chirurgicale_part4

701 Rezidentiat 2004 GRUPA SPECIALITATILOR CHIRURGICALE - INTREBARI - PARTEA a IV a
Tema nr. 27
Apendicita acuta
BIBLIOGRAFIE:
1. N. Angelescu, subredactia - Tratat de patologie chirurgicala – vol. I si II – Editura Medicala, 2001
INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU
C1227001. La care din valorile presiunii din lumenul apendicular este afectata si circulatia arteriala cu
instalarea ischemiei parietale, urmata de gangrena parcelara si perforatie:
A. 10 cm apa
B. 30 cm apa
C. 50 cm apa
D. 75 cm apa
E. Peste 100 cm apa
(pag. 1598)
C1227002. Careia din formele anatomopatologice ale apendicitei ii corespund urmatoarele modificari:
apendicele si mezoul sunt congestionate, edem si hipervascularizatie a seroasei, infiltrat leucocitar,
hipertrofia foliculilor limfatici
A. Catarala
B. Flegmonoasa
C. Gangrenoasa
D. Peritonita apendiculara
E. Blocul apendicular
(pag. 1598)
C1227003. Care din punctele dureroase din apendicita acuta este situat la unirea 1/3 externa cu 1/3
medie a liniei bispinoase:
A. Punctul Mc.Burney
B. Punctul Morris
C. Punctul Sonnenburg
D. Punctul Lanz
E. Punctul aflat in varful triunghiului Iacobovici
(pag. 1600)
C1227004. Plastronul apendicular apare:

A. Sub 24 de ore de la debutul crizei
B. Intre 24-72 de ore de la debutul crizei
C. Peste 72 de ore de la debutul crizei
D. La o saptamana de la debutul crizei
E. In orice moment al evolutiei
(pag. 1601)
C1227005. Manevra prin care se produce intensificarea brutala a durerii la depresiunea brusca a
peretelui abdominal dupa o palpare profunda (exprimand iritatia peritoneala) este cunoscuta sub
numele de:
A. Semnul Lanz
B. Manevra Blumberg
C. Semnul Mandelpott
D. Manevra psoasului
701 Baza de date cu intrebari pentru Concursul National de Rezidentiat, sesiunea 2004 www.rezidentiat2004.ro
E. Strigatul Douglasului
(pag. 1600)
C1227006. Apendicita acuta survine cu precadere:

A. Sub 2 ani
B. Intre 2 si 10 ani
C. Intre 10-40 ani
D. Intre 40-60 ani
E. Peste 60 de ani
(pag. 1597)
C1227007. Care din urmatoarele valori ale leucocitozei este caraceteristica pentru apendicita acuta:
A. 4000/mmc
B. 8000/mmc
C. 10000/mmc
D. 15000/mmc
E. 20000/mmc
(pag. 1600)
C1227008. Precizati in care dintre teoriile privind etiopatogenia apendicitei acute sunt incriminati
factorii care ingusteaza sau obstrueaza lumenul apendicular
A. Teoria infectioasa
B. Teoria enterogena
C. Teoria hematogena
D. Teoria care incrimineaza factorii vasculari
E. Teoria care incrimineaza parazitii
(pag. 1598)
C1327009. Icterul sau subicterul conjunctival poate insoti:

A. apendicita acuta subcecala
B. apendicita acuta mezoceliaca
C. apendicita acuta pelvina
D. apendicita acuta subhepatica
E. apendicita acuta herniara
(pag. 1603)
C1327010. Cauza determinanta a apendicitei acute este:

A. vasculara
B. degenerativa
C. congenitala
D. infectia microbiana
E. ereditara
(pag. 1597)
C1327011. Forma clinica de apendicita acuta mai frecventa la copil este:

A. toxica
B. subacuta
C. comuna
D. peritonita apendiculara primitiva
E. plastron apendicular
(pag. 1603)
C1327012. Cea mai frecventa tulburare de tranzit in apendicita acuta este:

A. constipatia
B. diareea incoercibila
C. rectoragia
D. melena
E. diareea sanghinolenta
(pag. 1599)
C1327013. Expectativa sub tratament medical in apendicita acuta este acceptata in:
A. apendicita acuta la batrani
B. apendicita acuta si sarcina
C. apendicita acuta retrocecala
D. apendicita acuta mezoceliaca
E. plastronul (blocul apendicular)
(pag. 1606)
C1327014. Abcesul apendicular fistulizeaza cel mai frecvent in:

A. peritoneu (peritonita in 2 si 3 timpi)
B. vezica urinara
C. uter
D. piele
E. intestin subtire
(pag. 1601)
C1327015. Durerea si apararea musculara in apendicita acuta retrocecala sunt localizate in:
A. fosa iliaca dreapta
B. mezogastru
C. periombilical
D. zona supra si retroiliaca Leriche
E. flancul drept
(pag. 1603)
C1427016. Semnul Lanz consta in:

A. Durere la decompresia abdominala brusca
B. Diminuarea pana la disparitie a reflexelor cutanate la nivelul fosei iliace drepte
C. Contractura abdominala la palpare
D. Accentuarea durerii la ridicarea membrului inferior drept intins
E. Aparitia durerii in fosa iliaca dreapta la palparea fosei contro-laterale
(pag. 1600)
C1427017. Germenele incriminat cel mai frecvent in patologia apendicitei acute este:
A. E.coli ;
B. Clostridium perfringens;
C. Baccilus funduliformis;
D. Streptococul ß-hemolitic
E. Stafilococus aureus.
(pag. 1597)
C1427018. Manevra Blumberg pozitiva consta in:

A. Durere la nivelul fosei iliace drepte dupa palparea fosei iliace stangi;
B. Durere pe traiectul nervului sciatic la flexia membrului inferior pe abdomen;
C. Durere la palparea profunda in epigastru;
D. Sensibilitate la nivelul fundului de sac vaginal la tuseu rectal sau vaginal;

E. Durere la nivelul fosei iliace drepte aparuta la decompresia brusca dupa palparea profunda a acestei zone.
(pag. 1600)
C1527019. Cauza determinanta in apendicita acuta este:

A. infectia microbiana;
B. actiunea mecanica a corpilor straini;
C. topografia apendicelui;
D. lungimea apendicelui;
E. diametrul apendicelui.
(pag. 1597)
C1527020. Semnul functional cardinal al apendicitei acute este:

A. durerea abdominala;
B. inapetenta;
C. greata;
D. varsaturile;
E. tulburarile de tranzit.
(pag. 1599)
C1527021. Apendicita acuta mezoceliaca se manifesta caracteristic prin una din afirmatiile:
A. durere si contractura abdominala localizata periombilical;
B. ocluzie febrila;
C. durere periombilicala si varsaturi alimentare;
D. durere si impastare profunda subombilicala;
E. durere subombilicala, polakiurie, disurie.
(pag. 1603)
C1527022. Tratamentul apendicitei acute la gravide este:

A. tratament chirurgical;
B. tratament antibiotic;
C. tratament antiinflamator;
D. fizioterapic
E. radioterapie.
(pag. 1604)
C1527023. Expectativa sub tratament medical in apendicita acuta este acceptata in:
A. plastronul apendicular;
B. apendicita acuta la copil;
C. apendicita acuta la batran;
D. apendicita acuta la gravida;
E. apendicita acuta la sugar.
(pag. 1606)
C1527024. Indicatiile apendicectomiei profilactice sunt:

A. sugar;
B. copil;
C. persoane supuse izolarii timp indelungat;
D. gravide;
E. batrani.
(pag. 1606)
C1627025. Colica apendiculara se datoreste:

A. Infectiei locale a mucoasei
B. Obliterarii lumenului apendicelui prin corp strain
C. Peristalticii accentuate
D. Pozitiei apendicelui
E. Toate sunt corecte
(pag. 1599)
C1627026. Dupa cat timp apare plastronul apendicular de la d3ebutul apendicitei acute:
A. 6-10 ore
B. 10-20 ore
C. 24-72 ore
D. 12-24 ore
E. peste 72 ore
(pag. 1601)
C1627027. La bolnavii peste 70 ani apendicita acuta perforeaza in proportie de:

A. 10%
B. 25%
C. 30%
D. 40%
E. 50%
(pag. 1604)
C1627028. Frecventa apendicitei acute:

A. 2/50-60 locuitori
B. 1/30-40 locuitiri
C. 1/50-60 locuitori
D. 2/70-80 locuitori
E. 1/70-80
(pag. 1597)
C1627029. La ce presiune intraluminala apare gangrena parcelara si perforatia apendicelui:

A. 70 cm apa
B. 80 cm apa
C. 90 cm apa
D. 100 cm apa
E. 60 cm apa
(pag. 1598)
C1627030. Semnul specific pentru evidentierea unei apendicite acute retrocecale:

A. semnul Mandelpott
B. Manevra Blumberg
C. Manevra Rovsing
D. Semnul psoasului
E. Semnul Lanz
(pag. 1603)
C2227031. Care dintre următoarele semne descrise în apendicita acută reprezintă diminuarea reflexelor
cutanate la nivelul fosei iliace drepte şi a hemiabdomenului drept :
A. Mandelpott
B. Sonnenburg
C. Lanz
D. Morris
E. Blumberg
(pag. 1600)
C2227032. Tratamentul apendicitei acute în timpul sarcinii este :

A. Antispastice
B. Estrogeni
C. Apendicectomie
D. Progesteron
E. Antialgice
(pag. 1604)
C2227033. Apendicitele retrocecale trebuie deosebite de :

A. Afecţiuni ale intestinului subţire
B. Afecţiuni ale cecului şi colonului ascendent
C. Afecţiuni urologice
D. Afecţiuni colecistice
E. Afecţiuni pancreatice
(pag. 1606)
C2227034. Perforaţia apendicelui survine de obicei prin detaşarea unei zone necrozate de pe :
A. Seroasa organului
B. Mezoapendice
C. Marginea mezenterică
D. Marginea antimezenterică
E. Seroasa cecală
(pag. 1598)
C2227035. Punctul dureros în apendicita acută, descris de McBurney este situat :

A. La unirea treimii externe cu treimea medie, pe linia bispinoasă
B. La jumătatea liniei ombilic-spină iliacă antero-inferioară dreaptă
C. La 1,5-2 inch de spină
D. În original, la 7-8 cm de spina iliacă
E. La unirea treimii externe cu treimea medie, pe linia ombilic-spină iliacă antero-superioară dreaptă
(pag. 1599)
C2227036. Punctul Sonnenburg în apendicitele acute, este situat :

A. La 3-4 cm de ombilic, pe linia spina iliacă anterosuperioară-ombilic
B. La intersecţia liniei dintre cele două spine iliace anterosuperioare şi marginea externă a dreptului
abdominal din dreapta
C. La unirea 1/3 externă drepte cu 1/3 medie a liniei bispinoase
D. La 4-5 cm de spina anterosuperioară dreaptă, pe linia spină-ombilic
E. La intersecţia liniei dintre cele două spine iliace anterosuperioare şi marginea laterală a oblicului extern din
dreapta
(pag. 1600)
C2227037. Semnul rezonatorului în apendicita acută, constă din :

A. Ridicarea membrului inferior drept întins determină accentuarea durerilor în fosa iliacă dreaptă
B. Percuţia profundă a peretelui abdominal în fosa iliacă dreaptă
C. Depresiunea bruscă a peretelui abdominal
D. Durerile sunt maxime la nivelul fosei iliace drepte, după percuţia superficială a peretelui abdominal
E. Nici un răspuns nu e corect

(pag. 1600)
C2227038. Computertomografia stabileşte cu o precizie de 98 % diagnosticul de apendicită :

A. Gangrenoasă
B. Flegmonoasă
C. Mezoceliacă
D. Congestivă
E. Pelvină
(pag. 1601)
C2227039. Plastronul apendicular apare:

A. Sub 24 de ore de la debutul crizei
B. La o săptămână de la debutul crizei
C. Peste 72 de ore de la debutul crizei
D. În orice moment al evoluţiei
E. Între 24-72 de ore de la debutul crizei
(pag. 1601)
C2227040. Durerea abdominală difuză din apendicita acută se explică prin următorul mecanism :
A. Distensia stimulează mişcările peristaltice
B. Când procesul septic depăşeşte seroasa apendiculară este iritat direct peritoneul parietal
C. Presiunea şi inflamaţia irită termninaţiile nervoase din peretele apendicelui, influxul nervos transmiţându-se
pe căile viscerale
D. Când procesul septic depăşeşte seroasa apendiculară este iritat direct peritoneul visceral
E. Poziţia apendicelui lângă rădăcina mezenterului
(pag. 1598)
C2227041. Care din următoarele valori ale leucocitozei este caracteristică pentru apendicita acută :
A. 15000/mmc
B. 10000/mmc
C. 20000/mmc
D. 4000/mmc
E. 8000/mmc
(pag. 1600)
C2227042. Icterul sau subicterul conjunctival poate însoţi :

A. Apendicita acută subcecală
B. Apendicita acută mezoceliacă
C. Apendicita acută pelvină
D. Apendicita acută subhepatică
E. Apendicita acută herniară
(pag. 1603)
C2527043. Cauza determinantă în apendicita acută este:

A. lungimea apendicelui
B. acţiunea mecanică a corpilor străini
C. topografia apendicelui
D. infecţia microbiană
E. diametrul apendicelui
(pag. 1597-II)
C2527044. Semnele funcţionale cardinale ale apendicitei acute sunt:

A. vărsăturile
B. inapetenţa
C. greaţa
D. durerea abdominală
E. tulburările de tranzit
(pag. 1599-II)
C2527045. Apendicita acută retrocecală reprezintă următorul procent din totalul apendicitelor acute:
A. 50%
B. 30%
C. 10%
D. 1%
E. 0,1%
(pag. 1603-II)
C2527046. Apendicita acută mezoceliacă se manifestă prin:

A. durere şi contractură musculară abdominală localizate în hipogastru
B. durere şi împăstare profundă epigastrică
C. durere periombilicală şi vărsături alimentare
D. ocluzie febrilă
E. durere subombilicală, polakiurie, disurie
(pag. 1603-II)
C2527047. Tratamentul apendicitei acute la gravide este:

A. tratament antibiotic
B. tratament chirurgical
C. tratament antiinflamator
D. tratament antispastic
E. radioterapie
(pag. 1604-II)
C2527048. Expectativa sub tratament medical în apendicita acută este acceptată în:
A. apendicita acută la sugar
B. apendicita acută la copil
C. apendicita acută la bătrân
D. apendicita acută la gravidă
E. plastronul apendicular
(pag. 1606-II)
C2527049. Indicaţiile apendicectomiei profilactice sunt:

A. sugar
B. copil
C. gravide
D. persoane supuse izolării timp îndelungat sau persoane în care s-a investit mult pentru un anumit moment
E. bătrâni
(pag. 1606-II)
C2527050. Punctul dureros descris de Mc Burney în apendicita acută se află situat:

A. pe linia bispinoasă la jumătatea acesteia
B. pe linia perpendiculară coborâtă de la ombilic pe linia bispinoasă, la 2 cm de ombilic
C. pe linia care uneşte spina iliacă antero-superioară dreaptă cu ombilicul, la 2 cm de ombilic
D. pe linia care uneşte spina iliacă antero-superioară dreaptă cu ombilicul, la 4-5 cm de spină
E. în interiorul triunghiului Iacobovici, fără a se preciza exact locul
(pag. 1599-II)
C2527051. Punctul dureros Morris descris în apendicita acută se află situat:

A. paraombilical drept, la 5 cm de ombilic
B. subombilical la 5 cm, pe o linie verticală coborâtă de la ombilic
C. la jumătatea liniei bispinoase
D. pe bisectoarea unghiului format de linia bispinoasă cu marginea dreptului abdominal drept, la 2 cm de
vârful unghiului
E. pe linia care uneşte spina iliacă antero-superioară dreaptă cu ombilicul, la 3-4 cm de ombilic
(pag. 1600-II)
C2527052. Punctul dureros Sonnenburg descris în apendicita acută se află situat:

A. la intersecţia liniei bispinoase cu marginea externă a dreptului abdominal drept
B. la jumătatea liniei bispinoase
C. la jumătatea liniei care uneşte spina iliacă antero-superioară dreaptă cu ombilicul
D. la unirea 1/3 externe cu 2/3 interne a liniei care uneşte spina iliacă antero-superioară dreaptă cu ombilicul
E. imediat lângă spina iliacă antero-superioară dreaptă
(pag. 1600-II)
C2527053. Punctul dureros Lanz descris în apendicita acută se află situat:

A. la jumătatea liniei bispinoase
B. la unirea 1/3 externe drepte cu 1/3 medie a liniei bispinoase
C. la jumătatea liniei care uneşte spina iliacă antero-superioară dreaptă cu ombilicul
D. la unirea 1/3 externe cu 2/3 interne a liniei care uneşte spina iliacă antero-superioară dreaptă cu ombilicul
E. tangent la spina iliacă antero-superioară dreaptă
(pag. 1600-II)
C2527054. Tratamentul plastronului apendicular este:

A. exclusiv chirurgical
B. exclusiv medical
C. radioterapic
D. fizioterapic antiinflamator
E. chirurgical doar pentru forma abcedată
(pag. 1608, 1609-II)
C2527055. Tratamentul plastronului apendicular este:

A. exclusiv chirurgical
B. exclusiv medical
C. radioterapic
D. fizioterapic antiinflamator
E. tratament medical de expectativă, iar în caz de rezoluţie a plastronului, tratament chirurgical după 2-3 luni
(pag. 1608, 1609-II)
C2627056. Sindromul de compartiment abdominal nu se caracterizează prin:

A. Distensie abdominală
B. Dificultăţi de ventilaţie
C. Hipoxie
D. Icter
E. Oligoanurie
(pag. 628)
C2627057. Evaluarea pacienţilor după scala Glasgow (GCS) se face în intervalul:

A. 0-10 puncte
B. 0-15 puncte
C. 5-20 puncte
D. 3-15 puncte
E. 4-20 puncte
(pag. 633)
C2627058. Imunodisfuncţia post-traumă nu se caracterizează prin:

A. Scăderea numărului total de limfocite T
B. Creşterea sintezei de Interleukină 2
C. Monocitoză
D. Funcţionarea anormală a celulelor B
E. Scăderea sintezei de Interleukină 2
(pag. 626)
C2627059. Pe câte variabile fiziologice şi anatomice se bazează scorul traumatic pediatric (PTS):
A. 3
B. 4
C. 5
D. 6
E. 7
(pag. 638)
C2627060. În câte clase sunt împărţiţ pacienţii în urma sistemului de punctare specific scorului de
intervenţii terapeutice (TISS):
A. 3
B. 4
C. 5
D. 6
E. 8
(pag. 637)
C2627061. Conform studiului Olding şi Crockard cea mai frecventă cauză de politraumatisme este
reprezentată de:
A. Accidente de muncă
B. Accidente rutiere
C. Accidente casnice
D. Accidente sportive
E. Agresiuni
(pag. 617)
C2627062. Cât de frecventă este apendicita acută

A. 1/40-50 de locuitori
B. 1/50-60 de locuitori
C. 1/20-30 de locuitori
D. 1/25.-35 de locuitori
E. 1/45-55 de locuitori
(pag. 1597)
C2627063. In prima fază a apendicitei acute durerea este cauzată de:

A. presiune şi inflamaţie ce irită terminaţiile nervoa
B. puroiul acumnulat la nivelul apendicelui

C. iritaţia peritoneului
D. oprirea tranzitului intestinal
E. meteorism
(pag. 1598)
C2627064. In apendicita catarală mucoasa este:;

A. cu ulceraţii şi necroze
B. congestionată cu infiltrat leucocitar
C. cu abcese
D. nu se modifică
E. edematoasă
(pag. 1598)
C2627065. În apendicita flegmonoasă mucoasa este:

A. cu ulceraţii şi necroye
B. congestionată cu infiltrat leucocitar
C. cu abcese
D. nu se modifică
E. edematoasă
(pag. 1598)
C2627066. În apendicita acută bolnavul stă în poyiţie antalgică:

A. cu coapsele flectate spre abdomen
B. menţinerea coapsei drepte în flexie şi uşoară abducţie
C. culcat pe dreapta
D. ghemuit
E. coapsa stângă flectată spre abdomen şi spre dreapta
(pag. 1599)
C2627067. Presiunea intraluminală critică pentru producerea ischemiei arteriale în peretele apendiculat
este de:
A. 50 cm apă
B. 8o cm apă
C. 100 cm apă
D. 110 cm apă
E. 120 cm apă
(pag. 1598)
C2627068. Tratamentul apendicitei acute este:

A. medical urmat uneori de cel chirurgical
B. chirurgical în toate cazurile încă de la început, cu excepţia blocului apendicular
C. pungă cu gheaţă, antibiotice în caz de apendicită retrocecală flegmonoasă
D. chirurgical cu excepţia abcesului apendicular
E. antibioterapie antiinflamatoare
(pag. 1606)
C2727069. Cauza determinanta in apendicita acuta este:

A. topografia apendicelui
B. diametrul apendicelui
C. actiunea mecanica a corpilor straini
D. lungimea apendicelui
E. infectia microbiana
(pag. vol II pag 1597)
C2727070. Simptomul major al apendicitei acute este:

A. durerea abdominala
B. inapetenta
C. greata
D. varsaturile
E. tulburarile de tranzit
(pag. Vol II pag 1599)
C2827071. Urmatoarele semne se descriu in apendicita acuta:

A. Lanz
B. Blumberg
C. Mandelpott
D. Manevra psoasului
E. Toate de mai sus
(pag. 1600)
INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU
C1227072. Care din urmatoarele forme clinice de apendicita sunt consemnate la batrani
A. Ocluzia febrila
B. Pseudotumora
C. Apendicita cu peritonita in doi timpi
D. Forma clasica
E. Forma toxica
(pag. 1604)
C1227073. Precizati care din inciziile practicate pentru efectuarea apendicectomiei sunt incizii oblice:
A. Mc.Burney
B. Jalaguier
C. Chaput
D. Willy-Meyer
E. Roux
(pag. 1607)
C1227074. Care din afirmatiile de mai jos in legatura cu punctul lui McBurney sunt adevarate:
A. Este situat pe linia ombilic-spina iliaca anterosuperioara
B. Se afla la 1,5-2 inch de spina, adica la 4-5 cm
C. Este situat pe linia bispinoasa
D. Se afla in plina zona dureroasa
E. Se afla pe linia mediana la 2 cm sub ombilic
(pag. 1599)
C1227075. In care din formele de apendicita acuta survine diareea:

A. Pelvina
B. Toxica
C. La copii
D. Mezoceliaca
E. Retrocecala
(pag. 1599)
C1227076. Cele mai frecvente localizari ale apendicitei care determina abces apendicular sunt cele:
A. Retrocecale
B. Mezoceliace
C. Pelviene
D. Iliace
E. In fosa iliaca stanga
(pag. 1601)
C1227077. Care din urmatoarele semne fac parte din triada lui Dieulafoy:
A. Durere in fosa iliaca dreapta
B. Durere in epigastru
C. Hiperestezie cutanata
D. Tumefactie in fosa iliaca dreapta
E. Aparare musculara in fosa iliaca dreapta
(pag. 1599)
C1327078. Care din urmatoarele afirmatii referitor la apendicita acuta sunt adevarate ?
A. survine cu precadere intre 10-40 de ani
B. poate fi prezenta si la batrani si la adulti
C. are o frecventa foarte redusa la nou nascut si sugar
D. este cea mai frecventa urgenta abdominala
E. se trateaza cel mai adesea conservator
(pag. 1597)
C1327079. Formele endogene ale inflamatiilor acute ale peretelui apendicular sunt:
A. catarala (congestiva)
B. flegmonoasa (purulenta, supurata, empiem)
C. gangrenoasa
D. sclerolipomatoasa
E. scleroatrofica
(pag. 1598)
C1327080. Triada simptomatica a lui Dieulafoy in apendicita acuta este:

A. greata
B. varsaturi
C. durere in fosa iliaca dreapta
D. hiperestezie cutanata
E. aparare musculara in fosa iliaca dreapta
(pag. 1599)
C1327081. Perforatiile apendiculare survin in fazele de

A. apendicita catarala
B. apendicita flegmonoasa
C. apendicita gangrenoasa
D. apendicita scleroatrofica
E. apendicita congestiva
(pag. 1598)
C1327082. Semnele clinice in apendicita acuta pelvina sunt:

A. durere in hipogastru
B. retentie acuta de urina

C. icter
D. polakiuria
E. tenesme vezicale
(pag. 1603)
C1427083. Factorii favorizanti ai difuzarii infectiei in apendicita acuta sunt:

A. Edemul mucoasei ;
B. Cuduri, bride, aderente;
C. Lungimea scurta a apendicelui;
D. Hipertrofia limfoida la tineri;
E. Corpi straini.
(pag. 1597)
C1427084. Triada simptomatica caracteristica a apendicitei acute (Dieulafoy) cuprinde:

A. Aparare musculara in fosa iliaca dreapta;
B. Greturi, varsaturi;
C. Durere in fosa iliaca dreapta;
D. Febra;
E. Hiperestezie cutanata.
(pag. 1599)
C1427085. Forme topografice particulare ale apendicitei acute sunt:

A. Retrocecala;
B. Subhepatica;
C. Mezoceliaca;
D. Plastron apendicular;
E. Pelviana.
(pag. 1603)
C1427086. Indicati evolutiile posibile in cazul plastronului apendicular:

A. Nefavorabila, daca nu se efectueaza cat mai urgent apendicectomia;
B. Favorabila in urma tratamentului medical (antibioterapie, punga gheata, regim alimentar hidric),
apendicectomia efectuandu-se dupa 2-3 luni;
C. Nefavorabila in pofida tratamentului medical, cu abcedarea plastronului si fistulizarea abcesului, de obicei
in peritoneu;
D. Nefavorabila, producandu-se abcesul apendicular care impune incizia si drenajul colectiei;
E. intotdeauna regreseaza spontan.
(pag. 1601)
C1527087. Formele endogene anatomo-patologice de apendicita acuta sunt:

A. catarala;
B. flegmonoasa;
C. gangrenoasa;
D. emfizematoasa;
E. granulomatoasa.
(pag. 1598)
C1527088. Apendicectomia pentru apendicita acuta poate fi efectuata prin urmatoarele tehnici:
A. directa;
B. retrograda;
C. decorticare subseroasa;
D. rezectie ceco-apendiculara;
E. laparoscopic
(pag. 1608)
C1527089. Evolutia plastronului apendicular se apreciaza prin monitorizarea urmatorilor parametri:

A. febra;
B. leucocitoza;
C. diametrul tumorii;
D. tranzitul intestinal;
E. curba diurezei.
(pag. 1601)
C1527090. Forme clinice de apendicita acuta posibile la batrani:

A. ocluzia febrila;
B. pseudotumorala;
C. apendicita cu peritonita in doi timpi;
D. forma toxica;
E. forma anergica.
(pag. 1604)
C1527091. Diagnosticul diferential al apendicitei acute se face cu:

A. afectiuni medicale;
B. afectiuni urologice;
C. afectiuni ginecologice;
D. afectiuni chirurgicale;
E. diabetul zaharat tip I.
(pag. 1604-1605)
C1527092. Care din urmatoarele semne clinice formeaza triada Dieulafoy:

A. durerea in fosa iliaca dreapta;
B. varsaturile alimentare;
C. tulburarile de tranzit;
D. hiperestezia cutanata;
E. apararea musculara in fosa iliaca dreapta.
(pag. 1599)
C1527093. Peritonita generalizata de origine apendiculara se caracterizeaza prin:

A. stare generala alterata;
B. tranzit intestinal absent;
C. febra de tip septic;
D. leucocitoza 15-20.000/mmc;
E. dureri abdominale iradiate posterior "in bara".
(pag. 1601)
C1627094. In timpul tratamentului unui plastron apendicular urmarim:

A. pofta de mancare a bolnavului
B. diametrul tumorii
C. leucocitoza
D. febra
E. pulsul
(pag. 1601)
C1627095. Indicatiile apendicectomiei profilactice:

A. copii pana la 10 ani
B. marinari
C. astronauti
D. sportivi de performanta
E. tineri intre 15-25 ani
(pag. 1606)
C1627096. Formele clinice la batrani in apendicita acuta:

A. diareica
B. ocluzia febrila
C. pseudotumorala
D. febrila
E. apendicita cu peritonita in doi timpi
(pag. 1604)
C1627097. Semnele clinice ale apendicitei acute forma toxica:

A. dureri abdominale
B. facies teros
C. varsaturi abundente
D. puls tahicardic
E. hipotermie
(pag. 1602)
C1627098. Plastronul apendicular se trateaza cu:

A. antibiotice
B. gheata locala
C. repaus la pat
D. interventie chirurgicala
E. regim hidric
(pag. 1601)
C1627099. In apendicita catarala apare:

A. edem al mucoasei
B. hipervascularizatia seroasei
C. mucoasa cu ulceratii
D. contine lichid purulent sub tensiune
E. mezou congestionat
(pag. 1598)
C2227100. Forma toxică a apencitei acute se caracterizează prin :

A. Starea generală a bolnavului se agravează în câteva ore
B. Se produce o deshidratare lentă prin vărsături abundente, chiar sangvinolente şi scaune diareice
C. Sunt prezente dureri în punctele apendiculare, fără apărare musculară
D. Simptomele clinice abdominale sunt reduse, pe primul plan fiind şocul toxic, grav de la început
E. Se produce o deshidratare rapidă prin vărsături abundente şi scaune sangvinolente
(pag. 1602)
C2227101. La copil, cele mai frecvente forme de apendicită, din punct de vedere al localizării, sunt :
A. Mezoceliacă
B. Subhepatică
C. Retrocecală
D. În stânga
E. Pelvină
(pag. 1603)
C2227102. Formele clinice ale apendicitei la bătrâni sunt :

A. Ocluzia afebrilă
B. Apendicita cu peritonită în doi timpi
C. Ocluzia febrilă
D. Forma neoplazică
E. Apendicita cu peritonită în trei timpi
(pag. 1604)
C2227103. Următoarele permit diagnosticul corect al apendicitei acute la copii în 96% din cazuri :
A. Creşterea VSH-ului
B. Proteina C reactivă
C. Durerile abdominale în fosa iliacă dreaptă
D. Diminuarea apetitului şi mimica micului pacient
E. Leucocitoza
(pag. 1604)
C2227104. Expectativa sub tratament medical în apendicita acută nu este acceptată în cazul :
A. Gravidelor în trimestrul I
B. Bolnavilor vârstnici cu patologie cardiacă asociată
C. Gravidelor în trimestrul II
D. Existenţei unui bloc apendicular
E. Copiilor
(pag. 1606)
C2227105. În cazul peritonitei apendiculare difuze intervenţia se amână câteva ore pentru :
A. Efectuarea unei clisme evacuatorii
B. Instituirea reechilibrarii volemice
C. Instituirea reechilibrării acido-bazice
D. Administrarea de purgative
E. Instituirea reechilibrării hidro-electrolitice
(pag. 1606)
C2227106. Avantajele apendicectomiei laparoscopice sunt următoarele, cu excepţia :

A. Scăderea riscului diseminării infecţiei
B. Evoluţie postoperatorie mai bună
C. Perioadă mai scurtă şi costuri mai reduse de spitalizare
D. Reinserţie profesională şi socială mai rapidă
E. Tehnică operatorie facilă
(pag. 1609)
C2227107. Dezavantajele apendicectomiei laparoscopice sunt următoarele :

A. Durata crescută a operaţiei
B. Folosirea pneumoperitoneului creşte presiunea intraabdominală
C. Creşterea aderenţelor postoperatorii
D. Dificultăţile tehnice
E. Necesitatea unei echipe antrenate în chirurgia laparoscopică
(pag. 1609)
C2227108. Indicaţiile apendicectomiei laparoscopice se justifică în următoarele situaţii, cu excepţia :

A. La femeile tinere
B. În sindromul dureros de cadran abdominal inferior stâng la femei
C. În sindromul dureros de cadran abdominal inferior drept la bărbaţi
D. La obezi
E. La femeile cu sindrom dureros de cadran abdominal inferior drept
(pag. 1609)
C2227109. Incidente intraoperatorii în timpul apendicectomiei clasice :

A. Hemoragie prin lezarea arcadelor vasculare colice drepte
B. Lezarea anselor intestinale
C. Hemoragie prin deraparea ligaturii de pe mezoapendice
D. Hemoragie prin lezarea arteriolelor cecului
E. Perforaţia unui diverticul Meckel
(pag. 1608)
C2227110. Comlicaţii postoperatorii după apendicectomie :

A. Abces subaponevrotic
B. Ocluzii tardive prin bride şi aderenţe
C. Fistule colecisto-cecale
D. Fistulă stercorală
E. Apendicite "reziduale”
(pag. 1608)
C2227111. Complicaţiile medicale după apendicectomie sunt :

A. Infarct miocardic
B. Pneumonii
C. Pleurezii reactive
D. Embolii pulmonare
E. Embolii cerebrale
(pag. 1608)
C2227112. Antibioterapia se instituie preoperator sau intraoperator şi e absolut necesară în :

A. Apendicite gangrenoase
B. Apendicite flegmonoase
C. Apendicite toxice la copil
D. Apendicite catarale la bătrâni
E. Peritonite
(pag. 1608)
C2227113. Apendicita acută în stânga este greu de precizat şi de obicei diagnosticul este orientat către
:
A. Colită
B. Diverticulită
C. Tiflită
D. Colon iritabil
E. Sigmoidită
(pag. 1606)
C2227114. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute la copil are următoarele particularităţi, cu

excepţia:
A. Examenul de laborator evidenţiază o nefroză în cazul apendicitei acute
B. Diagnosticul diferenţial se face cel mai frecvent cu peritonita primitivă streptococică

C. Diagnosticul diferenţial se face cel mai frecvent cu peritonita primitivă pneumococică
D. Incertitudinea diagnosticului impune explorarea laparoscopică
E. Incertitudinea diagnosticului impune o mică laparotomie
(pag. 1606)
C2227115. Plastronul apendicular trebuie diferenţiat de :

A. Torsiunea de epiploon
B. Carcinomatoza peritoneală
C. Tumorile retroperitoneale
D. Localizările ileale ale bolii Crohn
E. Chisturile de ovar drept rupte
(pag. 1605)
C2227116. Unele afecţiuni medicale pot determina tablouri clinice de fals abdomen acut şi se pot
confunda cu o apendicităDintre acestea se pot enumera :
A. Porfirinuria
B. Reacţii anafilactice abdominale
C. Boala celiacă
D. Colica saturnină
E. Purpura abdominală tabetică Schönlein-Henoch
(pag. 1605)
C2227117. Boala Crohn poate fi confundată cu o apendicită prin următoarele semne şi simptome, cu
excepţia :
A. Diaree sangvinolentă
B. Dureri
C. Subfebrilităţi
D. Apărare musculară
E. Contractură abdominală
(pag. 1605)
C2227118. Particularităţile apendicitei acute retrocecale sunt :

A. Sediul durerii este predominant în lomba dreaptă şi hipocodrul drept
B. Uneori durerea iradiază spre perineul anterior
C. De cele mai multe ori contractura abdominală nu lipseşte
D. Se evidenţiază durerea şi apărarea musculară în zona supra şi retro-cecală Leriche
E. Se evidenţiază durerea şi apărarea musculară în zona supra şi retro-ileală Leriche
(pag. 1603)
C2227119. Următoarele afirmaţii referitoare la apendicita acută sunt incorecte, cu excepţia :

A. Are o frecvenţă foarte redusă la batrâni sau adulţi
B. Are o frecvenţă crescută la bătrâni şi copii
C. Are o frecvenţă foarte redusă la nou-născuţi şi sugari
D. Este mai frecventă la populaţia cu alimentaţie exclusiv lactată sau predominant lacto-vegetariană
E. Poate fi prezentă şi la bătrâni sau adulţi
(pag. 1597)
C2227120. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la apendicita acută :

A. Cauza favorizantă a apendicitei acute este infecţia bacteriană
B. Escherichia Coli este prezentă aproape constant, printre germenii identificaţi în apendicite
C. Dintre anaerobi au fost identificaţi Clostridium perfringens şi Bacillus funduliformis
D. Infecţia microbiană este cauza determinantă a apendicitei acute

E. Dintre anaerobi au fost identificaţi Clostridium ceruleus şi Bacillus lactis
(pag. 1597)
C2227121. Referitor la teoria enterogenă a apendicitei acute alegeţi care dintre următorii sunt factori
favorizanţi ai difuzării infecţiei :
A. Cicatrici fibroase
B. Lungimea excesivă a apendicelui
C. Edem al peretelui
D. Diverticuli
E. Hipertrofia mucoasei
(pag. 1597)
C2227122. Formele endogene ale apendicitei acute sunt :

A. Empiem
B. Hemoragică
C. Congestivă
D. Gangrenoasă
E. Edematoasă
(pag. 1598)
C2227123. Caracteristici ale fazei congestive a apendicitei acute sunt :

A. Apendicele este mărit de volum, turgescent şi friabil
B. Microscopic se constată un infiltrat leucocitar
C. Seroasa e acoperită de false membrane de fibrină
D. Apendicele şi mezoul sunt congestionate
E. Se evidenţiază hipertrofia foliculilor limfatici cu invadare de către monocite
(pag. 1598)
C2227124. Caracteristici ale fazei flegmonoase ale apendicitei acute sunt următoarele, cu excepţia :
A. Microscopic se observă hipertrofia foliculilor limfatici cu invadare de către polinucleare
B. Apendicele conţine un lichid purulent sub tensiune
C. Mucoasa prezintă ulceraţii şi necroze
D. În lumen se observă prezenţa unui exsudat seropurulent sau purulent
E. Apendicele este tumefiat cu zone de necroză a peretelui
(pag. 1598)
C2227125. Diseminarea germenilor în peritoneu, în apendicita acută nu se face prin :

A. Caile sanguine
B. Caile limfatice
C. Difuziunea transparietală
D. Difuziunea submucoasă
E. Perforaţii
(pag. 1598)
C2227126. Triada simptomatică Dieulafoy din apendicita acută este :

A. Durere în fosa iliacă stângă
B. Hiperestezie cutanată
C. Contractură musculară în fosa iliacă dreaptă
D. Apărare musculară în fosa iliacă dreaptă
E. Durere în fosa iliacă dreaptă
(pag. 1599)
C2227127. Diagnosticul diferenţial al plastronului apendicular nu se face cu următoarele afecţiuni :

A. Tuberculoza ileo-cecală
B. Volvulusul sigmoidian
C. Abcesele subhepatice
D. Invaginaţiile ileocecale
E. Ptoza renală dreaptă
(pag. 1605)
C2227128. Semne generale în apendicita acută sunt următoarele :

A. Temperatura se menţine în general în jurul a 38°
B. Apare discordanţă caracteristică între pulsul tahicardic de amplitudine mare şi temperatura normală sau
scăzută în peritonitele apendiculare incipiente
C. Apare discordanţă caracteristică între pulsul tahicardic de amplitudine mică şi temperatura normală sau
scăzută, în peritonitele apendiculare avansate
D. Frisoanele şi febra peste 38° sunt prezente în blocul apendicular
E. Tahicardia este proporţională cu gravitatea infecţiei şi temperatura
(pag. 1599)
C2227129. Caracteristici ale examinărilor de laborator în apendicita acută sunt următoarele, cu

excepţia :
A. Leucocitoza în jur de 12.000/mmc cu/sau fără polinucleoză şi VSH-ul mărit sunt caracteristice
B. Raportul neutrofile/leucocite cu valoare mai mare de 3,5 este mai sensibil pentru diagnostic
C. Perforaţia se însoţeşte de leucocitoze până la 20.000/mmc
D. Raportul neutrofile/leucocite cu valoare mai mare de 3 este mai sensibil pentru diagnostic
E. Creşterea leucocitelor peste 10.000/mmc este sugestivă pentru diagnostic
(pag. 1600)
C2227130. Pentru diagnosticul apendicitei acute sunt utile următoarele examinări paraclinice :
A. Radiografia abdominală
B. Ecografia
C. Computertomografia
D. Urografia
E. Scintigrafia cu leucocite marcate
(pag. 1601)
C2227131. Apendicita acută retrocecală are următoarele particularităţi :

A. Durerea iradiază uneori spre perineul posterior
B. Bolnavul menţine poziţia antalgică cu coapsa flectată
C. Uneori este prezent un sindrom febril şi diagnosticul este facil
D. Manevra psoasului este dureroasă
E. Prezenţa unor semne ca disuria sau polachiuria clarifică diagnosticul
(pag. 1603)
C2227132. Abcesul apendicular este mai frecvent în localizările :

A. Retrocecale
B. Interileale
C. Pelvine
D. Subhepatice
E. Mezoceliace
(pag. 1601)
C2227133. Care din următoarele examinări imagistice şi de laborator nu au rol in diagnosticul pozitiv al
apendicitei acute:
A. Sedimentul urinar
B. Leucocitoza
C. Ecografia
D. Urografia
E. Computertomografia
(pag. 1600)
C2227134. Următoarele sunt caracteristici ale fazei gangrenoase ale apendicitei acute, cu excepţia :
A. Leziunea poate fi limitată ca o pată
B. La nivelul mucoasei se constată ulceraţii întinse
C. La microscopie se găsesc în peretele apendicelui abcese miliare, tromboze vasculare şi hemoragii
interstiţiale
D. Vasele apendiculare sunt trombozate
E. Marele epiploon, ileonul şi cecul pot acola prin fibrină la apendice şi determină formarea unui bloc
(pag. 1598)
C2227135. Tabloul clinic al apendicitei acute este diferit în funcţie de :

A. Stadiul evolutiv
B. Vârsta bolnavului
C. Sediul topografic al organului
D. Terenul bolnavului
E. Patologia asociată
(pag. 1599)
C2227136. Tabloul clinic cel mai frecvent întâlnit în apendicita acută cuprinde :
A. Greaţa şi vărsăturile sunt precoce, preced durerea
B. În fazele avansate de boală vărsăturile sunt bilioase şi survin în cadrul ileusului dinamic
C. Vărsăturile sunt iniţial iritative, alimentare
D. Inapetenţa este un semn specific pentru apendicita acută
E. Inapetenţa este un semn constant şi precoce
(pag. 1599)
C2227137. Examenul obiectiv în apendicita acută evidenţiază următoarele, cu excepţia :

A. Bolnavul apasă şi imobilizează cu ambele mâini peretele abdominal din regiunea fosei iliace drepte
B. Bolnavul este agitat în căutarea unei poziţii antalgice
C. Limba este încărcată, adesea saburală
D. Palparea se face cu palma întreagă, cu blândeţe, începând din fosa iliacă dreaptă spre flancul drept şi
epigastru
E. La inspecţie nu se constată o diminuare a mişcărilor respiratorii
(pag. 1599)
C2527138. Apendicita acută este o boală:

A. a celor cu alimentaţie predominent carnată
B. a adulţilor
C. a celor cu alimentaţie exclusiv vegetală
D. a vârstelor extreme
E. a celor cu vârste cuprinse între 10-40 ani
(pag. 1597-II)
C2527139. Formele endogene anatomo-patologice de apendicită acută sunt:

A. catarală
B. emfizematoasă
C. gangrenoasă
D. granulomatoasă
E. flegmonoasă
(pag. 1598-II)
C2527140. Diseminarea germenilor în peritoneu la formele anatomo-patologice exogene de apendicită

acută se face prin:
A. calea sanguină
B. difuziune transparietală
C. perforaţii microscopice
D. contiguitate
E. căile limfatice
(pag. 1598-II)
C2527141. Care din următoarele semne clinice formează triada Dieulafoy:

A. durerea în fosa iliacă dreaptă
B. vărsăturile alimentare
C. hiperestezia cutanată
D. tulburările de tranzit
E. apărarea musculară în fosa iliacă dreaptă
(pag. 1599-II)
C2527142. Evoluţia plastronului apendicular se apreciază prin monitorizarea următorilor parametri:

A. starea generală
B. leucocitoza
C. dimensiunea împăstării
D. tranzitul intestinal
E. febra
(pag. 1601-II)
C2527143. Abcesul apendicular este mai frecvent în următoarele localizări ale apendicelui:
A. subhepatică
B. pelvină
C. retrocecală
D. mezoceliacă
E. laterocecală
(pag. 1601-II)
C2527144. Peritonita generalizată de origine apendiculară se caracterizează prin:

A. dureri abdominale iradiate posterior
B. tranzit intestinal absent
C. febră de tip septic
D. leucocitoză 15-20.000 / mmc
E. stare generală alterată
(pag. 1601-II)
C2527145. Formele topografice de apendicită acută la copil mai frecvente sunt:

A. subhepatică
B. pelvină
C. mezoceliacă
D. în stânga
E. retrocecală
(pag. 1603-II)
C2527146. Forme clinice de apendicită acută posibile la bătrâni:

A. forma anergică
B. plastronul apendicular
C. apendicita cu peritonită în doi timpi
D. forma toxică
E. ocluzia febrilă
(pag. 1604-II)
C2527147. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute se face cu:

A. decompensarea unui diabet zaharat tip I
B. afecţiuni urologice
C. afecţiuni ginecologice
D. afecţiuni chirurgicale
E. afecţiuni medicale
(pag. 1604,1605-II)
C2527148. Apendicectomia pentru apendicită acută poate fi efectuată prin următoarele tehnici:
A. rezecţie ceco-apendiculară
B. retrogradă
C. decorticare subseroasă
D. directă
E. înfundarea integrală a apendicelui în cec
(pag. 1608-II)
C2527149. Apendicectomia - incidente intraoperatorii:

A. ligatura trunchiului ileo-colo-biceco-apendicular
B. hemoragia prin deraparea ligaturii de pe mezoapendice
C. hemoragia la plasarea firului de bursă pe cec şi lezarea arteriolelor cecului
D. lezarea anselor intestinale sau a cecului
E. contaminarea spaţiului retroperitoneal
(pag. 1608-II)
C2527150. Incizia pentru apendicectomie de tip Mc Burney are următoarele caractere:

A. este oblică
B. nu secţionează muşchi, vase şi nervi din peretele abdominal
C. se poate prelungi la nevoie la nivelul tecii dreptului abdominal
D. este situată la 3 cm de spina iliacă antero-superioară dreaptă
E. expune foarte frecvent la eventraţii
(pag. 1607-II)
C2527151. Apendicectomia laparoscopică are următoarele indicaţii:

A. sindrom dureros de cadran abdominal inferior drept la femeie
B. apendicita acută la obezi
C. considerente estetice
D. apendicita acută la gravidă
E. apendicita acută la bătrân
(pag. 1609-II)
C2527152. În formele exogene de apendicită acută diseminarea germenilor în peritoneu se face:
A. pe cale arterială
B. pe cale venoasă
C. pe cale limfatică
D. prin difuziune transparietală
E. prin perforaţii vizibile macroscopic
(pag. 1598-II)
C2527153. Care dintre următoarele semne clinice sunt pozitive în peritonita apendiculară difuză:
A. semnul Pratt
B. semnul Lanz
C. semnul Blumberg
D. semnul Mandelpott
E. semnul psoasului
(pag. 1600-II)
C2527154. În apendicita acută se întâlnesc următoarele semne funcţionale:

A. durerea abdominală
B. inapetenţa
C. tulburările de tranzit
D. sindromul migrenos
E. astenia psiho-fizică
(pag. 1599-II)
C2627155. Care din următoarele afecţiuni toracice posttraumatice -cunoscute sub denumirea de
"duzina ucigătoare"- fac parte din categoria celor "letale":
A. Pneumotorax sufocant
B. Tamponada cardiacă
C. Voletul costal
D. Ruptura de diafragm
E. Hemotorax masiv
(pag. 644)
C2627156. Care din următoarele afecţiuni reprezintă indicaţii absolute de intubaţie la politraumatizaţi:
A. Obstrucţia acută a căilor aeriene
B. Plăgi penetrante ale gâtului cu hematoame expansive
C. Traumatisme cranio-cerebrale cu GCS sub 11
D. Hipoxie
E. Apnee
(pag. 643)
C2627157. Criteriile de evaluare în scala Glasgow (GCS) sunt:

A. Deschiderea ochilor
B. Rata respiratorie
C. Expansiunea respiratorie
D. Răspunsul verbal
E. Răspunsul motor
(pag. 633)
C2627158. Dintre principalele mecanisme de producere a leziunilor în accidentele rutiere nu sunt

recunoscute:
A. Ciocnirea
B. Deceleraţia
C. Acceleraţia
D. Rostogolirea
E. Căderea
(pag. 620)
C2627159. Metabolismul glucidic de stress are ca trăsături esenţiale:

A. Glicogenoliza
B. Glicogenogeneza
C. Glucogenogeneza
D. Hiperglicemia insulinorezistentă
E. Neutilizarea corectă a excesului de glucoză
(pag. 624)
C2627160. Metabolismul lipidic de stress nu se caracterizează prin:

A. Lipoliză crescută
B. Lipoliză scăzută
C. Lipogeneză crescută
D. Lipogeneză scăzută
E. Producţie scăzută de corpi cetonici
(pag. 624)
C2627161. Clasificarea plăgilor în funcţie de agentul traumatic se face în următoarele tipuri:

A. Prin cădere
B. Prin împuşcare
C. Prin dilacerare
D. Prin tăiere
E. Contuze
(pag. 618)
C2627162. In funcţie de contaminarea microbiană, plăgile pot fi:

A. Curate
B. Cu contaminare minimă
C. Cu contaminare medie
D. Contaminate
E. Infectate
(pag. 618)
C2627163. Plăgile penetrante pot fi:

A. Oarbe
B. Transfixiante
C. În seton
D. Fără interesare viscerală
E. Cu interesare viscerală
(pag. 618)
C2627164. Cei mai frecvenţi anaerobi întâlniţi în apendicita acută sunt:

A. E.coli
B. bacteroides fragilis
C. bacilus fundiliformis
D. peptostreptococus
E. clostridium perfringens
(pag. 1597)
C2627165. In apendicita acută clinic întâlnim:

A. durerea este localizată iniţial în fosa iliacă dreaptă
B. greţurile şi vărsăturile succed durerea
C. inapetenţa apare rar
D. constipaţia este mai frecventă decât diareea
E. greţurile şi vărsăturile preced durerea
(pag. 1599)
C2627166. Din triada Dieulafoy fac parte elementele:

A. apărare musculară în fosa iliacă dr.
B. semnul Rowsing pozitiv
C. hiperestezie cutanată
D. febră peste 38 °C
E. durerea
(pag. 1599)
C2627167. Paraclinic în apendicita acută întâlnim:

A. leucocitoza peste 10.000 este prezentă întotdeauna în apendicita acută
B. leucocitoza peste 12.000 este caracteristică perforaţiei
C. în 20-30% din cazuri leucocitele pot fi normale sau uşor crescute
D. leucocitele normale exclud diagnosticul de apendicită acută
E. leucocitoza peste 20.000 traduce perforaţia
(pag. 1600)
C2627168. Evoluţia apendicitei acute către plastronul apendicular este tradusă de:
A. reducerea contracţiunii musculkare în fosa iliacă dreaptă
B. zonă de fluctuenţă la palparea fosei iliace drepte
C. apariţia unei tumori inflamatorii, dureroase, renitentă la palpare
D. revenirea la normal a leucocitelor şi a febrei
E. dispariţia durerii
(pag. 1601)
C2627169. În apendicita la bătrâni întilnim următoarele forme clinice:

A. forma pseudotumorală
B. apendicită cu un tablou clinic specific zgomotos
C. ocluzia febrilă
D. apendicita cu peritonită în 2 timpi
E. forma pseudoulceroasă
(pag. 1604)
C2627170. În plastronul apendicular:

A. tratamentul chirurgical se impune încă de la început
B. creşterea numărului de leucocite este un factor de prognostic favorabil
C. tratamentul este iniţial conservator cu antibiotice, pungă cu gheaţă, regim hidric
D. scăderea febrei şi a numărului de leucocite traduc o evoluţie favorabilă
E. intervenţia chirurgicală se impune la 2-3 luni după stingerea fenomenelor inflamatorii
(pag. 1608)
C2627171. In apendicita retrocecala intalnim:

A. intensitate maxima dureroasa in fosa iliaca dreapta
B. contractura abdominala de obicei lipseste
C. pozitie antalgica cu coapsa flectata

D. manevra psoasului este negativa
E. oprirea tranzituluiu intestinal
(pag. 1603)
C2727172. Apendicita acuta la varstnici se manifesta prin:

A. apendicita cu peritonita in doi timpi
B. forma tipica
C. forma anergica
D. ocluzie febrila
E. tumora de cadran inferior drept
(pag. vol II pag 1604)
C2827173. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu privire la anatomia apendicelui vermiform:

A. Irigatia este asigurata de artera apendiculara, ram din artera mezenterica inferioara
B. Venele dreneaza spre vana mezenterica superioara
C. Drenajul limfatic se face spre ganglionii marii curburi gastrice
D. Diametrul exterior este de 5-8mm
E. Lungimea medie este de 8-9cm la adult
(pag. 1596)
C2827174. Urmatoarele afirmatii privitoare la apendicita acuta sunt adevarate:

A. In forma catarala apendicele si mezoul sau sunt turgescente si friabile
B. In forma flegmonoasa apendicele contine un lichid purulent
C. In forma gangrenoasa leziunea poate fi limitata ca o pata
D. In forma catarala mucoasa este congestionata
E. Empiemul apendicular se formeaza cand lumenul apendicular este liber
(pag. 1598)
C2827175. Care afirmatii sunt adevarate in forma acuta tipica de apendicita acuta?
A. Durerea abdominala poate fi localizata initial periombilical sau in epigastru
B. Inapetenta apare extrem de rar
C. Diareea este mai frecventa
D. Constipatia este mai frecventa
E. Tusea nu accentueaza durerea
(pag. 1599)
C2827176. Triada Dieullafoy, caracteristica pentru apendicita acuta, cuprinde:

A. Durere in fosa iliaca dreapta
B. Febra >39C
C. Hiperestezie cutanata
D. Aparare musculara in fosa iliaca dreapta
E. Greturi si varsaturi
(pag. 1599)
C2827177. Examinarile paraclinice releva urmatoarele, in apendicita acuta:

A. Leucocitoza >20000/mm3 in lipsa perforatiei apendiculare
B. VSH normal
C. Raportul neutrofile/limfocite >3,5
D. Sedimentul urinar este normal
E. Pneumoperitoneul poate apare si in lipsa perforatiei apendiculare
(pag. 1600)
C2827178. Urmatoarele afirmatii sunt valabile in blocul apendicular:

A. Apare de obicei in 24-72 ore de la debutul crizei
B. Contractura abdominala ramane constanta pe toata durata sa
C. Se deceleaza o tumora inflamatorie cu sensibilitate la palpare
D. Polul inferior al blocului poate fi atins la tuseul rectal sau vaginal
E. Tratamentul local consta in aplicarea unei pungi cu gheata la nivelul fosui inghinale drepte
(pag. 1600)
C2827179. Apendicita acuta retrocecala:a

A. Reprezinta 50% din cazuri
B. Debutul bolii este acut
C. Sediul durerii este predominant in lomba dreapta
D. Adesea lipseste contractura abdominala
E. Manevra psoasului nu este dureroasa
(pag. 1603)
C2827180. Care afirmatii sunt adevarate in apendicita acuta in in formele clinice dupa varsta?
A. Este frecventa sub 2 ani
B. La copil survine frecvent dupa o afectiune infecto-contagioasa
C. La varsnici tabloul clinic este mai estompat
D. La varsnici sunt posibile trei forme clinice: ocluzia febrila, pseudotumorala, apendicita cu colecistita acuta
E. La gravide se intalneste mai frecvent in lunile 2-5
(pag. 1604)
C2827181. Inciziile pentru apendicectomie pot fi:

A. Oblice: McBurney, Roux, Sonnenburg, Finney, Morris
B. Verticale: Jalaguier
C. Transversale: Chaput, Delageniere
D. Unghiulare: Willy-Meyer, Fowler, Edebols
E. Toate de mai sus
(pag. 1607)
Tema nr. 28
Traumatismele abdominale
BIBLIOGRAFIE:
C1228001. Tehnica “mesh wrapping” in tratamentul leziunilor traumatice hepatice are o mortalitate de:
A. 25 – 37%
B. Sub 5 %
C. Jumatate din cazuri.
D. 66 – 75%
E. Tehnica este indicata numai pentru leziunile splenice
(pag. 2106)
C1228002. Leziunea traumatica de rect subperitoneala este sugerata de:

A. Bombarea fundului de sac Douglas.
B. Retentia acuta de urina, uretroragie.
C. Instalarea socului toxico-septic.
D. Impastare suprapubiana, durere, febra, rectoragie.
E. Tabloul clinic de abdomen acut peritonitic.
(pag. 2111)
C1228003. Ruptura de splina in doi timpi se produce cel mai frecvent in:
A. Primele 24 ore.
B. Dupa luni de zile.
C. Primele 2 – 3 zile.
D. Primele 2 – 3 saptamani.
E. Tipul V de ruptura.
(pag. 2104)
C1228004. Ruptura de splina tipul IV consta in:

A. Smulgerea pedicolului splenic.
B. Explozia splinei.
C. Ruptura profunda cu interesarea vaselor hilare sau segmentare cu devascularizari a peste 25% din organ.
D. Hematom intraparenchimatos cu diametrul peste 5 cm.
E. Hematom subcapsular intre 10 si 50% din suprafata.
(pag. 2104)
C1228005. Care din urmatoarele elemente clinice sunt mai putin probabile in aparitia unui revarsat
Morel-Lavalle:
A. Bombarea tegumentelor, fluctuenta.
B. Echimoze cutanate.
C. Tegumente reci, cianotice, insensibile
D. Fluctuenta, crepitatii, caldura locala.
E. Necroza tegumentara tardiva.
(pag. 2094)
C1328006. Leziunea traumatica a arterei hipogastrice se trateaza chirurgical prin:
A. sutura cu fir 4-0 sau 5-0 polypropylen

B. patch angioplastic
C. rezectie limitata cu interpozitie de grefon sintetic
D. ligatura
E. compresiune digitala la nivelul leziunii
(pag. 2114)
C1328007. Urmatoarele afirmatii referitoare la traumatismele pancreatice tip II sunt false cu exceptia:
A. sunt rupturi pancreatice distale partiale sau complete cu leziuni ductale
B. se trateaza optim prin pancreatectomie cefalica si drenaj de vecinatate
C. capsula pancreatica este integra
D. se trateaza optim prin pancreatectomie corporeala cu sau fara splenectomie
E. selectare tratamentului optim depinde de integritatea ampulei si a canalului biliar principal
(pag. 2103)
C1328008. In tiplu III de leziune splenica traumatica se descriu urmatoarele caracteristici exceptand"
A. hematomul subcapsular ce intereseaza peste 50% din suprafata
B. devascularizarea a peste 25% din organ
C. hematomul intraparenchimatos cu diametrul peste 5 cm
D. ruptura de parenchim cu adancime mare de 3 cm
E. ruptura de parenchim care intereseaza vasele trbeculare
(pag. 2104)
C1328009. Semnul Mandel poate apare in:

A. ocluzia intestinala prin volvulus de intestin subtire
B. invaginatia intestinala
C. sindrom de iritatie peritoneala
D. pancreatita acuta edematoasa
E. ocluzia intestinala prin volvulus de sigmoid
(pag. 2098)
C1328010. Cauzele aparitiei revarsatului parietal abdominal Morel-Lavalle sunt:

A. lovirea indirecta
B. lovirea directa cu o suprafata de impact boanta ce actioneaza tangential
C. lovire prin efect tangential exploziv
D. impactul tangential al agentului traumatic cu peretele abdominal profund de pe suprafata rezistenta a
aponevrozei de invelis a muschilor abdominali
E. impactul tangential al agentului traumatic cu peretele abdominal profund de sub aponevroza de invelis a
muschilor abdominali
(pag. 2093)
C1428011. Cel mai frecvent organ cavitar lezat este:

A. Stomacul;
B. Intestinul subtire;
C. Rinichiul;
D. Splina;
E. Caile biliare;
(pag. 2096)
C1428012. Care din urmatoarele proceduri nu reprezinta o tehnica curenta in cazul tratamentului
chirurgical al traumatismelor colonului:
A. Reparatia primara;
B. Rezectia cu anastomoza primara;
C. Rezectia cu anastomoza secundara;

D. Exteriorizarea zonei de anastomoza suturate;
E. Colostomie.
(pag. 2110)
C1428013. Celulita pelviana se manifesta prin urmatoarele, mai putin:

A. durere
B. impastare suprapubiana
C. hemoragie
D. febra
E. alterarea starii generale
(pag. 2111)
C1528014. Care din imaginile oferite de radiografia abdominala simpla este sugestiva pentru leziuni
viscerale cavitare posttraumatice:
A. pneumoperitoneul;
B. absenta pneumoperitoneului exclude prezenta unei perforatii;
C. nivelele hidroaerice sugereaza peritonita primara;
D. modificari in conturul organelor cavitare;
E. decelarea leziunilor de parti moi.
(pag. 2099)
C1528015. Relatia dintre numarul organelor lezate si mortalitate e urmatoarea:

A. un singur organ lezat - 11%;
B. doua organe lezate - 20%;
C. patru sau mai multe organe - 80%;
D. trei organe - 70%;
E. asociere abdomen - craniu - 30%.
(pag. 2096)
C1528016. Una din afirmatiile mai jos mentionate este corecta in cazul unui traumatism abdominal
caruia i se practica un sondaj vezical. Care este aceea:
A. stabileste leziunea aparatului urinar superior;
B. obligatoriu in caz de leziuni uretrale;
C. rezolva retentia acuta de urina;
D. evita rasunetul renal in caz de retentie acuta;
E. evita infectia urinara.
(pag. 2100)
C1528017. Care dintre urmatoarele este viscerul abdominal cavitar cel mai frecvent interesat in
traumatismele abdominale:
A. intestin subtire;
B. duoden;
C. colon;
D. stomac;
E. cai biliare.
(pag. 2096)
C1528018. Care din manifestarile clinice tardive mentionate mai jos pot fi consecinta unor leziuni
abdominale posttraumatice:
A. hemoragia intraperitoneala in 2 si/sau 3 timpi;
B. pneumonie;
C. peritonita primara;
D. sindrom Mendelsohn;
E. septicemie.
(pag. 2095)
C1628019. Pana la ce nivel se intind hematoamele retroperitoneale posttraumatice mijlocii?

