Directii in dezvoltarea sistemelor de comunicatii bazate pe fibra optica

Radu Duma, 2006-02-15 15:46:22 Afisari: 2494

Articolul isi propune sa prezinte evolutiile si perspectivele in dezvoltarea sistemelor de comunicatii bazate pe fibra optica. SDH va fi transformat intr-o platforma convergenta, multiservicii cu costuri reduse. Cateva noi solutii optice pe Ethernet intrunesc functionalitatile si performantele cerute de retelele operatorilor publici de telecomunicatii. Aceste solutii furnizeaza alegeri pentru retelele metropolitane multiservice, dar exista o serie de articole care inca necesita viitoare clarificari si imbunatatiri. Tehnologiile de transmisie la 40 Gbit/s vor fi disponibile intr-un viitor nu prea indepartat. Piata pentru tehnologia ultra-long haul WDM este matura. CWDM (WDM brut) are bune perspective pentru retelele metropolitane. Transmisiunile punct-la-punct WDM vor evolua spre o retea optica cu comutatie automata. EPON si GPON vor deveni tehnologiile dominante pentru FTTH. Oricum, dezvoltarea pe scara larga a tehnologiilor FTTH inca necesita viitoare consideratii in termeni de cost, tehnologii dezvoltate si tipuri de aplicatii. La inceputul acestui secol, asa numitul balon telecom s-a dezumflat, industria telecomunicatiilor si-a incetinit dramatic ritmul de crestere, iar comunicatiile optice au fost printre primele afectate. Din fericire, nevoia inerenta pentru telecomunicatii este evidenta: convorbiri, Internet, mesageria rapida este din ce in ce mai populara, IPTV-ul este pregatit sa invadeze piata. De fapt, piata telecom creste din ce in ce mai mult: cererea pentru banda de retea a crescut cu o rata intre 50% si 100% anual. Dificultatile aduse de explozia 3G doar au incetinit viteza, dar nu au intrerupt dezvoltarea tehnologiilor de telecomunicatii si service. Dupa ani de vicisitudini, industria telecom si-a revenit acum si piata apare a fi mai stabila si normala. Iata care sunt trendurile in dezvoltarea tehnologiilor bazate pe fibra (dupa Wei Leping): 1. SDH se transforma intr-o platforma convergenta multiservice, cu costuri reduse de generatie noua 2. De la transmisiuni WDM point-to-point la reteaua optica comutata automat (automated-switched optical network) 3. Dezvoltarea si perspectivele tehnologiilor fibra la abonat (FTTH); 4. Provocarile si noua dezvoltare Ethernet pe cablu optic; 5. Dezvoltarea, provocarile si aplicatiile unui sistem de 40Gbit/s; 6. Dezvoltarea unui sistem ultra long haul WDM si a unei tehnologii metropolitane CWDM. 1. SDH se transforma. Solutii standardizate pentru transportul datelor in retele optice bazate pe SDH Setul de solutii cuprinde trei elemente Concaternarea virtuala; o tehnica care asigura de o maniera mai flexibila capacitati ale canalului in retele de transport; Concaternarea virtuala este o metoda de alegere a marimii canalului in SONET/SDH permite terminatiilor caii sa combine un numar de canale intr-un canal mai mare astfel ca acesta este transparent pentru nodurile aflate de-a lungul

caii. Aceste canale componente pot parcurge chiar rute diferite urmand ca sa se realizeze compensarea diferentelor de intarziere la destinatie. Altfel spus, in contextul SDH concaternarea virtuala are rolul sa transporte debite care nu se incadreaza eficient in setul standard de debite SDH. Concaternarea virtuala divide incarcarea virtuala in canale, transporta separat fiecare canal si apoi le recombina intr-o incarcare unica la destinatie. Este o forma de multiplexare inversa. LCAS (Link Capacity Adjustment Scheme)este un set de proceduri pentru schimbarea dinamica a capacitatilor de transport ale canalului. LCAS potenteaza concaternarea virtuala permitand cresterea/descresterea capacitatii linkurilor concaternate virtual fara a intrerupe fluxul de trafic. LCAS inzestreaza retele SDH si OTN (Optical Transport Network) cu abilitatea de a se acorda automat la debitele semnalelor concaternate virtual. Acest fin management al debitelor semnalelor concaternate virtual este atractiv