Sunteți pe pagina 1din 17

Agroturism

Cuprins
INIIEREA UNEI AFACERI PROPRII ..................................................................................2 MOTIVATIA INITIERII UNEI AFACERI .............................................................................3 CALITATILE NECESARE UNUI INTREPRINZATOR .........................................................7 CONCEPTUL DE MIC INTREPRINZATOR .............................................................................7 CAPACITATILE NECESARE UNUI INTREPRINZATOR ......................................................7 TRASATURILE CARACTERISTICE INTREPRINZATORULUI DE SUCCES ...................8 ELEMENTELE CRERII UNEI NOI AFACERI .....................................................................10 FAZELE AVIZARII SI CONSTITUIRII UNEI AFACERI PROPRII ....................................12 Bibliografie ....................................................................................................................................17

Agroturism

INIIEREA UNEI AFACERI PROPRII


Viata sociala ne obliga sa lucram, sa initiem afaceri, sa desfasuram o activitate utila. Ce inseamna de fapt o afacere? Englezii folosesc cuvantul pentru a defini mai multe categorii de relatii interumane, inclusiv pe cele care au continut patrimonial. Afacerea poate fi definita ca un raport intre doi oameni care trateaza pentru a-si impune unul altuia interese morale sau materiale. Ea poate apartine unui singur intreprinzator, care isi asuma intregul risc sau mai multor persoane asociate care se inteleg sa imparta intr-un anumit mod drepturile si obligatiile. O simpla privire aruncata asupra biografiei unor oameni mari este de ajuns sa ne convinga ca multi dintre acestia au fost oameni de afaceri. Inteleptul Thales din Milet, Solomon al doilea, intemeietor al Atenei, si matematicianul Hipocrate au fost comercianti. Platon si-a scos cheltiuelile pentru drumul sau in Egipt vanzand, pe unde trecea, undelemn. Spinosa, desi preocupat de filozofie, lustruia oglinzi pentru a-si castiga banii necesari traiului. Botanistul Linee confectiona cisme. Shakespeare a fost administrator de teatru, fiind apreciat ca un bun om de afaceri. De-a lungul anilor, modul de a face o afacere a evoluat.In ultimele trei decenii, peisajul lumii afacerilor a devenit de nerecunoscut. S-ar putea da sute si sute de exemple de intreprinzatori particulari din lume si din Romania, care au initiat mici afaceri si au reusit sa aiba realizari frumoase. Astazi, succesul afacerii depinde de reactiile elastice la schimbarile pieteii, de capacitatea de a implementa rapid noile solutii, de a se reorganiza, de a lua operativ decizii. Inainte de a ne lansa intr-o afacere, este necesara intocmirea unui studiu preliminar care sa ne informeze asupra perspectivelor viitoare atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Aceasta munca nu e usoara, dar nu este inutila deoarece ne fereste de esec. Fiecare tip de afacere are anumite trasaturi specifice, anumite secrete, care luate in calcul, asigura succesul. Insa cel care initiaza o afacere trebuie sa nu faca lucruri care sunt inacceptabile din punct de vedere legal sau social. Nu trebuie folosite orice mijloace pentru a reusi in afaceri.
2

