agrementului. De esena contractului de turism, deci, este acest scop de reconfortare si agrement. De asemenea, intr-o alta opinie s-a incercat reducerea contractului de turism la contractul de mandat, aratandu-se ca intocmai mandatarului, agentia de turism organizeaza pentru turisti fie un sejur, fie un voiaj. Si aceasta opinie este nestiintifica pentru ca mandatarul poate doar sa incheie contracte in numele si pe contul mandantelui primind dispozitii din partea mandantelui in legatura cu incheierea acestor acte. In ipoteza contractului de turism, agentia de turism savarseste in profitul turistului si fapte materiale si de de cele mai multe ori pune la dispozitia acestuia un sejur sau un voiaj preorganizate in sistemul pret-a-partir. S-a incercat reducerea contractului de turism la contractul de antrepriza ignorandu-se ca agentia de turism are numai obligatii de mijloace, in timp ce antreprenorul are obligatii de rezultat. Astfel s-a pus problema cu acuitate a elaborarii unei reglementari speciale contractului de turism, o incercare s-a facut la nivelul Organizatiei Mondiale a Turismului care in 1972 a elaborat la Bruxelles o conventie. Potrivit acestei conventii contractul de turism este de doua tipuri: - contract de organizare de turism este contractul in temeiul caruia agentia de turism se obliga la prestatia turistica fata de turist, raspunzand de executarea acestor prestatii, eventual subcontractate cu alti prestatori; - contractul de intermediere de turism este contractul in care agentia de turism incheie doar contracte cu subprestatorii in numele si pe contul turistului, raspunderea fiind directa a subprestatorilor. Contractul de turism se particularizeaza si prin specificitatea participantilor, mai precis turistul nu este niciodata un comerciant, el este un subiect de drept civil, mai mult poate fi un subiect de drept civil care nu are deplina capacitate de exercitiu (si un copil de 14 ani poate face o excursie). Aceste specificitati carora li se adauga faptul ca la contractul international de turism intervine ca element de internationalitate faptul ca locul de consumare a prestatiei este diferit de locul de provenien al turistului. La acest contract international, de fapt, participa 3 parti: - turistul persoana fizica de cele mai multe ori; - agentia intermediara de turism din tara turistului (din tara emitenta de turism); - agentia de turism din tara receptiv de turism, fiind agentia organizatoare. Contractul se incheie pe de o parte intre agentia emitenta si turist si intre aceasta si agentia organizatoare. Partile pot alege legea aplicabila, iar daca nu au facut-o, contractul se supune legii debitorului prestatiei caracteristice, respectiv legii in vigoare la sediul agentiei organizatoare de turism, pentru ca aici se consuma prestatia turistica propriu-zisa.

91

CURS 1

Contractul de asigurare In materie de asigurri, acestea pot fi de trei feluri: - asigurari de persoane, in raport de obiectul asigurarii; - asigurari de bunuri; - asigurari de raspundere civila, cu particularitatea asigurarilor profesionale. In comertul international ne intereseaza numai asigurarea de bunuri si asigurarea de raspundere civila. Contractul de asigurare este prototipul contractului aleatoriu (intinderea si existenta obligatiilor uneia dintre parti depinde de un eveniment viitor si nesigur, posibil dar nesigur). Contractul de asigurare se incheie intre asigurat si asigurtor, fiind contractul in temeiul caruia in schimbul unei prime de asigurare asigurtorul se obliga sa acopere sau sa diminueze prejudiciul pe care l-ar inregistra asiguratul ca urmare a pagubei create obiectului asigurrii prin producerea cazului asigurat. Prima de asigurare este o suma care se achita de catre asigurat asigurtorului, decadal, lunar, trimestrial sau anual conform conventiei partilor si care se calculeaza in functie de valoarea de asigurare, de suma asigurata si de conditiile de asigurare. Valoarea de asigurare este plafonul valoric luat in considerare de parti la momentul incheierii contractului si care poate fi cel mult egal cu valoarea obiectului asigurat, plus dupa caz, cheltuieli de asigurare sau cheltuieli de transport. Suma asigurat este plafonul maxim pana la care asigurtorul se obliga sa raspunda. Nu poate depasi valoarea de asigurare. Indemnizaia de asigurare este suma pe care o plateste asigurtorul asiguratului in ipoteza producerii riscului asigurat, implicit a cazului asigurat si a pagubei asupra obiectului asigurrii. Indemnizatia de asigurare nu poate depasi valoarea prejudiciului suportat in patrimoniul asiguratului si nu poate depasi suma asigurata. Riscul asigurat este evenimentul viitor, posibil a se intampla, nesigur si de natura a produce un prejudiciu obiectului asigurrii si susceptibil de observare statistic. Poate fi un eveniment care nu depinde in nici un fel de voina si fapta partilor (asa numitele fait du Dieux faptele lui Dumnezeu, adica dezlantuirea fortelor naturii) si poate fi de asemenea un eveniment care nedepinzand de fapta si vointa partilor tine de o anumita autoritatea (fait du prende). Pot fi asigurate si riscuri care tin de specificitatea obiectului asigurrii combustia interna a unei marfi . Cazul asigurat reprezinta riscul asigurat avut in vedere, care s-a produs (asigur masina impotriva inundatiilor, in momentul in care inundatia s-a produs si nu mai se poate recupera masina, aceasta inundatie devine pentru prejudiciu concret - caz asigurat).