A. pana la nivelul polului renal superior
B. pana la nivelul polului renal inferior
C. pana la nivelul spinei iliace antero-superioare
D. pana la nivelul fundului de sac Douglas
E. pana la nivelul simfizei pubiene
(pag. 2112)
C1628020. Care este organul cavitar cel mai frecvent interesat in traumatismele abdominale?
A. aparatul uro-genital
B. stomacul
C. intestinul subtire
D. colonul
E. rectul
(pag. 2108)
C1628021. Care este cea mai frecventa consecinta a unei leziuni traumatice a pancreasului?
A. hematomul retroperitoneal
B. hemoperitoneul
C. pancreatita acuta
D. pseudochistul pancreatic
E. peritonita acuta generalizata
(pag. 2102)
C1628022. In ce tip de leziune abdominala traumatica, se evidentiaza semnul BOUCHACOURT?

A. eventratie postcontuzionala
B. revarsat Morel-Lavalle
C. hematom subaponevrotic
D. hematom properitoneal
E. hernie postcontuzionala
(pag. 2094)
C2228023. Care sunt formele clinice tardive ale leziunilor viscerale în cadrul contuziilor abdominale?
A. hemoragia intraperitoneală prin traumatizarea unui organ parenhimatos
B. peritonită primitivă
C. pancreatită acută
D. hepatită acută posttraumatică
E. insuficienţă respiratorie
(pag. 2095-2096)
C2228024. Care dintre afirmaţiile referitoare la plăgile abdominale nu este corectă?

A. cel mai frecvent organ parenchimatos interesat este ficatul
B. plăgile prin armă de foc determină frecvent leziuni pluriviscerale
C. căile biliare sunt afectate în 1-2% din cazuri
D. plăgile se definesc prin existenţa unei soluţii de continuitate la nivelul tegumentelor
E. în plăgile abdominale penetrante peritoneul comunică cu exteriorul
(pag. 2096)
C2228025. Care dintre afirmaţiile referitoare la traumatismele pancreasului nu este corectă?

A. leziunile traumatice ale pancreasului reprezintă circa 10% din totalul traumatismelor abdominale
B. aproape orice leziune pancreatică este urmată de apariţia pancreatitei acute
C. un traumatism de tip II este reprezentat de ruptură pancreatică proximală (cefalo-corporeală)
D. în cazul unei contuzii pancreatice tratamentul, în majoritatea cazurilor, constă în hemostază, infiltraţii cu
xilină şi drenaj
E. un traumatism pancreatic de tip IV este reprezentat de dilacerări pancreatico-duodenale, leziuni ampulare
şi ductale
(pag. 2102-2103)
C2228026. Care sunt elementele ce pot definii gradul II de gravitate, după clasificarea anatomo-
patologică, în cazul unui traumatism hepatic?
A. hematom subcapsular ce interesează sub 5% din suprafaţă, plagă hepatică superficială
B. ruptură de parenchim ce interesează 25-75% dintr-un lob
C. hematom subcapsular ce interesează sub 10% din suprafaţă, plagă hepatică superficială sub 1 cm în
parenchim
D. hematom subcapsular ce interesează 10-50% din suprafaţă, hematom intraparenchimatos cu diametru
sub 10 cm, plagă hepatică cu adâncime de maximum 3 şi lungime maximă de 10 cm
E. hematom subcapsular ce interesează peste 50% din suprafaţă, hematom intraparenchimatos cu diametru
peste 10 cm, plagă hepatică cu adâncime de maximum 3 şi lungime maximă de 10 cm
(pag. 2105)
C2228027. Care dintre afirmaţiile referitoare la tratamentul leziunilor traumatice ale căilor bilare
extrahepatice este adevărată?
A. leziunile colecistului se rezolvă prin colecistotomie
B. colecistul poate servi ca material de plastie
C. în rupturile totale de CBP se execută sutura latero-laterală tutorizată pe tub Kehr
D. dilacerările colecistului se rezolvă prin anastomoză colecisto-digestivă
E. ruptura parţială de CBP se rezolvă prin sutură cu fire separate
(pag. 2107)
C2228028. Care dintre afirmaţiile referitoare la hematomul retroperitoneal nu este adevărată?

A. fractura de bazin şi traumatismul renal sunt cel mai frecvent incriminate
B. leziunea aortei este asociată cu o mortalitate de 40-80%
C. lezarea venei cave se asociază cu o mortalitate peste 50% din cazuri
D. leziunile arterei iliace dau o mortalitate de 15-40%
E. hematomul retroperitoneal secundar unui traumatism renal are o topografie înaltă
(pag. 2112)
C2228029. Care este mecanismul cel mai frecvent de producere a leziunilor viscerale cavitare?
A. mecanism indirect: smulgerea pediculilor vasculari şi dezinserţia mezourilor
B. mecanism direct
C. strivirea
D. explozia
E. leziuni mediate prin fragmente osoase
(pag. 2095)
C2228030. Care sunt cele mai frecvente leziuni viscerale în plăgile abdominale penetrante?
A. căi biliare
B. stomac
C. aparat genito-urinar
D. jejun, ileon
E. duoden
(pag. 2096)
C2228031. Următoarele afirmaţii despre tratamentul leziunilor duodenale sunt adevărate?

A. doar 15-20% din leziunile duodenului pot fi rezolvate prin intervenţii primare simple
B. în rupturile mici este suficientă aspiraţia naso-gastrică asociată drenajului de vecinătate
C. leziunile grave ale blocului duodeno-pancreatic impun duodenopancreatectomie cu drenajul larg al cavităţii
peritoneale
D. în cazul hematomului parietal duodenal se practică incizie şi sutură parietală cu fire nerezorbabile separate
E. evoluţia postoperatorie în urma tratamentului chirurgical al rupturilor duodenale complete este deseori
favorabilă, fără complicaţii redutabile
(pag. 2102)
C2228032. Care din următoarele afirmaţii referitoare la traumatismele splinei sunt adevărate?
A. splina este organul cel mai rar afectat în traumatismele abdominale
B. tipul II după clasificarea AJCC este reprezentat de hematom subscapular 10- 50% din suprafaţă, ruptură
cu profunzime 1-3 cm din parenchim, fără interesarea vaselor trabeculare
C. forma supraacută clinică este cel mai des întâlnită şi se însoţeşte de hemoragie moderată
D. tipul IV după clasificarea AJCC este reprezentat de smulgerea pediculului splenic, explozia perenchimului
E. splenorafia se realizează la bolnavii adulţi cu sutură în fir continuu cu material nerezorbabil
(pag. 2105)
C2228033. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la traumatismele colonului este corectă?
A. colonul este cel mai frecvent organ abdominal interesat în traumatismele abdominale
B. infarctele intestino-mezenterice apar frecvent posttraumatic
C. leziunile în urma traumatismelor colonului pot fi urmate de complicaţii infecţioase severe datorită septicităţii
conţinutului intestinal
D. rupturile incomplete se caracterizează prin distrugeri tisulare mici cu revărsate hematice
E. contuzia simplă minoră interesează de obicei seroasa şi o parte din musculatură la nivelul unei tenii
(pag. 2109-2110)
C2228034. Închiderea primară a colonului fără colostomie proximală de protecţie este indicată în
traumatismele colonului doar dacă:
A. intervenţia chirurgicală se realizează în primele 4-6 ore de la producerea leziunii
B. pacientul este instabil hemodinamic, sau în şoc prelungit
C. leziuni multiple ale colonului cu asocierea unor leziuni vaculare mezocolonice
D. utilizarea a mai mult de 6 unităţi de sânge în transfuzie
E. perete abdominal lezat care necesită refacere cu proteze sintetice
(pag. 2110)

A. bombare fundului de sac Douglas
B. retentia acuta de urina, uretroragie
C. instalarea socului toxico-septic
D. impastare suprapubiana, durere, febra, rectoragie
E. tabloul clinic de abdomen acut peritonitic
(pag. 2111)
C2328036. Ruptura de splina in doi timpi se produce cel mai frecvent in:
A. primele 24 ore
B. dupa luni de zile
C. primele 2-3 zile
D. primele 2-3 saptamani
E. tipul V de ruptura
(pag. 2104)
C2328037. Ruptura de splina de tipul IV consta in

A. smulgera pediculului splenic
B. explozia splinei
C. ruptura profunda cu interesarea vaselor hilare sau segmentarea cu devascularizari a peste 25% din organ
D. hematom intraparenchimatos cu diametrul peste 5 cm
E. hematom subcapsular intre 10 si 50% din suprafata
(pag. 2104)
C2328038. Care din urmatoarele elemente clinice sunt mai putin probabile in aparita unui revarsat
Morel-Lavalle:
A. bombarea tegumentelor, fluctuenta
B. echimoze cutanate
C. tegumente reci, cianotice, insensibile
D. fluctuenta, crepitatii, caldura locala
E. necroza tegumentara tardiva
(pag. 2094)
C2528039. În traumatologia modernă, traumatismele abdominale pure se întâlnesc în proporţie de:

A. 10%
B. 20%
C. 30%
D. 50%
E. 80%
(pag. 2093)
C2528040. Ce este revărsatul sero-hematic Morel-Lavalle?

A. hematom subaponevrotic
B. revărsat bilio-pancreatic retroperitoneal
C. hematom supraaponevrotic al peretelui abdominal
D. formă particulară de celulită retroperitoneală difuză
E. hematom al peretelui intestinal
(pag. 2093)
C2528041. Care este cea mai frecventă localizare a hematomului subaponevrotic?

A. lombară
B. inghinală
C. teaca dreptului abdominal
D. perineală
E. fosa iliacă dreaptă
(pag. 2094)
C2528042. Care dintre structurile anatomice enumerate mai jos este obligatoriu lezată pentru ca o
plagă abdominală să fie considerată penetrantă?
A. tegumentele
B. aponevroza
C. viscerele parenchimatoase
D. epiploonul
E. peritoneul parietal
(pag. 2096)
C2528043. Rata mortalităţii în traumatismele abdominale cu leziuni pluriviscerale, care interesează trei
viscere abdominale este:

A. 6,5%
B. 13-14%
C. 25%
D. 45%
E. 80%
(pag. 2096)
C2528044. Care este gestul primordial şi obligatoriu cu care începe asistenţa traumatizaţilor
abdominali la locul aciidentului
A. descarcerarea
B. sondajul vezical
C. imobilizarea fracturilor
D. evaluarea funcţiilor vitale
E. montarea unei sonde de aspiraţie gastrică
(pag. 2097)
C2528045. În traumatismele abdomenului puncţia abdominală este grevată de rezultate fals negative în
proporţie de:
A. 5%
B. 9-36%
C. 40%
D. 50-60%
E. 70%
(pag. 2099)
C2528046. Rezecţia gastrică de excludere a pilorului + vagotomie bitronculară subdiafragmtică +

duodenostomie este operaţia de elecţie pentru următoarele tipuri de leziuni traumatice ale duodenului:
A. contuzia duodenală simplă
B. hematomul parietal
C. rupturile circumferenţiale supra- sau sujacente ampulei Vater
D. rupturile la nivelul unghiului Treiz
E. plăgile feţei anterioare a D1
(pag. 2102)
C2628047. Care este organul parenchimatos cel mai frecvent interesat în traumatismele abdominale?
A. pancreasul
B. ficatul
C. rinichiul
D. splina
E. plămânul
(pag. 2103)
C2628048. Care este cea mai frecventă consecinţă a unei leziuni traumatice a pancreasului?
A. pancreatita acută
B. pseudochistul pancreatic
C. peritonita acută generalizată
D. hematomul retroperitoneal
E. hemoperitoneul
(pag. 2102)
C2628049. În ce tip de leziune abdominală traumatică, se evidenţiază semnul BOUCHACOURT?

A. hematom properitoneal
B. hernie postcontuzională
C. eventraţie postcontuzională
D. revărsat Morel-Lavalle
E. hematom subaponevrotic
(pag. 2094)
C2628050. Până la ce nivel se întind hematoamele retroperitoneale posttraumatice mijlocii?

A. până la nivelul fundului de sac Douglas
B. până la nivelul spinei iliace antero-superioare
C. până la nivelul simfizei pubiene
D. până la nivelul polului renal inferior
E. până la nivelul polului renal superior
(pag. 2112)
C2628051. Care este organul cavitar cel mai frecvent interesat în traumatismele abdominale?
A. rectul
B. colonul
C. stomacul
D. aparatul uro-genital
E. intestinul subţire
(pag. 2108)
C2628052. Ruptura mezenterului situată în apropierea rădăcinii acestuia, se caracterizează prin:

A. angajarea unei anse în zona de ruptură, cu apariţia ocluziei intestinale
B. apariţia semnelor de peritonită
C. devitalizarea ansei
D. hemoragie masivă
E. apariţia hematomului retroperitoneal
(pag. 2108)
C2728053. Viscerul cel mai frecvent afectat in contuziile abdominale este:

A. ficatul
B. colonul
C. duodenul
D. splina
E. intestinul subtire
(pag. pag 2095-2103)
C2828054. Tehnica “mesh wrapping” in tratamentul leziunilor traumatice hepatice are o mortalitate de:
A. 25 – 37%
B. Sub 5 %
C. Jumatate din cazuri
D. 66 – 75%
E. Tehnica este indicata numai pentru leziunile splenice
(pag. 2106)

A. Bombarea fundului de sac Douglas
B. Retentia acuta de urina, uretroragie
C. Instalarea socului toxico-septic
D. Impastare suprapubiana, durere, febra, rectoragie
E. Tabloul clinic de abdomen acut peritonitic
(pag. 2111)
C1228056. Care din urmatoarele nu infirma existenta unei rupturi traumatice de splina:
A. Punctia abdominala negativa.
B. Absenta hemoperitoneului la ecografia abdominala.
C. Tomografia computerizata.
D. Arteriografia selectiva.
E. Ameliorarea clinica a evolutiei bolnavului.
(pag. 2104)
C1228057. Hemobilia se manifesta prin:

A. Tablou clinic cu abdomen acut hemoragic.
B. Icter mecanic.
C. Melena.
D. Soc.
E. Dureri in hipocondrul drept.
(pag. 2107)
C1228058. Consecintele majore ale unui traumatism abdominal care pot ameninta viata sunt:
A. Socul traumatic
B. Hemoragia interna intraperitoneala.
C. Hemoragia retroperitoneala.
D. Leziunile posttraumatice coexistente in 90% din cazuri.
E. Peritonita.
(pag. 2093)
C1228059. Starea de soc din traumatismele pancreasului este declansata de:

A. Sechestrarea masei circulante la periferie.
B. Activarea kininelor plasmatice.
C. Iritarea plexului celiac.
D. Ocluzia dinamica concomitenta.
E. Formarea hematomului pancreatic.
(pag. 2103)
C1328060. Indicatiile clare pentru CT abdominal la traumatizati sunt:

A. bolnavi cu plaga abdominala
B. bolnavi cu hemodinamica stabila dar cu examen clinic abdominal echivoc
C. bolnavi cu hematochezie dar stabili hemodinamic
D. bolnavi cu traumatisme craniene dechise
E. bolnavi cu traumatisme de coloana vertebrala
(pag. 2099)
C1328061. Urmatoarele situatii impun excluderea unui fals abdomen acut traumatic:
A. interesarea lezionala a ultimilor nervi intercostali
B. etilismul acut asociat cu administrarea de opiacee
C. coma posttraumatica
D. prezenta revarsatelor patologice intrapleurale
E. traumatisme cranio-cerebrale
(pag. 2097)
C1328062. Diagnosticul intraoperator al leziunilor semnificative pancreatice post-traumatice se poate

stabili prin:
A. deschiderea larga a ligamentului gastro-colic si controlul fetei posterioare unde se pot descoperi leziuni in
oglinda
B. mobilizarea colonului atunci cand sunt suspectate leziuni posterioare corporeo-caudale
C. manevra Kocher completata cu mobilizarea flexurii hepatice si portiuniia treia a doudenului pana la vasele
mezenterice superioare
D. inspectia potiunii retroperitoneale a duodenului si fetei posterioare a capului pancreatic
E. tomografia computerizata ce poate aduce elemente decisive in diagnosticul leziunilor pancreatice
(pag. 2102)
C1328063. Referitor la hematomul properitoneal posttraumatic urmatoarele afirmatii sunt adevarate cu

exceptia
A. apare dupa contuzii violente ce intereseaza musculatura lombara
B. se manifesta deseori prin sindrom Reily
C. tratamentul chirurgical se impune de urgenta in toate cazurile
D. evolueaza frecvent spre supuratie
E. se poate prezenta ca un pseudosindrom de ocluzie intestinala paralitica
(pag. 2094)
C1428064. Cu privire la traumatismele abdominale, sunt adevarate urmatoarele afirmatii:

A. Hematomul supra-aponevrotic apare prin actiunea perpendiculara a agentului vulnerant;
B. Hematomul sub-aponevrotic apare prin actiunea tangentiala a agentului vulnerant;
C. Hematomul properitoneal poate crea un pseudo-sindrom de ocluzie intestinala paralitica;
D. Eventratia Moreaux este dubla, diafragmatica si intercostala;
E. in cazul evisceratiei post-traumatice, peritoneul ramane intact.
(pag. 2093, 2094)
C1428065. Selectati afirmatiile corecte privind traumatismele esofagului:

A. Traumatismul esofagian prin mecanism extern se asociaza rar cu alte leziuni ale viscerelor abdominale;
B. Traumatismul esofagian prin mecanism intern este cel mai frecvent;
C. Clinic apare o stare febrila persistenta;
D. Tratamentul medical nu se aplica in primele 6 ore;
E. Tratamentul chirurgical consta in sutura simpla, esofagectomie, gastrostomie.
(pag. 2100)
C1428066. Tratamentul chirurgical al plagilor intestinului subtire cuprinde:

A. Enteroplicatura;
B. Hemostaza este primul gest util pentru stoparea pierderilor volemice;
C. Sutura simpla a oricaror leziuni;
D. Splenectomia;
E. Plagile mari sau multiple si leziunile intinse ale mezenterului vor fi rezolvate prin enterectomie;
(pag. 2109)
C1428067. Triada simptomatica in hemobilie este alcatuita de:

A. Icter de tip mecanic;
B. Distensia abdominala;
C. Hemoragie digestiva exteriorizata prin hematemeza si melena;
D. Stare febrila;
E. Dureri in hipocondrul drept, de tip colicativ.
(pag. 2107)
C1428068. Selectati afirmatiile false privind traumatismele stomacului:

A. Cele mai multe leziuni gastrice se datoreaza contuziilor prin compresiune pe coloana vertebrala;
B. Plagile mici pot fi "blocate” de ficat si marele epiploon;
C. Tabloul clinic in cazul contuziilor este dominat de peritonita generalizata;
D. Tratamentul plagilor consta in decompresiunea cu sonda nazo-gastrica;
E. Plagile stomacului se situeaza mai frecvent pe fata anterioara.
(pag. 2100, 2101)
C1528069. Care din enunturile de mai jos constituie mecanism indirect de producere de leziuni
viscerale in caz de contuzii abdominale:
A. smulgeri de pediculi vasculari prin contralovitura;
B. leziuni mediate de fragmente osoase;
C. cresterea presiunii intraabdominale si strivirea pe diafragm a viscerelor parenchimatoase;
D. smulgerea pediculelor vasculari si dezinsertia mezourilor viscerelor cavitare pline in cursul caderii bruste;
E. rostogolirea.
(pag. 2095)
C1528070. Care din simptomele si semnele clinice enuntate definesc sindromul de hemoragie interna
intra sau retroperitoneala rapid instalata:
A. tendinta la colaps;
B. tegumente si mucoase palide;
C. abdomen balonat cu matitate decliva deplasabila;
D. Douglas suplu, nedureros;
E. contractura musculara abdominala.
(pag. 2095)
C1528071. Hematomul subaponevrotic al peretelui abdominal este cauzat de:

A. actiunea perpendiculara a agentului traumatic;
B. rupturi musculare cu singerare difuza;
C. este mai frecvent in traumatismele musculare lombare;
D. leziunile arterelor lombare produc hematomul;
E. lezarea ramurilor arteriale epigastrice.
(pag. 2094)
C1528072. Dupa gravitatea leziunilor traumatice hepatice confirmati care dintre enunturi corespund
gradului clasificarii anatomo-patologice:
A. gradul I : hematom subcapsular ce intereseaza sub 10% din suprafata;
B. gradul II : hematom intraparenchimatos cu diametrul sub 10 cm;
C. gradul II : plaga hepatica cu adancime de 3 cm si lungime pana la 10 cm;
D. gradul III : hematom subcapsular pana la 30%, hematom intraparenchimatos sub 10cm;
E. gradul VI : avulsia hepatica.
(pag. 2107- 2108)
C1528073. Complicatiile hematomului retroperitoneal post-traumatic. Care din cele mentionate sunt
posibile:
A. sindromul de resorbtie cu cresterea periculoasa a ionului potasiu;
B. supuratia hematomului cu celulita retroperitoneala localizata sau difuza;
C. ruperea precoce a hematomului in cavitatea peritoneala;
D. liposcleroza retroperitoneala;
E. ischemia acuta a membrelor inferioare prin compresiune vasculara extrinseca.
(pag. 2113)
C1528074. Confirmati care afirmatii sunt reale privind clasificarea traumatismelor pancreatice:
A. tipul I: integritatea capsulei pancreatice si hematom subcapsular fara leziuni ductale;

B. tipul II : rupturi pancreatice distale (caudale) partiale sau complete cu leziuni ductale;
C. tipul III : rupturi proximale cefalo-corporeale;
D. tipul IV : traumatisme grave cu dilacerari pancreatico-duodenale;
E. tipul V : leziuni ampulare, ductale si duodenale;
(pag. 2103)
C1528075. Care sunt semnele clasice ale hemobiliei post-traumatice:

A. icter de tip mecanic;
B. icter hemolitic;
C. durere in hipocondrul drept de tip colicativ;
D. febra de tip septic;
E. hemoragii digestive exteriorizate prin hematemeza, melena.
(pag. 2107)
C1628076. In perioada primelor 24-48 de ore, prognosticul hematomului retroperitoneal post-traumatic,

depinde de:
A. intensitatea socului traumatic
B. interesarea plexului celiac
C. aparitia insuficientei renale acute
D. continuarea parezei intestinale
E. intensitatea socului hemoragic
(pag. 2114)
C1628077. Care sunt semnele caracteristice ale leziunii rectului subperitoneal?

A. hemoperitoneul
B. rectoragia
C. peritonita generalizata
D. febra
E. celulita pelvina
(pag. 2111)
C1628078. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la traumatismele colonului sunt adevarate:
A. sunt frecvente (aparand in 50% din cazurile cu plagi penetrante)
B. sunt grave
C. complicatiile hemoragice sunt severe
D. complicatiile infectioase sunt severe
E. caracterul de gravitate este dat de septicitatea deosebita a continutului intestinului gros
(pag. 2109)
C1628079. In cazul traumatismelor abdominale cu hemoragie abundenta, manevra PRINGLE, consta in:
A. aplicarea unei pense pe artera splenica
B. clampajul digital al pediculului hepatic
C. clampajul digital al arterei mezenterice superioare
D. aplicarea unei pense pe trunchiul celiac
E. aplicarea unei pense pe artera hepatica si vena porta
(pag. 2106)
C2228080. Care sunt consecinţele majore ale unui traumatism abdominal prin care este ameninţată
viaţa?
A. şocul traumatic
B. hemoragia internă intraperitoneală
C. leziuni ale peretelui abdominal

D. hemoragia internă retroperitoneală
E. peritonita
(pag. 2093)
C2228081. Revărsatul sero-hematic subcutanat Morel-Lavalle are următoarele caracteristici:

A. apare de obicei prin acţiunea perpendiculară a agentului traumatic pe peretele abdominal
B. apare de obicei după impactul tangenţial al agentului traumatic cu peretele abdominal
C. tratamentul este exclusiv conservator prin pansamente cu rivanol 1‰
D. pentru diagnostic se practică ecografia şi puncţia exploratorie
E. clinic se constată bombarea mai mult sau mai puţin întinsă a tegumentelor, fluctuenţă şi echimoze
(pag. 2093-2094)
C2228082. Care sunt caracteristicile herniilor şi eventraţiilor postcontuzionale în cazul unui traumatism
abdominal?
A. apar prin acţiunea indirectă a agentului vulnerant
B. tratamentul poate fi atât chirurgical cât şi conservator
C. toate structurile peretelui abdominal sunt rupte cu excepţia tegumentului
D. pot fi prezente şi hematoame parietale
E. tratamentul este prin excelenţă chirurgical
(pag. 2094)
C2228083. Care sunt mecanismele mai frecvente de producere a leziunilor viscerelor parenchimatoase
în cazul unei contuzii abdominale?
A. explozia
B. mecanismul direct
C. mecanismul indirect
D. hemoragia
E. strivirea
(pag. 2095)
C2228084. Sindromul de hemoragie internă (intraperitoneală sau retroperitoneală) prezintă următoarele

semne clinice:
A. abdomen balonat cu matitate declivă, deplasabilă
B. tendinţa la colaps
C. sete, tegumente şi mucoase palide, oligoanurie
D. puls scăzut
E. matitate hepatică absentă
(pag. 2095)
C2228085. Sindromul peritoneal se manifestă clinic prin:

A. agitaţie psihomotorie
B. cefalee
C. abdomen excavat cu contractură sau apărare musculară
D. tegumente palide
E. matitate hepatică absentă
(pag. 2095)
C2228086. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la plăgile abdominale sunt adevărate?
A. apar prin acţiunea indirectă a agentului vulnerant
B. plăgile abdominale penetrante nu interesează peritoneul
C. toate plăgile abdominale sunt considerate infectate
D. pot fi prezente şi hematoame parietale
E. plăgile se definesc prin existenţa unei soluţii de continuitate la nivelul tegumentelor

(pag. 2096)
C2228087. Care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la examinările paraclinice în cazul unui
traumatism abdominal sunt adevărate?
A. cea mai utilizată modalitate de diagnostic paraclinic este examenul radiologic
B. ultrasonografia este utilă în evidenţierea nivelelor hidroaerice în caz de ileus paralitic precoce posttraumatic
C. pneumoperitoneul se poate surprinde radiologic în doar 20% din cazuri de efracţie a organelor cavitare
D. tomografia computerizată (CT) este foarte utilă în explorarea spaţiului retroperitoneal
E. lavajul peritoneal diagnostic (DPL) nu are utilitate diagnostică
(pag. 2098-2099)
C2228088. Care dintre afirmaţiile referitoare la traumatismele esofagului abdominal sunt false?
A. ingestia de corpi străini ascuţiţi şi manevrele iatrogene reprezintă etiologia cea mai frecvent întâlnită
B. cele mai multe leziuni ale esofagului terminal se datorează plăgilor abdominale penetrante
C. clinic se manifestă prin dureri vii retroxifoidiene sau retrosternale, disfagie şi stare febrilă persistentă
D. tratamentul este exclusiv chirurgical
E. tranzitul baritat eso-gastric este de mare utilitate diagnostică
(pag. 2100)
C2228089. Care dintre afirmaţiile referitoare la traumatismele stomacului sunt adevărate?

A. ingestia de corpi străini ascuţiţi şi manevrele iatrogene reprezintă etiologia cea mai frecvent întâlnită
B. cele mai multe leziuni gastrice se datorează plăgilor abdominale penetrante
C. clinic se manifestă prin dureri vii retroxifoidiene, disfagie şi stare febrilă persistentă
D. tabloul clinic al contuziilor gastrice este dominat de durerea epigastrică
E. tratamentul contuziilor gastrice constă în intervenţia chirurgicală de urgenţă
(pag. 2100-2101)
C2228090. Care dintre afirmaţiile referitoare la traumatismele duodenului sunt adevărate?

A. frecvenţa este de 1-2% din traumatismele abdomenului
B. ecografia abdominală ocupă un loc important în diagnosticul de ruptură duodenală
C. ruptura duodenală retroperitoneală realizează pe plan clinic contractura musculaturii abdominale
D. tratamentul leziunilor duodenale este exclusiv chirurgical
E. laparoscopia este o explorare preţioasă în diagnosticul leziunilor duodenale
(pag. 2101-2102)
C2228091. Care dintre afirmaţiile referitoare la traumatismele splinei sunt adevărate?

A. frecvenţa este de 1-2% din traumatismele abdomenului
B. leziunile traumatice ale splinei se produc mai frecvent prin contuzii
C. forma clinică acută se însoţeşte de semnele şocului hemoragic
D. tipul III de leziune traumatică a splinei este reprezentat de hematomul subcapsular ce interesează între 10-
50% din suprafaţă
E. radiografia abdominală simplă poate evidenţia mărirea de volum a opacităţii splenice
(pag. 2103-2104)
C2228092. Care dintre afirmaţiile referitoare la traumatismele splinei sunt adevărate?

A. tipul III de leziune traumatică a splinei este reprezentat de hematomul subcapsular ce interesează peste
50% din suprafaţă sau hematom intraparenchimatos peste 5 cm
B. tipul IV de leziune traumatică a splinei este reprezentat smulgerea pediculului splenic, explozia
parenchimului
C. leziunile traumatice ale splinei au indicaţie absolută de tratament chirurgical în cazurile cu şoc hemoragic
D. la bolnavii cu leziuni izolate (tipul I sau II ) splenorafia reprezintă tratamentul de elecţie indiferent de vârstă
E. puncţia exploratorie abdominală negativă poate infirma diagnosticul de leziune splenică
(pag. 2103-2105)
C2228093. Care sunt complicaţiile locale ale traumatismelor hepatice?

A. hipotermia
B. hemobilia
C. abcesul hepatic
D. biliragia
E. coagulopatia de consum
(pag. 2107)
C2228094. Leziunile traumatice ale venei porte sunt:

A. asociate de obicei cu leziuni de arteră hepatică şi canal biliar principal
B. relativ frevent asociate leziunilor traumatice ale ficatului
C. deosebit de grave
D. clinic manifeste prin triada stare febrilă, distensie abdominală, hepatomegalie dureroasă
E. asociate frecvent cu leziuni hepatice, duodenale şi pancreatice
(pag. 2107)
C2228095. Gravitatea plăgilor produse prin armă de foc depind de:

A. direcţia de acţiune
B. sediul acesteia
C. viteza proiectilului
D. distanţa de la care a acţionat arma de foc
E. dimensiunile armei
(pag. 2096)
C2228096. Care dintre afirmaţiile referitoare la traumatismele intestinului subţire şi ale mezenterului
sunt adevărate?
A. incidenţa leziunilor intestinului subţire ocupă primul loc
B. mecanismul intern, endolumenal, este cel mai frecvent întâlnit
C. tratamentul constă în intervenţia chirurgicală
D. leziunile mezenterului sunt a doua cauză de hemoperitoneu după traumatismele splinei
E. prezintă o mortalitate crescută 12-20%
(pag. 2108)
C2228097. Care sunt formele anatomo-patologice ce pot apare în cazul unui traumatism duodenal?
A. hematomul mezenterului
B. contuzia simplă cu echimoze subseroase
C. ruptura completă
D. contuzia cu escară
E. explozia duodenului
(pag. 2101)
C2228098. Care sunt formele anatomo-patologice ce pot apare în cazul unui traumatism intestino-
mezenteric?
A. contuzia simplă cu echimoze subseroase
B. rupturi complete
C. tromboza mezenterică
D. hematomul mezenterului
E. stenoza intestinală tardivă
(pag. 2108-2109)
C2228099. Care sunt formele clinice ce pot apare în cazul unui traumatism intestino-mezenteric?
A. sindromul de hemoragie internă

B. sindromul de perforaţie
C. şoc traumatic
D. hemoragia cataclismică
E. forme fruste
(pag. 2109)
C2228100. Care dintre afirmaţiile referitoare la traumatismele colonului sunt adevărate?

A. colonul este organul cel mai frecvent interesat de plăgile abdominale penetrante
B. mecanismul intern, endolumenal, este frecvent întâlnit
C. pneumoperitoneul apare mai rar decât în cazul leziunilor intestinului subţire
D. frecvenţa de 3-5% din totalul traumatismelor abdominale
E. prezintă o mortalitate crescută 12-20%
(pag. 2109)
C2228101. Care sunt formele anatomo-patologice ce pot apare în cazul unui traumatism colonic?
A. contuzia simplă minoră
B. rupturi complete
C. infarctele entero-mezenterice
D. exploziile
E. stenoza intestinală tardivă
(pag. 2109-2110)
C2228102. Care sunt criteriile de închidere a colonului fără colostomie proximală de protecţie, în cazul
unei leziuni traumatice a colonului?
A. intervenţia chirurgicală în primele 24 de ore de la producerea leziunii
B. utilizarea a mai puţin de 6 unităţi de sânge în transfuzii
C. contaminarea medie a cavităţii peritoneale cu conţinut fecaloid
D. perete abdominal integru care nu necesită refacere cu proteze sintetice
E. leziune unică sau multiple de mici dimensiuni
(pag. 2110)
C2228103. Care dintre tehnicile chirurgicale de mai jos se folosesc în mod curent în cazul unei leziuni
traumatice ale colonului?
A. colectomia totală
B. reparaţia primară
C. rezecţia cu anastomoză primară
D. exteriorizarea zonei de anastomoză suturate
E. colostomia
(pag. 2110)
C2228104. Care dintre afirmaţiile referitoare la tratamentul leziunilor traumatice ale colonului sunt
adevărate?
A. plăgile colonice din porţiunile fixe se pot rezolva şi prin fistulizare dirijată pe tub Pezzer
B. plăgile colonice din porţiunile mobile se pot rezolva şi prin fistulizare dirijată pe tub Pezzer
C. plăgile colonului transvers şi ale colonului stâng se pot rezolva prin sutură şi efectuarea colostomiei
temporare
D. în cazul leziunilor localizate la nivelul colonului transvers şi sigmoid se pot exterioriza temporar ambele
capete ("în ţeavă de puşcă”)
E. operaţia Hartmann este de ales în cazul leziunilor colonului drept
(pag. 2111)
C2228105. Care dintre afirmaţiile referitoare la traumatismele rectului sunt adevărate?
A. rectul este cel mai frecvent traumatizat în timpul manoperelor chirurgicale

B. leziunile subperitoneale ale rectului determină frecvent peritonită
C. ecografia cu sondă endorectală nu aduce date importante în diagnosticul leziunilor rectale
D. ruptura completă a peretelui rectal se asociază frecvent cu leziuni ale vezicii urinare, uretrei, organelor
genitale (la femeie)
E. hemoragia şi peritonita sunt mai frecvent apanajul leziunilor rectului intraperitoneal
(pag. 2111-2112)
C2228106. Care dintre afirmaţiile referitoare la tratamentul leziunilor traumatice rectale sunt false?
A. antibioterapia face parte obligatorie din protocolul terapeutic
B. o plagă mică a segmentului intraperitoneal, fără margini contuze, poate fi tratată prin sutură în două straturi
C. operaţia Hartmann este de ales în cazul unor leziuni extinse intra şi extraperitoneale
D. colostomia de protecţie este obligatorie în toate cazurile ce implică lezarea traumatică a rectului
E. plăgile rectale de mici dimensiuni se pot rezolva şi prin fistulizare dirijată pe tub Pezzer
(pag. 2112)
C2228107. Care sunt cauzele cele mai frecvente de apariţie a hematomului retroperitoneal
posttraumatic?
A. leziunile splinei
B. fractura unică sau multiplă a bazinului
C. leziunea vaselor din spaţiul retroperitoneal
D. ruptură parţială sau totală hepatică
E. traumatismul renal
(pag. 2112)
C2228108. Care dintre afirmaţiile referitoare la hematomul retroperitoneal sunt adevărate?

A. hematoamele retroperitoneale mari se întind de la fundul de sac Douglas până la polul superior renal
B. leziunea aortei este asociată cu o mortalitate de 40-80%
C. lezarea venei cave se asociază cu o mortalitate peste 50% din cazuri
D. hematoamele retroperitoneale mari nu depăşesc polul inferior renal
E. hematomul retroperitoneal secundar unui traumatism renal are o topografie înaltă
(pag. 2112-2113)
C2228109. Care sunt investigaţiile utile în diagnosticul unui hematom retroperitoneal?

A. radiografia abdominală simplă
B. puncţia – cateterizarea venei femurale
C. tomografia computerizată
D. ecografia abdominală
E. laparoscopia
(pag. 2113)
C2228110. Care dintre afirmaţiile referitoare la tratamentul hematomului retroperitoneal sunt

adevărate?
A. hematoamele retroperitoneale cu indicaţie chirurgicală absolută şi urgentă sunt cele cu origine osoasă prin
fractură de bazin
B. artera hipogastrică poate fi legată fără inconveniente notabile
C. în cazul unui hematom constituit evacuarea este regula
D. infiltraţia cu xilină a spaţiului retroperitoneal are un efect antişocogen
E. hematomul retroperitoneal secundar unui traumatism renal are indicaţie chirurgicală absolută
(pag. 2113-2114)
C2228111. Care din următoarele reprezintă indicaţii clare pentru tomografie computerizată abdominală
la traumatizaţi?
A. bolnavi stabili hemodinamic, dar cu examen clinic abdominal echivoc

B. bolnavi cu traumatism de coloană vertebrală
C. bolnavi instabili hemodinamic şi cu examen clinic abdominal echivoc
D. bolnavi cu fracturi pelvine fără sângerare semnificativă
E. bolnavi cu traumatisme craniene deschise
(pag. 2099)
C2228112. Prin ce se manifestă clinic perforaţia esofagului abdominal?

A. vărsături alimentare
B. dispnee, tuse seacă
C. stare febrilă persistentă
D. disfagie
E. dureri vii retroxifoidiene sau retrosternale
(pag. 2100)
C2228113. Următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul traumatismelor esofagului abdominal sunt

false?
A. tratamentul chirurgical se adresează efracţiilor mici diagnosticate precoce sub 6 ore de la debu
B. tratamentul chirurgical se adresează plăgilor prin tăiere
C. tratamentul medical se adresează perforaţiilor prezentate tardiv la peste 12 ore de la debut
D. tratamentul chirurgical se adresează tuturor leziunilor traumatice ale esofagului
E. tratamentul medical constă alimentaţie parenterală, inhibarea secreţiei gastrice, antibioticoterapie
(pag. 2100)
C2228114. Care din următoarele afirmaţii referitoare la tipul I din clasificarea traumatismelor
pancreatice sunt adevărate?
A. reprezintă o ruptură pancreatică distală, parţială sau completă cu leziuni ductale
B. este prezent în 80% din cazuri
C. se tratează prin pancreatectomie distală cu sau fără splenectomie
D. este reprezentat de ruptură pancreatică proximală, parţială sau completă cu leziuni ductale
E. se rezolvă în general prin hemostază, infitraţii cu xilină şi drenaj de vecinătate
(pag. 2103)
C2228115. Următoarele afirmaţii referitoare la traumatismele ficatului şi căilor biliare extrahepatice

sunt false?
A. ficatul este organul cel mai frecvent interesat de plăgile penetrante
B. gradul II de leziune hepatică este reprezentat de hematom subcapsular cu interesare a mai mult de 50%
din suprafaţă, plagă hepatică cu adâncime mai mare de 3 cm
C. leziunile asociate intraabdominale cele mai frecvente sunt hematomul retroperitoneal, leziunile splinei şi
rinichiului
D. gradul V este reprezentat de explozia parenchimului, avulsia hepatică
E. hemoragia cataclismică poate apare prin lezarea venelor hepatice şi a venei cave juxtahepatice şi se
încearcă hemostaza prin şunt atrio-cav şi manevra Pringle
(pag. 2106-2108)
C2228116. Hemobilia postraumatică se manifestă prin următoarele semne clinice:

A. icter mecanic datorită obstrucţiei CBP prin calcul
B. hemoragie digestivă superioară
C. distensie abdominală şi splenomegalie dureroasă
D. durere în hipocondrul drept de tip colicativ
E. se poate manifesta chiar şi în urma unui traumatism care a avut loc cu luni sau chiar ani în urmă
(pag. 2107)
C2228117. Următoarele afirmaţii în legătură cu incidenţa leziunilor intestinului subţire sunt false:
A. intestinul gros este de 10 ori mai frecvent afectat decât intestinul subţire
B. cele mai frecvente leziuni intestinale apar după contuzii abdominale
C. leziunile intestinului subţire apar în 50% din cazurile cu plăgi penetrante abdominale
D. leziunile intestinului subţire asociate cu leziunile mezenterului reprezintă a treia cauză de hemoperitoneu
după traumatismele splinei şi ficatului
E. cele mai frecvente leziuni intestinale apar după plăgile penetrante abdominale
(pag. 2108)
A. punctia abdominala negativa
B. absenta hemoperitoneului la ecografia abdominala
C. tomografia computerizata
D. arteriografia selectiva
E. ameliorarea clinica a evolutiei bolnavului
(pag. 2104)
C2328119. Hemobilia se manifesta prin:

A. tablou clinic cu abdomen acut hemoragic
B. icter mecanic
C. melena
D. soc
E. dureri in hipocondrul drept
(pag. 2107)
C2328120. Consecintele majore ale unui traumatism abdominal care pot ameninta viata sunt:
A. socul traumatic
B. hemoragia interna intraperitoneala
C. hemoragia retroperitoneala
D. leziunile posttraumatice coexistente in 90% din cazuri
E. peritonita
(pag. 2093)
C2328121. Stare de soc din traumatismele pancreasului este declansata de:

A. sechestrarea masei circulante la periferie
B. activarea kininelor plasmatice
C. iritarea plexului celiac
D. ocluzia dinamica concomitenta
E. formarea hematomului pancreatic
(pag. 2103)
C2328122. Indicatiile clare pentru CT abdominal la trumatizati sunt:

A. bolnav cu plaga abdominala
B. bolnav cu hemodinamica stabila dar cu examen clinic abdominal echivoc
C. bolnav cu hematochezie dar stabil hemodinamic
D. bolnav cu traumatisme craniene deschise
E. bolnav cu traumatisme de coloana vertebrala
(pag. 2099)
C2328123. Urmatoarele situatii impun excluderea unui fals abdomen acut traumatic:
A. interesare lezionala a ultimilor nervi intercostali
E. traumatisma cranio- cerebrale
(pag. 2097)
C2328124. Referitor la hematomul properitoneal posttraumatic urmatoarele afimatii sunt adevarate cu

exceptia:
A. apare dupa contuzii violente ce intereseaza musculatura lombara
B. se manifesta deseori prin sindroam Reily
C. tratamentul chirurgical se impune de urgenta in toate cazurile
D. evolueaza frecvent spre supuratii
E. se poate prezenta ca un pseudosindrom de ocluzie intestinala paralitica
(pag. 2094)
C2328125. Cu privire la traumatismele abdominale, sunt adevarate urmatoarele afirmatii

A. hematomul supraaponevrotic apare prin actiunea perpendiculara a agentului vulnerant
B. hematomul sub-aponevrotic apare prin actiunea tangentiala a agentului vulnerant
C. hematomul properitoneal poate crea un pseudosindrom de ocluzie intestinala paralitica
D. eventratia Moreaux este dubla, diafragmatica si intercostala
E. in cazul evisceratiei posttraumatice peritoneul ramane intact
(pag. 2093-2094)
C2328126. Selectati afimatiile corecte privind traumatismele esofagului:

A. traumatismul esofagian prin mecanism extern se asociaza rar cu alte leziuni ale viscerelor abdominale
B. traumatismul esofagian prin mecanism intern este cel mai frecvent
C. clinic apare o stare febrila persistenta
D. tratamentul medical nu se aplica in primele 6 ore
E. tratamentul chirurgical consta in sutura simpla, esofagectomie, gasrtostomie
(pag. 2100)
C2328127. Tratamentul chirurgical al plagilor intestinului subtire cuprinde:

A. enteroplicatura
B. hemostaza este primul gest util pentru stoparea pierderilor volemice
C. sutura simpla a oricaror leziuni
D. splenectomia
E. plagile mari sau multiple si leziunile intinse ale mezenterului vor fi rezolvate prin enterectomie
(pag. 2109)
C2328128. Triada simptomatica in hemobilie este:

A. icter de tip mecanic
B. distensie abdominala
C. hemoragie digestiva exteriorizata prin hematemeza si melena
D. stare subfebrila
E. durere in hipocondrul drept de tip colicativ
(pag. 2107)
C2328129. In perioada primelor 24-48 ore, prognosticul hematomului retroperitoneal posttraumatic

depine de:
A. intensitatea socului traumatic
B. interesarea plexului celiac
C. aparitia insuficientei renale acute
D. continuarea parezei intestinale
E. intensitatea socului hemoragic

(pag. 2114)

A. hemoperitoneul
B. rectoragia
C. peritonita generalizata
D. febra
E. celulita pelvina
(pag. 2111)
C2328131. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la traumatismele colonului sunt adevarate:
A. sunt frecvente (aparand in 50 % din cazurile cu plagi penetrante)
B. sunt grave
C. complicatiile hemoragice sunt severe
D. complicatiile infectioase sunt severe
E. caracterul de gravitate este dat de septicitatea deosebita a continutului intestinului gros
(pag. 2109)
C2328132. Care din simptomele si semnele clinice enuntate definesc sindromul de hemoragie interna
intra sau retroperitoneala rapid instalata:
A. tendinta de colaps
B. tegumente si mucoase palide
C. abdomen balonat cu matitate decliva deplasabila
D. Douglas suplu nedureros
E. contractura musculara abdominala
(pag. 2095)
C2328133. In cazul traumatismelor abdominale cu hemoragie abundenta, manevra Pringle consta in:
A. aplicarea unei pense pe artera splenica
B. clampajul digital al pediculului hepatic
C. clampajul digital al arterei mezenterice superioare
D. aplicarea unei pense pe trunchiul celiac
E. aplicarea unei pense pe artera hepatica si vena porta
(pag. 2106)
C2528134. Care sunt viscerele abdominale cel mai frecvent exteriorizate printr-o evisceraţie
abdominală traumatică
A. intestinul subţire
B. duodenul
C. pancreasul
D. colonul transvers
E. epiploonul
(pag. 2095)
C2528135. Explozia este mecanismul de producere cel mai des întâlnit în leziunile traumatice ale:
A. stomacului
B. duodenului
C. veziculei biliare
D. splinei
E. vezicii urinare
(pag. 2095)
C2528136. Peritonita tardivă apărută în evoluţia bolnavilor cu contuzie abdominală este rezultatul
unuia dintre următoarele mecanisme:
A. translocaţia bacteriană favorizată de şocul hemoragic
B. ruptura unui hematom subcapsular splenic
C. plagă a colonuluui transvers
D. eliminarea unei escare parietale intestinale
E. necroza tardivă a unei anse, secundară rupturii sau dezinserţiei mezoului
(pag. 2095)
C2528137. Care dintre viscerele cavitare enumerate mai jos ocupă primele trei locuri în ordinea
frecvenţei cu care sunt interesate în traumatismele abdominale deschise?
A. jejun-ileon
B. căi biliare
C. duoden
D. colon
E. stomac
(pag. 2096)
C2528138. Care dintre afecţiunile de mai jos favorizează apariţia leziunilor traumatice ale viscerelor
abdominale
A. splenomegalia
B. anemia feriprivă
C. ciroza hepatică
D. tumori abdominale
E. stenozele intestinale radice
(pag. 2097)
C2528139. Contractura musculară poate lipsi la traumatizaţii abdominali cu leziuni viscerale în

următoarele circumstanţe
A. şoc sever
B. etilism acut
C. sarcină
D. administrare de opiacee
E. comă traumatică
(pag. 2097)
C2528140. În traumatismele abdominale, percuţia decelază:

A. pneumoperitoneul
B. retropneumoperitoneul
C. matitatea deplasabilă
D. matitate circumscrisă anormală
E. sensibilitatea Douglasului
(pag. 2098)
C2528141. Dinamica hemoglobinei, henmatocritului şi leucocitozei de redistribuţie este semnificativă

pentru:
A. ruptura stomacului
B. ruptura de splină
C. ruptura de ficat
D. ruptura duodenului retroperitoneal
E. ruptura colonului transvers
(pag. 2098)
C2528142. Care dintre leziunile traumatice ale viscerelor abdominale cavitare determină apariţia
pneumoperitoneului, decelabil pe radiografia abdominală simplă?
A. perforaţiile gastrice
B. rupturile vezicii urinare
C. plăgile veziculei biliare
D. ruptura de jejun
E. ruptura colonului
(pag. 2099)
C2528143. Care sunt indicaţiile tomografiei computerizate în traumatismele abdominale?

A. bolnavii stabili hemodinamic, cu examen clinic echivoc
B. bolnavi şocaţi cu semne certe clinic şi biologic de leziuni viscerale
C. bolnavi cu traumatisme craniene închise asociate
D. bolnavi cu traumatisme ale coloanei vertebrale asociate
E. bolnavi cu hematurie, dar stabili hemodinamic
(pag. 2099)
C2528144. Bolnavii cu perforaţii traumatice mici, recente (primele 6 ore) ale esofagului abdominal
beneficiază de un tratament medical, care constă în:
A. alimentaţie parenterală
B. antibioterapie
C. gastrostomie
D. combaterea şocului
E. inhibiţia medicamentoasă a secreţiei gastrice şi salivare
(pag. 2100)
C2528145. Care dintre semnele clinice de mai jos indică prezenţa certă a unei leziuni traumatice a
stomacului?
A. durerea epigastrică
B. hematemeza
C. aspiratul gatric sanguinolent
D. bombarea Douglasului
E. meteorismul abdominal asimetric
(pag. 2100)
C2528146. Care dintre semnele clinice de mai jos sunt întâlnite în ruptura retroperitoneală a
duodenului?
A. contrcturăi abdominală prezentă de la debut
B. oprirea precoce şi de durată a tranzitului intestinal
C. pneumoperitoneul decelat clinic şi radiologic
D. agitaţie psihomotorie, delir
E. sindrom febril
(pag. 2102)
C2528147. Leziunile traumatice ale pancreasului evoluează fazic, parcurgând următoarele etape:
A. stare de şoc
B. tablou clinic de ocluzie intestinală
C. interval liber
D. tablou clinic de pancreatită acută
E. sindrom peritonitic
(pag. 2103)
C2528148. Traumatismele pancresului tip III includ următoarele leziuni:
A. rupturi pancreatice distale cu leziuni ductale

B. rupturi pancreatice distale fără leziuni ductale
C. contuzia pancreatică simplă
D. rupturi pancreatice proximale parţiale cu leziuni ductale
E. rupturi pancreatice proximale complete cu leziuni ductale
(pag. 2103)
C2528149. În clasificarea propusă de Comitetul Asociaţiei Americane a Chirurgilor Traumatologi,

următoarele leziuni ale splinei aparţin tipului III:
A. hematom subcapsular care interesează peste 50% din suprafaţă
B. hematom intraparenchimatos cu diametru mai mare de 5 cm
C. ruptură profundă cu interesarea vaselor hilare
D. ruptură de parenchim cu adâncime mai mare de 3 cm
E. smulgerea pediculului splenic
(pag. 2104)
C2528150. Care sunt semenele clinice "de alarmă" în perioada de latenţă a rupturilor de splină în doi
timpi?
A. subfebră sau febră
B. matitate deplasabilă pe flancuri
C. subicter
D. tendinţă la lipotimie
E. tahicardie, paloare
(pag. 2104)
C2528151. Leziunile traumatice de gradul III ale ficatului sunt:

A. hematom subcapsular care interesează peste 50% din suprafaţă
B. ruptura parenchimului interesând 15-75% dintr-un lob
C. hematom intraparenchimatos cu diametru mai mare de 10 cm
D. plagă cu adâncime mai mare 3 cm
E. ruptura parenchimului interesând 1-3 segmente dintr-un lob
(pag. 2105)
C2528152. În leziunile traumatice ale ficatului, prezenţa bilei în peritoneu se traduce clinic prin:
A. durere abdominală difuză
B. icter sau subicter
C. contractură muscilară
D. matitate deplasabilă pe flancuri
E. hipotensiune
(pag. 2106)
C2528153. Care sunt semnele clasice ale hemobiliei posttraumatice?

A. icter de tip mecanic
B. splenomegalie
C. dureri colicative localizate în hipocondrul drept
D. hemoragii digestive superioare exteriorizate prin hematemeză şi/sau melenă
E. matitate deplasabilă pe flancuri
(pag. 2107)
C2528154. Care dintre leziunile traumatice ale intestinului subţire şi mezenterului poate determina
apariţia unei ocluzii intestinale?
A. hematomul parietal
B. escara parietală
C. ruptura completă
D. hematomul mezenterului
E. rupturile mezenterului
(pag. 2108)
C2528155. Leziunile traumatice ale intestinului subţire şi mezenterului determină apariţia unuia dintre
următoarele sindroame:
A. sindrom de hemoragie internă
B. sindromul biologic pancreatic
C. sindrom peritonitic
D. sindrom oclusiv
E. icter obstructiv
(pag. 2109)
C2528156. Celulita şi/sau flegmonul piostercoral retroperitoneal sunt întâlnite în leziunile traumatice
ale:
A. cecului
B. colonului ascendent
C. colonului transvers
D. colonului descendent
E. sigmoidului
(pag. 2110)
C2528157. Flegmonul piostercoral retroperitoneal secundar leziunilor traumatice ale colonului se

traduce prin:
A. crepitaţii gazoase
B. tumefacţie şi durere lombară
C. dispariţia matităţii hepatice
D. sindrom septic
E. lichid hiperseptic fetid sau puroi la puncţie
(pag. 2110)
C2528158. Care sunt tehnicile chirurgicale curente folosite pentru rezolvarea leziunilor traumatice ale
colonului?
A. rezecţia anterioară Dixon
B. colostomia
C. reparaţia primară
D. rezecţia cu anastomoză primară
E. ileo-sigmoidostomia
(pag. 2110)
C2528159. În care dintre intervenţiile chirurgicale de mai jos se pot produce leziuni traumatice
accidentale ale rectului?
A. apendicectomie
B. epiziotomie
C. histerectomie tip Wertheim
D. prostatectomie
E. colectomie segmentară de transvers
(pag. 2111)
C2528160. Traumatismele rectului peritoneal pot detrmina apariţia următoarelor leziuni şi/sau
sindroame:
A. celulita retroperitoneală
B. hemoragie internă
C. peritonită fecloidă
D. hernierea anselor intestinale în lumenul rectului
E. celulita pelvină
(pag. 2111)
C2528161. În traumatismele rectului, existenţa unei comunicări între căile urinare inferioare şi rect este
sugerată de:
A. globul vezical
B. celulita pelvină
C. pierderea de urină prin rect
D. eliminarea de gaze şi materii fecale odată cu urina
E. celulita retroperitoneală difuzăă
(pag. 2111)
C2528162. Care este sursa sângerării în hematoamele retroperitoneale traumatice?