in special pentru transportul serviciilor de date care au inerent rate variabile de bit (de exemplu un semnal Gb Ethernet a carui rata instantenee poate fi 200-300 Mbit/s). Procedura de incapsulare generica (GFP-Generic Framing Procedure) este un mecanism simplu dar flexibil pentru adaptarea traficului de date codate bloc sau a pachetelor de date pe un canal de comunicatii sincron organizat pe octeti. GFP generalizeaza schema de delimitare a cadrului bazate pe controlul erorilor folosite cu succes in ATM atat pentru date de lungime variabila cat si pentru date de lungime fixa. 2.Retele optice cu comutatie automata - avantaje si cerinte Desi in multe zone retelele de transport optice au o capacitate in exces, in acelasi timp resursele disponibile nu pot fi alocate corespunzator datorita inflexibilitatii inerente retelelor optice pe scara larga realizate manual. Trecem in revista limitarile retelelor existente si prezentam caracteristicile retelelor optice comutate automat (ASON-automatically switched optical networks) ca si avantajele pe care acestea le ofera operatorilor si clientilor acestora. O astfel de retea este o retea optica de transport (OTN) capabila sa realizeze conexiuni in mod automat. Aceasta capacitate este realizata folosind un plan de control ce realizeaza functiile de apel (call) si control al conexiunii. Operatorii care introduc planul de control ASON pot conta pe o crestere a veniturilor, a costurilor de operare si o valorificare superioara a capitalului. Retelele optice actuale sunt inflexibile in raport cu cele IP. Multe din limitari se datoreaza faptului ca sunt operate manual sau prin intermediul unor sisteme de gestiune de retea lente. Neajunsurile principale ale acestor retele optice se pot grupa astfel: Operarea si punerea in functiune manuala Timp lung de punere in functiune Utilizare ineficienta a resurselor Interoperabilitate dificila intre retele de comutare de pachete si retele optice cu comutatie de circuite Gestiune complicata a retelei Interoperabilitate dificila intre retele ce apartin unor operatori diferiti Lipsa protectiei in retele optice de tip plasa Realizarea de cai optice inchiriate-mai ales in cazul mai multor operatori-se realizeaza in cateva saptamani cu mari cheltuieli de personal. O scurtare a timpului de realizare a legaturii ar conduce la o mai buna utilizare a resurselor

disponibile permitand alocarea dinamica a linkurilor si nodurilor, o adaptare rapida la schimbarile cerute de retelele clientilor. Sistemele de gestiune pentru retelele optice mari sunt complexe si scumpe, bazele de date se actualizeaza cu dificultate si cu erori, interoperabilitatea intre operatorii de retele este foarte dificila. Interfetele standardizate X intre sistemele de management nu sunt practic folosite (nu se admite accesul competitorilor la sistemul de management propriu). Sistemele de management pot fi utilizate pentru restabilirea lenta a traficului in caz de deranjament indeosebi, in cazul retelelor in inel. Sunt necesare scheme de protectie pentru retele de tip plasa pentru a creste semnificativ siguranta acestor retele. Caracteristici principale ale retelei optice cu comutare automata Pentru operatori retelele ASON sunt avantajoase deoarece asigura: Punerea rapida in functiune Operarea usoara a retelei Siguranta ridicata a retelei Scalabilitate Proiectare si planificare mai simple Furnizarea de canale optice in timp scurt (minute sau chiar secunde) ar crea oportunitati noi ca o mai buna utilizare a resurselor, noi servicii (ca banda la cerere) si mecanisme de proiectare si control a traficului. In retele optice cu debite comutate inalte sunt necesare masuri speciale de imbunatatire a sigurantei. In caz de deranjament planul de control poate comuta in timp real traficul pe cai de rezerva. Din diverse motive - lipsa unor date certe privind traficul prezent si cel viitor, marea varietate de interfete si protocoale- proiectarea retelelor de transport mari este dificila. Un plan de control