92

CURS 1

Riscurile asigurate sunt de natura prin producerea lor sa cauzeze pagube obiectului asigurrii. Riscurile generale produc asa numitele avarii generale, riscurile speciale produc asa numitele avarii speciale (pagube speciale). Contractul de asigurare se incheie fara exceptie in form scris. Tot fara exceptie, asigurtorii sunt societati comerciale specializate care nu pot avea un alt obiect de activitate decat asigurrile. In toate statele lumii, aceste societati de asigurare isi desfasoara activitatea sub supravegherea statului (dat fiind faptul ca asiguratul este parte dezavantajata in acest contract). In Romania, societatile de asigurare isi desfasoara activitatea sub supravegherea Comisiei de Supraveghere a Asigurrilor. Forma scrisa a contractului de asigurare este obligatorie si imbraca la randul ei doua forme: 1. certificatul de asigurare, in regula generala, are doar valoare probatorie consemnand conventia partilor; 2. polia de asigurare este un titlu de valoare negociabil. Unele state ale lumii practica sistemul certificatelor de asigurare (dreptul german) numai pentru asigurrile multiple. Aceste asigurri multiple au in vedere situatia in care obiectul asigurarii prezinta o valoare foarte mare, ratiune pentru care asigurtorii nu accept asigurare la valoarea reala a bunului si atunci pentru acelasi bun se incheie pe cote mai multe asigurri cu diferiti asiguratori, in aceasta ipoteza fiecare asigurare este probata printr-un certificat de asigurare. Specificitate in ipoteza producerii riscului asigurat si a pagubei, indemnizatiile de asigurare insumate nu pot depasi suma asigurata insumata la toti asigurtorii. Reasigurrile se practica atunci cand sumele asigurate sunt foarte mari. n aceasta ipoteza, asigurtorii primari se reasigur la asigurtori mai puternici. Specificitate: - parteneri intr-un contract de asigurare sunt asigurtorii; - obiectul asigurat consta in suma asigurata in asigurarea primar; - conditiile de reasigurare sunt conditiile de asigurare din asigurarea primar. Ori de cate ori asiguratul si asigurtorul se gasesc pe teritorii statale deosebite, contractul are caracter intenational. In materie nu exista norme uniforme, este foarte raspandit sistemul contractelor tip elaborate de asigurtori. Partile pot alege legea aplicabila, daca nu o fac pe plan international se confrunta trei solutii: 1. cea mai raspandita (retinuta si de dreptul roman) are in vedere supunerea contractului, in tacerea partilor, legii in vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, la sediul asigurtorului; 2. supunerea contractului legii in vigoare la locul incheierii contractului, dar, in regula general,a incheierea contractului se face la sediul asigurtorului pentru ca asigurtorul dispune de mijloace de urmarire statistica, ratiune pentru care solutia este identica, legea asigurtorului; 3. solutie speciala aplicata numai de dreptul american, in tacerea partilor tinand cont de starea de inferioritate in contract a asiguratului (care poate
93