A. leziunile rinichiului
B. rupturile splinei
C. fracturile de bazin sau coloană vertebrală
D. leziunile vaselor mari retroperitoneale
E. leziunile pediculului hepatic
(pag. 2112)
C2528163. Prezenţa hematomului retroperitoneal traumatic induce următoarele modificări patologice la

nivelul intestinului:
A. obstrucţia lumenului prin hematom parietal
B. necroză ischemică
C. pareză intestinală
D. diaree apoasă
E. invaginaţie intestinală
(pag. 2112-2113)
C2528164. Principalele complicaţii evolutive ale hematomului retroperitoneal traumatic sunt:

A. supuraţia
B. osificarea
C. evacuarea spontană
D. sindromul de rezorbţie
E. ruptura în cavitatea peritoneală
(pag. 2113)
C2528165. Care dintre leziunile traumatice ale colonului pot determina apariţia unei peritonite în doi
timpi prin perforaţia sau detaşarea secundară a unei escare?
A. hematoamele peretelui colic
B. rupturile complete alew colonuui
C. explozia colonului
D. rupturile incomplete ale colonului
E. hematoamele şi rupturile mezocolonului transvers
(pag. 2109-2110)
C2628166. Care sunt semnele clinice care trădează perforaţia posttraumatică a esofagului abdominal?
A. paloare intensă
B. durere retroxifoidiană
C. disfagie
D. febră prelungită
E. durere retrosternală
(pag. 2100)
C2628167. În perioada primelor 24-48 de ore, prognosticul hematomului retroperitoneal post-traumatic,

depinde de:
A. apariţia insuficienţei renale acute
B. intensitatea şocului traumatic
C. continuarea parezei intestinale
D. interesarea plexului celiac
E. intensitatea şocului hemoragic
(pag. 2114)

A. rectoragia
B. febra
C. celulita pelvină
D. hemoperitoneul
E. peritonita generalizată
(pag. 2111)
C2628169. În cazul traumatismelor abdominale cu hemoragie abundentă, manevra PRINGLE, constă în:
A. clampajul digital al arterei mezenterice superioare
B. aplicarea unei pense pe trunchiul celiac
C. aplicarea unei pense pe artera splenică
D. aplicarea unei pense pe artera hepatică şi vena portă
E. clampajul digital al pediculului hepatic
(pag. 2106)
C2628170. În cadrul traumatismelor abdominale, creşterea amilazemiei şi a amilazuriei sunt specifice

pentru:
A. leziuni ale intestinului subţire
B. leziuni ale ficatului
C. leziuni ale splinei
D. leziuni ale pancreasului
E. şoc septic prelungit
(pag. 2098)
C2628171. Care sunt caracteristicile principale ale unei plăgi penetrante simple?
A. nu penetrează peritoneul
B. interesează doar organele parenchimatoase
C. deschid peritoneul
D. nu interesează nici un nivel abdominal
E. interesează atât organele parenchimatoase, cât şi cele cavitare
(pag. 2096)
C2628172. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate, în cazul traumatismelor ficatului?
A. mortalitatea ajunge la 80% în cazul leziunilor de gradul V şi VI
B. ficatul este organul cel mai interesat în cadrul contuziilor abdominale
C. gravitatea leziunilor hepatice este sporită de incidenţa leziunilor asociate
D. ficatul este al doilea organ interesat de plăgile penetrante
E. în leziunile de gradul I plaga hepatică are o adâncime de maximum 3 cm
(pag. 2105)
C2628173. Care este semnificaţia sindromului REILY, în cadrul unui traumatism abdominal?
A. sensibilitate exagerată la palpare
B. fals tablou de iritaţie peritoneală
C. ocluzie intestinală posttraumatică
D. peritonită generalizată prin perforaţie de ansă intestinală
E. pseudosindrom de ocluzie intestinală paralitică
(pag. 2094)
C2628174. Care din următoarele afirmaţii referitoare la traumatismele colonului sunt adevărate:
A. sunt grave
B. sunt frecvente (apărând în 50% din cazurile cu plăgi penetrante)
C. complicaţiile infecţioase sunt severe
D. caracterul de gravitate este dat de septicitatea deosebită a conţinutului intestinului gros
E. complicaţiile hemoragice sunt severe
(pag. 2109)
C2728175. Revarsatul Morel-Lavalle al peretelui abdominal defineste:

A. impact tangential traumatic al peretelui abdominal
B. hematomul subaponevrotic
C. acumulare serohematica supraaponevrotica
D. hematom infiltrativ la locul de impact
E. ruptura musculara cu acumulare de revarsat hematic
(pag. pag 2093-2094)
C2728176. Splenectomia hemostatica poate induce:

A. anemie
B. infectii severe
C. hipersplenism
D. hiperplachetoza
E. tulburari de tranzit digestiv
(pag. pag 2105)
A. Punctia abdominala negativa
B. Absenta hemoperitoneului la ecografia abdominala
C. Tomografia computerizata
D. Arteriografia selectiva
E. Ameliorarea clinica a evolutiei bolnavului
(pag. 2104)
C2828178. Tipul III de ruptura pancreatica consta in:

A. Dilacerari pancreatico-duodenale
B. Leziuni cefalo-corporeale complete
C. Leziuni distale partiale sau complete cu leziuni ductale
D. Leziuni proximale partiale
E. Leziuni ductale
(pag. 2103)
C2828179. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la traumatismele duodenului sunt adevarate?
A. Cea mai frecventa localizare lezionala revine portiuniilor descendenta si orizontala ale doudenului
B. Comtuzia cu escara poate evolua spre stenoza duodenala, dar mai ales spre perforatie
C. Precizarea diagnosticului in primele 24 ore este insotita de o mortalitate de 10%
D. In cazul contuziei sau hematomului parietal este suficienta aspiratia nazo-gastrica asociata suturii parietale
cu fire neresorbabile separate
E. leziunile grave ale blocului doudeno-pancreatic impun doudeno-pancreatectomia
(pag. 2101)
C2828180. Urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul leziunilor traumatice esofagiene sunt

adevarate cu exceptia:
A. tratamentul medical se adreseaza unor efractii mici, depistate in peste 6 ore de la debut
B. tratamentul chirurgical este indicat in plagile prin taiere si efractiilor iatrogene survenite pe un esofag
patologic
C. tratamentul chirurgical se adreseaza tuturor perforatiilor prezentate tardiv, la peste 12 ore de la debut
D. in tratamentul chirurgucal se utilizeaza: sutura simpla, esofagostomia, gastrostomia
E. tratamentul medical urmareste punereea esofagului in repaus prin alimentatie parenterala pe jejunostomie
(pag. 2100)
C2828181. Indicatiile clare pentru CT abdominal la traumatizati sunt: a) b) c) d) e)

A. bolnavi cu plaga abdominala
B. bolnavi cu hemodinamica stabila dar cu examen clinic abdominal echivoc
C. bolnavi cu hematochezie dar stabili hemodinamic
D. bolnavi cu traumatisme craniene dechise
E. bolnavi cu traumatisme de coloana vertebrala
(pag. 2099)
C2828182. Urmatoarele situatii impun excluderea unui fals abdomen acut traumatic
A. interesarea lezionala a ultimilor nervi intercostali
E. traumatisme cranio-cerebrale
(pag. 2097)
C2828183. In leziunile traumatice subperitoneale ale ampulei rectale se recurge la:

A. in leziunea ampulara joasa se practica mobilizarea pe cale abdominala a rectului subperitoneal, sutura si
drenaj al spatiului perianal
B. in leziunea ampularasuperioara si extinsa se practica mobbilizarea pe cale abdominala a rectului
ubperitoneal, sutura, drenaj al spatiului pelviretal superior si operatia Hatmann
C. in leziunea ampulara superioara si putin extinsa se practica mobilizarea pe cale abdominala a rectului
subperitoneal, sutura, drenaj al spatiului pelvirectal superior si anus de protectie
D. sutura separata a leziunilor rectale si vezicale cu interpunerea de epiploon
E. in leziunile extinse, intra si extraperitoneale se practica rezectia partii superioare a rectului, cu parasirea
capatului distal, deschiderea la perete a capatului proximal si drenaj larg subperitonea
(pag. 2112)
C2828184. Hemobilia posttraumatica are urmatoarele semne clinice clasice:

A. icetr de tip mecanic datorita obstructiei CBP prin cheaguri
B. inundarea arborelui biliar cu sange
C. dureri in hipocondrul drept de tip colicativ determinate de distensia VB si migrarea calculilor prin CBP
D. hemoragii digestive exteriorizate pruin melena sau hematemeza
E. depistarea anamnestica a unui traumatism hepatic netratat chirurgica
(pag. 2107)
Tema nr. 29
Cancerul la san
BIBLIOGRAFIE:
C1229001. Cea mai frecventa forma de manifestare a cancerului mamar este:

A. boala Paget
B. schirul mamar
C. aparitia unei tumori in san
D. mastita carcinomatoasa
E. adenopatia axilara fara alte semne
(pag. 1195)
C1229002. Dupa unii autori, fiicele unor bolnave cu cancer mamar au un risc de a face si ele boala de:
A. patru ori mai mare
B. doua ori mai mare
C. sase ori mai mare
D. zece ori mai mare
E. opt ori mai mare
(pag. 1189)
C1229003. Cancerul mamar infraclinic se descopera prin:

A. coloranti ce nu difuzeaza
B. izotopi radioactivi
C. control ecografic
D. stereotaxie
E. mamografie
(pag. 1195)
C1229004. In Romania, bolnavele cu cancer mamar se prezinta la medic in stadii avansate (III si IV) in
proportie de:
A. 3/4
B. 95%
C. 1/2
D. 2/3
E. 1/3
(pag. 1188)
C1229005. In diseminarea hematogena la distanta a cancerului mamar primul filtru in calea celulelor
neoplazice este reprezentat de:
A. coloana vertebrala si oasele bazinului
B. ficat
C. encefal
D. plamini
E. tegumente
(pag. 1191)
C1229006. Cancerul mamar manifestat prin tumora este foarte asemanator clinic si mamografic cu:
A. chisturile mamare simple
B. granulomul lipofagic
C. mastita acuta
D. fibroadenomul
E. mastita plasmocitara
(pag. 1194)
C1329007. Urmatoarele afirmatii cu referire la caile de diseminare pentru cancerul mamar sunt
adevarate, cu exceptia:
A. exista o cale limfatica principala mamara interna
B. vasele limfatice ale glandei mamare isi au originea intr-o retea situata in jurul lobilor glandulari
C. circulatia venoasa nu are importanta oncologica
D. calea limfatica presternala poate comunica cu sanul si axila de partea opusa
E. calea limfatica descrisa de Gerota explica insamantarile ganglionare intraabdominale.
(pag. 1191-1192)
C1329008. Urmatoarele afirmatii referitoare la ganglionii axilari sunt adevarate, cu exceptia:

A. sunt frecvent sediul metastazelor
B. evaluarea clinica a ganglionilor axilari este mai putin fidela
C. starea realala ganglionilor axilari este un factor esential de prognostic
D. disectia axilara are rol curativ si diagnostic
E. ganglionul santinela este ultimul ganglion invadat neoplazic
(pag. 1204)
C1329009. Pentru cancerul mamar exista o serie de factori de risc de mediu, cu exceptia:
A. expunerea prelungita la unde electromagnetice
B. stresul, indiferent de natura lui
C. traumatismele mamare, mai ales cele mici si repetate
D. contraceptivele orale, in special administrate inainte de prima sarcina dusa la termen, sau pe o perioada
mai mare de 10 ani
E. temperatura ridicata a mediului ambiant
(pag. 1188)
C1329010. Pentru depistarea precoce a cancerului mamar se recomanda urmatoarele, cu exceptia:

A. autoexaminarea lunara a sanilor pana la 30 ani
B. examen clinic efectuat de un medic specialist, intre 20 si 30 ani
C. examen clinic o data pe an si mamografie la primul examen, intre 30-40 ani
D. examen clinic anual si mamografie la 2 ani, intre 40 si 49 ani
E. peste 50 ani, examen clinic si mamografic annual
(pag. 1198)
C1429011. Cancerul de san stadiul IIB este corespunzator:

A. T0N1M0;
B. T1N1M0;
C. T2N0M0;
D. T2N1M0;
E. T0N2M0;
(pag. 1197)
C1429012. In stadializarea TNM a cancerului de san T1c corespunde: *

A. tumora cu diametrul maxim cuprins intre 2 cm si 5 cm;
B. tumora cu diametrul maxim > 0,5 cm si <1cm;

C. tumora cu diametrul maxim cuprins intre 0,1 si 0,5 cm;
D. tumora cu diametrul maxim > 1cm si <2 cm;
E. tumora cu diametrul < 0,5 cm;
(pag. 1197)
C1529013. Mentionati care dintre urmatoarele grupuri ganglionare limfatice nu reprezinta statii loco-
regionale ale diseminarii bolii neoplazice mamare:
A. grupul ganglionilor mamari externi;
B. grupul ganglionilor scapulari;
C. grupul ganglionilor venei axilare;
D. grupul ganglionilor subclaviculari;
E. grupul ganglionilor supraclaviculari.
(pag. 1192)
C1529014. Apreciati care dintre modalitati nu reprezinta in mod obisnuit o cale de evolutie locala a
cancerului mamar:
A. extensie directa la nivelul traveelor conjunctive;
B. extensie directa la nivelul canalelor galactofore;
C. extensie directa la nivelul fasciei muschiului mare pectoral;
D. extensie directa la nivelul tegumentelor supraiacente;
E. adenopatia supraclaviculara homolaterala.
(pag. 1189)
C1529015. Identificati care leziune mai jos enumerata nu constituie o stare precanceroasa in aparitia
cancerului glandei mamare:
A. hiperplazia atipica;
B. metaplazia ducto-lobara;
C. distrofia mamara;
D. carcinomul ductal in situ;
E. carcinomul lobular in situ.
(pag. 1188)
C1529016. In stadializarea TNM a cancerului de san T1 reprezinta:

A. cancer mamar minimal;
B. tumora cu diametru maxim de 2 cm.;
C. tumora de 1 cm care infiltreaza tegumentele;
D. tumora cu diametrul intre 2 si 4 cm.;
E. tumora de 2 cm., bine delimitata, mobila, elastica;
(pag. 1197)
C1529017. Care element anatomic este interesat de procesul neoplazic malign care a depasit glanda
mamara:
A. crestele Duret;
B. ligamentele Cooper;
C. prelungirea axilara a glandei mamare;
D. prelungirea subclaviculara a glandei mamare;
E. prelungirea submamara a glandei mamare.
(pag. 1190)
C1629018. In tehnica CHIRICUta a mastectomiei radicale prin himerizare intelegem:

A. extirparea muschiului pectoral mic
B. extirparea muschiului pectoral mare
C. sutura muschilor pectorali si crearea unui ecran muscular pretoracic

D. extirparea ambilor muschi pectorali
E. extirparea partiala a muschilor pectorali
(pag. 1203)
C1629019. La tumorile de 2 cm diametru pentru a obtine o rezectie optima trebuie sa extirpam

peritumoral:
A. 1 cm
B. 3 cm
C. 2 cm
D. 4 cm
E. nu are importanta
(pag. 1204)
C1629020. Iradierea sanului se face cu doza de:

A. 30-40 Gy
B. 25-30 Gy
C. 45-50 Gy
D. 50-60 Gy
E. 10-16 Gy
(pag. 1204)
C1629021. Boala Paget a sanului are originea in:

A. lobii glandei mamare
B. in tegument
C. in celulele epiteliului canalelor galactofore de calibru mare
D. intraductal in subcutis
E. in mamelon
(pag. 1195)
C2229022. Se pot enumera ca şi factori de risc endogeni în cancerul de sân următorii:

A. nuliparitatea sau prima sarcină după 30 de ani
B. contraceptivele orale, mai ales cînd sunt administrate înainte de prima sarcină dusă la termen
C. vârsta – maxim de frecvenţă în grupele de vîrsta 35-39 ani şi un al doilea vârf, între 60 si 65 de ani
D. transmiterea modificată a genei BRCA 2
E. expunerea sânilor la radiaţii ultraviolete mai ales la persoanele care prezintă mastopatie benignă difuză
sau în placard
(pag. 1188-1189)
C2229023. Următoarele afirmaţii sunt adevărate referitor la evoluţia cancerului mamar, cu exceptia:
A. diseminarea se poate produce discontinuu în mamelon, motiv pentru care acesta trebuie examinat separat
B. pătrunderea celulelor sub forma de coloane în vasele limfatice dermice formează nodulii de permeaţie
C. o formă particulară de metastaze este reprezentată de pleurezie, ascită şi limfangioza pulmonară.
D. nodulii de permeaţie localizati in regiunea mamară sunt consideraţi ca şi categorie M1, SKY
E. procesul de extensie locală se poate face către fascia muşchiului pectoral şi peretele toracic
(pag. 1189-1190)
C2229024. In biologia cancerului mamar, următorii factori intră în relaţie cu hormonii sexuali, cu
excepţia:
A. factorul epidermal transformat
B. factorii de creştere insulin-like
C. factorii angiogenici
D. factorul de creştere fibroblastic transformat
E. transferina
(pag. 1190)
C2229025. Ganglionii axilari sunt împarţiţi de Poirier şi Cuneo în 5 grupe, cu excepţia:

A. ganglionii scapulari, de-a lungul vaselor scapulare inferioare
B. ganglionii subclaviculari, din vîrful axilei
C. ganglionii supraclaviculari
D. ganglionii centrali
E. ganglionii mamari externi, de-a lungul vaselor mamare externe
(pag. 1192)
C2229026. Aspectul mamografic al unui cancer mamar cuprinde următoarele caracteristici, cu excepţia:
A. edem peritumoral, cu aspect de halou transparent
B. îngroşarea lizereului cutanat limitat la tumoră
C. edem peritumoral cu aspect de halou opac
D. opacitate de regulă cu contur difuz
E. spiculi, microcalcificări
(pag. 1194)
C2229027. Următoarele forme de cancer fac parte dintre formele clinice ale cancerului mamar, cu
excepţia:
A. cancerul mamar asociat cu sarcina
B. cancerul mamar bilateral
C. schirul mamar
D. liposarcomul
E. boala Paget a sânului
(pag. 1195,1196,1198)
C2229028. Următoarele afirmaţii sunt valabile cu privire la stadializarea TNM a cancerului mamar:
A. ganglionii limfatici mamari interni homolaterali, se grupează în nivelele I, II, III, dintre care ultimul nivel e
situat superior de marginea medială a muşchiului pectoral.
B. T1b – semnifică o tumoră cu diametrul cuprins între 1 şi 2 cm
C. T4 semnifică o tumoră cu diametrul maxim > 5 cm
D. T4c = T4a + T4b
E. nivelul III al ganglionilor limfatici axilari cuprinde ganglionii situaţi lateral şi inferior de marginea laterală a
muşchiului pectoral mic
(pag. 1196, 1197)
C2229029. Conduita terapeutică în cancerul mamar este condiţionată de următorii factori, cu

excepţia:
A. markeri histopatologici de prognostic
B. elementele de agresivitate tumorală
C. stadiul evolutiv al bolii
D. nivelul seric al antigenelor MCA
E. ritmul de evoluţie al tumorii
(pag. 1198)
C2229030. Următoarele situaţii sunt considerate ca şi contraindicaţii în efectuarea chirurgiei limitate în

cancerul mamar, înafară de:
A. bolnavele ce refuză intervenţia chirurgicală
B. bolnavele ce nu au fost iradiate anterior pe regiunea mamară
C. carcinom lobular invaziv sau medular invaziv
D. cancere multifocale (clinic sau mamografic)
E. sarcină
(pag. 1199)
C2229031. Următoarele afirmaţii cu privire la operaţia Halstead sunt adevărate, cu excepţia:

A. în caz de asociere a radioterapiei, radionecrozele se pot extinde la grilajul costal, devenind foarte greu de
tratat
B. îşi propune îndepartarea în bloc a sânului, muşchilor pectorali şi a ţesutului limfoganglionar axilar
C. are avantajul că prin păstrarea muşchiului pectoral mare, funcţionalitatea braţului este mai bună, iar
aspectul estetic se schimbă mai puţin
D. asigură cel mai bine ridicarea complexului fascial şi a ţesutului limfoganglionar interpectoral
E. evidarea limfoganglionara începe de la vîrful axilei, continuând în lungul venei, extirpînd toate grupele
ganglionare regionale.
(pag. 1201)
C2229032. Următoarele afirmaţii cu privire la tratamentul chirurgical al cancerului mamar sunt

adevărate, cu excepţia:
A. mastectomia radicală modificată de tip Madden presupune conservarea ambilor muşchi pectorali, este mai
puţin mutilantă, dar accesul spre vârful axilei este mai dificil
B. mastectomia radicală modificată cu limfadenectomie axilo-transpectorală are avantajul că păstreaza
marele pectoral, executând însa ablaţia corectă a complexului fascial clavicoracopectoral, a ganglionilor
interpectorali, fără lezarea pediculului marelui pectoral şi a ţesutului limfoganglionar axilar
C. mastectomia de tip Patey constă în ridicarea sânului bolnav, împreuna cu fascia anterioară a muşchiului
mare pectoral şi a ţesutului limfoganglionar axilar, suprimând micul pectoral, dar conservând muşchiul
mare pectoral
D. mastectomia de tip Halstead are în prezent aceleaşi indicaţii ca şi mastectomia de tip Patey
E. în mastectomia radicală de tip Halstead, evidarea ganglionară se face de la vârful axilei, continuând în
lungul venei, extirpând toate grupele ganglionare regionale, cu evideţierea nervului subscapular şi a
nervului respirator Charles-Bell
(pag. 1201,1202,1203)
C2229033. In cancerul mamar, diagnosticul clinic al stării ganglionilor este o evaluare puţin fidelă,
deoarece în caz de N0:
A. aproximativ 15% din cazuri au metastaze ganglionare
B. aproximativ 25% din cazuri au metastaze ganglionare
C. aproximativ 35% din cazuri au metastaze ganglionare
D. aproximativ 5% din cazuri au metastaze ganglionare
E. aproximativ 45% din cazuri au metastaze ganglionare
(pag. 1204)
C2229034. Iradierea se aplică preoperator sau postoperator, doza medie fiind de:
A. 25-30 Gy
B. 30-35 Gy
C. 35-40 Gy
D. 40-45 Gy
E. 45-50 Gy
(pag. 1205)
C2329035. Următoarele afirmaţii cu referire la căile de diseminare pentru cancerul mamar sunt
adevărate, cu excepţia:
A. există o cale limfatică principală mamară internă
B. vasele limfatice ale glandei mamare îşi au originea într-o reţea situată în jurul lobilor glandulari
C. circulaţia venoasă nu are importanţă oncologica
D. calea limfatică presternală poate comunica cu sânul şi axila de partea opusă
E. calea limfatică descrisă de Gerota explică însămânţările ganglionare intraabdominale.
(pag. 1191-1192)
C2329036. Următoarele afirmaţii cu referire la cancerul mamar sunt eronate, cu excepţia:

A. scurgerea mamelonară fără tumoră în sân exclude cancerul
B. eroziunea mamelonară este patognomonică pentru boala Paget
C. diagnosticul de certitudine este numai histologic
D. ombilicarea mamelonului dacă nu este congenitală, totdeauna este sugestivă pentru cancer
E. tumora phyllodes este o stare premergătoare carcinomului mamar
(pag. 1193, 1195-1196)
C2329037. Pentru depistarea precoce a cancerului mamar se recomandă urmatoarele, cu excepţia:

A. autoexaminarea lunară a sânilor până la 30 ani
B. CT, RMN sau PET la toate femeile peste 50 de ani
C. examen clinic o dată pe an şi mamografie la primul examen, între 30-40 ani
D. examen clinic anual şi mamografie la 2 ani, între 40 şi 49 ani
E. peste 50 ani, examen clinic şi mamografic annual
(pag. 1198)
C2329038. Următoarele afirmaţii referitoare la ganglionii axilari sunt adevărate, cu excepţia:

A. sunt frecvent sediul metastazelor
B. evaluarea clinică a ganglionilor axilari este mai puţin fidelă
C. starea realală ganglionilor axilari este un factor esenţial de prognostic
D. disecţia axilară are rol curativ şi diagnostic
E. ganglionul santinelă este situat la mai putin de 2,5 cm de tumora
(pag. 1204-1205)
C2329039. Următoarele afirmaţii referitoare la chirurgia cancerului mamar sunt adevărate, cu excepţia:
A. chirurgia conservatoare trebuie să asigure controlul local al bolii si nu rezultat estetic bun
B. chirurgia conservatoare se adresează tumorii primare şi ganglionilor axilari
C. în chirurgia conservatoare este important de determinat dacă marginile piesei operatorii sunt infiltrate
neoplazic
D. în chirurgia conservatoare, excizia peritumorală trebuie să fie cu atât mai largă cu cât diametrul tumorii
este mai mare
E. dacă tumora este superficială, nu este indicată extirparea tegumentelor supraiacente
(pag. 1203)
C2329040. Pentru cancerul mamar există o serie de factori de risc de mediu, cu excepţia:
A. dieta alimentara bogata in proteine, grasimi si dulciuri fine
B. iradierea regiunii toracice, mai ales inainte de 30 ani
C. traumatismele mamare, mai ales cele mici şi repetate
D. contraceptivele orale, în special administrate înainte de prima sarcină dusă la termen, sau pe o perioadă
mai mare de 10 ani
E. temperatura scazuta a mediului ambiant
(pag. 1188)
C2529041. Forma clinică de cancer mamar ocult cu debut axilar se caracterizează prin
A. adenopatie cu punct de plecare la orice nivel al organismului
B. mai multe localizări diseminate în glanda mamară
C. absenţa tumorii mamare şi frecvenţa adenopatiei axilare
D. absenţa tumorii mamare palpabile şi creşterea consistenţei sânului
E. evoluţie lent progresivă ce determină retracţia tegumentelor perilezionale
(pag. 1196)
C2529042. Categoria T4d reprezintă pentru cancerul glandei mamare

A. tumoră cu diametrul maxim cuprins între 2 şi 5 cm
B. tumoră cu extensie directă la peretele toracic
C. tumoră cu extensie directă la tegumentele suprajacente
D. edemul sau ulceraţia tegumentelor sânului sau noduli de permeaţie limitaţi la acelaşi sân
E. mastita carcinomatoasă
(pag. 1197)
C2529043. Categoria T4a reprezintă pentru cancerul glandei mamare:

A. microinvazie tumorală
B. tumoră extinsă la peretele toracic
C. tumoră extinsă la muşchiul pectoral
D. aspectul de "coajă de portocală" al tegumentelor sânului
E. prezenţa nodulilor de permeaţie la acelaşi sân
(pag. 1197)
C2529044. Categoria N1 reprezintă pentru extensia regională a cancerului glandei mamare

A. ganglioni axilari ipsilaterali metastazaţi cu mobilitate păstrată
B. ganglioni axilari ipsilaterali fixaţi între ei
C. ganglioni axilari ipsilaterali moi, mobili
D. ganglioni axilari ipsilaterali fixaţi la structurile adiacente
E. micrometastaze la nivelul ganglionilor axilari ipsilaterali
(pag. 1196)
C2529045. O tumora caracterizată clinic prin diametrul maxim cel mult egal cu 2 cm, prezenţa
metastazelor în ganglionii axilari ipsilaterali, cu mobilitate păstrată, şi fără metastaze la distanţă poate
fi stadializată în:
A. stadiul I
B. stadiul IIA
C. stadiul IIIA
D. stadiul IIIB
E. stadiul IV
(pag. 1197)
C2529046. Categoria N3 stadializează cancerul glandei mamare în:

A. stadiul I
B. stadiul IIA
C. stadiul IIB
D. stadiul IIIA
E. stadiul IIIB
(pag. 1197)
C2529047. Categoria T4 stadializează cancerul glandei mamare în

A. stadiul I
B. stadiul IIA
C. stadiul IIB
D. stadiul IIIA
E. stadiul IIIB
(pag. 1197)
C2529048. Indicaţie chirurgicală ca primă secvenţă terapeutică o au

A. Tis
B. T1N0M0
C. T1N1M0
D. T2N1M0
E. T3N1M0
(pag. 1199)
C2529049. O tumora mamară malignă stadializată T3N0M0 reprezintă

A. boală cu indicaţie chirurgicală ca primă secvenţă terapeutică
B. boală avansată loco-regional cu indicaţie pentru radioterapie ca primă secvenţă terapeutică
C. boală fără risc de esec terapeutic
D. boală avansată loco-regional cu indicaţie de chimioterapie ca primă secvenţă terapeutică
E. boală cu indicaţie chirurgicală după asocierea chimioterapiei cu radioterapia
(pag. 1199)
C2529050. Pentru un cancer mamar stadializat T3N0/N1 M0 secvenţele diagnostice şi terapeutice sunt:
A. chirurgie, radioterapie, chimioterapie
B. puncţia diagnostică,radioterapia preoperatorie, mamectomie, tratament sistemic
C. biopsie tumorală, chimioterapie, intervenţie chirurgicală, radioterapie
D. chimioterapie, hormonoterapie, radioterapie, intervenţie chirurgicală
E. puncţia diagnostică, intervenţie chirurgicală, radioterapie, chimioterapie
(pag. 1201)
C2529051. tratamentul iniţial polichimioterapic şi manipularea preparatelor hormonale au indicaţie în

cancerul glandei mamare cu:
A. metastaze hepatice nerezecabile
B. metastaze ganglionare axilare şi supraclaviculare
C. metastaze cerebrale multiple
D. metastaze ovariene
E. metastaze osoase
(pag. 1201)
C2529052. Care dintre urmatorii factori de mediu este un factor de risc pentru aparitia si dezvoltarea
cancerului mamar
A. iradierea regiunii toracice
B. expunerea la radiatii UV a persoanelor cu mastopatii benigne difuze
C. traumatisme mamare mici si repetate
D. consumul de cafea si tutun
E. stressul.
(pag. 1188)
C2529053. Identificati care leziune mai jos enumerata nu constituie o stare precanceroasa in aparitia
cancerului glandei mamare:
A. hiperplazia atipica
B. metaplazia ducto-lobara
C. distrofia mamara
D. ectazie ductala
E. carcinomul lobular in situ
(pag. 1188)
C2529054. In stadializarea TNM a cancerului de san T1 reprezinta

A. cancer mamar minimal
B. tumora cu diametru maxim de 2 cm
C. tumora de 1 cm care infiltreaza tegumentele
D. tumora cu diametrul intre 2 si 4 cm

E. tumora de 2 cm., bine delimitata, mobila, elastica
(pag. 1197)
C2529055. Apreciati care dintre modalitati nu reprezinta in mod obisnuit o cale de evolutie locala a
cancerului mamar:
A. extensie directa la nivelul traveelor conjunctive
B. extensie directa la nivelul canalelor galactofore
C. extensie directa la nivelul fasciei muschiului mare pectoral
D. extensie directa la nivelul tegumentelor supraiacente
E. adenopatia supraclaviculara homolaterala
(pag. 1189)
mamara
A. crestele Duret
B. ligamentele Cooper
C. prelungirea axilara a glandei mamare
D. prelungirea subclaviculara a glandei mamare
E. prelungirea submamara a glandei mamare
(pag. 1190)
C2529057. Mentionati care dintre urmatoarele grupuri ganglionare limfatice nu reprezinta statii loco-
regionale ale diseminarii bolii neoplazice mamare:
A. grupul ganglionilor mamari externi
B. grupul ganglionilor scapulari
C. grupul ganglionilor venei axilare
D. grupul ganglionilor subclaviculari
E. grupul ganglionilor supraclaviculari
(pag. 1192)
C2629058. Prezenţa metastazelor în ganglionii mamari interni în cadrul cancerului mamar, aparţine
categoriei:
A. No
B. N1
C. N2
D. N3
E. nici uneia
(pag. 1197)
C2629059. Stadiile TNM ale cancerului mamar, care sepretează la tratamentul chirurgical iniţial radical
(categoria A) sunt
A. T1 N1 Mo
B. T2 No Mo
C. T2 N1 Mo
D. T3 No Mo
E. T3 N1 M1
(pag. 1199)
C2629060. În cadrul clasificării TNM a cancerului mamar, T1a înseamnă:

A. carcinom in situ
B. tumoră cu diametrul între 0,5-1 cm
C. tumoră cu diametrul între 0,1-0,5 cm
D. tumoră cu diametrul maxim de 5 cm

E. tumoră de 4 cm diametru
(pag. 1197)
C2629061. În cadrul clasificării TNM al cancerului mamar N1 înseamnă:

A. metastază în ganglionii controlaterali
B. metastază în ganglionii ipsilaterali cu mobilitate păstrată
C. metastază în ganglionii ipsilaterali cu mobilitate pierdută
D. metastază în ganglionii mamari interni
E. fără metastază
(pag. 1197)
C2629062. În chirurgia cancerului mamar, mastectomia PATEY presupune:

A. mastectomie + îndepărtarea marelui pectoral
B. mastectomie + îndepărtarea micului pectoral
C. mastectomie + îndepărtarea micului şi marelui pectoral
D. mastectomie simplă, conservând pectoralul
E. mastectomie simplă
(pag. 1202)
C2729063. In cancerul de san asimptomatic singurul semn de debut poate fi:

A. scurgerea mamelonara
B. roseata tegumentului
C. retractia mamelonara
D. tumora palpabila
E. adenopatia axilara
(pag. vol.I pag.1193)
C2729064. Gradul histologic Gx in cancerul de san inseamna:

A. nediferentiere
B. mediu diferentiat
C. nu poate fi stabilit
D. slab diferentiat
E. bine diferentat
(pag. vol.I. pag.1197)
C2729065. Depistarea precoce a cancerului de san pana la 30 de ani se face prin:

A. mamografie de rutina
B. tomografie computerizata
C. autopalpare
D. rezonanta magnetica nucleara
E. termografie cutanata
C2729066. Iradierea in cancerul de san se aplica in doza de:

A. 25-30 Gy
B. 30-35 Gy
C. 35-40 Gy
D. 40-45 Gy
E. 45-50 Gy
C2829067. Care dintre urmatorii factori de mediu nu sunt factori de risc pentru aparitia si dezvoltarea
cancerului mamar:
B. expunerea la radiatii UV a persoanelor cu mastopatii benigne difuze
C. traumatisme mamare mici si repetate
D. consumul de cafea si tutun
E. stressul
(pag. 1188)
mamara:
A. crestele Duret
B. ligamentele Cooper
C. prelungirea axilara a glandei mamare
D. prelungirea subclaviculara a glandei mamare
E. prelungirea submamara a glandei mamare
(pag. 1682)
C2829069. Care dintre urmatorii factori denota un prognostic prost pentru un pacient cu cancer al
colonului?
A. tipul histologic diferentiat
B. varsta tanara
C. istoricul de lunga durata
D. diploidia
E. localizarea tumorii la nivelul colonului drept
(pag. 1683)
C2829070. La un pacient cu suspiciune clinica de cancer al colonului, evidentierea la irigografie a unei

lacune corespunde:
A. unui proces tumoral colic complicat cu perforatie
B. unui neoplasm colic coloid (tumora secretanta de mucina, care ii confera o imagine aparent gelatinoasa)
C. unei diverticuloze colice
D. unui proces proliferativ care nu intereseaza toata circumferinta colonului
E. unui proces tumoral care intereseaza conturul colonului in intregime
(pag. 1673)
C2829071. In cancerul colonului aparitia metastazelor pulmonare este posibila prin:

A. diseminare limfatica pe calea ganglionilor epicolici, paracolici, intermediari si centrali
B. diseminare hematogena pe cale portala
C. diseminare hematogena pe calea venelor lombare si vertebrale
D. diseminare hematogena pe calea venelor epigastrice inferioare
E. diseminare peritoneala prin limfaticele retroperitoneale
(pag. 1668)
C1229072. Caile principale de diseminare limfatica a cancerului mamar sunt:

A. transpectorala
B. mamara interna
C. retropectorala
D. axilara
E. descrisa de Gerota
(pag. 1191)
C1229073. In cazurile de cancer mamar chirurgia conservatoare are urmatoarele deziderate

A. un tratament mai ieftin
B. obtinerea unui rezultat estetic mai bun
C. salvarea sanului cu orice pret
D. controlul local al bolii
E. evitarea chimioterapiei postoperatorii
(pag. 1203)
C1229074. Factorii prognostici histologici in cancerul mamar sunt:

A. ritmul de evolutie al tumorii
B. gradul de diferentiere
C. receptorii estrogenici si progesteronici
D. starea ganglionilor limfatici axilari
E. volumul tumorii
(pag. 1198)
C1229075. Operatia Halsted:

A. este astazi cea mai indicata in tratamentul cancerului mamar
B. are sechele mai severe decat procedeele Patey si Madden (impotenta functionala a membrului
corespunzator, aspect inestetic, plexalgii)
C. este generatoare de brat gros monstruos in unele cazuri
D. nu necesita radio-chimioterapie adjuvanta
E. are in prezent indicatii restrinse
(pag. 1201-1202)
C1229076. La palpare, de obicei, tumora maligna mamara este:

A. renitenta
B. fixa pe peretele toracic
C. cu retractie cutanata
D. cu limite difuze
E. dura
(pag. 1193)
C1229077. Tumorile epiteliele ale sanului sunt reprezentate de:

A. limfoame
B. carcinoamele lobulare
C. carcinoamele ductale in situ
D. boala Paget
E. cystosarcoma Phyllodes maligne
(pag. 1198)
C1229078. Factorii endogeni de risc pentru cancer mamar sunt:

B. menarha precoce, inainte de 12 ani
C. stresul
D. nuliparitatea
E. menopauza tardiva, dupa 55 ani
(pag. 1188)
C1229079. Evolutia locala a cancerului mamar se face prin:

A. venele vertebrale
B. vena axilara
C. vena azygos
D. invazia limfaticelor si capilarelor sangvine
E. extensie directa
(pag. 1189)
C1329080. Pentru cancerul mamar exista o serie de factori de risc endogen:

A. varsta intre 45 - 49 ani si o a doua etapa cu frecventa mare intre 60 - 65 ani
B. menarha precoce, inainte de 12 ani si menopauza tardiva, dupa 55 ani
C. lipomul cu localizare in san
D. nuliparitatea sau prima sarcina dupa varsta de 30 ani
E. alaptatul la san nu este un factor protectiv
(pag. 1188)
C1329081. Urmatoarele forme clinice ale cancerului mamar se caracterizeaza printr-un prognostic grav:
A. schirul atrofic
B. boala Paget la debut
C. mastita acuta carcinomatoasa
D. cancerul mamar bilateral in stadiul 1
E. cancerul mamar multicentric
(pag. 1195-1196)
C1329082. Urmatoarele afirmatii privind terapia adjuvanta a cancerelor mamare sunt adevarate:
A. radioterapia este o componenta esentiala a tratamentului conservator pentru cancerul mamar
B. radioterapia se aplica numai postoperator
C. chimioterapia adjuvanta consolideaza rezultatele obtinute dupa interventia chirurgicala si/sau radioterapie
D. chimioterapia neoadjuvanta este recomandata in tumorile avansate sau in tumorile mici si agresive
E. chimioterapia poate fi indicata si cu caracter paleativ
(pag. 1205)
C1329083. Diagnosticul de certitudine in cancerul mamar se pune prin urmatoarele metode:

A. ecografie
B. excizia sectoriala mamara cu examen histopatologic la gheata, pentru cazurile cu indicatie initial
chirurgicala
C. biopsia excizionala pentru mastita carcinomatoasa cand celelalte explorari sunt negative.
D. tomografia computerizata
E. rezonanta magnetica cu substanta de contrast
(pag. 1195)
C1329084. Diagnosticul paraclinic al cancerului mamar este formulat de o serie de explorari devenite
clasice care pot furniza date exacte despre tumora:
A. tomografia computerizata
B. rezonanta magnetica cu substanta de contrast

C. scintigrafia cu tecnetiu
D. mamografia
E. ecografia
(pag. 1194)
C1329085. Mastita acuta carcinomatoasa se caracterizeaza prin:

A. tumora palpabila
B. determina precoce metastaze ganglionare
C. este forma cea mai grava a cancerului mamar
D. pentru diagnosticul de certitudine uneori se practica biopsia incizionala
E. fenomenele inflamatorii pot cuprinde sanul in intregime
(pag. 1196)
C1329086. Semnele clinice de debut ale bolii Paget sunt:

A. prurit mamelonar
B. eritem mamelonar
C. tumora in san cu ulcerarea tegumentelor
D. ulceratie mamelonara circulara
E. de la debut mamelonul se retracta prin tumora ulcerata
(pag. 1195)
C1329087. Urmatoarele afirmatii cu referire la examenul clinic sunt adevarate

A. palparea este cel mai important mijloc clinic de apreciere a leziunilor mamare
B. aderenta tumorii la tegumente se va cerceta prin aprecierea paralelismului pliurilor cutanate in zona de
deasupra tumorii
C. raporturile tumorii cu fascia muschiului mare pectoral se pot aprecia prin manevra Tillaux.
D. 0,3-0,5% din cazuri sunt asimptomatice
E. durerea mamara este semn patognomonic pentru cancer.
(pag. 1193)
C1429088. Mastita acuta carcinomatoasa:

A. este forma cea mai grava de cancer mamar;
B. exista o tumora palpabila bine delimitata;
C. determina foarte tardiv metastaze ganglionare si sistemice;
D. diagnosticul de certitudine se pune prin punctie cu ac fin in zona cea mai densa a sanului;
E. este caracterizata prin fenomene inflamatorii;
(pag. 1196)
C1429089. Elementele radiologice care sugereaza un cancer mamar sunt:

A. opacitate cu contur difuz;
B. opacitate bine deliminata;
C. prezenta spiculilor si a microcalcificarilor;
D. edem peritumoral ce apare ca un halou transparent;
E. opacitate sub forma de plaja noroasa cu contur sters;
(pag. 1194)
C1429090. Factorii de risc endogeni in cancerul de san sunt:

A. alcoolul;
B. obezitatea mai ales in postmenopauza;
C. expunerea prelungita la unde electromagnetice;
D. nuliparitatea;
E. prima sarcina dupa varsta de 30 de ani;

(pag. 1188)
C1429091. Sarcoamele sanului:

A. disemineaza frecvent pe cale limfatica;
B. nu determina metestaze la distanta pe cale venoasa;
C. sunt tumori cu originea in elementele mezenchimale;
D. prognosticul nu depinde de gradul histologic al tumorii;
E. tratamentul include mastectomie simpla, radioterapie si chimioterapie;
(pag. 1206)
C1429092. Cancerul mamar la barbat:

A. este foarte frecvent;
B. este mult mai rar decat la femeie;
C. reprezinta peste 1% din totalitatea cancerelor la barbat;
D. incidenta lui a inceput sa fie tot mai mica;
E. se recunosc ca implicate in etiologia lui tulburari hormonale;
(pag. 1196)
C1429093. Metode de laborator ce sustin diagnosticul in cancerul de san sunt:

A. nivelul antigenului CA-15.3;
B. nivelul catepsinei D;
C. nivelul antigenului TAG 27;
D. nivelul antigenului CA-13,5;
E. nivelul antigenului MCA;
(pag. 1194)
C1429094. In mastectomia modificata tip Madden:

A. tehnica presupune conservarea ambilor muschi pectorali;
B. accesul spre varful axilei este mai dificil;
C. poate fi aplicata mai ales persoanelor ai caror muschi pectoralisunt foarte bine dezvoltati;
D. accesul spre varful axilei este foarte usor;
E. tehnica presupune sectionarea micului pectoral
(pag. 1203)
C1529095. Care dintre aspectele de mai jos sugereaza boala neoplazica mamara avansata loco-
regional:
A. adenopatia axilara ipsilaterala clinic palpabila;
B. edemul sanului;
C. adenopatie subclaviculara;
D. bratul gros ipsilateral;
E. adenopatia supraclaviculara ipsilaterala clinic palpabila.
(pag. 1190)
C1529096. Care dintre urmatoarele sedii ale bolii neoplazice maligne cu localizare mamara reprezinta
forme particulare ale diseminarii la distanta:
A. plamanul;
B. pleurezia;
C. limfangioza pulmonara;
D. sistemul osos;
E. ascita.
(pag. 1190)
C1529097. Apreciati care sunt caracteristicile biologiei cancerului mamar:

A. cancerul mamar este un cancer hormono-dependent;
B. toate celulele unei tumori mamare maligne prezinta receptori pentru hormonii estrogeni si progesteron;
C. la pacientele tinere receptorii hormonali sunt blocati de hormonii naturali si nu pot fi evaluati;
D. la pacientele cu status post-menopauzal receptorii hormonali sunt blocati de hormonii naturali si nu pot fi
evaluati;
E. tumorile care prezinta receptori hormonali raspund bine la hormono-terapie.
(pag. 1190)
C1529098. Elementele mentionate mai jos reprezinta caracteristicile bolii Paget cu localizare mamara:
A. forma frecventa de carcinom mamar;
B. origine in celulele epiteliale ale canalelor galactofore;
C. origine epidermica ;
D. se poate manifesta clinic ca leziune eczematiforma areolo-mamelonara cu sau fara tumora primara;
E. reprezinta un carcinom in situ atunci cand boala este limitata numai la mamelon.
(pag. 1195)
C1529099. Diagnosticul de certitudine in cancerul mamar se stabileste pe:

A. mamografia digitala;
B. ecografie;
C. examen histopatologic;
D. examen citologic;
E. nivelul antigenului CA 15-3.
(pag. 1194)
C1529100. Care sunt explorarile paraclinice care precizeaza malignitatea unei formatiuni tumorale
mamare:
A. nivelul antigenului CA15-3;
B. examenul citologic al unei scurgeri mamelonare;
C. examenul citologic al amprentei unei leziuni tumorale ulcerate;
D. examenul citologic al punctiei aspirative de la nivelul unei formatiuni tumorale sau ganglionare;
E. examenul histopatologic extemporaneu al unei excizii sectoriale mamare.
(pag. 1194)
C1529101. Care sunt afectiunile care impun diagnosticul diferential al unei neoplazii mamare maligne:
A. afectiuni inflamatorii acute;
B. afectiuni inflamatorii cronice;
C. dermatita eroziva;
D. hematomul post-traumatic recent al regiunii mamare;
E. tumora Phyllodes.
(pag. 1195)
C1629102. Boala Paget a sanului se caracterizeaza prin:

A. tumora situata sub mamelon
B. eritem
C. ulceratie mamelonara
D. prurit
E. dureri
(pag. 1195)
C1629103. Chimioterapia cancerului mamar se face:

A. CMF-Ciclofosfamida + 5 FU + Metotrexat
B. AMC-Andriamicina + Metotrexat + Ciclofosfamida

C. FAC-5FU + Adriamicina + Ciclofosfamida
D. AMF-Adriamicina + Metotrexat + 5 FU
E. toate subt corecte
(pag. 1205)
C1629104. In mastectomia Patey:

A. se extirpa pectoralul mare
B. se extirpa pectoralul mic
C. se pastreaza pectoralul mare
D. evidare ganglionara axilara
E. se extirpa ambii muschi
(pag. 1202)
C1629105. Diagnostic de certitudine in C.S. Se face prin:

A. mamografie
B. ecografie
C. excizie cu examen H.P. al tumorii
D. examen citologic prin punctie cu ac fin
E. palpatoric
(pag. 1194)
C1629106. Mamografia este recomandata:

A. intre 40-49 ani la 2 ani
B. 40-49 ani la 3 ani
C. peste 50 de ani anual
D. peste 50 de ani la 2 ani
E. peste 50 de ani la 3 ani
(pag. 1198)
C1629107. Mastita acuta carcinomatoasa este:

A. forma cea mai grava a cancerului de san
B. se caracterizeaza prin fenomene inflamatorii
C. cuprinde tot sanul
D. tumora este palpabila
E. nu da metastaze
(pag. 1196)
C1629108. Tumoarea de san maligna este:

A. dura
B. dureroasa
C. aderenta la tesuturi
D. bine delimitata
E. suprafata regulata
(pag. 1193)
C2229109. Ca şi factori de risc în cancerul mamar se pot menţiona următorii, cu excepţia:

A. menarha precoce (înainte de 12 ani) si menopauza tardivă (după 55 ani)
B. modificări ale genelor NM23, p53
C. expunerea la anumite virusuri AND
D. iradierea regiunii toracice în special dupa 30 ani
E. tulburările endocrine, cum ar fi hipo sau hipertiroidia sau excesul estrogenic
(pag. 1188-1189)
C2229110. Care din următoarele stări precanceroase pot evolua către un cancer mamar invaziv?
A. fibroadenomul
B. boala fibrochistică
C. hiperplazia tipică si atipică
D. metaplazia
E. cancerul lobular in situ
(pag. 1188)
C2229111. Cancerul mamar se caracterizează prin următoarele:

A. majoritatea cancerelor mamare sunt dependente de factori hormonali (estrogenii secretaţi de ovar si de
suprarenală)
B. până la descoperirea clinică (4-5) cm sau imagistică a unui cancer mamar pot trece mai mulţi ani
C. cancerul mamar are de cele mai multe ori o evoluţie locală care poate dura câţiva ani, tumora putând
avea diametrul de sub 1 cm
D. aproximativ 15% din cancerele mamare au o evoluţie foarte rapida, boala generalizându-se în câteva luni
E. nodulii de permeaţie sunt produşi prin pătrunderea celulelor sub formă de coloană în vasele limfatice
dermice
(pag. 1189)
C2229112. Evoluţia locală a unui cancer mamar se face prin:

A. extensie directă din aproape in aproape de-a lungul traveelor conjunctive si canalelor galactofore
B. permeaţia şi invazia limfaticelor şi capilarelor sangvine
C. apariţia adenopatiei axilare, iar când există invazie în ganglionii limfatici subclaviculari, apare blocajul
limfatic care determină edemul sânului
D. noduli de permeaţie la distanţă de regiunea mamară
E. braţul gros chirurgical
(pag. 1189-1190)
C2229113. Factorii implicaţi în biologia cancerului mamar sunt:

A. gastrin-releasing peptide
B. factorii de creştere insulin-like
C. protein-tyrozin-fosfataza
D. protein-kinaza C
E. parathormonul
(pag. 1190)
C2229114. Următoarele afirmaţii sunt corecte :

A. glanda mamară prezinta 4 prelungiri: una constantă, internă sau parasternală, si 3 inconstante – axilară,
submamară sau inferioară şi subclaviculară.
B. stratul celulo-adipos premamar este alcătuit din lobuli adipoşi situaţi în mici fosete delimitate de
ligamentele Cooper
C. stratul celulo-grăsos retromamar este solidarizat de fascia mamară prin câteva trame fibroase
D. ţesutul glandular este alcătuit din lobi, în număr de 50-75, fiecare avînd un canal galactofor
E. irigaţia arterială a glandei este asigurată de artera mamară internă (ramură din artera toracică internă),
artera mamară externă (ramură din artera toracică laterală) şi ramuri intercostale aortice
(pag. 1190-1191)
C2229115. Următoarele afirmaţii cu privire la circulaţia venoasă a glandei mamare sunt adevărate:
A. este formată dintr-o reţea venoasă superficială şi una profundă
B. reţeaua venoasă profundă colectează sângele de la peretele toracic şi de la glandă, vărsându-se în vena
mamară externă
C. reţeaua venoasă superficială este situată subcutanat şi formează cercul anastomotic Haller
D. reţeaua venoasă superficială se varsă în final in venele jugulare

E. reţeaua venoasă superficială se varsă în final în vena mamară internă
(pag. 1191)
C2229116. Elementele neoplazice de la nivelul cancerului mamar pot sa ajungă în teritoriu cav pe
următoarele căi venoase:
A. pe calea venelor perforante, trec în mamara externă, de aici în trunchiul brahiocefalic şi apoi în cava
superioară
B. pe calea venelor intercostale, care se anastomozează cu venele vertebrale, ajung în venele azygos, şi de
aici, în cava superioară
C. pe calea venei toracice interne, şi in continuare a venei subclaviculare şi a trunchiului brahiocefalic, iar de
aici în cava superioară
D. pe calea venelor perforante trec în mamara internă, de aici în trunchiul brahiocefalic şi apoi în cava
superioară
E. pe calea venei axilare, direct în cava superioară
(pag. 1191)
C2229117. Calea principală axilară de drenaj limfatic:

A. dreneaza limfa din întregul sân prin intermediul a 4 trunchiuri colectoare: 2 laterale şi 2 mediale
B. drenează limfa din întregul sân prin intermediul a 2 colectoare: unul lateral şi unul medial
C. drenează limfa în final în ganglionii axilari
D. drenează limfa în final în ganglionii subclaviculari
E. drenează limfa în final în ganglionii axilari şi subclaviculari
(pag. 1991)
C2229118. Calea principală mamară internă de drenaj limfatic:

A. drenează toată limfa din cadranele interne şi central al sânului
B. drenează parţial limfa din cadranele interne şi central al sânului
C. traversează dinapoi-înainte muşchiul mare pectoral
D. se varsă în lanţul ganglionar mamar intern
E. 5. uneşte lanţul limfatic mamar intern drept cu cel stâng
(pag. 1191-1192)
C2229119. Care din următoarele căi de drenaj limfatic ale glandei mamare fac parte dintre cele
accesorii?
A. calea mamară internă
B. calea substernală
C. calea retrosternală
D. calea axilară
E. calea transpectorală
(pag. 1191-1192)
C2229120. Impărţirea ganglionilor axilari făcută de Berg cuprinde:

A. staţia I – cu ganglionii situaţi înăuntrul marginii interne a micului pectoral
B. staţia II – cu ganglionii situaţi înapoia muşchiului pectoral mic
C. staţia III – cu teritoriul limfoganglionar cuprins în spaţiul aflat înafara marginii interne a micului pectoral
D. staţia I – cu ganglionii situaţi în afara marginii externe a micului pectoral
E. staţia IV – ganglionii interpectorali Rotter
(pag. 1192)
C2229121. In cadrul examenului clinic în cancerul mamar, se pot întîlni următoarele situaţii:
A. aderenţa incompletă spontană (semnifică infiltrarea directă a tegumentului, cu aspect de coaj portocală)
B. aderenţa completă provocată
C. aderenţa completă spontană

D. dispariţia paralelismului pliurilor cutanate (semn de aderenţă incompletă provocată)
E. sânul imobil pe torace, chiar dacă muşchiul pectoral este contractat (semnifică fixarea la peretele toracic)
(pag. 1193)
C2229122. Următoarele semne clinice pot apărea în cancerul mamar:

A. durere
B. tumoră
C. eczematizări şi eroziuni mamelonare
D. prezenţa spiculilor şi calcificărilor pe mamografie
E. roşeaţa tegumentului
(pag. 1193)
C2229123. Ecografia ultrasonică în diagnosticul paraclinic al cancerului mamar permite:

A. utilizarea concomitentă a explorării Doppler în depistarea cancerului mamar
B. diferenţierea maselor lichide de cele solide
C. precizarea tipului histologic
D. aprecierea dimensiunilor tumorii
E. stabilirea conduitei terapeutice corecte
(pag. 1194)
C2229124. Ca şi metode de laborator pentru susţinerea diagnosticului de cancer mamar, se poate

enumera:
A. nivelul antigenelor CA-15.3
B. nivelul antigenelor TAG 72
C. nivelul antigenelor MCA
D. nivelul catepsinelor D
E. nivelul protein-tyrozin-fosfatazei1194
(pag. 1194)
C2229125. Diagnosticul diferenţial al cancerului mamar se face cu:

A. granulomul lipofagic
B. boala Mondor (tromboflebita venei axilare), care poate produce retracţia cutanata a sânului
C. tumora Phyllodes
D. mastopatia benignă
E. mastopatia nodulară
(pag. 1194-1195)
C2229126. Următoarele afirmaţii referitor la boala fibrochistică a sânului sînt adevărate, cu excepţia:
A. se poate maligniza într-un procent mare
B. diagnosticul de certitudine este numai histologic, şi în acest caz, rezecţia mamară trebuie să fie largă,
depăşind limitele macroscopice ale tumorii cu 4 cm
C. se caracterizează prin placarde de consistenţă neomogenă
D. este o afecţiune genetică tradusă histologic printr-un proces de metaplazie
E. este o afecţiune genetică tradusă histologic printr-o distrofie mamară
(pag. 1195)
C2229127. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. eroziunea mamelonară din boala Paget se poate confunda cu dermatita erozivă
B. boala Mondor (tromboflebită a venei epigastrice superioare) poate determina retracţia cutanată a sânului
C. tumora Phyllodes este o formă particulară de boală fibrochistică a sânului
D. granulomul lipofagic este o tumoră cu caractere clinice şi mamografice foarte asemănătoare cu cele ale
unei tumori Phyllodes
E. în caz de sarcomatizare a unei tumori Phyllodes, poate apărea aderenţa la tegument şi chiar dacă tumora
este mare, în general adenopatia axilară lipseşte
(pag. 1194-1195)
C2229128. Boala Paget a sânului:

A. este o formă rară de cancer mamar, aproximativ 5-6% din totalul carcinoamelor mamare
B. este o formă rară de cancer mamar, aproximativ 2-3% din liposarcoamele sânului
C. are originea în epiteliul canalelor galactofore de calibru mare
D. când leziunea e limitată la mamelon, clasificarea ţine seama de caracteristicile tumorii mamare
E. este uşor confundată cu dermatita, ceea ce întârzie instituirea unui tratament corect
(pag. 1195)
C2229129. Mastita acută carcinomatoasă:

A. este o formă uşoară de cancer mamar
B. este caracterizată prin fenomene inflamatorii care la început pot fi limitate
C. determină foarte precoce metastaze ganglionare şi sistemice
D. diagnosticul de certitudine se pune prin puncţia cu ac fin în zona cea mai densă a sânului
E. se mai numeşte şi cancerul mamar inflamator
(pag. 1196)
C2229130. Următoarele afirmaţii sunt corecte, cu privire la cancerul mamar la bărbat, înafară de:
A. reprezintă 2% din cancerele la bărbat
B. prognosticul său este mai grav decât la femeie, chiar dacă este bine tratat
C. în etiologia sa sunt implicaţi printre alţi factori şi tulburările hormonale
D. incidenţa sa a început să fie mai mare
E. în etiologia sa, pe lîngă alţi factori, se citează şi expunerea la radiaţii ionizante
(pag. 1196)
C2229131. In cadrul stadializării pTNM a cancerului mamar, următoarele afirmaţii sunt false:
A. pN – clasificarea patologică necesită rezecţia şi examinarea ganglionilor limfatici din staţia I; o astfel de
rezecţie include în mod normal maxim 5 ganglioni
B. pN1bii implică extensia tumorii dincolo de capsula ganglionului limfatic cu diametrul maxim mai mic sau
egal cu 2 cm
C. pN2 implică existenţa de metastaze în ganglionii limfatici mamari interni ipsilaterali
D. T2N2M0 este cuprins în cadrul stadiului IIIA
E. stadiul IIB cuprinde şi T3N0M0
(pag. 1197)
C2229132. Următoarele afirmaţii privind gruparea pe stadii a cancerului mamar sunt adevărate:
A. stadiul IIB cuprinde: T1N2M0
B. stadiul IIIB cuprinde T4, orice N, M0
C. T2N2M0 se încadrează în stadiul IIIB
D. stadiul IIA cuprinde şi T2N1M0
E. stadiul IIB cuprinde T3N0M0
(pag. 1197)
C2229133. Cancerul cu punct de plecare în epiteliul canalelor galactofore sau a lobulilor glandulari
cuprinde următoarele forme anatomo-patologice:
A. tumori Phyllodes maligne
B. boala Paget invazivă
C. mastita carcinomatoasă
D. boala Paget a mamelonului limitată
E. limfomul malign histiocitar difuz
(pag. 1197-1198)
C2229134. Printre factorii de prognostic biologici ai cancerului mamar, se numără şi următorii:

A. ploidia AND
B. invazia intravasculară
C. receptori estrogenici şi progesteronici
D. infiltratul inflamator peritumoral (limfocitar)
E. catepsina D
(pag. 1198)
C2229135. Următoarele afirmaţii cu privire la bilanţul preterapeutic în cancerul mamar sunt valabile:
A. aprecierea agresivităţii tumorale se face prin încadrarea în stadiul clinic (stadializarea TNM)
B. CA 15-3 face parte dintre investigaţiile minime obligatorii, care apreciază corect testarea funcţională a
organelor vitale.
C. este necesară puncţia medulară la pacienţii ce vor efectua PCT
D. aprecierea agresivităţii tumorii se poate face şi prin anamneză
E. fosfataza alcalină, transaminazele, şi bilirubinemia sunt necesare doar dacă se bănuieşte prezenţa
metastazelor hepatice
(pag. 1198)
C2229136. Cu privire la categoriile terapeutice în cancerul mamar, următoarele afirmaţii sunt adevărate:
A. In categoria B3 (care poate cuprinde şi T4(a,b,c,d), orice N, M0), tratamentul se începe cu chimioterapie
policitostatică
B. categoria cu indicaţie chirurgicală ca primă secvenţă terapeutică cuprinde: Tis, T1N0M0, T2N0M0
C. T3N0M0 se încadrează în categoria B2, când are semnificaţie de boală avansată loco-regional, şi cînd
prima secvenţă terapeutică e reprezentată de radioterapie
D. pentru o tumoră catalogată T2N0M0 se poate practica în prima fază o chirurgie limitată, daca tumora este
mai mică de 2,5 cm
E. pentru un carcinom medular invaziv, se preferă chirurgia limitată în locul mastectomiei radicale
modificate1199
(pag. 1199)
C2229137. Care sunt factorii care stabilesc un risc mediu de eşec terapeutic, la o bolnavă aflată în
categoria terapeutică A, în premenopauză?
A. T >2 cm
B. 1-3 ganglioni pozitivi
C. G3-G4
D. invazie intralimfatică
E. invazie intravasculară
(pag. 1199)
C2229138. Care dintre următoarele afirmaţii sunt valabile în cazul tratamentului unui cancer mamar în
stadiul IV?
A. constă iniţial din manipulare hormonală, urmat de radioterapie
B. constă inţial din administrare de citostatice, urmată de manipulare hormonală
C. pentru o tumoră clasificată T3N1M0 se practică iniţial puncţie în adenopatie sau tumoră; dacă citologia
este pozitivă se practică polichimioterapie
D. în metastazele ovariene, indicaţia este anexectomia bilaterală completată de chimioterapie şi
hormonoterapie
E. în caz de metastaze hepatice: scheme de chimioterapie care includ 5FU şi eventual taxani şi în anumite
cazuri, metastazectomie
(pag. 1200-1201)
C2229139. Mastectomia tip Patey:

A. îşi propune îndepartarea în bloc a sânului, a muşchilor pectorali şi a ţesutului limfoganglionar axilar
B. permite o evidare mai largă a ţesutului limfoganglionar interpectoral decât în cazul mastectomiei Halstead
C. este o operaţie cu intenţie de radicalitate
D. îndepărteaza sânul împreuna cu fascia anterioară a marelui pectoral şi a ţesutului limfoganglionar axilar,
suprimând micul pectoral şi conservând marele pectoral
E. iradierea postoperatorie se face în condiţii de securitate mai mare decât dupa operaţia Halstead
(pag. 1201-1202)
C2229140. Următoarele afirmaţii sunt adevărate:

A. Mastectomia de tip Patey are aceleaşi indicaţii ca şi mastectomia radicală modificată cu limfadenectomie
axilo-transpectorală
B. Mastectomia radicală modificată cu limfadenectomie axilo-transpectorală are dezavantajul că nu conservă
muşchiul pectoral mare
C. Mastectomia radicală modificată cu limfadenectomie axilo-transpectorală menajează pachetul vasculo-
nervos scapular posterior şi nervul respirator Charles-Bell
D. Mastectomia de tip Halstead nu permite o evidare ganglionară la fel de largă ca şi mastectomia tip Patey.
E. Mastectomia radicală de tip Madden nu conservă muşchiul mic pectoral.
(pag. 1201,1202,1203)
C2229141. Următoarele afirmaţii cu privire la chirurgia conservatoare din cancerul mamar sunt
adevărate:
A. chirurgia conservatoare se adreseaza tumorii primare şi ganglionilor axilari
B. excizia locală a tumorii primare constă în extirparea tumorii cu 1-2 cm ţesut mamar peritumoral, cu scopul
de a obţine margini de rezecţie neinfiltrate neoplazic
C. quadranectomia semnifică extirparea cadranului mamar în care se află tumora, împreună cu tegumentele
supraiacente şi porţiunea corespunzătoare a fasciei marelui pectoral
D. chirurgia conservatoare a tumorii primare se adresează doar tumorilor mici, în general până la 2-5 cm
E. rata de recidivă locală după chirurgia conservatoare a tumorii primare, dacă nu este urmată de iradiere,
este cuprinsă între 20-40%
(pag. 1203-1204)
C2229142. Cu privire la chirurgia ganglionilor axilari în cancerul mamar, urmatoarele afirmaţii sunt
adevărate:
A. starea reală a ganglionilor axilari este un factor esenţial de prognostic
B. disecţia axilară are un dublu scop: diagnostic şi curativ
C. limfadenectomia axilară laterală constă în limfadenectomia staţiilor I şi II Berg
D. aproximativ ½ din bolnavele cu tumoră în treapta T1 şi majoritatea celor cu tumoră în treapta T2 au invazie
ganglionară axilară
E. limfadenectomia axilară completă constă în evidarea completă a conţinutului axilar pâna la vârful axilei, cu
sau fără rezecţia muşchiului pectoral mic.
(pag. 1204-1205)
C2229143. Iradierea în cancerul mamar :

A. se aplică fie preoperator, fie postoperator
B. doza medie este de 40-45 Gy pe volumul ţintă
C. este contraindicată curieterapia interstiţială
D. se face pe volumul ţintă, care este reprezentat de glanda mamară sau peretele toracic, ganglionii mamari
interni, ganglionii axilari, supra şi subclaviculari
E. este o componentă esenţială a tratamentului conservator al cancerului mamar
(pag. 1205)
C2229144. Chimioterapia în cancerul mamar:

A. poate fi neoadjuvantă, consolidând rezultatele obţinute după intervenţia chirurgicală
B. poate fi adjuvantă, pentru categoria terapeutică A, la bolnavele în premenopauză, cu risc mediu de eşec
terapeutic
C. nu poate fi folosită paleativ
D. printre drogurile cele mai eficiente sunt Doxorubicina şi analogii săi

E. de regulă se fac asocieri de tipul: CMF (ciclofosfamidă+5FU+methotrexat), FAC
(adriamicină+5FU+ciclofosfamidă)
(pag. 1205)
C2229145. Următoarele afirmaţii sunt valabile, cu excepţia:

A. histiocitomul fibros malign face parte din categoria limfoamelor sânului
B. tratamentul în limfoamele maligne ale sânului este în primul rînd radiologic citostatic
C. cistosarcomul Phyllodes nu poate determina invazie ganglionară axilară
D. tratamentul sarcoamelor sânului include mastectomie simplă, radioterapie şi chimioterapie
E. sarcoamele sânului diseminează rar pe cale limfatică, în schimb determină metastaze la distanţă pe cale
vasculară
(pag. 1205, 1206)
C2329146. Semnele clinice de debut ale bolii Paget sunt urmatoarele, exceptand:
A. prurit mamelonar
B. eritem mamelonar
C. tumoră în sân cu ulcerarea tegumentelor
D. ulceraţie mamelonară circulară
E. de la debut, mamelonul se retractă prin tumora ulcerată
(pag. 1195)
C2329147. Mastita acută carcinomatoasă se caracterizează prin:

A. tumoră palpabilă
B. determină tardiv metastaze ganglionare
C. este forma cea mai gravă a cancerului mamar
D. pentru diagnosticul de certitudine uneori se practică biopsia incizională
E. fenomenele inflamatorii pot cuprinde sânul în întregime
(pag. 1196)
C2329148. Următoarele forme clinice ale cancerului mamar se caracterizează printr-un prognostic
grav, cu exceptia:
A. schirul atrofic
B. boala Paget la debut
C. mastita acută carcinomatoasă
D. cancerul mamar bilateral cu stadiu I
E. cancerul mamar multicentric
(pag. 1195-1196)
C2329149. Diagnosticul paraclinic al cancerului mamar este formulat de o serie de explorări devenite
clasice care pot furniza date exacte despre tumoră:
A. tomografia computerizata
B. rezonanţa magnetică cu substanţă de contrast
C. scintigrafia cu tecneţiu
D. mamografia
E. ecografia
(pag. 1194)
C2329150. Diagnosticul de certitudine în cancerul mamar se pune prin urmatoarele metode:

A. ecografie
B. excizia sectorială mamară cu examen histopatologic la gheaţă, pentru cazurile cu indicaţie iniţial
chirurgicală
C. biopsia excizională pentru mastita carcinomatoasă când celelalte explorări sunt negative.
D. tomografia computerizată
E. examen citologic din scurgerile mamelonare
(pag. 1195)
C2329151. Următoarele afirmaţii cu referire la examenul clinic sunt adevărate

A. palparea este cel mai important mijloc clinic de apreciere a leziunilor mamare
B. aderenţa tumorii la tegumente se va cerceta prin aprecierea paralelismului pliurilor cutanate in zona de
deasupra tumorii
C. raporturile tumorii cu fascia muşchiului mare pectoral se pot aprecia prin manevra Tillaux.
D. 3-5% din cazuri sunt asimptomatice
E. durerea mamară este semn patognomonic pentru cancer.
(pag. 1193)
C2329152. Următorii factori se corelează cu un prognostic nefavorabil:

A. catepsina D
B. prezenţa receptorilor estrogenici şi progesteronici
C. c-erb-B2
D. aneuploidia
E. multicentricitatea
(pag. 1198)
C2329153. Următoarele afirmaţii privind terapia adjuvantă a cancerelor mamare sunt adevarate:
A. radioterapia se aplica numai preoperator
B. radioterapia se aplică numai postoperator
C. chimioterapia adjuvantă consolidează rezultatele obţinute după intervenţia chirurgicală şi/sau radioterapie
D. chimioterapia neoadjuvantă este recomandată în tumorile avansate sau în tumorile mici şi agresive
E. chimioterapia poate fi indicată şi cu caracter paleativ
(pag. 1205)
C2329154. Pentru cancerul mamar există o serie de factori de risc endogen:

A. vârsta intre 45 - 49 ani si o a doua etapă cu frecvenţa mare între 60 - 65 ani
B. menarha precoce, înainte de 12 ani şi menopauza tardivă, după 55 ani
C. lipomul cu localizare în sân
D. nuliparitatea sau prima sarcină dupa varsta de 30 ani
E. lipsa alăptatului la sân
(pag. 1188)
C2529155. Diagnosticul de certitudine in cancerul mamar se stabileste pe

A. mamografia digitala
B. ecografie
C. examen histopatologic
D. examen citologic
E. nivelul antigenului CA 15-3
(pag. 1194)
C2529156. Evolutia regionala a unui cancer mamar reprezinta

A. extensia directa a celulelor neoplazice din aproape in aproape de-a lungul traveelor conjunctive si a
canalelor galactofore
B. patrunderea celulelor sub forma de coloana in vasele limfatice dermice cu producerea nodulilor de
permeatie
C. diseminarea la nivelul mamelonului
D. aparitia adenopatiei axilare ipsilaterale
E. edemul sanului si bratul gros de partea bolnava
(pag. 1190)
C2529157. Care din următoarele afirmatii sunt adevărate despre ganglionii axilari - staţie a invaziei
regionale a cancerului glandei mamare
A. cuprind ganglionii situaţi în afara marginii externe a micului pectoral
B. cuprind ganglionii situaţi înapoia muşchiului mic pectoral
C. reprezintă teritoriul cuprins în spaţiul aflat înăuntrul marginii interne a muşchiului mic pectoral
D. sunt situaţi deasupra fasciei endotoracice în primele trei spaţii intercostale de o parte şi de alta a sternului
E. ocupă triunghiul format de vena jugulară internă, vena subclavie şi muşchiul trapez
(pag. 1192)
C2529158. Examenul clinic, mijloc de diagnostic al cancerului glandei mamare, trebuie să precizeze
A. sediul, număr, forma, consistenţa si limitele tumorii
B. raporturile tumorii cu fascia sau cu muşchiul pectoral şi/sau peretele toracic
C. adenopatie axilară
D. edemul peritumoral
E. prezenţa microcalcificărilor la nivelul tumorii
(pag. 1193)
C2529159. Boala Paget a sânului se caracterizează prin

A. extensia la tegumente a tumorii dezvoltate în canalele galactofore
B. leziune limitată la mamelon şi areolă fără tumoare palpabilă în sân
C. eroziune mamelonară ce se poate confunda cu dermatita erozivă
D. placard de consistenţă neomogenă care se poate maligniza într-un procent mare de cazuri
E. tumoră a sânului fără leziune mamelonară, dar asociată cu tromboflebita venei epigastrice superioare
(pag. 1195)
C2529160. Următorii factori de prognostic pot fi oferiţi de rezultatul histo-patologic al unui cancer
mamar operat
A. volumul tumorii
B. starea ganglionilor limfatici axilari
C. prezenţa receptorilor estrogenici
D. ritmul de evoluţie al tumorii
E. infiltratul inflamator peritumoral
(pag. 1198)
C2529161. Aprecierea agresivităţii unui cancer mamar se face

A. anamnestic
B. prin determinarea marker-ului CA 15-3
C. prin determinarea catepsinei D în sânge
D. prin puncţie medulară
E. examen citologic Babeş-Papanicolau
(pag. 1198)
C2529162. Următoarele reprezintă contraindicaţii ale intervenţiei chirurgicale limitate în cancerul

glandei mamare
A. tumora care nu a avut o evoluţie rapidă
B. tumora de orice diametru când se pot obţine margini negative ale piesei de rezecţie
C. sarcina
D. bolnave iradiate anterior la nivelul regiunii mamare
E. carcinom lobular invaziv
(pag. 1199)
C2529163. Ganglionul santinelă în cancerul glandei mamare prezintă următoarele caracteristici

A. este primul ganglion din calea de drenaj limfatic al unei tumori mamare spre axilă
B. este primul ganglion din calea de drenaj limfatic al unei tumori mamare spre mediastin
C. este primul ganglion ce poate fi invadat neoplazic
D. permite evaluarea axilei printr-un procedeu invaziv minim
E. permite evitarea disecţiei axilare atunci când este invadat, identificat şi biopsiat
(pag. 1205)
C2529164. Care din următoarele afirmatii sunt adevărate privind sarcoamele glandei mamare
A. se dezvoltă din epiteliul canalelor galactofore sau a lobilor glandulari
B. se dezvoltă din elementele mezenchimale ale glandei mamare
C. diseminează constant pe cale limfatică
D. determină metastaze la distanţă pe cale vasculară
E. tratamentul chirurgical include mamectomie şi limfadenectomie axilară
(pag. 1206)
C2529165. Care sunt elementele tumorii primare maligne cu localizare la nivelul glandei mamare care
decid tipul interventiei chirurgicale
A. diametrul tumorii primare
B. localizarea tumorii primare
C. tipul histopatologic tumoral
D. starea adenopatiei locoregionale
E. protocolul radioterapiei postoperatorii
(pag. 1203)
C2529166. Obiectivele chirurgiei ganglionilor axilari in cancerul glandei mamare sunt:

A. evaluarea starii reale a ganglionilor axilari
B. obtinerea controlului local
C. sa ofere factorul esential pentru aprecierea prognosticului
D. sa extirpe un numar limitat de ganglioni pentru a nu deforma regiunea
E. sa se insoteasca de o rata scazuta de morbiditate
(pag. 1204)
C2529167. Enumerati factorii endogeni care constituie un factor de risc pentru aparitia si dezvoltarea
cancerului mamar:
A. varsta peste 45 de ani
B. menarha precoce, menopauza tardiva
C. alaptarea normala
D. starile precanceroase
E. tulburari endocrine
(pag. 1188)
regional:
A. adenopatia axilara ipsilaterala clinic palpabila
B. edemul sanului
C. adenopatie subclaviculara
D. bratul gros ipsilateral
E. adenopatia supraclaviculara ipsilaterala clinic palpabila
(pag. 1190)
regional:
A. adenopatia axilara ipsilaterala clinic palpabila

B. edemul sanului
C. adenopatie subclaviculara
D. bratul gros ipsilateral
E. adenopatia supraclaviculara ipsilaterala clinic palpabila
(pag. 1190)
C2529170. Care dintre urmatoarele sedii ale bolii neoplazice maligne cu localizare mamara reprezinta
forme particulare ale diseminarii la distanta:
A. plamanul
B. pleurezia
C. limfangioza pulmonara
D. sistemul osos
E. ascita
(pag. 1190)
C2529171. Apreciati care sunt caracteristicile biologiei cancerului mamar:

A. cancerul mamar este un cancer hormono-dependent
B. toate celulele unei tumori mamare maligne prezinta receptori pentru hormonii estrogeni si progesteron
C. la pacientele tinere receptorii hormonali sunt blocati de hormonii naturali si nu pot fi evaluati;
D. la pacientele cu status post-menopauzal receptorii hormonali sunt blocati de hormonii naturali si nu pot fi
evaluati
E. tumorile care prezinta receptori hormonali raspund bine la hormono-terapie
(pag. 1190)
C2529172. Elementele radiologice care sugereaza mamografic un cancer mamar sunt:

A. opacitate cu contur difuz, sters, sau sub forma de plaja noroasa
B. opacitate de intensitate costala
C. prezenta spiculilor si microcalcificarilor
D. edemul peritumoral
E. ingrosarea lizereului cutanat
(pag. 1191)
C2529173. Care sunt explorarile paraclinice care pot preciza malignitatea unei formatiuni tumorale
mamare:
A. nivelul antigenului CA15-3
B. examenul citologic al unei scurgeri mamelonare
C. examenul citologic al amprentei unei leziuni tumorale ulcerate
D. examenul citologic al punctiei aspirative de la nivelul unei formatiuni tumorale sau ganglionare
E. examenul histopatologic extemporaneu al unei excizii sectoriale mamare
(pag. 1194)
A. afectiuni inflamatorii acute
B. afectiuni inflamatorii cronice
C. dermatita eroziva
D. hematomul post-traumatic recent al regiunii mamare
E. tumora Phyllodes
(pag. 1195)
C2529175. Elementele mentionate mai jos reprezinta caracteristicile bolii Paget cu localizare mamara:
A. forma frecventa de carcinom mamar
B. origine in celulele epiteliale ale canalelor galactofore
C. origine epidermica
D. se poate manifesta clinic ca leziune eczematiforma areolo-mamelonara cu sau fara tumora primara
E. reprezinta un carcinom in situ atunci cand boala este limitata numai la mamelon
(pag. 1195)
C2629176. În cadrul hormonoterapiei cancerului mamar, TAMOXIFEN-ul este:

A. un inhibitor al cromatazei la nivelul suprearenalei
B. se utilizează pe o perioadă de cel puţin 2 ani
C. este un blocant al receptorilor de estrogen
D. nu este indicat a se folosi mai mult de 2 luni
E. este un agonist bde Lh-Rh
(pag. 1205)
C2629177. În categoria terapeutică B III a cancerului mamar, se recurge la următoarele metode la o

pacientă aflată la menopauză:
A. tratament iniţial chirurgical radical,
B. tratament cu TAMOXIFEN indiferent de statusul hormonal
C. chimioterapie cu schema FEC
D. radioterapie (RT) postoperator
E. TAMOXIFEN numai în caz de receptori pozitivi
(pag. 1200)
C2629178. Tumora PHYLLODES mamară:

A. este o tumoră mamară malignă
B. este o formă de fibroadenom mamar
C. are un ritm de creştere lent
D. se însoţeşte de obicei de adenopatie axială
E. prezintă un ritm de creştere rapid
(pag. 1194)
C2629179. Printre factorii de risc endogeni ai cancerului mamar se numără:

A. menarha precoce, înainte de 12 ani
B. menopauza precoce, înainte de 55 ani
C. multiparitatea
D. obezitatea postmenopauză
E. alăptatul la sân
(pag. 1188)
C2629180. Pledează pentru cancerul mamar următoarele modificări ale mamografiei:

A. opacitate bine delimitată, cu un contur clar
B. prezenţa microcalcificărilor
C. edem peritumoral sub forma unui halou transparent,
D. scăderi în dimensiuni a lizereului cutanat limitat la tumoră
E. prezenţa spiculilor.
(pag. 1194)
C2629181. Diagnosticul de certitudine în cancerul mamar se pune cu următoarele metode:

A. ecografia
B. excizie sectorială cu examen histopatologic
C. determinarea nivelului Ag Ca-15.3
D. examen citologic din aspiratul obţinut prin puncţia tumorală ac fin
E. mamografie
(pag. 1194)
C2629182. În cadrul clasificării TNM al cancerului mamar, stadiul III A înseamnă:

A. T1N2M0,
B. T3N2M0,
C. T1N1M1
D. T0N2M0
E. T0N1M0
(pag. 1197)
C2629183. Indicaţiile chirurgiei limitate, în cadrul categoriei terapeutice A la cancerul mamar sunt:
A. tumoră mai mică de 2 cm
B. tumoră mai mică de 5 cm
C. tumoră cu evoluţie rapidă
D. raport convenabil tumoră/sân
E. când se pot obţine margini de rezecţie negative
(pag. 1199)
C2629184. Contraindicaţiile chirurgiei limitate în cadrul categoriei terapeutice A la cancerul mamar

sunt:
A. tumoră mai mică de 2,5 cm
B. sarcină
C. carcinomul lobular invaziv
D. la bolnavele ce nu au fost iradiate anterior
E. tumori situate în cadranul supero-extern
(pag. 1199)
C2629185. Se încadrează în categoria terapeutică B1 a cancerului mamar, următoarele stadii TNM:

A. T1 N1 Mo
B. T3 No Mo
C. T1 No Mo
D. T2 No Mo
E. T0 N1 Mo
(pag. 1199)
C2729186. 2/3 din bolnavele cu cancer de san se prezinta:

A. in stadiul de cancer ocult
B. in stadiul I
C. in stadiul II
D. in stadiul III
E. in stadiul IV
(pag. vol.I pag.1188)
C2729187. Care sunt factorii de risc extern in cancerul de san:

A. iradierea
B. stresul
C. nuliparitatea
D. menopauza precoce
E. traumatismele
(pag. vol I. Pag. 1188)
C2729188. Care sunt factorii de risc endogeni in cancerul de san:

A. contraceptivele orale
B. nuliparitatea
C. prima sarcina dupa 30 de ani
D. factorii virali
E. lipsa alaptarii
(pag. vol. I. pag. 1188)
C2729189. Extensia locala a cancerului de san se face prin:

A. permeatie
B. extensie directa
C. traveele conjunctive
D. tegument
E. ligamentul suspensor
(pag. vol.I. pag. 1189)
C2729190. Mamografia in cancerul de san evidentiaza:

A. spiculi
B. opacitate net conturata
C. opacitate cu contur difuz
D. lichid
E. microcalcificari
(pag. vol.I. pag. 1194)
C2829191. Diagnosticul de certitudine in cancerul mamar se stabileste pe:

A. mamografia digitala
B. ecografie
C. examen histopatologic
D. examen citologic
E. nivelul antigenului CA 15-3
(pag. 1194)
C2829192. Care sunt explorarile paraclinice care precizeaza malignitatea unei formatiuni tumorale
mamare:
A. nivelul antigenului CA15-3
B. examenul citologic al unei scurgeri mamelonare
C. examenul citologic al amprentei unei leziuni tumorale ulcerate
D. examenul citologic al punctiei aspirative de la nivelul unei formatiuni tumorale sau ganglionare
E. examenul histopatologic extemporaneu al unei excizii sectoriale mamare
(pag. 1194)
A. afectiuni inflamatorii acute
B. afectiuni inflamatorii cronice
C. dermatita eroziva
D. hematomul post-traumatic recent al regiunii mamare
E. tumora Phyllodes
(pag. 1195)
C2829194. Boala Paget a sanului se caracterizeaza prin:

A. tumora situata sub mamelon
B. eritem
C. ulceratie mamelonara
D. prurit
E. dureri
(pag. 1195)
C2829195. Caracterele cancerului mamar ocult cu debut axilar:

A. dureri la nivelul sanului
B. tumora nepalpabila la nivelul sanului
C. absenta tumorii mamare
D. frecventa adenopatiei axilare
E. retractia mamelonara
(pag. 1196)
C2829196. Chimioterapia cancerului mamar se face:

A. CMF-Ciclofosfamida + 5 FU + Metotrexat
B. AMC-Andriamicina + Metotrexat + Ciclofosfamida
C. FAC-5FU + Adriamicina + Ciclofosfamida
D. AMF-Adriamicina + Metotrexat + 5 FU
E. toate sunt corecte
(pag. 1205)
C2829197. In mastectomia Patey:

A. se extirpa pectoralul mare
B. se extirpa pectoralul mic
C. se pastreaza pectoralul mare
D. evidare ganglionara axilara
E. se extirpa ambii muschi
(pag. 1202)
C2829198. Diagnostic de certitudine in CS Se face prin:

A. mamografie
B. ecografie
C. excizie cu examen HP al tumorii
D. examen citologic prin punctie cu ac fin
E. palpatoric
(pag. 1194)
C2829199. In chirurgia cancerului de colon complicatiile postoperatorii sunt mai frecvente si mai
severe decat dupa alte operatii abdominale datorita:
A. ablastiei si antiblastiei intraoperatorii
B. terenului neoplazic
C. pregatirii preoperatorii deficitare
D. caracterului de urgenta al celor mai multe interventii
E. septicitatii crescute
(pag. 1682)
C2829200. Hemicolectomia dreapa standard (pentru cancer al colonului drept) presupune:

A. ligatura arterei apendiculare
B. ligatura arterei colice drepte
C. ligatura ramurii drepte a arterei colice medii
D. ligatura arterei ileo-colice
E. ligatura arterei colice medii
(pag. 1678)
C2829201. Cancerul unghiului splenic al colonului poate metastaza in:

A. ganglionii retropancreatici
B. ganglionii pericardiali
C. ganglionii gastroepiploici stangi
D. ganglionii retroduodenali
E. ganglionii hilului splenic
(pag. 1679)
C2829202. Urmatoarele examinari sunt folosite ca teste de screening pentru cancerul colo-rectal la
pacientii asimptomatici:
A. testul sangerarii oculte
B. ecografia abdominala
D. tuseul rectal
E. examinarile de laborator uzuale
(pag. 1680)
C2829203. Simptomatologia clinica a cancerului de colon depide de:

A. localizarea tumorii
B. diseminarea limfatica peritumorala
C. diseminarea in structurile peretelui intestinal
D. marimea tumorii
E. sclerolipomatoza peritumorala
(pag. 1670)
C2829204. Peritonita generalizata poate surveni ca o complicatie evolutiva a unui cancer de colon prin:
A. perforatia la nivelul tumorii
B. deschiderea fistulelor colonice interne sau externe in cavitatea peritoneala
C. perforatia colica in amonte de tumora (diastatica)
D. deschiderea abceselor peritumorale in cavitatea peritoneala
E. infectie peritumorala cu reactie sclerolipomatoasa
(pag. 1676)
C2829205. Cancerul colo-rectal se poate asocia cu urmatoarele manifestari dermatologice

A. indepartarea ariei ganglionare de drenaj
B. restabilirea continuitatii tubului digestiv
C. exereza larga a tumorii si a segmentului colonic purtator
D. reducerea masei tumorale pentru cresterea eficientei radioterapiei
E. impiedicareaa diseminarii tumorale prin manevre chirurgicale
(pag. 1678)
C2829206. In cancerul colonului manifestarile generale constau in:

A. subfebrilitate sau febra
B. astenie
C. sete
D. inapetenta
E. slabire
(pag. 1671)
Tema nr. 30
Tumorile maligne ale colonului
BIBLIOGRAFIE:
C1230001. Care dintre urmatorii factori denota un prognostic prost pentru un pacient cu cancer al
colonului?
A. tipul histologic diferentiat
B. varsta tanara
C. istoricul de lunga durata
D. diploidia
E. localizarea tumorii la nivelul colonului drept
(pag. 1683)
C1230002. La un pacient cu suspiciune clinica de cancer al colonului, evidentierea la irigografie a unei

lacune corespunde:
A. unui proces tumoral colic complicat cu perforatie
B. unui neoplasm colic coloid (tumora secretanta de mucina, care ii confera o imagine aparent gelatinoasa)
C. unei diverticuloze colice
D. unui proces proliferativ care nu intereseaza toata circumferinta colonului
E. unui proces tumoral care intereseaza conturul colonului in intregime
(pag. 1673)
C1230003. In cancerul colonului aparitia metastazelor pulmonare este posibila prin:

A. diseminare limfatica pe calea ganglionilor epicolici, paracolici, intermediari si centrali
B. diseminare hematogena pe cale portala
C. diseminare hematogena pe calea venelor lombare si vertebrale
D. diseminare hematogena pe calea venelor epigastrice inferioare
E. diseminare peritoneala prin limfaticele retroperitoneale
(pag. 1668)
C1230004. In cancerul colonului drept tabloul clinic este dominat de:

A. anemie
B. durerile cu caracter surd
C. constipatie
D. diaree
E. prezenta tumorii palpabile
(pag. 1671)
C1230005. Complicatia cea mai frecventa a cancerului colonic este:

A. hemoragia
B. perforatia diastatica
C. ocluzia
D. anemia
E. peritonita
(pag. 1681)
C1230006. Tulburarea de tranzit intestinal care apare in cancerul ulcerat al valvulei ileo-cecale este:
A. rectoragia
B. constipatia
C. alternanta constipatiei cu diareea
D. diareea
E. sindromul subocluziv
(pag. 1671)
C1330007. In stadializarea TNM a cancerului de colon, categoria T2 semnifica:

A. tumora limitata la mucoasa sau submucoasa.
B. tumora cu extindere la musculara sau seroasa.
C. tumora cu fistula manifesta.
D. tumora cu extindere la structurile vecine.
E. tumora limitata la mucoasa.
(pag. 1669)
C1330008. In clasificarea Dukes-Coller pentru stadializarea cancerului de colon, stadiul A1 are

urmatoarele caracteristici:
A. tumora prinde musculara proprie si nu da metastaze ganglionare.
B. tumora depaseste musculara mucoasei si nu da metastaze in ganglioni.
C. tumora nu depaseste musculara mucoasei si nu da metastaze in nodulii limfatici.
D. tumora depaseste musculara muoasei si da metastaze in ganglionii limfatici.
E. tumora depaseste musculara proprie dar nu da metastaze in ganglionii limfatici.
(pag. 1669)
C1430009. In urgenta, pacientul cu cancer de colon poate prezenta urmatoarea simptomatologie

A. alcaloza metabolica
B. semne de peritonita
C. scaune diareice
D. tendinta la constipatie
E. durere vaga si imprecis localizata
(pag. 1670-1671)
C1430010. Stadiul II in evolutia cancerelor de colon se caracterizeaza prin:

A. T2, N0, M0
B. Orice T, orice N, M0
C. T5, N0, M0
D. T3-T5, N1, M0
E. T1, N0, M0
(pag. 1670)
C1430011. Diseminarea limfatica a cancerului de colon:

A. poate ocoli ganglionii epi si paracolici
B. este responsabila de metastazarea in rinichi, oase, ovar
C. depaseste cu 10 cm limita macroscopica a tumorii
D. este cea mai rara moidalitate de extindere
E. depinde de dimensiunea tumorii
(pag. 1668)
C1430012. Tratamentul de electie a tumorilor carcinoide colonice este:

A. Chimioterapia
B. Radioterapia
C. Chimio + radioterapia
D. Chirurgical
E. Ligatura peroperatorie a arterei hepatice
(pag. 1684)
C1430013. Urmatorii factori constituie conditii predispozante pentru aparitia cancerului de colon, cu
exceptia:
A. consumul excesiv de grasimi vegetale
B. ureterosigmoidostomia
C. polipoza adenomatoasa familiala
D. iradierea pelvina
E. boala Crohn
(pag. 1667)
C1430014. Cea mai frecventa forma de manifestare a cancerului de colon stang este:
A. Durerea colicativa
B. Rectoragia
C. Tulburari de tranzit intestinal
D. Tromboflebite migrante
E. Icter
(pag. 1672)
C1430015. Modul cel mai obisnuit de extindere a cancerului de colon este:

A. calea hematogena
B. calea directa
C. calea intramurala
D. calea limfatica
E. calea perineurala
(pag. 1668)
C1530016. Precizati care din factorii de mai jos nu este incriminat in etiologia cancerului de colon:
A. regimul alimentar sarac in fibre celulozice;
B. uretero-sigmoidostomia;
C. iradierea pelvina;
D. antcedentele de boala ulceroasa;
E. colecistectomia in antecedente.
(pag. 1666)
C1530017. Care complicatie enumerata mai jos nu caracterizeaza evolutia locala a bolii neoplazice
maligne cu localizare la nivelul colonului:
A. infectia peritumorala cu reactie sclerolipomatoasa;
B. peritonita generalizata;
C. abcese hepatice;
D. tromboza teritoriului port;
E. fistulele colonice interne sau externe.
(pag. 1676)
C1530018. Tumorile carcinoide ale colonului:

A. tumori ce provin din celulele Kulchitsky;
B. tumori ce provin din celulele G;
C. carcinoidul colonic ocupa primul loc ca frecventa;
D. carcinoidul reprezinta tumori multicentrice;
E. carcinoidul are cel mai frecvent aspectul unui polip pediculat.

(pag. 1684)
C1530019. Care sunt aspectele care nu caracterizeaza diseminarea la distanta a cancerului colonului
pe cale peritoneala,
A. reprezinta modul obisnuit de extindere la distanta a bolii neoplazice a colonului;
B. celulele tumorale care au depasit seroasa colonului se pot exfolia de pe suprafata neoplaziei si se
implanteaza in cavitatea peritoneala;
C. celulele tumorale ajung prin gravitatie in fundul de sac Douglas;
D. rata aparitiei metastazelor peritoneale este similara cu cea hepatica;
E. diseminarea tumorii in intreaga cavitate peritoneala defineste carcinomatoza peritoneala.
(pag. 1669)
C1530020. Precizati care din factorii de mai jos nu influenteaza simptomatologia clinica a cancerului de
colon:
A. localizarea tumorii;
B. marimea tumorii;
C. perforatia tumorala;
D. stenoza tumorala;
E. varsaturile.
(pag. 1670)
C1630021. Rezectia de colon transvers implica ligatura:

A. arterei colice drepte
B. arterei colice stangi
C. arterei colice medii
D. arterei mezenterice superioare
E. arterei mezenterice inferioare
(pag. 1679)
C1630022. In cancerele colonului infiltratia carcinomatoasa a fundului de sac Douglas poate fi decelata
prin:
A. percutie
B. auscultatie
C. inspectie
D. TR si TV
E. toate
(pag. 1673)
C1630023. Deceniul de varsta cel mai frecvent afectat de cancerul de colon este:
A. 20-29 ani
B. 30-39 ani
C. 40-49 ani
D. 50-59 ani
E. 60-69 ani
(pag. 1665)
C2230024. Care este deceniul de vârstă cel mai frecvent afectat de cancerul de colon ?
A. 30-39
B. 40-49
C. 50-59
D. 60-69
E. 70-79
(pag. 1665)
C2230025. Incidenţa neoplasmului de intestin gros la persoanele sub 40 ani variază între următoarele
procente :
A. 2-4%
B. 8-12%
C. 15-20%
D. 20-22%
E. 9-10%
(pag. 1665)
C2230026. Aproximativ 50% din cancerul de colon se localizează în:

A. cec şi ascendent
B. colonul transvers
C. sigmă
D. flexura hepatică
E. flexura splenică
(pag. 1665)
C2230027. La bolnavii cu un singur cancer de colon, polipii benigni au o frecvenţă de :

A. 12-60%
B. 12-48%
C. 15-35%
D. 57-86%
E. 52-75%
(pag. 1665)
C2230028. La bolnavii cu cancere sincrone de colon, polipii benigni au o frecvenţă de :

A. 50-82%
B. 57-86%
C. 36-62%
D. 42-65%
E. 12-60%
(pag. 1665)
C2230029. În forma anulară sau stenozantă a cancerului colorectal, leziunile extinse le întâlnim mai
frecvent în :
B. rect
C. transvers
D. sigmoid
E. descendent
(pag. 1667)
C2230030. În forma polipoidă a cancerului colorectal, leziunile polipoide sunt localizate mai frecvent
pe:
B. sigmă
C. flexură hepatică
D. descendent
E. rect
(pag. 1667)
C2230031. Cu câţi centimetri depăşeşte limita macroscopică a tumorii de colon invazia longitudinală a
acesteia, în cazul extensiei directe ?
A. 5 cm
B. 7 cm
C. 10 cm
D. 2 cm
E. 6 cm
(pag. 1668)
C2230032. După care din următoarele intervenţii chirurgicale creşte riscul apariţiei cancerului de
intestin gros?
A. gastrectomie
B. enterectomie
C. colecistectomie
D. apendicectomie
E. herniorafie
(pag. 1666)
C2230033. Conform clasificării pTNM în cancerul de colon, stadiul Ib, are următoarele caracteristici:
A. T2 N0 M0
B. T2 N1 M0
C. T1 N1 M0
D. T1 N0 M0
E. Tis N0 M0
(pag. 1670)
C2230034. Conform clasificării pTNM în cancerul de colon, stadiul IV, are următoarele caracteristici :
A. T3 N1 M1
B. oricare formă de T şi N, M1
C. Tis N1 M1
D. T2 N1 M1
E. T3 N0 M0
(pag. 1670)
C2230035. Sub ce formă se manifestă hemoragia la bolnavii cu cancer de colon sigmoidian sau
joncţiune rectosigmoidiană în urgenţă :
A. melenă
B. rectoragii cu sânge proaspăt
C. hematemeză
D. sângerări oculte
E. hemoragii intermitente
(pag. 1671)
C2330036. In stadializarea TNM, a cancerului de colon, categoria T3 semnifica:

A. Tumora se extinde la structurile adiacente sau organele invecinate fara fistula
B. Tumora cu extindere la musculara sau seroasa.
C. Tumora cu fistula manifesta
D. Tumora limitata la mucoasa cu fistula manifesta.
E. Tumora limitata la mucoasa si submucoasa
(pag. 1669)
C2330037. Deceniul de virsta cel mai frecvent afectat de cancerul de colon este:
A. 40-49 ani
B. 50-59 ani
C. 60-69 ani
D. 70-79 ani
E. 80-89 ani
(pag. 1665)
C2530038. Cum definiţi cancerul sincron dezvoltat la nivelul colonului?

A. tumoră dezvoltată la nivelul colonului într-un interval de timp mai mare de 6 luni de la intervenţia
chirurgicală primară
B. tumoră cu dezvoltare independentă diagnosticată pe parcursul a 6 luni de la intervenţia chirurgicală primară
C. metastază la nivelul colonului, cu punct de plecare altă tumoră malignă a colonului
D. stadiu evolutiv al unei tumori maligne a colonului
E. recidivă tumorală locală la nivelul tranşei anastomotice
(pag. 1665)
C2530039. Selectaţi afirmaţia adevărata care caracterizează categoria T3 a cancerului colonului,

conform sistemului TNM
A. tumoră primară limitată la mucoasă şi submucoasă
B. tumoră primară cu extensie la mucoasă sau seroasă
C. tumoră primară extinsă la structurile adiacente sau organele învecinate, fără fistulă
D. tumoră cu fistulă manifestă
E. invazia tumorală nu poate fi evidenţiată
(pag. 1669)
C2530040. Selectaţi afirmaţia adevărata care caracterizează categoria N1 a cancerului colonului,

A. nu se evidenţiază metastaze ganglionare
B. prezenţa metastazelor în limfonoduli
C. metastaze ganglionare evidenţiate prin examen anatomo-patologic
D. examenul histopatologic nu evidenţiază metastaze ganglionare
E. imposibilitatea aprecierii stării limfonodulilor
(pag. 1669)
C2530041. Selectaţi afirmaţia adevărata care caracterizează categoria T4 a cancerului colonului,

A. tumoră primară limitată la mucoasă şi submucoasă
B. tumoră primară cu extensie la mucoasă sau seroasă
C. tumoră primară extinsă la structurile adiacente sau organele învecinate, fără fistulă
D. tumoră cu fistulă manifestă
E. invazia tumorală nu poate fi evidenţiată
(pag. 1669)
C2530042. Categoriile T2, N0 şi M0, în cazul cancerului colonului, caracterizează

A. stadiul Ia TNM
B. stadiul Ib TNM
C. stadiul II TNM
D. stadiul III TNM
E. stadiul IV TNM
(pag. 1670)
C2530043. Categoriile T2, N0 şi M0, în cazul cancerului colonului, caracterizează

A. stadiul Ia TNM
B. stadiul Ib TNM
C. stadiul II TNM
D. stadiul III TNM
E. stadiul IV TNM
(pag. 1670)
C2530044. Manifestările clinice care nu se intalnesc în evoluţia unei tumori carcinoide cu localizare la
nivelul colonului sunt:
A. hiperemie cutanată
B. simptome cardio-vasculare date de ateroscleroza coronarelor şi a arterelor periferice
C. ocluzia intestinală
D. bronhospasmul
E. hemoragia digestivă
(pag. 1684)
C2530045. Precizati care din factorii de mai jos nu sunt incriminati in etiologia cancerului colonului
A. regimul alimentar sarac in fibre celulozice
B. uretero-sigmoido-stomia
C. iradierea pelvina
D. dieta saraca in grasimi animale
E. colecistectomia in antecedente
(pag. 1666)
C2530046. Care sunt aspectele care nu caracterizeaza diseminarea la distanta a cancerului colonului
pe cale peritoneala
A. reprezinta modul obisnuit de extindere la distanta a bolii neoplazice a colonului
B. celulele tumorale care au depasit seroasa colonului se pot exfolia de pe suprafata neoplaziei si se
implanteaza in cavitatea peritoneala
C. Celulele tumorale ajung prin gravitatie in fundul de sac Douglas
D. Rata de aparitie a metastazelor peritoneale este similara cu cea hepatica
E. diseminarea tumorii in intreaga cavitate peritoneala defineste carcinomatoza peritoneala
(pag. 1669)
C2530047. Care este aspectul clinic care nu aduce pacientul cu cancer al colonului in urgenta
A. ocluzia intestinala
B. subfebrilitatea sau febra
C. peritonita
D. hemoragia digestiva
E. fistulele digestive externe
(pag. 1670)
C2530048. Complicatia care nu caracterizeaza evolutia locala a bolii neoplazice maligne cu localizare la
nivelul colonului este
A. infectia peritumorala cu reactie sclerolipomatoasa
B. peritonita generalizata
C. abcese hepatice
D. tromboza teritoriului port
E. fistulele cronice interne sau externe
(pag. 1676)
C2530049. Care dintre afirmatii nu caracterizeaza tumorile carcinoide ale colonului

A. au origine in celulele criptelor Libertin cu afinitate pentru coloratiile argentice
B. sunt multicentrice la nivelul intestinului gros
C. au evolutie indelungata asimptomatica
D. tratamentul de electie este chirurgical

E. prognosticul este mai slab pentru localizarile cecale
(pag. 1684)
C2530050. Obiectivele tratamentului chirurgical cu intentie de radicalitate sunt:

A. exereza larga a tumorii primare si a segmentului colic purtator
B. Exereza tumorii primare in limite de siguranta oncologica, a teritoriului limfatic loco-regional si a
determinarilor secundare la distanta
C. restabilirea continuitatii tubului digestiv
D. prezervarea unei portiuni cat mai mare de colon
E. rezolvarea complicatiei bolii neoplazice
(pag. 1678)
C2630051. Deceniul de vârstă cel mai frecvent afectat de cancerul de colon este:
A. 20-29 ani
B. 30-39 ani
C. 40-4ani
D. 50-59 ani
E. 60-69 ani
(pag. 1665)
C2630052. Cancerul de colon se localizează cel mai frecvent pe:

A. cec
B. colon ascendent
C. colon transvers
D. flexuri
E. sigmă
(pag. 1665)
C2630053. Cancerul colonului descendent şi al sigmei se complică cel mai frecvent cu:
A. hemoragia
B. stenoza
C. metastazarea
D. tulburări dispeptice
E. abces paraneoplazic
(pag. 1672)
C2630054. Metoda radiologică cea mai eficientă pentru diagnosticul cancerului de colon este:
A. ecografia
B. radiografia abdominală pe gol
C. irigografia
D. urografia
E. pasajul baritat eso-gastro-duodenal
(pag. 1673)
C2630055. Complicaţia cea mai frecventă în cancerul de colon este:

A. ocluzia
B. perforaţia
C. hemoragia
D. metastazare hepatică
E. fistulă externă
(pag. 1681)
C1230056. In chirurgia cancerului de colon complicatiile postoperatorii sunt mai frecvente si mai
severe decat dupa alte operatii abdominale datorita:
A. ablastiei si antiblastiei intraoperatorii
B. terenului neoplazic
C. pregatirii preoperatorii deficitare
D. caracterului de urgenta al celor mai multe interventii
E. septicitatii crescute
(pag. 1682)
C1230057. Hemicolectomia dreapa standard (pentru cancer al colonului drept) presupune

A. ligatura arterei apendiculare
B. ligatura arterei colice drepte
C. ligatura ramurii drepte a arterei colice medii
D. ligatura arterei ileo-colice
E. ligatura arterei colice medii
(pag. 1678)
C1230058. Cancerul unghiului splenic al colonului poate metastaza in:

B. ganglionii pericardiali
C. ganglionii gastroepiploici stangi
D. ganglionii retroduodenali
E. ganglionii hilului splenic
(pag. 1679)
C1230059. Urmatoarele examinari sunt folosite ca teste de screening pentru cancerul colo-rectal la
pacientii asimptomatici:
A. testul sangerarii oculte
B. ecografia abdominala
D. tuseul rectal
E. examinarile de laborator uzuale
(pag. 1675)
C1230060. Simptomatologia clinica a cancerului de colon depide de:

B. diseminarea limfatica peritumorala
C. diseminarea in structurile peretelui intestinal
D. marimea tumorii
E. sclerolipomatoza peritumorala
(pag. 1670)
C1230061. Peritonita generalizata poate surveni ca o complicatie evolutiva a unui cancer de colon prin:
A. perforatia la nivelul tumorii
B. deschiderea fistulelor colonice interne sau externe in cavitatea peritoneala
C. perforatia colica in amonte de tumora (diastatica)
D. deschiderea abceselor peritumorale in cavitatea peritoneala
E. infectie peritumorala cu reactie sclerolipomatoasa
(pag. 1676)
C1230062. Cancerul colo-rectal se poate asocia cu urmatoarele manifestari dermatologice:

A. dermatomiozite
B. ichtioza
C. acantoza nigricans
D. eritrodermia
E. albinismul
(pag. 1672)
C1230063. La pacientii cu cancer al colonului scopul tratamentului chirurgical este:

A. indepartarea ariei ganglionare de drenaj
B. restabilirea continuitatii tubului digestiv
C. exereza larga a tumorii si a segmentului colonic purtator
D. reducerea masei tumorale pentru cresterea eficientei radioterapiei
E. impiedicareaa diseminarii tumorale prin manevre chirurgicale
(pag. 1678)
C1330064. Chirurgia laparoscopica a cancerului de colon are urmatoarele avantaje si caracteristici:

A. functia respiratorie sufera mai putin.
B. motilitatea intestinala este reluata precoce postoperator.
C. frecventa complicatiilor postoperatorii nu este modificata, comparativ cu procedeele clasice.
D. permite administarea precoce a citostaticelor.
E. este un bun mijloc de diagnostic.
(pag. 1682)
C1330065. Din punct de vedere macroscopic forma ulcerativa a cancerului de colon are urmatoarele
caracteristici:
A. are marginile crescute in relief, neregulate, cu baza necrotica.
B. are marginile netede bine conturate care nu proemina in relief.
C. are forma circulara sau ovalara.
D. are forma serpiginoasa.
E. riscul perforatiei este mai mare decit la celelalte forme.
(pag. 1667)
C1330066. Urmatoarele elemente din dieta, sunt incriminate in etiologia cancerului de colon:
A. riscul crescut al bolii este pus in legatura cu regimul alimentar sarac in fibre celulozice.
B. dieta saraca in grasimi animale este un factor de risc major.
C. lipsa vegetalelor in special a celor din familia cruciferelor este considerata un factor de risc major in
cancerul colonic.
D. deficienta de seleniu accentuata de un aport crescut de zinc si fluoruri modifica evolutia obisnuita a
cancerului de colon.
E. dieta saraca in fier favorizeaza transformarea maligna a polipilor.
(pag. 1666)
C1330067. Cancerul de colon sting are urmatoarele caracteristici clinice:

A. tumorile sunt de obicei stenozante astfel ca manifestarile clinice sunt dominate de tulburarile de tranzit.
B. constipatia cu evolutie de scurta durata, progresiva,poate fi intrerupta de debacluri diareice.
C. materiile fecale pot contine striuri sangvine sau mucus.
D. anemia este foarte frecventa datorita hemoragiilor repetate de la nivelul tumorii.
E. reactia inflamatorie peritumorala este mai rara decit in localizarile pe colonul drept.
(pag. 1672)
C1330068. Cancerul colonic simptomatic sau asimptomatic, se poate insoti de urmatoarele manifestari
dermatologice:
A. pemfigus
B. dermatomiozite
C. psoriazis
D. acantoza nigricans
E. piodermita gangrenoasa
(pag. 1672)
C1330069. Din punct de vedere anatomo-patologic aspectul macroscopic al formei polipoide a

cancerului de colon are urmatoarele caracteristici:
A. proemina in lumenul intestinal.
B. uneori prezinta ulceratii pe suprafata care isi maresc aria in evolutie.
C. leziunile polipoide sunt localizate mai frecvent pe sigmoid.
D. leziunile polipoide sunt localizate mai frecvent pe cec si colonul ascendent.
E. leziunile polipoide sunt localizate mai frecvent pe colonul transvers.
(pag. 1667)
C1330070. Urmatoarele afirmatii referitoare la determinarile singerarilor oculte in materiile fecale, sunt
adevarate:
A. Acest test poate fi considerat ca un mijloc de diagnostic deoarece reactia negativa exclude intotdeauna
cancerul.
B. Acest test nu poate fi considerat ca un mijloc de diagnostic, deoarece reactia negativa nu exclude cancerul.
C. Reactia pozitiva poate fi influentata de numerosi factori de eroare ( alte tumori sau leziuni care pot
prezenta singerari oculte).
D. Aceasta investigatie isi pastreaza valoarea ca test screening pentru depistarea in masa a pacientilor cu
risc crescut de cancer digestiv.
E. Aceasta investigatie nu are valoare de test screening pentru depistarea in masa a pacientilor cu risc
crescut de cancer digestiv.
(pag. 1673)
C1330071. Urmatoarele afirmatii referitoare la carcinoamele sincrone de colon sunt adevarate:

A. fiecare tumora rebuie sa fie distincta si sa nu fie metastaza celeilalte.
B. tumorile diagnosticate pe parcursul a 6 luni sunt considerate sincrone.
C. tumorile diagnosticate pe parcursul a 12 luni sunt considerate sincrone.
D. incidenta carcinomului sincron variaza intre 10% si 15%.
E. incidenta carcinomului sincron variaza intre 1,5% si 8%.
(pag. 1665)
C1330072. Caracteristicile clinice ale cancerului de colon transvers sunt:

A. tulburarile de tranzit sunt foarte frecvente si se manifesta in principal prin diaree.
B. frecvent prezinta o simptomatologie de imprumut a organelor vecine;gastroduodenite, dischinezii biliare.
C. complicatiile evolutive sunt reprezentate de hemoragie, ocluzie, fistule gastrocolonice, sau jejunocolonice.
D. constipatia cu evolutie de scurta durata, progresiva, poate fi intrerupta de debacluri diareice.
E. durerea continua cu iradiere posterioara este un semn clinic constant.
(pag. 1672)
C1330073. Supravietuirea la 5 ani in cancerul de colon in functie de caracteristicile patologice ( stadiu

evolutiv si grad de diferentiere histologica) este:
A. 82-93% in stadiul Dukes A
B. 75% in stadiul Dukes A
C. 69-84% in stadiul Dukes B
D. 55% in stadiul Dukes B
E. 36% in stadiul Dukes C

(pag. 1683)
C1330074. Cancerul de colon drept are urmatoarele caracteristici clinice:

A. tabloul clinic este dominat de durere cu caracter colicativ, localizata in hipocondrul drept si flancul drept.
B. durerile apar in tumorile voluminoase, cu inflamatie peritumorala sau au penetrat in structurile invecinate,
au un carcater surd, profund, cu localizare in fosa si flancul drept.
C. tabloul clinic este dominat de anemia secundara hemoragiilor oculte, tradusa prin astenie fizica, dispnee,
inapatenta.
D. tulburarile de tranzit sunt frecvente, indeosebi in localizarile pe colonul ascendent.
E. cancerul ulcerat al valvulei ileo-cecale determina accelerarea tranzitului intestinal, cu diaree.
(pag. 1671)
C1330075. Durerea in cancerul de colon are urmatoarele caracteristici:

A. in fazele incipiente este intensa foarte precis localizata in vecinatatea tumorii.
B. devine intermitenta si sub forma de crampe in starile subocluziv-ocluzive.
C. frecvent bolnavii cu dureri abdominale colicative au greturi si balonari.
D. in fazele incipiente este vaga si putin precisa ca localizare.
E. durerea constanta este semn al extensiei locale si fixarii la organele invecinate.
(pag. 1671)
C1430076. Tumorile localizate pe colonul drept

A. Duc frecvent la tulburari de transit intestinal
B. Determina un tablou clinic dominat de anemie
C. Pot fi uneori confundate cu pastronul apendicular
D. Se pot complica cu fistule gastro-colonice
E. Sunt localizarile cele mai frecvente in cancerul de colon
(pag. 1671-1672)
C1430077. Testele screening specifice pentru depistarea cancerului de colon la subiectii asimptomatici
cu risc cuprind:
A. Irigografia
B. Radiografia pulmonara
C. Tomografia computerizata
D. Testul sangerarilor oculte
E. Fosfataza alcalina
(pag. 1675)
C1430078. Dezavantajele abordului laparoscopic in tumorile colonului sunt:

A. Riscul nedepistarii intraoperatorii a metastazelor la distanta
B. Reluarea mai tardiva a activitatii pacientului
C. Suferinta mai mare a functiei respiratorii
D. Riscul aparitiei metastazelor la inciziile pentru trocare
E. Imposibilitatea administrarea precoce de citostatice
(pag. 1682-1683)
C1430079. In vederea tratamentului chirurgical al cancerului de colon, preoperator trebuie evaluati

urmatorii parametrii:
A. Explorarea campurilor pulmonare
B. Fixitatea tumorii
C. Detectarea metastazelor hepatice
D. Prezenta metastazelor peritoneale
E. Nivelul antigenului carcinoembrionar
(pag. 1676)
C1430080. Despre epidemiologia cancerului de colon se poate afirma ca:

A. Este mult mai frecventa la barbati decat la femei
B. Pe glob, cea mai mica incidenta se intalneste in Asia si Africa
C. Decada de varsta cea mai frecventa : 50-59 de ani
D. Frecventa mai mare se intalneste in mediul rural decat cel urban
E. Distributia pe sexe este aproximativ egala
(pag. 1665)
C1430081. Factorii etiologici incriminati in aparitia cancerului de colon, cuprind:

A. dieta bogata in fibre vegetale si celuloza
B. dieta saraca in K
C. colecistectomia
D. consumul exagerat de alcool
E. lipsa grasimilor animale din alimentatie
(pag. 1666)
C1430082. Complicatiile locale specifice cancerului de colon cuprind:

A. Perforatii diastatice
B. Tromboze ale sistemului portal
C. Extensia regionala si metastazarea
D. Abcese hepatice
E. Hemoragii digestive superioare
(pag. 1676)
C1530083. Cum se poate caracteriza extensia directa a bolii neoplazice maligne a colonului:
A. se realizeaza prin submucoasa;
B. se realizeaza atat in sens longitudinal cat si tranversal in profunzime;
C. celulele maligne se pot detasa spontan grefandu-se oriunde la nivelul mucoasei;
D. invazia longitudinala depaseste cu 10 cm limita macroscopica a tumorii;
E. in extensia radiala, cancerul localizat pe partea retroperitoneala a colonului invadeaza duodenul, ureterul,
muschiul psoas.
(pag. 1668)
C1530084. Caile de diseminare ale cancerului de colon sunt:

A. directa, prin continuitate si contiguitate;
B. limfatica;
C. arteriala;
D. perineurala;
E. peritoneala.
(pag. 1668)
C1530085. Cum caracterizati cancerul de colon stang:

A. localizarea cea mai frecventa a bolii neoplazice maligne a colonului;
B. frecvent tumori cu diametre mici infiltrative si stenozante,
C. frecvent tumori voluminoase ulcero-vegetante;
D. constipatie cu evolutie de scurta durata intrerupta de debacluri diareice;
E. tranzit intestinal accelerat cu diaree.
(pag. 1672)
C1530086. Care dintre urmatoarele sunt simptome si semne particulare cancerului de colon drept:
A. anemia secundara hemoragiilor oculte;
B. dureri surde profunde, localizate in fosa iliaca dreapta si flancul drept;

C. greturi, varsaturi si oprirea tranzitului intestinal;
D. accelerarea tranzitului intestinal in cancerul valvulei ileo-cecale;
E. hepatosplenomegalie.
(pag. 1672)
C1530087. Caracteristicile anatomo-patologice ale formei ulcerative a cancerului de colon sunt:

A. ulceratie cu margini neregulate;
B. crater frecvent cu baza necrotica;
C. poate interesa mai mult de o patrime din circumferinta colonului;
D. prezenta tendintei infiltrarii peretelui colonului in profunzime;
E. nu prezinta riscul perforatiei la nivelul cavitatii abdominale sau al penetrarii in organele adiacente.
(pag. 1667)
C1630088. Intarzierea diagnosticului in cancerul de colon este determinata in principal de urmatorii

factori:
A. bolnav
B. medic
C. spital
D. religie
E. rasa
(pag. 1675)
C1630089. Factorii locali care pot duce la dehiscentele de anastomoza in cancerele colonului sunt:
A. hipoproteinemia
B. tratamentul cu steroizi
C. anastomoza sub tensiune
D. uremia
E. stenoza distal de anastomoza
(pag. 1682)
C1630090. In cancerele colonului supravietuirea in timp depinde de urmatorii factori:

B. caracteristicile patologice ale cancerului
C. extensia rezectiei
D. aspectul clinic
E. sexul bolnavului
(pag. 1683)
C1630091. Terapia adjuvanta in cancerul de colon implica:

A. hormonoterapie
B. radioterapie
C. imunoterapie
D. chimioterapie
E. psihoterapie
(pag. 1683)
C1630092. In cancerele colonului, in cazul existentei a unui numar de peste 4 metastaze diseminate in
ambii lobi se impune:
A. alcoolizare
B. crioterapie
C. extirpare
D. chimioterapie
E. ischemii hepatice intermitente
(pag. 1681)
C1630093. Cancerul unghiului splenic se caracterizeaza prin:

A. poate metastaza in ganglionii hilului splenic
B. poate metastaza in ganglionii celiaci
C. impune splenopancreatectomia stanga
D. impune duodenopancreatectomie
E. poate metastaza in ganglionii retropancreatici
(pag. 1679)
C2230094. Riscul crescut al cancerului de colon este pus în legătură cu următorii factori alimentari :
A. regimul alimentar occidental sărac în fibre celulozice
B. regim alimentar hidrolactozaharat
C. creştera secreţiei de acizi biliari postcolecistectomie
D. dieta bogată în grăsimi animale
E. lipsa vegetalelor, în special a celor din familia cruciferelor (varza)
(pag. 1666)
C2230095. Care sunt tipurile macroscopice de cancere colorectale?

A. forma anulară sau stenozantă
B. forma coloidă
C. forma difuz infiltrativă
D. forma conopidiformă
E. forma hemoragică
(pag. 1667)
C2230096. Aspectul macroscopic al formei coloide al cancerului colorectal poate fi:

A. polipoid
B. infiltrativ
C. ulcerativ
D. lobulat
E. stenozant
(pag. 1667)
C2230097. Tumorile de pe peretele anterior al intestinului gros, prin extensie directă pot penetra în
următoarele organe :
A. intestinul subţire
B. duoden
C. stomac
D. ureter
E. organele pelvine
(pag. 1668)
C2230098. Carcinoamele localizate pe partea retroperitoneală a colonului, în extensia radială, pot

invada următoarele structuri:
A. duodenul
B. ficatul
C. ureterul
D. muşchiul iliac
E. pancreasul
(pag. 1668)
C2230099. Conform stadializării Dukes-Coller a cancerului de colon în stadiul B1 tumoarea are

următoarele caracteristici :
A. prinde musculara proprie
B. nu dă metastaze ganglionare
C. depăşeşte musculara proprie
D. nu depăşeşte musculara mucoasei
E. cu metastaze limfoganglionare
(pag. 1669)
C2230100. Conform stadializării Dukes-Coller a cancerului de colon în stadiul B2 tumoarea are

următoarele caracteristici:
A. tumoarea depăşeşte musculara proprie
B. cu metastaze limfoganglionare
C. nu dă metastaze în limfonoduli
D. caracterizează cazurile cu metastaze la distanţă
E. tumoarea nu depăşeşte musculara mucoasei
(pag. 1669)
C2230101. Care dintre următoarele examinări sunt folosite ca teste screening la subiecţii
asimptomatici, cu sau fără cancer de colon?
A. testul sângerării oculte
B. colonoscopia
C. irigografia
D. ecografia abdominală
E. markerii tumorali
(pag. 1675)
C2230102. Care sunt căile de extindere (diseminare) a cancerului de colon?

A. arterială
B. venoasă
C. perineurală
D. perineală
E. intralumenală
(pag. 1668)
C2230103. Diseminarea limfatică constituie modul obişnuit de extindere în cancerul de colon. După
invazia reţelei intraparietale, diseminarea cuprinde succesiv următorii ganglioni :
B. ganglionii epicolici
C. ganglionii de la rădăcina mezenterului
D. ganglionii paracolici
E. ganglionii intermediari şi regionali (centrali)
(pag. 1668)
C2230104. După care din următoarele aspecte chimio-patologice putem aprecia dacă unui pacient cu
cancer de colon i s-a făcut o operaţie curativă sau paleativă?
A. diseminarea limfatică
B. diseminare locală
C. diseminare venoasă
D. stenoza
E. perforaţia
(pag. 1670)
C2230105. De care dintre următorii factori depinde simptomatologia clinică a cancerului de colon ?
B. mărimea tumorii
C. diseminarea limfatică
D. diseminarea venoasă
E. tipul tumorii (adenocarcinom, adenocarcinom mucinos, etc.)
(pag. 1670)
C2230106. Care sunt manifestările generale la un bolnav cu cancer de colon?