standardizat permite reutilizarea protocoalelor existente si reduce eforturile de dezvoltare de sisteme suport operationale pentru managementul configurarii. Posibilitatea de alocare dinamica a resurselor retelei in functie de schimbarile modelului de trafic face mai usoara planificarea in raport cu retelele configurate static. Cerintele de baza ale retelei optice cu comutare automata Printre cerintele de baza ale ASON cea mai evidenta este existenta planului de control- inteligenta necesara realizarii functiilor de control al apelului si a conexiunii. Planul de control interactioneaza cu planul de transport si planul de gestiune prin interfete standardizate. Pentru a asigura o conectivitate globala reteaua optica cu comutare automata trebuie sa dispuna de o schema scalabila de identificare si adresare. Pe cand identificatorul este independent atat ca sursa cat si destinatie, adresa se schimba odata cu mutarea destinatiei. Reutilizarea protocoalelor care si-au dovedit eficienta (de rutare, semnalizare si identificare a vecinilor, resurselor si a serviciilor) este o conditie pentru introducerea lina a ASON. In scopuri de protectie si echilibrare a incarcarii pe diverse rute se prevad mai multe legaturi catre client si una sau mai multe retele de transport. La cerintele proprii ASON , se adauga cerintele comune retelelor optice mari: Securitate Fiabilitate Solutii care se adapteaza la schimbari (implementarea retelei optice cu comutare automata trebuie sa permita imbunatatirea si perfectionarea continua a retelei de

transport) Posibilitatea distribuirii geografice a functiilor de control Simplitate Eficienta Robustete

3. Dezvoltarea si perspectivele tehnologiilor FTTH Exista doua optiuni in punerea in practica a tehnologiilor FTTH: Ethernet activ punct la punct si retea optica pasiva multipunct. Avantajele Ethernetului activ sunt urmatoarele: debitul este garantat prin accesul dedicat, echipamentul este simplu si ieftin, distanta de transmisie este lunga. Costul este direct proportional cu numarul de utilizatori. Riscul investitiei este scazut, eficienta utilizarii portului este ridicata, in acest fel costul este redus in zonele cu densitate mica. La dezavantaje includem : utilizatorii nu pot folosi in comun echipamentul din oficiu si fibrele optice, ca urmare Ethernetul activ nu este economic pentru zonele cu densitate ridicata de utilizatori. Ethernetul activ cere surse de alimentare multipunct si surse de rezerva, fapt care face ca alimentarea si managementul retelei sa fie foarte complexe. Nu exista un standard unificat pentru Ethernet activ, astfel ca apar probleme de compatibilitate. Avantajele retelelor optice pasive (PON): este un mediu optic pur, se evita astfel interferentele electromagnetice si ale descarcarilor atmosferice. Rata defectelor este scazuta, fiabilitatetea este mai buna si costul de exploatare mai scazut. Pe de alta parte PON-urile sunt transparente (admit semnale de orice format si debit). Ofera servicii triple play in mod economic. Utilizatorii folosesc in comun echipamentul din oficiu central si fibrele optice, fibrele individuale fiind scurte. Costul per utilizator scade. In fine, retele PON sunt standardizate. Deoarece retelele APON (bazate pe ATM) s-au dovedit putin eficiente, s-au impus tehnologiile EPON (Ethernet PON) si GPON (Gigabit PON). EPON se caracterizeaza prin cost initial si costuri de operare reduse. Ofera cateva mecanisme de securitate VLAN, CUG (closed user group) si VPN. In comparatie cu EPON, GPON ofera cateva avantaje. Poate asigura un debit in aval de 2,5 Gbit/s, ca si cateva rate standard in amonte. Raza de actiune este de peste 20 Km, rapoartele de divizare pot fi 1:16, 1:32, 1:64, 1:128. GPON aplica doua metode de adaptare: ATM si GFP. In al treilea rand, GPON este capabil sa ofere serviciu TDM de voce. GPON asigura numeroase functii de management. Pe linga tehnologiile de sistem, FTTH implica si alte probleme complexe: componente optice pasive si active, tehnologia cablului optic, tehnologii de conectare, tehnologii de pozare, tehnologii de test, managemnet de retea si altele. 4. Dezvoltarea Ethernetului pe cablu optic Ethernetul pe cablu optic, original dezoltat in LAN, reprezinta un nou tip de tehnologie Ethernet adaptata pentru fibra. Ethernetul este un tip de solutie end-toend care proceseaza solutii tip nivel 2 OSI de comutare, management de trafic si furnizare de servicii in orice parte a retelei, indiferent daca este vorba de margine(edge) sau core. In termen de scalabilitate, Ethernetul este capabil sa incrementeze necesarul de debit (banda) la cerere, cu o granularitete de 1 Mbit/s,

prin schimbarea parametrilor de flux la marginile retelei, prin cresterea capacitatii la 10 Mbit/s, 100 Mbit/s sau 1 Gbit/s. In termeni de management, managementul retelei Ethernet este simplificat, acelasi sistem putand fi aplicat la fiecare layer al retelei. Pe scurt, platforma multiservice Ethernet este destinata special pentru aplicatii de retea care au de-a face cu trafic IP Ethernet. O asemenea platforma poate fi dezvoltata ca un MAN independent, in orase de dimensiune medie cu un trafic puternic de Internet, sau ca platforma de acces si convergenta pentru orase mari. Deoarece Ethernetul a fost inventat pentru LAN, QoS nu este o problema pentru acest mediu. Insa atunci cand este utilizat de marii operatori telecom, mecanismele QoS si SLA devin necesare. Pana acum Ethernetului ii lipseau mecanismele de baza pentru garantarea jitterului si intarzierii in aplicatiile end-to-end, si de aici esecul in furnizarea de solutii standard QoS pentru servicii in timp real. Apoi, Ethernetul este destinat specific pentru uzul intern in LAN, deci un mechanism de securitate nu este disponibil. Odata ce Ethernetul s-a extins in LAN si WAN, un nou mechanism de securitate, de incredere este imperios necesar. In al treilea rand, switchurile optice ale Ethernetului asa cum il stim sunt conectate punct-la punct, si deci instrumentele de transmisie sunt salvate, dar capacitatile de monitorizare nu sunt disponibile. Ca rezultat, diagnosticarea si depanarea sunt dificil de facut in retelele Ethernet de mare amploare. In ultimii ani, Ethernetul a fost supus unei considerabile dezvoltari. De aceea, prin unele dintre cele mai recente solutii tehnice, a fost capabil sa rezolve multe din problemele mentionate mai sus. Ca rezultat, tehnologiile mostenite ale Ethernetului au fost imbunatatite considerabil. Astfel ca, Ethernetul ofera servicii multiple, se bucura de cateva facilitati de QoS si management de retea, simultan cu o durata de functionare mai mare. Cateva tehnologii Ethernet au deja abilitatea de a furniza comutare securizata sub nivelul de 50 ms, facilitate automata de corectie a erorilor, simultan cu tehnologii de sincronizare, permitandu-le imbunatatirea generala a performantelor sistemului si acoperirea unor distante mari de transmisie. In concluzie, cateva noi tehnologii indeplinesc performantele cerute de operatorii telecom. Organizatiile de standardizare au dezvoltat multe tehnologii pentru Ethernetul pe cablu optic: RPR (resilient packet ring inele de impachetare flexibila, inele multiservice (MSR), VPLS- virtual private LAN service, Ethernet optic si V-switch. Ca un protocol de nivel 2 OSI, RPR poate lucra pe SDH, gigabit Ethernet sau fibra libera. RPR transmite pachetele IP printr-un nivel nou MAC in nivelul 1 de frame-uri de date, sau in fibra libera, eliminand nevoia de asamblare reasamblare pentru pachetele IP care trec pe aici. Aceste pachete IP au un regim special, sunt forwardate direct si deci procesul este simplificat, capacitatile de comutatie sunt astfel sporite, se imbunatatesc performantele si flexibilitatea. Caracteristicile RPR elibereaza banda pentru servicii de date. In plus, mecanisme de protectie sunt adoptate la nivelul 2, facand deci nenecesar rezervarea de debit in scop de protectie. Chiar comparat cu noua generatie SDH, RPR imbraca un numar de avantaje ca granularitate fina de banda si multiplexare statistica. In al treilea rand, RPR poate asigura calitate in serviciile de comutare de circuit si servicii de linii private. In al patrulea rand, RPR are capacitatea de a descoperi automat topologiile si a imbunatati capacitatile de autoreparare. Nu in ultimul rand suporta multiplexarea statistica dinamica pentru traficul in ambele directii. Considerand toate aceste facilitati, RPR este potrivit pentru accesul la nivelul de aplicatii. Oricum, combinatia RPR cu MPLS poate configura un flux de trafic ca si LSP, deci

permitand interconectarea si furnizarea traficului prin inele multiple RPR. De asemenea, prin aplicarea traficului MPLS, managementul traficului prin toata reteaua este disponibil, deci suporta reutilizarea spatiului si furnizeaza banda garantata si serviciul conectarii end-to-end, cu QoS. Aceasta imbunatateste networkingul serviciilor de date, odata cu expansiune aplicatiei la topologii complexe, ca retele tip plasa. VPLS este o tehnologie multipoint interconectata VPN care este dezvoltata pe baza unei tehnologii punct la punct MPLS. Pentru un utilizator, toate nodurile arata ca si cum ar fi conectate la un LAN dedicat, unde pentru un service provider, infrastructura IP/MPLS poate fi reutilizata spre a oferi servicii variate. Aceasta tehnologie este bazata pe MPLS, independent de topologia fizica obtine alocare optimizata a resurselor prin managemenul MPLS. VPLS adopta RPR, in locul STP si RSTP pe Ethernet, spre a oferi nivelul de comutare protejat la 50 ms. VPLS suporta liste de control acces scalabile, ACL, pe nivelele 2,3,4 si ACL control pe baza utilizatorului, furnizand mecanisme de control a politicii. 5. Aplicatii si dificultati ale sistemelor cu debite de 40 Gbit/s Pana de curand debitul maxim pe fibra optica a fost de 10 Gbit/s (echipamente STM -64). In prezent se desfasoara teste in teren cu sisteme STM-256 ce ofera un debit de 40 Gbit/s. Routere cu interfete de 40 Gbit/s incep sa fie folosite. Avanatajele majore ale introducerii transmisiei la 40 Gbit/s ar putea fi formulate astfel: O eficienta spectrala mai ridicata La un cost care nu depaseste de 2,5 ori costul sistemelor cu debite de 10 Gbit/s si la o utilizare comerciala de masa sistemele la 40 Gbit/s devin atractive Se reduce costul si complexitatea OAM ca si volumul echipamentelor de rezerva ca urmare a faptului ca patru elemente de retea sunt inlocuite de un singur element Desigur realizarea sistemelor de 40 Gbit pe o singura lungime de unda nu este simpla. Intervin aici limitarile introduse de tehnologia circuitelor electronice ca si cele ce apartin fibrei optice (dispersia cromatica, dispersia modurilor de polarizarePMD). La acest debit se folosesc surse optice modulate extern. Circuitul integrat de comanda a modulatorului este dificil de realizat. Modulatia RZ (return-to-zero) in locul modulatiei NRZ prin folosirea unor impulsuri mai scurte se poate tolera PMD mai mare pana la un punct. PMD de ordinul doi depinde de latimea spectrala care devine mai mare la impulsuri scurte. Exista o latime optima a impulsului in cazul modulatiei RZ care minimizeaza latimea impulsului la iesire. Pentru un parametru PMD dat lungimea fibrei pe care se poate realiza transmisia la 40 Gbit/s este de 16 ori mai mica in raport cu lungimea linkului la 10 Gbit/s (extinderea medie a impulsului la iesire care nu trebuie sa nu depaseasca o zecime din durata bitului-este proportionala cu radacina patrata a lungimii legaturii). Testele in teren pe scara mare urmeaza sa decida oportunitatea introducerii sistemelor de 40 Gbit/s la transmisiunile la mare distanta. Pentru transmisia la mica distanta (dintre routere, switch-uri sau intre echipamente de transmisie din centrale locale) transmisia la 40 Gbit/s asigura cel mai redus cost per bit fara ca limitarile de mai sus sa intervina. Urmatorul domeniu de aplicatie vor fi retele MAN si in cele din urma transmisiile la mare distanta care necesita cea mai mare capacitate si cel mai redus cost per bit.

6. Dezvoltarea sistemelor WDM pentru distante foarte lungi (ULH ultra long haul WDM) Asistam astati la o raspandire deosebita a sistemelor WDM . Pana de curand sistemele WDM comerciale cele mai des intalnite au fost cele cu o capacitate de pana la 1,6 Tbit/s. Pentru a reduce numarul de regeneratoare electrice, a costurilor initiale si a celor de operare, pentru a imbunatati fiabilitatea sistemului si atingerea unor distante tot mai mari de deservire cu servicii IP se impune atingerea unor distante pe care o transmisie complet optica sa fie realizata de peste 2000Km (fata de 600 km cat se realizeaza curent in prezent). In vederea realizarii acestui obiectiv se recurge la tehnologii de ultima ora ca amplificatoare Raman distribuite, tehnologii de gestionare a dispersiei, tehnologii optice de egalizare a castigului, formate de modulatie foarte eficiente si coduri corectoare de erori. Avantajele introducerii sistemelor WDM UHL se pot formula astfel: Reducerea costului sistemului Reducerea intarzierii semnalului Reducerea numarului de regeneratoare electrice Simplificarea furnizarii circuitelor de viteza ridicata Prin impachetarea la granitele retelei centrale a circuitelor SDH cu debite reduse in circuite cu debite ridicate se realizeaza o eficienta ridicata a folosirii benzii. Prin reducerea numarului de regeneratoare ce presupun conversia optic-electric se reduc costurile de operare si intretinere, ca si cele legate de extinderea retelei. Structura retelei se simplifica, se imbunatateste transparenta acesteia, se usureaza evolutia catre o retea de tip plasa. Tehnologia ULH este astazi suficient de matura si are unele aplicatii practice in tari de mare intindere (Rusia, Canada, China,s.a). Totusi lipsa unei productii de masa implica costuri ridicate ale echipamentelor si ca urmare o raspandire limitata a tehnologiilor ULH. CWDM in retele metropolitane Tehnologia WDM cunoaste o expansiune nu numai in transmisiunile la mare distanta WDM ci si in retelele MAN. Fata de transmisia la mare distanta WDM in MAN are o serie de caracteristici particulare. Distanta de transmisie fiind sub 100 Km nu mai sunt necesari amplificatorii optici si modulatorul extern. Cresterea numarului de lungimi de unda nu mai este limitata de banda amplificatorului optic. Este indicat sa folosim o grila de frecvente (lungimi de unda cu pas mai mare astfel ca sa fie acceptate componenete optice cu cerinte reduse privind stabilitatea si precizia lungimii de unda-surse optice, multiplexoare-demultiplexoare, s.a). In acest fel costul componentelor si al intregului sistem se reduce mult. Desi costul tehnologiilor WDM in MAN este subtantial mai redus decat in transmisiunile WDM la mare distanta, costul total al sistemelor WDM este mai ridicat in comparatie cu a altor tehnologii). Pentru a reduce si mai mult costul platformei multi-servicii WDM in MAN se recurge la multiplexarea in lungime de unda rara (CWDM coarse wavelenght multiple xing). S-au impus trei combinatii de lungimi de unda cu 4, 8 si 16 lungimi de unda, distantate cu pana la 20 nm intre canale si cu un drift admis de pana la +/-6,5 nm. Cerintele impuse diodei laser fiind modeste si costul acesteia este redus. Precizia lungimii de unda nefiind critica se poate renunta la cooler si la dispozitivul de control al abaterii lungimii de unda. Scad astfel consumul de putere si dimensiunile diodei laser. Costul ansamblului ce cuprinde dioda laser se reduce

cu pana la 60%. Relativ la filtrele cu pelicule subtiri dielecrice numarul de straturi se reduce de la 150 la 50 cand intervalele intre canale cresc de la 0,8 nm la 20 nm. Creste astfel productivitatea si se reduce costul cu cca 50%. Pe scurt specificatiile pentru sistemele CWDM sunt putin pretentioase in privinta puterii laserului, sensibilitatii la variatiile de temperatura, toleranta la dispersie si realizarea modulului laser. Sistemul CWDM cu 8 lungimi de unda pare a fi cel mai versatil; poate fi instalat pe orice tip de fibra (poate evita varful de atenuare pe lungimea de unda de 1390 nm). Aplicatii ale sistemului emitator/receptor CWDM se intalnesc in comutatorul Gigabit Ethernet si in comutatorul Fibre Channel. Dimensiunile, puterea consumata, costul redus fac din tehnologia CWDM un candidat serios la dezvoltarea retelelor metropolitane.