CURS 1

plati pe toata durata asigurrii si sa nu apara niciodata riscul asigurat) supune contractul, in principiu legii in vigoare la sediul asiguratului. Exceptie: cand legea asigurtorului este mai convenabila (mai buna) pentru asigurat urmeaza a se aplica aceasta lege, a asigurtorului. In materia asigurarilor exista si asigurri mutuale care nu opereaza la nivelul relatiei asigurat-asigurtor, ci care au in vedere relatii de un tip special stabilite intre asigurtori. Asigurrile din comertul international sunt: asigurri CARGO; asigurri CASCO; asigurri de rspundere civil. Asigurarile CARGO au ca obiect asigurarea marfurilor aflate in transport. De regula, durata asigurarii este de la magazie la magazie (din momentul in care marfa paraseste magazia expeditorului si pana intra in magazia destinatarului). Polita de asigurare poate fi clasificata din mai multe unghiuri de vedere, dupa cum asigurarea este incheiata de proprietarul marfii sau dupa cum asigurarea este incheiata de proprietarul mijlocului de transport (cru). Ea poate fi: - evaluat presupune evaluarea marfii aflata in transport la momentul incheierii contractului, practicata de proprietarul marfii; - neevaluat presupune ca evaluarea marfii sa se faca numai in momentul producerii cazului asigurat, de regula este practicata de caraus; - de abonament - are in vedere asigurarea unei anumite cantitati de marfa, de un anumit gen, indiferent de practicularitatile acesteia. Se practica de carausul care in mod curent transporta cu acelasi mijloc de transport un acelasi tip de marfa. - flotant se asigur un plafon de marf valoric care diminueaza pe masura executarii contractului de transport, de regula, se incheie pentru contractul cu executare succesiv. Condiiile de asigurare reprezinta gruparea riscurilor asigurate in raport de frecventa producerii acestora si de consecintele asupra obiectului asigurat, rezultate din producerea riscului asigurat. Ele sunt de regula tipizate, tipizare care se face de catre uniunile internationale, asociatiile internationale de asigurtori pe domenii. Asemenea conditii de asigurare in asigurarea CARGO mai frecvente sunt: 1. fr avarie particular este cea mai putin cuprinzatoare si are in vedere asigurarea marfii numai impotriva riscurilor generale; 2. cu avarie particular este mai cuprinzatoare si are in vedere asigurarea marfii atat pentru riscurile generale, cat si pentru riscurile speciale; 3. toate riscurile este cea mai cuprinzatoare si are in vedere riscurile generale, riscurile speciale, dar si riscuri care tin de specificitatea obiectului asigurarii, inclusiv de manipularea acestora de catre personalul de deservire.

94

CURS 1

Asigurrile CASCO au in vedere asigurarea corpului mijloacelor de transport. Se practica in legatura cu autovehicule, nave, aeronave si vagoane de cale ferata. Intrucat in materie cea mai veche asigurare a fost asigurarea navelor, toate elementele asigurrii CASCO pornesc de la situatia navei. Polita de asigurare are in vedere ipostazele in care se poate gasi nava: polita de timp presupune asigurarea navei, aeronavei etc. pentru un anumit interval temporar, independent de miscarea mijlocului de transport in acest interval temporal; polita de voiaj, cand nava este asigurata pe durata executarii unui anumit voiaj determinat, intre doua puncte cu ruta prestabilita; polita de port are in vedere asigurarea navei, aeronavei pe perioada in care mijlocul de transport se gaseste imobilizat intr-un port, pe un aeroport, intr-o remiza etc. polita de constructie asigur mijlocul de transport fie pentru perioada in care se gaseste in reparatii capitale, el fiind identificat ca mijloc de transport, fie pe perioada constructiei respectivului mijloc de transport - din momentul in care acesta poate fi identificat ca atare (nava se gaseste intr-o faza de constructie avansata cand poate fi identificat mijlocul de transport ca atare). Conditiile de asigurare au ca sorginte efortul Uniunii Asigurtorilor Navali de la Londra si sunt: - cu rspundere pentru pierdere si avarii (cea mai cuprinzatoare), situatie in care este asigurata nava pentru naufragiu, scufundare, euare sau pentru avariere inclusiv din fapta echipajului; - fr rspundere pentru avarii afara numai dac este vorba de coliziune cu obiectele mrii, incendiu la bord, explozie sau naufragiu; - numai pentru pierdere total (cea mai putin cuprinzatoare) are in vedere distrugerea mijlocului de transport sau scufundarea navei, ori situatia in care cheltuielile de recuperare depasesc valoarea mijlocului de transport si a chiriei pentru utilizarea acestuia. Datorit faptului c mai ales n materia navelor foarte costisitoare i valoarea de asigurare este foarte mare, se practic foarte mult reasigurrile, asigurrile multiple dar i asigurrile mutuale. Ct privesc asigurrile mutuale acestea se realizeaz la nivelul cluburilor de armatori. n aceste cluburi, armatorii nscriu toat flota lor sau o parte a acesteia i cotizeaz cu 2 cotizaii distincte: o cotizaie ferm raportat la tonajul nscris n club pe toat durata relaiei cu clubul respectiv; o a doua cotizaie variabil care este calculat tot prin raportare la tonajul nscris n club, dar i la paguba pe care unul din membrii clubului ar suporta-o la un moment dat. Exemplu : am 5 armatori care s-au nscris cu un numr diferit de tone: unul cu 10, unul cu 20, unul cu 50 altul cu 70.Va plti fiecare o anumit sum
95

CURS 1

convenit pe tonaj. n momentul n care cel care s-a nscris cu 70 tone are un vas care a a suportat un prejudiciu, asupra valorii acestui prejudiciu acesta se mparte ntre toi ceilali i cota care i revine fiecruia este raportat la tonajul pe care l-a nscris. Deci cel care a nscris 10 tone va plti mai puin, cel care a nscris 50 de tone va plti mai mult din acest prejudiciu. La nivelul acestor cluburi cele mai cunoscute sunt sistemele P & I Protecie i Indemnizaie - care acoper att pagubele pe care le poate suporta armatorul n calitate de proprietar al navei (pagubele pe care le creeaz terilor sau proprie fiecrei nave), ct i pagubele pe care le-ar suporta n calitate de exploatant al navei (paguba pe care o face echipajul, manevra greit, pagubele asupra mrfii ncrcate) - paleta de acoperire este mai mare, este sistemul cel mai raspndit n materie de asigurare naval. De altfel, aceste asigurri mutuale sunt reinute i de legislaia romn n materie de asigurri. Asigurrile de rspundere civil au n vedere diminuarea prejudiciului pe care l-ar suporta asiguratul prin antrenarea rspunderii sale civile delictuale, prin fapta sa sau fapta lucrului su, mai ales prin fapta lucrului su. Aceast asigurare de rspundere civil are particulariti ct privete utilizarea autovehiculelor. Datorit frecvenei accidentelor rutiere de circulaie, datorit consecinelor acestor accidente deopotriv pentru proprietarul autovehiculului, ct i pentru ter, majoritatea statelor au transformat aceste asigurri n asigurri obligatorii. n raport de sorgintea lor, asigurrile pot fi: - facultative - cnd au la baz voina reciproc a prilor (asigurat i asigurtor); - obligatorii numite i asigurri prin efectul legii pentru c legea oblig ncheierea unui anumit gen de asigurare civil. Romnia n acord cu toate statele europene a fcut asigurrile de rspundere civil auto ca asigurri obligatorii. Aceast specificitate a permis ca la nivelul Europei s se ncheie o convenie: Uniform Agreement ncheiat n 1951 n cadrul Comitetului pentru Transporturi al Comisiei Economice ONU pentru Europa i care pune n lucru sistemul Crii Verzi Cartea Verde fiind polia de asigurare obligatorie de rspundere civil auto. n temeiul acestui instrument ncheiat ntre asigurtorii de rspundere civil auto din rile pri se recunoate n ara vizitat efectul ncheierii contractului de rspundere civil auto n ara de nmatriculare a autovehiculului. n baza conventiei, n ara vizitata unde se produce accidentul, biroul de asigurri auto din acea ar va instrumenta cazul, va desdunez pe ter, va sprijini pe asigurat i va transmite dosarul biroului de asigurare din ara de nmatriculare de la care recupereaz sumele pltite i comisionul convenit. Exemplu: Aceasta nseamn c am ncheiat asigurarea n Romnia. M duc cu autovehiculul n Spania, l parchez, are o defeciune, se rupe bara de direcie, o ia la vale i lovete o stiv cu sticle de lapte aduse pentru aprovizionare. Este antrenat rspunderea civil, sunt obligat s desdunez pe proprietarul sticlelor de lapte. Nu am bani, cazul se instrumenteaz de ctre biroul de asigurri din Spania i dosarul de daune se transmite biroului de asigurri din Romnia. Eu am dreptul
96

CURS 1

la desdunare pentru c am ncheiat asigurarea de rspundere civil n ara mea de origine. Sistemul a funcionat, singura obligaie a conductorului auto este de a produce la trecerea graniei Cartea Verde. Acelai mecanism al rspunderii prin efectul legii st i la baza Crii Albastre ce a funcionat ntre Statele Socialiste din Europa i Asia - avea la baz convenii bilaterale ncheiate ntre societile - Birourile Naionale de asigurtori, care nu mai exist. Cartea Albastr mai exist, ea se practic ntre statele care s-au desprins din fosta Uniune Sovietic i are la baz acest mecanism. Se numete Carte Albastr pentru c polia de asigurare are culoarea albastr i trebuia deosebit de Cartea Verde. n materia transportului de mrfuri pe osele, pe baza acordurilor bilaterale interstatale de transport, pornindu-se tot de la acest caracter obligatoriu al asigurrii de rspundere civil auto, se recunoate efectul extrateritorial al asigurrii ncheiate n ara de nmatriculare. Conductorul auto asigurat nu are de prezentat n ara vizitat dect certificatul de nmatriculare, tiindu-se c acest certificat de nmatriculare nu se elibereaz dect dac n prealabil se face dovada ncheierii asigurrii de rspundere civil auto. Este foarte raspndit acest sistem mai ales n transporturile bilaterale pe osele cu mijloace auto articulate. Contractul de transport Transporturile sunt de mai multe feluri n raport de calea utilizat i mijloacele care concur la realizarea respectivei prestaii. Din acest punct de vedere pot fi: - transporturi navale, maritime i fluviale; - transporturi aeriene; - transporturi rutiere, feroviare i pe sosele. Transporturile pot fi: n trafic direct, dac deplasarea se face cu un acelai mijloc de transport (numai pe calea ferat, numai cu autovehiculul, numai cu nava); n trafic combinat, dac la executarea transportului concur mai multe mijloace de transport. De reinut este c nu se schimb natura transportului dac mijlocul de transport este ncrcat pe un alt mijloc de transport far transbordare de marf.(ex. Dac se folosete feribotul nu este vorba de a schimba traficul direct cu traficul combinat.) n sfarit, el poate fi transport: n trafic intern, cnd se consum ntre graniele unui singur stat n trafic internaional, cnd locul de ncrcare, respectiv de descrcare, se situeaz pe teritorii statale deosebite. n materia transporturilor se ntlnete i transportul de peaj sau n tranzit, cnd, dei locul de ncrcare i de descrcare se gsesc pe alte teritorii, mijlocul de transport tranziteaz, traverseaz i teritoriul unui alt stat. De reinut
97

CURS 1

este c, datorit utilitii deosebite a transportului n comerul internaional, n materie s-au elaborat norme uniforme care stabilesc cadrul legal, deci cadrul obligatoriu al contractului de transport cnd prile provin din state pri la respectiva convenie. Ct privete transportul naval, acesta are caracter internaional dac locul de ncrcare i locul de descrcare se gsesc pe teritorii statale deosebite. De regul, contractul de transport naval mbrac dou forme: a) transportul charter party sau casa partita; b) transportul sub conosament. Transportul charter party se refer la transportul mrfurilor de mas, de regul. Contractul se ncheie fr excepie n form scris i poate fi: voyage charter, time charter si charter by demise (bareboat charter). Voyage charter este contractul n care armatorul pune la dispoziia expeditorului ntreaga nav sau o capacitate de ncrcare a acesteia, obligndu-se s transporte marfa de la locul de ncrcare la locul de descrcare. Obligaiile armatorului: - de a aduce nava n bun stare tehnic de navigabilitate la locul de ncrcare; - de a asigura existena echipajului, a hranei echipajului, a apei potabile (apei dulci), a hranei navei (combustibilul i lubrifianii); - de a suporta toate cheltuielile accesorii transportului (taxele de port, taxele de canal, etc.). Obligaia expeditorului: - s ncarce marfa pe nav; - s foloseasc spaiul special indicat de armator; - s arimeze marfa (s o asigure, s o lege) sub supravegherea armatorului; - s plteasca navlul (chiria) navlul se calculeaz pe ton de marf ncrcat. Prile pot conveni, dac expeditorul este interesat ca transportul s se realizeze ntr-un anumit interval, asupra aa numitului navlu mort (adica expeditorul s plteasc un navlu i pentru capacitatea de nav nencrcat) sau, prile pot conveni, ca n ipoteza n care, dei a angajat o capacitate mai mare, expeditorul a acoperit parial aceast capacitate s i se restituie jumtate din navlul pltit pentru capacitatea nencrcat. Cat priveste contractul time charter, armatorul pune la dispozitia navlositorului intreaga capacitate de incarcare a navei, cu alte cuvinte inchiriaza nava pentru un anumit interval de timp. In acest interval, obligatiile armatorului sunt: - de a preda nava in buna stare tehnica de navigabilitate; - de a angaja echipajul. Pe durata contractului, obligatiile navlositorului constau in: plata hranei echipajului, a apei dulci;
98

CURS 1

asigurarea hranei navei (combustibilul si lubrifiantii); suportarea cheltuielilor auxiliare; exploatarea navei potrivit destinatiei. Plata se face prin navlu care se stabileste de regula la bursele de navlu. Charter by demise (cocnu) este contractul care se practica ori de cate ori constructia de nave este foarte costisitoare si creste brusc pretul. Consta in transmiterea spre exploatare a navei de catre armator navlositorului. Predarea navei se face pe baza unei expertize suportate de navlositor la incheierea contractului si de armatorul navlosant la incetarea contractului. Armatorul trebuie sa fie consultat si sa-si dea acordul in legatura cu persoana capitanului navei si a sefului salii masinilor, respectiv a mecanisului sef. El trebuie sa fie consultat si sa-si dea acordul ori de cate ori se fac reparatii in sala masinilor sau in capacitatea, in puterea navei. Toate celelalte operatii sunt in sarcina navlositorului, inclusiv efectuarea reparatiilor curente si capitale pe durata contractului. Contractul de charter party nu cunoaste norme uniforme, sunt larg raspandite contractele tip, partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o exista mai multe solutii in practica internationala. De regula, contractul este supus locului de ncheiere. Exista unele state care supun contractul legii armatorului - dreptul italian, altele care supun contractul legii pavilionului navei, pentru ca acestei legi ii este supus si regimul juridic al navei, inclusiv al faptelor savarsite la bord. Contractul de transport naval cu nave de linie (nave care fac curse regulate) cunoaste reguli uniforme care sunt date de Conventia de la Bruxelles din 1924 ratificata si de Romnia, cunoscuta sub denumirea de Regulile de la Haga. Ea a fost modificata prin Conventia de la Bruxelles din 1968 cunoscuta sub denumirea de Regulile Haga si este inlocuita intre partile ratificante de Conventia de la Hamburg intrata in vigoare, ratificata si de Romania, incheiata in 1978. Aceste conventii au in vedere transportul de marfuri sub conosament. Conosamentul este un titlu de valori reprezentativ al marfii, care se intocmeste de catre capitanul navei sau sub supravegherea capitanului navei cu semnatura acestuia. Se intocmeste pe documente tipizate in mai multe exemplare originale care formeaza impreuna un set sau un joc si care se elibereaza la incheierea contractului expeditorului marfii. Capitanul isi retine asa numita copie a capitanului. Marfa se va elibera la destinatie numai daca destinatarul produce capitanului un exemplar din conosament identic cu copia capitanului. Ratiune pentru care expeditorul marfii primind conosamentul va transmite destinatarului un exemplar cu prima posta si un al doilea exemplar cu a doua posta pentru a se evita riscul pieirii conosamentului. Conosamentul trebuie sa cuprinda date cu privire la parti obligatoriu trebuie sa cuprinda:

99

CURS 1

numele navei numele capitanului date cu privire la marfa: - cantitate - valoare - starea aparenta a marfii De retinut ca pentru aceasta stare aparenta a marfii raspunde capitanul, in sensul ca el este tinut sa remita la destinatie marfa in starea in care a primit-o. Din aceasta cauza, conosamentul este de doua feluri: conosament curat (clean bill of lending) situatie in care capitanul nu face mentiuni in legatura cu starea aparenta a marfii, presupunandu-se ca aceasta a fost trimisa in buna stare; conosament cu rezerve (unclean bill of lending) situatie in care capitanul face mentiuni in legatura cu constatarile sale raportate la starea aparenta a marfii. Conosamentul are valoare probatorie pentru incheierea contractului si primirea marfii la bord si in acelasi timp este un titlu de valoare care reprezinta marfa aflata in transport. Este ratiunea pentru care proprietarul conosamentului poate vinde marfa prin virarea conosamentului, virare translativa de proprietate. Cat privesc regulile uniforme, Regulile de la Haga din 1924 erau insotite de asa numitul catalog al exonerrilor care cuprindea situatii numeroase de exonerare a capitanului pentru avarierea marfii in transport. Acest catalog a fost eliminat de Conventia de la Haga care s-a ocupat si de transportul marfurilor pe punte si a animalelor vii. Ea este inlocuita de Regulile de la Hamburg, astazi in vigoare. Toate aceste 3 conventii cuprind si o clauza asa numita paramount clause potrivit careia, partile la un contract de charter party pot conveni expres sa supuna contractul lor regulilor prevazute de conventiile evocate. Clauza este mentinuta si in varianta Hamburg. In afara acestor prevederi si independent de forma contractului, in materia transportului de marfuri pe mare fiinteaza asa numitele obligatii subintelese ale partilor, de sorginte cutumiara. Acestea sunt urmatoarele: Cat priveste pe armator, o obligatie este o obligatie personala care antreneaza raspunderea armatorului cu toata averea sa de apa si de uscat si care se refera la asigurarea bunei stari tehnice de navigabilitate a navei. Aceasta obligatie presupune: dotarea navei cu documentele de transport (harti, etc.) si cu aparatura de bord necesara unui voiaj in siguranta. efectuarea reparatiilor capitale si curente ale navei. Celelalte obligatii subintelese ale armatorului sunt executate prin intermediar, respectiv prin capitanul vasului, si pentru neexecutarea acestora, armatorul raspunde in limita valorii vasului si a navlului, acestea sunt: aducerea navei la locul de incarcare (dana, cheu), respectiv la locul de descarcare sau in ipoteza producerii unor ... fait du prin... interdictii
100

CURS 1

de intrare in port, carantina, etc. - aducerea navei la cel mai apropiat loc de locul de incarcare respectiv de descarcare, si descarcarea marfii pe slepuri. Este ratiune pentru care nava trebuie totdeauna sa fie dotata cu mijloace de trecere a marfii peste prapastie, de descarcare a marfii. realizarea transportului pe ruta cea mai scurta, cu cea mai mare viteza rezonabil posibila. Aceasta rezonabilitate se raporteaza la parametrii tehnici ai navei. Abaterea de la ruta este scuzabila in urmatoatele ipoteze: 1. salvarea de vieti pe mare; 2. nevoia de a evita fenomene ale naturii. aducerea marfii la destinatie in starea in care a fost primita, atingandu-se interesul comercial al transportului. Cat priveste pe expeditor, acesta are si el o obligatie subinteleasa, aceea de a aduce marfa la locul de incarcare marfa asteptand intotdeauna nava. Cele mai multe litigii din contractele de transport pe mare s-au nascut in legatura cu incarcarea si descarcarea navei, ratiune pentru care legat de aceasta se discuta staliile, contrastaliile si dispatch-ul. Staliile reprezinta timpul normal de incarcare a unei nave. Contrastaliile reprezinta timpi suplimentari stabiliti pentru terminarea incarcarii si pentru care expeditorul-incarcator plateste sume suplimentare numite contrastalii. Dispatch-ul reprezinta suma pe care armatorul trebuie sa o plateasca incarcatorului-expeditor pentru ipoteza in care a incarcat marfa intr-un timp mai scurt decat timpul de staliu. De regula, staliile, contrastaliile si dispatch-ul se precizeaza in contract; in caz contrar se vor aplica uzurile (regulile) portuare ale portului de incarcare respectiv de descarcare. Staliile curg de la momentul comunicarii notice-ului adica avizului de sosire a marfii la locul de incarcare si ele se calculeaza diferit, in functie de prevederile din contract si in absenta, in functie de regulile si uzurile portuare. Pot fi calculate pe zile libere, pe zile continui, pe zile lumin. Filmul incarcarii-descarcarii unei nave se consemneaza in asa numitul timesheeting, document care se intocmeste in contradictoriu de incarcator-expeditor si de capitanul vasului si care face proba pana la inscrierea in fals. Daca nu este timpul material pentru redactarea time-sheetingului, capitanul navei intocmeste el asa numitul bill of facts care este o precizare a filmului incarcarii-descarcarii si care face dovada pana la proba contrara. Ca o specificitate a dreptului roman o prescriptie mai scurta aplicabila transportului naval cat priveste navlul, staliile, contrastaliile si dispatch-ul - 1 an de la terminarea transportului. Cat priveste transportul de mrfuri pe fluviu, de regula, exista reglementari privind fiecare fluviu in parte si mai recent exista Convenia de la
101

CURS 1

Siofoc care priveste transportul de marfuri pe Dunare si care priveste implicit si Romania. Transportul aerian Este reglementat de Convenia de la Montreal (1996) ratificata si de Romania si care inlocuieste Conventia de la Varsovia (1929) modificata prin Protocolul de la Haga (1955). Contractul de transport aerian de mrfuri se ncheie prin scrisoarea de trsur aerian. Specificitate - spre deosebire de transportul naval este data de: obligatia de incarcare a marfii pe aeronava care revine cruului pentru siguranta zborului; in scrisoarea de transport aerian trebuie precizat volumul marfii pentru ca nu se accepta transportul aerian al unor marfuri care depasesc un anumit volum si trebuie precizata natura marfii. Scrisoarea se intocmeste in 3 exemplare care au valoare probatorie: un prim exemplar semnat de cru se remite expeditorului si probeaza primirea marfii la transport; al II-lea exemplar semnat de expeditor/transportator se remite destinatarului si probeaza ajungerea marfii la destinatie; ultimul exemplar care are si semnatura destinatarului atesta executarea transportului si se remite cruului. Conventia cuprinde prevederi legate de continutul scrisorii si de raspunderea cruului precum si prevederi cu privire la solutionarea litigiilor. Un contract de transport aerian este supus acestei conventii numai daca, in mod expres, pe scrisoarea de trsur aerian se precizeaza vointa partilor de a supune transportul respectivei conventii. Transportul feroviar Este reglementat de Convenia de la Berna (incheiata la finele sec XIX) renegociata in timp, astazi fiind cunoscuta cu denumirea de Conventia COTIF care are 2 componente: Conventia CIV (referitoare la transportul de calatori) Conventia CIM (referitoare la transportul de marfuri pe calea ferata) Conventia este insotita de o lista a cailor ferate pe care se aplica. Conventia NU se aplica intregii retele de cai ferate din tarile europene. Rusia nu este parte la conventie din cauza ecartamentului diferit. Intre statele foste socialiste, dar astazi state din Asia desprinse din URSS si Vietnam, Coreea si China se aplica o conventie cunoscuta sub denumirea de Conventia SMGS care este inca in vigoare. Romania a denuntat-o, dar realizeaza

102

CURS 1

transportul pe calea ferata cu tarile din Estul Europei si Asia pe baza unor intelegeri intre caile ferate romane si societatile de cai ferate din tarile respective. Conventia CIM spune ca transportul se incheie pe baza scrisorii internaionale de trsur, care sub sanctiunea nulitatii cuprinde mentiuni obligatorii si poate cuprinde si mentiuni facultative. Mentiunile obligatorii au in vedere: statia de incarcare si statia de descarcare expeditorul mentiuni cu privire la natura si valoarea marfii, la starea aparenta a ambalajelor, a marfii, la unitatea de cantarire obligatorie dat fiind faptul ca desi s-a trecut la sistemul metric international tot se mai practica cantarirea potrivit unitatii de masura a Angliei de exemplu. valoare per colet. La transportul pe calea ferata nu se accepta colete sub 10 kg, nu se accepta razaturi/stersaturi pe scrisoarea de trasura. Scrisoarea este redactata obligatoriu in limba statiei de incarcare si intr-una din urmatoarele limbi: franceza sau italiana. Ea se intocmeste in 5 exemplare: Matca se pastreaza in Registrul de Evidenta al statiei de incarcare, probeaza transmiterea marfii la transport si incalcarea mijlocului de transport, inclusiv aplicarea sigiliilor. Scrisoarea unicat insoteste marfa pe durata transportului, se remite destinatarului si are valoarea probatorie cea mai mare. Este instrumentul care probeaza momentul trecerii frontierelor. Scrisoarea duplicat semnata de statia de incarcare se remite expeditorului si atesta primirea marfii la transport. Avizul avand semnatura expeditorului si a cailor ferate se remite destinatarului si probeaza ajungerea marfii la destinatie. Recipisa este semnata de destinatar si se remite carausului si atesta executarea contractului. Conventia prevede: obligatiile partilor termenul de executare si de asemenea impiedicarile la transport limita raspunderii cruului pentru ipoteza in care expeditorul nu a declarat corect sau nu a declarat deloc valoarea marfii si natura acesteia. Expeditorul este obligat: - sa completeze corect scrisoarea de trsur; - sa incarce marfa in mijlocul de transport; - sa plateasca taxa de transport sau sa stabileasca debursarea acesteia de catre destinatar comunicnd destinatarului despre aceasta. Carausul este obligat:
103

CURS 1

sa realizeze transportul pe ruta stabilita si cu viteza stabilita scrisoarea fiind intocmita pe o hartie alba cu 2 dungi rosii sus si jos, pe fata si pe verso, paralele pentru transportul de mare viteza, deci trebuie respectata aceasta viteza; - sa raspunda, avand paza juridica a marfii, de integrarea marfii in transport, eliberand-o la destinatie in starea in care a primit-o. Daca n parcurs are loc un accident care prejudiciaza marfa, trebuie sa se intocmeasca un asa numit proces verbal comercial la care participa statia in cauza si un reprezentant al expeditorului sau un ter avand activitate similara cu a expeditorului. Nu se poate formula nici reclamatie administrativa si nici actiune in justitie daca nu este insotita de acest proces verbal.
-

Transportul pe osele cu mijloace auto Este reglementat uniform de Convenia de la Geneva (1956) renegociat in 1979 (Romnia este parte la conventie) insotita de o Convenie vamal TIR (1959) incheiata tot la Geneva i renegociat in 1975. De asemenea, Uniunea Internaional a Transportatorilor Rutieri a elaborat o scrisoare de trsur auto tip numit scrisoarea IRU. Partile la contract sunt obligate sa intocmeasca scrisoarea de trsur care cuprinde mentiuni absolut obligatorii, mentiuni obligatorii tinand de natura marfii si mentiuni facultative. Obligaii specifice ale prilor A. Obligaiile expeditorului: - de a completa corect scrisoarea de trsur; - de a procura documentele mrfii, eventual de a insoti marfa in transport ca si la transportul feroviar; - de a colabora cu cruul la ntocmirea documentelor vamale. B. Obligaiile cruului: - de a pune la dispozitie mijlocul de transport; - de a asigura conducatorul auto si documentele mijlocului de transport si ale conducatorului auto; - de a obtine autorizatiile de transport; - de a raspunde de paza juridica a marfii in transport; - este tinut sa realizeze transportul pe ruta convenita in intervalul de timp convenit. Daca pe parcurs intervin impiedicari la transport (de exemplu s-a stricat soseaua, este interzisa circulatia pe un anumit tronson dintr-un motiv sau altul precum inundatii, cutremure etc.) trebuie sa ceara instructiunii de la expeditor sau destinatar, dupa caz, si daca nu le poate cere sau nu le-a putut primi este obligat fie
104

CURS 1

sa depoziteze pe cheltuiala expeditorului, respectiv destinatarului, fie s vnd marfa la licitaie pentru a diminua pierderea (presupunnd ca marfa este perisabila si presupunnd ca s-a stricat sa zicem agregatul frigorific) Atat in materia transportului feroviar, cat si in materia transportului auto rspunderea primului cru presupune rspunderea solidar a tuturor cruilor succesivi, dupa cum si a tuturor cailor ferate implicate in realizarea transportului.

105