Primul capitol, sugestiv intitulat nceputuri, problematizeaz cea dinti form de cenzur, anume cea religioas, att n spaiul

catolic, ct i n cel ortodox. Pentru rile catolice, avem Index librorum prohibitorum, care circul din 1559 i este aplicat i n regiunea transilvnean. Pe de alt parte, n statele ortodoxe, un index slav aprut la Moscova n 1646 d tonul istoriei cenzurii de factur religioas. Este vorba despre o cenzur implicit, dar foarte precis, impus n secolul al XVII-lea, mai ales de o ntreag literatur, de combatere a doctrinei i prozelitismului catolic, dar i calvin i protestant. Secolul al XVIII-lea, al despotismului luminat, consacr o nou form de cenzur centralizat, laicizat i, mai ales, foarte birocratizat. Reformele intransigente ale lui Iosif al II-lea modific radical harta cenzurii, paradigmatic fiind decretul din 1781 care reduce numeric titlurile trecute la index de la 5000 la 900. Rmn interzise literatura pornografic; operele cu coninut superstiios; scrierile anticretine, respectiv protestante; crile periculoase politic. Convingerile revoluionarilor francezi de la 1789 determin reacii i contra-msuri drastice din partea naltelor fee bisericeti i laice. Este practicat n continuare cenzura ecleziastic n bisericile unit i ortodox, iar pedepsele sunt ferme: confiscri i interziceri totale sau pariale. Inchiziia este dirijat de episcopul unit I. Bob, iar victime cad succesiv Samuel Micu Klein, Petru Maior sau Gheorghe incai. Dintre acetia, primii doi s-au aflat n postura deloc fericit de cenzurat-cenzor, devenind din victime cli. Secolul al XIX-lea, care face obiectul unui alt capitol al lucrrii, cunoate alte auspicii. Dac n Transilvania represiunea continu nestingherit, n Moldova i ara Romneasc cenzura este suprimat total, iar autoritatea Bisericii n acest domeniu se diminueaz substanial. nfiinarea primei tipografii laice pe pmnt romnesc se produce n acest context favorizant. Regresul are loc n timpul ocupaiei ariste care a urmat rzboiului ruso-turc dintre 1828 i 1829. Acum se produce prima oficializare i organizare eficace, drastic, a cenzurii, n spirit despotic-arist, ca marc de netgduit a Marii Puteri ocupante. Noua metodologie ultra-birocratizat i hiper-centralizat, concretizat n Comisia de priveghere asupra crilor de cetit, este precursoarea tehnicii inchizitoriale care va caracteriza aceeai putere ocupant, renscut sub chipul

bolevismului, dup 23 august 1944. Atributul de subversiv putea fi cu uurin alipit oricrei publicaii, cu consecinele aferente. Momentul 1848 este emblematic pentru revirimentul libertii de expresie. Documentele programatice elaborate de revoluionarii romni acuz, n mod direct, introducerea cenzurii de ctre ocupaia rosieneasc . Radicalismul preteniilor unor Ion Heliade Rdulescu, Vasile Alecsandri sau Mihail Koglniceanu va avea consecine, pe termen mediu i lung, dintre cele mai fericite. Simultan, emergena ideilor liberale, din ce n ce mai atrgtoare pentru numeroi intelectuali romni, determin proteste la nivel literar-publicistic. C. A. Rosetti, Mihail Koglniceanu, Cezar Boliac devin simboluri ale rezistenei anti-cenzur. Inchiziia, care capt accente anacronice, continu n paralel cu revendicrile crescnde privind fundamentala libertate de expresie. Unirea de la 1859 modific cu 180 de grade starea de fapt. Legea asupra presei din 1862 stipuleaz la articolul 26: Cenzura este i rmne pentru totdeauna desfiinat. Idealurile revoluionarilor de la 1848 capt contur. Procesele de pres iniiate n Principate se nscriu n tiparul i logica epocii. Desfiinarea cenzurii i libertatea presei sunt consfinite definitiv prin Constituia din 30 iunie 1866. Sunt reamintite cuvintele lui Carol I care, n 1868, se pronuna pentru libertatea nelimitat a presei, o atare situaie fiind infinit mai puin periculoas dect o libertate limitat. La unison cu Carol I vociferau liberalii radicali, care pretindeau ca presa s beneficieze de o libertate total. n anii 1880, legendarul liberal Ion C. Brtianu eticheteaz presa cu sintagma de a patra putere n stat, o sintagm la fel de actual astzi ca n vremurile respective. n Transilvania, cenzura este utilizat de autoritile austro-ungare (dup instaurarea dualismului din 1867) ca arm politic aintit mpotriva militanilor pentru drepturile romnilor. Revistele i periodicele romneti sunt supuse unui regim inchizitorial dintre cele mai dure.Hruiri, anchete, arderi publice.Ochiul Budapestei veghea fr intermitene. Cenzura n secolul al XX-lea a reprezentat consecina fireasc i imuabil a

evenimentelor majore care au zguduit veacul trecut. Presa este vizat ca instigatoare sau scris de anarhiti, imediat dup rscoala rneasc de la 1907. Un al doilea moment concludent pentru controlul practicat asupra tipriturilor a fost intrarea Romniei n Primul Rzboi Mondial i toate urmrile care au decurs de aici. Dup prima mare conflagraie a secolului trecut, presa cunoate adevrate clipe de respiro, Constituia din 1923 garantnd tuturor, prin articolul 23, libertatea de a comunica i publica ideile i opiniile prin grai, prin scris, prin pres. n pofida unei deschideri consfinite prin legea fundamental, chestiunea cenzurii capt dimensiuni noi, prin etichetele de pornografie cu care se gratuleaz intelectualii de ambele extreme. Dou cazuri celebre, Geo Bogza i Mircea Eliade, primul de stnga, al doilea cu simpatii legionare, sunt trecui la stlpul infamiei. Anii `30-`40, perioada de triumf al totalitarismelor europene, lovesc din plin n libertatea presei de orice tip, prin interzicerea masiv de publicaii i instaurarea drastic a cenzurii i continu, cu un succes cel puin la fel de rsuntor, n epoca de sinistr amintire a realismului socialist. Pe fondul ascensiunii Legiunii Arhanghelul Mihail i al acutizrii conflictului cu autoritile liberale, publicaiile radicale de dreapta cunosc un regim special, Cuvntul i Calendarul fiind interzise dup asasinarea prim-ministrului I. G. Duca. Nici presa de stnga nu scap Inchiziiei carliste, Dimineaa i Adevrul disprnd pentru o bun perioad de timp din peisajul publicistic. n timpul regimului antonescian, cenzura este justificat prin msurile cu caracter excepional din timpul rzboiului, fiind totui departe de proporiile groteti atinse n vremea stalinitilor. Nimic nu egaleaz duritatea i perfecionarea metodelor cenzurii ca msurile impuse de noul regim de ocupaie sovietic, dup 23 august 1944, n Romnia fiind aplicate cu o strictee criminal cele mai severe directive. Cenzura este oficializat prin articolul 16 al Conveniei de Armistiiu cu Naiunile Unite, ncheiat la 12 septembrie 1944. n decurs de cteva luni, se declaneaz o adevrat vntoare mpotriva reprezentanilor vechiului regim.Represiunea dirijat de la Moscova cunotea o ascenden imposibil de limitat.

Tratatul ncheiat n februarie 1947 la Paris, la care se adaug Constituiile din 1948, 1952 i 1965, legalizeaz practic cenzura. Lupta autoritilor bolevice mpotriva ideilor legionare, fasciste sau imperialiste, mpotriva spiritului burghez sau naional a creat cadrul necesar pentru a nspri controlul dement asupra a tot ceea ce nsemna mijloace de informare n mas. Apar aa-zisele liste de Publicaii interzise, al cror numr se ridic la 8000 n 1948. Represiunea atinge un nou pisc la nceputul anilor `50, cnd sunt interzise toate publicaiile originale i traducerile. n funcie de ordinele primite de la Big-Brother-ul sovietic sau de schimbrile de regim, cenzura a nceput s se aplice i presei de partid, disprnd peste noapte n cel mai pur stil orwellian evenimente sau personaje alt-dat de prim rang. Scurta perioad de destindere din 1964 este urmat de o revenire n for a regimului opresiv odat cu mini-revoluia cultural din 1971 i capt accente delirante spre finalul dictaturii ceauiste. Ultimul capitol al lucrrii de fa trece n revist cenzura aplicat scriitorilor. De la un simplu paragraf, la cenzura pudic, pn la respingerea mai mult sau mai puin brutal a unor texte ntregi, publicitii au trecut nu o dat prin furcile caudine pentru a-i face cunoscute ideile. Personaliti remarcabile din exil precum Emil Cioran sau Mircea Eliade sunt cenzurate aspru i publicate extrem de selectiv. Mihail ora scrie sub pseudonim, Mircea Dinescu este arestat la domiciliu, iar Ana Blandiana suport rigorile regimului, ca urmare a unor poezii acide. Publicaii precum Magazin istoric, Dialog, Opinia studeneasc nu scap ateniei culturnicilor i sunt supuse, la rndul lor, cenzurii.

Cenzura atribut al puterii, fie ea religioasa, politica sau militara, cenzura pare sa fi aparut chiar inainte de a fi primit un nume, in primele forme de exprimare scrisa. Ex. : in biblie, in noul testament , Pavel , prin practicarea magiei negre a determinat distrugerea publica a inscriptiilor exorcistilor din perspectiva etimologica, cenzura este legata de cens, recensamant al cetatenilor romani si al averilor acestora, realizat de cenzori, ale caror atributii s-au extins ulterior si in viata politica

daca originile sunt legate de viata religioasa a diferitelor comunitati ulterior, cenzura a devenit in egala masura, un atribut al institutiilor bisericesti si al celor laice cenzura este actul oricarei entitati politice, religioase, administrative ori militare de a conditiona exprimarea/ difuzarea de informatii, opinii, idei pe care publicul are dreptul sa le cunoasca dupa momentul examinarii produsului cultural distingem cenzura preventiva ( restrangerea prealabila) si cenzura a posteriori prima , din perspectiva istorica a fost cenzura preventiva, prin care se urmarea eliminarea tuturor elementelor considerate ca inoportune pentru publicare intrebuintam aici termenii de produs/bun cultural cu sensul de entitate ce inmagazineaza efort intelectual- ziar, revista, cartea, filmul, programul de radio si televiziune institutionalizarea cenzurii s-a realizat sub forma privilegiilor, licentelor, brevetelor sistemul privilegiilor presupunea existenta unui raport bine definit intre putere si solicitant , in sensul ca se recunostea celui de-al doilea dreptul de a produce si difuza informatii, opinii, in regim non-concurential sub forma privilegiului absolut intalnim privilegiul de autor, de editor, de tipograf aceste forme de monopol erau conditionate de aderarea la paleta restrictiilor definite de putere, uneori dobandirea dreptului de publicare fiind insotita de depunerea unui juramant de fidelitate autorizatia reprezinta un alt instrument al cenzurii prin care puterea se asigura de adecvarea politicii editoriale la interesele ei cel mai adesea, eliberarea autorizatiei este conditionata de alte masuri precum garantiile sau taxele de timbru toate aceste forma de cenzura in amonte au fost folosite succesiv sau concomitent pentru a contracara orice manifestare publice neconforma pozitiilor oficiale sau critica, indeosebi pentru limitarea/lichidarea presei de opozitie cenzura a posteriori se realizeaza dupa finalizarea produsului cultural, controlul fiind justificat in acest caz de

verificarea modului in care s-au materializat indicatiile date de autoritate sau prevederile legale dipozitivul sanctionator in cazul cenzurii in aval a fost compus din avertisment, suprimare si suspendare cele doua mari forme de cenzura- prealabila sau a posteriori- au coexistat adesea in regimurile autoritare si intotdeauna in cele totalitare, chiar daca nu toate instrumentele evocate erau reunite in arsenalul puterii exista si o cenzura interna, unde agentul de control nu mai este puterea politica, ci unul din membrii grupului sau din imediata sa proximitate din aceasta perpectiva, libertatea, mai ales in cazul presei, dobandeste materialitate daca si numai daca sunt intrunite urmatoarele elemente: independenta fata de putere, independenta fata de sursele de informatii, independenta fata de proprietari, de constrangerile interne, sursele de finantare, furnizori de publicitate si grupuri de presiune practicile asociate cenzurii- controlul asupra resurselor de materii prime, asupra capacitatilor de productie, asupra frecventelor de telecomunicatii aceste practici se manifesta indeosebi in momentele de criza economica alte doua practici asimilate: controlul accesului la profesie si cenzura populara in primul caz puterea instituie criterii pe baza carora un individ poate practica o anumita profesie cum ar fi studiile, etnia, clasa sociala, gruparea politica din care face parte in cel de-al doilea caz este vorba despre o actiune indirecta asupra presei fie prin incitarea unui grup politic, religios la actiuni de reprimare, fie prin tolerarea unor astfel de actiuni formele moderna de cenzura pastreaza, in proportii variabile, mecanisme specifice vechilor practici, dar sunt, de regula, mai discrete ingradirea accesului la informatii constituie o practica frecventa si se manifesta prin clasarea unor informatii ca fiind secrete sau diseminarea inechitabila a informatiilor comunitatile jurnalistilor reclama ca fiind asociate cenzurii situatiile de tipul: existenta unei legislatii ambigue privind info cu caracter scurt, legislatiile care nu recunosc jurnalistilor dreptul de

a-si proteja sursele de informatii, absenta legislatiei anticoncentrare in mass-media, alte reglementari si practici de intimidare sau descurajare a jurnalistilor cenzura constituie, pe langa o limitare a dreptului la informare si a libertatii de exprimare, cea mai eficienta modalitate de netezire a traseului mesajului propagandistic