Agroturism

MOTIVATIA INITIERII UNEI AFACERI


Ceea ce motiveaza un om pentru a porni o afacere difera de la individ la individ, intrucat depinde de nevoile si de felul fiecaruia de a fi, de a gandi, de a concepe rolul si valoarea vietii. Procesul motivational, definit de Schumpeter (1942) dreptimpuls inovativ si de Mc Lelland (1961) drept nevoia pentru realizari, reprezinta scanteia care declanseaza procesul de creare, lansare si crestere a unei afaceri, drumul spre succes sau spre esec al intrperinzatorului. O mare parte din literatura de specialitate subliniaza ca motivatia de baza pentru un intreprinzator o reprezinta maximizarea profitului.Intr-adevar, profitul joaca un rol fundamental in procesul de orientare a activitatii intreprinzatorilor, de alocare sau nealocare a resurselor, constituiind recompense pe care acestia o primesc pentru asumarea riscului, sau pentru rolul de inovator pe care il joaca. El actioneaza,de asemenea nu numai la nivelul intreprinzatorilor, ci si la nivelul activitatii tuturor angajatilor. Decizia de a deveni intreprinzator apare sub influenta unei structuri complexe de motivatii neputand fi redusa la un singur factor, profitul. Un studiu intreprins asupra unor intreprinzatori privind motivarea initierii unei afaceri, arata ca la intrebarea Ce v-a determinat sa va lansati intr-o afacere? raspunsul lor usor surprins a fost:Bineinteles, pentru a castiga bani. Dupa un timp, unii au mai adaugat: pentru a sta pe picioarele proprii,pentru a veni in contact cu multi oameni, pentru a fi independent etc. Pentru multi intreprinzatori, posibilitatea de a castiga bani multi constituie un motiv important pentru a porni o afacere dar imbogatirea rapida nu constituie singurul motiv. Omul nu vrea numai sa existe si sa aiba asigurat viitorul, el mai vrea sa fie luat in seama de cei din jur si sa valorize ceva in ochii lor. Pentru multi oameni, succesul profesional se afla in fruntea importantei valorilor. De asemenea, literatura de specialitate prezinta drept motivatii pentru pornirea unei afaceri: mandria de a obtine produse deosebite, dobandirea de autoritate, puterea, libertatea, flexibilitatea in miscare, posibilitatea de a sta pe propriile picioare, posibilitatea de a venii in contact cu clientii, castigul, recunoasterea, proprietatea private in sine, securitatea, starea dobandita. Motivatiile care determina un om sa initieze o afacere, se pot clasifica in mai multe categorii:
3

Agroturism

Motivatii profesionale: perspectiva unei munci atragatoare; perspectiva de a face descoperiri; perspectiva de a perfectiona metode si tehnici antreprenoriale; sesizarea unei oportunitati a pietei si dorinta de fructificare a acesteia; punerea in practica a unei ambitii mai vechi, a unei pasiuni, sau a unui hobby;

Motivatii psihologice: statutul si respectul social ce decurge din pozitia de inteprinzator; renumele ce se poate obtine; extinderea relatiilor; statutul de a fi propriul stapan si de a lucra pentru propria persoana; oferirea unui sentiment de independenta, prin eliberarea de sub controlul si regulile unei organizatii birocratice; eliberarea din limitele unei salarizari standardizate, pentru o munca standardizata; dorinta de a se angaja intr-o munca inalt creative prin eliminarea activitatilor de rutina ; aplicarea unor cunostinte dobandite in perioada anterioara ca angajat referitoare la un produs sau serviciu la un anumit domeniu de activitate

Motivatii materiale: posibilitatea de a obtine castiguri mari; asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru familie; siguranta locului de munca;

Motivatii morale: perspectiva de a realiza ceva deosebit; perspectiva de a participa la progresul societatii.

Toate aceste motivatii care pot determina initierea unei afaceri se regasesc in trei mari categorii: puterea, independenta oferita si dorinta de explorare. Ele apar la toti intreprinzatorii dar nu asa in forma pura ci in diferite proportii, una dintre categorii obtinand de obicei o pondere mai mare.

Agroturism

Consideram insa ca mai exista un motiv care determina oamenii sa initieze afaceri si anume pornirea naturala spre creatie. Sentimentul de mandrie, cunoscut de oricine, de a fi realizat ceva, plecand de la propria ide, constituie un motiv puternic pentru a initia o afacere. I n acelasi timp procesul luarii deciziei de a deveni intreprinzator este strans legat de evidentierea problemelor pe care le poate ridica activitatea de intreprinzator, a posibilelor dezavantaje care pot sa apara: Incertitudinea venitului. Deschiderea si punerea pe picioare a unei afaceri nu ofera garantia ca intreprinzatorul va obtine bani suficienti pentru a supravietui. In momentele de inceput ale afacerii proprietarul are probleme financiare si obligatii si trebuie sa-si mentina afacerea pe linia de plutire.Un venit regulat este absent si proprietarul este ultimul care trebuie platit. Riscul pierderii intregului capital investit.Rata de supravietuire a afacerilor mici este mica : 60% din noile afaceri esueaza dupa 6 ani, iar probabilitatea de esec este de 35%. Intreprinzatorii care esueaza in afaceri isi vor pierde capitalull investit.Pentru multi, pierderea este mai mare decat pierderea financiara, ei fiind afectati si psihologic pentru ca esecul inseamna si esec personal. Considerabila cantitate de munca si stres referitoare la derularea propriei afaceri. Cine vrea sa porneasca o afacere, trebuie sa munceasca din greu, de dimineata pana noaptea tarziu. Consumul de timp si energie este considerabil mai ales pentru perioada de inceput a afacerii. La fel si timpul pe care isi pot permite sa si-l petreaca in mijlocul familiei este foarte redus. De asemeni stresul este mai mare pentru proprietarul-manager al unei intrprinderi, mici care trebuie sa ia toate deciziile singur. Permanenta asumare a responsabilitatii. Este teribil sa fii sef, dar multi intreprinzatori se plang de faptul ca trebuie sa ia decizii in domenii in care nu sunt intotdeauna competenti. In cazul in care nu reusesc sa apeleze la conzultanti de specialitate, presiunea creste rapid. Constatarea ca deciziile luate pot cauza succes sau esec are efect negativ asupra unor intreprinzatori, devenind un veritabil factor de stres.

Agroturism

Lipsa de securitate in comparatie cu o slujba sigura in cadrul unei organizatii puternice. In aceasta faza a initierii umei noi afaceri, deosebit de importanta este evaluarea riscului, a posibilelor consecinte ale esecului in afaceri. In perioada elaborarii deciziei de a deveni intreprinzator si a cristalizarii motivatiilor care vor sta la baza creerii unei noi afaceri, intreprinzatorul se caracterizeaza printr-un optimism deplin, conceptual de risc fiind greu de acceptat, iar esecul, ca un fenomen care apare doar la alti intreprinzatori. El se concentreaza asupra oportunitatii, neglijand de mai multe ori, analiza riscului. Optimismul trebuie temperat cu prudenta, eforturile trebuiind indreptate spre minimizarea riscurilor si incertitudinilor, fara se se ajunga la accentuarea pesimismului, a lipsei de actiune in fructificarea oportunitatilor. Liles a identificat patru zone critice ale riscului: a) riscul financiar propriile economii si garantiile bancare; b) riscul carierei cei care esueaza pot fi acceptati mai greu pe piata muncii sau pot stabili mai dificil relatii de afaceri; c) riscul familial stress, emotii pentru familie, pierdrea prestigiului; d) riscul psihic intreprinzatorul se poate identifica atat de mult cu afacerea, incat poate privi esecul afacerii ca pe unul personal. Referitor la motivatii, cercetarile efectuate atat in economiile de piata, cat si in cele de transitie au demonstrat ca prima motivatie nu o constituie banii, realizarea unor castiguri

financiare cat mai mari, ci aplicarea cunostintelor, a experientei si a ideilor intr-un anumit domeniu, in directia valorificarii unei oportunitati a pietei. Mai mult, se considera ca intreprinzatorii care sunt motivate in mod primar de bani, nu constituie o categorie de intreprinzatori care vor prezenta reale perspective de succes. Bineinteles, concentrarea inreprinzatorului asupra oportunitatii, va conduce ulterior, la realizarea de profit. Motivatia obtinerii unui profit, cat mai mare nu este in intregime o motivatie pozitiva la nivelul multor intreprinzatori din economiile de tranzitie. Ei nu au o atitudine economica in directia reinvestirii profitului pentru crestere, ci au in vedere consumarea acestuia in scopuri neproductive, dintr-o tendinta de copiere a unui mod de viata occidental. Aceasta este atat consecinta unei lipse de educatie economica, cat si de intelegere a valorilor de baza ale activitatii de intreprinzator.

Agroturism

CALITATILE NECESARE UNUI INTREPRINZATOR

CONCEPTUL DE MIC INTREPRINZATOR


Asupra reusitei unei afaceri isi pun amprenta mai multi factori care orienteaza rentabilitatea ei. Unul dintre acestia este si calitatea intreprinzatorului. Ea asigura adaptarea afacerii la cerintele pietei si la realizarea unui profit ridicat. Sunt afaceri cu multiple posibilitati de success si care nu reusesc din cauza intreprinzatorului. Nu orice persoana poate deveni intreprinzator. Lansarea intr-o afacere impune existenta unei minime vocatii, dublata de cunostintele economice, psihologice si juridice. Se apreciaza ca educatia si instruirea influenteaza formarea intreprinzatorului, dar daca nu are vocatie pentru afaceri, nici o pregatire nu-l poate schimba in bine. Se poate spune ca intreprinzatorul este persoana care da dovada de initiativa in abordarea unei probleme. In sensul economiei de piata, intreprinzatorul este persoana ce initiaza individual sau in asociere o afacere, care investeste capital si actioneaza in industrie, agricultura.

CAPACITATILE NECESARE UNUI INTREPRINZATOR


Un intreprinzator, deci cel care initiaza o afacere proprie trebuie sa posede urmatoarele calitati: a) Capacitatea de legatura si motivare. Intreprinzatorul vine in contact cu multi oameni care se comporta diferit sub aspectul atitudinii umane si profesionale. De aceea capacitatea de a tine legatura cu acestia si schimbul rapid de informatii sunt conditii esentiale pentru success. Cu cei cu care vine in contact, intreprinzatorul trebuie sa se situeze in raporturi de incredere. La aceasta trebuie sa se adauge puterea de convingere. b) Capacitatea de coordonare si intregare. Intreprinzatorul trebuie sa se ocupe, si de piata, si de pret, si de profit, si de productie etc. Aceasta presupune o mare capacitate de coordonare si intregare. El trebuie sa cunoasca tehnicile organizatorice moderne sis a aiba capacitatea sa se ocupe de detalii fara a le supraestima. Dar capacitatea de coordonare nu

Agroturism

rezolva totul. Intreprinzatorul nu trebuie sa se limiteze la armonizarea realizarilor proprii cu ale altora, el trebuie in primul rand sa le poata integra. Aceasta inseamna ca trebuie sa aiba si capacitatea de discriminare, fiind capabil de a stabili prioritati. El trebuie sa deosebeasca urgenta extrema de urgenta obisnuita. c) Capacitatea intreprinzatoare in materie de detalii. Intreprinzatorul trebuie sa fie convins de o idee, de un lait motiv, de produsul sau. El se angajeaza de la inceput ca folosind toate detaliile, sa exceleze in tot ceea ce face. d) Capacitatea de autodisciplina. Intreprinzatorul este o persoana independenta, fixandu-si singur scopurile si mijloacele de actiune. El este considerat primul angajat al afacerii sale, aflat in serviciul acestea si nu invers. De aceea, trebuie sa-si gaseasca satisfactia principala in activitatea creatoare pentru afacere, nu in problemele de interes personal, depasind momentele cand apar situatii critice, inerente in orice afacere. e) Capacitatea de decizie. Intreprinzatorul este un om al deciziei chibzuite, dar univoce. Trebuie sa posede abilitatea de a chibzui cu repeziciune si a viza moi obiective. Nu trebuie sa fie sovaielnic si nici nesigur in decizii.

TRASATURILE CARACTERISTICE INTREPRINZATORULUI DE SUCCES


O alta abordare a calitatilor necesare unui intreprinzator poate fi facuta din punct de vedere al trasaturilor care se observa in mod constant la oamenii de afaceri si de success. 1) Dorinta de responsabilitate. Intreprinzatorul are o responsabilitate personala pentru ceea ce face si fata de cei cu care este asociat. Responsabilitatea lui se refera la obligatiile pe care trebuie sa si le assume fata de mersul afacerii si fata de parteneri. 2) Preferinta pentru risc moderat. A fi intreprinzator inseamna si a risca si daca totul merge bine inseamna a castiga. De aceea in toate imprejurarile, intreprinzatorul isi calculeaza riscurile. Acestea trebuie sa ramana la acel nivel la care, dupa regulile probabilitatii, pierderile vor fi intotdeauna compensate prin castiguri. 3) Incredere in succesul personal. Adevaratul intreprinzator are incredere suprema in el si crede ca indifferent de greutatea obstacolelor, acestea vor fi invinse. Dar chiar daca crede cu tarie in succesul afacerii sale, intreprinzatorul este un realist. Nu intalnim visatori cu ochii deschisi

Agroturism

in postura de intreprinzatori. Ei isi fixeaza teluri mari dar care pot fi realizate cu resursele de care dispun. 4) Dorinta de a avea o reactie inversa imediata. Se afirma ca in afaceri cine are informatia stapaneste situatia. De aceea, intreprinzatorul vrea sa stie in orice moment mersul afacerii, organizand obtinerea informatiilor necesare pentru aceasta. 5) Nivel mare de energie. Ceea ce deosebeste un intreprinzator de restul semenilor sai este in primul rand energia si apoi inteligenta. Intreprinzatorul de success are intotdeauna puterea de a o lua de la capat 6) Orientare spre viitor. Intreprinzatorul priveste inainte, fiind mai mult interesat de ce s-ar putea face maine decat de ce s-a facut ieri. Afacerea prin natura ei este orientata spre viitor. Achizitiile, productia, administrarea stocurilor, publicitatea nu au sens decat pentru viitor 7) Dexteritate organizatorica. Aceasta trasatura este ceruta de faptul ca imprejurarile interne si externe in care se desfasoara o afacere nu raman niciodata aceleasi. Pietele de desfacere si sursele de aprvizionare se schimba, tehnica avanseaza, au loc modificari in structura si calificarea fortei de munca. Daca nu se tine seama in organizarea desfasurarii afacerii de aceste modificari, pot apare influente negative. 8) Motivatie pentru bani. Pentru majoritatea intreprinzatorilor, banul nu este o tinta in viata. Totusi felul cum se folosesc, cum ii obtin si cum ii cheltuiesc n poate fi indiferent, deoarece reprezinta o conditie esentiala pentru pornirea afacerii.

Pe langa aceste trasaturi, ar mai trebui sa mentionam si altele cum ar fi creativitatea, inteligenta, varsta. De asemeni intreprinzatorul nu se poate lansa in afaceri daca nu are cunostinte privind contabilitatea firmelor mici si mijlocii, legislatia in vigoare, cunostinte de management. Nu este neaparat necesar ca un individ sa aiba toate aceste trasaturi pentru a reusi in afaceri. Chiar daca un intreprinzator poseda calitatile prezentate, nu este sigur ca va reusi sa-si faca afacerea rentabila. Succesul afacerii depinde de capacitatea intreprinzatorului de a manifesta initiativa astfel incat sa-si asigure conditiile necesare obtinerii profitului maxim.

Agroturism

ELEMENTELE CRERII UNEI NOI AFACERI


Decizia de a deveni intreprinzator este mai putin complexa decat punerea deciziei in practica, mai ales cand se refera la activitatea complexa de creare si lansare a unei noi afaceri si nu la cumpararea uneia deja existenta sau recurgerea la franchising. Optiunea pentru initierea unei afaceri proprii are la baza analiza atenta a avantajelor si dezavantajelor unei asemenea intreprinderi si va fi luata doar daca avantajele vor fi mai mari decat dezavantajele. Conform teoriei economice, intrarea pe piata a noilor firme se realizeaza cand piata ofera o oportunitate. Perspectivele intrarii unor noi intreprinderi pe piata conduc la perfectionarea activitatii firmelor existente in directia realizarii celor mai eficiente combinari ale factorilor de productie. In conditiile in care oportunitatile pe care s-a bazat activitatea firmei dipar, fima va iesi de pe piata. Acesta este un process dinamic ce asigura, conform viziunii lui Schumpeter, fenomenul de distrugere creativa prin care intreprinderile creaza noi produse si servicii care vor inlocui traditiile trecutului. Crearea unei noi afaceri presupune un proces de combinare a factorilor de productie de cautare a pietelor de aprovizionare si desfacere, de evaluare si asumare a riscurilor de catre intreprinzator. In viziunea lui Timmons, aceasta activitate are la baza trei elemente esentiale: a) existenta unei oportunitati a pietei care poate fi valorificata; b) intreprinzatorul sau echipa; c) resursele necesare pentru valorificarea oportunitatii. Ideea trebuie sa se bazeze pe o reala oportunitate a pietei, care va face obiectul unei evaluari. Aceasta evaluare se desfasoara in stransa legatura cu determinarea necesarului de resurse. Pentru a stabili daca o afacere este profitabila si care este necesarul de capital, trebuie sa estimam potentialul de vanzare pentru produsele si serviciile sale, astfel, primul pas va fi estimarea vanzarilor urmata de estimarea costurilor si a cerintelor de capital, iar apoi de evaluare a profitului. In concordanta cu Pickle si Abrahamson, esenta lansarii intreprinderii este studiul de fezabilitate sau planul de afaceri, care trebuie sa include investigarea amplasarii intreprinderii, studierea pietei, a dotarilor, a proceselor tehnologice, a personalului, precum si p[reviziunea datelor financiare.

10

Agroturism

Swain si Tucker considera ca exista trei etape principale ale pocesului de creare si lansare a intreprinderii: 1. conceptul de afaceri; 2. planificarea; 3. implementarea. In concluzie, urmatoarele elemente sunt fundamentale pentru procesul de creare si lansare cu success a unei noi afaceri: a. ideea bazata pe o reala oportunitate a pietei; b. calificarea, cunostintele si experienta intreprinzatorului; c. existenta resurselor necesare si descoperirea cailor pentru obtinerea lor; d. motivatia bine fundamentata; e. existenta unui mediu extern favorabil activitatii noii afaceri. Procesul de creare aunei noi intreprinderi suporta si influenta caracteristicilor mediului extern. In conditiile in care exista un mediu favorabil, procesul de ceare a noilor afaceri este stimulat. Acesti factori favorizanti sunt: disponibilitatea capitalului; traditia activitatii de intreprinzator; prezenta intreprinzatorilor cu experienta; forta de munca calificata; accesibilitatea la inputuri materiale; gradul de dezvoltare a pietei si puterea de cumparare a clientilor; existenta unei politici guvernamentale favorabile; disponibilitatea terenurilr si a spatiilor; existenta unei bune infrastructuri; o buna receptare sociala si constientizarea importantei prezentei afacerii pentru zona; disponibilitatea serviciilor de asistenta. In final, lansarea unei afaceri este un process de adunare a resurselor necesare (lucratori, cladiri, echipamente, clienti, resurse banesti, furnizori), intreprinzatorii cautand, in cadrul restrictiilor in care actioneaza sa realizeze cea mai buna combinare a factorilor de productie. In procesul de creare a unei noi afaceri, atunci cand intervin mai multe persoane, asocierea trebuie realizata cu atentie, fiind o posibila viitoare sursa de conflicte. Parteneriatul trebuie sa aiba la baza doua elemente: pozitia clara a partenerilor printr-o definire riguroasa a rolului managerial al fiecaruia; existenta unor obiective comune.

11

Agroturism

FAZELE AVIZARII SI CONSTITUIRII UNEI AFACERI PROPRII


Traseul autorizarii functionarii unei firme este diferit in functie de forma juridica a acesteia, mai complicat in cazul socioetatilor comerciale si mai simplu in cazul asociatiilor si persoanelor fizice.

A. TRASEUL AUTORIZARII SOCIETATILOR COMERCIALE Traseul autorizarii celor mai frcvente forme de societati comerciale si anume societatea cu raspundere limitata si societatea in nume colectiv cuprinde mai multe faze. 1. Alegerea unui nume pentru firma, verificarea acceptabilitatii lui la Registrul Comertului si eventuala preinregistrare a acestuia pe un termen de trei luni. Daca se doreste ca firma sa aiba si o emblema, si aceasta trebuie verificata si eventual rezervata pe trei luni la Registrul Comertului . 2. Redactarea si autentificarea actelor de infiintare. Actele de infiintare ale unei societati comerciale sunt statutul si contractul. Statutul reprezinta actul fundamental care reglementeaza constituirea, funcrionarea si incetarea societatii. El constituie legea partilor, in masura in care contine clause pe care legea le lasa in sarcina acestora de a fi stabilite. Statutul, completeaza cadrul legal prevazut de legislatia nationala si nu-l inlatura Cadrul general al statutului unei societati comerciale cu raspundere limitata cuprinde urmatoarele elemente: - forma, denumirea si sediul societatii; - durata societatii; - obiectul de activitate al societatii; capitalul societatii, aportul partilor, conditiile in care se poate realiza

majorarea/reducerea capitalului social, drepturile si obligatiile asociatilor, conditiile de transmitere a partilor sociale; conducerea si administrarea societatii, in cadrul careia sre vor prevedea clause privind

numirea directorilor, numirea si atributiilor administratorilor- directori si remunerarea colectivului de conducere;

12

Agroturism

activitatea societatii, in care se prevede modul de angajare al personalului, salarizarea

acestuia, modul de asigurarea cu resurse materiale, modul de tinere a evidentei contabile; - modificarea formei juridice, dizolvarea si lichidarea societatii; - solutionarea litigiilor; - dispozitii finale.

Statutul se redacteaza de asociati cu asistenta juristilor. Se intocmeste un numar de exemplare egal cu numarul asociatilor. Autentificarea statutului se face la Notariat. Asociatii semneaza statutul in fata notarului. Contractul exprima in esenta acordul partilor privind constituirea societatii si conditiile asocierii lor. Se subintelege ca societatea cu raspundere limitata cu asociat unic nu intocmeste contractul de societate. Pe langa elementele cuprinse in statut, nu pot lipsi dintr-un contract de societate urmatoarele clause: definirea exacta si detaliata a partilor contractante; mentiunea expresa a acordului de constituire a asocietatii, cu precizarea formei de societate comerciala adoptata. Contractul se redacteaza de asociati cu asistenta juristilor. Ca si in cazul statutului, autentificarea se face la Notariat, si contractul se semneaza de catre asociati in fata notarului. 3. Alegerea bancii pentru deschiderea contului si varsarea capitalului initial. Legea prevede un capital initial minim pentru infiintarea unei societati cu raspundere limitata, din care minim 60% poate fi aport in natura. Pentru societatea in nume colectiv, nu se precizeaza un capital minim obligatoriu, deci aceasta etapa nu va fi parcursa de cei ce vor infiinta o astfel de societate. La deschiderea contului este necesara prezentarea actelor de infiintare ( statutul si eventual contractul). Daca exista aport in valuta, acesta se inregistreaza la cursul oficial al zilei . In urma depunerii, banca elibereaza un certificat de depunere/dovada de

varsamant/chitanta pentru suma depusa, percepand si o taxa de deschidere a contului. 4. Obtinerea certificatului de cazier judiciar. Cazierul judiciar se elibereaza de catre Ministrul de Interne si foloseste pentru obtinerea avizului consultativ de la Camera de Comert.
13

Agroturism

5. Autorizarea functionarii firmei de catre instanta judecatoreasca. Pentru autorizarea functionarii firmei se depune la tribunal un dosar care cuprinde: cererea adresata instantei; documentele de infiintare a firmei; dovada efectuarii varsamantului; certificatul de evaluare si actele de proprietate pentru aportul in natura; dovada dreptului de folosinta pentru sediu (care trebuie sa aiba durata de cel putin un an); acordul sotiei (exprimat la notariat) daca sediul este in coproprietate; acordul asociatiei de locatari daca apartamentul nu este proprietate personala; cazierele judiciare ale asociatiilor; taxa de timbru. Judecatoria verifica dosarul, fixeaza termenul de judecata de doua saptamani, inmaneaza solicitantului o cerere de avizare de catre Camera de Comert, Industrie si Agricultura. Aceasta isi da avizul de utilitate pe baza documentelor de infiintare a firmei, a cazierului si a unei taxe de avizare. Cu avizul in dosar, instanta se pronunta asupra autorizarii infiintarii firmei. Sentinta se redacteaza la 1-10 zile de la pronuntare si devine definitiva dupa 15 zile de la pronuntare. Se por elibera cinci copii legalizate. Pentru societatea in nume colectiv nu este necesara o sedinta publica ci doar o incheiere judecatoreasca. 6. Publicarea documentelor autentificate in Monitorul Oficial..Camera de comert asigura publicarea pe baza documentelor de infiintare, a sentintei definitive si a unei taxe de expediere prin posta. 7. Inmatricularea la Registrul Comertului se realizeaza dupa 15 zile de la data cand sentinta devine definitiva. Inmatricularea se face pe baza urmatoarelor elemente: dosarul cu actele prezentate in instanta; hotararea definitive a instantei; dovada publicarii in Monitorul Oficial; cererea de inmatriculare; dovada taxei de inmatriculare. Certificatul de inmatriculare se obtine in termen de 15 zile lucratoare de la data solicitarii. Din momentul inmatricularii societatea este persoana juridica si poate face acte de comert. 8.Inregistrarea fiscala se face in termen de 15 zile de la inmatriculare si este necesara pentru luarea in evidenta la Directia Generala a Finantelor Publice ( D.G.F.P.). Codul fiscal se atribuie de organul fiscal territorial, care elibereaza certificatul de inregistrare fiscala pe baza certificatului de inmatriculare si a celorlalte documente anterioare.

14

Agroturism

9. Deschiderea contului bancar se face prin deblocarea sumelor depuse in cont. Se pot obtine apoi carnete de C.E.C. la purtator sau cu limita de suma cu care se vor plati obligatiile firmei. 10. Obtinerea avizelor speciale la incepere functionarii societatii, daca este necesar. 11. Obtinerea avizelor de functionare, dupa caz, de la RENEL, RAJAC, ROMTELECOM, Pompieri, Sanepid, cod SIRUES etc. 12. Obtinerea autorizatiei de functionare din punct de vedere al protectiei muncii de la Inspectoratul de Stat pentru Protectia Muncii de la nivelul directiilor judetene de munca si protectie sociala sau Directia generala de munca si protectie sociala a municipiului Bucuresti. Autorizatia este necesara in situatia in care societatea respectiva desfasoara activitati de productie sau prestari de servicii cu personal angajat prin contracte de munca sau conventii civile. 13. Activitati finale: confectionarea stampilelor firmei, procurarea documentelor tipizate, deschiderea registrelor contabile. 14. Derularea afacerii : amplasarea si amenajarea tehnica, angajarea personalului, negocierea cu furnizorii, promovarea afacerii, realizarea/comercializarea produselor/serviciilor. Pentru societatile comerciale cu capital strain este necesara parcurgerea a doua etape suplimentare si anume obtinerea confirmarii Agentiei Romane de Dezvoltare pentru inregistrarea investitiei si a certificatului de investitor. Daca nu se doreste urmarea acestor etape se poate apela la Biroul de asistenta pentru constituirea de societati comerciale din cadrul Camerei de Comert. Recurgand la acest birou,se ajunge la doar la trei etape: Incheierea contractului si autentificarea actelor constitutive, cu prezenta tuturor asociatilor. Biroul elaboreaza celelalte cereri de autorizare si le prezinta spre semnare imputernicitului societatii. Inainterea documentatiei in instanta. Nu este necesara prezenta intreprinzatorului, sentinta fiind preluata de birou. Elaborarea documentatiei finale si semnarea declaratiilor de inregistrare fiscala. Prin urmare, intreprinzatorul completeaza doar un singur formular, celelalte le elaboreaza biroul de asistenta pe calculator, apoi doar semneaza. Durata primei etape este de 10 zile, acelei de-a doua de 20 zile, iar a celei de-a treia de 13 zile.
15

Agroturism

B. TRASEUL AUTORIZARII INTREPRINDERILOR PERSOANE FIZICE SI A ASOCIATIILOR FAMILIALE etape: 1.Obtinerea autorizatiei pentru constituire de asociatii familiale sau pentru desfasurarea de catre persoanele fizice independente a unor activitati economice de la primariile judetene sau a municipiului Bucuresti 2. Obtinerea certificatului de inmatriculare de la Registrul Comertului. In termen de 15 zile de la obtinerea autorizatiei trebuie depuse la Oficiul local al Registrului Comertului din raza de domiciliu a solicitantului, urmatoarele acte : cererea de inmatriculare, actele doveditoare (autorizatia), chitanta pentru plata taxei de inmatriculare. Pe baza actelor depuse se obtine certificatul de inregistrare in Registrul Comertului. 3. Inregistrarea fiscala si obtinerea codului fiscal. In termen de 5 zile de la obtinerea certificatului de inmatriculare este necesara inscrierea in Registrul fiscal si obtinerea codului fiscal. Pentru aceasta este necesara depunerea la D.G.F.P. sau la Circumscriptia Financiara Declaratia de inregistrare pentru platitorii de impozite. In termen de 15 zile de la depunere se obtine certificatul de inregistrare fiscala. este mult mai scurt si presupune parcurgerea urmatoarelor

16

Agroturism

Bibliografie

Rusu,C.-Managementul afacerilor mici si mijlocii,Editura Logos,Chisinau,1993 Sasu,C.-Managementul micilor afaceri,Editura Sanvialy,Iasi,1998 Sandu,P.-Managementul pentru intreprinzatori,Editura Economica,Bucuresti,1997

17