A. slăbire
B. scăderea capacităţii de efort fizic şi intelectual
C. astenie
D. cefalee
E. anemie
(pag. 1670)
C2230107. Cancerul ulcerat al valvulei ileocecale, prin incotinenţa acesteia determină următoarele
semne particulare:
A. constipaţie
B. accelerarea tranzitului intestinal
C. hemoragii oculte
D. diaree
E. durere
(pag. 1671)
C2230108. La un bolnav cu cancer de colon, examinările obişnuite de laborator nu oferă elemente

specifice pentru diagnostic, dar putem găsi :
A. hipoproteinemie
B. anemie hipocromă microcitară de tip feripriv
C. VSH crescut
D. fosfataza alcalină scăzută
E. γ-glutanil-transpeptidaza scăzută
(pag. 1673)
C2230109. Imaginile obişnuite oferite de irigografie la bolnavii cu cancer de colon sunt :

A. stopul
B. lacuna
C. stenoza
D. lipsa peristalticii
E. dilatarea suprastenotică
(pag. 1673)
C2230110. În care din următoarele situaţii este indicată colonoscopia, la un bolnav cu suspiciune de
cancer de colon?
A. irigografie negativă la un pacient cu simptome caracteristice de cancer
B. boală diverticulară fără aspect tumoral la examenul radiologic
C. irigografie pozitivă, pentru depistarea tumorilor sincrone
D. când radiologul nu are experienţă
E. pentru depistarea ulceraţiilor perineoplazice
(pag. 1674)
C2230111. Care este atitudinea de urmat la un pacient cu simptome de cancer, la care irigografia şi
colonoscopia sunt negative :
A. repetarea examinărilor pe un colon foarte bine pregătit sau schimbarea examinatorului
B. dacă şi după o a doua examinare rezultatele sunt negative, se recomandă examinarea întregului tract
intestinal, în particular a intestinului subţire (boala Crohn)
C. efectuarea unei irigografii în strat subţire
D. efectuarea unei colonoscopii cu un colonoscop mai flexibil
E. în final, dacă examinările anterioare sunt negative, se recomandă laparoscopia cu examenul endoscopic
concomitent
(pag. 1674)
C2230112. La un pacient cu cancer de colon, ecografia abdominală poate evidenţia următoarele

elemente cu valoare de diagnostic :
A. tumora, dar mai puţin gradul ei de extensie
B. metastazele hepatice între 0,5 – 1 cm ø
C. metastazele hepatice peste 1 cm ø
D. metastazele ganglionare de peste 1 cm ø
E. ascita carcinomatoasă
(pag. 1674)
C2230113. La un bolnav cu cancer de colon, rezonanţa magnetică, superioară ecografiei şi tomografiei

computerizate poate evidenţia următoarele elemente :
A. tumoarea
B. metastazele
C. gradul de extensie al tumorii
D. ascita carcinomatoasă
E. deosebeşte angiomul de metastaze
(pag. 1674)
C2230114. Care sunt complicaţiile generale în evoluţia unui bolnav cu cancer de colon:
A. metastaze osoase
B. abcese hepatice
C. infecţia peritumorală cu abcese peritumorale
D. fistulele colonice externe
E. tromboze ale teritoriului portal
(pag. 1676)
C2230115. În care dintre situaţiile următoare se contraindică pregătirea preoperatorie prin metoda de
ingestie a soluţiilor saline (wash out), la bolnavii cu cancer de colon ?
A. la bolnavii cardiaci
B. hipertensivi
C. renali
D. cu afecţiuni hepatice
E. cu afecţiuni respiratorii severe
(pag. 1677)
C2230116. Care sunt factorii care influenţează nefavorabil procesul cicatrizării suturilor colonice la
bolnavii cu cancer de colon?
A. riscul vascular
B. folosirea suturilor mecanice
C. riscul structural (perete colonic subţire)
D. riscul septic (conţinut colonic bogat în floră microbiană)
E. riscul biologic (canceroşi, taraţi)
(pag. 1678)
C2230117. Scopul tratamentului chirurgical în cancerul de colon este:

A. prevenirea recidivelor tumorale locoregionale
B. exereza tumorii cu un segment de intestin
C. exereza largă a tumorii şi segmentului colonic purtător
D. îndepărtarea ariei ganglionare de drenaj
E. restabilirea continuităţii tubului digestiv
(pag. 1678)
C2230118. În cazul operaţiilor radicale pentru cancer de colon, hemicolectomia dreaptă presupune:
A. îndepărtarea ultimilor 15 cm din ileonul terminal, cecul, ascendentul şi 1/3 proximală a colonului transvers
B. îndepărtarea ultimilor 10 cm din ileonul terminal, cecul, ascendentul şi 1/3 proximală a colonului transvers
C. ligatura şi secţionarea arterei ileocolice, arterei colice drepte şi a ramurii drepte a colicei medii
D. ligatura şi secţionarea arterei mezenterice inferioare
E. îndepărtarea cecului, ascendentului şi a jumătăţii drepte din transvers
(pag. 1678)
C2230119. În tumorile ocluzive ale colonului drept, în funcţie de factorii de risc ai bolnavului, se poate
practica următorul tip de intervenţie chirurgicală :
A. cecostomie
B. ileostomie
C. hemicolectomie dreaptă cu ileotransverso-anastomoză
D. jejunostomie
E. ileosigmoido-anastomoză
(pag. 1681)
C2230120. În ocluziile tumorale ale colonului stâng, în funcţie de posibilităţile de pregătire locală şi de
starea generală a bolnavului, se recomandă :
A. colectomie segmentară tip Hartmann
B. trasversostomie degajatorie
C. colectomie subtotală
D. colostomie de degajare
E. pregătirea preoperatorie a colonului cu rezecţie oncologică şi anastomoză într-un timp
(pag. 1681)
C2230121. Factorii generali incriminaţi în dehiscenţa anastomozei, complicaţie postoperatorie în

chirurgia cancerului de colon, sunt:
A. deficit de vitamina C
B. anastomoza sub tensiune
C. uremia
D. hipercolesterolemia
E. hipoproteinemia
(pag. 1682)
C2230122. De care dintre următorii factori depinde supuraţia plăgilor operatorii în chirurgia cancerului
de colon ?
A. tipul de intervenţie chirurgicală
B. durata operaţiei
C. stadiul evolutiv al tumorii colonice
D. îngrijirile postoperatorii
E. izolarea câmpului operator în timpul intervenţiilor chirurgicale
(pag. 1682)
C2230123. Avantajele chirurgiei laparoscopice pentru cancerul colonic sunt următoarele:

A. este un bun mijloc diagnostic
B. durata intervenţiei chirurgicale scade
C. risc scăzut de apariţie a metastazelor la inciziile pentru trocare
D. durerea scade în intensitate şi durată
E. funcţia aspiratorie suferă mai puţin
(pag. 1682)
C2230124. Indicaţiile actuale ale intervenţiilor laparoscopice pe colon şi rect sunt următoarele:
A. volvulus
B. boală inflamatorie
C. scop diagnostic
D. colon aton
E. carcinom rectal
(pag. 1683)
C2230125. Supravieţuirea în timp a bolnavilor operaţi de cancer colonic depinde de următorii factori:
B. sex
C. vârstă
D. durata intervenţiei chirurgicale
E. extensia rezecţiei
(pag. 1683)
C2230126. Caracteristicile leiomiosarcomului cu localizare colonică sunt următoarele:

A. tendinţă crescută de infiltrare
B. are suprafaţă netedă
C. provine din stratul muscular al colonului
D. răspunde bine la chimioterapie
E. este radiorezistent
(pag. 1683-84)
C2230127. După aspectul radiologic, limfoamele colonice trebuie diferenţiate de:

A. boala Crohn
B. colitele ulcerative pseudopolipoase
C. polipoza colonică
D. schistosomiază
E. hiperplazia limfoidă nodulară
(pag. 1685)
C2230128. Tumorile colonice ce secretă 5-hidroxitriptamină şi histamină se manifestă clinic prin

sindromul carcinoid. Acesta cuprinde :
A. constipaţie
B. hiperemie cutanată
C. bronhospasm
D. dureri abdominale
E. simptome cardiopulmonare date de leziuni valvulare cardiace
(pag. 1684)
C2230129. Anatomo-clinic, limfomul malign cu localizare colonică, se prezintă sub formă:

A. vegetantă
B. polipoidă
C. ulcerată
D. difuză
E. ulcero-vegetantă
(pag. 1685)
C2230130. Privind etiologia carcinomului cu celule scuamoase cu localizare colonică au fost enunţate
mai multe teorii implicând următorii factori :
A. boala Crohn
B. schistosomiaza
C. resturi de celule embrionare
D. colita ulceroasă cu evoluţie îndelungată
E. metaplazia celulelor apicale ale epiteliului glandular
(pag. 1684-85)
C2230131. Stadiul II al leiomiosarcomului cu localizare colonică cuprinde:

A. tumori subseroase
B. ulceraţii intralumenale
C. infiltrarea structurilor învecinate
D. tumoare limitată la peretele intestinal
E. tumori extinse dincolo de peretele intestinal
(pag. 1684)
C2330132. Din punct de vedere anatomo-patologic aspectul macroscopic al formei polipoide a

cancerului de colon are urmatoarele caracteristici:
A. nu proemina in lumenul intestinal
B. leziunile polipoide sunt localizate mai frecvent pe colonul descendent.
C. Rar sunt asociate cu forma infiltrativa.
D. Leziunile polipoide sunt localizate mai frecvent pe cec si colonul ascendent.
E. Are aspect lobulat cu lobuli de diferite marimi.
(pag. 1667)
C2330133. Forma difuz infiltrativa a cancerului de colon are urmatoarele caracteristici:

A. Este in mod obisnuit un cancer extins care infiltreaza peretele pe cel putin 6-8 cm.
B. Aspectul este similar linitei plastice a stomacului.
C. Rar mucoasa prezinta zone ulcerative.
D. Reprezinta forma cea mai rar intilita comparativ cu celelalte forme de cancer de colon.
E. Este o leziune circulara care variaza ca intindere, cu tendinta la ulcerare.
(pag. 1667)
C2330134. Dupa criteriile lui Dukes si Grinnell gradul I de diferentiere al cancerului de colon acre
A. celulele tumorale maligne sunt mai intesate dar pastreaza modelul glandular.
B. are aspectul unui adenom cu proliferare epiteliala activa.
C. componenta maligna intrerupe muscularis mucosae.
D. celulele sunt asezate in cercuri neregulate.
E. celulele prezinta nuclei profunzi cu frecvente mitoze.
(pag. 1668)
C2330135. Dupa criteriile de diferentiere ale lui Dukes si Grinnell pentru cancerul de colon gradul II de
diferentiere corespunde urmatoarelor caracteristici:
A. Celulele tumorale maligne sunt mai intesate, dar pastreaza inca modelul glandular.
B. Peretii glandelor sunt formati din unul sau doua straturi groase, cu nuclei profunzi si cu rare mitoze
neregulate.
C. Aspectul este asemanator unui adenom cu proliferare epiteliala activa,componenta maligna intrerupe
muscularis mucosae.
D. Celulele sunt asezate in cercuri neregulate.
E. Celulele prezinta frecvente mitoze si nu respecta structura glandulara.
(pag. 1668)
C2330136. Urmatoarele afirmatii referitoare la calea de diseminare prin extensie directa a cancerului de
colon sunt adevarate:
A. Extensia prin submucoasa se face progresiv, in sens longitudinal sau transversal, in profunzime sau in
suprafata.
B. Invazia longitudinala depaseste cu 10 cm li;ita macroscopica a tumorii.
C. Invazia circumferentiala poate produce stenoze.
D. Constituie modul obisnuit de diseminare a cancerului de colon.
E. Invazia radiala (in profunzime) afecteaza secvential planurile peretelui colonic.
(pag. 1668)
C2330137. In clasificarea Dukes-Coller pentru stadializarea cancerului de colon stadiul B2 are

A. Tumora nu depaseste musculara mucosei si nu da metstaze in ganglioni
B. Tumora prinde musculara proprie si nu da metastaze in ganglioni.
C. Tumora depaseste musculara proprie
D. Tumora nu da metastaze in limfoganglioni
E. Tumora prinde musculara proprie si da metastaze in limfoganglioni.
(pag. 1669)
C2330138. hemoragia in cancerul de colon are urmatoarele caracteristici:

A. Este rara in cancerul de colon.
B. Poate fi evidenta sau oculta.
C. Este intotdeuna evidenta.
D. In leziunile proximale singele este de culoare inchisa
E. In tumorile de pe descendent sau sigmoid este de culoare rosu proaspat.
(pag. 1671)
C2330139. Cancerul de colon sting are urmatoarele caracteristici clinice:

A. Tabloul clinic este dominat de durere cu caracter colicativ localizata in hipocondrul drept.
B. Anemia este foarte frecventa datorita hemoragiilor de la nivelul tumorii
C. Tumorile sunt de obicei stenozante, manifestarile clinice fiind dominate de tulburarile de tranzit.
D. Constipatia cu evolutie de scurta durata, progresiva,poate fi intrerupta de debacluri diareice.
E. Reactia inflamatorie peritumorala este mai rara decit in localizarile pe colonul drept.
(pag. 1672)
C2330140. Urmatoarele afirmatii referitoare la dozarea antigenului carcino-embrionar in cancerul de

colon sunt adevarate:
A. dozarea antigenului carcino-embrionar nu a indreptatit sperantele aparute odata cu descoperirea lui.
B. Dozarea antigenului carcino-embrionar este foarte valoroasa din punct de vedere diagnostic.
C. Antigenul carcino-embrionar nu are specificitate de boala si nici de organ.
D. Numai o valoare foarte crescuta a antigenului carcino-embrionar este sugestiva pentru un cancer epitelial.
E. Dozarea antigenului carcino-embrionar este importanta pentru urmarirea postoperatorie.
(pag. 1673)
C2330141. Urmatoarele afirmatii referitoare la explorarile paraclinice in cancerul de colon sunt

adevarate:
A. Determinarea singerarilor oculte in materiile fecale nu poate fi considerata ca un mijloc de diagnostic.
B. Irigografia este metoda radiologica cea mai eficienta pentru diagnosticul cancerului de colon.
C. Colonoscopia da posibilitatea investigarii vizuale directe a intregului colon si permite recoltarea de material
bioptic.
D. Asocierea colonoscopiei cu irigografia ridica corectitudinea diagnosticului la 80%.
E. Ecografia abdominala poate evidentia tumora, dar mai putin gradul ei de extensie.
(pag. 1673)
C2330142. Populatia cu risc privind cancerul colorectal este reprezentata de categoriile:

A. persoane cu risc scazut, pacientii sub 30 de ani, fara antecedente canceroase.
B. persoane cu risc mediu, pacientii de peste 40 de ani, fara antecedente canceroase.
C. persoane cu risc crescut, pacientii diagnosticati cu colita ulcerativa a colonului sting cu un istoric de cel
putin 15 ani.
D. persoane cu risc cresut, pacientii diagnosticati cu polipoza familiala.
E. persoane cu risc crescut, pacientii cu istoric de cancer de colon sau genital in antecedente.
(pag. 1675)
C2330143. Complicatiile cancerului de colon sunt:

A. Infectia peritumorala cu reactie sclerolipomatoasa hipertrofica sau cu abcese peritumorale.
B. Peritonita generalizata
C. Fistulele colonice interne sau externe
D. Subocluzii sau ocluzii intestinale
E. Hemoragii digestive superioare.
(pag. 1676)
C2330144. Scopul tratamentului chi.rurgical in cancerul de colon este urmatorul:

A. Exereza larga atumorii si segmentului colonic purtator
B. Indepartarea ariei ganglionare de drenaj numai pentru colonul drept.
C. Indepartarea ariei ganglionare de drenaj.
D. Rezectie limitata a segmentului de colon afectat (pina la 5 cm de tumora, proximal si distal).
E. Restabilirea continuitatii tubului digestiv.
(pag. 1678)
C2330145. Supravietuirea in timp in cancerul de colon depinde de:

A. Caracteristicile patologice ale cancerului (stadiu evolutiv si grad de diferentiere).
B. Localizarea tumorii.
C. Extensia rezectiei.
D. Sex.
E. Virsta.
(pag. 1683)
C2330146. Urmatoarele date referitoare la distributia topografica a cancerului de colon sunt incorecte:
A. aproximativ 30% din cancerul de colon se localizeaza in sigmoid
B. aproximativ 50% din cancerul de colon se localizeaza in sigmoid
C. 25% din cancerul de colon se localizeaza pe colonul drept
D. 25% din cancerul de colon se localizeaza pe colonul transversm flexura splenicam colon descendent si
flexura hepatica
E. 10% din cancerul de colon se localizeaza pe colonul drept (cec si ascendent)
(pag. 1665)
C2330147. Urmatoarele afirmatii referitoare la carcinoamele sincrone de colon nu sunt corecte:

A. Fiecare tumora trebuie sa fie distincta si sa nu fie metastaza celeilalte.
B. Tumorile diagnosticate pe parcursul a 2 ani sunt considerate sincrone.
C. Tumorile diagnosticate pe parcursul a 12 luni sunt considerate sincrone
D. tumorile diagnosticate pe parcursul a 6 luni sunt considerate sincrone.

E. Incidenta carcinomului sincron de colon variaza intre 1,55 si 8%.
(pag. 1665)
C2330148. Urmatoarele elemente din dieta nu sunt incriminate in etiologia cancerului de colon:
A. Lipsa vegetalelor in special a celor din familia cruciferelor.
B. Dieta saraca in grasimi animale.
C. Deficienta de seleniu accentuata de un aport crescut de zinc si fluoruri.
D. Dieta saraca in fier
E. Regimul alimentar sarac in fibre celulozice
(pag. 1666)
C2330149. Din punct de vedere macroscopic forma ulcerativa a cancerului de colon are urmatoarele
caracteristici:
A. Are margini netede bine conturate imprecis conturate care proemina in relief.
B. Are margini netede bine conturate care nu proemina in relief.
C. Are marginile crescute in relief, neregulate, cu baza necrotica.
D. Are forma circulara sau ovalara
E. Are aspect similar linitei plastice a stomacului.
(pag. 1667)
C2530150. Caracteristicile formei anatomo-patologice stenozante a cancerului colonului sunt:

A. leziune circulară cu întindere variată la nivelul lumenului digestiv
B. leziune extinsă ce infiltrează obişnuit peretele intestinal cu respectarea mucoasei
C. leziunile extinse se întâlnesc frecvent la nivelul rectului
D. leziunile scurte interesează frecvent colonul transvers şi descendent
E. se complică frecvent cu ocluzii intestinale
(pag. 1667)
C2530151. Extensia directă a unei tumori maligne a colonului presupune:

A. extensie progresivă prin submucoasă în sens longitudinal, transversal şi radial
B. afectarea secvenţială a planurilor peretelui colonului
C. invazia duodenului, rinichiului şi a muşchiului psoas, în cazul tumorii dezvoltate la nivelul peretelui
retroperitoneal
D. influenţează diseminarea limfatică
E. complicaţia cea mai frecventă este hemoragia digestivă inferioară
(pag. 1668)
C2530152. Diseminarea limfatică a unei tumori maligne a colonului se caracterizează prin:

A. reprezintă modul obişnuit de extindere a unei tumori maligne a colonului
B. presupune în mod obligatoriu invadarea reţelei intraparietale limfatice, a ganglionilor epicolici, paracolici
intermediari şi centrali
C. depide de diametrul tumoral
D. depinde de gradul de diferenţiere al tumorii şi de extensia radială
E. nu se poate dezvolta o metastază la distanţă fără invazia ganglionilor regionali ai unei tumori colonice
(pag. 1668)
C2530153. Diseminarea intraluminală a unei tumori maligne a colonului presupune:

A. detaşarea spontană a celulelor maligne în timpul examinării endocopice sau a manevrelor intraoperatorii
B. grefarea celulelor maligne la orice nivel al mucoasei colonice
C. se poate preveni prin ligaturarea primară a pediculilor vasculari
D. poate constitui cauza recidivei bolii neoplazice maligne
E. poate fi cauza diseminării hepatice şi pulmonare
(pag. 1669)
C2530154. Următoarele caracteristici ale unei formaţiuni tumorale maligne dezvoltate la nivelul
colonului vor fi descrise de către medicul specialist anatomo-patolog:
A. descriere de ansamblu
B. diseminarea locală
C. diseminarea limfatică
D. tipul histopatologic
E. diseminarea metastatică la nivelul ficatului
(pag. 1670)
C2530155. Următoarele caracteristici privind diseminarea locală a unei formaţiuni tumorale maligne
dezvoltate la nivelul colonului vor fi descrise de către medicul specialist anatomo-patolog:
A. diametrul axial şi transvers al tumorii
B. limitarea procesului neoplazic malign la nivelul mucoasei
C. invazia organelor adiacente
D. numărul de ganglioni limfatici adiacenţi segmentului colonului invadaţi de tumoră
E. numărul limfonodulilor metastazaţi
(pag. 1670)
C2530156. Următoarele caracteristici privind diseminarea limfatică a unei formaţiuni tumorale maligne
dezvoltate la nivelul colonului vor fi descrise de către medicul specialist anatomo-patolog:
A. numărul de ganglioni limfatici adiacenţi segmentului colonului invadaţi de tumoră
B. numărul limfonodulilor metastazaţi
C. depozite tumorale prezente extramural dar nu în limfonoduli
D. prezenţa limfocitelor peritumoral
E. absenţa limfocitelor peritumoral
(pag. 1670)
C2530157. Următoarele manifestări clinice sunt datorate formei stenozante a cancerului colonului:
A. frecvent, debut insidios cu alternanţa constipaţie – diaree
B. debut acut cu constipaţie recentă
C. dureri abdominale colicative cu debut brusc
D. formaţiune tumorală decelabilă prin tuşeu rectal la nivelul fundului de sac Douglas
E. apărare sau contractură musculară abdominală
(pag. 1670)
C2530158. Următoarele manifestări clinice sunt datorate formei hemoragice a cancerului colonului:
A. paloare tegumentară
B. transpiraţii reci, senzaţie de sete, uscăciunea mucoaselor
C. hipertensiune arterială
D. rectoragii cu sânge proaspăt
E. melenă
(pag. 1671)
C2530159. Precizaţi care tulburări funcţionale sunt comune tuturor localizărilor tumorilor maligne ale
colonului:
A. tulburări de tranzit
B. durere
C. vărsături
D. anemie
E. hemoragie
(pag. 1671)
C2530160. Care sunt caracteristicile durerii datorate unei formaţiuni tumorale maligne a colonului:
A. durere abdominală vagă iniţial şi puţin precisă ca localizare
B. durere intermitentă sub formă de crampe
C. durerea constantă reprezintă semnul extensiei locale
D. dureri ce iradiază în spate, în cazul tumorilor ce invadează retroperitoneul
E. durerea se remite în momentul în care formaţiunea tumorală colonică penetrează în organele vecine
(pag. 1671)
C2530161. Tabloul clinic al cancerului colonului drept este dominat de:

A. tumori mici stenozante care determină tulburări de tranzit
B. anemie secundară hemoragiilor oculte
C. dureri surde profunde localizate la nivelul fosei iliace drepte şi flancului drept
D. dureri vii localizate la nivelul fosei iliace drepte şi flancului drept
E. simptome “de împrumut” datorate raportului intim cu stomacul, pancreasul şi colecistul
(pag. 1671)
C2530162. Tabloul clinic al cancerului colonului transvers este dominat de:

A. tumoră voluminoasă usor palpabilă
B. simptome “de împrumut” datorate raportului intim cu stomacul, pancreasul şi colecistul
C. sângerare abundentă sub formă de rectoragii
D. hemoragii oculte, persistente
E. în evoluţie pot apare fistule jejuno-colonice, colo-vezicale şi gastro-colonice
(pag. 1672)
C2530163. Tabloul clinic al cancerului colonului stâng este dominat de:

A. frecvent, tumori mici de volum nepalpabile clinic
B. tulburări de tranzit intestinal, cu predominanţa constipaţiei
C. materii fecale ce conţin striuri de sânge sau mucus
D. scaune creionate
E. frecvent, sângerare abundentă sub formă de rectoragii
(pag. 1665)
C2530164. Următoarele simptome reprezintă acuze determinate de diseminarea la distanţă a cancerului

colonului :
A. dureri osoase
B. tulburări de tranzit
C. acantoza nigricans
D. tromboflebite migratorii
E. adenopatie supraclaviculară
(pag. 1672)
C2530165. Următoarele modificări ale explorărilor paraclinice pot apare în cancerul colonului:
A. anemie hipocromă, microcitară
B. leucopenie
C. trombocitopenie
D. VSH crescut
E. Valori normale ale proteinelor serice
(pag. 1673)
C2530166. Care sunt principiile profilaxiei trombozei venoase profunde şi a trombo-embolismului

pulmonar în cancerul colonului, in perioada postoperatorie:
A. drenaj postural al membrelor inferioare

B. mobilizare precoce postoperatorie
C. scăderea activităţii protrombinei
D. ingestia unei soluţii de manitol
E. suprimarea funcţiei plachetare
(pag. 1677)
C2530167. Următoarele sunt complicaţii locale ale unui cancer al colonului:

A. apariţia metastazelor hepatice
B. fistule colonice
C. ocluzia intestinală
D. abcesul hepatic
E. septicemia
(pag. 1676)
C2530168. Atitudinea chirurgicală faţă de metastazele hepatice cu punct de plecare cancerul colonului
este următoarea
A. un număr de până la 5 metastaze, indiferent de localizare, se îndepărtează chirurgical odată cu tumora
primitivă
B. când există mai mult de 3 metastaze, indiferent de localizare, extirparea lor chirurgicală este contraindicată
C. dacă există 4 metastaze, indiferent de localizare, acestea vor fi îndepărtate odată cu tumora primitivă
D. dacă există 5 metastaze, indiferent de localizare, acestea vor fi tratate prin alcoolizare, crioterapie sau
chimioterapie
E. dacă există metastaze multiple limitate la un singur lob, se practică hepatectomie dreaptă sau stângă
(pag. 1681)
C2530169. Complicaţiile unei intervenţii chirurgicale pentru un cancer al colonului sunt:

A. leziunile splinei apărute în timpul unei hemicolectomii transverse
B. contaminarea cavităţii peritoneale cu conţinut septic colonic
C. leziuni ale duodenului cu ocazia unei hemicolectomii drepte
D. leziuni ale aortei descendente cu ocazia unei hemicolectomii drepte
E. leziuni splenice cu ocazia unei hemicolectomii stângi
(pag. 1681)
C2530170. Avantajele unei intervenţii chirurgicale laparoscopice pentru un cancer al colonului sunt:
A. posibilitatea crescută de depistare intraoperatorie a unor tumori sincrone
B. frecvenţa redusă a complicaţiilor postoperatorii
C. durata redusă de spitalizare
D. diminuarea riscului de apariţie a metastazelor
E. consum redus de medicamente
(pag. 1682)
C2530171. Dezavantajele unei intervenţii chirurgcale laparoscopice pentru un cancer al colonului sunt:
A. durata crescută de spitalizare
B. creşterea duratei intervenţiei chirurgicale
C. convalescenţă de lungă durată
D. riscul nedepistării intraoperator a unor metastaze hepatice
E. consum crescut de medicamente
(pag. 1682)
C2530172. Metodele de tratament ale tumorilor carcinoide cu localizare la nivelul colonului sunt:
A. intervenţia chirurgicală radicală
B. chimioterapia antineoplazică sistemică
C. hormonoterapia
D. rezecţia chirurgicală a metastazelor
E. intervenţii chirurgicale radicale, extinse, chiar şi în prezenţa metastazelor
(pag. 1684)
C2530173. Hemicolectomia dreaptă se recomandă pentru următoarele localizări ale cancerului

colonului
A. cecală
B. flexură splenică
C. 1/3 medie a colonului transvers
D. 1/3 proximală a colonului transvers
E. colon ascendent
(pag. 1678)
C2530174. Următoarele afirmaţii referitoare la utilizarea antigenului carcino-embrionar în diagnosticul

şi monitorizarea evoluţiei şi tratamentului cancerului colonului sunt false:
A. este specific pentru cancerul colonului
B. dozarea sa este importantă pentru urmărirea postoperatorie a bolnavilor care au prezentat valori crescute
preoperator şi la cre a fost efectuată o intervenţie chirurgicală cu intenţie de radicalitate
C. o valoare normală exclude diagnosticul de cancer intestinal
D. creşteri moderate al valorii sale pot fi sugestive pentru cancerul colonului
E. nu prezintă creşteri ale valori sale în afecţiuni benigne
(pag. 1673)
C2530175. Imaginea lacunară prezentă la irigografie poate semnifica:

A. proces proliferativ malign care interesează toată circumferinţa colonului
B. prezenţa unui bolus fecal
C. prezenţa unui polip al colonului
D. distorsiune a colonului pelvin
E. invaginaţia intestinală
(pag. 1673,)
C2530176. Următoarele categorii T ale sistemului de stadializare a cancerului colonului caracterizează

stadiul II:
A. T1
B. T2
C. T3
D. T4
E. T5
(pag. 1670)
C2530177. Stenoza prezentă la irigografie poate semnifica

A. strictură ischemică
B. prezenţa unui limfom al colonului
C. prezenţa unui polip voluminos al colonului
D. proces tumoral malign care nu interesează conturul colonului în întregime
E. invaginaţia intestinală
(pag. 1673 şi 1674)
C2530178. Următoarele afirmaţii privind cancerul colonului sunt adevărate:

A. colita ulcerativă a colonului stâng cu o evoluţie de cel puţin 15 ani reprezintă un factor de risc crescut
B. plasmocitomul se poate localiza primar sau secundar la nivelul colonului
C. tratamentul specific al limfomului malign cuprinde numai intervenţia chirurgicală şi chimioterapia sistemică
D. hemoragia intraperitoneală este o complicaţie postoperatorie frecventă

E. în stadiile avansate de boală rezecţia chirurgicală lărgită este urmată de rezultate inferioare faţă de una
limitată
(pag. 1675, 1682, 1683, 1685)
C2530179. Caracteristicile anatomo-patologice ale formei ulcerative a cancerului colonului sunt:

A. ulceratie cu margini neregulate
B. crater, frecvent cu baza necrotica
C. poate interesa mai mult de o patrime din circumferinta colonului
D. prezenta tendintei infiltrarii peretelui colonului in profunzime
E. nu prezinta riscul perforatiei la nivelul cavitatii abdominale sau al penetrarii in organele adiacente
(pag. 1667)
C2530180. Caile de diseminare ale cancerului colonului sunt

A. directa prin continuitate si contiguitate
B. limfatica
C. arteriala
D. perineurala
E. peritoneala
(pag. 1668)
C2530181. Cum se poate caracteriza extensia directa a bolii neoplazice maligne a colonului
A. se realizeaza prin submucoasa
B. se realizeaza atat in sens longitudinal cat si transversal si in profunzime
C. celulele maligne se pot detasa spontan grefandu-se oriunde la nivelul mucoasei
D. invazia longitudinala depaseste cu 10 cm limita macroscopica a tumorii
E. in extensia radiala cancerul localizat pe partea retroperitoneala a colonului invadeaza duodenul, ureterul,
muschiul psoas
(pag. 1668)
C2530182. Tabloul clinic al cancerului colonului este influentat de factorii:

B. diametrul tumorii
C. forma anatomo-clinica a tumorii
D. grading-ul histologic
E. momentul prezentarii bolnavului in urgenta sau electiv
(pag. 1670)
C2530183. Urmatoarele sunt simptome si semne particulare ale cancerului colonului drept:
A. anemia secundara hemoragiilor oculte
B. dureri surde profunde localizate in fosa iliaca dreapta si flancul drept
C. greturi, varsaturi si oprirea tranzitului intestinal
D. accelerarea tranzitului intestinal
E. tabloul clinic al unui plastron apendicular
(pag. 1672)
C2530184. Cum caracterizati cancerul colonului stang

A. localizarea cea mai frecventa a cancerului colonului
B. frecvent tumori cu diametre mici infiltrative si stenozante
C. frecvent tumori voluminoase ulcerovegetante
D. constipatie cu evolutie de scurta durata intrerupta de debacluri diareice
E. tranzit intestinal accelerat cu diaree
(pag. 1672)
C2530185. Care sunt caracteristicile radiologice ale unei stenoze maligne dezvoltata la nivelul colonului
A. corespunde unui proces proliferativ care nu intereseaza toata circumferinta colonului
B. corespunde unui proces tumoral care intereseaza in intregime circumferinta colonului
C. poate avea aspect inelar sau de cordon pe o distanta de 2-8 cm
D. lumenul colonului este frecvent excentric neregulat, asemanator unui "cotor de mar"
E. in ansamblu, colonul sugereaza aspectul "pantalonului de golf"
(pag. 1673)
C2530186. Pregatirea preoperatorie a bolnavului cu neoplasm al colonului impune intotdeauna

A. corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice si a anemiei
B. profilaxia antimicrobiana
C. explorarea tractului urologic
D. pregatirea mecanica locala a colonului
E. profilaxia trombozei venoase profunde si a emboliei pulmonare
(pag. 1677)
C2530187. Complicatiile postoperatorii frecvente in chirurgia cancerului colonului sunt:

A. dehiscenta anastomozei
B. pneumoperitoneul
C. hemoragia digestiva de stress
D. complicatiile cardio-respiratorii si renale
E. supuratia plagii post-operatorii
(pag. 1682)
C2630188. Avantajele chirurgiei laparoscopice în tratamentul cancerului colonic sunt:

A. convalescenţă mai scurtă
B. consum redus de medicamente
C. durerea scade în intensitate şi durată
D. aspectul cosmetic al plăgii
E. durata intervenţiei scade
(pag. 1682)
C2630189. În funcţie de localizarea tumorii colonice, cel mai bun prognostic postoperator îl au
cancerele:
A. colonului drept
B. transversului
C. sigmei
D. unghiului splenic
E. unghiului hepatic
(pag. 1683)
C2630190. Scopul tratamentului chirurgical al cancerului de colon este:

A. exereza largă a tumorii şi segmentului colonic purtător
B. îndepărtarea ariei ganglionare de drenaj
C. restabilirea continuităţii tubului digestiv
D. timpul cât mai scurt al intervenţiei
E. aspectul estetic al plăgii
(pag. 1678)
C2630191. În evoluţie cancerul de colon poate da următoarele complicaţii generale:

A. anemie cronică
B. extensie regională şi la distanţă

C. abcese hepatice
D. abcese pulmonare
E. infecţie peritoneală
(pag. 1676)
C2630192. Gravitatea peritonitelor prin perforaţia tumorală a colonului este dată de:
A. septicitatea colonului
B. statusul biologic al bolnavului
C. sexul bolnavului
D. profesie
E. factori genetici
(pag. 1671)
C2630193. Din punct de vedere macroscopic, cancerul colo-rectal cuprinde:

A. forma ulcerativă
B. forma polipoidă
C. forma anulară
D. forma difuz infiltrativă
E. forma coloidă
(pag. 1667)
C2630194. Atitudinea de urmat la un pacient cu simptome de cancer la care irigografia şi colonoscopia

sunt negative este:
A. repetarea examinărilor pe un colon foarte bine pregătit sau schimbarea examinatorului
B. examinarea întregului tract intestinal
C. laparoscopia cu examen endoscopic concomitent
D. reevaluare peste 6-12 luni
E. abandonarea bolnavului
(pag. 1674)
C2630195. Supravieţuirea în timp după operaţii pentru cancer de colon depinde de următorii factori:
A. caracteristicile patologice ale cancerului
B. localizarea tumorii
C. aspectul clinic
D. extensia rezecţiei
E. regimul dietetic preoperator
(pag. 1683)
C2630196. Îngrijirile postoperatorii după o intervenţie chirurgicală pentru cancer de colon sunt:
A. combaterea durerii
B. clisma
C. mobilizarea precoce
D. examinarea zilnică a bolnavului
E. aportul caloric necesar
(pag. 1682)
C2630197. Factorii generali incriminaţi în dehiscenţa anastomozelor după intervenţiile pentru cancer
colonic sunt:
A. hipoproteinemia
B. tratament cu steroizi
C. anemia
D. anastomoza sub tensiune

E. uremia
(pag. 1682)
C2730198. Factorii de risc incriminati in cancerul colic sunt:

A. boala Crohn
B. polipoza recto-colonica familiala
C. megadolico colonul
D. diverticuloza colonica
E. colecistectomia in antecedente
(pag. vol.II pag.1661-1667)
C2730199. Formele macroscopice ale cancerului colic sunt:

A. tumori exofitice si vegetante
B. linita colonica
C. adenocarcinoame
D. tumori ulcerate
E. forme subdenivelate
(pag. vol.II. pag. 1667 -1668)
C2730200. Din tabloul clinic obisnuit al cancerului colonic drept fac parte:
A. oprirea tranzitului intestinal
B. greturi, varsaturi
C. anemie
D. febra
E. semnul lui Bouveret
(pag. vol.II. pag. 1671 -1672)
C2730201. Explorari paraclinice cu valoare diagnostica specifica in cancerul colic sunt:

A. dozarea alfa-feto-proteine
B. testul hemocult
C. colonoscopia
D. irigografia
E. tomografia computerizata
(pag. vol.II. pag. 1673 -1674)
C2730202. Complicatii frecvente in cancerul colonic sunt:

A. insuficienta hepato-renala
B. ocluzia
C. hemoragia
D. perforatia
E. hidronefroza
(pag. vol.II. pag. 1676)
C2730203. Interventie chirurgicala cu tenta radicala in cancerele colice sunt:

A. hemicolectomia dreapta
B. operatia Hartmann
C. by-passul transverso-sigmoidian
D. hemicolectomia stinga redusa
E. anastomoza ileocolica
(pag. vol.II. pag. 1677 -1681)
C2730204. Obiective majore in chirurgia cancerului colic sunt:

A. excizia larga a tumorii
B. pastrarea in tranzit a rectosigmoidului
C. evitarea colostomiilor
D. rezolvarea complicatiilor
E. evacuarea intraoperatorie a continutului colic
(pag. vol.II. pag. 1677 - 1681)
C2730205. Care dintre urmatoarele antibiotice sunt utilizate in pregatirea preoperatorie a pacientilor cu
cancer colic:
A. cefalosporinele
B. aminoglicozidele
C. metronidazolul
D. amoxicilina
E. rifampicina
(pag. vol.II. pag. 1677)
Tema nr. 31
Tumorile maligne ale rectului
BIBLIOGRAFIE:
C1231001. Sangerarea produsa de un cancer rectal este aproape constant exprimata prin:
A. Sange proaspat inainte de defecatie
B. Sange proaspat care se aseaza pe suprafata bolului fecal
C. Sange proaspat amestecat cu scaun
D. Striuri sangvinolente
E. Sange proaspat amestecat cu cheaguri.
(pag. 1714)
C1231002. Rata de rezecabilitate a carcinomului rectal in centre specializate este de:

A. 90%
B. 95%
C. 97%
D. 98%
E. 85%
(pag. 1720)
C1231003. Tratamentul chirurgical in trei timpi in cancerele rectale se utilizeaza in cazul:

A. Tumorilor ocluzive
B. Metastazelor hepatice
C. Tumorilor multiple colorectale
D. Tumorilor jos situate
E. Pacientilor tarati.
(pag. 1720)
C1231004. Cancerul de rect apare mai rar la tineri si are:

A. Evolutie similara fata de varstnici
B. Evolutie mai buna fata de varstnici
C. Forme complicate mai frecvente fata de varstnici
D. Evolutie mai nefavorabila fata de varstnici
E. Stadii mai avansate fata de varstnici.
(pag. 1709)
C1231005. Extinderea cancerului rectal pe cale limfatica incepe in momentul:

A. Tumora invadeaza ganglionii pericolici
B. Tumora invadeaza reteaua limfatica submucoasa si ulterior pe cea perirectala
C. Apare invazia limfonodulilor de la originea arterei mezenterice inferioare
D. Tumora invadeaza vasele sangvine parietale
E. Tumora invadeaza seroasa.
(pag. 1712)
C1231006. Perforatiile diastatice din cancerul rectal sunt cel mai bine rezolvate printr-o:
A. Colostomie
B. Colectomie totala
C. Rezectie in doi timpi
D. Amputatie rectala si cecostomie
E. Rezectie rectala si hemicolectomie dreapta.
(pag. 1721)
C1331007. In stadializarea cancerului de rect categoria N3 corespunde:

A. metastaza in 4 sau mai multi limfonoduli pericolonici sau perirectali.
B. metastaza in oricare limfonodul de-a lungul cursului unui anume trunchi vascular.
C. metastaza in 1-3 limfonoduli pericolonici sau perirectali.
D. metastaza in 5 ganglioni perirectali
E. metastaza in 6 ganglioni perirectali
(pag. 1714)
C1331008. Bolnavii cu cancer de rect operati in stadiul Dukes B2 si C recunosc un risc important de
recidive si de aceea necesita un tratament adjuvant dupa indepartarea tumorii, care este:
A. chimioterapie intraperitoneala aplicata la 4 zile dupa ablatia tumorii primare.
B. chimioterapie intraperitoneala aplicata la 14 zile dupa ablatia tumorii primare.
C. chimioterapie intraperitoneala aplicata in momentul interventiei.
D. chimioterapie intraperitoneala aplicata la 24 de oredupa actul chirurgical.
E. radioterapie intraoperatorie
(pag. 1725)
C1331009. In clasificarea TNM a cancerului rectal categoria T2 inseamna:

A. Carcinom in situ
B. Tumora invadeaza submucoasa.
C. Tumora invadeaza muscularis propria.
D. Tumora invadeaza prin muscularis propria in subseroasa sau in tesuturile invecinate.
E. Tumora perforeaza peritoneul visceral.
(pag. 1713)
C1331010. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate referitor la cancerul de rect tipul Lynch I, cu exceptia:
A. este un sindrom canceros ereditar, familial.
B. este un sindrom rar.
C. reprezinta o incidenta familiala crescuta a cancerului la nivelul colonului si endometrului.
D. reprezinta o incidenta familiala crescuta a neoplasmelor maligne multiple.
E. colonul si rectul reprezinta principalul situs al malignitatii.
(pag. 1711)
C1431011. Cea mai frecventa extensie la distanta de sediul primar al tumorii (rectul) o reprezinta:
A. Metastazele pulmonare;
B. Metastazele osoase;
C. Metastazele hepatice;
D. Diseminarile peritoneale;
E. Metastazele cerebrale.
(pag. 1724)
C1431012. Chimioterapicul care s-a dovedit folositor si care a realizat cea mai buna rata de raspuns in
cancerul rectal este:
A. Adriamicina;
B. 5-fluorouracil;
C. Vincristina;
D. Vinblastina;
E. Ciclofosfamida.
(pag. 1722)
C1431013. Principala metoda de tratament in cancerul rectal este:

A. Tratamentul chirurgical;
B. Radioterapia radicala;
C. Chimioterapie;
D. Radioterapia paleativa;
E. Tratamentul local: electrocoagularea tumorii.
(pag. 1717)
C1531014. Care dintre urmatoarele afirmatii privind tratamentul local al cancerului de rect sunt false:
A. se adreseaza pacientilor tarati;
B. se adreseaza pacientilor cu tumori mici, mobile pe planurile profunde;
C. se adreseaza tumorilor slab diferentiate din punct de vedere histologic;
D. excizia chirurgicala este preferata electrocoagularii;
E. tumora sa respecte tunica muculara.
(pag. 1719)
C1531015. In cazul cancerului de rect, N2 in clasificarea TNM reprezinta:

A. metastaza in 1-3 ganglioni perirectali;
B. absenta metastazelor ganglionare;
C. metastaza in 4 sau mai multi ganglioni perirectali;
D. metastaza in ganglionii periaortici;
E. metastaza in 1-3 limfonoduli de-a lungul cursului unui anume trunchi vascular.
(pag. 1714)
C1531016. Cancerul de rect recurent reprezinta:

A. numai recidiva locala;
B. numai recidiva la distanta de focarul primar;
C. numai recidivele anastomotice;
D. recidivele pot fi locale sau la distanta de focarul primar;
E. pentru majoritatea autorilor reprezinta boala oculta lasata pe loc.
(pag. 1722)
C1531017. Urmatoarele afirmatii legate de folosirea chimioterapiei in cancerul rectal sunt false:
A. exista dovada clara ca chimioterapia imbunatateste supravietuirea;
B. 5-FU este singurul antitumoral cu rata de raspuns cea mai buna;
C. chimioterapia adjuvanta este mai putin importanta decat radioterapia adjuvanta;
D. chimioterapia se asociaza cu imunoterapia pentru efecte nedorite adverse;
E. in cazul metastazelor hepatice se foloseste chimioterapia tintita portala si arteriala hepatica.
(pag. 1722)
C1531018. Care din urmatoarele afirmatii privind favorizarea aparitiei recidivelor locale in cancerul de
rect sunt false:
A. varsta tanara a bolnavului;
B. stadiul avansat al tumorii;
C. gradingul tumoral;
D. gestul si tehnica chirurgicala;
E. depistarea clinica intr-un stadiu avansat.
(pag. 1722)
C1631019. Tumorile maligne ale rectului incluse in categoria G-3 (gradul III) sunt:
A. diferentiate
B. moderat diferentiate
C. slab diferentiate
D. nediferentiate
E. nici una
(pag. 1712)
C1631020. Recidivele locale sunt diagnosticate aproape totdeauna dupa operatia primara la un interval
de:
A. prima luna
B. primele 2 luni
C. primii 2 ani
D. primii 5 ani
E. primii 10 ani
(pag. 1723)
C1631021. Agentul antitumoral care s-a dovedit folositor in cancerul rectal este:
A. Amoxiclavul
B. Mitomicina C
C. Vincristina
D. metil-CCNU
E. 5-FU
(pag. 1722)
C1631022. Din punctul de vedere al varstei, deceniul cel mai frecvent afectat pentru cancerul rectal
este al:
A. 4-lea (30-39 ani)
B. 5-lea (40-49 ani)
C. 6-lea (50-59 ani)
D. 7-lea (60-69 ani)
E. 8-lea (70-79 ani)
(pag. 1709)
C1631023. In cadrul stadializarii TNM, o tumora rectala care invadeaza submucoasa se clasifica:
A. To
B. Tis
C. T1
D. T2
E. T3
(pag. 1713)
C2231024. Rectul perineal se formeaza ontogenetic din:

A. ansa terminala a intestinului primitiv
B. canalul anal
C. cloaca primitiva
D. arhistoma primitiva
E. stoma terminala a intestinului primitiv
(pag. 1709)
C2231025. Care din afirmatiile referitoare la cancerul rectal este falsa?

A. proteinele de peste scad considerabil riscul de aparitie a bolii
B. tumora maligna la nivelul rectului pelvin este mai ales de tipul adenocarcinomului
C. grasimile polinesaturate de tipul N6 au efect promotor
D. incidenta mai mica a bolii la femei a lasat sa se intrevada rolul protector hormonal
E. tutunul este considerat factor favorizant, mai ales in jurul varstei de 25 ani
(pag. 1709 - 1710)
C2231026. Care dintre cele enumerate nu sunt considerate a avea rol in diminuarea riscului de aparitie
a cancerului rectal?
A. fibrele alimentare
B. legumele crucifere
C. anti-inflamatoriile nonsteroidiene
D. carnea rosie
E. antioxidantii
(pag. 1710)
C2231027. Care din afirmatiile referitoare la patologia cancerului rectal sunt false?
A. exista tumori cu trasaturi invazive limitate la mucoasa si lipsite de potential metastatic din cauza saraciei
limfaticelor mucoasei
B. pentru realizarea potentialului metastatic tumora trebuie sa penetreze submucoasa
C. carcinomul in situ prezinta trasaturi histologice de malignitate limitate la mucoasa
D. tumora trebuie sa traverseze tunica musculara a rectului pentru a genera potential metastatic
E. adenocarcinomul mucinos este constituit in proportie de peste 50% din celule maligne continand mucina
intracitoplasmatic
(pag. 1711)
C2231028. Carcinomul rectal cu celule mici:

A. este alcatuit din celule scuamoase cu punti intercelulare
B. are o arhitectura tisulara cu structuri tubulare sau viloase
C. este un adenocarcinom cu importanta componenta mucinoasa (peste 50%)
D. are comportament si histochimie asemanatoare cu tumora similara a plamanului
E. are celule ce contin mucina intracelular
(pag. 1711-1712)
C2231029. Rutele importante ale extinderii cancerului de rect sunt urmatoarele, cu exceptia:
A. venoasa
B. locala
C. limfatica
D. arteriala
E. peritoneala
(pag. 1712)
C2231030. In cadrul clasificarii in sistem Concord a cazurilor de cancer rectal, subdiviziunea A2

reprezinta:
A. cancer extins la musculara organului
B. carcinom in situ
C. cancer extins la suprafata mezoteliala libera
D. carcinom limitat la submucoasa
E. cancer extins la muscularis propria, dar nu dincolo de ea
(pag. 1713)
C2231031. Examinarea adecvata a extinderii limfatice a cancerului de rect, fara de care nu se poate
afirma absenta acesteia, necesita studiul histologic a cel putin:
A. 5 limfonoduli
B. 10 limfonoduli
C. 12 limfonoduli
D. 15 limfonoduli
E. 20 limfonoduli
(pag. 1714)
C2231032. In caz de cancer rectal sangerarea se exprima aproape constant:

A. ca melena
B. ca sange proaspat ce se aseaza pe suprafata bolului fecal
C. ca metroragie
D. ca hemoragie oculta
E. ca modificare a ritmului defecatiei
(pag. 1714)
C2231033. Afirmatiile referitoare la cancerul de rect sunt false, cu exceptia:

A. tenesmul este dat de evacuarea de mucus amestecat cu scaun fluid si sange
B. durerea este un semn precoce
C. sangerarile sunt cel mai adesea urmare a modificarii ritmului defecatiei
D. limfadenopatia inghinala este deseori prezenta
E. durerea apare prin invadarea plexurilor nervoase extrarectale
(pag. 1714)
C2231034. Corespondenta ecoendoscopica in cancerul de rect stabileste ca uT3:

A. invazia organelor adiacente
B. respectarea stratului hiperecogen median
C. respectarea stratului hiperecogen lateral
D. ruperea stratului hiperecogen periferic
E. respectarea stratului hiperecogen periferic
(pag. 1715-1716)
C2231035. In screening-ul de masa pentru cancerul rectal:

A. se cerceteaza toti adultii de peste 75 ani
B. se utilizeaza un test minim invaziv
C. defineste un grup mult mai mic caruia i se poate aplica o explorare mai invaziva si costisitoare
D. se cerceteaza persoane din grupe cu risc inalt
E. se utilizeaza testul Coprocult
(pag. 1716-1717)
C2231036. Testul Hemo-QuantR in cancerul rectal:

A. este cel mai larg folosit pentru screening in masa
B. da reactii fals pozitive la ingestia unor alimente bogate in peroxidaza-like
C. utilizat precoce determina scurtarea perioadei dintre initierea tratamentului si deces
D. utilizeaza anticorpi monoclonali Mab fixati specific de tesutul tumoral
E. detecteaza semnificativ prezenta sangelui prin detectarea conversiei haemului in porfirine fluorescente
(pag. 1716-1717)
C2231037. Afirmatiile referitoare la cancerul rectal sunt adevarate, cu exceptia:

A. rezectia abdomino-perineala de rect cu conservarea sfincterului se numeste procedeul Miles
B. clasic, rezectia anterioara de rect procedeu Dixon era permisa pentru tumorile situate mai sus de 5 cm
deasupra anusului
C. unul dintre procedeele chirurgicale ce nu permite conservarea sfincterului este rezectia abdomino-
transanala
D. laserterapia Nd-YAG permite asa-numita "biopsie totala”

E. urmarirea bolnavilor carora li s-a practicat rezectia anterioara joasa a demonstrat cresterea numarului
recidivelor locale fata de indicatiile clasice ale rezectiei anterioare
(pag. 1718-1719)
C2531038. In clasificarea TNM a cancerului de rect, T4N0M0 reprezinta:

A. stadiul 0;
B. stadiul I;
C. stadiul II;
D. stadiul III;
E. stadiul IV.
(pag. 1714)
C2531039. In clasificarea TNM a cancerului de rect, T2N3M0 reprezinta:

A. stadiul I;
B. stadiul IIa;
C. stadiul IIb;
D. stadiul III;
E. stadiul IV.
(pag. 1714)
C2531040. In cadrul examinarii endoscopice, uT2 reprezinta:

A. respectarea stratului hiperechogen median;
B. respectarea stratului hiperechogen periferic;
C. ruperea stratului hiperechogen periferic;
D. invazia organelor adiacente;
E. invazia ganglionilor inghinali.
(pag. 1716)
C2531041. T4N3M0 in stadializarea TNM a cancerului de rect corespunde:

A. stadiului Dukes B;
B. stadiului III (TNM);
C. stadiului Astler Collen C1;
D. stadiului II b (TNM);
E. stadiului B2 Astler Collen.
(pag. 1714)
C2531042. Care din urmatoarele afirmatii este falsa:

A. tumorile rectale pot fi macroscopic vegetante, ulcerate, stenozante;
B. tumorile rectului sunt relativ imprecis delimitate comparativ cu cele de esofag si stomac;
C. in histogeneza cancerului de rect este implicata activarea oncogenelor ce stimuleaza cresterea tumorala;
D. un rol important joaca si pierderea genelor oncosupresoare;
E. ruta clasica a evolutiei cancerului de rect este in grade crescatoare de displazie epiteliala.
(pag. 1711-1712)
C2531043. Urmatoarele afirmatii privind tratamentul local al cancerului de rect sunt false:
A. se adreseaza pacientilor tarati;
B. se adreseaza pacientilor cu tumori mici, mobile pe planurile profunde;
C. se adreseaza tumorilor slab diferentiate din punct de vedere histologic;
D. excizia chirurgicala este preferata electrocoagularii;
E. tumora sa respecte tunica musculara.
(pag. 1719)
C2531044. Urmatoarele afirmatii legate de folosirea chimioterapiei in cancerul rectal sunt false:
A. exista dovada clara ca chimioterapia imbunatateste suprevietuirea;
B. 5-Fu este singurul antitumoral cu rata de raspuns cea mai buna;
C. chimioterapia adjuvanta este mai putin importanta decat radioterapia adjuvanta;
D. chimioterapia se asociaza cu imunoterapia pentru efecte adverse nedorite;
E. in cazul metastazelor hepatice se foloseste chimioterapia tintita potala arteriala hepatica.
(pag. 1721-1722)
C2531045. Care din urmatoarele afirmatii privind favorizarea aparitiei recidivelor locale in cancerul de
rect sunt false:
A. varsta tanara a bolnavului;
B. stadiul avansat al tumorii;
D. gestul si tehnica chirurgicala;
E. depistarea clinica intr-un stadiu avansat.
(pag. 1722)
C2531046. Radioterapia paliativa in cancerul rectal are urmatoarele contraindicatii:

A. evolutia locala avansata;
B. metastaze extensive;
C. sangerare;
D. durere;
E. sindrom subocluziv.
(pag. 1722)
C2531047. Cancerul rectal recurent semnifica:

A. numai recidiva locala;
B. numai recidiva la distanta de focarul primar;
C. numai recidivele anastomotice;
D. recidivele pot fi locale sau la distanta de focarul primar;
E. pentru majoritatea autorilor reprezinta boala oculta lasata pe loc.
(pag. 1722)
C2531048. Urmatoarele afirmatii despre carcinoidul cu localizare rectala sunt adevarate:

A. tumora cu dezvoltare din tesut conjunctiv;
B. este o tumora multipla rara, unica;
C. localizarea initiala este la nivelul muscularei si subseros;
D. tumorile mai mari de 2 cm sunt aproape intotdeauna fatale;
E. tumorile maligne sunt tratate prin excizie locala.
(pag. 1726)
C2531049. In cazul cancerului de rect N2 in clasificarea TNM reprezinta:

A. matastaza in 1-3 ganglioni perirectali;
B. absenta metastazelor ganglionare;
C. metastaza in 4 sau mai multi ganglioni perirectali;
D. metastaza in ganglionii periaortici;
E. metastaza in 1-3 limfonoduli de-a lungul cursului unui anume trunchi vascular.
(pag. 1714)
C2631050. Deceniul de vârstă cel mai frecvent afectat de cancerul rectal este:
A. 20-29 ani
B. 30-39 ani
C. 40-49 ani
D. 60-69 ani
E. 70-79 ani
(pag. 1709)
C2631051. Factorii care măresc riscul cancerului rectal sunt:

A. fibrele alimentare
B. grăsimile
C. legumele
D. antioxidanţii
E. calciul
(pag. 1710)
C2631052. Factorii care diminuă riscul cancerului rectal sunt:

A. tutunul
B. alcoolul
C. hormonii
D. grăsimile
E. fibrele alimentare
(pag. 1710)
C2631053. În cancerul rectal, datorită invadării sistemului port, metastazele apar în:
A. plămân
B. schelet
C. creier
D. ficat
E. muşchi
(pag. 1712)
C2631054. În chirurgia cancerului rectal este apreciat ca fiind suficient oncologic un clearance de:
A. 1 cm
B. 2 cm
C. 3 cm
D. 4 cm
E. 5 cm
(pag. 1711)
C2831055. Cea mai mare parte a rectului dreneaza limfatic:

A. Descendent
B. Lateral, spre aripioarele rectale
C. Lateral spre ganglionii iliaci comuni si iliaci interni
D. Spre ganglionii de la originea arterei mezenterice inferioare
E. Spre ganglionii inghinali
(pag. 1712)
C2831056. Care din tumorile rectale disemineaza pe cale peritoneala:

A. Tumorile cu grad histologic G III
B. Tumorile voluminoase, indiferent de localizare
C. Tumorile submucoase din treimea superioara
D. Tumorile antero-laterale din treimea superioara, care au ajuns la seroasa
E. Carcinoamele cu celule mici
(pag. 1713)
C2931057. Stadiul B1 din clasificarea Concord a cancerului rectal semnifică:

A. carcinom extins la muscularis propria, dar nu dincolo de ea;
B. tumora nu atinge suprafata mezotelială liberă;
C. tumora atinge suprafata mezotelială liberă;
D. nu există extindere la distantă;
E. carcinom limitat la submucoasă.
(pag. 1713)
C1231058. Pentru incadrarea diagnostica a sindromului Lynch I sunt necesare urmatoarele criterii:
A. Incidenta familiala crescuta a neoplasmelor maligne primare multiple
B. Varsta tanara
C. Cancere localizate mai frecvent pe colonul drept
D. Forme nediferentiate
E. Incidenta familiala cerscuta a adenocarcinomului in primul rand la nivelul colonului si endometrului.
(pag. 1711)
C1231059. Importanta antigenului carcinoembrionar consta in:

A. Marker de diagnostic primar
B. Indicator prognostic preoperator
C. Detectarea tumorilor recurente dupa chirurgia primara
D. Diagnosticul metastazelor hepatice
E. Confirmarea nerezecabilitatii tumorii.
(pag. 1716)
C1231060. In orice procedeu chirurgical, ablatia rectului trebuie sa respecte patru “chei” anatomice:
A. Indepartarea mezorectului
B. Dilacerarea lamelor constitutive ale fasciei Denonvilliers
C. Sectionarea ligamentelor laterale si a arterelor rectale medii
D. Respectarea plexurilor nervoase pelvine
E. Extirparea tumorii rectale cu limita de siguranta oncologica de cel putin 2 – 3 cm.
(pag. 1719)
C1231061. In afara factorilor de dieta au fost incriminati ca factori de risc pentru cancerul rectal:
A. Colecistectomia efectuata anterior
B. Existenta adenoamelor colorectale
C. Rectocolita ulcerohemoragica cu evolutie indelungata
D. Factorii genetici
E. Polipii hiperplastici.
(pag. 1710)
C1231062. In cancerul rectal clisma baritata este investigatia cel mai larg folosita:
A. Contrastul simplu cu bariu este suficient
B. Tehnica cea mai sensibila este clisma baritata cu dublu contrast
C. Este utila in stabilirea tehnicii chirurgicale
D. Evidentiaza existenta concomitenta a unei tumori pe colon
E. Permite stadializarea preterapeutica.
(pag. 1715)
C1231063. Stadiul Astler & Coller B2 corespunde:

A. T4N0M0
B. Dukes B
C. T3N0M0
D. T3N1M0
E. T4N1M0
(pag. 1714)
C1231064. Cancerele rectale noninvazive se deosebesc de cele invazive prin:

A. Varsta la care apar
B. Tabloul clinic
C. Invazia locala
D. Aspectul macroscopic
E. Capacitatea de a metastaza.
(pag. 1711)
C1331065. Tratamentul chirurgical al cancerului de rect avind ca obiectiv ablatia rectului tumoral, a
mezorectului si a limfonodulilor regionali, operatii cu intentie de radicalitate, se aplica in urmatoarele
stadii TNM:
A. T1 N0 M0
B. T2 N0 M0
C. T3 N0 M0
D. T4 N0 M0
E. T2 N1-3 M0
(pag. 1717)
C1331066. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate referitoare la radioterapia paliativa in cancerele rectale:
A. In cancerele rectale cu evolutie locala avansata poate controla singerarea, durerea si diareea mucoasa.
B. In cancerele rectale local avansate sau cu metastaze extensive poate oferi un bun control al simptomelor
la peste 70% din bolnavi.
C. In cancerele rectale cu evolutie locala avansata poate controla singerarea, durerea, diareea mucoasa sau
fenomenele obstructive.
D. Dozele uzuale, de ordinul a 20 Gy in 5 fractiuni zilnice de-a lungul unei saptamini s-au dovedit eficiente.
E. Dozele uzuale, de ordinul a 30-35 Gy in 10 fractiuni zilnice de-a lungul a 2 saptamini, s-au dovedit eficiente.
(pag. 1721)
C1331067. Ablatia rectului in orice procedeu chirurgical trebuie sa respecte 4 "chei" anatomice si
anume:
A. indepartarea mezorectului,
B. dilacerarea lamelor constitutive ale faciei Denonvilliers,
C. sectiunea ligamentelor laterale si a arterelor rectale medii,
D. pastrarea mezorectului superior pentru a evita leziunile plexurilor nervoase pelvine,
E. respectarea plexurilor nervoase pelvine.
(pag. 1719)
C1331068. Recidivele locale dupa tratamentul cancerelor rectale sunt favorizate de urmatorii factori:
A. virsta avansata a bolnavilor
B. localizarea joasa , la nivelul rectului ampular inferior.
C. stadiul avansat al tumorii, natura nediferentiata sau coloida a acestora, tumorile, ocluzive si perforate.
D. gestul chirurgical si tehnica chirurgicala insasi privind manipularea tumorala intempestiva.
E. dehiscenta anastomotica si efectul "de con" in rezectiile rectale joase.
(pag. 1722)
C1331069. Clasificarea R, referitoare la prezenta sau absenta tumorii reziduale dupa chirurgia cu
intentie de radicalitate in cancerul rectal reprezinta:
A. R1 tumora reziduala microscopica
B. R2 tumora reziduala macroscopica
C. R0 tumora reziduala nu poate fi apreciata.
D. R3 tumora reziduala peritoneala
E. R0 -absenta tumorii reziduale.
(pag. 1714)
C1331070. Factorii care diminua riscul cancerului rectal sunt:

A. Fibrele alimentare
B. Consumul de vegetale
C. Calciul si vitamina D
D. Vitaminele si antioxidantii
E. Grasimile
(pag. 1710)
C1331071. Factorii care maresc riscul cancerului de rect sunt:

A. alcoolul ingerat, care reprezinta un factor de risc moderat
B. regimul sarac in proteine
C. grasimile, mai ales cele saturate sunt incriminate ca factori favorizanti
D. tutunul este considerat factor favorizant mai ales la barbat in jurul virstei de 35 de ani.
E. cafeaua .
(pag. 1710)
C1331072. Referitor la bolnavii cu cancer rectal cu metastaze hepatice urmatoarele afirmatii sun
adevarate:
A. bolnavii cu metastaza solitara au un prognostic similar cu cei care au 3 pina la 4 metastaze grupate
intrahepatic.
B. bolnavii carora li s-a practicat excizia metastazelor cu o margine de precizie de 1 cm au o evolutie la fel de
simpla ca cei supusi unei hepatectomii partiale.
C. chirurgia este formal contraindicata cind sunt peste 4 metastaze tumorale implicind ambii lobi hepatici.
D. chirurgia este formal contraindicata cind sunt peste 4 metastaze tumorale intr-un lob hepatic.
E. chirurgia este formal contraindicata cind sunt peste 3 metastaze tumorale intr-un lob hepatic.
(pag. 1725)
C1331073. CT-scannerul este aplicat in diagnosticul cancerului rectal pentru:

A. aprecierea eventualelor metastaze hepatice.
B. stabilirea gradului de invazie locala
C. gidarea punctiei pentru biopsie in metastazele hepatice.
D. descoperirea tumorilor mai mici de 1 cm
E. aprecierea vascularizatiei tumorii rectale.
(pag. 1715)
C1331074. Urmatoarele afirmatii referitoare lar radioterapia radicala in cancerul de rect sunt adevarate:
A. este o radioterapie de megavoltaj si recunoaste o morbiditate crescuta.
B. este o radioterapie de mic voltaj fara morbiditate.
C. se folosesc 4 cimpuri cu doze de 55 Gy in 20 fractiuni.
D. se folosesc 2 cimpuri cu doze de 45 Gy in 15 fractiuni.
E. cind tumora este mai mica de 5 cm in diametru, se obtine sterilizarea completa in 50-60% cazuri.
(pag. 1721)
C1431075. Modalitatile de tratament local in cancerul rectal include:
A. Electrocoagularea tumorii;
B. Crioterapia;
C. Chimioterapia;
D. Iradierea de contact;
E. Laserterapia.
(pag. 1719)
C1431076. Alegeti afirmatiile corecte legate de cancerul de rect:

A. Adenocarcinoamele sunt mai frecvente la nivelul rectului pelvin, iar cancerele celular scuamoase la nivelul
rectulu perineal sau canalul anal;
B. Este mai frecvent in ariile rurale decat in cele urbane;
C. Mai frecvent apare la varstnici (deceniul al 7-lea de viata);
D. Mai frecventa la femei decat la barbati;
E. Cancerul anal este mai putin frecvent decat cancerul rectal propriu-zis.
(pag. 1709)
C1431077. Efectele adverse ale chimioterapiei sunt:

A. Rash cutanat;
B. Stomatita;
C. Diaree;
D. Toxicitatea hematologica;
E. Cefalee.
(pag. 1722)
C1431078. Din punct de vedere histopatologic cancerul de rect are urmatoarele caracteristici:
A. Tumori adenomorfe si tumori anaplazice;
B. Gradingul histologic este util ca factor de prognostic si in determinarea terapiei;
C. Gradul III (G3) reprezinta tumori moderat sau slab diferentiate;
D. Un infiltrat plasmocitar la periferia tumorii e un factor de prognostic nefavorabil;
E. Tumorile aneuploide au un prognostic nefavorabil.
(pag. 1712)
C1431079. Urmatoarele afirmatii legate de etiopatogenia cancerului rectal sunt adevarate:

A. Iradierea pelvina are un risc inalt de dezvoltare a cancerului rectal;
B. Polipoza familiala adenomatoasa are predispozitie ereditara;
C. Cancerul nonpolipozic ereditar e transmis recesiv autozomal;
D. Adenoamele viloase au risc inalt de transformare maligna;
E. Leziunile precanceroase includ colita ulcerativa, precum si boala Crohn.
(pag. 1710-1711)
C1431080. Factorii care diminua riscul cancerului rectal:

A. Regim alimentar bogat in fibre alimentare;
B. Ca si vit. D;
C. Tutunul;
D. Colecistectomia efectuata in antecedente;
E. Vitaminele (A, C, E) si antioxidantii.
(pag. 1710)
C1431081. Factorii care maresc riscul de cancer rectal:

A. Regimul bogat in proteine;
B. Grasimile saturate;
C. Regim alimentar bogat in fibre;
D. Rectocolita ulcero-hemoragica cu evolutie indelungata;

E. Factorii genetici.
(pag. 1710)
C1431082. Ablatia rectului in orice procedeu trebuie sa respecte anumite repere anatomice si anume:
A. Indepartarea mezorectului;
B. Dilacerarea lamelor constitutive ale fasciei Denonvilliers;
C. Sectionarea ligamentelor laterale si a arterelor rectale medii;
D. Sectionarea ligamentelor laterale si a arterelor rectale inferioare;
E. Respectarea plexurilor nervoase pelvine.
(pag. 1719)
C1431083. Alegeti afirmatiile corecte legate de amputatia de rect:

A. Implica ablatia rectului tumoral, mezorectului, limfonodulilor regionali;
B. Implica si indepartarea aparatului sfincterian;
C. Nu implica si indepartarea aparatului sfincterian;
D. Se practica o colonostomie terminala definitiva iliaca stanga;
E. Este practicata mai ales in cancerele rectale joase si cancerele anale.
(pag. 1718)
C1431084. Recidivele dupa cancerul de rect operat:

A. Antigenul carcinoembrionar este mai putin sensibil pentru cancerul rectal recurent;
B. Pentru depistarea precoce a recurentelor anastomotice si locoregionale testul Hemocult este mai specific
si mai sensibil decat testul Hemoquant;
C. Sensibilitatea CT in detectarea recurentei maligne merge pana la 88%;
D. Cea mai frecventa extensie la distanta o reprezinta metastazele pulmonare;
E. In carcinomatoza peritoneala se practica chimioterapie intraperitoneala.
(pag. 1722-1725)
C1531085. Tuseul rectal poate decela:

A. tumori ampulare superioare stenozante;
B. tumori situate in 1/2 distala a rectului;
C. apreciaza consistenta si mobilitatea tumorii;
D. permite identificarea adenopatiei perirectale voluminoase;
E. apreciaza intinderea in sens axial si circumferential.
(pag. 1715)
C1531086. Factorii de risc implicati in aparitia cancerului de rect sunt:

A. factorul alimentar;
B. colecistectomia;
C. rectocolita ulcerohemoragica;
D. factorul genetic;
E. antiinflamatoarele nesteroidiene.
(pag. 1710)
C1531087. Leziunile precanceroase ale cancerului de rect, includ:

A. polipoza rectocolonica famliala;
B. colita ulcerativa;
C. Boala Crohn;
D. polipoza juvenila;
E. Sindromul Lynch.
(pag. 1710)
C1531088. Rutele importante ale extinderii cancerului de rect sunt:

A. locala;
B. venoasa;
C. limfatica;
D. peritoneala;
E. extinderea prin implantarea celulelor maligne exfoliate in lumen.
(pag. 1712)
C1531089. Explorarile paraclinice in cancerul de rect sunt:

A. inutile pentru diagnosticul pozitiv, simptomatologia fiind patognomonica;
B. ajuta la stabilirea sediului tumorii;
C. ajuta la stabilirea tipului histopatologic;
D. utile in evidentierea bolii metastatice;
E. utile in evaluarea extesiei locale.
(pag. 1715-1716)
C1531090. Operatiile radicale in cancerul de rect inferior sunt:

A. rezectia rectosigmoidiana pe cale anterioara;
B. amputatia rectului pe cale abdomino-perineala Miles;
C. rezectia abdomino-transsfincteriana Mason;
D. rezectia abdomino-transanala Parks;
E. rezectia rectului pe cale abdominoperineala cu coborare intrasfincteriana a colonului.
(pag. 1717-1718)
C1631091. Contraindicatiile tratamentului iradiant in cancerul rectului sunt legate de:

A. varsta
B. sexul bolnavului
C. alterarea starii generale
D. arterioscleroza
E. antecedente tromboembolice
(pag. 1722)
C1631092. Operatii radicale utilizate in cancerul rectal sunt:

A. operatia MASON
B. operatia KRASKE
C. operatia LOCALIO
D. operatia PARKS-PERCY
E. nici una
(pag. 1718)
C1631093. Ablatia rectului in orice procedeu trebuie sa respecte 4 "chei" anatomice si anume:
A. indepartarea mezorectului
B. dilacerarea lamelor fasciei DENONVILLIERS
C. refacerea aparatului sfincterian
D. sectiunea ligamentelor laterale si a arterelor rectale medii cand acestea exista
E. respectarea plexurilor nervoase pelvine
(pag. 1719)
C1631094. Recidivele locale sunt favorizate de urmatorii factori:

A. varsta avansata a bolnavilor
B. stadiul avansat al tumorii
C. gestul chirurgical
D. consumul de proteine
E. toate
(pag. 1722)
C1631095. Caile de diseminare in cancerul de rect sunt:

A. locala
B. limfatica
C. venoasa
D. arteriala
E. peritoneala
(pag. 1712)
C1631096. Ratele supravietuirii in cancerul rectal sunt influentate de:

A. stadiul tumorii
B. gradul mobilitatii
C. topografia tumorii
D. sexul bolnavilor
E. rasa bolnavilor
(pag. 1720)
C2231097. Epidemiologic carcinomul rectal:

A. este distribuit geografic neuniform decat cancerul colonic
B. are o frecventa mai mare in ariile rurale decat in cele urbane
C. afecteaza cel mai obisnuit deceniul al 6-lea
D. este mai frecvent la barbati decat la femei
E. are evolutie mai nefavorabila la tineri decat la varstnici
(pag. 1709)
C2231098. Care afirmatii referitoare la cancerul rectal sunt adevarate?

A. cancerul anal este mai putin frecvent decat cel rectal propriu-zis
B. cancerul celular scuamos este mai frecvent intalnit pe rectul pelvin
C. boala este mai frecventa la tineri
D. incidenta cea mai mare apare la femei
E. poate coexista cu alte tumori maligne colonice
(pag. 1709)
C2231099. In cancerul rectal:

A. carnea alba scade considerabil riscul de aparitie a bolii
B. grasimile saturate sunt incriminate ca factori favorizanti
C. factor protector este cresterea excretiei fecale de colesterol
D. grasimea de peste de tipul N3 are efect protector
E. consumul de bere pare sa ridice usor riscul de aparitie a bolii
(pag. 1710)
C2231100. Sunt considerate ca putand avea rol protector pentru aparitia cancerului de rect:
A. cafeaua
B. calciul
C. berea
D. colesterolul
E. vitamina D
(pag. 1710)
C2231101. Linia de preventie primara recent propusa in cancerul de rect include:

A. evitarea consumului de tabac
B. consumul scazut de grasimi, nedepasind 50% din totalul de calorii
C. regim bogat in fibre
D. includerea in viata cotidiana a activitatilor fizice
E. consum moderat zilnic de bere
(pag. 1710)
C2231102. Mesele echilibrate din cadrul liniei de preventie primara recent propusa in cancerul rectal
trebuie sa contina zilnic:
A. cafea
B. fructe
C. paine
D. cereale
E. legume
(pag. 1710)
C2231103. In cancerul de rect au fost incriminati ca factori de risc:

A. rectocolita ulcero-hemoragica cu evolutie indelungata
B. coledocotomia efectuata anterior
C. iradierea
D. existenta adenoamelor rectale
E. dieta bogata in grasimi nesaturate de tipul N3
(pag. 1710)
C2231104. Cancerul nonpolipozic ereditar de tip Lynch II se caracterizeaza prin:

A. tendinta de aparitie a tumorii maligne la varsta mai tanara
B. incidenta familiala crescuta a tumorii maligne primare multiple
C. asociere cu polipoza adenomatoasa colonica
D. localizarea mai frecventa a tumorilor maligne pe colonul drept
E. incidenta familiala crescuta a adenocarcinomului in primul rand la nivelul colonului si endometrului
(pag. 1711)
C2231105. Din punct de vedere histologic carcinoamele rectului pot fi:

A. carcinom cu celule in inel cu pecete
B. adenocarcinom mucinos
C. carcinom cu celule paroase
D. carcinom cu celule mari
E. carcinom adenoscuamos
(pag. 1711-1712)
C2231106. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la cancerul rectal sunt false?
A. gradingul histologic G3 arata o tumora nediferentiata
B. lipsa infiltratului inflamator limfo-plasmocitar la periferia tumorii este un factor de prognostic nefavorabil
C. infiltrarea tumorala dincolo de marginile aparente aduce un prognostic rezervat
D. formarea stromei dense fibroblastice este asociata cu cresterea supravietuirii
E. tumorile diploide au un prognostic mai rau
(pag. 1712)
C2231107. Antigenele normale ce pot fi depistate in tumora rectala prin tehnici de imunohistochimie
sunt:
A. factorul de necroza tumorala
B. antigenul carcino-embrionic
C. CA-19-9
D. alfa fetoproteina
E. fosfataza alcalina placentara umana
(pag. 1712)
C2231108. Extinderea locala a cancerului de rect se realizeaza in urmatoarele moduri, cu exceptia:

A. in sens circumferential
B. in grosimea peretelui rectal
C. in sens centripet
D. prin embolizare
E. in sens axial
(pag. 1712)
C2231109. Prin extindere locala tumorile maligne rectale pot ajunge pe organele care invecineaza
rectul si daca acestea sunt cavitare apar comunicari anormale cum ar fi:
A. fistulele colo-ileale
B. fistulele vezico-vaginale
C. fistulele vagino-uretrale
D. fistulele colo-vezicale
E. fistulele colo-vaginale
(pag. 1712)
C2231110. Care din afirmatiile privind caile de diseminare a cancerului de rect sunt adevarate?
A. extinderea pe cale limfatica incepe numai in momentul in care tumora invadeaza reteaua limfatica
perirectala
B. permeatia este o modalitate de extindere locala a tumorii
C. periproctiul este penetrat prin extindere locala
D. cea mai mare parte a limfei rectale este drenata spre limfonodulii de la originea mezentericei superioare
E. metastazele hepatice apar pe cale de diseminare hematogena portala
(pag. 1712)
C2231111. Extinderea cancerului rectal pe cale limfatica:

A. se poate face prin permeatie
B. genereaza metastaze pulmonare
C. realizeaza invazie limfonodulara in secvente anatomice
D. se poate face prin embolizare
E. se face in cea mai mare parte retrograd spre limfonodulii inghinali
(pag. 1712)
C2231112. Metastazarea cancerului rectal pe cale hematogena portala duce la aparitia urmatoarelor
localizari tumorale, cu exceptia:
A. hepatica
B. scheletica
C. pulmonara
D. cerebrala
E. prostatica la barbat
(pag. 1712)
C2231113. Celulele maligne exfoliate din cancerul rectal in cursul interventiilor chirurgicale ce au
neglijat masurile de ablatie conduc la:
A. recidive tumorale la nivelul cicatricilor postoperatorii abdominale
B. implantarea distala a unor cancere de colon
C. recidive tumorale in pelvis si perineu

D. recidive tumorale in jurul colostomiilor
E. recidive tumorale la nivelul colorectorafiilor dupa rezectii anterioare de rect
(pag. 1712)
C2231114. Conform stadializarii TNM in cancerul rectal, stadiului II ii corespunde:

A. Tn N1-3 M0
B. T3 N0 M0
C. T2 N1-3 M0
D. T1 N0 M0
E. T4 N0 M0
(pag. 1714)
C2231115. Caruia din stadiile clasificarii cancerului rectal din sistemul Astler-Coller ii corespunde
stadiul II din clasificarea TNM?
A. C1
B. D
C. A
D. B1
E. B2
(pag. 1714)
C2231116. In cancerul de rect, examenul local al rectului permite:

A. depistarea prin tact digital numai a tumorilor din 1/3 distala a rectului
B. evaluarea destul de exacta a gradului de extindere locala
C. uneori perceperea de limfonoduli perirectali mariti
D. palparea abdominala a tumorilor din ½ inferioara a rectului, cand sunt voluminoase
E. constatarea unor eventuale fistule colo-ileale
(pag. 1715)
C2231117. Scopuri ale investigatiilor paraclinice in cancerul rectal sunt:

A. sa caute boala metastatica
B. sa confirme existenta tumorii primare
C. sa evalueze existenta unor cancere primare sincrone
D. sa confirme sangerarea oculta
E. sa evalueze pregatirea mecanica preoperatorie a colonului
(pag. 1715)
C2231118. Clisma baritata in cancerul de rect:

A. furnizeaza date asupra morfologiei recto-colonului
B. este utila in urgenta pentru investigarea pacientului cu perforatie intestinala
C. este mai sensibila in tehnica cu dublu contrast
D. poate obiectiva coexistenta unor tumori gastrice
E. este utila in stabilirea gradului de invazie locala
(pag. 1715)
C2231119. CT-scanner-ul in cancerul de rect:

A. este util pentru stabilirea prezentei unei fistule recto-vaginale
B. se aplica mai ales pentru aprecierea eventualelor metastaze hepatice
C. se foloseste pentru ghidarea punctiei biopsie din metastazele hepatice
D. este aplicat in urgenta pentru investigarea pacientului cu ocluzie intestinala
E. permite examinarea directa a tumorii cu prelevare de biopsie
(pag. 1715)
C2231120. Rectosigmidoscopia in cancerul de rect:

A. permite stabilirea gradului de extensie locala
B. permite examinarea directa a tumorii
C. este utila ca mijloc de diagnostic in urgenta la pacientul cu perforatie intestinala
D. permite prelevarea de biopsie
E. este indicata in caz de ocluzie intestinala
(pag. 1715)
C2231121. Markeri tumorali serici ce pot fi utilizati in cancerul rectal sunt:

A. CA-50
B. gonadotrofina corionica umana
C. antigenul carcinoembrionic
D. CA-19-9
E. fosfataza alcalina placentara umana
(pag. 1716)
C2231122. Afirmatiile referitoere la examinarile paraclinice in cancerul de rect sunt false, cu exceptia:
A. rectosigmoidoscopia permite ghidarea punctiei biopsie in metastazele prostatice
B. corespondenta ecoendoscopica uT1 presupune respectarea stratului hiperecogen median
C. radiografia abdominala simpla este utila in toate cazurile de suspiciune a tumorii rectale
D. clisma baritata poate obiectiva o eventuala fistula recto-vezicala
E. explorarea computer tomografica este mult mai sensibila in stabilirea metastazelor hepatice decat
ultrasonografia
(pag. 1715-1716)
C2231123. Testul Haemocult:

A. este cel mai larg utilizat ca test screening de masa in cancerul rectal
B. utilizeaza guaiacul impregnat pe hartie de filtru
C. poate rata cel putin 50% din cancerele rectale datorita sangerarilor intermitente ale tumorii
D. poate da reactii fals pozitive in caz de ingerare de alimente bogate in peroxidaza-like
E. necesita colectarea a cel putin 5 defecatii consecutive
(pag. 1716)
C2231124. Reactia fals pozitiva a testului Haemocult in cancerul de rect este determinata de:
A. reactia guaiacului impregnat pe hartia de filtru cu materiile fecale si hidrogenul peroxid adaugate
B. adenoame
C. ingerarea unor alimente bogate in peroxidaza-like
D. unele boli non-neoplazice
E. conversia hemului in porfirine fluorescente
(pag. 1716-1717)
C2231125. Tratamentul chirurgical al cancerului rectal prin rezectie rectala anterioara joasa include
urmatoarele variante de operatie:
A. rezectia anterioara procedeu Dixon cu anastomoza colo-anala mecanica
B. rezectia abdomino-perineala procedeu Miles
C. rezectia abdomino-transsfincteriana procedeu Mason
D. rezectia abdomino-transsacrala procedeu Localio
E. rezectia abdomino-trnsanala procedeu Parks-Percy
(pag. 1718-1719)
C2231126. Ablatia rectului in orice procedeu chirurgical la un bolnav cu cancer de rect trebuie sa
respecte urmatoarele "chei” anatomice:

A. respectarea plexurilor nervoase pelviene
B. indepartarea mezorectului
C. sectionarea ligamentelor laterale si arterelor rectale medii
D. dilacerarea lamelor constitutive ale fasciei Treitz
E. pastrarea legaturilor limfoganglionare inghinale
(pag. 1719)
C2231127. Tratamentul chirurgical local al cancerului de rect, aplicabil in caz de tumori mici, bine
diferentiate, se poate face prin:
A. excizie locala Lockhart-Mummery
B. laserterapie Nd-YAG
C. electrocoagularea tumorii
D. iradiere de contact
E. chimioterapie de contact
(pag. 1719)
C2231128. Rata supravietuirii in cancerul rectal dupa aplicarea tratamentului chirurgical pare a fi
influentata de:
A. stadiul tumorii
B. sexul pacientului
C. distanta de fixare a tumorii in rect fata de anus
D. clearance-ul mecanic preoperator al colonului
E. mobilitatea tumorii
(pag. 1720)
C2231129. Care din afirmatiile referitoare la tratamentul chirurgical al cancerului de rect sunt
adevarate?
A. in caz de perforatie diastatica se indica operatia Hartmann
B. in caz de ocluzie patenta este preferata interventia de tip rezectie-anastomoza
C. procedeele laparoscopice pot transforma rapid cancerele operate in primele stadii in cancere stadiul IV
D. operatia in 3 timpi aplicata pentru complicatii ocluzive ale tumorii jonctiunii rectosigmoidiene are rezultate
mult mai bune decat rezectia tumorala fara anastomoza
E. tratamentul chirurgical local aplicat lezunilor mici, in stadiu incipient de evolutie, poate duce la vindecare pe
termen lung
(pag. 1720-1721)
C2231130. Radioterapia in cancerul de rect poate fi aplicata ca:

A. radioterapie paliativa
B. radioterapie iradianta
C. radioterapie radicala
D. radioterapie adjuvanta
E. radioterapie sistemica
(pag. 1721)
C2231131. In cazul aplicarii radioterapiei radicale in cancerul de rect

A. la o tumora mai mica de 5 cm diametru se obtine sterilizare completa numai la 20% din cazuri
B. se folosesc de obicei 10 campuri de iradiere
C. doza folosita este de 55 Gy in 20 fractiuni
D. prezenta metastazelor hepatice reprezinta clar o contraindicatie
E. regresia cancerului este completa dupa mai multe luni de la terminarea tratamentului iradiant
(pag. 1721)
C2231132. Iradierea paleativa in cancerul de rect poate oferi de multe ori un bun control al:
A. metastazelor hepatice
B. sangerarii tumorale
C. tenesmelor
D. durerii
E. diareei mucoase
(pag. 1721)

A. fibrele alimentare;
B. legumele;
C. hormonii;
D. calciul;
E. aspirina.
(pag. 1710)

A. grasimile;
B. alcoolul;
C. vitamina D;
D. cafeaua;
(pag. 1710)
C2531135. Factorii care maresc riscul cancerului rectal sunt:

A. regimul sarac in proteine;
B. grasimile;
C. alcoolul;
D. vitamina E;
E. beta carotenul.
(pag. 1710)
C2531136. Factori care maresc riscul de cancer rectal sunt:

A. colecistectomia;
B. rectocolita ulcerohemoragica;
C. iradierea pelvina;
D. polipoza ereditara;
E. acidifierea continutului intestinal.
(pag. 1710)
C2531137. Din punct de vedere oncogenetic, in cancerul de rect urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
A. majoritatea cancerelor colorectale apar in interiorul unor adenoame preexistente;
B. adenoamele sunt caracterizate de monoclonalitate;
C. riscul cel mai mare de transformare il au adenoamele tisulare;
D. carcinoamele "de novo" sunt tumori frecvente cu potential de innoire mai mare decat cele derivate din
adenom;
E. ruta cancerului de rect se face clasic prin grade crescatoare de displazie epiteliala.
(pag. 1711)
C2531138. Caracteristicile macroscopice ale cancerului de rect sunt:

A. tumori exofitice;
B. tumori ulcerate;
C. tumori stenozante;
D. tumori cu extensie mare in submucoasa;
E. clearence-ul distal este de minim 2 cm distal de tumora.
(pag. 1711)
C2531139. Din punct de vedere clinic, in cancerul rectal intalnim:

A. scaune cu sange si mucus;
B. tenesmele si durerile apar in stadii incipiente;
C. tenesmele sunt caracteristice tumorilor ampulare ulcerate;
D. durerea este un semn major;
E. limfadenopatia inghinala este frecventa.
(pag. 1714)
C2531140. Operatiile radicale in cancerul de rect sunt:

A. colectomie segmentara;
B. amputatia de rect pe cale abdomino-perineala;
C. rezectie pe cale abdomino-perineala cu coborarea intrasfincteriana a colonului;
D. rezectia transsacrala Kraske;
E. rezectia abdomino-transsacrala.
(pag. 1718)
C2531141. Ablatia rectului in orice procedeu trebuie sa respecte 4 "chei " anatomice:
A. indepartarea mezorectului;
B. decolarea lamelor constitutive ale fasciei Denonvilliers ;
C. sectionarea ligamentelor laterale si a arterelor rectale medii;
D. respectarea plexurilor nervoase pelvine;
E. disectia si sectionarea plexurilor nervoase pelvine.
(pag. 1719)
C2531142. Care din urmatoarele afirmatii privind chimioterapia in cancerul de rect sunt adevarate:
A. raspunderea la chimioterapie este satisfacatoare;
B. folosirea chimioterapiei imbunatateste sensibil supravietuirea;
C. 5 Fu este cel mai folosit agent antitumoral;
D. chimioterapia se asociaza cu imunoterapie pentru diminuarea efectelor nedorite ale chimioterapiei;
E. in cazul metastazelor hepatice se foloseste chimioterapia portala.
(pag. 1722)
C2531143. Rata supravietuirii in cancerul de rect este influentata de:

A. stadiul bolii;
B. gradul mobilitatii;
C. localizarea topografica a tumorii;
D. femeile inregistreaza rezultate mai bune decat barbatii;
E. tipul de interventie.
(pag. 1720)
C2531144. Caile de diseminare in cancerul de rect sunt:

A. extensia locala;
B. extensia pe cale vasculara;
C. extensia pe cale peritoneala;
D. extensia prin implantarea de celule maligne in lumenul intestinal este proprie rectului;
E. celulele exfoliate in timpul interventiilor chirurgicale duc la recidiva tumorala.
(pag. 1712)
C2531145. Care din urmatoarele date de epidemiologie analitica a cancerului de rect sunt adevarate:
A. distributia geografica pentru cancerul de rect este mai putin uniforma decat pentru cancerul de colon;
B. frecventa cancerului de rect este mai mare in decada a 7 - a;
C. o frecventa mare se citeaza si la tineri;
D. incidenta este mai mare la barbati decat la femei;
E. cancerul de canal anal este mai putin frecvent decat cel de rect propriu-zis.
(pag. 1709)
C2531146. Care din urmatoarele date de epidemiologie analitica a cancerului de rect sunt adevarate:
A. are incidenta mai mare in ariile urbane;
B. intervalul de varsta cu cea mai mare incidenta este 60-69 de ani;
C. raportul femei/barbati = 9/5;
D. tumorile maligne ale rectului pot coexista cu tumori maligne ale colonului;
E. coexistenta cu alte tumori maligne ale colonului ridica problema unei polipoze degenerate.
(pag. 1709)
C2531147. Care din urmatoarele caracteristici clinice ale cancerului de rect sunt mai frecvent intalnite
in practica:
A. evolueaza multa vreme asimptomatic;
B. tulburarile de tranzit apar tardiv;
C. perforatia poate fi prima manifestare a bolii in tumorile din treimea inferioara;
D. sangerarea aduce in cele mai multe cazuri pacientul la medic;
E. durerile apar din stadii incipiente ale bolii.
(pag. 1714)
C2531148. Tratamentul local in cancerul de rect include:

A. crioterapia;
B. tratamentul cu unde radio;
C. iradierea de contact;
D. electrocoagularea;
E. laser terapia.
(pag. 1719)
C2531149. Factorii care maresc riscul cancerului de rect sunt:

A. regimul bogat in proteine;
B. grasimile;
C. hormonii;
D. antioxidantii;
E. fibrele alimentare.
(pag. 1710)
C2531150. Factorii de risc implicati in aparitIa cancerului de rect sunt:

A. factorul alimentar;
B. colecistectomia;
C. rectocolita ulcero-hemoragica;
D. factorul genetic;
(pag. 1710)
C2531151. Leziunile precanceroase in cancerul de rect sunt:

A. polipoza rectocolica familiala;
B. colita ulcerativa;
C. boala Crohn;
D. polipoza juvenila;
E. sindromul Lynch.
(pag. 1710)
C2531152. Mentionati care din urmatoarele elemente histologice constituie un factor de prognostic
bun:
A. tumori G1;
B. tumori G3;
C. prezenta la periferia tumorii a unui infiltrat limfoplasmocitar;
D. prezenta la periferia tumorii a unei strome dense fibroblastice;
E. diploidia tumorii.
(pag. 1712)
C2531153. Rutele importante ale extinderii cancerului de rect sunt:

A. locala;
B. venoasa;
C. limfatica;
D. peritoneala;
E. extinderea prin implantarea celulelor maligne exfoliate in lumen.
(pag. 1712)
C2531154. Principalele manifestari clinice in cancerul de rect sunt:

A. rectoragiile;
B. modificarile ritmului defecatiei;
C. durerea;
D. icterul la pacientii cu metastaze hepatice;
E. limfadenopatia inghinala si cervicala frecventa.
(pag. 1714)
C2531155. Tuseul rectal poate decela la un pacient cu cancer de rect:

A. tumori ampulare superioare stenozante;
B. tumori situate in 1/2 distala a rectului;
C. apreciaza consistenta si modificarea tumorii;
D. permite identificarea adenopatiei perirectale voluminoase;
E. apreciaza intinderea in sens axial si circumferential.
(pag. 1715)
C2531156. Explorarile paraclinice in cancerul de rect sunt:

A. inutile pentru diagnosticul pozitiv, simptomatologia fiind patognomonica;
B. ajuta la stabilirea sediului tumorii;
C. ajuta la stabilirea tipului histopatologic;
D. utile in evidentierea bolii metastatice;
E. utile in evaluarea extensiei locale.
(pag. 1715-1716)
C2531157. Operatiile radicale in cancerul de rect inferior sunt:

A. rezectia rectosigmoidiana pe cale anterioara;
B. amputatia rectului pe cale abdomino-perineala Miles;
C. rezectia abdominotranssfincteriana Mason;
D. rezectia abdominotransanala Parks;
E. rezectia rectului pe cale abdominoperineala cu coborare intrasfincteriana a colonului.
(pag. 1717-1718)
C2531158. Factorii care influenteaza supravietuirea in cancerul de rect sunt:

A. localizarea tumorii;
B. stadiul tumorii;
D. prognosticul este mai bun la femei;
E. tipul de interventie chirurgicala.
(pag. 1720)
C2531159. Ce atitudine adoptati in cazul cancerului de rect complicat acut:

A. tratament local;
B. tratament adjuvant;
C. tratament chirurgical in trei timpi;
D. tratament chirurgical in doi timpi;
E. tratament chirurgical intr-un timp: rezectie-anastomoza cu lavaj colonic intraoperator.
(pag. 1720-1721)
C2531160. Radioterapia radiacala primara se aplica in cancerul de rect in urmatoarele situatii:

A. tumori inoperabile;
B. tumori T2-T4 preoperator;
C. in perioada postoperatorie la bolnavii cu risc inalt;
D. pacientilor cu boala tromboembolica asociata;
E. bolnavilor cu cancer rectal de bun prognostic.
(pag. 1721-1722)
C2631161. Referitoe la epidemiologia cancerului rectal sunt adevărate următoarele afirmaţii:

A. deceniul cel mai afectat este al 7-lea
B. frecvenţă mai mare în mediul rural decât în cel urban
C. evoluţie mai nefavorabilă la tineri faţă de vârstnici
D. mai frecvent la bărbaţi decât la femei
E. cancerul anal este mai puţin frecvent decât cel rectal propriu-zis
(pag. 1709)
C2631162. Histologic carcinoamele rectului recunosc următoarele forme:

A. adenocarcinom
B. adenocarcinom mucinos
C. carcinomul cu celule în inel cu pecete
D. carcinom cu celule scuamoase
E. limfomul
(pag. 1711)
C2631163. Căi de diseminare ale cancerului de rect sunt:

A. extindere locală
B. limfatică
C. hematogenă
D. implantare de celule exfoliate în lumenul intestinului
E. perineurală
(pag. 1712-1713)
C2631164. Prin extindere locală tumorile maligne ale rectului pot produce:
A. fistule colo-vezicale
B. fistule colo-vaginale
C. fistule colo-ileale
D. fistule anastomotice
E. fistule colo-parietale
(pag. 1712)
C2631165. În diagnosticul cancerului rectal ultrasonografia are rolul de:

A. stabileşte extinderea invaziei locale
B. precizează tipul histologic
C. apreciază prognosticul
D. apreciază gradingul histologic
E. detectează eventuale metastaze hepatice
(pag. 1715)
C2631166. Obiectivele intervenţiei chirurgicale în cancerul de rect sunt:

A. ablaţia rectului tumoral
B. ablaţia mezorectului
C. ablaţia metastazelor hepatice
D. ablaţia limfonodulilor regionali
E. ablaţia metastazelor vertebrale
(pag. 1717)
C2631167. Operaţii radicale în cancerul rectului sunt:

A. amputaţia rectală pe cale abdomino-perineală
B. rezecţia anterioară înaltă
C. rezecţia anterioară joasă
D. rezecţia abdomino-transsfincteriană MASON
E. colostomia pe baghetă
(pag. 1718)
C2631168. Recidivele locale în cancerul rectal sunt favorizate de următorii factori:

A. vârsta avansată a bolnavilor
B. stadiul avansat al tumorii
C. gestul chirurgical şi tehnica chirurgicală
D. regimul dietetic
E. controalele postoperatorii
(pag. 1722)
C2631169. Supravieţuirea după operaţii pentru cancer rectal este influenţată de:
A. stadiul tumorii
B. gradul mobilizării
C. sexul bolnavului
D. topografia tumorii pe rect
E. mediul de provenienţă al bolnavului
(pag. 1720)
C2631170. Efectele nedorite ale chimioterapiei utilizată pentru cancerul rectal sunt:
A. edeme ale membrelor inferioare
B. infecţii urinare repetate
C. stomahita
D. diareea
E. toxicitatea hematologică
(pag. 1722)
C2831171. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la epidemiologia cancerului rectal sunt false:
A. Frecventa cancerului rectal este mai mare in mediul rural
B. Deceniul cel mai obisnuit pentru cancerul rectal este al 7-lea (60-69 ani)
C. Distributia cancerului rectal este egala in mediile rural si urban
D. Frecventa bolii este mai mare la barbati, raportul barbati/femei fiind de 6/5
E. Varsta cea mai afectata este intre 70 si 80 ani
(pag. 1709)
C2831172. Factorii care maresc riscul de cancer rectal sunt:

A. Cafeaua
B. Carnea rosie
C. Grasimile saturate
D. Calciul si vitamina D
E. Aspirina
(pag. 1710)
C2831173. Dieta care diminua riscul de cancer rectal are urmatoarele caracteristici:
A. Trebuie sa contina minimum 20 grame de fibre vegetale pe zi
B. Are continut redus de grasimi, sub 20% din totalul de calorii
C. Presupune evitarea fumatului si alcoolului
D. Presupune abandonarea consumului de cafea
E. Necesita evitarea alimentelor bogate in calciu
(pag. 1710)
C2831174. Care din urmatoarele aspecte histologice pot fi considerate ca factori de prognostic
nefavorabil in cancerul rectal:
A. Infiltratul inflamator plasmolimfocitar la periferia tumorii
B. Gradul histologic I
C. Stroma densa fibroblastica
D. Gradul histologic III
E. Clasificarea tumorii ca aneuploida la citometria de flux
(pag. 1712)
C2831175. Care sunt sensurile de extindere locala a cancerelor de rect:

A. Limfatic ascendent
B. Circumferential
C. Peritoneal
D. Axial
E. In grosimea peretelui rectal
(pag. 1712)
C2831176. Care sunt caracteristicile unei tumori rectale incadrata in grupa C2 conform clasificarii
Dukes modificate de Astler si Coller in 1954:
A. Este limitata la stratul muscular
B. Are metastaze limfatice regionale
C. Este limitata la peretele rectal
D. Are metastaze la distanta
E. Tumora depaseste peretele rectului
(pag. 1713)
C2831177. Care din urmatoarele situatii se incadreaza in stadiul III conform clasificarii TNM a
cancerelor colorectale:
A. T2 N1 M0
B. T4 N0 M0
C. T3 N2 M1
D. T3 N3 M0
E. T4 N0 M0
(pag. 1714)
C2831178. Ecografia endolumenala are urmatoarele roluri in evaluarea pacientului cu cancer rectal:
A. Permite detectarea metastazelor hepatice
B. Apreciaza progresia cancerului in grosimea peretelui rectal
C. Apreciaza invazia tesuturilor perirectale
D. Permite detectarea metastazelor in ganglionii regionali
E. Permite detectarea cresterii in volum a ganglionilor regionali
(pag. 1716)
C2931179. Care din următoarele afirmatii referitoare la epidemiologia cancerului rectal sunt adevărate?
A. este mai frecvent în mediul rural;
B. este mai frecvent în deceniul al 7-lea de viată;
C. are o evolutie mai nefavorabilă la tineri;
D. raportul de incidentă bărbaţi:femei este de 8:5;
E. proliferările maligne în interiorul rectului par a fi mai frecvente la nivelul segmentului inferior al acestuia.
(pag. 1709)
C2931180. Factorii care măresc riscul cancerului rectal sunt:

A. carnea roşie;
B. grăsimile saturate sau polinesaturate de tipul N3;
C. alcoolul;
D. tutunul;
E. hormonii de tipul estrogenului.
(pag. 1710)
C2931181. Care din următoarele afirmatii referitoare la cancerul rectal tipul Lynch I sunt adevărate?
A. este un sindrom canceros familial cu transmitere autosomal recesiv;
B. incidentă mai mare a cancerului rectal şi colonic;
C. incidentă familială crescută a neoplasmelor primare multiple;
D. incidentă familială crescută a adenocarcinomului în primul rând la nivelul colonului şi endometrului;
E. tumorile apar la o vârstă mai tânără şi sunt mai frecvent situate pe colonul drept.
(pag. 1711)
C2931182. Tratamentul local al cancerului rectal include:

A. electrocoagularea tumorii;
B. operatia Parks - Percy;
C. iradierea de contact;
D. laserterapia Nd - Yag;
E. operatia Lockhart - Mummery.
(pag. 1719)
Tema nr. 32
Rectocolita ulcero-hemoragica
BIBLIOGRAFIE:
C1232001. Leziunile anatomopatologice din rectocolita ulcerohemoragica:

A. in stadiile incipiente constau in infiltrarea cu eozinofile la nivelul criptelor Lieberkuhn
B. la inspectie mucoasa colonica este tapetata de ulceratii profunde
C. mucoasa in totalitate este ingrosata
D. mucoasa este atrofiata cu zone avasculare
E. mucoasa colonica este tapetata de ulceratii granulare superficiale, fiind in totalitate subtiata si friabila cu
vascularizatie bogata
(pag. 1704)
C1232002. Cel mai frecvent semn al debutului RCUH ramane:

A. scaderea ponderala
B. diareea sanghinolenta
C. durerile abdominale
D. costipatie
E. leziunile dermatologice
(pag. 1704)
C1232003. Doza unica pe zi de Prednison eficienta in inducerea remisiunii puseului acut in RCUH este:
A. 1-2 mg
B. 4-6 g
C. 1200-2400 mg
D. 40-60 mg
E. 4-6 ng
(pag. 1706)
C1232004. In RCUH se constata:

A. o crestere a activitatii prostaglandin- sintezei cu productie scazuta de prostaglandine
B. o scadere a activitatii prostaglandin- sintezei cu o productie scazuta de prostaglandine
C. o scadere a activitatii prostaglandin- sintezei cu o productie crescuta de prostaglandine
D. o crestere a activitatii prostaglandin- sintezei cu o productie crescuta de prostaglandine
E. o exacerbare in productia de imunoglobine in special a celor din clasa Ig G
(pag. 1703)
C1332005. Urmatoarele afirmatii privind anatomia patologica din RCUH sunt adevarate, cu exceptia:
A. boala intereseaza mucoasa si submucoasa colonului
B. rectul este interesat totdeauna si extensia se poate face la intreg colonul
C. ileonul terminal poate prezenta semne de inflamatie moderata si dilatatie
D. leziunile din RCUH seamana foarte bine cu cele din boala CROHN
E. mucoasa este in totalitate subtiata, friabila, cu vascularizatie bogata
(pag. 1704)
C1432006. In tratamentul chirurgical al RCUH, una dintre operatii este reprezentata de catre
rectocolectomia totala cu ileostomie tip Brooke. Care este cea mai frecventa complicatie care apare la
purtatorii de ileostoma:
A. Sindromul de ansa aferenta;
B. Hemoragiile ulterioare;
C. Infectarea ansei de ileostomie cu eventuala sa obstructie;
D. Sindromul de malabsorbtie cu deperditie hidro-electrolitica;
E. Ocluzia.
(pag. 1707)
C1432007. RCUH este o boala care prinde intotdeauna:

A. Colonul;
B. Rectul;
C. Ileonul terminal;
D. Cecul;
E. Jejunul.
(pag. 1704)
C1432008. Principalul drog acceptat in tratamentul RCUH capabil sa realizeze remisia episoadelor
acute este reprezentat de catre:
A. Derivati de sulfsalazina;
B. Corticosteroizi;
C. Antibiotice cu spectru larg;
D. Imunodepresoare;
E. Interferonul beta.
(pag. 1706)
C1432009. In serul bolnavilor cu RCUH s-a constatat prezenta de anticorpi:

A. Anti-celule cu mucus din peretele enteral;
B. Anti-celule fara mucus din peretele rectal;
C. Anti-celule fara mucus din peretele colonic;
D. Anti-celule cu mucus din peretele colonic;
E. Anti-celule fara mucus din peretele enteral.
(pag. 1703)
C1432010. Culturile aerob-anaerobe ale continutului colonic in RCUH:

A. Au aratat modificari specifice ale florei colonice;
B. Au aratat modificari nespecifice ale florei colonice;
C. Au aratat o crestere a debitului fecal pentru Stafilococcus aureus;
D. Nu au aratat modificari ale florei colonice;
E. Nu au aratat modificari ale florei colonice decat in cazurile cu evolutie indelungata.
(pag. 1703)
C1432011. Investigatia paraclinica cea mai fidela in diagnosticarea RCUH este:

A. Ecografia abdominala;
B. Irigografia baritata;
C. Tranzitul baritat gastrointestinal;
D. Rectosigmoidoscopia endoscopica;
E. Examenele coproparazitologice si coproculturile.
(pag. 1705)
C1532012. Preventia degenerescentei maligne in rectocolita ulcero-hemoragica (RCUH) se face pe

baza:
A. decelarii hemoragiilor oculte in scaun;
B. explorarilor imunologice;
C. explorarilor tomografice;
D. eco-endoscopie;
E. examen baritat si colonoscopie.
(pag. 1706)
C1532013. Dintre bolile inflamatorii cronice, diagnosticul diferential al rectocolitei ulcero-hemoragice

(RCUH) cel mai frecvent, trebuie facut cu:
A. colite virale;
B. colite parazitare;
C. neoplasm de colon;
D. Boala Crohn;
E. polipoza rectocolica.
(pag. 1705)
C1532014. Principala clasa de medicamente acceptata in tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice ca

fiind capabila sa realizeze remisia episodului acut este:
A. imunosupresoarele;
B. derivatii de sulfsalazina;
C. inhibitorii de leucotriene;
D. antibiotice;
E. corticosteroizii.
(pag. 1706)
C1532015. Care din urmatoarele substante poate fi folosit pentru tratamentul topic in rectocolita
ulcerohemoragica (RCUH):
A. streptomicina;
B. papaverina;
C. azatioprina;
D. vitamina A;
E. vitamina K.
(pag. 1707)
C1532016. Cel mai fidel si specific diagnostic in rectocolita ulcero-hemoragica (RCUH) este realizat
prin:
A. irigografie;
B. explorari imunologice;
C. explorari biologice;
D. rectosigmoidoscopie endoscopica;
E. examen coproparazitar si coproculturi.
(pag. 1705)
C1632017. Cea mai frecventa manifestare clinica a RCUH este:

A. Diareea
B. Durerea abdominala
C. Rectoragia
D. Scaderea ponderala
E. Tenesmele rectale
(pag. 1704)
C1632018. In diagnosticul diferential al RCUH fata de boala Crohn, elementele patologice microscopice
care nu apar deloc in RCUH si apar in toate cazurile de boala Crohn sunt:
A. Inflamatia transmurala
B. ingrosarea submucoasei
C. Fisuri
D. Cresterea celularitatii submucoasei
E. Granuloame
(pag. 1705)
C1632019. Doza de Prednison utilizata pentru remisiunea puseului acut de RCUH este de:
A. 5 mg/zi in doza unica
B. 10-20 mg/zi in doza unica
C. 20-40 mg/zi in doza unica
D. 40-60 mg/zi in doza unica
E. 80-100 mg/zi in doza unica
(pag. 1706)
C1632020. Doza de Salazopyrina in tratamentul RCUH este de:

A. 100 mg/zi
B. 1g/zi
C. 2-4 g/zi
D. 4-6 g/zi
E. 10 mg la 4 ore in perfuzie
(pag. 1706)
C1632021. Cel mai fidel si specific examen imagistic in RCUH este:

A. Irigografia baritata
B. Tranzitul baritat gastrointestinal
C. Radiografia abdominala cu dublu contrast
D. Rectosigmoidoscopia
E. CT
(pag. 1705)
C2232022. Prezenţa de anticorpi anti-citomegalovirus a fost notatã cu o frecvenţã mult mai mare, faţă
de martori, la pacienţii cu :
A. colitã pseudomembranoasã
B. boalã Crohn
C. RCUH
D. anitã hemoragicã
E. boalã Hirschprung
(pag. 1703)
C2232023. În RCUH anticorpii anti-celulã cu mucus prezintã o reacţie încrucişatã cu un grup de

antigene extrase din peretele bacterian al :
A. Streptococului de grup D
B. Pseudomonas aeruginosa
C. Stafilococului aureu
D. E. coli
E. Streptococului beta-hemolitic
(pag. 1703)
C2232024. În RCUH se constatã o :

A. scãdere a activitãţii prostaglandin-sintetazei cu producţie scãzutã de prostaglandine
B. creştere a activitãţii prostaglandin-sintetazei cu producţie crescutã de prostaglandine
C. creştere a activitãţii prostaglandin-reductazei cu producţie crescutã de prostaglandine
D. scãdere a activitãţii prostaglandin-reductazei cu producţie scãzutã de prostaglandine

E. creştere a activitãţii prostaglandin-hidrogenazei cu producţie crescutã de prostaglandine
(pag. 1703)
C2232025. Până de curând operaţia de elecţie în cele câteva complicaţii ale RCUH care necesită
tratament chirurgical era reprezentată de:
A. rectocolectomia subtotală cu prezervarea canalului anal şi anastomoza ileo-anală
B. rectocolectomia subtotală cu prezervarea rectului şi anastomoza ileo-rectală
C. colectomia segmentară Reybard
D. rectocolectomia totală cu ileostomie tip Brooke
E. cecostomia
(pag. 1707)
C2232026. La pacienţii cu anastomoze ileale joase după tratamentul chirurgical al RCUH cea mai
frecventă complicaţie (10%) o reprezintă :
A. hemoragia
B. infectarea ansei de ileostomie
C. problemele psiho-sociale ale pacienţilor
D. ocluzia
E. perforaţia
(pag. 1707)
C2232027. Roediger şi colab. sugerează că leziunile din RCUH reprezintă de fapt un deficit energetic la
nivelul epiteliului colonic, constatând că la subiecţii cu RCUH există un deficit de :
A. hidrogenare dependent de nivelul de coenzima A, care este scăzut la aceşti pacienţi
B. oxidare dependent de nivelul de coenzima A, care este scăzut la aceşti pacienţi
C. oxidare dependent de nivelul de coenzima A, care este crescut la aceşti pacienţi
D. carboxilare dependent de nivelul de coenzima A, care este scăzut la aceşti pacienţi
E. dehidrogenare dependent de nivelul de coenzima A, care este crescut la aceşti pacienţi
(pag. 1703)
C2332028. Urmatoarele afirmatii privind anatomia patologica din RCUH sunt adevarate, cu exceptia:
A. boala intereseaza mucoasa si submucoasa colonului
B. rectul este interesat totdeauna si extensia se poate face la intreg colonul
C. ileonul terminal poate prezenta semne de inflamatie moderata si dilatatie
D. leziunile din RCUH seamana foarte bine cu cele din ulcerul de stress
E. mucoasa este in totalitate subtiata, friabila, cu vascularizatie bogata
(pag. 1704)
C2532029. Cea mai frecventa complicatie la nivelul ileostomei unui pacient cu rectocolita ulcero-
hemoragica o reprezinta:
A. infectarea ansei de ileostoma;
B. hernierea ansei;
C. stenoza tardiva a ileostomei;
D. recidiva locala;
E. nici una din variantele prezentate.
(pag. 1707)
C2532030. La toti pacientii rectocolectomizati pentru rectocolita ulcero-hemoragica complicatia majora

este reprezentata de:
A. sindromul de malabsorbtie;
B. evisceratie postopratorie;
C. eventratie postoperatorie;
D. ocluzie intestinala;
E. recurenta bolii.
(pag. 1707)
C2532031. In formele supraacute dozele de steroizi pot fi de maxim:

A. 500 mg;
B. 1000 mg;
C. 250 mg;
D. 800 mg;
E. 1500 mg.
(pag. 1706)
C2532032. Diagnosticul diferential al rectocolitei ulcero-hemoragice cu colita infectioasa se face prin

urmatoarele examene de electie:
A. rectoscopie;
B. colonoscopie;
C. biopsie;
D. teste coproparazitare;
E. teste imunologice.
(pag. 1706)
C2532033. Cel mai fidel si specific diagnostic in RCUH este realizat prin:
A. irigografie;
B. explorari imunologice;
C. explorari biologice;
D. rectosigmoidoscopie endoscopica;
E. examen coproparazitar si coproculturi.
(pag. 1705)
C2532034. Dintre bolile inflamatorii cronice cel mai frecvent diagnosticul diferential al RCUH trebuie
facut cu:
A. colite virale;
B. colite parazitare;
C. neoplasm de colon;
D. boala Crohn;
E. polipoza rectocolica.
(pag. 1705)
C2532035. Preventia degenerescentei maligne in RCUH se face pe baza:

A. explorarilor biologice;
B. explorarilor imunologice;
C. explorarilor tomografice;
D. echoendoscopie;
E. examen baritat si colonoscopie.
(pag. 1706)
C2532036. Principalul ion deficitar in RCUH este:

A. potasiul;
B. calciul;
C. clorul;
D. magneziul;
E. sodiul.
(pag. 1706)
C2532037. Principalul drog acceptat in tratamentul RCUH capabil sa realizeze remisia episodului acut
este:
A. imunosupresoarele;
C. inhibitorii de leucotriene;
D. antibiotice;
E. corticosteroizii.
(pag. 1706)
C2532038. Care din urmatoarele complicatii ale RCUH nu necesita tratament chirurgical:
A. megacolon toxic;
B. RCUH fulminanta ce nu raspunde la terapia cortizonica;
C. ocluzia prin stricturi colonice;
D. suspiciunea unui cancer colonic;
E. pseudopilipii colonici.
(pag. 1707)
C2532039. Cea mai frecventa complicatie la purtatorii de ileostoma o reprezinta :

A. sindrom de malabsorbtie
B. ocluzie intestinala
C. diaree
D. infectarea ansei de ileostoma
E. reaparitia unui nou puseu de RCUH
(pag. 1707)
C2832040. Cea mai fidela si mai specifica examinare complementara pentru diagnosticul rectocolitei
ulcerohemoragice este:
A. Irigografia baritata
B. Irigografia baritata ajutata de insuflatia cu aer
C. Tranzitul baritat gastrointestinal
D. Rectosigmoidoscopia
E. Colonoscopia
(pag. 1705)
C2832041. Precizati care din urmatoarele leziuni microscopice nu este intalnita in rectocolita
ulcerohemoragica:
A. Fibroza submucoasa
B. Cresterea celularitatii submucoasei
C. Granuloamele
D. Ingrosarea submucoasei
E. Ulceratii ale intregii grosimi a mucoasei
(pag. 1705)
C1232042. Datele epidemiologice din literatura universala privitoare la rectocolita ulcerohemoragica

citeaza:
A. o incidenta de 400-600 cazuri noi la 100000 locuitori
B. prevalenta estimata intre 40-100 la 100000 locuitori
C. rectocolita ulcerohemoragica afecteaza in general populatia de rasa neagra
D. incidenta este de 2 ori mai mare la rasa alba fata de restul raselor
E. factorul genetic nu pare a juca un rol preponderent
(pag. 1702)
C1232043. Care dintre afirmatiile referitoare la rectocolita ulcerohemoragica sunt corecte:

A. este o boala inflamatorie specifica
B. are o etiologie necunoscuta
C. atinge mucoasa rectala si colonica
D. nu respecta intestinul subtire
E. evolueaza in puseuri
(pag. 1702)
C1232044. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la leziunile anatomopatologice din rectocolita
ulcero-hemoragica sunt corecte?
A. macroscopic mucoasa in totalitate este subtiata si friabila
B. pot apare fisuri superficiale si formatiuni pseudopolipoide mici si regulate
C. microscopia optica arata ingrosarea peretelui celular
D. studiile de microscopie elecronica arata distrugerea ribozomilor, micsorarea spatiilor intercelulare si
micsorarea reticulului endoplasmic
E. in formele fulminante de rectocolita hemoragica sau megacolonul toxic pot interesa intregul perete colonic
(pag. 1704)
C1232045. Endoscopia in RCUH arata:

A. haustratii colonice mari
B. mucoasa hiperemica, cu granulatii pseudopolipoide
C. haustratiile colonice mici sau absente, cu prezenta de ulceratii liniare adanci
D. absenta ulceratiilor
E. mucoasa atrofica
(pag. 1705)
C1232046. Irigografia baritata in RCUH:

A. poate fi efectuata la un numar foarte redus de pacienti
B. nu permite aprecierea intinderii si severitatii bolii
C. este proscrisa in prezenta semnelor de megacolon toxic
D. se efectueaza intotdeauna cu pregatirea colonului, chiar daca aceasta ar putea exacerba fenomenele
colitice
E. are ca semne radiologice cele mai frecvente : pierderea haustratiei colonice, neregularitati ale peretelui
colonic, reprezentate de ulceratiile mucoasei.
(pag. 1705)
C1232047. La ora actuala care din urmatoarele compicatii ale RCUH necesita tratament chirurgical:
A. suspiciunea sau descoperirea unui cancer de colon
B. megacolonul toxic cu semne clare de perforatie
C. RCUH acuta fulminanta ce raspunde la terapie cu corticoizi
D. rectoragii masive ce nu pot fi oprite prin metode conservatoare
E. ocluzie prin stricturi colonice

(pag. 1706-1707)
C1232048. In RCUH cele mai frecvente manifestari clinice sunt:

A. diaree
B. dureri abdominale
C. hematurie
D. rectoragie
E. scaderea ponderala
(pag. 1704)
C1232049. Substantele farmacologice care si-au dovedit,eficacitatea in RCUH pot fi impartite in:
A. imunostimulante
B. imunodepresoare
C. corticosteroizi
D. derivati de sulfsalazina
E. hormoni tiroidieni
(pag. 1706)
C1232050. RCUH reprezinta o boala ce implica leziuni la nivelul:

A. mucoasei colonului
B. muscularei colonului
C. intreagi grosimi a peretelui colonic
D. jejunului
E. submucoasei colonului
(pag. 1704)
C1332051. In cazul RCUH cu megacolon toxic pot aparea:

A. semne de iritatie peritoneala
B. distensia abdominala
C. febra
D. fistule sau abcese perianale
E. deprecierea functiilor hepatice si renale
(pag. 1704)
C1332052. Imunitatea are rol in producerea RCUH prin urmatoarele argumente:

A. anticorpii anticelula cu mucus infectata sunt prezenti in serul bolnavilor cu RCUH
B. anticorpii anti-celule cu mucus sunt specifici
C. anticorpii anticelule cu mucus sunt constanti
D. la subiectii cu RCUH s-a constatat un deficit in productia de imunoglobuline, in special a celor din clasa Ig
G
E. fenotipurile HLA-AW 24 si BW 35 sunt mai frecvent corelate cu boala
(pag. 1703)
C1332053. Urmatoarele afirmatii privind aspectul microscopic din RCUH sunt adevarate:
A. in stadiile incipiente leziunile tipice constau in infiltrate cu polimorfonucleare in criptele glandulare si
formarea de abcese la acest nivel
B. microscopia electronica arata distrugerea mitocondriilor, cresterea spatiilor intercelulare
C. in formele mai avansate apar ulcere cu mucoasa edematiata care capata un aspect pseudopolipoid
D. in formele fulminante sau in megacolonul toxic leziunile nu pot interesa intreg peretele colonic si nu duc la
perforatii
E. leziunile din RCUH duc la fenomene de malabsorbtie si pierdere de apa si sare
(pag. 1704)
C1332054. Urmatoarele afirmatii privind manifestarile clinice in RCUH sunt adevarate:

A. debutul RCUH poate imbraca forme diferite
B. diareea sangvinolenta este un semn rareori intalnit
C. durerile abdominale si rectoragiile sunt manifestari frecvent intalnite
D. in perioadele acute apar dureri abdominale in aria de proiectie a cadrului colic
E. scaderea in greutate si paloarea sunt semne rare
(pag. 1704)
C1332055. Diagnosticul diferential al rectocolitei ulcerohemoragice trebuie facut cu o serie de afectiuni:

A. boala CROHN
B. cu cancerul colonului, care uneori se poate dezvolta pe fondul de RCUH
C. cu diverticuloza, cu care imagistic preteaza la confuzie
D. cu colitele infectioase
E. colitele inflamatorii nespecifice si proctocolitele homosexualilor
(pag. 1706)
C1332056. In rectocolita ulcerohemoragica sunt recomandate o serie de investigatii

coproparazitologice si coproculturi, pentru diferentierea de:
A. colitele virale
B. cancer
C. polipoza
D. colitele bacteriene
E. colitele parazitare
(pag. 1705)
C1332057. In RCUH corectarea terapeutica a deficitelor metabolice este necesara deoarece:

A. este prezenta deperditia lichidiana
B. exista deficit de electroliti, in special potasiu
C. se poate adauga acidoza metabolica
D. bolnavii sunt subponderali
E. bolnavii au asociata hiperglicemia
(pag. 1706)
C1332058. In RCUH corectarea deficitelor hematologice se face cu:

A. sange izogrup, izoRh
B. masa eritrocitara izogrup, izoRh
C. gelatine
D. dextrani
E. solutie Rienger
(pag. 1706)
C1332059. Urmatoarele afirmatii referitoare la factorii infectiosi implicati in rectocolita

ulcerohemoragica, sunt adevarate:
A. culturile bacteriene ale continutului colonic in RCUH, nu au aratat modificari ale florei colonice
B. s-a constatat o crestere a titrurilor anticorpilor anti E.coli la subiectii cu RCUH, fara a fi insa corelata cu
evolutia bolii
C. proliferarea bacteriana din RCUH ar putea fi explicata si de antibioticele administrate
D. anticorpii anti-citomegalovirus au fost notati cu o frecventa mai mare la pacientii cu RCUH fata de martori
E. factorii infectiosi nu agraveaza puseele bolii
(pag. 1703)
C1332060. Rectocolonoscopia efectuata la un bolnav cu RCUH evidentiaza:

A. mucoasa hiperemica, cu granulatii pseudopolipoide
B. mucoasa care sangereaza usor la manevrele endoscopice
C. haustratiile colonice sunt mici sau absente, cu ulceratii liniare adinci
D. polipi pediculati multipli
E. de regula, prezenta unui polip adenovilos
(pag. 1705)
C1432061. Anticorpii anti-celule cu mucus din structura peretelui colonic prezenti in serul bolnavilor
cu RCUH:
A. Sunt specifici;
B. Nu sunt constanti;
C. Nu sunt specifici;
D. Sunt constanti;
E. Nu sunt specifici si nici constanti.
(pag. 1703)
C1432062. Cele mai frecvente manifestari ale RCUH sunt:

A. Diaree;
B. Dureri abdominale;
C. Rectoragii;
D. Scadere ponderala;
E. Hematurie.
(pag. 1704)
C1432063. Din punct de vedere anatomo-patologic RCUH reprezinta o boala ce implica leziuni la
nivelul:
A. Mucoasei;
B. Submucoasei;
C. Muscularei;
D. Seroasei;
E. Toate aceste straturi.
(pag. 1704)
C1432064. Deficitul in productia de imunoglobuline, in special a celor din clasa Ig G, prezent in RCUH
se datoreaza urmatoarelor mediatori ai inflamatiei:
A. Interleukina –2;
B. Interleukina –4;
C. Interferonului alfa;
D. Interferonului beta;
E. Diverselor fractiuni ale complementului.
(pag. 1703)
C1432065. Datele epidemiologice din literatura universala citeaza la ora actuala o frecventa mai
crescuta a RCUH:
A. La populatia de culoare fata de celelalte rase;
B. La femei fata de barbati de 3 ori;
C. La femei fata de barbati de 1,5 ori;
D. Intre 10-35 ani (majoritatea cazurilor) si 55-60 ani sau peste (mult mai modest);
E. In aparitia RCUH factorii genetici nu detin un rol important.
(pag. 1702)
C1432066. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la RCUH sunt adevarate:
A. Evolueaza in puseuri;
B. Prezenta mai ales la adultul tanar;
C. Este o boala inflamatorie specifica;
D. Etiologia nu este cunoscuta;
E. Afecteaza mucoasa intestinului subtire, a colonului si a rectului.
(pag. 1702)
C1532067. Manifestarile clinice din RCUH sunt polimorfe. Mentionati care din urmatoarele afirmatii
sunt false:
A. diareea sanghinolenta este cel mai frecvent semn;
B. in cazuri rare boala se manifesta ca o suferinta cronica inflamatorie de grad moderat;
C. peste 50% au debut fulminant;
D. frecvent apar manifestari extradigestive;
E. diareea sanghinolenta, febra, durerile sunt apanajul formelor fulminante.
(pag. 1704)
C1532068. Alaturi de teoria genetica si imunlogica si alte teorii vin in explicarea etiopatogeniei
rectocolitei ulcero-hemoragice (RCUH). Argumentele reale sunt:
A. implicarea factorului alergic este dovedita de prezenta eozinofilelor si mastocitelor degranulate in corion;
B. mai rar, a fost subliniat rolul tutunului;
C. teoria neurovasculara nu explica de sine statatoare declansarea si evolutia bolii;
D. subiectii cu RCUH au un deficit de oxidare dependent de nivelul CoA, care este crescut la acesti pacienti;
E. in RCUH se constata o crestere a activitatii prostaglandinelor.
(pag. 1703)
C1532069. Semnele radiologice cel mai frecvent intalnite in rectocolita ulcero-hemoragica (RCUH) sunt:
A. disparitia haustratiei colonice;
B. pseudopolipii;
C. imagine lacunara la nivelul ampulei rectale;
D. neregularitati ale peretelui colonic;
E. aspect de tub rigid inca din fazele initiale.
(pag. 1705)
C1532070. Principalele substante farmacologice ce si-au dovedit eficacitatea in recto-colita ulcero-

hemoragica (RCUH) sunt:
A. corticosteroizii;
B. antibiotice cu spectru larg;
C. antibiotice neresorbabile intestinal;
D. derivati de sulfasalazina;
E. imunosupresoare.
(pag. 1706)
C1632071. In diagnosticul diferential al RCUH fata de boala Crohn, urmatoarele elemente patologice
macroscopice au incidenta 0% in RCUH:
A. Ulceratii liniare confluente
B. Fisuri adanci ale mucoasei
C. Leziuni disparate
D. ingustarea lumenului
E. Aspect pavimentos al mucaosei
(pag. 1705)
C1632072. In etiopatogenia RCUH a fost pus in evidenta rolul urmatorilor factori:

A. Epidemiologici
B. Infectiosi
C. Toxici
D. Alergici
E. Imunitari
(pag. 1702-1703)
C1632073. Reguli de efctuare a irigografiei in RCUH:

A. Nu se efectueaza pregatirea colonului, care ar putea exacerba fenomenele colitice
B. Cand diareea este absenta pregatirea se poate face printr-o dieta lichidiana de 3 zile
C. Irigografia se efectueaza cu blandete
D. Nu se efectueaza irigografia in prezenta semnelor de megacolon toxic
E. Se repeta la 6 luni, alternativ cu colonoscopia cu biopsie, timp de 10 ani
(pag. 1705)
C1632074. Complicatiile RCUH care necesita tratament chirurgical sunt:

A. Rectoragii masive ce nu pot fi oprite prin metoe conservatoare
B. Megacolonul toxic cu semne clare de perforatie
C. Megadolicocolonul
D. RCUH acuta fulminanta ce nu raspunde la terapia cu cortizon
E. Ocluzia prin stricturi colonice
(pag. 1707)
C1632075. Complicatiile tratamentului chirurgical in RCUH sunt:

A. Recidiva bolii pe segmentul intestinal din amonte
B. Infectarea ansei de ileostomie
C. Ocluzia ansei ileale anastomozate
D. Sindromul de malabsorbtie
E. Diareea
(pag. 1707)
C1632076. Imuosupresoarele folosite in tratamentul RCUH sunt:

A. Azatioprina
B. Ciclosporina
C. Cicloserina
D. 6-mercatopurina
E. 5-fluorouracilul
(pag. 1706)
C2232077. Prezenţa agenţilor infecţioşi la pacienţii cu RCUH :

A. nu pare a avea specificitate
B. are o mare specificitate
C. acţioneazã ca factori supraadãugaţi, de agravare a puseurilor bolii
D. acţioneazã ca factori ce limiteazã evoluţia bolii
E. determinã scãderea marcatã a titrului de anticorpi anti E. coli
(pag. 1703)
C2232078. Culturile aerob-anaerobe ale conţinutului colonic în RCUH :

A. au arãtat modificãri importante ale florei colonice
B. nu au arãtat modificãri ale florei colonice
C. s-a constatat o creştere a debitului fecal al streptococului de grup D, sau E. coli
D. s-a constatat o scãdere a debitului fecal al streptococului de grup D, sau E. coli
E. s-a constatat absenţa streptococului de grup D şi E. coli
(pag. 1703)
C2232079. Studiile histologice ale RCUH au confirmat :

A. prezenţa de monocite în corion
B. prezenţa de polimorfonucleare şi monocite în corion
C. prezenţa de eozinofile şi mastocite degranulate în corion
D. creşterea histaminei tisulare
E. scãderea histaminei tisulare
(pag. 1703)
C2232080. Anticorpii anti-celule cu mucus din structura peretelui colonic în serul bolnavilor cu RCUH :
A. sunt constanţi
B. sunt specifici
C. nu sunt constanţi
D. sunt inexistenţi
E. nu sunt specifici
(pag. 1703)
C2232081. Cãrora dintre diverşii mediatori ai inflamaţiei se datoreazã deficienţele imunitãţii din RCUH?
A. interleukina-1
B. interleukina-2
C. interleukina-4
D. interleukina-5
E. diversele fracţiuni ale complementului
(pag. 1703)
C2232082. Care din fenotipurile urmãtoare sunt mai frecvent corelate cu RCUH :
A. HLA-AW24
B. HLA-PQ67
C. HLA-WX23
D. BW35
E. XY99
(pag. 1703)
C2232083. RCUH reprezintă o boala care :

A. implică leziuni la nivelul mucoasei şi submucoasei colonice
B. implică leziuni la nivelul mucoasei, submucoasei şi muscularei colonice
C. implică leziuni situate exclusiv la nivelul mucoasei colonice
D. prinde întotdeauna rectul cu progresie liniara a leziunilor la nivelul întregului colon
E. prinde întotdeauna ileonul terminal şi cecul, uneori cu progresie liniară a leziunilor la nivelul rectului
(pag. 1704)
C2232084. Macroscopic în RCUH :

A. la inspecţie mucoasa colonicã este tapetatã de ulceraţii profunde
B. la inspecţie mucoasa colonicã este tapetatã de ulceraţii granulare superficiale
C. la inspecţie mucoasa colonicã nu prezintã ulceraţii
D. mucoasa în totalitate este subţiatã şi friabilã cu vascularizaţie bogatã
E. mucoasa este îngroşatã şi friabilã
(pag. 1704)
C2232085. Macroscopia în RCUH :

A. mucoasa colonicã este tapetatã de ulceraţii granulare superficiale
B. pot apãrea fisuri profunde, hemoragice

C. pot apãrea fisuri superficiale
D. pot apãrea formaţiuni pseudopolipoide mici şi regulate
E. mucoasa în totalitate este îngroşatã dar slab vascularizatã
(pag. 1704)
C2232086. Studiile de microscopie electronică in RCUH arată :

A. distrugerea reticulului endoplasmatic
B. distrugerea mitocondriilor
C. distrugerea ribozomilor
D. creşterea spaţiilor intercelulare
E. lărgirea reticulului endoplasmatic
(pag. 1704)
C2232087. Microscopic in RCUH :

A. în formele fulminante de RCUH sau în megacolonul toxic leziunile pot interesa întregul perete al jejun-
ileonului ducând la perforaţii în marea cavitate
B. în stadiile incipiente leziunile tipice constau în infiltrarea de polimorfonucleare la nivelul criptelor Lieberkuhn
situate la baza mucoasei cu formarea de abcese la acest nivel
C. în stadiile incipiente leziunile tipice constau în infiltrarea de bazofile la nivelul criptelor Lieberkuhn situate la
baza mucoasei cu formarea de abcese la acest nivel
D. în stadiile incipiente leziunile tipice constau în infiltrarea de limfocite la nivelul criptelor Lieberkuhn situate la
baza mucoasei cu formarea de abcese la acest nivel
E. în stadii mai avansate ale bolii se realizează o coalescenţă a abceselor din cripte cu descuamare celulară
şi apariţia de ulcere
(pag. 1704)
C2232088. Ocazional în RCUH pot apărea manifestări extradigestive ca :

A. rinite
B. irite
C. disfuncţii hepatice
D. leziuni dermatologice
E. flebite
(pag. 1704)
C2232089. Pacienţii cu un debut şi evoluţie fulminante de RCUH (aproximativ 15%) prezintă :

A. constipaţie
B. scaune diareice sanghinolente sporadice
C. scaune diareice sanghinolente frecvente (peste 30 pe zi)
D. febră
E. dureri abdominale
(pag. 1704)
C2232090. Cele mai frecvente manifestări in RCUH sunt :

A. febră 90%
B. rectoragii 55%
C. tenesme 60%
D. diaree 79%
E. dureri abdominale 71%
(pag. 1704)
C2232091. In megacolonul toxic :

A. leziunile pot interesa întregul perete colonic ducând la perforaţii în marea cavitate
B. pot apărea semne de iritaţie peritoneală cu silentium la auscultaţie

C. apare un abdomen excavat mimând un sindrom ocluziv
D. este prezentă febra
E. se adaugă deprecierea funcţiilor hepatică şi renală, evidenţiate prin analize de laborator
(pag. 1704)
C2232092. Deprecierea funcţiilor hepatică şi renală în megacolonul toxic este evidenţiată prin analizele
de laborator :
A. scăderea hemoglobinei
B. creşterea bilirubinei, transaminazelor
C. creşterea ureei, creatininei
D. creşterea trombocitelor
E. creşterea pseudocolinesterazei
(pag. 1704)
C2232093. Examenul regiunii perineale în RCUH evidenţiază :

A. hemoroizi hemoragici cu prolaps rectal
B. fistule sau abcese perianale
C. criptite
D. fisuri anale
E. prolaps genital
(pag. 1704)
C2232094. Endoscopia în RCUH arată :

A. o mucoasă îngroşată
B. o mucoasă hiperemică
C. o mucoasă cu granulaţii pseudopolipoide, care sângerează uşor la manevrele endoscopice
D. haustraţii mari, cu prezenţa de ulceraţii liniare superficiale
E. haustraţii colonice mici, sau absente, cu prezenţa de ulceraţii liniare adânci
(pag. 1705)
C2232095. Care din următoarele afirmaţii referitoare la examenele imagistice din RCUH sunt corecte :
A. cel mai fidel şi specific diagnosticat este realizat prin ecoendoscopie, având în vedere că în 90-95% din
cazuri boala afectează rectul şi colonul distal
B. colonoscopia are valoare prin posibilitatea de biopsiere şi apreciere a întinderii leziunilor la nivelul
straturilor colonice
C. examenul radiologic poate fi efectuat atât cu substanţa de contrast (bariu) cât şi simplu
D. irigografia baritată, ajutată de insuflaţia cu aer, nu poate fi efectuată decât la un numar redus de pacienţi,
fiind inutilă în aprecierea întinderii şi severităţii bolii
E. semnele radiologice cele mai frecvente sunt pierderea haustraţiei colonice, neregularităţi ale peretelui
colonic, reprezentate de ulceraţiile mucoasei
(pag. 1705)
C2232096. In RCUH, cu toate că indicaţiile irigografiei sunt largi, trebuie ţinut seama de câteva reguli :
A. se efectuează totdeauna pregătirea colonului
B. nu se efectuează pregatirea colonului, care ar putea exacerba fenomenele colitice
C. când diareea este absentă pregătirea se poate face printr-o dietă lichidiană de o zi
D. când diareea este absentă pregătirea se poate face printr-o dietă lichidiană de 3 zile
E. irigografia este proscrisă în prezenţa semnelor de megacolon toxic
(pag. 1705)
C2232097. Irigografia baritată în RCUH :

A. în fazele avansate ale bolii, colonul are aspectul unui tub rigid, contractat
B. în fazele avansate ale bolii, colonul este destins, cu perete mult îngroşat
C. se efectuează la interval de un an alternativ cu colonoscopia cu biopsie timp de 10 ani
D. se efectuează la interval de 6 luni alternativ cu colonoscopia cu biopsie timp de 10 ani
E. nu reuseşte să deceleze formaţiunile pseudopolipoide care apar odată cu progresia bolii
(pag. 1705)
C2232098. Investigaţiile paraclinice pentru diferenţierea RCUH de colitele virale, bacteriene sau
parazitare sunt :
A. ecografia abdominală
B. reacţia Gregersen
C. coproculturile
D. imunelectroforeza
E. examenele copro-parazitologice
(pag. 1705)
C2232099. RCUH trebuie diferenţiată de :

A. hemoroizi hemoragici
B. alte leziuni inflamatorii benigne ale intestinului subţire
C. colite virale
D. neoplazii colonice
E. prolaps ano-rectal
(pag. 1705)
C2232100. RCUH trebuie diferenţiata de :

A. colite bacteriene
B. colite postiradiere
C. colite virale
D. colite din bolile de sistem
E. colite parazitare
(pag. 1705)
C2232101. In schema elaborată de Cello şi Mayer, cuprinzând elemente patologice de diagnostic

diferenţial al RCUH de boala Crohn, următoarele afirmaţii sunt false :
A. macroscopic, ulceraţiile liniare confluente sunt întâlnite într-un procent mai mare în RCUH
B. macroscopic, ulceraţiile superficiale se întâlnesc într-un procent mai mare în boala Crohn
C. macroscopic, îngroşarea peretelui colonic se întâlneste într-un procent mai mare în RCUH
D. macroscopic, fisuri adânci ale mucoasei se întâlnesc într-un procent mai mare în RCUH
E. macroscopic, aspectul pavimentos al mucoasei se întâlneşte în RCUH
(pag. 1705)

diferenţial al RCUH de boala Crohn, următoarele afirmaţii sunt adevărate :
A. macroscopic, ulceraţii liniare confluente sunt întâlnite într-un procent de 37% în boala Crohn şi 0% în
RCUH
B. macroscopic, fisuri adânci ale mucoasei sunt întâlnite într-un procent de 37% în boala Crohn şi 0% în
RCUH
C. macroscopic, îngustarea lumenului nu apare niciodată în RCUH
D. macroscopic, îngroşarea peretelui colonic apare în 17% a cazurilor cu boala Crohn şi în 74% a cazurilor cu
RCUH
E. macroscopic, aspectul pavimentos al mucoasei este caracteristic RCUH
(pag. 1705)
diferenţial al RCUH de boala Crohn, urmatoarele afirmaţii sunt adevărate :

A. microscopic, inflamaţia transmurală se întâlneşte într-un procent de 17% în RCUH şi de 95% în boala
Crohn
B. microscopic, inflamaţia transmurală se întâlneşte într-un procent de 95% în RCUH şi de 17% în boala
Crohn
C. microscopic, îngroşarea submucoasei se întâlneşte într-un procent de 4% în RCUH şi de 79% în boala
Crohn
D. microscopic, îngroşarea submucoasei se întâlneşte într-un procent de 79% în RCUH şi de 4% în boala
Crohn
E. microscopic, granuloame apar în 100% din cazurile de RCUH
(pag. 1705)

diferenţial al RCUH de boala Crohn, următoarele afirmaţii sunt false :
A. microscopic, fisuri apar într-un procent de 35% în RCUH şi de 95% în boala Crohn
B. microscopic, creşterea celularităţii submucoasei se întâlneşte doar în RCUH
C. microscopic, îngroşarea submucoasei nu se întâlneşte niciodată în boala Crohn
D. microscopic, ulceraţii ale întregii grosimi a mucoasei nu se întâlneşte nici în RCUH şi nici în boala Crohn
E. microscopic, granuloame apar în 100% din cazurile de boala Crohn
(pag. 1705)
C2232105. Diagnosticul diferenţial între cele două boli (RCUH şi boala Crohn) se face în special pe
baza :
A. ecografiei abdominale
B. examenului coproparazitologic şi coprocultură
C. examenului radiologic baritat
D. tomografiei computerizate
E. examenului colonoscopic
(pag. 1705)
C2232106. Prevenţia degenerescenţei maligne în RCUH se face pe baza :

A. determinării antigenului carcino-embrionar
B. determinării alfa feto-proteinei
C. examenelor baritate
D. examenelor colonoscopice
E. examenelor eco-endoscopice rectale
(pag. 1706)
C2232107. Mai greu de diferenţiat de RCUH sunt :

A. hemoroizii interni hemoragici cu prolapsul mucoasei rectale
B. diareea turiştilor
C. proctocolitele homosexualilor
D. abcesele pilonidale
E. colitele inflamatorii nespecifice
(pag. 1706)
C2232108. Tratamentul medical în RCUH are două direcţii :

A. corectarea hepatocitolizei
B. corectarea hipersplenismului
C. corectarea deficitelor metabolice şi hematologice
D. prevenirea malignizării
E. tratamentul susţinut asupra leziunilor
(pag. 1706)
C2232109. Corectarea metabolică în tratamentul medical al RCUH se face pe baza :

A. valorii hematocritului şi a hemoglobinei
B. valorii ureei sangvine
C. ionogramei
D. valorii creatininei sangvine
E. glicemiei
(pag. 1706)
C2232110. Substanţele farmacologice care şi-au dovedit eficacitatea în RCUH pot fi împărţite în:
A. derivaţi de sulfdiazină
B. imunostimulatoare
C. corticosteroizi
D. derivaţi de sulfsalazină
E. imunodepresoare
(pag. 1706)
C2232111. Care din următoarele afirmaţii referitoare la corticosteroizi în tratamentul RCUH sunt
corecte :
A. în general răspunsul la terapia steroidiană este rapid, fenomenele inflamatorii retrocedând în câteva zile
B. în formele supraacute dozele de steroizi pot fi crescute până la 1 g/zi
C. 40-60 mg de Prednison pe zi în doză unică este eficientă în inducerea remisiunii puseului acut
D. corticosteroizii se presupune că acţionează prin inhibiţia sintezei de prostaglandine la nivelul mucoasei
E. la pacienţii în perioade de remisiune terapia corticoidă şi-a dovedit clar eficacitatea în prevenirea
recăderilor
(pag. 1706)
corecte :
A. corticosteroizii rămân principalul drog acceptat în tratamentul RCUH capabil să realizeze remisia
episoadelor acute
B. formele de prezentare tip gel nu şi-au dovedit eficacitatea în leziunile recto-sigmoidiene ale RCUH şi în
formele cu localizări înalte, deoarece sub 5% din steroizii administraţi pe cale rectală se absorb în
circulaţia generală
C. 4-6 g de Prednison pe zi în doză unică este eficientă în inducerea remisiunii puseului acut
D. terapia i.v. cu corticosteroizi se întinde pe o durată de 5-7 zile, mai ales la pacienţii cu nutriţie parenterală
E. la pacienţii în perioade de remisiune terapia corticoidă nu şi-a dovedit eficacitatea în prevenirea recăderilor
(pag. 1706)
corecte :
A. în general răspunsul la terapia steroidiană este lent, fenomenele inflamatorii retrocedând în câteva
săptămâni
B. cercetările actuale susţin administrarea de corticosteroizi i.v., astfel se utilizează 300 mg hidrocortizon i.v./zi
C. ACTH-ul este utilizat în doze de 40U/zi
D. controlul eficienţei tratamentului se face prin examen rectosigmoidoscopic repetat
E. aceste droguri sunt folosite ca medicaţie de rezervă, în cazurile în care imunosupresoarele şi sulfsalazina
nu şi-au dovedit eficienţa
(pag. 1706)
C2232114. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la derivaţii de sulfsalazină utilizaţi în

tratamentul RCUH sunt corecte :
A. sunt în general folosiţi în perioadele de remisiune ale bolii
B. sulfsalazina este metabolizată la nivelul stomacului sub acţiunea acidului clorhidric
C. salazopyrina se administrează în doze de 4-6 mg/zi
D. modul lor de acţiune rămâne încă necunoscut, dar se presupune ca acţionează prin inhibiţia sintezei de
prostaglandine la nivelul mucoasei
E. salazopyrina se administrează în doze de 4-6 g/zi
(pag. 1706)
C2232115. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul cu imunosupresoare în RCUH

sunt corecte :
A. sunt folosite de prima intenţie , fiind capabile să realizeze remisia episoadelor acute
B. cel mai utilizat este 6-mercaptopurina
C. cel mai utilizat este ciclosporina
D. cel mai utilizat este azatioprina
E. aceste droguri sunt folosite ca medicaţie de rezervă, în cazurile în care corticoizii şi sulfsalazina nu şi-au
dovedit eficienţa
(pag. 1706)
C2232116. La ora actuală există câteva complicaţii ale RCUH care necesită tratament chirurgical:
A. rectoragia repetată timp de o săptămână
B. megacolonul toxic cu semne clare de perforaţie
C. RCUH acută fulminantă, ce nu răspunde la terapia cu corticoizi
D. suspiciunea sau descoperirea unui cancer de colon
E. ocluzia prin stricturi colonice
(pag. 1707)
C2232117. Anastomoza cu rectul sau canalul anal după rectocolectomie subtotală cu prezervarea
canalului anal şi anastomoza ileo-anală, sau în cazul prezervării rectului cu anastomoza ileo-rectală
pentru RCUH se realizează fie :
A. direct cu cecul
B. direct cu ileonul
C. printr-un rezervor realizat din anse jejunale în diverse montaje
D. printr-un rezervor realizat din anse ileale în diverse montaje
E. printr-un rezervor realizat din colonul transvers
(pag. 1707)
C2232118. Cea mai frecventă complicaţie la purtătorii de ileostomă după tratamentul chirurgical al
RCUH o reprezintă infectarea ansei de ileostomie cu eventuala sa obstrucţie, complicaţia putând fi
rezolvată :
A. medical prin administrarea de corticoizi
B. medical prin administrarea de corticoizi, derivaţi de sulfsalazină sau imunosupresoare
C. medical prin administrarea de antibiotice şi corticoizi
D. medical prin administrarea de antibiotice şi AINS
E. prin recupa şi refacerea ileostomiei
(pag. 1707)
C2232119. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la tratamentul chirurgical al RCUH sunt false :
A. rectoragiile masive ce nu pot fi oprite prin metode conservatoare necesită tratament chirurgical
B. rectocolectomia subtotală cu prezervarea canalului anal şi anastomoza ileo-anală este operaţia radicală
C. rectocolectomia subtotală cu prezervarea rectului şi anastomoza ileo-rectală este operaţia radicală
D. cea mai frecventă complicaţie la purtătorii de ileostomă o reprezintă şocul hipovolemic
E. la toţi pacienţii rectocolectomizaţi complicaţia majoră invalidantă este reprezentată de sindromul de
malabsorbţie cu deperdiţie hidro-electrolitică
(pag. 1707)
C2232120. Sindromul de malabsorbţie cu deperdiţie hidro-electrolitică este complicaţia majoră

invalidantă la toţi pacienţii rectocolectomizaţi în cadrul RCUH controlabilă prin :
A. administrarea de corticoizi
B. administrarea de sulfsalazină
C. dieta adecvată
D. adjuvante slab opiacee de tip Loperamid
E. administrarea de imunosupresoare
(pag. 1707)
C2332121. Afirmatiile urmatoare referitoare la factorii epidemiologici ai rectocolitei ulcerohemoragice

sunt adevarate, cu exceptia:
A. afecteaza in general populatia de rasa alba din tarile dezvoltate economic
B. factorii infectiosi nu au nici un rol
C. boala este mai frecventa la femei comparativ cu barbatii
D. perioada de aparitie, pentru majoritatea cazurilor, este intre 10 si 35 ani
E. 15-40% din subiectii cu rectocolita ulcerohemoragica au antecedente familiale
(pag. 1702)
C2332122. Urmatoarele afirmatii referitoare la factorii infectiosi implicati in rectocolita

ulcerohemoragica, sunt adevarate:
A. culturile bacteriene ale continutului colonic in RCUH, au aratat totdeauna modificari ale florei colonice
B. s-a constatat o crestere a titrurilor anticorpilor anti E.coli la subiectii cu RCUH, fara a fi insa corelata cu
evolutia bolii
C. proliferarea bacteriana din RCUH ar putea fi explicata si de antibioticele administrate
D. anticorpii anti-citomegalovirus au fost notati cu o frecventa mai mare la pacientii cu RCUH fata de martori
E. factorii infectiosi nu agraveaza puseele bolii
(pag. 1703)
C2332123. Imunitatea are rol in producerea RCUH prin urmatoarele argumente:

A. anticorpii anticelula cu mucus infectata sunt prezenti in serul bolnavilor cu RCUH
B. anticorpii anti-celule cu mucus sunt specifici
C. anticorpii anticelule cu mucus sunt constanti
D. la subiectii cu RCUH s-a constatat un deficit in productia de imunoglobuline, in special a celor din clasa Ig
G
E. fenotipurile HLA-AW 42 si BW 35 sunt mai frecvent corelate cu boala
(pag. 1703)
C2332124. Urmatoarele afirmatii privind aspectul microscopic din RCUH sunt adevarate:
A. in stadiile incipiente leziunile tipice constau in infiltrate cu polimorfonucleare in criptele glandulare si
formarea de abcese la acest nivel
B. microscopia electronica arata distrugerea mitocondriilor, cresterea spatiilor intercelulare, micsorarea
reticulului endoplasmatic
C. in formele mai avansate apar ulcere cu mucoasa edematiata care capata un aspect pseudopolipoid
D. in formele fulminante sau in megacolonul toxic leziunile nu pot interesa intreg peretele colonic si nu duc la
perforatii
E. leziunile din RCUH duc la fenomene de malabsorbtie si pierdere de apa si sare
(pag. 1704)
C2332125. Urmatoarele afirmatii privind manifestarile clinice in RCUH sunt adevarate:

A. debutul RCUH poate imbraca forme diferite
B. diareea sangvinolenta este un semn rareori intalnit
C. durerile abdominale si rectoragiile sunt manifestari frecvent intalnite
D. in perioadele acute apar dureri abdominale in aria de proiectie a cadrului colic
E. scaderea in greutate si paloarea sunt semnele cele mai comune
(pag. 1704)
C2332126. In cazul RCUH cu megacolon toxic pot aparea:

A. semne de iritatie peritoneala
B. distensia abdominala
C. polakiurie
E. deprecierea functiilor hepatice si renale
(pag. 1704)
C2332127. Examenul regiunii perianale, efectuat la un bolnav cu RCUH evidentiaza:

A. escoriatii, sangerari, vergeturi, papilomul santinela
B. hemoroizi
C. hidrosadenita perianala
E. fisuri anale
(pag. 1704)
C2332128. Rectocolonoscopia efectuata la un bolnav cu RCUH evidentiaza:

A. mucoasa hiperemica, cu granulatii pseudopolipoide
B. mucoasa care sangereaza usor la manevrele endoscopice
C. haustratiile colonice sunt mici sau absente, fara ulceratii liniare adinci
D. polipi pediculati multipli
E. de regula, prezenta unui polip adenovilos
(pag. 1705)
C2332129. Irigografia baritata este utila in RCUH deoarece:

A. apreciaza intotdeauna intinderea si severitatea bolii, colonoscopia fiind optionala
B. arata pierderea haustratiei colonice
C. arata neregularitati ale peretelui colonic, reprezentate de ulceratiile mucoasei
D. poate fi practicata chiar in prezenta semnelor de megacolon toxic
E. deceleaza formatiuni pseudopolipoide prezente in evolutia bolii
(pag. 1705)
C2332130. Diagnosticul diferential al rectocolitei ulcerohemoragice trebuie facut cu o serie de afectiuni:

A. boala CROHN
B. cu cancerul colonului
C. cu diverticuloza, cu care imagistic preteaza la confuzie
D. cu colitele infectioase
E. colitele inflamatorii nespecifice si proctocolitele homosexualilor
(pag. 1706)
C2332131. In rectocolita ulcerohemoragica sunt recomandate o serie de investigatii

coproparazitologice si coproculturi, pentru diferentierea de:
A. colitele virale
B. cancer
C. polipoza
D. colitele bacteriene
E. colitele parazitare
(pag. 1705)
C2332132. In RCUH corectarea terapeutica a deficitelor metabolice este necesara deoarece:

A. este prezenta deperditia lichidiana
B. exista deficit de electroliti, in special potasiu
C. se poate adauga acidoza metabolica

D. se poate adauga "fuga" de lichide in spatiul III
E. bolnavii au asociata hiperglicemia
(pag. 1706)
C2332133. In RCUH corectarea deficitelor hematologice se face cu:

A. sange izogrup, izoRh
B. masa eritrocitara izogrup, izoRh
C. factor XV
D. dextrani
E. solutie Rienger
(pag. 1706)
C2332134. Urmatoarele afirmatii privind tratamentul RCUH sunt adevarate, cu exceptia:

A. corticoizii raman principalul drog acceptat in tratamentul RCUH, capabili sa remita episoadele acute
B. derivatii de sulfasalazina sunt folositi numai in perioada de debut a bolii
C. metronidazolul este un preparat foarte eficient in RCUH
D. imunosupresoarele sunt folosite ca medicatie de rezerva
E. tratamentul chirurgical este indicat in rectoragii masive, megacolon toxic, RCUH acuta fulminanta, stricturi
colonice, cancer de colon asociat
(pag. 1706)
C2532135. Urmatoarele date de epidemiologie analitica in rectocolita ulcero-hemoragica sunt

adevarate:
A. incidenta este de 4-6 cazuri noi la 100 000 de locuitori;
B. este afectata predominant rasa neagra;
C. boala este mai frecventa de doua ori la populatia alba decat la cea evreiasca;
D. raportul barbati / femei este de 1,5 : 1;
E. perioadele de aparitie sunt 10 - 35 de ani si 55 - 60 de ani.
(pag. 1702)
C2532136. Urmatoarele date de epidemiologie in rectocolita ulcero-hemoragica sunt adevarate:

A. incidenta este de 2 ori mai mare la rasa alba fata de restul raselor;
B. frecventa este de 1,5 ori mai mare la femei fata de barbati;
C. agregarea familiala joaca un rol important;
D. HLA -B27 caracterizeaza indivizii cu manifestari extradigestive;
E. perioada cea mai frecventa de aparitie este 30-40 de ani.
(pag. 1702)
C2532137. Implicarea factorului infectios este sustinuta de:

A. cresterea debitului fecal al Streptococului de grup D;
B. cresterea debitului fecal al E.Coli;
C. cresterea titrului anticorpilor anti E.Coli la cei cu rectocolita ulcero-hemoragica;
D. culturi aerobe-anaerobe ale continutului colic au aratat modificari ale florei colonice;
E. antibioticele administrate determina proliferarea bacteriana in rectocolita ulcero-hemoragica prin
dezechilibrul florei colonice.
(pag. 1703)
C2532138. Implicarea factorului imun in rectocolita ulcero-hemoragica este sustinuta de:

A. prezenta anticorpilor anticelula cu mucus in serul acestor bolnavi;
B. prezenta anticorpilor anticelula cu mucus este constanta;
C. la nivelul epiteliului colonic al pacientilor cu RCUH exista limfocitotoxicitate;
D. profilul imunologic al subiectilor cu RCUH este in marea majoritate majoritate a cazurilor modificat;
E. fenotipurile HLA - AW24, BW35 sunt mai frecvent corelate cu boala.

(pag. 1703)
C2532139. Teoriile patogenice in rectocolita ulcero-hemoragica sunt:

A. teoria infectioasa;
B. teoria alergica;
C. teoria imuna;
D. teoria endocrina;
E. teoria neurovasculara.
(pag. 1703)
C2532140. Cele mai frecvente manifestari clinice in rectocolita ulcero-hemoragica sunt:

A. constipatii;
B. rectoragii;
C. artralgii;
D. febra;
E. diaree.
(pag. 1704)
C2532141. Din punct de vedere anatomo-patologic, in rectocolita ulcero-hemoragica intalnim:

A. leziuni la nivelul tuturor straturilor peretelui colic;
B. boala afecteaza intotdeauna rectul cu progresie ulterioara spre colon;
C. mucoasa e ingrosata, cu vascularizatie saraca;
D. leziunile inflamatorii intereseaza intreaga grosime a peretelui;
E. mucoasa e tapetata de ulceratii granulare superficiala.
(pag. 1704)
C2532142. Din punct de vedere anatomopatologic in rectocolita ulcero-hemoragica intalnim:

A. in stadii incipiente infiltrarea cu PMN la nivelul criptelor Lyberkuhn;
B. formarea de abcese la nivelul criptelor Lyberkuhn;
C. in microscopia electronica se evidentiaza distrugerea mitocondriilor, cresterea spatiilor intercelulare;
D. in statii incipiente apare ulceratia peretelui;
E. in formele fulminante leziunile pot interesa intreg peretele colic ducand la perforatii.
(pag. 1704)
C2532143. Semnele radiologice ale rectocolitei ulcero-hemoragice sunt:

A. neregularitati ale peretelui colonic;
B. pseudopolipi;
C. aspect de tub rigid al colonului;
D. pastrarea haustratiei;
E. pierderea lizereului de siguranta.
(pag. 1705)
C2532144. Elementele patologice macroscopice ce diferentiaza boala Crohn de rectocolita ulcero-

hemoragica pledand pentru boala Crohn sunt:
A. ingrosarea peretelui colonic;
B. ulceratii superficiale;
C. fisuri adanci ale mucoasei;
D. ingustarea lumenului;
E. pseudopolipi.
(pag. 1705)
C2532145. Elementele patologice microscopice ce diferentiaza boala Crohn de rectocolita ulcero-

hemoragica pledand pentru boala Crohn sunt:
A. inflamatie transmurala;
B. cresterea celularitatii submucoase;
C. absenta granuloamelor;
D. ulceratii pe intreaga grosime a mucoasei;
E. fisuri.
(pag. 1705)
C2532146. Diagnosticul diferential al rectocolitei ulcero-hemoragice este dificil de efectuat cu:

A. colite inflamatorii nespecifice;
B. proctocolitele homosexualilor;
C. diareea turistilor;
D. colon iritabil;
E. diverticuloza colica.
(pag. 1706)
C2532147. Tratamentul topic local cu microclisme se face cu:

A. ampicilina;
B. clorocid;
C. dermaton;
D. oxid de Zn;
E. vitamina A.
(pag. 1701)
C2532148. Substantele farmacologice ce si-au dovedit eficacitatea in rectocolita ulcero-hemoragica

sunt:
C. imunodepresoarele;
D. antibiotice cu spectru larg administrate parenteral;
E. beta blocante.
(pag. 1706)
C2532149. Manifestarile extradigestive in rectocolita ulcero-hemoragica sunt reprezentate de:

A. orhita;
B. irita;
C. pancreatita;
D. leziuni dermatologice;
E. leziuni articulare.
(pag. 1704)
C2532150. Examenul regiunii anoperineale la pacientii cu rectocolita ulcero-hemoragica poate

evidentia:
A. escoriatii;
B. sangerari;
C. fistule;
D. criptite;
E. flegmon ischiorectal.
(pag. 1704)
C2532151. Urmatoarele afirmatii despre RCUH sunt adevarate:

A. este o boala inflamatorie nespecifica;
B. nu se cunoaste etiologia;
C. factorul genetic joaca un rol preponderent;
D. evolutia in pusee;
E. momentul aparitiei cel mai frecvent intre 30-35 de ani.
(pag. 1702)
C2532152. Urmatoarele date de epidemiologie in RCUH sunt adevarate:

A. incidenta este de 4-6 cazuri noi / 100000 de locuitori;
B. afecteaza preponderent populatia neagra din tarile slab dezvoltate;
C. este mai frecventa la femei;
D. prezenta HLA B27 sugereaza un rol important al factorului genetic;
E. agregarea familiala are un rol important.
(pag. 1702)
C2532153. Rolul factorului infectios in etiologia RCUH pare a fi sustinut de :

A. culturile aerobe-anaerobe ale continutului colic in RCUH arata cresteri ale florei colonice;
B. cresterea titrului anticorpilor anti E.Coli la pacientii cu RCUH
C. proliferarea bacteriana este facilitata de antibiotice administrate
D. anticorpii anticitomegalovirus au frecventa mult mai scazuta la pacientii cu RCUH
E. prezenta agentilor infectiosi la acesti pacienti nu pare a avea specificitate
(pag. 1703)
C2532154. Terenul imunologic modificat are un rol esential in RCUH.Mentionati care din afirmatiile de
mai jos sunt adevarate :
A. prezenta in serul acestor pacienti a anticorpilor anticelula cu mucus din structura peretelui colonic
B. anticorpii anticolonici sunt de fapt anticorpi anticelula infectata,responsabili de leziunile celulare
C. profilul imunologic al pacientilor cu RCUH in marea majoritate a cazurilor este modificat
D. este un deficit in producerea imunoglobulinelor in special IgG
E. fenotipurile HLA AW24,BW25 sunt mai frecvent corelate cu boala
(pag. 1703)
C2532155. Alaturi de teoria genetica si imunologica si alte teorii vin in explicarea etiopatogeniei RCUH.
Argumentele si contraargumentele reale sunt :
A. implicarea factorului alergic este dovedita de prezenta eozinofilelor si mastocitelor degranulate in corion
B. mai rar,a fost subliniat rolul tutunului
C. teoria neorovasculara nu explica de sine statatoare declansarea si evolutia bolii
D. subiectii cu RCUH au un deficit de oxidare dependent de nivelul CoA,care este crescut la acesti pacienti
E. in RCUH se constata o crestere a activitatii prostaglandinelor
(pag. 1703)
C2532156. Din punct de vedere macroscopic in RCUH intalnim urmatoarele aspecte

A. leziuni la nivelul mucoasei si submucoasei colice
B. leziunea initiala prinde rectul
C. mucoasa in totalitate este ingrosata si friabila cu vascularizatie saraca
D. leziunile din RCUH se diferentiaza de cele din Boala Crohn in care este interesata partial grosimea
peretelui
E. nici una din variantele prezentate
(pag. 1704)
C2532157. Din punct de vedere microscopic in RCUH intalnim urmatoarele aspecte:

A. initial infiltrat cu PMN la nivelul criptelor LieberKuhn cu formare de abcese la acest nivel
B. ingrosarea peretelui celular
C. in microscopia electronica - distrugerea mitocondriilor, cresterea spatiilor intercelulare

D. in stadii avansate aparitia ulcerelor
E. in formele fulminante leziunile pot interesa peretele in totalitate, ducand la perforatii
(pag. 1704)
C2532158. Manifestarile clinice in RCUH cuprind manifestari digestive si extradigestive. Mentionati

care din urmatoarele afirmatii sunt false:
A. diareea sanghinolenta este cel mai frecvent semn;
B. in cazuri rare boala se manifesta ca o suferinta cronica inflamatorie de grad moderat;
C. peste 50% au debut fulminant;
D. frecvent apar manifestari extradigestive;
E. diareea sanghinolenta, febra, durerile sunt apanajul formelor fulminante.
(pag. 1704)
C2532159. Semnele radiologice cel mai frecvent intalnite in RCUH sunt:

A. disparitia haustratiei colonice;
B. pseudopolipii;
C. imagine lacunara la nivelul ampulei rectale;
D. neregularitati ale peretelui colonic;
E. aspect de tub rigid inca in fazele initiale.
(pag. 1705)
C2532160. Aspectul endoscopic in RCUH ne poate evidentia:

A. mucoasa hiperemica;
B. ulceratii liniare, adanci;
C. intinderea leziunilor la nivelul straturilor colonului;
D. biopsia are valoare in ce priveste diferentierea leziunilor benigne de cele maligne;
E. polipi adenomatosi.
(pag. 1705)
C2532161. Principalele elemente patologice din punct de vedere macroscopic ce fac diferentierea
dintre RCUH si boala Crohn sunt:
A. ulcere lineare confluente;
B. fisuri adanci ale mucoasei;
C. leziuni disparate;
D. aspect pavimentos al mucoasei;
E. aspect pseudopolipoid.
(pag. 1705)
C2532162. Principalele substante farmacologice ce si-au dovedit eficacitatea in RCUH sunt:

B. antibiotice cu spectru larg;
C. antibiotice neresorbabile;
D. derivati de sulfsalazina;
E. imunosupresoare.
(pag. 1706)
C2532163. Care din urmatoarele substante poate fi folosita pentru tratamentul topic in RCUH
A. streptomicina
B. papaverina
C. azatioprina
D. vitamina A
E. vitamina K
(pag. 1707)
C2832164. Selectati elementele care definesc rectocolita ulcerohemoragica:

A. Boala inflamatorie nespecifica
B. Etiologie infectioasa
C. Afecteaza mucoasa rectala si colonica
D. Afecteaza si intestinul subtire mai ales la adultul tanar
E. Evolueaza in puseuri
(pag. 1702)
C2832165. Care din urmatoarele afirmatii legate de epidemiologia rectocolitei ulcerohemoragice

(RCUH) sunt false:
A. Afecteaza in general populatia de rasa alba din tarile dezvoltate
B. Frecventa bolii este de 1,5 ori mai mare la barbati decat la femei
C. Populatia evreiasca este de 4 ori mai rar afectata de aceasta boala
D. Majoritatea cazurilor de RCUH apar dupa varsta de 35 ani
E. Pana la 40% din bolnavi au antecedente familiale de RCUH
(pag. 1702)
C2832166. Selectati particularitatile irigografiei la pacientii cu rectocolita ulcerohemoragica:

A. Este indicata la majoritatea pacientilor cu rectocolita ulcerohemoragica
B. Se efectueaza la intervale de 6 luni alternativ cu colonoscopia
C. Este contraindicata in megacolonul toxic
D. Necesita pregatirea prealabila sustinuta a colonului
E. Permite aprecierea intinderii si severitatii bolii
(pag. 1705)
C2832167. Care din urmatoarele semne si simptome sunt pe primele trei locuri ca frecventa in tabloul
clinic al rectocolitei ulcerohemoragice:
A. Diareea
B. Rectoragiile
C. Constipatia
D. Artralgiile
E. Durerile abdominale
(pag. 1704)
C2832168. Selectati leziunile macroscopice care nu se intalnesc niciodata in rectocolita

ulcerohemoragica si permit diagnosticul diferential al acesteia cu boala Crohn:
A. Ingustarea lumenului colic
B. Fisuri adanci ale mucoasei
C. Ulceratii liniare confluente
D. Ingrosarea peretelui colic
E. Aspectul pavimentos al mucoasei
(pag. 1705)
C2832169. Precizati care din urmatoarele afirmatii referitoare la diagnosticul diferential histopatologic
al rectocolitei ulcerohemoragice (RCUH) cu boala Crohn sunt false:
A. Ingrosarea submucoasei este mai frecventa in boala Crohn
B. Fibroza submucoasei se intalneste in 63% din cazurile de RCUH
C. Granuloamele se intalnesc numai in boala Crohn
D. Cresterea celularitatii submucoasei este mai frecventa in RCUH
E. Inflamatia transmurala este caracteristica RCUH
(pag. 1705)
C2832170. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul medical al rectocolitei

ulcerohemoragice (RCUH) nu sunt corecte:
A. La pacientii in perioada de remisiune corticoterapia nu si-a dovedit eficacitatea in prevenirea recaderilor
B. Imunosupresoarele reprezinta medicatia de prima intentie in RCUH
C. Cel mai utilizat imunosupresor este ciclosporina
D. Derivatii de sulfasalazina sunt folositi numai in episoadele acute
E. Terapia cu prednison in doza de 40-60 mg /zi in doza unica este eficienta in inducerea remisiunii puseului
acut
(pag. 1706)
C2832171. Tratamentul chirurgical al rectocoiltei ulceroheoragice are indicatii absolute in urmatoarele

situatii:
A. In perioadele de remisiune ale bolii
B. In rectoragiile masive rezistente la terapia medicala
C. In megacolonul toxic cu semne de perforatie
D. In ocluzia determinata de stenoze colice
E. Cand se descopera un cancer de colon asociat
(pag. 1707)
C2932172. În rectocolita ulcerohemoragică următoarele fenotipuri sunt mai frecvent corelate cu boala:
A. HLA - AW23
B. HLA - BW37
C. HLA - BW35
D. HLA - AW24
E. HLA - AW25
(pag. 1703)
C2932173. Care din următoarele afirmatii referitoare la factorii epidemiologici implicaţi în etiopatogenia
rectocolitei ulcerohemoragice sunt adevărate?
A. incidenta actuală este de 4 - 6 cazuri noi la 100.000 locuitori;
B. prevalenta estimată între 50 - 80 la 100.000 locuitori;
C. incidenta este de 3 ori mai mare la rasa albă, faţă de restul raselor;
D. este de 2 - 4 ori mai frecventă la populatia evreiască faţă de restul populaţiei albe;
E. raportul pe sexe arată o frecventă de 1,5 ori mai mare la femei decât la bărbaţi
(pag. 1702)
C2932174. Manifestările extradigestive ocazionale din rectocolita ulcerohemoragică sunt:

A. orhita
B. irita
C. miocardita
D. disfunctii hepatice
E. leziuni dermatologice
(pag. 1704)
C2932175. Următoarele elemente patologice macroscopice se întâlnesc mai frecvent în rectocolita

ulcero hemoragică:
A. îngroşarea peretelui colonic;
B. ulceratii liniare confluente;
C. îngustarea lumenului;
D. aspectul pavimentos al mucoasei;
E. fisuri adânci ale mucoasei.
(pag. 1705)
C2932176. Următoarele elemente patologice microscopice se întâlnesc mai frecvent în rectocolita

ulcero hemoragică:
A. îngroşarea submucoasei;
B. fisuri;
C. creşterea celularitătii submucoasei;
D. ulceratii ale întregii grosimi a mucoasei;
E. granuloame.
(pag. 1705)
Tema nr. 33
Tumorile intestinului subtire
BIBLIOGRAFIE:
C1233001. La bolnavii cu hemoragie activa la care se suspecteaza o tumora a intestinului subtire se

efecteaza urmatoarele investigatii:
A. administrarea de sulfura coloidala marcata si scanarea izotopica;
B. enteroclazisul;
C. intubatia si infuzia intestinului subtire cu substanta de contrast;
D. computer-tomografia abdominala;
E. rezonanta magnetica nucleara.
(pag. 1583)
C1233002. In cadrul metodelor de diagnostic al tumorilor intestinului subtire, enteroclazisul consta in:
A. palparea cu blandete a anselor intestinale pana la dezinvaginarea lor
B. examinarea cu substanta baritata administrata fractionat;
C. intrebuintarea glucagonului;
D. intubatia si infuzia intestinului subtire cu substanta de contrast pentru tumorile de sub unghiul Treitz;
E. administrarea de sulfura coloidala marcata pentru evidentierea unei sangerari.
(pag. 1583)
C1233003. Cea mai frecventa tumora metastatica a intestinului subtire este:

A. carcinoidul intestinului subtire;
B. tumora din SIDA;
C. adenocarcinomul;
D. pneumatoza chistica intestinala;
E. melanomul malign.
(pag. 1589)
C1233004. Cea mai frecventa tumora maligna a intestinului subtire este:

A. limfomul malign;
B. leiomiosarcomul;
C. adenocarcinomul;
D. limfangiomul;
E. adenomul.
(pag. 1586)
C1233005. In cazul tumorilor intestinului subtire, examenul obiectiv (tumora palpabila) este de regula
negativ, cu exceptia:
A. leiomioamelor;
B. pneumatozei chistice intestinale;
C. adenocarcinomului;
D. melanomului malign;
E. sindromului Peutz-Jeghers.
(pag. 1582)
C1233006. Tumorile vasculare benigne ale intestinului subtire sunt:

A. limfangiosarcomul;
B. ganglioneurinomul;
C. hemangiomul;
D. hemangioendoteliomul;
E. hemangiopericitomul.
(pag. 1581-1582)
C1333007. Tratamentul chirurgical al limfoamelor maligne intestinale consta in:

A. enterectomie segmentara
B. enterectomie cu limfadenectomie regionala
C. jejunostomie
D. enteroplicatura
E. excizia tumorii
(pag. 1588)
C1433008. Clinica tumorilor maligne ale intestinului subtire se caracterizeaza prin urmatoarele, cu
exceptia:
A. Hemoragie
B. Perforatie
C. Durere
D. Sindrom Konig
E. Sindrom Peutz-Jeghers
(pag. 1585)
C1433009. Hemangioamele intestinale

A. Se dezvolta in general extraluminal.
B. Sunt cele mai frecvente tumori benigne vasculare intestinale
C. Sunt rare la copil si adolescent.
D. Determina frecvent ocluzie intestinala.
E. Explorarea esentiala pentru diagnostic este examenul radiologic
(pag. 1581)
C1433010. Cea mai frecventa tumoare metastatica la nivelul intestinului subtire este:
A. Sarcomul Kaposi
B. Carcinoidul intestinal
C. Melanomul malign
D. Limfomul Hodgkin
E. Limfomul non-Hodgkin
(pag. 1589)
C1433011. Tabloul clinic al limfoamelor primare intestinale cuprinde urmatoarele, cu o exceptie:

A. Tumora abdominala palpabila
B. Distensia abdominala
C. Hemoragii oculte
D. Constipatia
E. Durere abdominala
(pag. 1588)
C1533012. Atitudinea terapeutica absolut necesara in cazul unei tumori carcinoide dezvoltate la nivelul
tubului digestiv este:
A. chimioterapia specifica;
B. imunoterapia;
C. asocierea chimioterapie cu radioterapia;
D. hemicolectomia dreapta pentru tumori localizate la nivelul ileonului terminal;
E. apendicectomia pentru tumori carcinoide cu diametrul mai mare sau egal cu 2 cm, dezvoltate la nivelul
apendicelui.
(pag. 1591)
C1533013. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la adenocarcinomul dezvoltat la nivelul

intestinului subtire este falsa:
A. este cea mai frecventa tumora maligna a intestinului subtire;
B. debut insidios frecvent prin epigastralgii, meteorism, anemie;
C. are ca punct de plecare seroasa intestinului subtire;
D. se asociaza cu infiltratul neoplazic al mezenterului adiacent;
E. tratamentul este chirurgical si chimioterapic.
(pag. 1586)
C1533014. Tratamentul pneumatozei intestinale presupune:

A. tratament specific;
B. absenta rezolvarii spontane;
C. necesitatea suplimentarii aportului de carbohidrati;
D. necesitatea transfuziilor de sange;
E. rezectia intestinala in formele ocluzive.
(pag. 1584)
C1533015. Limfoamele primare dezvoltate la nivelul intestinului subtire se caracterizeaza in stadii

incipiente prin:
A. interesarea ficatului si a splinei;
B. prezenta adenopatiei periferice palpabile;
C. prezenta adenopatiei mediastinale la examenul radiografic al toracelui;
D. leucocitoza si formula leucocitara normale;
E. prezenta adenopatiei abdominale la examenul ecografic.
(pag. 1587)
C1633016. Cel mai important semn obiectiv in carcinoidul intestinal este:

A. durerea;
B. diareea;
C. scaderea in greutate;
D. hemoragia;
E. palparea unei tumori abdominale.
(pag. 1590)
C1633017. Din totalulu tubului digestiv, neoplaziile intestinului subtire reprezinta:

A. 0,5-1%;
B. 1-5%:
C. 5-10%;
D. 10%;
E. 85%.
(pag. 1579)
C1633018. Enteroclazisul reprezinta:

A. clisma cu substanta de contrast iodata;
B. duodenografie hipotonica;
C. intubatia si infuzia intestinului cu substanta de contrast;
D. radiografie intestinala cu dublu contrast;

E. distrugerea prin cauterizare a mucoasei intestinale.
(pag. 1583)
C1633019. Carcinoidul intestinului subtire este o tumora dezvoltata din:

A. celulele vilozitatilor;
B. celulele cromafine;
C. celulele plexului Auerbach;
D. celulele carcinoide intestinale;
E. celulele seroasei intestinale.
(pag. 1589)
C1633020. Care din urmatoarele manifestari nu este intalnita in sindromul carcinoidului malign:
A. hepatomegalia;
B. flush-ul;
C. afectarea valvulara cardiaca;
D. sindromul Konig;
E. bronhospasm cu dispnee expiratorie.
(pag. 15591)
C1633021. Frecventa adenocarcinomul intestinului subtire, din totalul tumorilor maligne ale
intestinului subtire, este de:
A. 10%;
B. 20%;
C. 30%;
D. 50%;
E. 80%.
(pag. 1586)
C2233022. Afirmatiile de mai jos legate de tumorile intestinale sunt adevarate cu exceptia:
A. Neoplasmele intestinului subtire constituie 1-5% din totalul tubului digestiv;
B. Ileonul este locul de electie al neoplaziilor intestinului subtire;
C. Nici unul din simptome nu este revelator pentru natura benigna sau maligna a tumorii;
D. Tumorile benigne sunt de 10 ori mai frecvente decat cele maligne;
E. PH-ul alcalin al intestinului subtire constituie un factor favorizant
(pag. 1578, 1579.)
C2233023. Despre tumorile benigne ale intestinului subtire este adevarat ca:
A. sunt mai putin frecvente ca cele maligne;
B. apar de obicei in intestinul distal;
C. factorul genetic poate fi incriminatin determinismul tuturor;
D. simptomele sunt revelatoare pentru natura benigna a tumorii;
E. apar de obicei in intestinul poximal.
(pag. 1579)
C2233024. Adenomul glandelor Brüner se caracterizeaza prin:

A. este usor de diagnosticat;
B. nu se malignizeaza;
C. se diferenteaza histologic usor fata de formele normale ale glandelor Brüner;
D. creste distal de papila;
E. sunt descrise forme ce ating 12 cm.
(pag. 1580)
C2233025. Endometriomul intestinului subtire:

A. se intalneste mai frecvent la femeile la menopauza;
B. apare mai frecvent la femeile sub tratament estrogenic;
C. este localizat cel mai frecvent pe rectosigmoid;
D. este localizat frecvent pe intestinul subtire (de obicei pe ileon);
E. formele limitate la seroasa de obicei determina dureri si perforatii.
(pag. 1585)
C2233026. Semnele clinice ale tumorilor maligne intestinale:

A. sunt in raport cu localizarea tumorala;
B. nu depind de natura tumorala;
C. sunt variabile in raport cu modalitatea de evolutie, care se intinde pe perioade scurte de timp;
D. nu depind de volumul tumoral;
E. sunt diferite de cele ale tumorilor benigne intestinale.
(pag. 1585)
C2233027. Urmatoarele afirmatii legate de sarcomul Kaposi al intestinului subtire sunt adevarate, cu
exceptia:
A. este un limfom multiplu cu dezvoltare rapida;
B. poate determina casexie;
C. boala duce la moarte prin infectii intercurente sau hemoragie;
D. are evolutie relativ lunga;
E. este un limfom multiplu cu dezvoltare lenta.
(pag. 1587)
C2233028. Limfomul non-hodgkinian de tip occidental al intestinului subtire:

A. se prezinta numai sub forma de tumora unica;
B. localizare intestinala difuza pe toata lungimea, fara zone de mucoasa normala;
C. invazie ganglionara regionala inconstanta;
D. intotdeauna cu malignitate crescuta;
E. aspect polipoid, anevrismal, ulcerativ sau stenozant.
(pag. 1587)
C2233029. Limfomul non-hodgkinian de tip mediteraneean al intestinului subtire:

A. evolueaza cu disproteinemie;
B. serul bolnavilor contine fragmente de lanturi usoare de imunoglobuline;
C. nu determina sindrom de malabsorbtie;
D. se intalneste intre 40-60 ani;
E. anatomic se caracterizeaza prin asocierea zonelor de infiltrat imunoproliferativ al intestinului cu zone de
mucoasa normala.
(pag. 1587, 1588)
C2233030. In limfomul malign al intestinului subtire asociat cu interesare gastrica apare mai frecvent:
A. distensia abdominala;
B. anorexie, scadere in greutate, greturi, varsaturi;
C. diareea;
D. hemoragii masive;
E. hepatosplenomegalia.
(pag. 1588)
C2233031. Urmatoarele complicatii apar in limfomul malign al intestinului subtire:

A. invaginatia in 50% din cazuri;
B. obstructie intestinala cu fenomene de ocluzie in 15% din cazuri;

C. peritonitele prin perforatie sunt frecvent intalnite;
D. volvulus intestinal in 20% din cazuri;
E. invaginatie sau obstructie intestinala in 20% din cazuri.
(pag. 1588)
C2233032. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tumorile benigne ale intestinului subtire sunt
adevarate?
A. Frecventa lor tinde sa o egalizeze pe cea a tumorilor maligne;
B. Pot aparea in boli cu caracter genetic;
C. Sunt mai frecvente in segmentele inferioare ale intestinului subtire;
D. Adenomul si lipomul reprezinta varietatile histologice cele mai frecvente;
E. Adenomul insular este cea mai comuna forma de hiperplazie nodulara a duodenului.
(pag. 1578,1579)
C2233033. Urmatoarele afirmatii referitoare la tumorile benigne ale intestinului subtire sunt false, cu
exceptia:
A. Polipul adenomatos este varietatea cea mai frecventa de adenom al intestinului;
B. Transformarea maligna a polipilor adenomatosi e corelata cu numarul mare al acestora (peste 5);
C. Riscul de malignizare creste la 40% in adenoamele tubulo-viloase mai mari de 1 cm;
D. Polipii adenomatosi isi dubleaza marimea la aproximativ 5 ani;
E. Leiomiomul cu dezvoltare submucoasa rareori depaseste 2 cm, fiind asimptomatic.
(pag. 1579, 1580)
C2233034. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tumorile benigne intestinale sunt adevarate?
A. Fibromul este al treilea ca frecventa, reprezentand 8-20% din tumorile benigne;
B. Hamartomul reprezinta malformatii de crestere;
C. Hemangioamele se dezvolta subseros si pot atinge frecvent dimensiuni mari (>3 cm);
D. Hemangioamele intestinului subtire se pot asocia cu alte localizari ale acestora, mai ales in sindromul
Werner-Morrison;
E. Limfangiomul reprezinta peste 10% din tumorile benigne ale intestinului.
(pag. 1579, 1580, 1581)
C2233035. Despre pneumatoza chistica intestinala sunt adevarate urmatoarele afirmatii, cu exceptia:
A. Poate apare ca o consecinta a anesteziei cu protoxid de azot;
B. Este cunoscuta asocierea pneumatoza chistica – stenoza pilorica;
C. Radiologic, prezenta gazului in caile biliare (aerobilie), presupune necroza si infectia intestinala;
D. In general se rezolva spontan;
E. Tratamentul chirurgical consta in rezectie intestinala pentru formele limitate sau in caz de ocluzie.
(pag. 1584)
C2233036. Despre pneumatoza chistica este adevarat ca:

A. Se caracterizeaza prin chisturi pline cu gaz situate in lumenul intestinal;
B. Este asociata uneori cu cancer gastric;
C. Emfizemul subcutanat este uneori asociat;
D. Majoritatea pacientilor au avut afectiuni vasculare ischemice ale intestinului;
E. Se considera ca o complicatie a cirozei hepatice sau a insuficientei renale.
(pag. 1584)
C2333037. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la tumorile intestinului subtire este adevarata?
A. neoplaziile intestinului subtire reprezinta 1-5% din totalul tulburarilor digestive;
B. jejunul este locul de electie al acestora;
C. aproximativ 85% din pacienti sunt sub 40 ani;
D. semnele clinice sunt prezente in 60% cazuri;

E. tumorile maligne sunt de 10 ori mai frecvente decat cele benigne.
(pag. 1579)
C2333038. Care dintre caracteristicile adenomului glandelor Brunner este adevarata:

A. este cea mai comuna forma de hiperplazie nodulara a duodenului;
B. se dezvolta din tesutul conjunctiv periglandular;
C. creste distal de papila si este mai mic de 1 cm in diametru;
D. nu se malignizeaza niciodata;
E. beneficiaza doar de tratament chirurgical.
(pag. 1580)
C2533039. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate privind polipul hamartomatos:

A. prezinta potential degenerativ
B. se dezvolta doar la nivelul intestinului subtire
C. examenul radiografic baritat evidentiaza usor polipii intestinului subtire
D. nu este posibila dezinvaginarea spontana a polipului hamartomatos
E. in formele complicate tratamentul este chirurgical
(pag. 1581)
C2533040. Tratamentul pneumatozei intestinale presupune:

A. tratament specific
B. absenta rezolvarii spontane
C. necesitatea suplimentarii aportului de carbohidrati
D. necesitatea transfuziilor de sange
E. rezectia intestinala in formele ocluzive
(pag. 1584)
C2533041. Care dintre urmatoarele afirmatii referitoare la adenocarcinomul dezvoltat la nivelul

intestinului subtire este falsa:
A. este cea mai frecventa tumora maligna a intestinului subtire
B. debut insidios frecvent prin epigastralgii, meteorism, anemie
C. are ca punct de plecare seroasa intestinului subtire
D. se asociaza cu infiltratul neoplazic al mezenterului adiacent
E. tratamentul este chirurgical si chimioterapic
(pag. 1586)
C2533042. Limfoamele primare dezvoltate la nivelul intestinului subtire se caracterizeaza in stadii

incipiente prin:
A. interesarea ficatului si a splinei
B. prezenta adenopatiei periferice palpabile
C. prezenta adenopatiei mediastinale la examenul radiografic al toracelui
D. leucocitoza si formula leucocitara normale
E. prezenta adenopatiei abdominale la examenul ecografic
(pag. 1587)
C2533043. Atitudinea terapeutica absolut necesara in cazul unei tumori carcinoide dezvoltate la nivelul
tubului digestiv este:
A. chimioterapia specifica
B. imunoterapia
C. asocierea chimioterapiei cu radioterapia
D. hemicolectomia dreapta pentru tumori localizate la nivelul ileonului terminal
E. apendicectomia pentru tumori carcinoide cu diametrul mai mare sau egal cu 2 cm, dezvoltate la nivelul
apendicelui
(pag. 1591)
C2533044. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tratamentul sindromului carcinoid malign este
falsa:
A. ridicarea tumorii si a determinarilor secundare la distanta
B. embolizarea sau ligatura arterei hepatice in cazul metastazelor hepatice nerezecabile
C. alcoolizarea metastazelor hepatice nerezecabile
D. radioterapia tumorilor intestinale nerezecabile
E. tratamentul multimodal chimio-imunoterapic
(pag. 1591)
C2733045. Cea mai frecventa tumora metastatica a intestinului subtire este:

A. carcinoidul
B. limfomul hodgkinian
C. melanomul malign
D. angiosarcomul
E. leiomiosarcomul
(pag. vol.1 pag.1589)
C2833046. Precizati care din urmatoarele explorari radiologice este mai fidela in descoperirea tumorilor
intestinale mici localizate pe ansele pelvine:
A. Duodenografia hipotona
B. Tranzitul baritat standard
C. Irigografia
D. Enteroclazis
E. Tomografia computerizata
(pag. 1583)
C2833047. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la sindromul carcinoid malign este falsa:
A. Flush-ul reprezinta simptomul caracteristic
B. Apare in 10% din cazurile cu tumori carcinoide si metastaze hepatice
C. 5-hidroxiindolacetatul urinar depaseste 60 mg/24 ore
D. tratamentul de electie consta in enterectomie segmentara si chimioterapie
E. terapia chirurgicala ideala presupune indepartarea tumorii primitive si a metastazelor hepatice
(pag. 1591)
C2933048. Endometriomul este localizat cel mai frecvent pe:

A. intestinal subtire
B. duoden
C. colon ascendant
D. colon transvers
E. rectosigmoid
(pag. (1) pag 1585)
C2933049. Pacientii cu sindrom Peutz-Jeghers au risc crescut de a dezvolta carcinom de:

A. pancreas
B. san
C. ovar
D. plamani
E. toate variantele sunt corecte
(pag. (1) pag 1581)
C2933050. Semnele comune ale tumorilor maligne intestinale sunt urmatoarele,cu exceptia uneia:
A. scaderea ponderala
B. anorexie
C. anemie hipocroma
D. scaderea fortei musculare
E. perioade febrile cu character intermitent
(pag. (1) pag 1585)
C1233051. Limfoamele primare ale intestinului subtire se caracterizeaza prin:

A. prezenta adenopatiilor clinic;
B. hepatosplenomegalie;
C. ficatul si splina nu sunt afectate;
D. absenta adenopatiilor mediastinale la controlul radiografic;
E. leucocitoza si formula sangvina normale.
(pag. 1587)
C1233052. Semnele comune ale tumorilor maligne ale intestinului subtire se prezinta sub forma de:
A. anemie hipocroma;
B. perioade febrile cu caracter intermitent;
C. hemoragii digestive in antecedente;
D. palparea unei distensii abdominale intermitente;
E. palparea formatiunii tumorale.
(pag. 1585)
C1233053. Dupa aspectul histologic, tumorile maligne ale intestinului subtire pot fi:
A. limfosarcoame;
B. carcinomul coloid;
C. reticulosarcoame;
D. carcinomul nediferentiat;
E. endometriomul.
(pag. 1585)
C1233054. In cazul tumorilor neurogene benigne ale intestinului subtire, tabloul clinic este dominat de:
A. ocluzie intestinala prin volvulus;
B. ocluzie intestinala prin invaginatie;
C. perioade febrile cu caracter intermitent;
D. hemoragie digestiva;
E. durere.
(pag. 1581)
C1233055. La bolnavii cu hemoragie activa la care se presupune o tumora a intestinului subtire se pot
efectua urmatoarele investigatii paraclinice:
A. administrarea de sulfura coloidala marcata si scanarea izotopica;
B. administrarea de eritrocite marcate cu Tc99m si scanarea izotopica;
C. enteroclazisul;
D. arteriografia;
E. laparotomia.
(pag. 1583)
C1333056. Tumorile maligne epiteliomatoase ale intestinului subtire sunt:

A. adenocarcinomul
B. limfosarcomul
C. carcinomul coloid
D. carcinomul nediferentiat
E. reticulosarcomul
(pag. 1585)
C1333057. Tumorile carcinoide secreta urmatoarele substante:

A. serotonina
B. neurotensina
C. fosfolipaza
D. elastaza
E. prostaglandina
(pag. 1590)
C1333058. Pacientii cu tumori benigne intestinale pot prezenta:

A. colici abdominale
B. fenomene ocluzive (datorita obstructiei prin tumora sau invaginatie)
C. hemoragie
D. peritonita
E. sindroame subocluzive si uneori sindrom Konig
(pag. 1582)
C1333059. Sindromul Peutz-Jeghers se caracterizeaza prin urmatoarele:

A. pigmentare melanica orala si periorala (lentiginoza cutaneo-mucoasa)
B. polipoza digestiva, mai ales pe intestinul subtire
C. pot apare invaginatii sincrone
D. hamartroamele depasesc 80% din cazuri
E. boala nu are caracter genetic
(pag. 1581)
C1333060. Sindromul carcinoid malign din tumorile intestinului subtire se caracterizeaza clinic prin:
A. hepatomegalie
B. flush
C. afectare valvulara cardiaca
D. obezitate
E. bronhospasm
(pag. 1591)
C1333061. Fibromul de intestin subtire:

A. este o proliferare a tesutului conjunctiv
B. este o tumora frecventa peste 2 cm in diametru, numai cu aspect sesil
C. se dezvolta in submucoasa
D. poate comunica cu lumenul datorita ischemiei si necrozei
E. nu se cunoaste degenerare maligna
(pag. 1580)
C1333062. In cadrul tumorilor vasculare benigne intestinale hemangioamele pot fi:

A. telangiectazii
B. hamartoame cavernoase
C. hemangioame capilare
D. hemangiectazii
E. hemangiomul cavernos
(pag. 1581)
C1333063. Adenomul glandelor Brunner este cea mai comuna forma de hiperplazie nodulara a
duodenului si:
A. se dezvolta din epiteliul glandular
B. creste proximal de papila si este mai mic de 1 cm in diametru
C. majoritatea leziunilor sunt simptomatice
D. nu exista posibilitatea transformarii maligne
E. se poate realiza extirparea endoscopica pentru adenoamele mici
(pag. 1580)
C1333064. Rezistanta remarcabila a intestinului subtire de a nu face tumori benigne sau maligne s-ar
putea explica printr-un complex de factori care intervin in protejarea intestinului:
A. descuamarea si inlocuirea rapida a celulelor mucoasei intestinale
B. contactul scurt al mucoasei cu o substantele cancerigene sau cu unele produse de degradare bacteriana
C. dezvoltarea locala a unui bun sistem imun produs de imunoglobulina A
D. pH-ul acid al intestinului subtire care constituie un factor ce inhiba proliferarea celulara
E. transportul rapid si spalarea criptelor intestinale de catre chimul intestinal
(pag. 1578, 1579)
C1333065. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la tumorile intestinului subtire sunt adevarate:
A. neoplaziile intestinului subtire constituie 1-5% din totalul tubului digestiv
B. jejunul este locul de electie al acestora
C. aproximativ 85% din pacienti sunt peste 40 ani
D. semnele clinice sunt prezente in 90% din cazuri
E. tumorile benigne sunt de 10 ori mai frecvente decit cele maligne
(pag. 1579)
C1333066. Cele mai frecvente tumori benigne ale intestinului subtire sunt:
A. adenoame
B. leiomioame
C. lipoame
D. sarcoamele
E. neurinoamele
(pag. 1579)
C1333067. Semnele clinice posibile care se pot intilni in tumorile carcinoide intestinale sunt:
A. dureri abdominale
B. hemoragie digestiva
C. icter sclerotegumentar
D. diareea
E. sindrom Konig
(pag. 1590)
C1433068. Limfoamele maligne intestinale primare sunt:

A. Cea mai frecventa localizare extraganglionara a unui limfom
B. insotite de adenopatie mediastinala la examenul radiologic
C. Leucocitoza si formula sanguina sunt normale
D. insotita de coafectare hepatica si splenica

E. Mai frecvente decat cele secundare
(pag. 1587)
C1433069. Urmatoarele afirmatii legate de tumorile maligne intestinale sunt adevarate:

A. Structura tumorii este un conglomerat de fibroblasti
B. Hemoragia se manifesta de regula prin melena
C. Examenul obiectiv local aduce putine informatii
D. Complicatia frecventa a amioidozei este perforatia
E. Sunt posibile manifestari de tip ocluzie intestinala
(pag. 1585)
C1433070. Sindromul Peutz-Jeghers se caracterizeaza prin:

A. Caracter ereditar
B. Polipi intestinali cu potential malign
C. Numerosi polipi distribuiti mai ales pe intestinul subtire
D. Risc scazut de dezvoltare a carcinomului pancreatic
E. Asocierea cu lentiginoza cutaneo-mucoasa
(pag. 1581)
C1433071. Simptomatologia clinica a tumorilor intestianle benigne se caracterizeaza prin:

A. Fenomene ocluzive
B. Sindrom Konig.
C. Varsaturi incoercibile
D. Febra
E. Colici abdominale
(pag. 1582)
C1433072. Incidenta scazuta a tumorilor intestinale se datoreaza urmatorilor factori de protectie:

A. Sistem imun local eficient, indus de IgM
B. Descuamarea rapida a celulelor mucoasei inetstinale
C. pH-ul acid
D. Transportul rapid si spalarea criptelor de catre chim
E. Varsta peste 40 de ani
(pag. 1578 – 1579)
C1433073. Tratamentul tumorilor intestinale maligne cuprinde:

A. Rezectie duodenala in cazul tumorilor extirpabile duodenale
B. Rezectie larga intestinala dupa principii oncologice
C. Rezectie paleativa pentru tumorile obstructive, sangerande, inextirpabile
D. Radioterapia daca rezectia paleativa e imposibila
E. Tumorectomie cu anastomoza entero-enterala si chimioterapie
(pag. 1589)
C1433074. Pneumomatoza chistica intestinala:

A. Poate fi primara sau secundara
B. Se asociaza frecvent cu ulcerul gastric
C. Se caracterizeaza prin prezenta de chiste lichidiene in peretele intestinal
D. Poate fi tratata endoscopic
E. Are ca tratament chirurgical rezectia intestinala
(pag. 1584)
C1533075. Urmatoarele aspecte caracterizeaza leiomiosarcomul dezvoltat la nivelul intestinului subtire:

A. tumora cu punct de plecare la nivelul fibrei musculare neteda si striata a structurii parietale a intestinului
subtire;
B. se poate manifesta clinic prin hemoragie digestiva sau ocluzie intestinala;
C. uneori poate determina hemoperitoneu;
D. poate determina in evolutie invazia organelor interne cu aparitia fistulelor digestive;
E. disemineaza la distanta predominent pe cale limfatica.
(pag. 1586)
C1533076. Semnele comune ale tumorilor maligne ale intestinului subtire sunt:
A. anorexia;
B. hemoragia digestiva importanta;
C. anemia hipocroma;
D. perioade febrile cu caracter intermitent;
E. perforatia la nivelul cavitatii peritoneale.
(pag. 1585)
C1533077. Tumorile carcinoide, din punct de vedere anatomo-patologic, au urmatoarele caracteristici:

A. carcinoidul are origine la nivelul glandelor Lieberkuhn ale intestinului subtire;
B. localizarea cea mai frecventa este la nivelul jejunului;
C. tumorile care fixeaza si reduc sarurile de argint sunt argirofile;
D. secreta amine si peptide biogene active ce determina semnele clinice;
E. au dezvoltare locala si la distanta rapide.
(pag. 1590)
C1533078. Tabloul clinic al tumorilor intestinului subtire poate fi caracterizat prin:

A. hemoragia digestiva in antecedente;
B. sindrom Koenig;
C. ocluzia intestinala;
D. lipsa simptomatologiei;
E. sindromul dispeptic de tip ulceros.
(pag. 1583)
C1533079. Caracteristicile polipului vilos al intestinului subtire sunt:

A. varietatea cea mai frecventa de adenom al intestinului subtire;
B. prezinta acelasi potential de malignizare ca si polipii recto-colici;
C. degenerarea maligna nu se coreleaza cu severitatea displaziei epiteliale;
D. degenerarea maligna se coreleaza cu marimea polipului;
E. cresterea polipului vilos este rapida, intr-un interval de 1-2 ani.
(pag. 1580)
C1533080. Melanomul malign metastazat la nivelul intestinului subtire are urmatoarele caracteristici:
A. este cea mai rara tumora metastatica la nivelul intestinului subtire;
B. este datorat unor embolii hematogene de la nivelul localizarii extradigestive;
C. apare si se dezvolta la nivelul submucoasei intestinului subtire;
D. radiografia baritata evidentiaza la nivelul intestinului subtire o imagine lacunara cu caracteristici maligne;
E. tratamentul chirurgical are viza de radicalitate.
(pag. 1589)
C1533081. Apreciati aspectele care caracterizeaza hemangioamele de intestin subtire:

A. proliferarea vaselor sanguine de la nivelul intestinului subtire;
B. aparitia si dezvoltarea frecvent in contextul asocierii cu alte hemangioame dezvoltate la nivelul
tegumentului, al ficatului, al splinei si al membranelor mucoasei;

C. se pot manifesta clinic prin hemoragie digestiva si ocluzie intestinala.
D. diagnosticul clinic este usor de precizat;
E. tratamentul este chirurgical.
(pag. 1581)
C1633082. Adenomul intestinului subtire, forma cea mai frecvent intalnita se prezinta sub urmatoarele
forme:
A. adenom polipoid;
B. adenomul glandelor Bartolin ;
C. adenomul glandelor Brunner;
D. adenomul simplu;
E. adenoame insulare.
(pag. 1579)
C1633083. Transformarea maligna a polipilor adenomatosi este corelata cu urmatoarele aspecte

interdependente:
A. marimea polipului;
B. localizarea polipului;
C. structura histologica;
D. severitatea displaziei epiteliale;
E. metastazarea pe cale limfatica.
(pag. 1580)
C1633084. Sindromul Peutz-Jeghers se caracterizeaza prin:

A. polipi hamartomatosi intestinali, gastrici, duodenali, colici sau extradigestivi;
B. hemoragii digestive superioare repetate;
C. exfolieri ale epidernului;
D. tulburari de tranzit;
E. lentiginoza cutaneo-mucoasa.
(pag. 1581)
C1633085. Hemagioamele intestinale pot fi:

A. teleangiectazii;
B. hemangioame Gerstney;
C. hemangioame capilare;
D. hemangioame venoase;
E. hemangioame cavernoase.
(pag. 1581)
C1633086. Modalitatile de evolutie a unei tumori benigne intestinale in raport cu lumenul intestinal
sunt:
A. dezvoltarea intraluminala;
B. dezvoltarea intraparietala;
C. dezvoltarea subseroasa;
D. dezvoltarea extradigestiva;
E. metastazarea la distanta.
(pag. 1582)
C1633087. Semnele comune ale tumorilor maligne intestinale sunt:

A. anorexia;
B. anemia hipocroma;
C. scaderea fortei musculare;
D. perioade febrile cu caracter intermitent;

E. tulburarile de tranzit.
(pag. 1585)
C1633088. Factorii care intervin in rezistenta intestinului subtire la tumori sunt:

A. descuamarea si inlocuirea rapida a celulelor mucoasei intestinale;
B. contactul prelungit al mucoasei intestinale cu substatele cancerigene din alimente;
C. dezvoltarea locala a unui bun sistem imun indus de IgA;
D. pH-ul alcalin;
E. transportul rapid si spalarea criptelor de catre chim.
(pag. 1578)
C1633089. Tratamentul limfoamelor maligne consta in:

A. enterectomie cu limfadenectomie regionala;
B. radiochimioterapie;
C. chimioterapie;
D. imunoterapie;
E. transplant de maduva osoasa.
(pag. 1588)
C2233090. Care din afirmatiile referitoare la simptomatologia clinica a tumorilor benigne intestinale
sunt adevarate?
A. Se intalnesc obisnuit intre 30-50 ani.
B. Tabloul clinic depinde de localizarea tumorilor pe intestin;
C. Dezvoltarea endoluminala faciliteaza volvularea;
D. Dezvoltarea intraparietala determina stenoza progresiva prin constrictie;
E. Pot apare sindroame subocluzive si uneori sindrom König.
(pag. 1582)
C2233091. In legatura cu diagnosticul tumorilor benigne si maligne intestinale este adevarat ca:
A. Scanarea izotopica poate permite evidentierea unei sangerari de pana la 0,1ml/min.
B. Computer-tomografia abdomina poate preciza in proportie de 97% atat prezenta tumorilor benigne sau
maligne, cat si grosimea peretelui si invazia tumorala.
C. Enteroclazisul poate identifica locul sangerarii in peste 80% din cazuri.
D. Enteroclazisul se poate practica si in plina hemoragie.
E. Duodenografia hipotonica ce foloseste sulfura coloidala marcata cu Tc radioactiv faciliteaza o excelenta
vizualizare a mucoasei.
(pag. 1583)
C2233092. Semnele comune ale tumorilor maligne intestinale se prezinta sub forma de:
A. anorexie
B. anemie normocroma, normocitara;
C. scaderea fortei musculare;
D. perioade febrile cu caracter permanent;
E. icter
(pag. 1585)
C2233093. Ocluziile intestinale aparute in cadrul tumorilor maligne ale intestinului subtire au ca posibil
mecanism:
A. penetratie parietala a tumorii urmata de perforatie;
B. obstructie
C. invaginatie;
D. durere cu caracter paroxistic urmata de pareza intestinului subtire;
E. volvulus.
(pag. 1585)
C2233094. Hemoragia in tumorile maligne ale intestinului subtire:

A. este prezenta mai ales in leiomiosarcoame;
B. foarte frecventa in adenocarcinom;
C. foarte rara in tumorile carcinoide;
D. apare de regula sub forma de hemoragii oculte;
E. apare mai rar sub forma de hemoragii oculte.
(pag. 1585)
C2233095. Adenocarcinomul intestinului subtire:

A. este cea mai frecventa tumora a intestinului subtire;
B. de 2 ori mai frecvent la barbat decat la femei;
C. de 2 ori mai frecvent la femei decat la barbat;
D. frecvent se palpeaza tumora;
E. este localizat pe intestinul proximal si/sau ileon.
(pag. 1586)
C2233096. Adenocarcinomul intestinului subtire:

A. debuteaza insidios prin jena epigastrica, balonare si durere;
B. debuteaza cu anemie, melena sau ocluzie;
C. rareori se poate palpa o tumora in etajul abdominal superior;
D. ganglionii sunt invadati, iar metastazele hepatice prezente in momentul operator;
E. prognosticul este rezervat si in caz de diagnostic precoce.
(pag. 1586)
C2233097. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. Sarcoamele constituie 20% din neoplasmele intestinului subtire;
B. Leiomiosarcomul este cea mai comuna forma de sarcom al intestinului subtire;
C. Leiomiosarcomul se poate dezvolta numai la nivelul stratului muscular extern;
D. Leiomiosarcomul metastazeaza frecvent pe cale limfatica;
E. Leiomiosarcomul este egal distribuit la cele doua sexe.
(pag. 1586)
C2233098. Angiosarcomul intestinului subtire:

A. se produce mai frecvent la barbati;
B. este o tumora rara de origine vasculara;
C. caracterizat prin mase de celule endoteliale cu atipii si caracter anaplastic;
D. localizarea intestinala este frecventa;
E. supravietuirea este de cateva luni.
(pag. 1586)
C2233099. Limfoamele maligne ale intestinului subtire:

A. reprezinta 5-10% din tumorile maligne ale intestinului subtire;
B. reprezinta 10-15% din tumorile maligne ale intestinului subtire;
C. reprezinta 15-20% din tumorile maligne ale intestinului subtire;
D. localizare frecventa pe intestinul proximal;
E. sunt tumori ale sistemului imunitar.
(pag. 1587)
C2233100. Limfoamele maligne ale intestinului subtire se caracterizeaza prin:
A. nu au adenopatie palpabila superficiala la primul consult;

B. absenta adenopatiilor mediastinale la controlul radiografic;
C. leucocitoza si formula sangvina normale;
D. ficatul si splina nu sunt afectate;
E. localizarea digestiva este rara.
(pag. 1587)
C2233101. Urmatoarele afirmatii referitoare la limfoamele maligne ale intestinului subtire sunt
adevarate:
A. Cauza determinanta a LNH nu este cunoscuta;
B. Limfomul gastrointestinal apare ca o complicatie a bolii celiace (sprue);
C. Bolile inflamatorii ale intestinului scad riscul aparitiei limfomului malign;
D. Unele defecte imunitare favorizeaza aparitia acestor tumori;
E. Apar la cei care au atrofii vilozitare intestinale sau deficit imun.
(pag. 1587)
C2233102. Limfomul non-hodgkinian de tip mediteraneean al intestinului subtire:

A. este o forma imunoproliferativa a intestinului care inglobeaza toate proliferarile limfode ale tubului digestiv;
B. se intalneste mai ales in America de Nord si Europa Occidentala;
C. se clasifica in trei stadii;
D. apare la toti bolnavii cu boala celiaca;
E. determina un sindrom de malabsorbtie sever.
(pag. 1587, 1588)
C2233103. Tabloul clinic al limfoamelor primare maligne ale intestinului subtire se caracterizeaza prin:
A. durere abdominala;
B. anorexie, scadere in greutate;
C. distensie abdominala, in cazul leziunilor cu localizare proximala pe intestin;
D. diaree
E. hemoragii oculte.
(pag. 1588)
C2233104. Tratamentul limfoamelor maligne ale intestinului subtire:

A. este chirurgical si consta in enterectomie cu limfadenectomie regionala;
B. radiochimioterapia este ineficace in stadiile avansate ale bolii;
C. chimioterapia este tratamentul de electie al LNH cu inalt grad de malignitate;
D. rezectia tumorala previne complicatiile dar nu influenteaza efectul chimioterapiei sau iradierii;
E. tratamentul chirurgical ramane esential, dar rezultatele tratamentului multimodal sunt favorabile.
(pag. 1588)
C2233105. Tratamentul tumorilor intestinale maligne:

A. este chirurgical, in functie de datele anatomice obtinute prin explorare;
B. in cazul tumorilor extirpabile, rezectia larga a intestinului este metoda de ales;
C. rezectie larga, in limite oncologice a intestinului daca tumora sangereaza sau este in pericol de obstructie;
D. chimioterapia si radioterapia au dat bune rezultate;
E. recidivele sunt rare.
(pag. 1589)
C2233106. Tumorile maligne intestinale la pacientii cu SIDA:

A. sunt de obicei asimptomatice;
B. sunt intotdeauna simptomatice;
C. cea mai frecventa forma este sarcomul Kaposi;
D. au manifestari cutanate diferite de pacientii fara SIDA;

E. sarcomul Kaposi este o forma mai rar intalnita.
(pag. 1589)
C2233107. Carcinoidul intestinal produce metastazare direct proportional cu:

A. marimea tumorii;
B. varsta pacientului;
C. cresterea tumorala;
D. puterea de penetrare a tumorii;
E. localizarea tumorii.
(pag. 1590)
C2233108. Semnele clinice in sindromul carcinoid benign al intestinului subtire includ:

A. durere abdominala intermitenta;
B. sindromul König;
C. diareea ca simptom tardiv;
D. scaderea in greutate;
E. hemoragia este frecventa si se datoreaza ulceratiei mucoasei prin tumora sau invaginatie.
(pag. 1590)
C2233109. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate in sindromul carcinoid benign al intestinului subtire:
A. boala apare intre 20 si 80 de ani;
B. sunt afectate ambele sexe;
C. majoritatea sunt asimptomatice;
D. cel mai important semn obiectiv este perceperea unei formatiuni abdominale ca semn tardiv;
E. dezvoltare rapida cu aparitia precoce a metastazelor.
(pag. 1590)
C2233110. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu tratamentul in sindromul carcinoid

benign al intestinului subtire:
A. tratamentul este chirurgical indiferent de marimea tumorala;
B. in tumorile mici, limitate ca intindere pe intestin, enterectomia este indicata;
C. in prezenta tumorilor multicentrice este necesara enterectomia largita, cu ridicarea statiilor ganglionare
regionale;
D. localizarea ileala nu impune de regula hemicolectomia dreapta;
E. in cazul localizarii apendiculare, hemicolectomia dreapta este operatia standard, indiferent de marimea
tumorii.
(pag. 1591)
C2233111. Sindromul carcinoid malign al intestinului subtire se caracterizeaza clinic prin:

A. hepatomegalie;
B. flush-ul in 80% din cazuri;
C. afectare cardiaca de obicei o complicatie precoce;
D. sindrom de malabsorbtie;
E. durere abdominala.
(pag. 1591)
C2233112. Tratamentul sindromului carcinoid malign al intestinului subtire se poate face prin:
A. ridicarea chirurgicala a tumorii si metastazelor hepatice;
B. alcoolizarea metastazelor hepatice peste 3 cm poate fi incercata;
C. chimioterapie;
D. imunoterapie;
E. embolizarea arterei hepatice sau ligatura acesteia.
(pag. 1591)
C2233113. Tratamentul tumorilor intestinale consta in:

A. exereza chirurgicala este singura metoda de ales cu exceptia lipoamelor asimptomatice;
B. rezectia tumorilor maligne cu ridicarea statiilor ganglionare corespunzator segmentului afectat;
C. tumorile localizate la nivelul duodenului pot fi ridicate prin duodeno-pancreatectomie totala;
D. chimio- si radioterapia sunt folosite ca tratament primar in tumorile maligne intestinale;
E. tratamentul chirurgical determina rezultate excelente cand tumora este detectata timpuriu.
(pag. 1591, 1592.)
C2233114. Urmatoarele afirmatii sunt adevarate in legatura cu tumorile maligne ale intestinului subtire:
A. Durerea este un simptom constant;
B. Scaderea ponderala ca urmare a anorexiei;
C. Se poate instala sindrom König cu evolutie subacuta;
D. Frecvent apare perforatia ca urmare a penetratiei parietale de catre tumora;
E. Hemoragia este prezenta mai rar sub forma de hemoragie oculta.
(pag. 1585)
C2233115. Hemangioendoteliomul intestinului subtire:

A. reprezinta o tumora de origine vasculara;
B. reprezinta o forma de hemangiom anaplastic;
C. reprezinta o forma de hemangiom bine diferentiat;
D. determina metastaze ganglionare tardive;
E. se trateaza chirurgical;
(pag. 1586)
C2233116. Afirmatiile de mai jos referitoare la tumorile vasculare benigne intestinale sunt adevarate,
cu eceptia:
A. Hemangiomul este cea mai frecventaforma de tumora vasculara (7%);
B. In general hemangioamele se dezvolta intraluminal, au aspect polipoid si relativ frecvent sunt voluminoase
(peste 3 cm);
C. Obstructia intestinala produsa de hemangioame este frecventa;
D. Limfangioamele intestinale sunt formatiuni mici, care nu depasesc 1-2 cm;
E. In caz de leziuni multiple enterotomiile raman ca unica solutie in caz de hemoragie.
(pag. 1581, 1582)
C2233117. Diagnosticul tumorilor benigne si maligne intestinale are urmatoarele caracteristici:

A. Duodenografia hipotonica permite diferentierea leziunilor infiltrative de cele inflamatorii;
B. Enteroclazisul poate identifica locul sangerarii in 20% din cazuri;
C. Computer-tomografia abdominala permite diferentierea formelor benigne de cele maligne;
D. Sonde enteroscopy permite obtinerea de biopsii din ileonul terminal;
E. Intubatia si infuzia intestinului subtire cu substanta de contrast, nu se va practica in plina hemoragie.
(pag. 1583)
C2233118. Despre fibromul intestinal este adevarat ca:

A. sunt tumori relativ frecvente;
B. se dezvolta in submucoasa;
C. poate atinge dimensiuni mari cand sunt formate din tesuturi mixte;
D. se poate asocia cu lipoame mezenterice si epiploice, constituind lipozoma Odelberg;
E. degenerarea maligna este un fapt cunoscut.
(pag. 1580)
C2233119. In sindromul Peutz-Jeghers este fals ca:

A. boala are o transmitere autosomal recesiva;
B. polipii pot fi intalniti si extradigestiv;
C. polipii hamartomatosi nu au potential malign;
D. lentiginoza apare in 94% din cazuri pe mucoasa bucala;
E. pacientii au risc crescut de a dezvolta carcinom de pancreas, san, renal, ovar si uter.
(pag. 1581)
C2233120. Despre sindromul Peutz-Jeghers este adevarat ca:

A. invaginatia poate sa se localizeze pe mai multe segmente – invaginatii sincrone;
B. dezinvaginarea spontana este posibila;
C. tratamentul in formele complicate este numai chirurgical;
D. in caz ca banuim o invaginare, se asteapta 6 ore, perioada in care se poate produce dezinvaginarea
spontana;
E. polipii hamartomatosi au potential malign.
(pag. 1581)
C2233121. Care din afirmatiile urmatoare legate de tumorile neurogene benigne intestinale sunt
adevarate?
A. neurilenoamele se dezvolta din teaca Schwan a fibrelor nervoase ale intestinului;
B. ganglioneurinoamele provin din ganglionii parasimpatici intestinali;
C. majoritatea sunt incapsulate;
D. pot suferi degenerescenta chistica;
E. neurinoamele au o evolutie indelungata, care poate degenera uneori sarcomatos.
(pag. 1581)
C2233122. Limfoamele intestinale maligne primare se caracterizeaza prin:

A. au adenopatie palpabila superficiala la primul consult;
B. absenta adenopatiilor mediastinale la controlul radiografic;
C. leucocitoza si formula sangvina normale;
D. hepatosplenomegalie moderata;
E. localizarea digestiva este cea mai frecventa localizare extraganglionara.
(pag. 1587)
C2233123. Urmatoarele afirmatii legate de tumorile intestinului subtire sunt adevarate:

A. Dezvoltarea locala a unui bun sistem imun indus de IgA intervine in protejarea intestinului;
B. Tumorile benigne apar mai frecvent in ileon;
C. Etiologic pot apare in boli cu caracter genetic;
D. Polipul adenomatos constituie varietatea cea mai frecventa de adenom al intestinului;
E. Leiomiomul cu dezvoltare intraluminala poate determina ocluzii (prin invaginatie), sau hemoragie.
(pag. 1578, 1579)
C2233124. Care din afirmatiile urmatoare in legatura cu pneumatoza chistica intestinala sunt
adevarate?
A. Este asociata uneori cu ulcer gastric sau duodenal, tuberculoza gastrica sau peritoneala;
B. Poate apare dupa traumatisme endoscopice;
C. Poate apare ca o complicatie a chimioterapiei;
D. Cauza determinanta nu este cunoscuta;
E. Colonul este afectat de forma secundara a bolii.
(pag. 1584)
C2333125. Pacientii cu pneumatoza chistica intestinala prezinta:

A. numeroase chisturi pline cu gaz in peretele intestinal, in colon sau in ambele;
B. traumatisme endoscopice, transplant de rinichi, ficat, chimioterapie si doze mari de corticosteroizi in

antecedente;
C. pneumatoza chistica este secundara in 85% din cazuri;
D. are o simptomatologie nespecifica;
E. o evolutie continua spre agravare, tratamentul fiind eminamente chirurgical.
(pag. 1584)
C2333126. Dupa aspectul histologic, tumorile maligne pot fi:

A. adenocarcinom;
B. carcinom coloid;
C. carcinom diferentiat;
D. limfosarcom;
E. reticulosarcom.
(pag. 1585)
C2333127. Care din urmatoarele afirmatii legate de tumorile maligne ale intestinului subtire sunt
adevarate:
A. durerea este constata si apare sub forma de arsura epigastrica sau colica abdominala;
B. scaderea ponderala apare ca urmare a tulburarilor de absorbtie digestiva;
C. se poate instala sindrom Konig cu evolutie subacuta;
D. hemoragia apare de regula sub forma de rectoragie;
E. frecvent se produce perforatia ca urmare a penetrarii parietale de catre tumora.
(pag. 1585)
C2333128. Adenocarcinomul intestinului subtire prezinta urmatoarele caracteristici:

A. este cea mai frecventa tumora a intestinului subtire;
B. este localizat pe jejun si/sau ileon;
C. debutul este brusc cu durere epigastrica si balonare;
D. tumora se dezvolta din tesutul conjunctiv;
E. prognosticul este favorabil in mai toate cazurile.
(pag. 1586)
C2333129. Limfoamele primare maligne ale intestinului subtire sunt considerate acele tumori care se
caracterizeaza prin:
A. localizare frecventa pe jejun;
B. nu au adenopatie palpabila superficiala la primul consult;
C. prezenta adenopatiilor mediastinale la controlul radiologic;
D. leucocitoza si formula sanguina normale;
E. ficatul si splina nu sunt afectate.
(pag. 1587)
C2333130. Tabloul clinic al pacientilor cu limfom malign al intestinului subtire se caracterizeaza prin:
A. durere abdominala intensa, epigastrica, ce apare de obicei dupa ingestia de alimente;
B. anorexie, greturi, varsaturi, scadere in greutate;
C. distensia abdominala prezenta in leziunile jejunale;
D. diareea prezenta mai ales in limfoamele cu celule B;
E. hemoragiile oculte sunt prezente.
(pag. 1588)
C2333131. Observatia clinica a demonstrat ca puterea carcinoidului intestinal de a produce metastaze

este direct proportionala cu:
A. marimea tumorii;
B. cantitatea de amine si peptide biogene active secretate;
C. localizarea;
D. puterea de penetrare;
E. cresterea tumorii.
(pag. 1590)
C2333132. Rezistenta remarcabila a intestinului subtire de a nu face tumori benigne sau maligne se
explica prin existenta unor factori care intervin in protejarea intestinului:
A. descuamarea si inlocuirea rapida a celulelor mucoasei intestinale;
B. contactul indelungat al mucoasei cu substante cancerigene sau cu unele produse de degradare bacteriana;
C. dezvoltarea locala a unui bun sistem imun indus de IgA;
D. pH-ul alcalin al intestinului subtire;
E. transportul rapid si spalarea criptelor intestinale de catre chim.
(pag. 1578-1579)
A. adenoame;
B. leiomioame;
C. mixoame;
D. neurinoame;
E. lipoame.
(pag. 1759)
C2333134. Adenomul intestinului subtire se prezinta sub urmatoarele aspecte:

A. adenomul polipoid;
B. adenomixomul;
C. adenomul glandelor Brunner;
D. adenomul insular;
E. adenocarcinomul.
(pag. 1579)
C2333135. Polipul adenomatos al intestinului subtire prezinta urmatoarele caracteristici:

A. poate fi unic sau multiplu;
B. reprezinta varietatea cea mai frecventa de adenom a intestinului;
C. polipul solitar este frecvent localizat pe ileon;
D. la nivelul jejunului se intilnesc de obicei polipi multipli;
E. polipii multipli ileali se asociaza frecvent cu formatiuni polipoide recto-colonice.
(pag. 1579)
C2333136. Care din urmatoarele afirmatii referitoare la malignizarea polipilor adenomatosi sunt false:
A. transformarea maligna este corelata cu marimea polipului, structura histologica si severitatea displaziei
epitaliale;
B. riscul de malignizare este de 10% in adenoamele tubuloviloase mai mari de 4 cm in diametru;
C. displazia moderata sau severa este absenta in formele sesile de adenoame viloase;
D. se presupune ca adenocarcinoamele se produc pe polipii adenomatosi preexistenti;
E. perioada in care polipii adenomatosi isi dubleaza marimea este estimata la aproximativ 20 ani.
(pag. 1580)
C2333137. Care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate:

A. leiomiomul intestinului subtire este cea mai comuna forma de tumora;
B. lipomul, al doilea ca frecventa, reprezinta 8-20% din tumorile intestinului subtire;
C. leiomiomul se intalneste mai frecvent intre 30-40 ani;
D. fibromul este o tumora rara, sub 2 cm in diametru, sesil dar si pediculat;
E. lipomul intestinului subtire se poate asocia cu lipoame mezenterice si epiploice constituind boala Odelberg.
(pag. 1580)
C2333138. Care din urmatoarele caracteristici ale polipozei hamartomatoase (Sdr. Peutz-Jeghers) sunt
false:
A. prezinta numerosi polipi exclusiv pe intestinul subtire;
B. prezinta lentiginoza cutaneo-mucoasa;
C. are o transmitere autosomal recesiva;
D. polipii hamartomatosi se malignizeaza in toate cazurile;
E. tratamentul este in general, conservator si chirurgical doar in formele complicate.
(pag. 1581)
C2333139. Tumorile neurogene benigne se caracterizeaza prin:

A. se dezvolta din elementele neurale ale peretelui intestinal;
B. cele cu dezvoltare endoluminala sunt tumori mari;
C. pot suferi degenerescenta chistica;
D. nu pot degenera sarcomatos;
E. tratamentul consta in extirparea lor prin enterectomie.
(pag. 1581)
C2333140. Hemangioamele se caracterizeaza prin:

A. sunt cele mai frecvente tumori vasculare intestinale benigne;
B. se dezvolta intraluminal si au aspect polipoid;
C. se pot ulcera si determina hemoragii;
D. nu beneficiaza de tratament chirurgical;
E. sangerarile digestive debuteaza la adult.
(pag. 1581-1582)
C2333141. Pacientii cu tumori benigne ale intestinului subtire pot prezenta:

A. colici abdominale dureroase;
B. obstructie prin tumora;
C. obstructie prin invaginatie;
D. hematemeza;
E. pot apare sindroame subocluzive si uneori sdr. Konig.
(pag. 1582)
C2333142. Diagnosticul imagistic al tumorilor intestinului subtire cuprinde:

A. serii de radiografii standard cu substanta de contrast;
B. duodenografia hipotonica cu glucagon;
C. computer tomografia;
D. enteroclazisul este indicat in plina hemoragie;
E. scanarea izotopica si arteriografia.
(pag. 1583)
C2533143. Caracteristicile polipului vilos al intestinului subtire sunt:

A. varietatea cea mai frecventa de adenom al intestinului subtire
B. prezinta acelasi potential de malignizare ca si polipii recto-colici
C. degenerarea maligna nu se coreleaza cu severitatea displaziei epiteliale
D. degenerarea maligna se coreleaza cu marimea polipului
E. cresterea polipului vilos este rapida, intr-un interval de 1-2 ani
(pag. 1580)
C2533144. Tabloul clinic al tumorilor intestinului subtire poate fi caracterizat prin:

A. hemoragia digestiva in antecedente
B. sindrom Koenig
C. ocluzia intestinala
D. lipsa simptomatologiei
E. sindromul dispeptic de tip ulceros
(pag. 1583)
C2533145. In etiologia pneumatozei chistice intestinale se pot intalni urmatoarele entitati clinice:
A. boala pulmonara obstructiva cronica
B. boli obstructive piloro-duodenale
C. transplantul hepatic sau renal
D. colita Crohn
E. limfosarcomul digestiv
(pag. 1584)
C2533146. Semnele comune ale tumorilor maligne ale intestinului subtire sunt:
A. anorexia
B. hemoragia digestiva importanta
C. anemia hipocroma;
D. perioade febrile cu caracter intermitent
E. perforatia la nivelul cavitatii peritoneale
(pag. 1585)
C2533147. Urmatoarele aspecte caracterizeaza leiomiosarcomul dezvoltat la nivelul intestinului subtire:

A. tumora cu punct de plecare la nivelul fibrei musculare neteda si striata a structurii parietale a intestinului
subtire;
B. se poate manifesta clinic prin hemoragie digestiva sau ocluzie intestinala
C. uneori poate determina hemoperitoneu
D. poate determina in evolutie invazia organelor interne cu aparitia fistulelor digestive
E. disemineaza la distanta predominent pe cale limfatica
(pag. 1586)
C2533148. Melanomul malign metastazat la nivelul intestinului subtire are urmatoarele caracteristici:
A. este cea mai rara tumora metastatica la nivelul intestinului subtire
B. este datorat unor embolii hematogene de la nivelul localizarii extradigestive
C. apare si se dezvolta la nivelul submucoasei intestinului subtire
D. radiografia baritata evidentiaza la nivelul intestinului subtire o imagine lacunara cu caracteristici maligne
E. tratamentul chirurgical are viza de radicalitate
(pag. 1589)
C2533149. Apreciati aspectele care caracterizeaza hemangioamele de intestin subtire:

A. proliferarea vaselor sanguine de la nivelul intestinului subtire
B. aparitie si dezvoltare frecvent asociata cu alte hemangioame dezvoltate la nivelul tegumentului, ficatului,
splinei si al membranelor mucoaselor
C. se pot manifesta clinic prin hemoragie digestiva si ocluzie intestinala
D. diagnosticul clinic este usor de precizat
E. tratamentul este chirurgical
(pag. 1581)
C2533150. Tumorile carcinoide, din punct de vedere anatomo-patologic, au urmatoarele caracteristici:

A. carcinoidul are origine la nivelul glandelor Lieberkuhn ale intestinului subtire
B. localizarea cea mai frecventa este la nivelul jejunului

C. tumorile care fixeaza si reduc sarurile de argint sunt argirofile
D. secreta amine si peptide biogene active ce determina semnele clinice
E. au dezvoltare rapida locala si la distanta
(pag. 1590)
C2533151. Tumorile carcinoide prezinta urmatoarele caracteristici clinice:

A. se manifesta intotdeauna prin simptomatologie specifica
B. dureri abdominale fara topografie specifica
C. prezenta sindromului subocluziv in evolutie;
D. diaree manifestata tardiv in evolutia bolii, rezistenta la tratament
E. hemoragie digestiva frecventa datorata ulceratiei mucoasei sau invaginatiei intestinale
(pag. 1590)
C2533152. Urmatoarele tipuri histo-patologice de tumori apar si se dezvolta la nivelul intestinului

subtire
A. adenomul
B. leiomiomul
C. fibromul
D. endometriomul
E. hemangiopericitomul
(pag. 1584)
C2533153. Apreciati care afirmatii caracterizeaza adenomul glandelor Brunner

A. forma cea mai comuna de hiperplazie nodulara a duodenului
B. proces patologic care simuleaza o tumora benigna sau o tumora maligna
C. se dezvolta din epiteliul glandular
D. reprezinta un tesut endometrial ce poate invada si afecta functia gastro-intestinala
E. creste proximal de papila duodenala
(pag. 1580)
C2533154. Care din afirmatii sunt adevarate cu privire la tumorile vasculare,hemangioame, ale
intestinului subtire:
A. cea mai frecventa forma de tumora vasculara, mai ales la copil si adolescent
B. reprezinta, in mod cert, o dezvoltare anormala, malformatie a vaselor de sange
C. se dezvolta, in general, intraluminal, cu aspect polipoid
D. se poate asocia cu hemoragii, tulburari de tranzit, perforatii digestive, sindrom Rendu-Weber-Osler
E. tratamentul este chirurgical si sistemic
(pag. 1582)
C2533155. Urmatoarele metode radiologice pot fi diagnostice pentru o hemoragie la nivelul intestinului
subtire
A. enteroclazisul
B. duodenografia hipotonica
C. scanarea izotopica ce foloseste sulfura coloidala marcata cu Tc99m
D. endoscopia percutanata
E. arteriografia
(pag. 1583)
C2533156. Pseudotumora intestinala de tip endometriom se caracterizeaza prin

A. prezenta tesutului ectopic endometrial ce poate invada si afecta functia gastro-intestinala
B. formatiuni inflamatorii la nivelul peretelui intestinal invadat de nematode
C. complicatii frecvente de tipul fenomenelor pelvine, perforatie intestinala
D. durerea, simptom constant, apare sub forma de arsura epigastrica sau ia aspectul de colica abdominala
E. localizarea cea mai frecventa este la nivelul ileonului
(pag. 1585)
C2533157. Urmatoarele tipuri histopatologice de tumori apar si se dezvolta la nivelul intestinului

subtire
A. adenomul
B. leiomiomul
C. fibromul
D. endometriomul
E. hemangiopericitomul
(pag. 1584)
C2533158. Apreciati care afirmatii caracterizeaza adenomul glandelor Brunner

A. forma cea mai comuna de hiperplazie a duodenului
B. proces patologic care simuleaza o tumora benigna sau o tumora maligna
C. se dezvolta din epiteliul glandular
D. reprezinta un tesut endometrial de poate invada si afecta functia gastro-intestinala
E. creste proximal de papila duodenala, frecvent sub 1 cm
(pag. 1580)
C2733159. Tumorile neurogene benigne sunt:

A. schwanoamele
B. adenoamele
C. ganglioneurinoamele
D. astrocitoamele
E. neurofibroamele
C2733160. Transformarea maligna a polipilor vilosi a intestinului subtire este corelata cu trei aspecte
interdependente:
A. numarul polipilor
B. marimea polipului
C. localizarea pe ileon
D. structura histologica
E. severitatea displaziei epiteliale
C2733161. Adenomul polipoid al intestinului subtire se prezinta sub urmatoarele forme histologice:
A. adenomul tubular
B. adenomul pleomorf
C. adenomul vesicular
D. adenofibromul
E. adenomul vilos
(pag. vol.1 pag1579)
C2833162. Este cunoscuta raritatea tumorilor intestinului subtire, explicata prin contributia unui
complex de factori de protectie pe care va rugam sa-i selectati din urmatoarea enumerare:
A. descuamarea si inlocuirea rapida a celulelor intestinale
B. dezvoltarea locala a unui bun sistem imun
C. pH-ul neutru al continutului intestinal
D. contactul scurt al mucoasei cu substantele cancerigene
E. contactul scurt al mucoasei cu produsii de degradare bacteriana

(pag. 1578,1579)
C2833163. Precizati care sunt caracteristicile polipului vilos intestinal:

A. Constituie varietatea cea mai frecventa de adenom a intestinului
B. Se localizeaza de obicei pe ileon
C. De regula depaseste 3 cm
D. Nu prezinta potential de malignizare
E. Se localizeaza de obicei pe jejun
(pag. 1580)
C2833164. Caracteristicile leiomiomului intestinal sunt:

A. Se intalneste mai frecvent sub 40 ani
B. Se poate dezvolta submucos, subseros sau intraluminal
C. Cel dezvoltat submucos rareori depaseste 2 cm
D. Are caracter malign
E. Este cea mai rara tumoare intestinala
(pag. 1580)
C2833165. Lentiginoza din sindromul Peutz – Jeghers are urmatoarele caracteristici:

A. Este localizata frecvent pe mucoasa gastrica
B. Se asociaza polipozei
C. Este strict cutanata
D. Este cutaneo - mucoasa
E. Este localizata in 94% din cazuri perianal
(pag. 1581)
C2833166. Selectati elementele caracteristice sindromului Peutz – Jeghers:

A. Polipoza intestinului subtire si a altor segmente ale tubului digestiv
B. Lentiginoza cutaneo – mucoasa
C. Transmitere autosomal dominanta in majoritatea cazurilor
D. Tratamentul este de regula chirurgical si consta in enterectomii extinse
E. Tratamentul chirurgical este rezervat formelor complicate
(pag. 1581)
C2833167. Mijloacele terapeutice din pneumatoza chistica intestinala sunt:

A. Cresterea concentratiei de azot din aerul inspirat
B. Cresterea consumului de hidrati de carbon
C. Administrare de oxigen hiperbaric timp de 2,5 ore, 2 sau 3 zile succesiv
D. Rezectiile intestinale pentru formele localizate
E. Corticoterapia in doze mari
(pag. 1584)
C2833168. Pentru ca un limfom malign intestinal sa poata fi considerat primitiv este necesar sa
intruneasca mai multe caracteristici:
A. Ficatul si splina sa nu fie afectate
B. Sa nu se constate adenopatii mediastinale la examenul radiografic
C. Leucocitoza si formula sanguina sa fie normale
D. Sa nu prezinte mai mult de doua grupuri ganglionare periferice palpabile la primul consult
E. Leziunea sa fie localizata pe ileon
(pag. 1587)
C2833169. Selectati afirmatiile false referitoare la carcinoidul intestinului subtire:

A. Localizarea cea mai frecventa este pe ileonul proximal
B. Este o tumora endocrina
C. La dimensiuni sub 3 cm este considerat benign
D. Caracterul benign sau malign al tumorii se pune exlusiv pe baza aspectului histologic
E. In comparatie cu alte tumori intestinale se dezvolta mai lent si metastazeaza tardiv
(pag. 1589,1590)
A. adenoame
B. leiomiosarcoame
C. hamartoame
D. neurinoame
E. limfoame
(pag. (1) pag 1579)
C2933171. Modalitatile de evolutie ale tumorilor benigne ale intestinului subtire in raport cu lumenul
intestinal sunt:
A. dezvoltarea endolumenala
B. dezvoltare submucoasa
C. dezvoltare intraparietala
D. dezvoltare subseroasa
E. nu exista o modalitate specifica de evolutie
(pag. (1) pag 1582)
C2933172. Pneumatoza chistica intestinala apare ca o complicatie a:

A. transplantului de ficat
B. transplantului de rinichi
C. anesteziei cu protoxid de azot
D. chimioterapiei
E. diabetului zaharat
(pag. (1) pag 1584)
C2933173. In pneumatoza chistica a intestinului subtire, diagnosticul diferential se face cu:

A. Colita Crohn
B. chistul hidatic
C. chistul enterogen
D. limfosacomul
E. leiomiosarcoamul
(pag. (1) pag 1584)
C2933174. Sindromul carcinoid malign al intestinului subtire se caracterizeaza prin:

A. hepatomegalie
B. splenomegalie
C. flush
D. bronhospasm cu dispnee expiratorie
E. afectarea valvulara cardiaca
(pag. (1) pag 1591)

Limbă

Bine ați venit la Scribd!

chirurgicale_part4

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Data încărcării

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

chirurgicale_part4

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Titluri conexe

701 Rezidentiat 2004 GRUPA SPECIALITATILOR CHIRURGICALE - INTREBARI - PARTEA a IV a

INTREBARI TIP COMPLEMENT SIMPLU

C1227004. Plastronul apendicular apare:

C1227006. Apendicita acuta survine cu precadere:

C1327009. Icterul sau subicterul conjunctival poate insoti:

C1327010. Cauza determinanta a apendicitei acute este:

C1327011. Forma clinica de apendicita acuta mai frecventa la copil este:

C1327012. Cea mai frecventa tulburare de tranzit in apendicita acuta este:

C1327014. Abcesul apendicular fistulizeaza cel mai frecvent in:

C1427016. Semnul Lanz consta in:

C1427018. Manevra Blumberg pozitiva consta in:

D. Sensibilitate la nivelul fundului de sac vaginal la tuseu rectal sau vaginal;

C1527019. Cauza determinanta in apendicita acuta este:

C1527020. Semnul functional cardinal al apendicitei acute este:

C1527022. Tratamentul apendicitei acute la gravide este:

C1527024. Indicatiile apendicectomiei profilactice sunt:

C1627025. Colica apendiculara se datoreste:

C1627027. La bolnavii peste 70 ani apendicita acuta perforeaza in proportie de:

C1627028. Frecventa apendicitei acute:

C1627029. La ce presiune intraluminala apare gangrena parcelara si perforatia apendicelui:

C1627030. Semnul specific pentru evidentierea unei apendicite acute retrocecale:

C2227032. Tratamentul apendicitei acute în timpul sarcinii este :

C2227033. Apendicitele retrocecale trebuie deosebite de :

C2227035. Punctul dureros în apendicita acută, descris de McBurney este situat :

C2227036. Punctul Sonnenburg în apendicitele acute, este situat :

C2227037. Semnul rezonatorului în apendicita acută, constă din :

E. Nici un răspuns nu e corect

C2227038. Computertomografia stabileşte cu o precizie de 98 % diagnosticul de apendicită :

C2227039. Plastronul apendicular apare:

C2227042. Icterul sau subicterul conjunctival poate însoţi :

C2527043. Cauza determinantă în apendicita acută este:

C2527044. Semnele funcţionale cardinale ale apendicitei acute sunt:

C2527046. Apendicita acută mezoceliacă se manifestă prin:

C2527047. Tratamentul apendicitei acute la gravide este:

C2527049. Indicaţiile apendicectomiei profilactice sunt:

C2527050. Punctul dureros descris de Mc Burney în apendicita acută se află situat:

C2527051. Punctul dureros Morris descris în apendicita acută se află situat:

C2527052. Punctul dureros Sonnenburg descris în apendicita acută se află situat:

C2527053. Punctul dureros Lanz descris în apendicita acută se află situat:

C2527054. Tratamentul plastronului apendicular este:

C2527055. Tratamentul plastronului apendicular este:

C2627056. Sindromul de compartiment abdominal nu se caracterizează prin:

C2627057. Evaluarea pacienţilor după scala Glasgow (GCS) se face în intervalul:

C2627058. Imunodisfuncţia post-traumă nu se caracterizează prin:

C2627062. Cât de frecventă este apendicita acută

C2627063. In prima fază a apendicitei acute durerea este cauzată de:

B. puroiul acumnulat la nivelul apendicelui

C2627064. In apendicita catarală mucoasa este:;

C2627065. În apendicita flegmonoasă mucoasa este:

C2627066. În apendicita acută bolnavul stă în poyiţie antalgică:

C2627068. Tratamentul apendicitei acute este:

C2727069. Cauza determinanta in apendicita acuta este:

C2727070. Simptomul major al apendicitei acute este:

C2827071. Urmatoarele semne se descriu in apendicita acuta:

INTREBARI TIP COMPLEMENT MULTIPLU

C1227075. In care din formele de apendicita acuta survine diareea:

C1327080. Triada simptomatica a lui Dieulafoy in apendicita acuta este: