Sunteți pe pagina 1din 47

EMIL CIORAN s-a nascut n 8 aprilie 1911 la Rasinari (Sibiu), ca al doilea fiu al l ui Emilian Cioran preot n Rasinari si al Elvirei

ei (Comaniciu) Cioran. Frecventeaza , ncepnd din 1921, Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, oras n care se va muta ntreaga f amilie n 1924. ntre 1928 si 1932, urmeaza cursurile Facultatii de Litere si Filozo fie din Bucuresti, n ultimul an de facultate, publica articole n periodicele Calen darul, Floarea de foc, Gndirea, Vremea, Azi. si ncheie studiile universitare cu o t eza de licenta asupra intuitionismului bergsonian. n acelasi an (1932), se nscrie la doctorat, spernd sa obtina astfel o bursa n Franta sau Germania. n 1934, i apare prima carte, Pe culmile disperarii, pentru care i se confera Premiul Comisiei pe ntru premierea scriitorilor tineri needitati. Va mai publica nca patru carti n tar a, nainte de a se stabili definitiv n Franta. ntre 1933 si 1935, se afla la Berlin, ca bursier al Fundatiei Humboldt. Rentors n tara, ocupa vreme de un an (1936) pos tul de profesor de filozofie la Liceul Andrei Saguna din Brasov. n 1937, pleaca l a Paris cu o bursa a Institutului francez din Bucuresti, care i se va prelungi pn a n 1944. In 1940, ncepe sa scrie ndreptar patimas, ultima sa carte n limba romna, a carei varianta definitiva (ramasa inedita pna n 1991) va fi ncheiata n 1945, an cnd s e stabileste definitiv n Franta. Dupa 1945, ncepe sa scrie n limba franceza, iar n 1 949 i apare la Gallimard prima carte, Precis de decomposition; i vor urma, pna n 198 7, nca noua, publicate la aceeasi prestigioasa editura pariziana. Cu exceptia Pre miului Rivarol, care i se confera n 1950 pentru debutul" francez, va refuza toate celelalte importante premii literare decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, N imier). A murit la 20 iunie 1995, la Paris, fiind nhumat la cimitirul Montparnass e. SCRIERI: Pe culmile disperarii (Bucuresti, 1934; 1990; 1993); Cartea amagiril or (Bucuresti, 1936; 1991); Schimbarea la fata a Romniei (Bucuresti, 1936; 1941; editii revazute 1990, 1993); Lacrimi si sfinti (Bucuresti, 1937; 1991); Amurgul gndurilor (Sibiu, 1940; Bucuresti, 1991, 1994); ndreptar patimas (Bucuresti, 1991) ; Precis de decomposition (Paris, 1949) - Tratat de descompunere (Bucuresti, 199 2); Syllogismes de l'amertume (Paris, 1952) - Silogismele amaraciunii (Bucuresti , 1992); La tentation d'exister (Paris, 1956) - Ispita de a exista (Bucuresti, 1 992); Histoire et utopie (Paris, 1960) - Istorie si utopie (Bucuresti, 1992); La cbute dans le temps (Paris, 1964) - Caderea n timp (Bucuresti, 1994); Le mauvais De'miurge (Paris, 1969); De Vinconvenient d'etre ne (Paris, 1973); Ecartelement (Paris, 1979) - Sftrtecare (Bucuresti, 1995); Exercices d'admiration (Paris, 19 86) - Exercitii de admiratie (Bucuresti, 1993); Aveux et anathemes (Paris, 1987) - Marturisiri si anateme (Bucuresti, 1994). CIORAN Despre neajunsul de a te fi nascut Traducere de FLORIN SICOIE HUMANITAS Coperta seriei IOANA DRAGOMIRESCU MA RDARE E.M. CIORAN DE L'INCONViNIENT D'TRE NE Gallimard, 1973 > Humanitas, 1995, p entru prezenta versiune romneasca ISBN 973-28-0597-8 Trei dimineata. Simt secunda de fata, apoi pe cealalta, fac bilantul fiecarui minut. De ce toate astea ? Pen tru ca m-am nascut. Punerea n cauza a nasterii tine de un tip special de veghe. De cnd snt pe lume" acest de tind mi se pare ncarcat de un nteles att de nfricosator, devine de nendurat. Exista o cunoastere care anuleaza orice consistenta si import anta a ceea ce facem: pentru ea, totul e lipsit de temei, n afara de ea nsasi. Att de pura, nct are oroare pna si de ideea de obiect, ea exprima acea stiinta suprema potrivit careia a savrsi sau a nu savrsi o fapta este totuna si care e nsotita si e a de o satisfactie iesita din comun: cea de a putea repeta, cu fiecare ocazie, c a nu merita sa pui suflet n nici un gest pe care-l faci, ca nimic material nu e d e natura sa nnobileze ceva, ca realitatea" tine de absurd. O astfel de cunoastere ar trebui sa fie numita postuma: ea are loc Cioran ca si cum subiectul cunoscato r ar fi viu si neviu, fiinta si amintire a fiintei. Tine deja de trecut", spune e l despre tot ce face, n chiar momentul actului, care e astfel privat pentru totde auna de prezent. Nu alergam spre moarte, ci fugim de catastrofa nasterii, zvrcoli ndu-ne, supravietuitori care ncearca s-o uite. Frica de moarte nu e dect proiectia n viitor a unei spaime care-si are nceputul n prima noastra clipa. Nu ne place, de sigur, sa socotim nasterea un rau: n-am fost oare nvatati ca ea e supremul bine, ca raul se gaseste la sfrsitul, si nu la nceputul vietii noastre ? Raul, adevaratu l rau e totusi n urma, nu naintea noastra. E ceea ce i-a scapat lui Cristos, ce a n teles Buddha: Daca n-ar exista pe lume trei lucruri, o, ucenici, Desavrsitul n-ar aparea pe lume..." Si, nainte de batrnete si de moarte, el asaza faptul nasterii, izvor al tuturor slabiciunilor si al tuturor nenorocirilor. Putem suporta orice

adevar, orict de zdrobitor, cu conditia sa nlocuiasca totul, sa contina tot atta vi talitate ct speranta careia i s-a substituit. Nu fac nimic, se ntelege. Dar vad cum trec orel e si asta e preferabil ncercarii de a le umple. Despre neajunsul de a te fi nAscu t Nu trebuie sa ne ostenim cu o opera, trebuie doar sa spunem ceva care sa se po ata murmura la urechea unui betiv sau a unui muribund. Nimic nu dovedeste mai bi ne ct de mult a decazut omenirea ca imposibilitatea de a gasi fie si un singur po por, un singur trib la care nasterea sa mai provoace doliu si bocet. Sa te razvr atesti mpotriva ereditatii nseamna sa te razvratesti mpotriva a miliarde de ani, mpo triva primei celule. Exista un zeu la originea, daca nu la capatul, oricarei buc urii. Niciodata n largul meu n imediat, nu ma seduce dect ceea ce ma preceda, ceea ce ma ndeparteaza de prezent, clipele fara numar n care n-am existat: nenascutul. Nevoie fizica de dezonoare. Mi-ar fi placut sa fiu odrasla de calau. Cioran Cu c e drept va apucati sa va rugati pentru mine? N-am nevoie de mijlocitor, am sa ma descurc singur. Din partea unui nenorocit, as primi, poate, dar din partea nima nui altcuiva, fie el si sfnt. Nu pot tolera ca altii sa se preocupe de propria-mi mntuire. Daca ma tem de ea si-ncerc sa-i scap, nimic mai suparator ca rugaciunil e voastre! Duceti-va cu ele de-aici; oricum, nu sntem n slujba acelorasi zei. Daca ai mei snt nevolnici, am toate motivele sa cred ca nici ai vostri nu snt mai groz avi. Presupunnd totusi ca ei snt asa cum vi-i imaginati, tot lear lipsi puterea sa ma vindece de o spaima mai veche dect propria-mi memorie. Ce lucru jalnic o senz atie! Poate nici extazul nsusi nu e mai mult. Sa desfaca, sa des-zideasca e singu ra sarcina pe care si-o poate fixa omul, daca aspira, asa cum o arata totul, sa se deosebeasca de Ziditor. Stiu ca nasterea mea e o ntmplare, un accident ridicol, si totusi, de cum uit de mine, ma port ca si cum ea ar fi un eveniment capital, indispensabil mersului si echilibrului lumii. Despre neajunsul de a te ?! nAscu t Sa fi comis toate crimele, n afara celei de a fi tata. Ca regula generala, oame nii asteapta dezamagirea: ei stiu ca nu trebuie sa se nelinisteasca, ca, mai devr eme sau mai trziu, ea va veni, oferindu-le ragazul necesar sa se poata ocupa de p roblemele momentului. Cu dez-meticitul e altfel: pentru el, dezamagirea survine n acelasi timp cu actul; n-are nevoie s-o pndeasca, e acolo. Elibernduse de succesi unea lucrurilor, el a devorat posibilul si a facut inutil viitorul. Nu va pot ntlni n viitorul vostru, le spune el celorlalti. N-avem nici macar o singura clipa car e sa ne fie comuna." Asta fiindca pentru el ntregul viitor e deja acolo. Cnd simti m sfrsitul n punctul de pornire, mergem mai repede ca timpul. Iluminarea, dezamagi re fulgeratoare, raspndeste o siguranta care-l transforma pe dezmeticit n mrituit. Ma eliberez de aparente si, cu toate acestea, ma-ncurc n ele; sau mai degraba: ma gasesc la jumatatea distantei dintre aceste aparente si ceea ce le neaga, ceea ce n-are nici nume, nici continut, ceea ce nu e nimic si este totul. Pasul decis iv dincolo de ele n-am sa-l fac niciodata. Firea ma obliga sa plutesc, sa ma ete rnizez n echivoc, si, daca mi-as propune sa ma hotarasc ntr-un sens sau n celalalt, as pieri prin propria-mi salvare. Capacitatea mea de a fi dezamagit depaseste nt elegerea. Ea e cea care ma face sa-l nteleg pe Buddha, dar tot ea ma mpiedica sa-l urmez. Ceea ce nu ne mai poate nduiosa nu mai conteaza si nu mai exista. Ne dam seama de ce trecutul nostru nceteaza att de repede sa ne apartina, pentru a lua nfa tisare de poveste, de ceva ce nu mai priveste pe nimeni. n cel mai adnc colt al su fletului, sa aspiri sa fii la fel de sarac, la fel de vrednic de mila ca Dumneze u. Adevarata legatura dintre fiinte nu se stabileste dect prin prezenta muta, pri n aparenta necomunicare, prin schimbul misterios si fara cuvinte care seamana cu rugaciunea interioara. Ceea ce stiu la saizeci de ani stiam la fel de bine la d ouazeci. Patruzeci de ani ai unei lungi, inutile munci de verificare... Despre n eajunsul de a te fi nascut 11 Ca totul e lipsit de consistenta, de temei, de jus tificare, snt de obicei att de sigur, nct cel care ar ndrazni sa ma contrazica, chiar daca e omul pe care-l stimez cel mai mult, mi-ar aparea ca un sarlatan sau un i diot. nca din copilarie, percepeam scurgerea orelor, independente de orice raport , de orice fapt si de orice eveniment, disjunctia timpului de tot ce nu era el, existenta lui autonoma, statutul sau singular, autoritatea, tirania sa. mi aminte sc cum nu se poate mai clar dupa-amiaza n care, pentru prima data, n fata universu

lui gol, nu mai eram dect scurgere de clipe razvratite mpotriva propriei functii. Timpul se desprindea de fiinta pe seama mea. Spre deosebire de Iov, eu nu mi-am blestemat ziua n care m-ara nascut; pe celelalte, n schimb, le-am afurisit pe toat e... Daca moartea n-ar avea dect laturi negative, ar fi un act irealizabil. Totul este; nimic nu este. Si o formula, si cealalta snt purtatoarele unei egale mpacar i. Anxiosul, spre 12 Cioran nenorocirea sa, ramne ntre ele doua, nfricosat si perplex, mereu la discr etia unei nuante, incapabil sa se fixeze n siguranta fiintei sau a absentei faptu lui de a fi. Pe acea coasta normanda, la o ora att de matinala, n-aveam nevoie de nimeni. Prezenta pescarusilor ma deranja: i-am gonit cu pietre. Si am nteles ca tipetele lor, de o stridenta supranaturala, erau exact ceea ce-mi trebuia, ca nu mai nspaimntatorul putea sa ma linisteasca si ca doar pentru a-l ntlni ma trezisem na intea rasaritului. A fi n viatasint deodata izbit de ciudatenia acestei expresii, ca si cum nu s-ar aplica nimanui. De fiecare data cnd ceva nu merge si cnd mi-e mi la de mintea mea, ma cuprinde o irezistibila dorinta de a proclama. Atunci nteleg din ce meschine abisuri apar reformatorii, profetii si mntuitorii. Mi-ar placea sa fiu liber, total liber. Liber ca un mort fasa. Despre neajunsul de a te fi nA scut 13 Daca n luciditate intra atta ambiguitate si zbucium este pentru ca ea e re zultatul faptului ca nu am stiut cum sa ne folosim insomniile. Obsesia nasterii, transpunndu-ne naintea propriului trecut, ne face sa pierdem gustul viitorului, a l prezentului si chiar al trecutului. Rare snt zilele n care, proiectat n postistor ie, sa nu asist la ilaritatea zeilor iesind din episodul omenesc. E cu adevarat nevoie de o viziune de rezerva, atunci cnd cea a Judecatii de Apoi nu mai multume ste pe nimeni. O idee, o fiinta, orice lucru care se ntrupeaza si pierde nfatisarea , devine grotesc. Frustrare a rezultatului. Sa nu evadezi niciodata din posibil, sa te complaci n postura de etern veleitar, sa uiti sa te nasti. Adevarata, unic a nesansa: aceea de a vedea lumina zilei. Ea si are obrsia n agresivitatea, n princi piul de expansiune si de furie localizat n origini, n elanul spre rau care le-a ag itat. 14 Cioran Cnd revezi pe cineva dupa multi ani, ar trebui sa te asezi unul n fata celuilalt si sa nu spui nimic ore n sir, pentru ca, profitind de tacere, con sternarea sa se poata autosavura. Zile atinse miraculos de sterilitate. n loc sa ma bucur, sa ma felicit, sa convertesc aceasta ariditate n sarbatoare, sa vad n ea o ilustrare a desavrsirii si maturitatii, ca si a detasarii mele, ma las cotropi t de ciuda si de proasta dispozitie, att e de tenace n noi omul pe care-l stim, se catura agitata, incapabila sa se aseze n umbra. Snt atras de filozofia hindusa, al carei scop esential este de a nvinge eul; si tot ce fac si tot ce gndesc nu nseamn a dect eu si suferinta cumplita a eului. Cta vreme actionam, avem un scop; actiune a o data terminata, ea nu are pentru noi mai multa realitate dect scopul pe carel urmaream. Nu exista deci nimic cu adevarat coerent n toate acestea, nu era dect joc. Dar exista si din aceia care au constiinta acestui joc chiar n timpul actiun ii: ei traiesc concluzia n premise, rezultatul n virtual, subminnd gravitatea prin n susi faptul ca exista. Despre neajunsul de a te fi nAscut 15 Viziunea nonrealita tii, a carentei universale este rezultatul combinat al unei senzatii cotidiene s i al unui fior neasteptat. Totul e joc fara aceasta revelatie, senzatia pe care o purtam cu noi pe firul zilelor n-ar mai avea acea amprenta de evidenta de care au nevoie experientele metafizice pentru a se deosebi de contrafacerile lor, in dispozitiile. Pentru ca orice indispozitie nu e dect o experienta metafizica avor tata. Cnd curiozitatea pe care o ncercam n fata mortii ni se epuizeaza, nchipuindu-n e ca nu mai avem nimic altceva de vamuit din asta, ne ndreptam atentia spre naste re, ne pornim sa nfruntam un abis la fel de fara sfrsit... Chiar n acest moment, mi -e rau. Acest eveniment, crucial pentru mine, este inexistent, chiar de neconcep ut, pentru restul fiintelor, pentru toate fiintele. n afara de Dumnezeu, daca ace st cuvnt poate avea vreun nteles. Auzim din toate partile ca, din moment ce totul e inutil, sa faci bine ceea ce faci nu reprezinta un bine. Totusi, tocmai asta e bine. Ca sa ajungi la aceasta concluzie si ca s-o nduri, nu trebuie sa exerciti nici o profesie; cel mult, pe aceea de rege, ca Solomon. 16 Cioran Reactionez ca toata lumea si chiar ca aceia pe care-i dispretuiesc cel mai mult; dar mi repar greseala, deplngnd orice fapta pe care o comit, buna sau rea. Unde-mi snt senzatiil

e ? Au disparut n... mine, si ce e oare acest eu, daca nu suma acestor senzatii v olatilizate ? Extraordinar si nul aceste doua adjective se aplica unui anumit ac t si, dupa aceea, la tot ce rezulta din el, vietii n primul rnd. Clarviziunea e si ngurul viciu care te face liber liber ntr-un pustiu. Pe masura ce trec anii, desc reste numarul celor cu care ne putem ntelege. Cnd nu vom mai avea pe nimeni caruia sa ne adresam, vom fi n sfrsit asa cum eram nainte de a esua ntr-un nume. Cnd refuzi lirismul, e un chin sa nnegresti o pagina: la ce bun sa scrii ca sa spui exact c eea ce aveai de spus ? Despre neajunsul de a Te fi nAscut 17 E foarte greu sa accepti sa fii judecat de cineva care a suferit mai putin ca tine. Si cum fiecare se crede un Iov nerecun oscut... mi doresc un confesor ideal, caruia sa-i spun tot, sa-i marturisesc tot, mi doresc un sfnt blazat. De atta amar de vreme de cnd se moare, viul a capatat pro babil obisnuinta de a muri; fara de care nu s-ar explica de ce o insecta sau o r ozatoare, si chiar omul, ajung, dupa cteva sclifoseli, sa crape att de demn. Parad isul nu era suportabil, altfel primul om s-ar fi obisnuit cu el; nici aceasta lu me nu este, de vreme ce se regreta paradisul sau se spera un altul. Ce-i de facu t? Unde sa mergem? Foarte simplu: sa nu facem nimic si sa nu ne ducem nicaieri. Sanatatea e desigur un bun; numai ca acelora care o poseda le-a fost refuzata sa nsa de a-si da seama de ea, o sanatate constienta de sine fiind o sanatate compr omisa sau pe punctul de a fi. Cum nimeni nu se 18 Cioran bucura ca e lipsit de i nfirmitati, putem vorbi fara nici o exagerare de o dreapta pedepsire a celor san atosi. Unii au parte de nenorociri; altii, de obsesii. Care snt mai de plns ? Nu m i-ar placea ca oamenii sa fie drepti n privinta mea: as putea sa ma lipsesc de or ice, n afara de tonicul injustitiei. Totul e durere" formula budista, modernizata, ar da: Totul e cosmar." n acelasi fel, nirvana, chemata sa puna capat unei suferi nte si mai raspndite, ar nceta sa fie un mijloc rezervat numai unora, ca sa devina universala asemeni cosmarului nsusi. Ce nseamna o crucificare unica, pe lriga acee a, cotidiana, pe care o ndura cel care sufera de insomnie ? Pe cnd ma plimbam, la ori trzie, pe aleea marginita de copaci, o castana mi-a cazut la picioare. Zgomot ul pe care l-a facut spargndu-se, ecoul pe care l-a Despre neajunsul de a te fi n Ascut 19 trezit n mine, precum si o emotie n vadita disproportie cu acel incident marunt m-au cufundat n miracol, n betia irevocabilului, ca si cum nu mai existau nt rebari, ci numai raspunsuri. Eram ametit de mii de certitudini neasteptate, cu c are nu stiam ce sa fac... Putin a lipsit astfel sa intru n contact cu divinul. Da r am socotit ca-i mai bine sa-mi continuu plimbarea. Nu ne marturisim altcuiva mh nirile dect ca sa-l facem sa sufere, ca sa le ia asupra lui. Daca am vrea sa-l le gam de noi, nu i-am mpartasi dect suferintele noastre abstracte, singurele pe care se reped sa le accepte toti cei care ne iubesc. Nu-mi iert faptul ca rn-am nasc ut. E ca si cum, stre-curndu-ma n aceasta lume, as fi profanat o taina, as fi calc at cine stie ce legamnt important, as fi comis un pacat de o gravitate fara seama n. Totusi, mi se ntmpla sa fiu mai putin transant: nasterea mi pare atunci o calami tate pe care as fi nemngiat sa n-o fi cunoscut. Gridirea nu e niciodata nevinovata. Ne ajuta sa ne rupem lanturile tocmai pentru ca e nemiloasa, pentru ca nseamna a gresiune. Eliminhd ce are ea mai rau si chiar demonic, ar trebui sa renuntam la ns asi ideea mntuirii. '- >!,, Cioran Calea cea mai sigura ca sa nu gresesti e sa submi nezi o certitudine dupa alta. Faptul ca tot ceea ce conteaza a fost facut n afara ndoielii ramhe nsa la fel de evident. De multa vreme, dintotdeauna, simt ca lumea aceasta nu e ce-mi trebuia si ca n-as putea sa ma deprind cu ea; numai si numai asa am dobndit o farma de orgoliu spiritual, propria-mi existenta aparndu-mi ca mut ilare si secatuire a unui psalm. Gndurile noastre, n solda propriei panici, se ndre apta spre viitor, urmeaza calea fiecarei spaime, se deschid spre moarte. Si numa i schimbndu4e cursul, facndu-le sa curga napoi le ndreptam catre momentul nasterii s i le obligam sa se statorniceasca acolo. Prin asta, ele pierd nsasi forta, acea t ensiune de nepotolit care zace n adncul spaimei de moarte si care le e de folos gnd urilor noastre atunci cnd vor sa creasca, sa se mbogateasca sa capete forta. Asa nt elegem de ce, parcurgnd un drum contrar, le lipseste elanul si snt att de obosite a tunci cnd, n sfrsit, se lovesc de limita lor originara, nct nu mai au puterea sa priv easca dincolo de ea, spre niciodata-nascut. Despre neajunsul de a te fi nAscut N

u propriile-mi nceputuri, ci nceputul ma intereseaza. Daca ma izbesc de propria-mi nastere, de o obsesie minora, e din cauza ca nu pot sa ma lupt cu primul moment al timpului. Orice suferinta individuala se reduce, n ultima instanta, la o sufe rinta cosmogonica, fiecare din senzatiile noastre ispasind acea nelegiuire a sen zatiei primordiale, prin care eul s-a strecurat n afara a nu stim ce... n zadar ne straduim sa ne preferam universului, ne urm, cu toate acestea, mult mai mult dect credem. Daca nteleptul e o aparitie att de insolita este pentru ca pare neatins d e aversiunea pe care, asemeni tuturor fiintelor, trebuie s-o nutreasca pentru el nsusi. Nici o diferenta ntre existenta si nonexistenta, daca ne temem de ele cu o egala intensitate. Noncunoasterea e temelia tuturor lucrurilor, ea creeaza Totul printr-un act pe c are-l repeta n fiecare clipa, ea produce aceasta lume si oricare alta, fiindca nu nceteaza sa ia drept real ceea ce nu este. Noncunoasterea e gigantica eroare car e serveste drept suport tuturor Mi liMiiifiiUMliiAriiitiitilhiiil'u}tiiijid:Li!,i 2 2 Cioran adevarurilor noastre, noncunoasterea e mai veche si mai puternica dect t oti zeii la un loc. r*> Dupa asta l recunosti pe cel cu aptitudini pentru cautare a interioara: el va situa esecul mai presus de orice reusita, l va cauta chiar, i nconstient, se ntelege. Asta pentru ca esecul, ntotdeauna esential, e cel care ne dezvaluie noua nsine, ne permite sa ne vedem asa cum ne vede Dumnezeu, n vreme ce succesul ne ndeparteaza de ceea ce e mai profund n noi si n tot. A fost o vreme n ca re timpul nca nu exista... Refuzul nasterii nu e altceva dect nostalgia acelui tim p de dinainte de timp. Ma gndesc la attia prieteni care nu mai sht si-i compatimesc . Cu toate acestea, ei nu snt chiar de plns, caci au rezolvat toate problemele, nce pnd cu aceea a mortii. Exista n faptul de a te naste o asemenea lipsa de necesitat e hct, daca te gndesti la el ceva mai mult ca de obicei, nestiind cum s reactionezi, ajungi si surzi netot Despre neajunsul de a te fi nAscut 23 & Doua feluri de spi rite: diurne si nocturne. Nu poseda nici aceeasi metoda, nici aceeasi etica. n pl ina lumina, te supraveghezi; n obscuritate, spui tot. Pentru cel care-si pune ntre bari la orele la care ceilalti snt prada somnului, urmarile salutare sau suparato are a ceea ce gndeste conteaza prea putin. Iata de ce mediteaza el la ghinionul d e a se fi nascut fara sa-i pese de raul pe care-l poate face altcuiva sau siesi. Dupa miezul noptii ncepe betia adevarurilor vatamatoare. Pe masura ce se aduna a nii, ti faci despre viitor o imagine din ce n ce mai ntunecata. Sa fie asta doar ca sa te consolezi pentru ca esti exclus din el ? n aparenta da, n realitate nu, cac i viitorul a fost ntotdeauna atroce, omul neputnd sa lupte mpotriva nenorocirilor d ect agravndu-le, astfel nct, n fiecare epoca, existenta e cu mult mai tolerabila naint e sa fie gasita solutia dificultatilor momentului. n marile perplexitati, impuneti sa traiesti ca si cum istoria s-a sfrsit si sa reactionezi ca un monstru macin at de serenitate. Cioran Daca, altadata, n fata unui mort, ma ntrebam: La ce i-a se rvit oare sa se nasca ?", acum mi pun aceeasi ntrebare n fata oricarui om viu. Acce ntul pus pe nastere nu e nimic altceva dect gustul pentru insolubil mpins pna la ne bunie. n privinta mortii, ezit fara ncetare ntre taina" si nimic", ntre Piramide si Mo rga. E imposibil sa simti ca a fost o vreme n care nu existai. De aici atasamentu l pentru personajul care erai nainte sa te nasti. Meditati macar o ora asupra inex istentei eului si va veti simti alt om", i spunea ntr-o zi unui vizitator occident al un bonz din secta japoneza Kusha. Fara sa fi frecventat mnastirile budiste, de cte ori nu m-am oprit asupra irealitatii lumii, deci a eului ? Nu, n-am devenit alt om, dar mi-a ramas efectiv sentimentul ca eul meu nu e ctusi de putin real si ci, pier-zndu-l, n-am pierdut nimic, n afara de ceva, n afara de fot. Despre neaju nsul de a te fi nascut 25 n loc sa ma marginesc la faptul nasterii, asa cum mi por unceste bunul-simt, ma aventurez, ma trasc n urma, dau din ce n ce mai napoi catre n u stiu ce nceput, trec din origine-n origine. Poate ca ntr-o zi o sa reusesc sa at ing originea nsasi, ca sa ma odihnesc sau sa ma prabusesc acolo. X ma insulta. Snt gata sa-l palmuiesc. Dupa ce ma gndesc, renunt. Cine snt? Care e adevaratul meu e u: cel care riposteaza sau cel care da napoi ? Prima mea reactie e ntotdeauna ener gica; urmatoarea, moale. Ceea ce se cheama ntelepciune" nu e, n fond, dect un vesnic dupa ce ma gndesc", adica nonactiunea ca prim gest. Daca atasamentul e un rau, tr ebuie sa-i cautam cauza n scandalul nasterii, caci sa te nasti nseamna sa te atase

zi. Pentru a face sa dispara urmele acestui scandal, cel mai grav si mai putin t olerabil dintre toate, ar trebui deci folosita detasarea. n starile de anxietate si teama, calmul instantaneu la gndul foetusului care am fost. 26 Cioran n aceasta clipa anume, nici un repros venit din partea oamenilor sau a zeilor n-a r putea sa ma atinga: am o constiinta att de curata, de parca n-as fi existat nic iodata. E o greseala sa crezi ca exista o relatie directa ntre suportarea nenoroc irilor si nversunarea mpotriva nasterii. Aceasta nversunare are radacini mai adnci s i mai ndepartate, si pare sa prinda viata chiar si n absenta celui mai mic repros m potriva existentei. Ba chiar niciodata nu e mai virulenta ca n cazul sortilor nor ocosi. Tracii si bogomilii nu pot sa uit ca am colindat aceleasi meleaguri ca si ei, nici ca unii i deplngeau pe nounascuti, iar ceilalti, ca sa-l dezvinovateasca pe Dumnezeu, l faceau pe Satana raspunzator de infamia Creatiei. Pe timpul lungi lor nopti ale cavernelor, nenumarati Hamleti trebuie sa fi monologat fara ncetare , caci putem presupune ca apogeul suferintei metafizice se situeaza cu mult naint ea acestei fadori universale ce a urmat aparitiei Filozofiei. Despre neajunsul d e a te fi nascut 27 Obsesia nasterii tine de exacerbarea memoriei, de omniprezen ta trecutului, ca si de aviditatea pentru impas, pentru primul impas. Nici o des chidere, nici chiar care sa-si aiba obrsia n bucurie, care sa provina din revolut, ci doar din prezent, ca si dintr-un viitor emancipat de timp. & Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gndit dect la ultimele clipe, ca sa constati, cnd te apr opii, n sfrsit, de ele, ca va fi fost degeaba, ca gndul mortii ajuta la tot, doar s a mori nu! Nelinistile noastre snt cele care trezesc, care creeaza constiinta; du pa ce-si ndeplinesc misiunea, ele se atenueaza si dispar una dupa alta. Doar cons tiinta ramne si le supravietuieste, fara sa-si aminteasca ce le datoreaza, chiar fara s-o fi stiut vreodata. Iata de ce si tot proclama autonomia, suveranitatea, chiar si cnd se uraste si ar vrea sa se distruga. Potrivit regulii Sfntului Benedi ct, daca un calugar devenea mndru sau macar multumit de munca pe care o facea, tr ebuia sa renunte la ea si s-o paraseasca. 28 Iata un pericol de care nu se teme cel care va fi trait cu gustul insatisfactiei, n orgia remuscarii si dezgustului. Daca e adevarat ca lui Dumnezeu i repugna sa se pronunte, n-as ncerca nici o stin ghereala n prezenta lui, att de mult mi-ar placea sa-l imit, sa fiu, n tot, asemeni Lui, un lipsit de opinie. Sa te trezesti, sa-ti faci toaleta si sa astepti apoi cine stie ce varietate neasteptata de plictis sau de spaima. As da tot universu l si pe Shakespeare n ntregime pentru o farma de ataraxic Marele noroc al lui Nietz sche ca a sfrsit cum a sfrsit. n euforie! Sa te tot duci cu gndul la o lume n care nca nimic nu s-a njosit sa se iveasca, n care presimti constiinta fara sa aspiri la e a, n care, tolanit n virtual, te bucuri de plenitudinea vida a unui eu anterior eu lui... Sa nu te fi nascut, numai sa te gndesti la asta, ce fericire, ce libertate , ce spatiu! II Daca dezgustul fata de lume e de-ajuns sa confere sfintenia, nu vad cum as putea evita canonizarea. Nimeni nu cred ca a trait att de aproape de s cheletul sau cum am trait eu fata de al meu: au rezultat de aici un dialog fara sfrsit si cteva adevaruri pe care nu reusesc nici sa le accept, nici sa le resping . E mai usor sa avansezi cu viciile dect cu virtutile. Viciile, conciliante prin natura lor, se ajuta reciproc, snt pline de indulgenta unele fata de altele, n vre me ce virtutile, invidioase, se nfrunta si se anuleaza, dez-valuindu-si n toate in compatibilitatea si intoleranta. Sa crezi n ce faci sau n ce fac altii e ca si cum te-ai da n vnt pentru fleacuri. Ar trebui sa nu te prezinti la ntlnirea cu iluziile si chiar cu realitatile", sa te situezi dincolo de tot si toate, sa-si alungi sa u sa-ti "''! . ' 30 Cioran reprimi aspiratiile, sa traiesti, potrivit unei zical e hinduse, cu tot att de putine dorinte ca un elefant singuratic". i iert totul lui X, din cauza sursului sau demodat. Nu e umil cel care se uraste. La unii, totul, absolut totul, tine de fiziologie: trupul le e gndirea, gndirea le e trupul. Timp ul, bogat n resurse, mai inventiv si mai milos dect credem, poseda o remarcabila a ptitudine de a ne veni n ajutor, de a ne procura n orice moment o noua umilire. Am cautat ntotdeauna peisajele de dinainte de Dumnezeu. De unde predilectia mea pen tru Haos. Am hotart sa nu mai dau vina pe nimeni de cnd am observat ca sfrsesc ntotd eauna prin a semana cu ultimul meu dusman. Despre neajunsul de a te fi nAscut 31 Am trait foarte multa vreme cu ideea ca snt fiinta cea mai normala care a exista

t vreodata. Aceasta idee mi-a deschis gustul, chiar pasiunea, pentru improduc-ti vitate: la ce bun sa te pui n valoare ntr-o lume populata de nebuni, cufundata n ne ghiobie sau delii1 ? Pentru cine sa te obosesti si n ce scop ? Ramne sa aflu daca m-am

eliberat cu totul de aceasta certitudine, salvatoare n absolut, ruinatoare n imedi at. Violentii snt n general oameni plapnzi, terminati", care traiesc ntr-o efervescen ta continua, n detrimentul propriului trup, exact ca ascetii, care, familiariznduse cu chietudinea, pacea, ajung sa se erodeze si sa se epuizeze tot atta ct furios ii. N-ar trebui sa scriem carti dect ca sa spunem lucruri pe care n-am ndrazni sa le destainuim nimanui. Gnd Mara, Ispititorul, ncearca sa-i uzurpe locul lui Buddh a, acesta-i spune, ntre altele: Cu ce drept pretinzi sa domnesti asupra oamenilor si asupra universului ? Ai suferit pentru cunoastere ?" 32 Cioran ntrebarea capit ala, poate singura care ar trebui sa ne framnte cnd ne punem ntrebari despre cineva , mai ales despre un gnditor. Nu putem, pe ct am vrea, sa facem suficienta distinc tie ntre cei care au platit pentru cel mai mic pas catre cunoastere si cei, incom parabil mai numerosi, carora le-a fost daruita o cunoastere comoda, indiferenta, o cunoastere fara ncercari. Se spune: Cutare n-are talent, n-are dect timbru. Dar timbrul e tocmai ceea ce nu poti sa inventezi, cu care te nasti. E un har moste nit, privilegiul pe care-l au unii de a-si face simtita pulsatia lor organica; t imbrul nseamna mai mult dect talentul, e esenta acestuia. Acelasi sentiment de nea partenenta, de joc inutil, oriunde as merge: ma prefac ca ma interesez de ceva d e care nu-mi pasa deloc, ma agit din automatism sau mila, fara sa particip vreod ata, fara sa fiu vreodata prezent undeva. Ceea ce ma atrage se gaseste altundeva , si acest altundeva nu stiu ce nseamna. Cu ct se departeaza de Dumnezeu, cu atft oamenii avanseaza n cunoasterea religiilor. Despre neajunsul de a te fi nAscut 33 ... Dar Dumnezeu stie ca n ziua n care veti mnca din el vi se vor deschide ochii."* De-abia s-au deschis, si ncepe drama. Sa privesti fara sa ntelegi, acesta-i parad isul. Infernul ar fi deci locul n care ntelegi, n care ntelegi prea mult... Nu ma nte leg pe deplin cu cineva dect atunci cnd e la pamnt si cnd n-are nici dorinta, nici p uterea de a reveni la iluziile sale obisnuite. Judecndu-ti fara mila contemporani i, ai toate sansele sa faci, n ochii posteritatii, figura de spirit clarvazator. Totodata, renunti la latura primejdioasa a admiratiei, la riscurile extraordinar e pe care le presupune. Caci admiratia reprezinta o aventura, cea mai imprevizib ila din cte snt, pentru ca se poate ntmpla sa sfrseasca bine. Ideile ti vin mergnd, sp nea Nietzsche. Mersul distrage gndirea, declara Sankara. * Facerea 3>3 (n. t). ;, ......>;-i JuIllUkiai 34 Cioran Cele doua pareri snt la fel de ntemeiate, deci la f el de adevarate, si oricine se poate ncredinta de asta n rastimp de o ora, uneori de un minut... Nu mai e posibila nici o forma de originalitate literara daca nu fortezi, daca nu sfarmi limbajul. Situatia e diferita daca ne marginim la exprima rea ideii ca atare. Ne gasim aici ntr-un domeniu n care exigentele nu s-au schimba t de la presocratici ncoace. De ce nu putem sa ne ntoarcem n timp nainte de concept, sa scriem chiar din simturi, sa notam variatiile infime a ceea ce atingem, sa f acem ce ar face o reptila daca s-ar pune pe lucru! Tot ce poate exista mai bun n noi provine din indolenta, din incapacitatea noastra de a trece la actiune, de a ne pune n aplicare proiectele si intentiile. Neputinta sau refuzul de a ne reali za ne pastreaza calitatile", iar vointa de a da tot ce putem ne conduce la excese si la desfru. Acel glorios delir", de care vorbeste Tereza de Avila pentru a dese mna una din fazele unirii cu i Despre neajunsul pe a 5Te fi nAscut 35 Dumnezeu, reprezinta ceea ce un spirit secatuit, invidios prin forta lucrurilor, nu-i va i erta niciodata unui mistic. Nici macar o clipa n care sa nu fi fost constient ca ma gasesc n afara Paradisului. Nu e profund, nu e autentic dect ceea ce ascundem. De unde forta sentimentelor abjecte. Ama nesciri, spune Imitatio. Sa-ti placa sa fii nestiut. Nu esti multumit de tine si de lume dect daca te conformezi acestui precept. Valoarea intrinseca a unei carti nu depinde de importanta subiectului (altfel teologii ar iesi nvingatori, si de departe), ci de modul de a aborda ceea ce e n-tmplator si nensemnat, de a stapni infimul. Esentialul n-a necesitat nicioda ta nici cel mai mic talent. Sentimentul de aii n ndrziere sau n avans cu zece mii d e ani fata de ceilalti, de a apartine nceputurilor sau sfrsitului omenirii...

h sur ii ii, .ni 'i ni, ju Cioran Negatia nu provine niciodata dintr-un rationame nt, ci dintr-un nu stiu ce obscur si vechi. Argumentele vin mai trziu, ca s-o jus tifice si s-o sustina. Orice nu izvoraste din snge. Profitnd de erodarea memoriei, sa-ti amintesti cele dinti initiative ale materiei si riscul de viata care le-a succedat... Ori de cte ori nu ma gndesc la moarte, am impresia ca trisez, ca nsel p e cineva din mine. Exista nopti pe care nici cei mai inventivi dintre tortionari n-ar fi putut sa le imagineze. La capatul lor, esti sfarmat, naucit, ratacit, fa ra amintiri si presimtiri, si chiar fara sa stii cine esti. Si atunci ziua pare inutila, lumina vatamatoare, si nca si mai chinuitoare dect ntunericul. Un paduchede-frunze constient ar avea de nfruntat exact aceleasi dificultati, acelasi tip d e insolubil ca si omul. Despre neajunsul de a te fi nascut 37 Mai bine animal de ct om, insecta dect animal, planta dect insecta, si asa mai departe. Salvarea ? Tot ce micsoreaza influenta constiintei si-i compromite suprematia. Am toate defect ele celorlalti si totusi tot ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil. Privind lucrurile din perspectiva naturii, omul a fost facut sa traiasca orientat spre exterior. Daca vrea sa vada n el nsusi, trebuie sa nchida ochii, sa renunte la acti une, sa iasa din torent. Ceea ce numim viata interioara" e un fenomen tardiv, car e n-a fost posibil dect printr-o ncetinire a activitatilor noastre vitale, caci suf letul" n-ar fi putut sa apara, nici sa se afirme dect n detrimentul bunei function ari a organelor. Cea mai marunta schimbare atmosferica ma face sa-mi reconsider proiectele, ba, de ce sa n-o spun, convingerile. Aceasta forma de dependenta, ce a mai umilitoare din cte snt, nu nceteaza sa ma biruie, n vreme ce-mi risipeste puti nele iluzii care-mi mai ramasesera asupra sanselor de a fi liber, asupra liberta tii, 38 Cioran pur si simplu. La ce bun sa te umfli n pene cnd esti la discretia U mezelii si Uscaciunii ? Ti-ai dori o robie mai putin vrednica de mila si alt soi de zei. E inutil sa-ti iei zilele, pentru ca ntotdeauna o faci prea trziu. Cnd sti i absolut sigur ca totul e ireal, nu vad realmente de ce te-ai obosi s-o dovedes ti. Pe masura ce se ndeparteaza de momentul rasaritului si nainteaza n zi, lumina s e prostitueaza si nu-si obtine iertarea etica a crepusculului dect n clipa cnd disp are. n scrierile budiste, se vorbeste adesea de abisul nasterii". E ntr-adevar un a bis, o prapastie, n care nu cazi, ci, dimpotriva, din care iesi, spre marea pagub a a fiecaruia. La intervale din ce n ce mai rare, izbucniri de recunostinta fata de Iov si Chamfort, fata de vociferare si vitriol... Despre neajunsul de a te fi nascut 39 Fiecare opinie, fiecare parere e n mod necesar partiala, trunchiata, i nsuficienta. n filozofie si n orice, originalitatea se rezuma la niste definitii i ncomplete. Cntarindu-ne bine faptele numite generoase, nu gasim nici una care, ntr -o anumita privinta, sa nu fie condamnabila si chiar vatamatoare, de natura sa n e inspire regretul de a o fi facut, astfel nct n-avem de ales, la urma urmelor, de ct ntre a ne abtine si a avea remuscari. Forta exploziva a chiar si celei mai mici mortificari. Orice dorinta nvinsa te face puternic. Avem cu att mai multa putere asupra acestei lumi cu ct ne departam de ea, cu ct aderam mai putin la ea. Renunta rea confera o putere nemarginita. Dezamagirile mele, n loc sa convearga spre un c entru si sa se constituie, daca nu ntr-un sistem, cel putin ntr-un ansamblu, s-au razletit, fiecare crezndu-se unica si disparnd astfel, din lipsa de organizare. Au succes numai sistemele filozofice si religiile care ne lingusesc, fie ca o fac n numele progresului, fie n 40 CORAN cel al infernului. Damnat sau nu, omul simte o nevoie imperioasa de a fi n inima lucrurilor. Faptul ca este, ca a devenit om se datoreaza n exclusivitate tocmai acestui lucru. Si daca htr-o zi n-ar mai simti a ceasta nevoie, ar trebui sa se dea la o parte n folosul unui alt animal, mai orgo lios si mai nesabuit. Avea repulsie fata de adevarurile obiective, de corvoada a rgumentarii, de judecatile logice elevate. Nu-i placea sa faca demonstratii, nu tinea sa convinga pe nimeni. Celalalt e o nascocire de dialectician. Cu ct esti m ai nedreptatit de timp, cu att mai mult vrei sa evadezi din el. Faptul de a scrie o pagina fara cusur, o fraza numai, te nalta deasupra devenirii si stricaciunilo r ei. Transcendem moartea cautnd indestructibilul prin cuvnt, prin simbolul nsusi a l caducitatii. n chiar miezul unui esec, n clipa cnd rusinea e pe punctul sa ne dob oare, ne apuca pe neasteptate un acces de trufie, care nu tine mult, doar ct sa n e goleasca, sa ne lase fara energie, sa faca sa scada, o data cu fortele

noastre, intensitatea propriei rusini. Despre neajunsul de a te fi nascut 41 Dac a moartea e att de cumplita pe ct se pretinde, cum se face ca, dupa o anumita vrem e, socotim fericit orice individ, prieten sau dusman, care a ncetat sa traiasca ? Nu o data mi s-a ntmplat sa plec de acasa pentru ca, daca ramneam acolo, n-as fi f ost sigur ca ma puteam mpotrivi vreunei hotarri subite. Pe strada esti mai linisti t, pentru ca acolo te gndesti mai putin la tine nsuti, si totul slabeste si se est ompeaza, ncepnd cu dezordinea. i e specific bolii sa stea de veghe atunci cnd totul doarme, cnd totul se odihneste, chiar si bolnavul. Tnar, gasesti o anumita placere n infirmitati. Par att de noi, de pline! Cu vrsta, ele nu mai surprind, le cunosti prea bine. Or, fara un dram de neprevazut, nu merita sa fie ndurate. De ndata ce faci apel la ce e mai profund n tine si ncepi sa muncesti si sa te exprimi, ti atri bui calitati, devii insensibil la propriile-ti lipsuri. Nimeni nu poate 42 Ciora n sa admita ca ce izvoraste din profunzimile sale ar putea sa nu valoreze nimic. Cunoasterea de sine" ? O contradictie n termeni. Toate aceste poeme n care nu e vo rba dect de Poem, o ntreaga poezie care-si este propriul continut. Ce s-ar spune d espre o rugaciune al carei obiect ar fi religia ? Spiritul care pune totul n disc utie ajunge, dupa mii de ntrebari, la o vlaguire aproape totala, ntr-o stare pe ca re tocmai cel vlaguit o recunoaste cu usurinta, din instinct. Caci ce e vlaguire a daca nu o perplexitate congenitala ? Ce dezamagire ca Epicur, nteleptul de care am cel mai mult nevoie, a scris mai bine de trei sute de tratate! Si ce usurare ca s-au pierdut! * Ce faceti de dimineata pna seara ? Ma suport. Gnd de la fratel e meu n legatura cu tulburarile si bolile de care a suferit mama noastra: Batrnetea este autocritica naturii." Despre neajunsul de a te fi nAscut Trebuie sa fii bea t sau nebun, spunea Sieyes, ca sa te poti exprima bine n limbile cunoscute." Treb uie sa fii beat sau nebun, voi adauga, ca sa mai cutezi sa te slujesti de cuvint e, de orice cuvnt. Fanaticul descurajarii eliptice e destinat sa exceleze n orice profesie, n afara celei de scriitor. Traind mereu cu teama de a fi luat pe nepreg atite de tot ce-i mai rau, am ncercat, n orice mprejurare, sa o iau nainte, lasndu-ma prada nenorocirii cu mult nainte sa se produca. Nu-i pizmuiesti pe cei care au p uterea sa se roage, n vreme ce esti plin de invidie fata de posesorii de bunuri, fata de cei care cunosc bogatia si gloria. E ciudat ca te resemnezi cu mntuirea c eluilalt, dar nu cu avantajele trecatoare de care se poate bucura acesta. N-am nd lnit nici macar un singur spirit vrednic de interes care sa nu fi fost nzestrat d in belsug cu slabiciuni de nemarturisit. 44 Cioran Nu exista arta adevarata fara o mare doza de banalitate. Aceea care recurge n mod constant la insolit oboseste repede, nimic nefiind mai insuportabil dect uniformitatea exceptionalului. Incon venientul de a folosi o limba de mprumut e de a nu avea dreptul sa faci prea mult e greseli n acea limba. Or, doar cautnd incorectitudinea, fara sa abuzezi totusi d e ea, numai daca esti n orice moment la un pas de solecism dai scrisului o urma d e viata. Fiecare crede, n mod inconstient, se ntelege, ca numai el urmareste adeva rul, ca ceilalti snt incapabili sa-l caute si nevrednici sa ajunga la el. Aceasta sminteala e att de nradacinata si att de utila, nct e imposibil sa-ti imaginezi ce s -ar htmpla cu fiecare dintre noi daca ea ar disparea ntr-o zi. Cel dinti gnditor a fo st, fara nici o ndoiala, cel dinti maniac al lui de ce. Manie neobisnuita, deloc m olipsitoare. Rari snt, ntr-adevar, cei care sufera de ea, pe care-i rod ntrebarile si care nu pot sa accepte nici o certitudine pentru ca s-au nascut n consternare. Despre neajunsul de a te fi nascut 45 Sa fii obiectiv nseamna sa-l tratezi pe ce lalalt asa cum se trateaza un obiect, un les, nseamna sa te porti fata de el ca u n cioclu. Aceasta clipa a disparut pentru totdeauna, s-a pierdut n masa anonima a irevocabilului. Ea nu se va ntoarce niciodata. Sufar si nu sufar pentru asta. To tul e unic si nensemnat. Emily Bronte. Tot ce vine de la Ea are darul sa ma tulbu re. Haworth e locul meu de pelerinaj. Sa mergi de-a lungul unui ru, sa te deplase zi, sa aluneci o data cu apa, fara efort, fara graba, n vreme ce moartea si vede n noi mai departe de meditatiile ei, de monologul ei nentrerupt. Numai Dumn ezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot dect sa-ti ntoarca spatele. Fara facultatea de a uita, trecutul nostru ar apasa att de greu asupra prezentulu

i nostru, hct n-am avea 46 Cioran forta sa abordam nici o clipa mai mult, si cu att mai putin sa patrundem n ea. Viata nu le pare suportabila dect naturilor superfic iale, tocmai celor care nu-si amintesc. Plotin, povesteste Porfir, avea darul de a citi n suflete, ntr-o zi, pe nepregatite, i spune discipolului sau, extrem de su rprins, sa nu ncerce sa se omoare, ci sa faca mai bine o calatorie. Porfir pleca n Sicilia: se vindeca acolo de melancolia de care sufera, dar, adauga el plin de parere de rau, a trebuit astfel sa lipseasca de la moartea maestrului, petrecuta n absenta sa. E multa vreme de cnd filozofii nu mai citesc n suflete. Nu e meseria lor, se va spune. Se poate. Dar sa nu ne mai miram ca ei nu prea ne mai interes eaza. O opera nu dureaza dect daca e pregatita n umbra cu atentia, cu meticulozita tea asasinului care-si plnu-ieste lovitura. n ambele cazuri, ceea ce primeaza este dorinta de a ului. Cunoasterea de sine, cea mai amara dintre toate, e si cea pe care o cultivam cel mai putin: la ce bun sa te surprinzi de dimineata pna seara n flagrant delict de iluzie, sa tot revii fara mila la radacina fiecarui act si s a pierzi proces dupa proces n fata propriului tau tribunal? Despre neajunsul de a te fi nAscut 47 Ori de cte ori am un lapsus, ma gndesc la spaima pe care trebuie s-o resimta cei care stiu ca nu-si mai amintesc de nimic. Dar ceva mi spune ca, d upa un anumit timp, i stapneste o bucurie secreta, pe care n-ar accepta s-o schimb e pe nici una din amintirile lor, chiar si pe cea mai naltatoare. Sa te pretinzi mai detasat, mai strain de toate ca oricine, si sa nu fii dect un ndrjit al indifer entei! Cu ct sntem mai framntati de impulsii contradictorii, cu att stim mai putin c areia sa-i cedam. Lipsa de caracter, asta e, si nimic altceva. Timpul pur, timpu l limpezit, eliberat de ntmplari, de fiinte si de lucruri, nu se arata dect n anumit e momente ale noptii, cnd l simtiti trecnd, cu unica grija de a va tr spre o catastro fa exemplara. >\ i t* I'..... III Sa simti pe neasteptate ca stii tot atit ct stie Dumnezeu despre toate lucrurile si la fel de brusc sa vezi cum dispare aceasta senzatie. Gnditorii de prima mna mediteaza asupra lucrurilor; ceilalti, asupra pro blemelor. Trebuie sa traiesti cu fata la realitate, si nu cu fata la spirit. Ce a stepti ca sa depui armele ?" Fiecare boala ne trimite o somatie disimulata n ntreb are. Facem pe surzii, n vreme ce ne gndim ca farsa e prea cunoscuta si ca data vii toare va trebui sa avem n sfrsit curajul sa capitulam. Cu ct naintez, cu att reaction ez mai putin la delir Nu-mi plac, dintre gnditori, dect vulcanii stinsi. Tnar, ma p lictiseam la culme, dar credeam n mine. Chiar daca n-aveam presentimentul persona jului sters Despre neajunsul de a te fi nascut 49 ce eram pe cale sa devin, stia m n schimb ca, orice s-ar ntmpla, Perplexitatea nu ma va abandona, ca va veghea asu pra anilor mei cu exactitatea si zelul Providentei. Daca ar fi cu putinta sa ne privim cu ochii celorlalti, am disparea pe loc. i spuneam unui prieten italian ca latinii snt fara secrete pentru ca snt prea deschisi, prea guralivi, ca le prefer popoarele devastate de timiditate si ca operele unui scriitor care nu cunoaste n viata acest sentiment n-au nici o valoare. E adevarat, mi-a raspuns. Cnd, n cartil e pe care le scriem, vorbim de experientele noastre, o facem fara sublinieri si clarificari, caci le-am povestit de o mie de ori mai nainte." Si, legat de aceast a, am vorbit despre literatura feminina, despre lipsa ei de mister n tarile n care au facut ravagii saloanele si confesionalul. N-ar trebui, a observat nu mai sti u cine, sa ne lipsim de placerea evlaviei". A fost vreodata justificata credinta n tr-un mod mai delicat ? Aceasta pofta de a-ti reexamina nflacararile, de a-ti sch imba idolii, de a te ruga n alte parti... Sa te lungesti pe cmp, sa inspiri mireas ma pamn-tului si sa-ti spui ca el reprezinta cu adevarat sfrsitul si speranta dezn adejdilor noastre, si ca ar fi inutil sa cauti ceva mai bun pentru a te odihni s i dezagrega. Cnd mi se ntmpla sa fiu ocupat, nu ma gndesc nici o clipa la sensul" vre unui lucru, si nca si mai putin, e evident, la sensul a ceea ce snt pe cale sa fac . Dovada ca secretul a toate rezida n act, si nu n retinere, cauza funesta a const iintei. Fizionomia picturii, poeziei, muzicii peste un secol ? Nu si-o poate ima gina nimeni. Ca dupa prabusirea Atenei sau Romei, se va produce o lunga ntrerupere, din cauza epuizarii mijloacelor de e xpresie, ca si a epuizarii constiintei nsesi. Omenirea, ca sa restabileasca legat urile cu trecutul, va trebui sa-si nascoceasca o noua naivitate, fara de care nu va putea niciodata sa ia artele de la capat. ntr-una din capelele acestei biseri

ci ct se poate de urte, o vedem pe Fecioara naltndu-se, mpreuna cu Fiul ei, deasupra globului pamhtesc. O secta agresiva care a distrus si cucerit un imperiu, mosteni ndu-i tarele, ncepnd cu gigantismul. . spus n Zohar, ndata ce a aparut omul, au aparu t imediat florile". As crede mai curnd ca ele se aflau acolo cu mult naintea lui, si ca sosirea lui le-a cufundat pe toate ntr-o stupefactie din care nu si-au reve nit nca. E imposibil sa citesti un rnd din Kleist fara sa te gndesti ca s-a omort. E ca si cum sinuciderea i-ar fi precedat opera. n Orient, gnditorii occidentali cei mai ciudati, cei mai neobisnuiti n-ar fi fost niciodata luati n serios, din pric ina contradictiilor lor. Pentru noi, tocmai aici se afla cauza interesului pe ca re li1 purtam. Nu sntem atrasi de un mod de a gndi, ci de evenimentele, de biografi a unei gndiri, de nepotrivirile si aberatiile care exista acolo, ntr-un cuvnt de sp iritele care, nestiind cum sa se puna n acord cu celelalte, si nca si mai putin cu ele nsele, induc n eroare mai mult din capriciu dect din fatalitate. Semnul lor di stinctiv ? Un dram de artificiu n tragic, o urma de joc pna si n incurabil... v te Daca, n Mrinapiile sale, Tereza de vila se opreste ndelung asupra melancoliei, e pe ntru ca o considera fara leac. Doctorii, spune ea, n-au nici o putere n aceasta p rivinta, iar stareta unei mnastiri, n prezenta unor bolnave de acest fel n-are dect o scapare: sa le inspire teama de autoritate, sa le ameninte, sa le nfricoseze. M etoda pe care o recomanda sfnta ramne pna n prezent cea mai buna: n fata unui depresiv ", ne dam bine seama ca n-ar fi eficace dect suturile, palmele, o cotonogeala zdr avana. Este, de altfel, ceea ce face acel depresiv" el nsusi atunci chd se hotarast e sa puna punct: foloseste mijloace energice. Fata de orice fapt din viata, spir itul joaca rolul celui care strica buna dispozitie. Ne nchipuim foarte bine eleme ntele, obosite sa repete ntruna o tema rasuflata, dezgustate de combinatiile lor, mereu aceleasi, lipsite de variatie si de surpriza, cautnd cine stie ce amuzamen t: viata nu e dect o digresiune, o anecdota... Tot ce se face mi se pare primejdi os si, n cel mai bun caz, inutil. La rigoare, pot sa ma agit, dar nu pot actiona, nteleg bine, prea bine, cuvintele lui Wbrdsworth despre Coleridge: Eterna! activ ity without action. Ori de cte ori ceva mi se pare nca posibil, am impresia ca mi s-au facut vraji. Singura confesiune sincera e cea pe care o facem indirect vorb ind de ceilalti. Nu adoptam o credinta pentru ca e adevarata (toate snt asa), ci pentru ca o forta obscura ne mpinge spre ea. Daca se ntmpla ca aceasta forta sa ne paraseasca, iata-ne nde noi cu ceea ce ramne din persoana noastra: prostratia si d ezastrul. E specific oricarei forme perfecte ca spiritul sa emane din ea n mod nem ijlocit si direct, n timp ce forma defectuoasa l tine prizonier, precum o oglinda strmba care nu ne aminteste de nimic altceva dect de ea nsasi." Facnd acest elogiu a tt de putin german al claritatii, Kleist nu se gndise n mod deosebit la filozofie, n orice caz nu pe ea o avea n vedere; cu toate acestea, e cel mai bun repros care s-a facut jargonului filozofic, pseudolimbaj care, vrnd sa exprime idei, nu izbut este dect sa capete relief pe seama lor, sa le altereze si sa le ntunece, sa se pu na pe sine n valoare. j^-ilkihii,'1 l\tt.\. iiii^ikiL; ** 54 Cioran Printr-una din uzurparile cele mai jalnice, cuvntul a devenit vedeta ntr-un domeniu n care ar treb ui sa fie imperceptibil. * O, Satan, Stapne, ma daruiesc tie pentru totdeauna!" Ct de rau mi pare ca n-am retinut numele calugaritei care, pentru ca a scris asta cu un cui muiat n propriul ei snge, ar merita sa figureze ntr-o antologie a rugaciuni i si laconismului! Constiinta e mai mult dect ghimpe, ea epumnalul din carne. Des pre neajunsul de a te fi nAscut 55 Nu cunosc dect o singura viziune asupra poezie i care sa fie cu totul satisfacatoare: e cea a lui Emily Dickinson atunci cnd spu ne ca n fata unui poem adevarat e cuprinsa de un asemenea frig, ncit are impresia ca nici un foc nu va mai putea s-o ncalzeasca. Marele neajuns al naturii este ace la de a nu fi stiut sa se margineasca la un singur regn. n comparatie cu vegetalul, totul pare nepotrivit, nereusit. Soarele ar fi trebuit sa se supere l a ivirea primei insecte si sa-si schimbe locul la aparitia neasteptata a cimpanz eului. Exista cruzime n toate starile sufletesti, n afara de bucurie. Cuvntul Schad enfreude, bucurie rautacioasa, e un contrasem. Sa faci rau e o placere, nu o buc urie. Bucuria, singura victorie adevarata asupra lumii, e pura n esenta ei, este deci ireductibila la placere, ntotdeauna suspecta att n sine, ct si n manifestarile e i. Daca, pe masura ce mbatrnim, ne scormonim tot mai mult propriul trecut n detrime

ntul problemelor", e fara ndoiala pentru ca e mai usor sa cotrobai printre amintir i dect printre idei. O existenta constant transfigurata de esec. nteleptul e cel c are se resemneaza n fata tuturor lucrurilor, pentru ca nu se identifica cu nimic. Un oportunist lipsit de dorinte. Ultimii carora le iertam infidelitatea fata de noi snt cei pe care i-am deceptionat. Avem ntotdeauna impresia ca am putea face ma ine ceea ce fac ceilalti. Din pacate, n-avem aceeasi convingere fata de ceea ce facem noi nsine. st-7'l 56 Cioran ^Eram Profet, ne atrage atentia Mahomed, cnd Ada m se gasea nca ntre apa si lut* ... Cnd n-ai avut orgoliul sa ntemeiezi o religie sa u cel putin sa distrugi una cum sa ndraznesti sa te arati la lumina zilei ? Detas area nu se nvata: e nscrisa ntr-o civilizatie. Nu tinzi catre ea, o descoperi n tine . E ceea ce-mi spuneam citind ca un misionar, aflat n Japonia de optsprezece ani, nu putea sa numere cu totul dect saizeci de convertiti, pe deasupra si n vrsta. Ba i-au mai si scapat n ultimul moment: au murit dupa obiceiul japonez, fara regret e, fara chinuri, ca vrednici urmasi ai stramosilor lor, care, pentru a se cali p e vremea luptelor mpotriva mongolilor, se lasau patrunsi de neantul tuturor lucru rilor si de propriul lor neant. Nu poti medita la vesnicie dect lungit. Ea a fost , o perioada considerabila principala preocupare a orientalilor: nu le placea lor pozitia orizontala ? ndata ce te ntinzi, timpul nceteaza sa curga, si sa conteze. Istoria este produsul unei stirpe verticale. mi calitate de animal vertical, omul trebuia sa se obisnuiasca sa priveasca drept nainte, nu numai n spatiu ci si n timp . Ge jalnica obrsie are Viitorul! Despre neajunsul de a Te fi nAscut 57 Orice miz antrop, orict ar fi de sincer, ne aminteste din cnd n cnd de acel batrn poet, tintuit la pat si cu totul uitat, care, furios pe contemporanii sai, decretase ca nu ma i voia sa-l primeasca pe nici unul. Sotia lui, din mila, se ducea sa sune din cnd n cnd la usa... O lucrare e ncheiata cnd n-o mai poti mbunatati, cu toate ca o stii nesatisfacatoare si incompleta. Esti att de satul de ea, nct nu mai ai puterea sa-i adaugi o singura virgula, fie ea si indispensabila. Ceea ce hotaraste gradul de finisare al unei opere nu e nicidecum o exigenta artistica sau de fidelitate, c i oboseala si, mai mult nca, dezgustul. n timp ce o propozitie ct de mica pe care t rebuie s-o scrii pretinde o aparenta de spirit inventiv, putina atentie e sufici enta, n schimb, ca sa patrunzi ntr-un text, chiar dificil. Mai mult aduce a activi tate creatoare sa mzgalesti o carte postala dect sa citesti Fenomenologia Spiritul ui. Budismul numeste mnia murdarie a sufletului"; maniheismul, radacina a arborelui mortii". Stiu. Dar la ce-mi foloseste asta ? 58 Cioran Mi-era cu totul indifere nta. Gndindu-ma dintr-o data, dupa attia ani, ca, orice s-ar ntmpla, n-o s-o mai ntlne sc niciodata, era ct pe ce sa-mi vina rau. Nu ntelegem ce e moartea dect amintindune pe neasteptate chipul cuiva care nu va fi avut nici o importanta pentru noi. Pe masura ce arta se afunda n impas, artistii se nmultesc. Aceasta anomalie nceteaz a sa fie perceputa ca atare, daca te gndesti ca arta, pe cale de epuizare, a deve nit n acelasi timp imposibila si facila. Nimeni nu e raspunzator de ceea ce este, nici chiar de ceea ce face. Lucrul e evident, si toata lumea este mai mult sau mai putin de acord cu asta. Atunci, de ce sa elogiezi sau sa ponegresti ? Pentru ca a fi echivaleaza cu a evalua, cu a exprima judecati, si pentru ca abtinerea, cnd nu constituie efectul indiferentei sau al lasitatii, necesita un efort pe ca re nimeni n-are de gnd sa-l faca. Orice forma de graba, chiar orientata spre bine , tradeaza un dezechilibru mintal. Despre neajunsul de a te fi nascut 59

Gndurile cele mai putin impure snt cele care apar ntre necazuri, n rastimpul dintre supararile noastre, n acele momente de lux pe care si le ofera nimicnicia noastra . Suferintele imaginare snt de departe cele mai concrete, pentru ca avem statorni ca nevoie de acestea si le nascocim deoarece nu e chip sa ne lipsim de ele. Daca nteleptului i e specific sa nu faca nimic inutil, nimeni nu ma va ntrece n ntelepciu ne: nu ma cobor nici macar la lucrurile utile. Imposibil de imaginat un animal d ecazut, un sub-animal. Daca ne-am fi putut naste naintea omului! Ma straduiesc n z adar, nu reusesc sa nu iau n seama toate secolele n decursul carora oamenii nu s-a u ocupat de nimic altceva dect de punerea la punct a unei definitii a lui Dumneze u. ' ii':"1:!.'';}} V: ;:!"';--";|':..;':i: ;" : ;: ' ','. \ ."'.'/' ' ' . ; [ 60 iii.iS.J-.il .;,.-!-:.,;.iiJ:ii.vto;ii;!l!i..,! Sjjjj -i.iSrf.SfS.' Cioran Mod

ul cel mai eficace ca sa scapi de o stare de descurajare motivata sau nu e sa ie i un dictionar, de preferinta ntr-o limba pe care n-o cunosti aproape deloc, si s a cauti n nestire cuvinte, avnd grija sa fie dintre acelea de care nu te vei folos i niciodata... Atta timp ct traiesti dincoace de terifiant, gasesti cuvinte sa-l d escrii; de ndata ce-l cunosti din interior, nu mai gasesti nici unul. Nu exista s uferinta-limita. Despre neajunsul de a te fi nAscut 61 Aceasta farma de materie" gn dul la ea ne linisteste, o liniste, e adevarat, pe care ar fi fost preferabil sa n-o fi cunoscut niciodata. Paradoxul nu e admisibil la nmormntari, nici, de altfe l, la casatorii sau nasteri. Evenimentele sinistre sau grotesti cer locul comun; terifiantul, ca si penibilul, nu se mpaca dect cu cliseul. Orict de lamurit ai fi, e imposibil sa traiesti fara nici o speranta. Pastrezi mereu una fara sa stii, si aceasta speranta inconstienta le compenseaza pe toate celelalte, explicite, p e care le-ai respins sau le-ai secatuit. Insatisfactiile de orice fel trec, dar fondul n care-si au obrsia dainuie nca, si nimic n-are influenta asupra lui. E inat acabil si de nezdruncinat. El e fatum-n\ nostru. Cu ct e cineva mai mpovarat de an i, cu att vorbeste de propria-i disparitie ca de un eveniment ndepartat, ct se poat e de improbabil. A capatat n asa masura deprinderea vietii, nct a devenit incapabil de moarte. Sa-si amintesti, si n frenezie, si n tristete, ca natura, cum spune Bo ssuet, nu va consimti sa ne lase multa vreme n grija aceasta farma de materie pe ca re ne-o mprumuta". Un orb, de data asta unul autentic, statea cu mna ntinsa: n atitu dinea, n rigiditatea lui avea ceva care te impresiona, care-ti taia respiratia. ti transmitea cecitatea lui. 62 Cioran Nu le ngaduim dect copiilor si nebunilor sa f ie sinceri cu noi; ceilalti, daca au ndrazneala sa-i imite, se vor cai mai devrem e sau mai trziu pentru asta. Ca sa fim fericiti", ar trebui sa avem mereu vie n min te imaginea nenorocirilor de care am scapat. Acesta ar fi, pentru memorie, un mo d de a se rascumpara, dat fiind ca, nenregistrnd de obicei dect nenorocirile suferi te, ea se straduieste sa zadarniceasca fericirea si ca asta-i reuseste de minune . Despre neajunsul de a te fi nAscut 63 drepturi eul, ma stiu eu". Cum dispare, n u mai snt dect un obiect nensufletit. Tot ce e nca viu n folclor provine dinainte de crestinism. La fel se ntmpla cu tot ce e viu n fiecare dintre noi. Cel care se teme de ridicol nu va ajunge niciodata departe, nici n bine, nici n rau, nu-si va pune n valoare aptitudinile si, chiar daca ar avea geniu, ar fi totusi condamnat la m ediocritate. Dupa o noapte alba, trecatorii par niste roboti. Nici unul nu are a erul ca respira, ca merge. Fiecare pare pus n miscare de un resort: nimic spontan j zmbete mecanice, gesticulatie de spectre. Tu nsuti spectru, cum sa vezi n ceilalt i oameni vii ? n miezul activitatilor voastre cele mai intense, opriti-va o clipa ca sa luati seama la suflet" acest sfat nu se adreseaza, desigur, celor care iau zi si noapte seama" la sufletul lor, si care, prin asta, nu trebuie sa-si ntrerupa nici un moment activitatile, din simplul motiv ca nu desfasoara nici una. Sa fii steril cu attea senzatii! Nesfrsita poezie fara cuvinte. Nu dainuie dect ceea ce a fost conceput n singuratate, cu fata la Dumnezeu, fie ca esti credincios, fie ca nu. Oboseala pura, fara motiv, oboseala care vine ca un dar sau ca un flagel; cu ajutorul ei, mi repun n Dragostea pentru muzica e deja p rin ea nsasi o marturisire. Stim mai multe despre un necunoscut care i se dedica dect despre cineva care e insensibil la muzica si de care ne lovim zilnic. Nu exi sta meditatie fara o nclinatie catre meticulozitate. Cta vreme omul depindea cu to tul de Dumnezeu, progresa lent, att de lent nct nici macar nu-si dadea seama de ast a. De cnd nu mai traieste n umbra nimanui, se grabeste, si asta-l ntristeaza, si ar da orice ca sa regaseasca vechea cadenta. Am pierdut nascndu-ne tot atta ct vom pi erde murind. Totul. Saturatie de-abia am rostit acest cuvht, si deja nu mai stiu n legatura cu ce, n asa masura se potriveste cu tot ce simt si gndesc, cu tot ce iu besc si urasc, cu saturatia nsasi. N-am ucis pe nimeni, am facut mai mult: am uci s Posibilul si, exact ca n cazul lui Macbeth, lucrul de care am cea mai mare nevo ie este sa ma rog, dar, ca si el, nu pot spune Amin. IV Sa mparti lovituri care n -au nici o tinta, sa ataci pe toata lumea fara ca nimeni sa-si dea seama, sa aru nci sageti a caror otrava o primesti numai tu! X, pe care l-am tratat totdeauna ct se poate de rau, nu-mi poarta pica pentru ca nu poarta pica nimanui. Iarta toa te insultele, nu-si aminteste de nici una. Ct l invidiez! Ca sa fiu asemeni lui, a

r trebui sa strabat mai multe vieti si sa-mi epuizez toate posibilitatile de met empsihoza. Pe vremea cnd o porneam cu bicicleta, luni n sir, prin Franta, cea mai mare placere a mea era sa ma opresc n cimitire de tara, sa ma ntind ntre doua monni nte si sa fumez asa ore ntregi. Ma gndesc la asta ca la perioada cea mai activa di n viata mea. Cum sa te domini, cum sa te stapnesti, cnd vii dintr-un tinut unde se racneste la nmormntari ? ?^WfW^p^ ?m;#; wwrararaMiiBffl . 66 Cioran n anumite diminet , de-abia pun piciorul afara, ca si aud voci care ma striga pe nume. De mine sa fie vorba ? Sa fie cu adevarat numele meu ? El este, ntr-adevar, umple spatiul, e pe buzele trecatorilor. Toti l pronunta, chiar si aceasta femeie din cabina nveci nata, n oficiul postal. Starile de veghe ne mistuie ultimele urme de bun-simt si de modestie, si ne-ar face sa ne pierdem mintile daca teama de ridicol n-ar apar ea ca sa ne salveze. Curiozitatea si repulsia mea, spaima pe care o simteam fata de privirea lui alunecoasa si metalica, fata de slugarnicia lui, de siretenia n emascata, de ipocrizia pe care, ciudat, n-o ascundea, de repetatele si vaditele lui acte de prefacatorie, fata de amestecul de canalie si nebun. Impostura si ti calosie la lumina zilei. Nesince-ritatea lui se simte n toate miscarile, n toate v orbele. Termenul nu e potrivit, caci nesinceritatea nseamna sa ascunzi adevarul, n seamna sa-l cunosti, dar n el nu exista nici o urma, nici o picatura, nici un dra m de adevar, nici de minciuna de altfel, nimic, n afara de o asprime scrboasa, o n ebunie interesata... Catre miezul noptii, pe strada, o femeie ma acosteaza jelui ndu-se: Mi-au omort barbatul, mi-e scrba Despre neajunsul de a te fi nscut 67 de Fra nta, bine ca snt bretona, mi-au furat copiii, m-au drogat timp de sase luni..." N edndu-mi imediat seama ca era nebuna, ntr-att de reala parea durerea ei (si, ntr-un fel, chiar era), am lasat-o sa vorbeasca singura o jumatate de ceas: vorbitul i f acea bine. Dupa care, am lasat-o n plata Domnului, spunndu-mi ca deosebirea dintre ea si mine ar fi cu totul nensemnata daca, la rndul meu, as ncepe sa-mi debitez ac uzatiile n fata primului venit. Un profesor dintr-o tara din est mi povesteste ca mama lui, o taranca, a fost foarte mirata sa afle ca el suferea de insomnie. Cnd nu-i venea somnul, ea nu facea dect sa-si nchipuie un nesfrsit lan de gru unduit de vnt, si adormea imediat dupa aceea. N-am ajunge la acelasi rezultat imaginndu-ne u n oras. E inexplicabil, e uluitor ca orasenii reusesc totusi sa doarma. La crcium a vin batrnii care locuiesc la azilul de la capatul satului. Stau acolo, cu un pa har n mna, pri-vindu-se fara sa-si vorbeasca. Unul dintre ei ncepe sa povesteasca n u stiu ce care s-ar vrea interesant. Nu-l asculta nimeni, n orice caz nimeni nu rd e. Au muncit cu totii din greu, de-a lungul multor ani, ca sa ajunga aici. Altad ata, la tara, ar fi fost nabusiti sub o perna. Solutie nteleapta, perfectionata de fiecare familie si Cioran incomparabil mai omenoasa dect aceea de a-i strhge la u n loc, de a-i nchide n tarc, pentru a-i tamadui de urt prin abrutizare. Daca e sa n e luam dupa Biblie, Cain e cel care a ntemeiat primul oras, ca sa aiba, potrivit spuselor lui Bossuet, unde sa-si nece remuscarile. Ce idee! Si de cte ori nu i-am verificat exactitatea n preumblarile mele nocturne! ntr-o noapte, urcnd scara, pe ntuneric, m-a oprit o fo rta de nebiruit, venita din afara si dinauntru. Incapabil sa mai fac vreun pas, am ramas acolo, tintuit locului, ncremenit. NEPUTINTA cuvntul acesta att de uzual s -a potrivit, mult mai exact ca de obicei, sa-mi deschida ochii att n ce ma privest e, ct si n privinta lui: ma ajutase de attea ori, dar niciodata ca atunci. Am nteles n sfrsit pentru totdeauna ce nsemna... Despre neajunsul de a te fi nAscut 69 n acea sta stare fara sa ne dam seama si nu era nevoie dect de un semn sau de un pretext ca extraordinarul sa se produca. Locuiam la tara, mergeam la scoala si, amanunt important, dormeam n aceeasi camera cu parintii mei. Seara, tata avea obiceiul s a-i citeasca mamei. Cu toate ca era preot, citea orice, gndindu-se, probabil, ca, data fiind vrsta mea, era de presupus ca eu nu nteleg. ndeobste, nu ascultam si ad ormeam, daca nu era vorba de vreo povestire mai neobisnuita. ntr-o noapte, am ciu lit urechile. Era, ntr-o biografie a lui Raspuu'n, scena n care tatal, n ceasul mor tii, pune sa-l cheme pe fiul sau si-i spune: Du-te la Sankt-Petersburg, pune stapnire pe oras, nu te da napoi de la nimic si nu te teme de nimeni, caci Dumnezeu e un porc batrin". O asemenea grozavie n gura tatalui meu, pentru care preotia nu era o gluma, m-a impresionat tot atta ct un incendiu sau un cutremur. Dar mi aminte

sc, de asemenea, foarte clar snt mai bine de cincizeci de ani de atunci ca tulbur area mea a fost urmata de o placere stranie, ca sa nu spun perversa. O fosta fat a-n casa mi raspunde, fara sa se opreasca, la Merge ?" prin Toate-si urmeaza cursuf . Acest raspuns ultrabanal m-a emotionat pha la lacrimi. Cu ct expresiile care au legatura cu devenirea, cu trecerea, cu cursul snt mai uzate, cu att mai mult capat a uneori forta unei revelatii. Adevarul e totusi ca ele nu creeaza o stare excep tionala, ci ca noi ne gaseam Dupa ce am nteles, n decursul anilor, destul de profu nd doua sau trei religii, am dat napoi de fiecare data, n pragul convertirii", de f rica sa nu ma mint singur. Nici una dintre ele nu era, dupa parerea mea, destul de libera ca sa recunoasca faptul ca razbunarea e o necesitate, cea mai intensa si mai profunda din cte 70 Cioran exista si ca fiecare trebuie sa raspunda la ea, macar n vorbe. Daca o nabusi, te expui la tulburari serioase. Nu putine tulburari mintale poate chiar orice tulburare mintala provin dintr-o razbunare pe care ai amnat-o prea multa vreme. Sa stim sa explodam! Orice tulburare e mai sanatoasa de ct cea pe care o provoaca o furie acumulata. ntelepciune la Morga. Nepotul meu, e e vident, n-a reusit; daca ar fi reusit, ar fi avut un alt sfrsit. Stiti, doamna, i -am raspuns acelei matroane corpolente, ca, reusesti sau nu reusesti, e acelasi lucru. Aveti dreptate", mi-a replicat dupa cteva clipe de gndire. Aceasta consimti re att de neasteptata din partea uneia ca ea m-a miscat aproape tot att ct moartea prietenului meu. Taratii... Mi se pare ca aventura lor, mai mult dect oricare alt a, arunca o lumina asupra viitorului, ca numai ei dau posibilitatea sa-l ntrezare sti, sa-l ntelegi, si ca sa faci abstractie de faptele lor nseamna sa te dovedesti pentru totdeauna nepotrivit sa descrii vremurile care se anunta. Pacat, mi spune ati, ca N. n-a creat nimic. Ce-are a face! Exista. Daca ar fi produs carti, Desp re neajunsul de a te fi nAscut 71 daca ar fi avut nenorocul sa se realizeze", n-a m avea acum chef sa vorbim de el de o ora. Avantajul de a fi cineva e mai rar de ct acela de a munci. Sa produci e usor; greu e sa nu catadicsesti sa-ti folosesti propriul talent. Se toarna un film, se reia aceeasi scena de multe ori. Un trec ator, despre care se vede ca e din provincie, este uluit: Apai, n-am sa mai merg niciodata la cinema." Am putea sa reactionam n acelasi fel n privinta oricarui luc ru caruia i-am ntrezarit dedesubturile si i-am nteles secretul. Cu toate acestea, dintr-o lipsa de luciditate care tine de domeniul miraculosului, snt medici ginec ologi care se ndragostesc de clientele lor, gropari care fac copii, bolnavi incur abili care snt plini de proiecte, sceptici care scriu... T., fiu de rabin, se plng e ca aceasta perioada de persecutii fara precedent n-a produs nici o rugaciune o riginala, apta sa fie adoptata de comunitate si rostita n sinagogi. l asigur ca nare dreptate sa se ntristeze sau sa se nelinisteasca din aceasta cauza: marile ne norociri nu produc nimic n plan literar sau religios. Numai jumatatile de nenoroc iri snt fecunde, pentru ca reprezinta un punct de pornire, n vreme ce un infern pr ea desavrsit e aproape la fel de steril ca paradisul. pftirififni'T'riiiiii'f^^T1 71 Cioran Aveam douazeci de ani. Totul ma supara. ntr-o zi, m-am prabusit cu un Nu mai pot" pe o canapea. Mama, ngrozita deja de noptile mele albe, m-a anuntat ca tocmai rndu ise sa se tina o slujba pentru linistea" mea. Nu una, ci treizeci de mii, as fi v rut sa urlu, gndindu-ma la numarul nscris de Carol Quintul n testamentul sau, pentr u o liniste" mult mai lunga, e adevarat. L-am revazut nrmplator dupa un sfert de se col. E neschimbat, intact, mai proaspat ca oricnd, pare chiar sa fi dat napoi catr e adolescenta. Unde s-a ascuns si ce-a pus la cale ca sa se fereasca de actiunea anilor, ca sa evite mbatrnirea si zbrci-turile ? Si cum a trait, daca a trait ? Ma i curnd un strigoi. Sigur a trisat, nu si-a mplinit datoria de traitor, n-a intrat n joc. Un strigoi, da, si un impostor. Nu descopar nici un semn de ruina pe fata lui, nici unul din acele indicii care confirma ca esti o fiinta reala, o persoa na, iar nu o aratare. Nu stiu ce sa-i spun, ma simt stingherit, mi-e chiar teama . Att de mult ne tulbura oricine se sustrage timpului sau macar l evita. D.C., car e, n satul sau, n Romnia, si scria amintirile din copilarie, dupa ce-i povestise vec inului sau, un taran pe nume Coman, ca o sa-l aminteasca si pe Despre neajunsul de a te fi nascut 73 el, acesta a venit sa-l vada a doua zi devreme si i-a spus: Stiu ca nu fac doi bani, dar n-as fi crezut sa fi ajuns att de rau nct sa se vorbea

sca despre mine ntr-o carte." Ct era de superioara lumea viului grai lumii noastre ! Fiintele (popoarele, ar trebui sa spun) ramn la adevar doar atta timp ct au oroar e de scris. De cum se nsotesc cu prejudecata lui, trec de partea neadevarului, si pierd vechile superstitii ca sa dobndeasca una noua, mai rea dect toate celelalte la un loc. Incapabil sa ma scol, tintuit n pat, ma las n voia toanelor memoriei me le si ma vad hoinarind, copil, prin Carpati. ntr-o zi, am dat peste un cine pe car e stapnul sau, fara ndoiala ca sa se descotoroseasca de el, l legase de un copac, s i care ajunsese att de slab si att de epuizat si golit de viata, ca n-a avut dect p uterea sa ma priveasca, fara sa se poata clinti. Se tinea n picioare, totusi... U n necunoscut vine sa-mi spuna ca l-a omort pe nu stiu cine. Nu e cautat de politi e, fiindca nu-l suspecteaza nimeni. Numai eu stiu ca el e ucigasul. Ce sa fac ? Nu ndraznesc si nici nu snt lipsit de loialitate (caci mi-a ncredintat o taina, si ce taina!) sa merg sa-l denunt. Ma simt complicele lui, si ma resemnez sa fiu ar estat si pedepsit ca atare. n acelasi timp, mi spun ca ar fi o prostie prea mare. Poate ca merg sa-l denunt, totusi. Si tot asa, pna ma trezesc. & 74 Cioran Interm inabilul e specialitatea nehotartilor. Ei nu pot sa decida nimic n viata, si nca si mai putin n visurile lor, n care-si continua sovaielile, lasitatile si scrupulele . Snt perfect apti pentru cosmar. Despre neajunsul de a te fi nascut 75 chiar era ct pe ce sa aiba spirit. Dorinta de a parea subtil nu dauneaza subtilitatii. Un debil mintal, daca ar fi capabil sa simta nevoia de a epata, ar reusi sa ne indu ca n eroare si chiar sa atinga inteligenta. Un film despre animalele salbatice: c ruzime si iar cruzime pe toate latitudinile. Natura", tortionar de geniu, plina d e sine si de propria-i opera, exulta nu fara motiv: n fiece clipa, tot ce vietuie ste e nfricosat si nfricoseaza. Mila este un lux bizar, pe care numai cea mai perf ida si mai feroce dintre fiinte o putea nascoci, din nevoia de a se pedepsi si c hinui, si din ferocitate. Pe un afis care, la intrarea unei biserici, anunta Art a Fugii, cineva a scris cu litere mari: Dumnezeu e mort. Si asta n legatura cu mu zicianul care dovedeste ca Dumnezeu, n ipoteza ca ar fi defunct, poate renvia, pen tru exact atta timp ct ascultam cutare cantata sau cutare fuga! Am petrecut ceva m ai mult de o ora mpreuna. A folosit-o ca sa faca parada si, straduindu-se sa spun a lucruri interesante despre sine, a izbutit. Daca si-ar fi adresat numai laude rezonabile, l-as fi socotit plictisitor si l-as fi parasit dupa cteva minute. Exa gernd, jucndu-si bine rolul de fanfaron, nu a lipsit mult, ba X, care a depasit vrs ta patriarhilor, dupa ce s-a nversunat, n decursul unei lungi ntrevederi, mpotriva u nora si altora, mi spune: Marea slabiciune a vietii mele cred ca a fost ca n-am urt niciodata pe nimeni." Ura nu slabeste cu anii: mai curnd, sporeste. Cea a unui r amolit atinge proportii aproape de neimaginat: devenit insensibil la vechile sim patii, el si pune toata mintea n slujba propriilor ranchiune, care, revigorate ca prin minune, vor supravietui dezagregarii memoriei si chiar mintii sale. ... Per icolul de a frecventa batrni consta n faptul ca, vazndu-i att de departe de detasare si att de inapti s-o atinga, ti arogi toate avantajele pe care ar trebui sa le ai ba ei, si pe care nu le au. Si e inevitabil ca avansul, real sau nchipuit, pe car e crezi c-l ai asupra lor n materie de plictiseala sau de dezgust, sa incite la ngmf are. Fiecare familie si are filozofia ei. Unul din verii mei, mort tnar, mi scria: T otul e asa cum a fost ntotdeauna si cum fara ndoiala va fi pna cnd nu va mai fi nimi c." lltjw 1 , 'iI 76 Cioran Mama, la rndul ei, ncheia ultima scrisoare pe care mi-a trimis-o cu acea sta fraza-testament: Orice ar face, omului i va parea rau, mai devreme sau mai trzi u." Acest viciu al regretului nu pot deci nici macar sa ma laud ca l-am capatat prin propriile-mi deceptii. Ma precede, face parte din patrimoniul tribului meu. Ce mostenire incapacitatea pentru iluzie! La ctiva kilometri de satul meu natal se gasea, cocotat pe naltimi, un catun locuit numai de tigani. n 1910, un etnolog amator s-a dus acolo, nsotit de un fotograf. A reusit s-i strnga la un loc pe locui tori, care au acceptat sa se lase fotografiati, fara sa stie ce nseamna asta. n cl ipa n care li s-a cerut sa nu mai miste, o batrna a strigat: Pazea! Se pregatesc sa ne fure sufletul." Atunci, toti s-au napustit asupra celor doi vizitatori, care cu greu au scos-o la capat. Nu era oare India, tara de origine a acestor tigani pe jumatate salbatici, cea care, n aceasta mprejurare, vorbea prin intermediul lo

r ? Despre neajunsul de a te fi nascut 77 n ziua n care am citit nsiruirea a aproap e tuturor cuvintelor de care dispune sanscrita pentru a desemna absolutul, am nte les ca-mi gresisem drumul, tara si limba. O prietena, dupa nu stiu cti ani de tac ere, mi scrie ca nu mai are mult, ca se pregateste sa intre n Necunoscut" ... Acest cliseu m-a facut sa ma strmb. Prin moarte, mi-e foarte neclar n ce putem intra. O rice afirmatie, aici, mi se pare abuziva. Moartea nu e o stare, ea nu este, poat e, nici macar o trecere. Atunci ce e ? Si prin ce cliseu am sa-i raspund, la rndu l meu, acestei prietene ? Asupra aceluiasi subiect, asupra aceluiasi eveniment s e poate ntmpla sa-mi schimb parerea de zece, de douazeci, de treizeci de ori n rast imp de o zi. Si sa mai spun ca, de fiecare data, ca ultimul dintre impostori, cu tez sa rostesc cuvntul adevar"! n nentrerupta razvratire mpotriva propriei mele ascen dente, toata viata am dorit sa fiu altceva: spaniol, rus, canibal orice, numai c e eram nu. E o absurditate sa te vrei altceva dect esti, sa mbratisezi n principiu orice conditie, n afara celei proprii. Femeia, nca viguroasa, si tra dupa ea sotul, n alt, cocrjat, cu privirea nauca; l tra ca si cum ar fi fost o relicva din alta era, un diplodoc apoplectic si rugator. O ora mai trziu, alta ntlnire: o batrna foarte b ine mbracata, peste masura de ncovoiata, nainta". 78 Cioran Descriind un perfect sem icerc, privea, prin forta lucrurilor, pamntul, si-si numara, dupa toate aparentel e, pasii marunti, nenchipuit de nceti. Ai fi crezut ca nvata sa mearga, ca se temea ca nu stie unde si cum sa puna piciorul ca sa se deplaseze. ... Accept orice di n ceea ce ma apropie de Buddha. n pofida parului ei alb, facea nca trotuarul. O n-tl neam adeseori, n Cartierul Latin, pe la trei dimineata, si numi placea sa ma ntorc acasa fara s-o aud povestindu-mi cteva ispravi si cteva anecdote. Anecdotele, ca si ispravile, le-am uitat. Dar n-am uitat promptitudinea cu care, ntr-o noapte n c are ma pornisem sa tun si sa fulger mpotriva tuturor acelor mizerabili" care dorme au, ea mi-a continuat replica, cu aratatorul ridicat catre cer: Dar de mizerabilu l de sus ce ziceti?" Totul e lipsit de temei si de substanta"; ori de cte ori mi re pet asta, simt ceva ce se aseamana cu fericirea. Necazul e ca de prea multe ori nu izbutesc sa mi-o repet. V l citesc pentru senzatia de naufragiu pe care mi-o d a tot ce scrie. La nceput, l ntelegi, apoi te nvrti n cerc, dupa aceea esti prins ntrvltoare searbada, fara sa-ti fie teama, si-ti spui ca ai sa te duci la fund, si realmente te duci. Nu este, totusi, un nec adevarat ar fi prea frumos! Urci din n ou la suprafata, respiri, ntelegi din nou, esti surprins sa vezi ca pare sa spuna ceva si ca ntelegi ce spune, apoi te nvrti din nou n cerc, si te duci iarasi la run d... Toate acestea se vor profunde, si asa si par. Dar de ndata ce-ti vii n fire, t i dai seama ca nu e dect abscons, si ca distanta dintre adevarata profunzime si p rofunzimea premeditata e la fel de considerabila ca ntre o revelatie si o marota. Oricine se consacra unei opere crede fara sa fie constient de asta ca ea va sup ravietui anilor, secolelor, timpului nsusi... Daca si-ar da seama, n vreme ce i se consacra, ca e pieritoare, ar parasi-o pe parcurs, n-ar putea s-o ispraveasca. Actiune si nselatorie snt termeni nruditi. ,Rsul a disparut, apoi a disparut sursul.' 80 Cioran Aceasta observatie, aparent naiva, a unui biograf al lui Aleksandr Bl ok defineste, cum nu se poate mai bine, schema oricarei decaderi. Nu-i usor sa v orbesti de Dumnezeu cnd nu esti nici credincios, nici ateu: si este, fara ndoiala, drama noastra, a tuturor, inclusiv a teologilor, ca nu putem fi nici una, nici alta. Pentru un sc riitor, evolutia catre detasare si eliberare e o nenorocire fara precedent. El, mai mult dect oricine, are nevoie de propriile-i defecte: daca le nvinge, e pierdu t. Sa se pazeasca deci ct se poate de tare sa devina mai bun, caci, daca ajunge l a asta, o va regreta amarnic. Nu trebuie sa ne ncredem n cunoasterea de sine pe ca re o avem. Ceea ce stim despre noi nsine ne nemultumeste si ne neutralizeaza daim on-u\. Aici trebuie cautat motivul pentru care Socrate n-a scris nimic. Ceea cei face pe poetii fara talent nca si mai stn-gaci e ca nu citesc dect poeti (asa cum filozofii fara valoare nu citesc dect filozofi), desi ar fi mai cstigati Despre n eajunsul de a te fi nAscut 81 cu o carte de botanica sau de geologie. Nu-ti mboga testi spiritul dect intrnd n relatie cu discipline departate de a ta. Lucru adevara t, binenteles, numai pentru domeniile n care eul face ravagii. Tertulian spune ca, pentru a se vindeca, epilepticii se duceau sa suga lacom sngele criminalilor caro

ra li se taia beregata n arena". Daca as tine seama de instinct, acesta ar fi uni cul procedeu terapeutic pe care l-as adopta. Ai oare dreptul sa te superi pe cin eva care te considera monstru ? Monstrul e singur prin definitie, iar singuratat ea, chiar aceea a ticalosiei, presupune ceva pozitiv, o electie oarecum speciala , dar indiscutabil o electie. Doi dusmani snt unul si acelasi om nvrajbit. Nu judec a pe nimeni nainte de a te pune n locul lui." Acest vechi proverb face imposibila orice apreciere, pentru ca judeci pe cineva tocmai fiindca nu te poti pune n locu l lui. '*&, _> w ** In \ 82 Cioran Cine tine la libertatea lui trebuie, ca sa si-o apere, sa consimta la orice josnicie, sa se expuna chiar, daca trebuie, rusinii. Nimic mai ngrozitor dect criticul si, cu att mai mult, filozoful din fiecare dintr e noi: daca as fi poet, as reactiona ca Dylan Thomas, care, cnd i se comentau poe mele de fata cu el, se trntea la pamnt si ncepea sa se zvrcoleasca. Toti cei care se agita savrsesc nedreptate dupa nedreptate, fara sa simta nici cea mai mica remus care. Doar proasta dispozitie. Mustrarea de cuget e rezervata celor care nu acti oneaza, care nu pot actiona. Ea le tine loc de activitate, i consoleaza pentru in eficienta lor. Cele mai multe dintre deceptiile noastre apar o data cu primele m iscari. Cel mai mic avnt se plateste mai scump dect o crima. Cum nu ne amintim cu claritate dect suferintele, bolnavii, prigonitii, victimele de orice fel se pare ca au trait, la urma urinei, cu maximum de folos. Ceilalti, norocosii, au la dis pozitie o viata, dar nu si amintirea unei vieti. Despre neajunsul de a te fi nscu t plicticos cel ce nu-si da silinta sa atraga atentia. Vanitosul e aproape ntotde auna suparator, dar e perseverent, face un efort: e un pisalog fara sa vrea, sii esti recunoscator pentru asta: sfrsesri prin a-l suporta, si chiar prin a-l cau ta. n schimb, esti alb de furie n fata cuiva care nu cauta defel efectele. Ce sa-i spui si la ce sa speri ? Trebuie sa pastrezi cteva trasaturi de maimuta sau, de nu, sa rami acasa. Nu teama de a face ceva, ci teama de a izbuti explica multe es ecuri. Mi-as dori o rugaciune din cuvinte-pumnal. Din nefericire, din momentul n care te rogi, trebuie s-o faci ca toti ceilalti. n asta consta una dintre cele ma i mari dificultati ale credintei. Nu te temi de viitor dect atunci cnd nu esti sig ur ca te poti omor la momentul dorit. Nici Bossuet, nici Malebranche, nici Fenelo n n-au gasit de cuviinta sa vorbeasca despre Cugetari. Dupa toate aparentele* Pa scal nu li se parea destul de serios. IT" 84 Cioran Antidotul plictisului e fric a. Leacul trebuie sa fie mai tare dect boala. Daca m-as putea nalta la nivelul cel ui care mi-ar fi placut sa fiu! Numai ca nu stiu ce forta, care sporeste cu anii , ma trage n jos. Chiar ca sa ma ridic din nou la propria-mi suprafata, trebuie s a ma folosesc de stratageme la care nu ma pot gndi fara sa rosesc. A fost o epoca n care, de fiecare data cnd nghi-team vreun afront, ca sa ndepartez de mine orice i ntentie de razbunare, ma imaginam ct se poate de linistit n mormntul meu. Si ma pot oleam imediat. Sa nu ne dispretuim prea tare cadavrul: ne poate fi de folos la n evoie. Orice gnd provine dintr-o senzatie contrariata. Singurul mod de a veni n co ntact n profunzime cu semenii e sa te ndrepti catre ceea ce e mai profund n tine. Cu alte cuvinte, sa urmezi calea opusa celei pe care o apuca spiritele numite gen eroase*. Despre neajunsul de a te fi nAscut 85 De ce nu pot rosti, o data cu ace l rabin hasidic: Binecuvntarea vietii mele e ca niciodata n-am avut nevoie de un l ucru nainte de a-l poseda!" Facnd posibil omul, natura a savrsit cu mult mai mult d ect o eroare de calcul: un atentat contra ei nsesi. Teama te face constient, teama morbida, si nu teama fireasca. Fara de care animalele ar fi atins o treapta de constiinta superioara celei la care am ajuns noi. Ca urangutan propriu-zis, omul e vechi; ca urangutan istoric, e relativ recent: un parvenit, care n-a avut tim p sa nvete cum sa stea n viata. Dupa anumite experiente, ar trebui sa-ti schimbi n umele, de vreme ce, n fapt, nu mai esti acelasi. Totul ia o alta forma, ncephd cu m oartea. Ea pare apropiata si atragatoare, te mpaci cu ea si ajungi s-o consideri c ea mai buna prietena a omului", cum o numeste Mozart ntr-o scrisoare catre tatal lui pe moarte. 86 Cioran Trebuie sa suferi pna la capat, pna cnd ncetezi sa crezi n s uferinta. Adevarul ramne ascuns pentru cel pe care-l umplu 1 dorinta si ura" (Budd ha). ... Adica pentru orice om viu. Atras de singuratate, el ramne totusi n viata lumeasca: un stlpnic fara stlp. N-ati avut dreptate sa contati pe mine." Cine s-ar putea exprima astfel ? Dumnezeu si Ratatul. Tot ce realizam, tot ce se iveste di

n noi nazuieste sa-si uite originile, si nu reuseste asta dect razvra-tindu-se mpo triva noastra. De aici, semnul minus care ne marcheaza toate reusitele. Despre n imic nu poti spune nimic. Iata de ce e imposibil sa existe o limita n privinta nu marului de carti. Despre neajunsul de a te fi nAscut 87 Esecul, chiar repetat, p are ntotdeauna nou, n vreme ce succesul, sporind, si pierde orice interes, orice at ractie. Nu nenorocirea, ci norocul, norocul nerusinat, e adevarat, conduce la ac reala si sarcasm. Dusmanul e la fel de util ca Buddha." Chiar asa e. Caci dusmanu l vegheaza asupra noastra, ne mpiedica sa ne lasam n voia sortii. Semnalnd, dnd n vil eag cea mai mica slabiciune a noastra, el ne conduce direct spre mntuire, se face luntre si punte ca sa nu fim nedemni de parerea pe care si-a facut-o despre noi . De aceea, recunostinta noastra fata de el ar trebui sa fie nemarginita. Redevi i stapri pe tine si aderi cu att mai mult la existenta cu ct ai luat atitudine mpotr iva cartilor negativiste, distructive, fortei lor nocive. Carti stenice, n defini tiv, pentru ca dau nastere energiei care le neaga. Cu ct contin mai multa otrava, cu att exercita un efect mai salutar, cu conditia sa le citesti n raspar, asa cum ar trebui citita orice carte, ncephd cu catehismul. Cel mai mare serviciu pe care -l poti face unui autor e sa-i interzici sa lucreze un anumit timp. Ar fi necesa re mmtm r. r 88 Cioran tiranii de scurta durata, care s-ar stradui sa interzica orice activitate intelectuala. Libertatea nentrerupta de exprimare expune persoan ele talentate la un pericol de moarte, le obliga sa faca eforturi peste posibili tatile lor si le mpiedica sa nmagazineze senzatii si experiente. Libertatea fara l imite e un atentat mpotriva spiritului. Autocompatimirea e mai putin sterila dect am crede, caci, de ndata ce vreunul o simte ct de ct, ia o poza de gnditor si, minun e a minunilor, ajunge sa gndeasca. Maxima stoica potrivit careia trebuie sa ne su punem fara sa crtim lucrurilor care nu depind de noi nu tine cont dect de nenoroci rile externe, care scapa vointei noastre. Dar cu cele care vin din noi cum sa ne mpacam ? Pe cine sa facem raspunzator cnd noi sntem sursa propriilor suferinte ? P e noi nsine ? Din fericire, facem n asa fel nct sa uitam ca noi sntem adevaratii vino vati, si, de altminteri, existenta nu e suportabila dect daca rennoim zilnic aceas ta minciuna si aceasta uitare. Toata viata voi fi trait cu sentimentul de a fi f ost izgonit din adevaratul meu fief. Daca expresia exil metafizic0 n-ar avea nici un sens, simpla mea existenta i-ar da unul. iiU 11AnWtul iiii LiU li iiii i Ji D espre neajunsul de a te fi nascut 89 Cu ct e cineva mai daruit, cu att nainteaza ma i greu n plan spiritual. Talentul e un obstacol pentru viata interioara. Ca sa sa lvam cuvntul grandoare" de pompierism, n-ar trebui sa ne folosim de el dect n legatu ra cu insomnia sau erezia.

n India clasica, nteleptul si sfntul erau reuniti n una si aceeasi persoana. Ca sa n e facem o idee despre o asemenea izbnda, sa ne imaginam, daca e posibil, o contop ire ntre resemnare si extaz, ntre un stoic nepasator si un mistic nestapnit. Fiinta e suspecta. Ce sa spui atunci despre viata", care e devierea si ofilirea ei ? Cnd ni se aduce la cunostinta o parere defavorabila n ce ne priveste, ar trebui, n lo c sa ne suparam, sa reflectam la tot raul pe care l-am spus despre ceilalti si s a socotim ca e drept cnd despre noi se vorbeste n acelasi fel. Ironia face sa nu e xiste individ mai vulneJfpIfpH < ii i.iiiyiii;;i*iBi!6iiki;!.;,'.; , i::.{;..,,:; ; f "..........." 90 .................. Cioran rabil, mai susceptibil, mai putin dispus sa-si recunoasca propriile defec te ca brfitorul. E suficient sa-i semnalezi o marunta retinere care s-a exprimat n legatura cu el, ca sa-si piarda cumpatul, sa se dezlantuie si sa se umple de fi ere. Privind din afara, n orice clan, n orice secta, n orice partid domneste armoni a; privind dinauntru, discordia. Certurile dintr-o mnastire snt la fel de frecvent e si la fel de nveninate ca n orice colectivitate. Chiar si atunci chd parasesc inf ernul, oamenii n-o fac dect ca sa-l reconstituie n alta parte. Cea mai marunta con vertire e resimtita ca un progres. Exista, din fericire, exceptii. mi place acea secta evreiasca din secolul al optsprezecelea, ai carei membri aderau la crestin ism din dorinta de a decadea, si mi place la fel de mult acel indian din America de Sud care, dupa ce se convertise si el, se tnguia ca avea sa ajunga prada vierm ilor, n loc sa fie devorat de propriii sai copii, onoare de care s-ar fi bucurat

daca nu sar fi lepadat de credintele tribului sau. E normal ca omul sa nu mai ar ate interes pentru religie, ci pentru religii, caci numai prin mijlocirea lor va fi n stare sa nteleaga numeroasele interpretari ale propriei sale prabusiri spiri tuale. Despre neajunsul de a te fi nascut 91 Recapitulnd etapele cursului vietii noastre, e umilitor sa constatam ca n-am avut parte de nfrngerile pe care le merit am, la care eram ndreptatiti sa speram. Unora, perspectiva unui sfrsit mai mult sa u mai putin apropiat le stimuleaza energia, pozitiva sau negativa, si-i mpinge la o activitate frenetica. ndeajuns de naivi ca sa vrea sa-si supravietuiasca prin munca sau opera lor, se nversuneaza s-o termine, s-o definitiveze: nici o clipa d e pierdut. Aceeasi perspectiva i ndeamna pe altii sa se azvrle n la ce bun", ntr-o cla rviziune stagnanta, n adevarurile irecuzabile ale descurajarii. Blestemat fie acel a care, la viitoarele reeditari ale lucrarilor mele, va fi modificat ceva cu bun a stiinta, o fraza, sau doar un cuvnt, o silaba, o litera, un semn de punctuatie! " Cine e cel care-l facea pe Schopenhauer sa vorbeasca astfel ? Filozoful ? Ori poate scriitorul ? Amn-doi deopotriva, si aceasta fericita mbinare (sa ne gndim la n spaimnta torul stil al oricarei lucrari filozofice) e foarte rara. Hegel n-ar fi proferat astfel de blesteme. Nici oricare alt filozof de prima marime, n afara de Platon. m f ;, J-safc-r*. Ji ifi- AST* , 92 Cioran Nimic mai exasperant dect iron ia perfecta, continua, care nu-ti lasa timp sa respiri, si nca si mai putin sa gnd esti, care, n loc sa fie de-abia perceptibila, ocazionala, e masiva, automata, n o pozitie cu natura ei prin excelenta delicata. Asa o foloseste, n orice caz, germa nul, fiinta care, pentru ca a meditat cel mai mult asupra ei, e cel mai putin n s tare sa se slujeasca de ea. Nelinistea nu e cauzata de nimic, ea cauta sa-si dea o justificare si, ca sa izbuteasca, se serveste de orice, de cele mai jalnice p retexte, de care se cramponeaza, dupa ce le-a nascocit. Realitate n sine care-si precede manifestarile particulare, formele, se zamisleste, se genereaza singura, e creatie infinita", mai potrivita, ca atare, sa aminteasca de practicile divini tatii dect de cele ale sufletului. Tristete automata: un robot elegiac. n fata unu i mormnt, cuvintele: joc, impostura, gluma, vis se impun. Imposibil de conceput c a a fi e un fenomen serios. Certitudinea unei nselatorii n punctul de pornire, la temeliei Ar trebui scris pe frontonul cimitirelor: Nimic nu e tragic. Totul e ire al." Despre neajunsul de a te fi nascut N-am sa uit curnd expresia de dezgust pe ceea ce fusese fata lui, rnjetul, spaima, extrema disperare, si agresivitate. Nu, nu era mpacat N-am vazut niciodata pe cineva att de stingherit n cosciugul sau. Nu privi nici nainte, nici napoi, priveste n tine nsuti, fara teama sau parere de ra u. Nimeni nu coboara n sine atta timp ct ramne sclavul trecutului sau viitorului. E neelegant sa-i reprosezi cuiva sterilitatea, atunci cnd ea e postulata, cnd reprez inta forma lui de mplinire, visul lui... Noptile n care am dormit snt ca si cum n-a r fi fost niciodata. n memoria noastra, nu ramn dect acelea n care n-am nchis ochii: noapte nseamna noapte alba. Mi-am transformat, ca sa nu trebuiasca sa le rezolv, toate dificultatile practice n dificultati teoretice. n fata Insolubilului, n sfrsit respir... Cioran Unui student care voia sa stie unde ma situam n raport cu autor ul lui Zarathustra, i-am raspuns ca ncetasem sa-l mai citesc de multa vreme. De c e ? m-a ntrebat el. Pentru ca-l consider prea naiv... i reprosez entuziasmele, si chiar si patimile. N-a darmat idoli dect ca sa-i nlocuiasca prin altii. Un fals ico noclast, cu trasaturi de adolescent si cu nu stiu ce puritate, ce nevinovatie, i nseparabile existentei sale de singuratic. N-a cercetat oamenii dect de departe. Daca i-ar fi privit de aproape, n-ar fi fost niciodata n stare sa imagineze, nici sa proslaveasca supraomul, viziune extravaganta, ridicola, daca nu grotesca, hi mera sau capriciu care nu se putea ivi dect n spiritul cuiva care n-a avut timp sa mbatrneasca, sa cunoasca detasarea, ndelungatul dezgust senin. Cu mult mai aproape mi-e un Marc Aureliu. Nici o ezitare, n ce ma priveste, ntre lirismul freneziei s i proza acceptarii: gasesc mai multa mngiere si chiar mai multa speranta n preajma unui mparat istovit dect n preajma unui profet scnteietor. VI mi place ideea hindusa potrivit careia ne putem ncredinta mntuirea altcuiva, de preferinta unui sfht", dndui voie sa se roage n locul nostru, sa faca orice ca sa ne mntuie. Adica sa-ti vinz i sufletul Domnului... Talentul are, asadar, nevoie de patimi ? Da, de numeroase patimi nabusite" (Joubert). Nu exista nici macar un singur moralist pe care sa nu

-l putem transforma ntr-un precursor al lui Freud. Esti ntotdeauna surprins sa con stati ca marii mistici au scris att, ca au lasat un numar att de nsemnat de tratate . Fara ndoiala ca aveau n gnd sa-l preamareasca pe Domnul, si nimic altceva. Acest lucru e adevarat n parte, dar numai n parte. Nu creezi o opera fara sa te legi de ea, fara sa-i devii sclav. Sa scrii reprezinta actiunea cea mai putin ascetica d in cte exista. Cioran Cnd stau de veghe trziu n noapte, snt vizitat de geniul meu rau, asa cum Brut us a fost vizitat de al sau nainte de batalia de la Philippi... Am eu oare mutra c uiva care trebuie sa faca ceva pe lumea asta ?" Iata ce-mi vine sa le raspund in discretilor care se intereseaza de activitatile mele. S-a spus ca o metafora treb uie sa poata fi desenata". Tot ce s-a facut original si viu n literatura de un se col ncoace contrazice aceasta observatie. Caci daca si-a trait ceva traiul, aceas ta e metafora cu contururi definite, metafora coerenta". Tocmai mpotriva ei s-a to t razvratit poezia, caci o poezie lipsita de viata e o poezie cizelata de coeren ta. Ascultnd buletinul meteorologic, emotie intensa din pricina ploilor razlete". Ceea ce dovedeste ntr-adevar ca poezia se afla n noi, si nu n expresie, desi razlet e un adjectiv susceptibil sa nasca o anumita vibratie. Cum formulez o ndoiala, m ai exact: cum simt nevoia sa formulez una, ncerc o buna-dispozitie ciudata, Despr e neajunsul de a te fi nAscut 97 tulburatoare. Mi-ar fi de departe mai usor sa t raiesc fara urma de convingere dect fara urma de ndoiala. ndoiala care pustieste, nd oiala care hraneste! Nu exista senzatie falsa! Sa cobori n tine nsuti, sa simti n t ine o tacere ba-trna ca existenta, mai batrna chiar. Nu ne dorim moartea dect n sufe rintele nedefinite; fugim de ea la cea mai mica suferinta clara. Orict detest omu l, n-as putea spune cu aceeasi usurinta: detest fiinta omeneasca, pentru simplul fapt ca n cuvntul fiinta exista, orice s-ar spune, un ce de plinatate, de enigmat ic si pasionant, nsusiri straine notiunii de om. n Dhammapada, esti sfatuit, ca sa obtii mhtuirea, sa lepezi ndoitul lant al Binelui si Raului. Ca nsusi Binele repre zinta un obstacol, shtem prea napoiati spiritual ca s-o putem admite. De aceea, nu ne vom mhtui. S n'n, Vi-", 98 Cioran Despre neajunsul de a te fi nAscut 99 Totul se nvrteste n jurul durerii; restul e accesoriu, ba chiar inexistent, pentru ca nu-ti aduci aminte dect de cee a ce-ti face rau. Senzatiile dureroase fiind singurele reale, e aproape de priso s sa ncerci altele. Cred o data cu nebunul de Calvin ca esti predestinat mntuirii sau condamnarii din pntecele mamei. Ti-ai trait viata nainte de a te naste. E libe r cel care a descoperit zadarnicia tuturor punctelor de vedere si eliberat cel c are a tras din asta consecintele. Nu exista sfintenie fara o predispozitie pentr u scandal. Lucru adevarat nu numai n legatura cu sfintii. Oricine se exprima, ind iferent n ce fel, dovedeste ca poseda, mai mult sau mai putin dezvoltat, gustul p rovocarii. Simt ca snt liber, dar stiu ca nu snt. * Am suprimat din vocabularul me u un cuvnt dupa altul. Masacrul o data ncheiat, un singur supravietuitor: Singurat ate. M-am trezit satisfacut. Daca am putut sa rezist pna acum este pentru ca fiec arei descurajari, care-mi parea de nesuportat, i urma o a doua, mai cumplita, apo i o a treia, si asa mai departe. Daca m-as gasi n infern, ct mi-as dori sa-i vad l imitele extinzndu-i-se, pentru a ma putea bucura de o noua experienta, mai bogata dect precedenta. Calcul salvator, cel putin n materie de suferinte. E greu de sti ut la ce face apel n noi muzica; ce este sigur e ca ajunge ntr-o zona aot de profu nda, nct nsasi nebunia n-ar putea sa patrunda pna acolo. Ar fi trebuit sa fim scutit i de trupul pe care-l ducem dupa noi. Povara eului era suficienta. Ca sa-mi reca pat pofta pentru anumite lucruri, ca sa-mi refac un suflet", un somn de mai multe cicluri cosmice ar fi binevenit. N-am putut sa-l nteleg niciodata pe prietenul c are, ntors din Laponia, mi marturisea apasarea pe care o simti chd, zile n sir, nu ntl nesti nici cea mai mica urma de om. i i'jiv,y100 Cioran Un jupuit de viu erijnduse n teoretician al detasarii, un convulsionar care face pe scepticul. nmormntare nt r-un sat normand. Cer amanunte unui taran care privea cortegiul de la distanta. E ra nca tnar, de-abia mplinise saizeci. A fost gasit mort pe cmp. Ce vreti? Asta e... Asta e... Asta e..." Aceasta expresie, care mi s-a parut n acel moment caraghioa sa, nu mi-a dat pace dupa aceea. Unchiasul nu banuia ca spunea despre moarte tot

ce se poate spune si tot ce se cunoaste. mi place sa citesc asa cum citeste o po rtareasa: identificndu-ma cu autorul si cartea. Orice alta postura ma face sa ma gndesc la hacuitorul de cadavre. ndata ce cineva se converteste la ceva, la nceput l pizmuim, dupa aceea l compatimim, apoi l dispretuim. Despre neajunsul de a te fi nascut 101 spatiu si ca eu ma rostogolesc o data cu el, cu o viteza care ma face a sa ametesc. Ani si ani ca sa te trezesti din somnul n care ceilalti snt cufundat i; si apoi ani si ani ca sa scapi de aceasta trezire... Cnd trebuie sa duc la bun sfrsit o treaba pe care mi-am asumat-o de nevoie sau de placere, de-abia m-am ap ucat de ea, si totul mi se pare important, totul ma atrage, n afara de ea. Sa med itezi asupra celor care nu mai au mult, care stiu ca pentru ei totul s-a termina t, cu exceptia timpului ocupat de gndul sfrsitului. Sa te adresezi acestui timp. S a scrii pentru gladiatori... Fiinta noastra erodata de defecte: vidul care rezul ta e umplut cu prezenta constiintei, ce spun ? vidul este constiinta nsasi. N-ave am nimic sa ne spunem si, n vreme ce proferam vorbe inutile, simteam ca pamntul cu rge prin Dezagregarea morala crid te stabilesti pentru un timp ntr-un loc prea fru mos. Eul se dizolva la contactul cu paradisul. 102 Cioran Fara ndoiala ca tocmai pentru a evita acest pericol a facut primul om alegerea pe care o stim. Daca e s a ne gndim bine, au existat mai multe afirmatii dect negatii cel putin pha acum. Sa negam, asadar, fara sa ne para rau. Convingerile vor atrna ntotdeauna mai greu n b alanta. Esenta unei opere e imposibilul ceea ce n-am fost n stare sa atingem, cee a ce nu se putea sa ne fie daruit: e totalitatea lucrurilor care ne-au fost refu zate. Gogol, ducndu-se, n speranta unei regenerari", la Nazaret si plictisindu-se a colo ca ntr-o gara din Rusia", reprezinta exact ceea ce ni se ntmpla tuturor cnd cautam n afara ceea ce nu poate ex ista dect n noi. Despre neajunsul de a te fi nAscut 103 al Anticilor mpotriva frici i de moarte e inacceptabil drept consolare. nainte, aveam norocul ca nu existam; acum existam, si tocmai aceasta particica de existenta, deci de nenoroc, se teme sa nu dispara. Particica nu e cuvntul potrivit, caci fiecare se prefera sau, mac ar, se socoteste egalul universului. Cnd descoperim n toate irealitatea, devenim n oi nsine ireali, ncepem sa ne supravietuim, orict de puternica ne-ar fi vitalitatea , orict de impetuoase instinctele. Dar nu mai snt altceva dect false instincte si f alsa vitalitate. Daca esti sortit sa te consumi, nimic nu te va putea mpiedica: u n fleac te va atta n aceeasi masura ca o mare suferinta. Resemneaza-te ca te va ra zbate n orice mprejurare: asa vrea soarta ta. Sa traiesti nseamna sa pierzi teren. Sa te sinucizi pentru ca esti ceea ce esti, da, dar nu pentru ca ntreaga omenire te-ar putea scuipa n fata! De ce sa ne temem de neantul care ne asteapta, cnd el n u se deosebeste de cel care ne preceda, acest argument Sa spui ca attia si attia a u reusit sa moara! Imposibil sa nu le purtam pica celor care ne scriu scrisori t ulburatoare. \ ,Ji'n i . ii 104 Cioran ntr-o provincie izolata din India, totul era e xplicat prin vise si, ce e mai important, oamenii se inspirau din ele pentru a v indeca bolile. Tot dupa ele si ornduiau problemele, cotidiene sau capitale. Pna la venirea englezilor. De cnd se gasesc acolo, spunea un bastinas, nu mai visam. n ce ea ce s-a convenit sa numim civilizatie" rezida incontestabil un principiu diabol ic de care omul si-a dat seama prea trziu, cnd nu se mai putea lupta mpotriva lui. Luciditatea lipsita de corectivul ambitiei conduce la stagnare. Trebuie ca una s a se ntemeieze pe cealalta, ca una sa se razboiasca cu cealalta^m? 5-0 nvinga, pen tru ca o opera, o viata sa fie posibile. Despre neajunsul de a te fi nascut 105 Energia si virulenta propriului meu taedium vitae nu-mi ngaduie sa ma simt dobort. Atta vigoare ntr-o suferinta att de lipsita de vlaga! Acestui paradox i datorez nep utinta n care ma gasesc de a-mi hotar, n sfrsit, ceasul din urma. Pentru actele, pen tru vitalitatea noastra pur si simplu, pretentia de luciditate e la fel de funes ta ca nsasi luciditatea. Copiii se ntorc, trebuie sa se ntoarca mpotriva parintilor lor, iar parintii nu pot face nimic, pentru ca snt supusi unei legi care guvernea za raporturile dintre vii n general, si anume ca fiecare si creeaza propriul dusma n. Nu-i poti ierta pe cei pe care i-ai ridicat n slavi, esti nerabdator sa ncetezi relatiile cu ei, sa rupi lantul cel mai delicat din cte exista: cel al admiratie i..., nu din insolenta, ci din nazuinta de a te regasi, de a fi liber, de a fi t u nsuti. Nu reusesti asta dect printr-un act de nedreptate. Ni s-a tot spus atta sa

ne agatam de lucruri, nct, atunci cnd vrem sa ne eliberam, nu stim cum sa procedam . Si, daca nu ne-ar veni moartea n ajutor, ndaratnicia noastra de a ramne n viata ne -ar face sa gasim o modalitate de existenta dincolo de epuizare, dincolo de seni litatea nsasi. Chestiunea responsabilitatii n-ar avea sens dect daca am fi fost co nsultati nainte de nastere si am fi consimtit s fim exact ceea ce sntem. Totul de e xplica de minune daca recunosti ca nasterea e un eveniment nefast sau cel putin inoportun; 106 Cioran dar, daca esti de alta parere, trebuie sa te resemnezi sa nu ntelegi sau, de nu, sa trisezi ca toata lumea. ntr-o carte gnostica din secolul al doilea al erei noastre, se spune: Rugaciunea omului trist n-are niciodata put erea sa se nalte pna la Dumnezeu." ... Cum nu te rogi dect atunci cnd esti trist, vo m trage din asta concluzia ca nici o rugaciune n-a ajuns vreodata la destinatie. Era deasupra tuturor si nu participa la nimic: uitase pur si simplu sa doreasca ... n vechea China, femeile, crid erau prada mniei sau supararii, se urcau pe mici estrade, asezate n mod special pentru ele pe strada, si dadeau fru liber furiei sa u lamentatiilor. Acest tip de confesional ar trebui renviat si adoptat cam peste tot, de n-ar fi dect ca sa-l nlocuiasca pe cel, perimat, al Bisericii, sau pe acel a, fara efect, al cutarui sau cutarui tratament. Despre neajunsul de a te fi nscu t 107 Acest filozof n-are tinuta sau, ca sa ne conformam jargonului filozofic, n -are forma interioara". prea artificios ca sa fie viu sau macar real". un manechin sinistru. Ce fericire sa stiu ca n-am sa-i mai deschid niciodata cartile! Nimeni nu striga n gura mare ca e sanatos si ca e liber, si to tusi asta ar trebui sa faca toti cei care stiu ce nseamna aceasta ndoita binecuvnta re. Nimic nu ne individualizeaza mai mult dect neputinta de a ne striga reusitele . Sa fi ratat ntotdeauna totul, din pasiune pentru descurajare! Unicul mijloc de a-ti apara singuratatea e sa ranesti pe toata lumea, ncepnd cu cei pe care-i iubes ti. O carte e o sinucidere amnata. Orice am spune, moartea reprezinta ceea ce a g asit natura mai bun ca sa multumeasca pe toata lumea. Cu fiecare dintre noi, tot ul dispare, totul ia pentru totdeauna sfrsit. Ce privilegiu, ce abuz! Fara nici c el mai mic efort diri parte-ne, dispunem de univers, l antrenam n disparitia noast ra. Hotart lucru, e imoral sa mori... VII Daca ncercarile prin care treceti, n loc sa va destinda, sa va transpuna ntr-o stare de puternica euforie, va demoralizeaz a si va nacresc, aflati ca n-aveti vocatie spirituala. Sa traiesti n expectativa, sa mizezi pe viitor sau pe un simulacru de viitor ne-am deprins n asa masura cu a sta, nct n-am nascocit notiunea de nemurire dect dintr-o nevoie de a astepta ct vesn icia. Orice prietenie e o drama ascunsa, o succesiune de rani subtile. Luther mo rt al lui Lucas Fortnagel. Masca hspaimn-tatoare, agresiva, plebeiana, de un subli m porcin... care reda ct se poate de bine trasaturile celui pe care n-am putea sa -l laudam ndeajuns pentru ca a spus: Visurile snt mincinoase; sa faci n pat, numai a sta e adevarat." Despre neajunsul de a te fi nascut 109 Cu ct traiesti mai mult, cu att pare mai putin util ca ai trait. La douazeci de ani, noptile n care ramneam ore n sir cu fruntea lipita de geam, privind n bezna... Nici un autocrat n-a dispu s vreodata de o putere comparabila aceleia de care se bucura un biet individ car e are intentia sa-si curme viata. Sa te educi ca sa nu lasi urme nseamna un razbo i continuu pe care-l porti cu tine nsuti, cu unicul tel de a-ti dovedi ca ai fi c apabil, daca ai vrea, sa devii ntelept... Sa existi e o stare la fel de greu de c onceput ca si contrariul ei, ba si mai greu de conceput. n Antichitate, ^cartile" erau att de scumpe, nct nu puteau fi adunate, daca nu erai rege, tiran sau... Aris totel, cel dinti care a detinut o biblioteca demna de acest nume. 110 Cioran nca o piesa acuzatoare la dosarul acestui filozof, deja att de nefast n attea privinte. Daca m-as conforma convingerilor mele cele mai intime, as nceta sa ma exprim, sa reactionez n vreun fel. Or, snt capabil nca de senzatii... Un monstru, orict de ngroz itor ar fi, ne atrage n mod secret, nu ne da pace, ne obsedeaza. El personifica, n grosate, talentele si slabiciunile noastre, ne da n vileag, e portdrapelul nostru . n decursul secolelor, omul si-a dat toata osteneala sa creada, a trecut din dog ma n dogma, de la o iluzie la alta, si a consacrat foarte putin timp ndoielilor, s curte ragazuri ntre perioadele lui de orbire. La drept vorbind, nu erau ndoieli, c i ntreruperi, momente de repaus, care urmau ostenelilor credintei, ale oricarei c redinte. E de nenteles de ce vrea cel ce se bucura de nevinovatie, stare perfecta

, poate unica, sa se desprinda de ea. Cu toate acestea, istoria* de la nceputuri si pna la noi, e numai asta si nimic altceva. Despre neajunsul de a te fi nascut 111 Trag perdelele si astept. De fapt, nu astept nimic, vreau doar sa devin abse nt. Purificat, fie si numai pentru cteva minute, de impuritatile care ntuneca si s tnjenesc spiritul, acced la o constiinta pe care eul a parasit-o, si snt att de lin istit, de parca m-as afla n afara universului. ntr-un exorcism din Evul Mediu, se enumera toate partile trupului, chiar si cele mai putin importante, pe care diav olul e somat sa le paraseasca: un nebunesc tratat de anatomie, seducator prin ex cesul de precizie, abundenta detaliilor si prin neasteptat. O incantatie minutio asa. Iesi din unghii! E absurd, dar nu lipsit de valoare poetica. Caci adevarata poezie n-are nimic comun cu poezia". n toate visurile noastre, chiar daca merg pna la Potop, snt prezente fara exceptie, chiar si numai pentru o fractiune de secun da, incidente nensemnate carora le-am fost martori n ajun. Aceasta ritmicitate, pe care am remarcat-o fara ncetare n decursul anilor, e singura constanta, singura l ege sau aparenta de lege pe care mi-a fost dat s-o constat n revoltatoarea confuz ie nocturna. .<&>-,:* Cioran Jji*,i.-'j . Forta distrugatoare a conversatiei. Se ntelege de ce si meditatia, si actiunea ce r liniste. Convingerea ca nu snt dect un accident m-a nsotit n toate mprejurarile, pr ielnice sau potrivnice, si daca m-a ferit de ispita de a ma crede necesar, n schi mb nu m-a vindecat deloc de o anumita infatuare inerenta pierderii iluziilor. Ra r se ntmpla sa dai peste un spirit liber, iar, cnd ntlnesti unul, ti dai seama ca lucr ul cel mai bun din el nu se dezvaluie n operele sale (cnd scrii, porti misterios l anturi), ci n destainuirile n care, eliberat de convingeri sau fasoane, ca si de o rice preocupare pentru rigoare sau onorabilitate, el si etaleaza slabiciunile. Si n care face figura de eretic fata de sine. Daca metecul nu e creator n ce privest e limbajul, e pentru ca vrea sa faca la fel de bine ca bastinasii: fie ca reuses te sau nu, aceasta ambitie e pierzania lui. Tot ncerc sa ncep o scrisoare, nu naint ez, bat pasul pe loc: ce sa spun si cum ? Nici macar nu mai stiu cui Despre neaj unsul de a te fi nascut 113 i era destinata. Numai pasiunea sau interesul gasesc numaidect tonul potrivit. Din nefericire, detasarea nseamna nepasare fata de limba j, indiferenta fata de cuvinte. Or, tocmai pierznd legatura cu cuvintele pierdem legatura cu fiintele. Fiecare a avut, la un moment dat, o experienta extraordina ra, care va fi, din cauza amintirii pe care i-o pastreaza, piedica fundamentala pentru prefacerea lui interioara. Nu cunosc linistea dect atunci cnd ambitiile mel e adorm. De cum se desteapta, nelinistea mi revine. Viata e o stare de ambitie. Cr tita care-si sapa tunelele e ambitioasa. Ambitia e ntr-adevar peste tot, si-i ved em urmele pna si pe fata mortilor. Sa te duci n Indii din pricina Vedantei sau a b udismului, totuna cu a veni n Franta din pricina jansenismului. Cel putin acesta e mai recent, pentru ca n-a disparut dect de trei secole. Nicaieri nici cea mai m ica uiroa de realitate n afara impresiilor mele de nonrealitate. HI 114 Cioran Despre neajunsul de a te fi nascut 115 Sa existam ar fi o ntreprindere cu totul irealiz abila daca am nceta sa dam importanta la ceea ce nu are. Cnd te-ai statornicit n ndo iala, simti mai multa voluptate sa faci observatii asupra ei dect s-o practici. D e ce Gita situeaza att de sus renuntarea la rodul faptelor" ? Pentru ca aceasta re nuntare e rara, irealizabila, contrara naturii noastre, si, ca sa ajungi la ea, n seamna sa distrugi omul care ai fost si care esti, sa ucizi n tine tot trecutul, opera mileniilor, sa te eliberezi, htr-un cuvnt, de Specie, de aceasta respingatoa re si straveche pleava. Trebuia sa ne multumim cu starea de larva, sa ne sus-tra gem evolutiei, sa ramnem nempliniti, sa ne simtim bine la siesta elementelor si sa ne consumam n tihna ntr-un extaz embrionar. Adevarul se ntemeiaza pe drama individ uala. Daca sufar cu adevarat, sufar cu mult mai mult dect un individ, mi depasesc sfera eului, ntlnesc esenta celorlalti. Singurul chip ca sa ne ndreptam spre univer sal e sa ne ngrijim exclusiv de ceea ce ne priveste. Daca vrei sa cunosti o tara, trebuie sa vii n contact cu scriitorii ei de mna a doua, singurii care-i exprima adevaratul specific. Ceilalti denunta sau transfigureaza nulitatea compatriotilo r: ei nu vor, nici nu pot sa se puna pe acelasi nivel cu acestia. Snt martori sus pecti. n tinerete, mi se ntmpla sa nu nchid un ochi cu saptamnile. Traiam n ceea ce nu fusese trait niciodata, aveam sentimentul ca timpul dintotdeauna, cu totalitate

a clipelor sale, se strnsese si se concentrase n mine, unde-si atingea apogeul, un de triumfa. l faceam, binenteles, sa se scurga, i eram promotorul si purtatorul, ca uza si esenta, si luam parte la apoteoza lui ca agent si complice. Cum dispare s omnul, extraordinarul devine obisnuit, lesnicios: te strecori n el fara pregatiri speciale, te asezi comod, te afunzi n el. Numarul considerabil de ore pe care le -am irosit pu-nndu-mi ntrebari asupra sensului" a tot ce exista, a 116 ClOXAN tot c e se ntmpla... Dar acest tot" nu contine nici un sens, spiritele serioase o stiu. D e aceea si ntrebuinteaza timpul si energia pentru lucruri mai folositoare. Afinita tile mele cu byronismul rus, de la Peciorin la Stavroghin, plictiseala si pasiun ea mea pentru plictiseala. X., pe care nu-l pretuiesc n mod deosebit, era pe cale sa povesteasca o ntmplare att de stupida, nct m-am desteptat cu o tresarire brusca. Cei care nu ne plac se disting arareori n visurile noastre. Batrnii, din lipsa de preocupari, au aerul ca vor sa dezlege nu stiu ce problema foarte complicata si ca-i consacra toata ndemnarea de care mai dispun. Acesta e poate motivul pentru ca re nu se sinucid n masa, cum ar trebui sa faca daca ar fi o idee mai putin ocupat i. Dragostea cea mai patimasa nu apropie doua fiinte att de mult pe ct o face calomni a. De nedespartit, calomniatorul si calomniatul alcatuiesc o unitate transcendent a", snt pentru totdeauna legati unul de celalalt. Nimic nu va putea sa-i desparta . Unul faptuieste -' ADespre neajunsul de a te fi nAscut 117 raul, celalalt l ndur a, dar daca-l ndura e pentru ca s-a deprins cu el, nu se poate lipsi de el, chiar are nevoie de el. Stie ca dorintele i vor fi pe deplin satisfacute, ca nu va fi uitat niciodata, ca va fi, orice s-ar ntmpla, vesnic prezent n mintea neobositului sau binefacator. Calugarul ratacitor, iata tot ce s-a facut mai bun pna acum. Sa ajungi sa nu mai ai la ce sa. renunti! Acesta ar trebui sa fie visul oricarui sp irit trezit la realitate. Tagada hohotitoare singura forma suportabila de tagada . Fericitule Iov, care nu erai silit sa-ti comentezi strigatele! Trziu n noapte. M i-ar placea sa ma dezlantui si sa proferez amenintari, sa ntreprind o actiune far a precedent ca sa ma destind, numai ca nu vad contra cui, nici contra a ce... Dna d'Heudicourt, remarca Saint-Simon, nu vorbise n viata ei pe cineva de bine dect nsotindu-si spusele cu cteva dar-uri zdrobitoare". i 1,1 liilii^ffiiibi 118 Cioran Mi nunata definitie, nu pentru clevetire, ci pentru conversatie n general. Tot ce e viu face zgomot. mineral! Ce pledoarie pentru Bach era certaret, procesoman, cal culat, nsetat de titluri, de onoruri etc. Ei bine! si ce importanta are? Un muzic olog, enumernd cantatele care au ca tema moartea, a putut sa spuna ca niciodata n -a existat atta nostalgie la un muritor. Doar asta conteaza. Restul tine de biogr afie. Nefericirea de a fi incapabil de stari neutre altfel dect prin chibzuinta s i efort. Trebuie sa-ti dai zi si noapte osteneala sa obtii, si numai cu intermit ente, ceea ce un nerod dobndeste fara greutate! iSak Despre neajunsul de a te fi nAscut 119 ntrebarile neplacute sau jignitoare pe care ni le pun necioplitii ne i rita, ne tulbura si pot avea asupra noastra acelasi efect ca si unele procedee l a care recurg anumite tehnici orientale. De ce o prostie grosolana, agresiva sa nu declanseze iluminarea ? Face ct o lovitura de ciomag n cap. Cunoasterea nu e po sibila si, chiar daca ar fi, n-ar rezolva nimic. Aceasta e atitudinea celui care se ndoieste. Ce vrea, ce urmareste el prin urmare ? Nici el, nici altcineva n-or sa afle vreodata. Scepticismul e betia impasului. Hartuit de ceilalti, ncerc sa ma eliberez, fara mare succes, trebuie s-o spun. Cu toate acestea, reusesc sa-mi nlesnesc n fiecare zi cteva clipe de conversatie cu cel care as fi vrut sa fiu. Am trait ntotdeauna cu imaginea unei imensitati de clipe marsaluind mpotriva mea. Ti mpul mi va fi fost ca padurea Dunsinane*. * Shakespeare, Macbetb, actul V (n. t). Ajunsi la o anumita vrsta, ar trebui sa ne schimbam numele si sa ne retragem ntrun coltisor ndepartat unde sa nu cunoastem pe nimeni, unde sa nu riscam sa ntlnim p rieteni sau dusmani, unde sa ducem viata netulburata a unui raufacator extenuat. 120 Cioran Despre neajunsul de a te fi nscut Nu poti sa meditezi si sa fii modes t. ndata ce spiritul se pune n miscare, se substituie lui Dumnezeu si oricarui luc ru. E indiscretie, uzurpare, pngarire. Nu actioneaza", ci dizloca. ncordarea pe car e o tradeaza demersurile sale i dezvaluie caracterul brutal, nendurator. Fara o pu ternica doza de cruzime, n-ai putea sa duci un rationament pna la capat. Majorita

tea revolutionarilor, vizionarilor si mntui-torilor au fost fie epileptici, fie d ispeptici. Asupra virtutilor epilepsiei exista unanimitate; tulburarilor gastric e, n schimb, li se recunosc mai putine merite. Cu toate acestea, nimic nu te ndeam na mai mult sa rastorni totul cu susul n jos ca o indigestie a carei prezenta o s imti tot timpul. Menirea mea e sa sufar pentru toti cei care sufera fards-o stie . Trebuia sa platesc pentru ei, sa le ispasesc inconstienta, norocul pe care-l au de a nu-si da seama ct snt de nefericiti. De fi ecare data cnd ma chinuie Timpul, mi spun ca unul dintre noi trebuie sa sara n aer, ca nu e posibil sa continuam Ia nesfrsit aceasta crncena nfruntare... Cnd ne gasim la limitele deznadejdii, tot ce o ntretine, tot ce-i da un spor de substanta o ri dica pe o treapta pe care n-o mai putem urma, fachd-o prea mare, cu totul exagera ta: si ce e de mirare ca ajungem sa n-o mai consideram a noastra ? O nenorocire prevestita, cnd, n sfrsit, se produce, e de zece, de o suta de ori mai greu de ndura t dect o nenorocire la care nu ne asteptam. Pe toata durata temerilor noastre, am trait-o cu anticipatie si, cnd se produce, aceste suferinte trecute se adauga ce lor prezente si formeaza laolalta o povara cu o greutate de nesuportat. E limped e ca Dumnezeu era o solutie si ca nu se va gasi niciodata una la fel de multumit oare. N-as admira pe de-a-ntregul dect un om dezonorat si fericit. Iata pe cineva , mi-as spune, care dispretuieste parerea semenilor lui si care-si ia fericirea si consolarea numai din sine. Omul Rubiconului iertase, dupa Pharsalos, prea mul ti oameni. O asemenea marinimie li s-a parut jignitoare 122 Cioran acelora dintr e prieteni care-l tradasera si pe care-i umilise purtndu-se fara pica fata de ei. S-au simtit njositi, batjocoriti, si l-au pedepsit pentru bunatatea sau pentru d ispretul lui: asadar, refuza sa se coboare pna la ura! Daca s-ar fi comportat ca un tiran, l-ar fi crutat. nsa i purtau pica fiindca nu gasise de cuviinta sa le in spire destula frica. Tot ce exista provoaca, mai devreme sau mai trziu, cosmarul. Sa ne straduim, prin urmare, sa inventam ceva mai bun dect existenta. Filozofia, care-si fixase drept misiune sa submineze credintele, cnd a vazut crestinismul r aspndindu-se si pe punctul de a birui, s-a alaturat pagnismului, ale carui superst itii i s-au parut de preferat neroziilor triumfatoare. Atacnd zeii si distrugndu-i , ea crezuse ca elibereaza sufletele; n realitate, le lasa prada unei servituti n oi, mai rea dect cea veche, zeul care era pe punctul sa se substituie zeilor neavn d o nclinatie speciala nici pentru toleranta, nici pentru ironie. Filozofia, se v a obiecta, nu e raspunzatoare de venirea acestui zeu, nu pe el l recomanda. Fara n doiala, numai ca ar fi trebuit sa presimta ca nu-i subminezi nepedepsit pe zei, ca altii vor veni sa le ia locul si ca ea n-avea nimic de cstigat din aceasta sch imbare. Despre neajunsul de a te fi nascut Fanatismul e moartea conversatiei. Nu flecaresti cu un candidat la martiriu. Ce s-i spui cuiva care refuza sa-ti ntelea ga argumentele si care, din moment ce nu te supui n fata alor sale, ar prefera sa piara dect sa cedeze ? Repede, sa vina diletantii si sofistii care, macar ei, mpa rtasesc toate argumentele... Ca sa spunem cuiva ce credem despre el si despre ce face nseamna sa ne arogam o superioritate cu adevarat abuziva. Franchetea nu e c ompatibila cu un sentiment delicat, nu e compatibila nici macar cu o exigenta et ica. Rudele noastre, mai ales, snt cele mai dispuse sa ne puna meritele la ndoiala . Regula e universala: nici Buddha nsusi nu a scapat: l-a urmarit cu cea mai mare nversunare unul din veri, si de-abia dupa aceea Mara, diavolul. Pentru anxios, n u exista nici o diferenta ntre reusita si esec. Reactia lui n privinta uneia si a celuilalt e identica. Amndoua l stnjenesc deopotriva. 124 Cioran Cnd mi fac prea mult snge rau ca nu lucrez, mi spun ca puteam la fel de bine sa fiu mort, si ca asa as lucra si mai putin... Despre neajunsul de a te fi nAscut 125 nici macar nu impr esioneaza spiritul. Ne gasim n afara oricarui calcul omenesc, a oricarei idei de salvare sau pierzanie, a existentei sau a nonexistentei, ne gasim ntr-o tacere sp eciala, modalitate superioara a vidului. Mai bine n mocirla dect pe piedestal. Ava ntajele unei stari de vesnica virtualitate mi se par att de nsemnate, nct, atunci cnd ncep sa le numar, snt uluit sa constat ca trecerea la existenta s-a putut totusi produce. Existenta = Suferinta. Ecuatia mi se pare evidenta. Ea nu e asa pentru cte unul din prietenii mei. Cum sa-l conving ? Nu pot sa-i mprumut senzatiile mele ; or, doar ele ar avea puterea sa-l lamureasca, sa vina cu adaosul de indispozit

ie pe care-l cere cu insistenta de atta vreme. Daca vedem lucrurile n negru e pent ru ca le cn-tarim n negru, pentru ca gndurile snt, n general, rodul insomniilor, avndu -si izvorul n ntuneric. Ele nu se pot adapta vietii pentru ca n-au fost concepute pentru viata. Ideea urmarilor pe care le-ar putea avea Sa nu fi nghitit nca afront ul nasterii. Sa te consumi n conversatii ca un epileptic n crizele lui. Pentru a nv inge spaima sau o neliniste persistenta, nu exista nimic mai potrivit dect sa-ti imaginezi propria nmormntare. Metoda eficace, la ndemna tuturor. Ca sa nu trebuiasca sa recurgi la ea prea des n timpul zilei, cel mai bine ar fi sa-i ncerci actiunea binefacatoare chi ar de la sculare. Sau, mai bine, sa n-o ntrebuintezi dect n momente exceptionale, c a papa Innocentiu IX, care, dupa ce-si comandase un tablou n care era nfatisat pe patul de moarte, l privea ori de cte ori trebuia sa ia o hotarre importanta. Nu exi sta negativist care sa nu unjeasca dupa vreun da catastrofal. '" f.|MJS( .ttw*^ r 126 Cioran Poti sa fii sigur ca omul nu va atinge niciodata profunzimi comparabi le celor pe care le-a descoperit n timpul secolelor de convorbire egoista cu Dumn ezeul sau. Nici un moment n care sa nu fiu exterior universului ! ... De-abia reu sisem sa fiu cuprins de mila n ce ma priveste, n ce priveste conditia mea de biet individ, ca miam si dat seama ca expresiile prin care-mi caracterizam nefericire a erau chiar cele care definesc cea dinti trasatura a fiintei supreme". Aristotel, Toma d'Aquino, Hegel trei nrobitori ai spiritului. Cea mai vatamatoare forma de despotism e sistemul, n filozofie si n toate. Dumnezeu e ceea ce supravietuieste e videntei ca nimic nu merita sa fie ghdit. Cnd eram tnar, nici o placere nu pretuia ca aceea de a-mi face dusmani. Acum, de cum mi fac unul, Despre neajunsul de a te fi nascut 127 primul grtd e sa ne mpacam, ca sa nu trebuiasca sa-mi bat capul cu el. Sa ai dusmani reprezinta o mare raspundere. Propria povara mi e de-ajuns, nu mai snt n stare s-o duc pe-a altora. Bucuria e o lumina care se autodevoreaza, nenc etat; e soarele la nceputuri. Cu cteva zile nainte de moarte, Claudel nota ca nu tr ebuia sa-l numim pe Dumnezeu infinit, ci inepuizabil. Ca si cum n-ar fi acelasi lucru, sau aproape! Ca sa nu spun ca aceasta preocupare pentru exactitate, aceas ta scrupulozitate lexicala n clipa cnd si dadea seama ca ntelegerea" lui cu viata era pe punctul sa nceteze, e mai naltatoare dect o fraza sau un gest sublim". Insolitul nu-i un criteriu. Paganini e mai surprinzator si mai imprevizibil dect Bach. Ar trebui sa-ti repeti n fiecare zi: Snt unul dintre cei care se trasc, cu miliardele, pe suprafata globului. Unul dintre ei, si nimic mai mult. Aceasta banalitate ndr eptateste orice concluzie, orice atitudine sau fapta: desfru, nevinovatie, sinuci dere, munca, crima, trnda-vie sau razvratire. 128 Cioran ... De unde reiese ca fi ecare are dreptate sa faca ceea ce face. Tintum. Acest cuvnt caraghios indica un concept major al Cabalei. Pentru ca lumea sa ia fiinta, Dumnezeu, care era totul si pretutindeni, a acceptat sa se restrnga, sa lase un spatiu gol pe care sa nul mai ocupe: tocmai n aceasta gaura" s-a asezat lumea. Asa am ajuns noi sa ocupam locul viran pe care ni l-a concesionat din mila sau capriciu. Ca sa existam, el s-a contractat, si-a limitat suveranitatea. Sntem rezultatul restrngerii lui volun tare, al estomparii, al absentei lui partiale. n nebunia lui, s-a ciuntit asadar pentru noi. De ce n-a avut bunul-simt si eleganta sa ramna ntreg \ n Evanghelia dupa Egipteni", Isus declara: Oamenii vor fi victimele mortii atta timp ct femeile vor naste." Si precizeaza: Am venit sa nimicesc rodul femeii." Cnd intri n contact cu a devarurile extreme ale gnosticilor, ti-ar placea sa mergi, daca ar fi posibil, s i mai departe, sa spui ceva ce nu s-a mai spus niciodata, care mpietreste sau pre face istoria n pulbere; ceva ce tine de un neronism cosmic, de o dementa la nivel ul materiei. Sa talmacesti o obsesie nseamna s-o proiectezi n afara ta, s-o alungi , s-o exorcizezi. Obsesiile snt demonii unei lumi lipsite de credinta. Despre nea junsul de a te fi nAscut 129 Omul accepta moartea, dar nu ceasul mortii sale. Sa mori oricnd, numai cnd trebuie sa mori nu! De cum patrunzi ntr-un cimitir, un sent iment de totala bataie de joc alunga orice preocupare metafizica. Cei care cauta peste tot misterul" nu merg neaparat pna la esenta lucrurilor. Cel mai adesea, mis terul", ca si absolutul", nu corespunde dect unui tic al spiritului. E un cuvnt pe care n-ar trebui sa-l ntrebuintam dect atunci cnd nu putem face altfel, n cazuri cu adevarat disperate. Daca-mi recapitulez proiectele care au ramas nemplinite si pe

cele care s-au realizat, am toate motivele sa regret ca ultimele n-au avut soar ta primelor. Cel care e nclinat catre desfru e compatimitor si milostiv; cei care sn t nclinati catre neprihanire nu snt asa" (Sfhtul Ioan Scararul). Ca sa se denunte c u o asemenea limpezime si o asemenea energie nu minciunile, ci nsasi esenta moral ei crestine, si a oricarei morale, era nevoie de un sfnt, nici mai mult, nici mai pu tin. 130 Cioran Acceptam fara frica ideea unui somn nentrerupt; n schimb, o veghe eterna (nemurirea, daca ar fi de conceput, cam asta ar fi) ne scufunda n spaima. Inconstienta e o patrie; constiinta, un exil. Orice impresie profunda e voluptuo asa sau macabra, sau si una, si alta. Nimeni n-a fost convins n masura n care am f ost eu de inutilitatea a toate, nimeni nu va fi luat n tragic un numar att de mare de lucruri inutile. Ishi, indian american, ultimul din tribul sau, dupa ce s-a ascuns ani n sir de frica albilor, aflat la strm-toare, s-a predat ntr-o zi de buna voie exterminatorilor alor sai. Credea ca-i era menit acelasi tratament. L-au sa rbatorit. Navea urmasi, era ntr-adevar ultimul. Omenirea o data nimicita sau numa i atinsa, ne putem imagina un supravietuitor, unicul, care ar rataci pe pamnt, fa ra sa aiba macar cui sa se predea... n adncul sufletului sau, omul nazuieste sa re gaseasca starea pe care o avea anterior constiintei. Istoria nu e dect ocolul pe care-l foloseste ca sa ajunga acolo. Despre neajunsul de a te fi nascut 131 Nu c onteaza dect un lucru: sa nveti sa pierzi. Orice fenomen reprezinta o versiune deg radata a unui alt fenomen, mai complex: timpul, o tara a vesniciei; istoria, o t ara a timpului; viata, si ea o tara, a materiei. Ce e n cazul acesta normal, ce e neatins ? Vesnicia ? Ea nsasi nu e dect o infirmitate a lui Dumnezeu. VIII Fara i deea unui univers ratat, spectacolul nedreptatii sub toate ocrmuirile l-ar aduce pna si pe un abulic n camasa de forta. Faptul de a distruge ne da un sentiment de forta si maguleste n noi ceva ntunecat, originar. Nu cladind, ci nimicind putem gh ici satisfactiile secrete ale unui zeu. De aici atractia pentru distrugere si il uziile pe care le provoaca ea freneticilor de toate vrstele. Fiecare generatie tr aieste n absolut: se comporta ca si cum ar fi ajuns la apogeul, daca nu la capatu l, istoriei. Orice popor, ntr-un anumit moment al existentei sale, se crede ales. E clipa n care ofera tot ce-i mai bun si mai rau n el. Despre neajunsul de a te f i nAscut 133 Nu e o ntmplare n faptul ca ordinul trapist* s-a nascut n Franta mai de graba dect n Italia sau Spania. Spaniolii si italienii vorbesc tot timpul, se stie , numai ca nu se asculta vorbind, n timp ce francezul si savureaza elocinta, nu ui ta niciodata ca vorbeste, e cum nu se poate mai constient de asta. Numai el era n stare sa socoteasca tacerea drept o ncercare si o asceza. Ceea ce strica la Mare a Revolutie e ca totul se desfasoara acolo pe o scena, ca protagonistii ei snt ac tori nnascuti, ca ghilotina nu e dect un decor. Istoria Frantei, n ntregul ei, pare o istorie la comanda, o istorie jucata: n ea, totul e perfect din punct de vedere teatral. E o reprezentatie, o nlantuire de actiuni, de evenimente pe care mai de graba le privesti dect li te supui, un spectacol a zece secole. De aici, senzatia de frivolitate pe care o da pna si Teroarea, vazuta de la distanta. Societatile prospere snt de departe mai fragile dect celelalte, pentru ca nu le ramne dect sa-si astepte * Ordin monahal cistercian reformat (de la numele mnastirii Notre-Dame-d e-la-Trappe, ntemeiata n 1140), caracterizat de severitatea regulii, ncepnd din 1662 calugarii fiind obligati la tacerea absoluta (. t.). I i' 134 Cioran propria rui na, bunastarea nefiind un ideal atunci cnd o posezi, si nca si mai putin atunci cnd exista de generatii. Fara sa mai tinem seama de faptul ca natura n-a inclus-o n planurile ei si ca n-ar putea s-o faca fara sa dispara. Daca natiunile ar deveni simultan apatice, n-ar mai exista nici conflicte, nici razboaie, nici imperii. Din nefericire nsa, exista popoare tinere, si tineri pur si simplu obstacol major pentru visurile filantropilor: sa procedezi n asa fel nct toti oamenii sa ajunga l a acelasi grad de dezgust sau de decrepitudine ... n orice mprejurare, trebuie sa ne situam de partea asupritilor, chiar atunci cnd n-au dreptate, fara sa pierdem totusi din vedere faptul ca snt plamaditi din acelasi aluat cu asupritorii lor. S pecificul regimurilor muribunde e ca permit un amestec confuz de credinte si doc trine si ca lasa, n acelasi timp, impresia ca momentul alegerii se va putea amna l a nesfrsit De aici si doar de aici provine farmecul situatiilor prerevolutionare.

Despre neajunsul de a te fi nscut 135 Nu au cautare dect falsele valori, pentru ca toata lumea poate sa se identifice c u ele, sa le falsifice (falsul de gradul al doilea). O idee care reuseste e negr esit o pseudoidee. Revolutiile snt sublimul literaturii de proasta calitate. Part ea proasta a dezastrelor publice e ca oricine se socoteste ndeajuns de competent sa vorbeasca despre ele. Dreptul de a-i elimina pe toti cei care ne scie ar trebui sa figureze pe primul loc n constitutia Cetatii ideale. Singurul lucru pe care a r trebui sa-l facem cunoscut tinerilor e ca nu exista nimic, sau fie! aproape ni mic, de asteptat de la viata. Visez la un Tabel alDezamagirilor n care sa figurez e toate deceptiile menite fiecaruia, si care sa fie afisat n scoli. Dupa spusa pr intesei palatine, Dna de Maintenon avea obiceiul, n timpul anilor n care, regele m urind, ea nu mai juca nici un rol, sa repete: De ctva timp 136 Cioran domneste un spirit de nebunie, care se raspndeste pretutindeni." Acest spirit de nebunie" e ce l pe care nvinsii l-au constatat ntotdeauna, pe drept cuvnt de altfel, formula de l a care pornind s-ar putea reconsidera toata istoria. Progresul e nedreptatea pe care o svrseste fiecare generatie fata de generatia care a precedat-o. mbuibatii se urasc pe ei nsisi nu pe ascuns, ci n mod public, si doresc sa fie ndepartati ntr-un fel sau ntr-altul. Oricum, prefera ca asta sa se ntmple cu sprijinul lor. n asta co nsta aspectul cel mai ciudat, cel mai original al unei situatii revolutionare. U n popor nu face dect o singura revolutie. Germanii n-au reeditat niciodata fapta eroica a Reformei sau mai degraba au reeditat-o fara s-o egaleze. Franta a ramas pentru totdeauna tributara lui optzeci si noua. Deopotriva de adevarata pentru Rusia si pentru orice tara, aceasta tendinta de autoplagiere n materie de revolut ie e n acelasi timp linistitoare si dezolanta. Romanii din epoca decadentei nu pr etuiau dect odihna greceasca (otium graecum), lucrul pe care-l dis-pretuisera cel mai mult pe vremea cnd erau puternici. Despre neajunsul de a te fi nascut Analog ia cu natiunile civilizate de astazi e att de batatoare la ocru, incit ar ti necu viincios sa insistam asupra ei. A Alaric spunea ca un demon" l mpinge mpotriva Romei . Orice civilizatie istovita si asteapta barbarul, si orice barbar si asteapta dem onul. ^ Occidentul: o putreziciune care miroase frumos, un cadavru nmiresmat. Toa te aceste popoare erau mari pentru ca aveau mari prejudecati. Nu le mai au. Mai snt ele natiuni ? Cel mult multimi dezagregate. Albii si merita din ce n ce mai mul t numele de fete palide pe care II1 dadeau indienii din America. n Europa, fericir ea se termina la Viena. Mai departe, nenorocire peste nenorocire, dintotdeauna. Romanii, turcii si englezii au fost capabili sa ntemeieze imperii durabile pentru ca, refractari la orice Ml A' ' 2**1 138 Cioran Despre neajunsul de a te fi nAsc ut 139 doctrina, n-au impus nici una natiunilor cucerite. Niciodata n-ar fi izbu tit sa exercite o hegemonie att de ndelungata daca ar fi fost atinsi de vreun vici u mesianic. Opresori nesperati, administratori si paraziti, stapni fara convinger i, posedau arta de a mbina autoritatea si indiferenta, asprimea si absenta constrh gerii. Aceasta arta, secret al adevaratului stapn, le-a lipsit odinioara spanioli lor, asa cum trebuia sa le lipseasca cuceritorilor din vremea noastra. Atta timp ct o natiune si pastreaza constiinta propriei superioritati, e cruda si respectata ; ndata ce o pierde, se mblnzeste, si nu mai conteaza. Cnd tun si fulger mpotriva epo cii, mi-e de ajuns, ca sa-mi regasesc calmul, sa ma gndesc la ce se va ntmpla, la i nvidia retrospectiva a celor care vor veni dupa noi. n anumite privinte, apartine m vechii omeniri, celei care era nca h stare sa regrete paradisul. Dar cei care ne vor urma nu vor avea nici macar posibilitatea acestui regret, vor ignora pna si notiunea, pna si cuvntul! Viziunea mea asupra viitorului e att de clara incit, daca as avea copii, i-as sugruma pe loc. Cnd te gndesti la saloanele berlineze din epo ca romantica, la rolul pe care-l jucau atunci o Henriette Hertz sau o Rachel Lev in, la prietenia care o lega pe cea din urma de principele mostenitor Ludovic-Fe rdi-nand, si cnd ti spui dupa aceea ca daca ele ar fi trait n acest secol ar fi pie rit n vreo camera de gazare, nu te poti mpiedica sa nu consideri credinta n progres drept cea mai fatarnica si mai neroada dintre superstitii. Hesiod e cel dinti ca re a elaborat o filozofie a istoriei. Tot el a lansat ideea de declin. Ct de mult a clarificat prin

asta evolutia istorica! Daca, n miezul nceputurilor, n plina lume posthomerica, el considera ca omenirea se gasea n epoca de fier, ce-ar fi spus cteva secole mai trzi u ? Ce-ar spune astazi ? Cu exceptia perioadelor obnubilate de frivolitate sau u topie, omul a crezut mereu ca a ajuns n pragul raului. Stiind ceea ce stia, prin ce minune a fost oare n stare sa-si diversifice dorintele si spaimele ? Cnd, imedi at dupa razboiul din noua sute paisprezece, n satul meu natal s-a introdus electr icitatea, a fost un murmur general, apoi o profunda mhnire muta. Dar, cnd a fost i nstalata n biserici (erau trei), fiecare a fost convins ca venise Anticristul si, o data cu el, sfrsitul lumii. Acei tarani din Carpati vazusera clar, vazusera de parte. Ei, care ieseau din preistorie, stiau deja, la acea data, ceea ce lumea c ivilizata n-a aflat dect de putin timp. Gustul pentru lecturile istorice mi s-a f ormat din prejudecata mea mpotriva a tot ce sfrseste bine. Ideile snt improprii pen tru agonie; ele mor, se ntelege, dar fara sa stie sa moara, pe cta vreme un evenim ent nu exista dect din perspectiva sfrsitului sau. Motiv suficient ca sa preferi t ovarasia istoricilor celei a filozofilor. n timpul celebrei sale solii la Roma, n secolul al doilea naintea erei noastre, Carneade a profitat ca sa vorbeasca n prim a zi n favoarea ideii de justitie, iar a doua zi mpotriva ei. Din acel moment, fil ozofia, pna atunci inexistenta n acea tara cu moravuri sanatoase, a nceput sa-si ex ercite spiritul dezintegrator. Ce e asadar filozofia ? Viermele din fruct... Suc cesele dialectice ale grecului l-au nspaimntat pe Cato Cenzorul, care fusese de fa ta si care a cerut Senatului sa dea satisfactie delegatilor Atenei ct mai cu-rnd p osibil, htr-att de vatamatoare si chiar primejdioasa socotea prezenta lor. Tineret ul roman nu trebuia sa intre n contact cu spirite att de distrugatoare. Din punct de vedere moral, Carneade si nsotitorii sai erau la fel de redutabili ca si carta ginezii din punct de vedere militar. Natiunile n ascensiune se tem mai Despre nea junsul de a te fi nAscut 141 presus de orice de lipsa de prejudecati si interdic tii, de impudoarea intelectuala, care dau farmecul civilizatiilor aflate la apus . Pentru ca a izbutit n toate actiunile sale, Heracle e pedepsit. La fel, prea no rocoasa, Troia trebuia sa piara. Gndindu-te la aceasta viziune comuna autorilor d e tragedii, esti fara voie determinat sa crezi ca lumea numita libera, cu sortii de partea ei, va cunoaste n mod inevitabil destinul Uionului, caci invidia zeilo r a supravietuit disparitiei lor. Francezii nu mai vor sa munceasca, vor cu totii sa scrie", mi spunea portareasa, care nu stia ca prin asta critica civilizatiile batrne. O societate e condamnata cnd nu mai are taria sa rmna marginita. n ce fel sar putea apara cu o conceptie deschisa, prea deschisa de excese, de primejdiile de moarte ale libertatii ? Disputele ideologice nu ajung la paroxism dect n tarile n care oamenii s-au luptat pentru cuvinte, n care si-au dat viata pentru ele... nt r-un cuvnt n tarile care au cunoscut razboaiele religioase. ii > ->-,........* "" n Un popor care si-a epuizat misiunea e ca un autor care se repeta, nu, care nu mai are nimic de spus. Caci sa te repeti nseamna sa dovedesti ca mai crezi nca n ri ne si n ceea ce ai sustinut O natiune epuizata nu mai are nsa nici macar forta de a repeta mereu devizele de altadata, care-i asigurasera suprematia si maretia. F ranceza a devenit o limba provinciala. Autohtonii s-au mpacat cu asta. Singur met ecul e inconsolabil. Numai el poarta doliu dupa Nuanta... Temistocle, printr-un decret aprobat de toti, l-a condamnat la moarte pe talmaciul solilor trimisi de Xerxes ca sa le ceara atenienilor pamnt si apa, pentru ca a ndraznit sa foloseasca limba greaca ca sa exprime poruncile unui barbar". Un popor nu savrseste o asemen ea fapta dect la apogeul existentei sale. E n plina decadere, e scos din cursa de n data ce nu mai crede n propria-i limba, de ndata ce nceteaza sa creada ca ea reprez inta suprema forma de exprimare, Limba nsasi. Un filozof din secolul trecut a sus tinut, n candoarea lui, ca La Rochefoucauld avea dreptate n Despre neajunsul de a te fi nAscut 143 privinta trecutului, dar ca va fi infirmat de viitor. Ideea de progres dezonoreaza intelectul. Cu ct progreseaza, omul e mai putin capabil sa-si rezolve problemele, iar n momentul n care, aflat n culmea orbirii, va fi convins c a e pe punctul sa reuseasca, va interveni nemaivazutul. M-as deranja, la rigoare , pentru Apocalips, dar pentru o revolutie... Sa participi la un final sau la o geneza, la un dezastru ultim sau initial, da, nu nsa la o schimbare ntr-un bine sa u rau oarecare. N-are convingeri dect cel care n-a cercetat nimic temeinic. Cu ti mpul, toleranta genereaza mai multe inconveniente dect intoleranta. Daca acest lu

cru e adevarat, el reprezinta cea mai grava acuzatie care s-ar putea aduce omului. De ndata ce anima lele nu mai au nevoie sa se teama unele de altele, devin nauce si capata acea nfa tisare j& : 144 Cioran abatuta pe care le-o observam n gradinile zoologice. Poate ca indivizii si popoarele ar nfatisa acelasi spectacol daca ar ajunge ntr-o zi sa traiasca n armonie, sa nu mai tremure de frica, pe fata sau pe ascuns. Considernd lucrurile de la distanta, nimic nu mai e nici bun, nici rau. Istoricul care se ocupa de judecarea trecutului face gazetarie n alt secol. Peste doua sute de ani (pentru ca trebuie sa fim exacti!), supravietuitorii popoarelor prea norocoase v or fi nchisi n rezervatii, si oamenii vor merge sa-i vada, sa-i contemple cu dezgu st, compatimire sau uimire, si, n plus, cu o admiratie rautacioasa. Maimutele car e traiesc n grup le resping, se pare, pe acelea dintre ele care, ntr-un fel sau al tul, au ntretinut relatii cu oamenii. Ct regret ca Swift n-a cunoscut un asemenea amanunt! Trebuie sa-ti detesti epoca sau toate epocile ? Ni l-am imagina oare pe Buddha parasind lumea din pricina contemporanilor sai ? Despre neajunsul de a t e fi nascut 145 Daca omenirii i plac att de mult mntuitorii, nversunati care cred fa ra rusine n ei nsisi, e pentru ca-si nchipuie ca acestia n ea cred. Forta acestui se f de stat e de a fi utopic si cinic. Un visator fara scrupule. Cele mai cumplite ticalosii snt comise din entuziasm, stare morbida, raspunzatoare de aproape toat e nenorocirile publice sau private. Viitorul? Mergeti sa vedeti, daca asa va pla ce! Prefer s ma multumesc cu incredibilul prezent si cu incredibilul trecut. Las n seama voastra grija de a nfrunta Incredibilul nsusi. Snteti mpotriva a tot ce s-a f acut de la ultimul razboi ncoace, mi spunea acea doamna la curent cu noutatile. Va nselati n privinta datei. Snt mpotriva a tot ce s-a facut de la Adam ncoace. 146 Cio ran Hitler e, fara nici o ndoiala, personajul cel mai sinistru din istorie. Si ce l mai patetic. A izbutit sa nfaptuiasca exact contrariul a ceea ce dorea, si-a di strus idealul punct cu punct. Pentru asta e un monstru aparte, cu alte cuvinte d e doua ori monstru, caci pna si patetismul lui e monstruos. Toate marile evenimen te au fost declansate de nebuni, de nebuni... mediocri. Asa vor sta lucrurile, s a fim siguri de asta, cu nsusi sfrsitul lumii". Zoharul ne nvata ca toti cei care fa c ru pe pamnt nu erau ctusi de putin mai buni n cer, ca erau nerabdatori sa plece de acolo si ca, napustindu-se la intrarea n abis, au devansat momentul n care trebuia u sa descinda n aceasta lume". Descoperim cu usurinta ce e mai profund n aceasta v iziune a existentei anterioare a sufletelor si de ce folos poate fi ea cnd trebui e sa explicam aplombul si succesul railor", seriozitatea si priceperea lor. Cum si premeditasera de multa vreme lovitura, nu-i de mirare ca-si mpart pamntul: l-au c ucerit nainte de-a ajunge acolo... din vremuri imemoriale, de fapt Despre neajuns ul de a te fi nascut 147 Ceea ce-l diferentiaza pe profetul autentic de ceilalti e faptul ca se afla la originea unor miscari si doctrine care se exclud si se c ombat. ntr-o metropola, ca si ntr-un catun, ceea ce nca ne place cel mai mult e sa asistam la caderea unuia din semenii nostri. Pofta de distrugere e att de ancorat a n noi, nct nimeni nu reuseste s-o strpeasca. Face parte din alcatuirea fiecaruia, esenta fiintei nsesi fiind, cu siguranta, demonica. nteleptul e un distrugator dom olit, pensionar. Ceilalti snt distrugatori n functie. Nenorocirea e o stare pasiva , pe care-o nduri, n vreme ce blestemul presupune o alegere de-a-ndoase-lea, asada r ideea de menire, de forta interioara, care nu e implicata n nenorocire. Un indi vid sau un popor blestemat face parte, n mod necesar, dintr-o alta categorie dect un individ sau un popor nenorocit. Istoria, de fapt, nu se repeta, dar, cum iluz iile de care e capabil omul snt limitate la numar, ele revin ntotdeauna sub o alta nfatisare, dnd astfel unei mr-savii arhidecrepite un aer de noutate si un lustru t ragic. Citesc pagini despre Iovinian, Sfntul Vasile si alti ctiva. Conflictul, n pr imele secole, dintre dreapta credinta si erezie nu pare mai putin absurd dect cel cu care ne-au deprins ideologiile moderne. Felurile controversei, patimile aflate n joc, smintelile si aspectele ridicole snt aproape identice. n amnd oua cazurile, totul se hvrte n jurul irealului si neverificabilului, care alcatuies c bazele nsesi ale dogmelor, att religioase, ct si politice. Istoria n-ar putea fi

tolerabila dect daca ne-am sustrage si unora, si celorlalte. E adevarat ca atunci ea ar lua sfrsit, spre marele bine al tuturor, al celor care o ndura, ca si al ce lor care o fac. Ceea ce face distrugerea suspecta e facilitatea ei. Primul venit poate sa exceleze. Dar daca sa distrugi e usor, sa-ti iei viata e mai putin les ne. Superioritatea decazutului fata de agitator sau anarhist. Despre neajunsul d e a te fi nAscut 149 tizant, acest fanatic ipotetic, nu-mi iert aderarea de acum doua mii de ani... Sfsiat ntre violenta si dezamagire, am aerul unui terorist car e, plecat cu gndul de a savrsi vreun atentat, s-ar fi oprit pe parcurs ca sa consu lte Ecleziastul sau pe Epictet. Omul, daca ar fi si-l credem pe Hegel, nu va fi cu totul liber dect nconjurndu-se de o lume creata n ntregime de el". Dar e tocmai ce a facut, si n-a fost niciodata mai ncatusat, mai aservit ca acum. Viata n-ar deve ni suportabila dect n mijlocul unei omeniri care n-ar mai avea nici o iluzie de re zerva, al unei omeniri cu totul trezite la realitate si ncntate ca-i asa. Tot ce a m putut simti si gndi se confunda cu un exercitiu de antiutopie. Daca as fi trait la nceputurile crestinismului, as fi cazut, ma tem, prada seductiei lui. Urasc a cest simpaOmul nu va dura. Pndit de epuizare, el va trebui sa ispaseasca pentru e xistenta lui prea originala. Caci ar fi de neconceput si contra naturii s-o tara ganeze multa vreme si s-o sfrseasca bine. Aceasta perspectiva e deprimanta, deci plauzibila. Despotismul luminat": unicul regim care ar putea sa seduca pe cineva pe care nu-l mai intereseaza nimic, incapabil sa fie complicele revolutiilor, pe ntru ca nu e nici macar complicele istoriei. Nimic mai penibil ca doi profeti co ntemporani. Unul din ei trebuie sa se dea la o parte si sa dispara, daca nu vrea sa se expuna ridicolului. n afara de cazul n care cad amndoi n ridicol, ceea ce ar reprezenta solutia cea mai echitabila. Snt miscat, tulburat chiar, de fiecare dat a cnd dau peste un nevinovat. De unde vine ? Ce cauta ? Aparitia lui nu anunta oa re vreun eveniment neplacut ? E o emotie ct se poate de speciala pe care o ncercam n fata cuiva pe care n-am putea sa-l numim n nici un chip seamanul nostru. Oriund e si-au facut aparitia pentru prima data, oamenii civilizati au fost considerati de bastinasi ca fiinte nefaste, strigoi, fantome. Niciodata ca oameni vii l Des pre neajunsul de a te fi nascut 151 Intuitie neegalata, privire profetica perfec ta. Daca fiecare ar fi nteles", istoria ar fi ncetat de multa vreme. Numai ca sntem cu desavrsire, sntem biologic inapti sa ntelegem". Si chiar daca ar fi nteles toti, n afara de unul, istoria s-ar perpetua, din pricina lui, din cauza ncapatnarii lui. Din pricina unei singure iluzii! X sustine ca ne gasim la capatul unui ciclu cosm ic" si ca totul se va duce de rpa. Nu se ndoieste nici o clipa de asta. n acelasi t imp, e tata de familie, o familie numeroasa. Cu certitudini ca ale lui, din ce n ebunie s-a pus sa arunce htr-o lume compromisa un copil dupa altul ? Daca intuies ti Sfrsitul, daca esti sigur ca nu va ntrzia, chiar si numai daca-l presupui, e mai bine sa-l astepti singur. La Patmos nu se procreeaza. Montaigne, un ntelept, n-a avut urmasi; Rousseau, un isteric, agita nca neamurile. Nu-mi plac dect gnditorii care n-au inspirat nici un tribun. n 1441, la Conciliul de la Florenta, s-a decre tat ca pagnii, evreii, ereticii si schismaticii nu vor avea parte , < ut ir>'l, V lff'H" !"t'\ deloc de viata vesnica" si ca toti, daca nu se ntorc, nainte de a muri , la adevarata credinta, vor merge drept n iad. Pe vremea cnd Biserica proclama as emenea enormitati, ea era cu adevarat Biserica. O institutie nu e vie si puterni ca dect daca respinge tot ce nu e ea. Din pacate, la fel se ntmpla cu o natiune sau cu un regim. Un spirit serios, onest nu ntelege nimic, nu poate ntelege nimic din istorie. Ea e, n schimb, admirabil de buna sa procure desfatare unui erudit sard onic. Placere extraordinara la gndul ca, om fiind, te-ai nascut sub o stea nefast a si ca tot ce-ai ntreprins si tot ce-o sa ntreprinzi va sta sub semnul ghinionulu i. Plotin legase prietenie cu un senator roman care-si eliberase sclavii, renunt ase la bunurile lui, si mnca si dormea la prieteni, pentru ca nu mai poseda nimic . Acest senator era, din punct de vedere oficial", un ratacit, cazul lui trebuie sa fi parut ngrijorator, si chiar era, de altminteri: un sfnt n Senat... Prezenta l ui, chiar faptul ca acest lucru era cu putinta, ce semn! Hoardele nu erau depart e... Despre neajunsul de a te fi nscut 153 Omul care si-a nvins complet egoismul, nemaipastrndu-si nici o urma, nu poate rezi sta mai mult de douazeci si una de zile, se nvata ntr-o scoala vedantica moderna.

Nici un moralist occidental, nici macar cel mai sumbru, n-ar fi ndraznit sa avans eze despre natura umana o precizare att de nfricosatoare, att de revelatoare. Se in voca din ce n ce mai rar progresul" si din ce n ce mai mult mutatia", si tot ce se i nvoca drept marturie ca sa se ilustreze avantajele acestui fapt nu reprezinta de ct tot attea semne ale unei catastrofe fara seaman. Nu poti rasufla si racni dect nt r-un regim putred. Numai ca nu-ti dai seama de asta dect dupa ce ai contribuit la nimicirea lui, cnd nu mai ai dect posibilitatea sa-l regreti. Ceea ce numim insti nct creator nu reprezinta dect o deviere, o pervertire a firii noastre: n-am veni t pe lume ca sa inovam, sa dam totul peste cap, ci ca sa ne bucuram de simulacru l nostru de existenta, sa-i punem cu rabdare capat si sa disparem dupa aceea far a zarva. Aztecii aveau dreptate sa creada ca zeii trebuiau mblnziti, oferindu-li-s e n fiecare zi snge omenesc ca sa se evite naruirea universului, recaderea lui n ha os. De mult nu mai credem n zei si nu le mai oferim sacrificii. Lumea e totusi nca la locul ei. Fara ndoiala. Atta doar ca nu mai avem ocazia sa aflam de ce nu se d estrama imediat. IX Tot ce cautam sa facem e din nevoia de suferinta. Cautarea mn tuirii e ea nsasi o suferinta, cea mai subtila si mai bine ascunsa dintre toate. Daca-i adevarat ca, murind, redevenim ceea ce eram nainte sa existam, n-ar fi fos t mai bine sa ne marginim la pura virtualitate, si sa nu ne clintim de acolo ? L a ce bun acest nconjur, cnd puteam sa ramnem pentru totdeauna ntr-o plenitudine nempl inita ? Cnd propriul trup ma lasa balta, ma ntreb cum sa lupt, cu un asemenea hoit , cnd ma lasa organele... Vechii zei si bateau joc de oameni, i invidiau, i hartuiau si, uneori, i omorau. Dumnezeul Evangheliilor e mai putin batjocoritor si mai pu tin invidios, astfel ca muritorii nu au, n mijlocul necazurilor lor, nici macar mn gierea de a-l putea nvinovati. Aici ar .*: 156 Cioran trebui cautat motivul absentei sau al imposibilitatii unui Eschil crestin. Dumnezeul cel bun a ucis tragedia. Z eus a adus servicii mult mai mari literaturii. Obsesie, manie a renuntarii, de cr id mi-aduc aminte. Dar, la ce sa renunti ? Daca altadata mi doream atta sa fiu cin eva, nu era dect ca sa am ntr-o zi satisfactia de a putea spune, asemeni lui Carol Quintul la Yuste*: Nu mai snt nimic." Anumite Provinciale au fost rescrise chiar si de saptesprezece ori. Rami surprins ca Pascal a fost capabil sa cheltuiasca att a nsufletire si timp pentru o opera pentru care exista astazi un interes minim. O rice polemica se nvecheste, orice polemica cu oamenii. n Cugetari, discutia era cu Dumnezeu. Acest lucru ne mai intereseaza un pic. Sfhtul Serafim din Sarov, n timp ul celor cincisprezece ani pe care i-a petrecut ntr-o izolare completa, nu deschi dea nimanui usa chiliei sale, nici macar episcopului care vizita cnd si cnd sihast ria. Tacerea, * Mnastire din Estramadura (n. t). Despre neajunsul de a te fi nAscu t silii1 4i 157 spunea el, l apropie pe om de Dumnezeu si1 face aici, pe pamnt, ase manator ngerilor." Ceea ce ar fi trebuit sa adauge sfntul e ca tacerea nu e niciod ata mai profunda ca n neputinta de a te ruga... Modernii au pierdut simtul destin ului si, tocmai prin asta, gustul dnguirii. La teatru, ar trebui, ntre-rupnd orice altceva, sa renviem corul, si, la funeralii, bocitoarele. Anxiosul se cramponeaz a de tot ce-i poate intensifica, stimula providentiala neliniste: sa vrei sa-l v indeci de ea nseamna sa-i zdruncini echilibrul, anxietatea fiind temeiul existent ei si prosperitatii sale. Confesorul abil stie ca e necesara, ca nu te poti lips i de ea o data ce ai cunoscut-o. Cum nu cuteaza sa-i declare binefacerile, se se rveste de un tertip, lauda remuscarea, anxietate ngaduita, anxietate vrednica de stima. Clientii i snt recunoscatori pentru asta. De aceea reuseste sa si-i pastrez e fara dificultate, n timp ce colegii sai laici se zbat si se umilesc ca sa si-i mentina pe-ai lor. mi spuneati ca moartea nu exista. Snt de acord, cu conditia sa precizam imediat ca nimic nu exista. Sa dai realitate oricarui lucru si s-o refu zi la ceea ce pare att de vadit real e curata extravaganta. 158 Cioran Despre nea junsul de a te fi nascut 159 Cnd ai savrsit nebunia sa ncredintezi cuiva un secret, singurul mijloc ca sa fi i sigur ca-l va pastra pentru el e sa-l ucizi numaidect. Bolile, unele ziua, altel e noaptea, dupa bunul lor plac, le dau oamenilor trcoale, aducnd muritorilor sufer inta n tacere, caci nteleptul Zeus le-a refuzat vorbirea" (Hesiod). Din fericire, caci, chiar mute, ele snt atroce. Ce-ar fi daca ar mai si vorbi ? Ne-am putea ima gina macar una anuntndu-se ? n locul simptomelor, proclamatii Zeus, de data asta,

a dat dovada de delicatete. n perioadele de sterilitate, ar trebui sa hibernam, s a dormim zi si noapte ca sa ne pastram fortele, n loc sa le cheltuim n jigniri si accese de furie. Nu poti admira pe cineva dect daca e pe trei sferturi iresponsab il. Admiratia n-are nimic de-a face cu respectul. Avantajul, deloc nensemnat, de a fi urt mult oamenii e ca ajungi s-i suporti prin secarea urii nsesi. Dupa ce las jaluzelele, ma ntind n ntuneric. Lumea exterioara, freamat din ce n ce mai putin dis tinct, dispare. Nu mai ramne nimic n afara de mine si.. asta-i lucrul cel mai impo rtant. Unii pustnici si-au petrecut viata dialognd cu ceea ce era mai tainic n ei. De ce nu pot, dupa exemplul lor, sa ma las n voia acestui exercitiu extrem, n car e regasesti intimitatea propriei fiinte! Caci tocmai aceasta convorbire a eului cu sine, aceasta trecere de la eu la sine prezinta importanta, si ea n-are nsemna tate dect daca o rennoim fara ntrerupere, astfel nct eul sa sfrseasca prin a fi absorb it n sine, n varianta lui esentiala. Chiar si n preajma lui Dumnezeu vuia nemultumi rea, dupa cum o atesta revolta ngerilor, prima la rnd. E de presupus ca, la toate nivelurile creatiei, nimanui nu i se iarta superioritatea. Ne-am putea chiar ima gina o floare invidioasa. Virtutile n-au chip. Impersonale, abstracte, conventio nale, ele se istovesc mai repede dect viciile, care, mult mai pline de vigoare, s e precizeaza si se agraveaza o data cu vrsta. Totul e plin de zei", spunea Thales, n zorii filozofiei; la celalalt capat, la crepusculul la care am ajuns, 160 Cior an putem proclama, nu numai din nevoia de simetrie, ci si din respect pentru evi denta, ca totul e lipsit de zei Eram singur n cimitirul care domina satul, cnd a in trat n el o femeie nsarcinata. Am iesit imediat, ca sa nu trebuiasca s-o privesc d e aproape pe acea purtatoare de cadavru, nici sa meditez asupra contrastului din tre un pntece agresiv si mormintele modeste, dintre o fagaduiala nselatoare si fin alul oricarei fagaduieli. Nevoia de a te ruga n-are nimic de-a face cu credinta. Ea provine dintr-o deznadejde speciala si va tine ct deznadejdea nsasi, cnd chiar zeii si amintirea lor vor disparea pentru totdeauna. Nici un cuvnt nu se poate ast epta la altceva dect la propria-i nfrngere" (Grigore Palama). O osndire att de radica la a oricarei literaturi nu putea veni dect de la un mistic, de la un profesionis t al Inexprimabilului. Despre neajunsul de a te fi nAscut 161 pna cnd intervenea m oartea. Acest procedeu att de elegant, si totusi att de practic, de a o sfrsi a dis parut cu desavrsire, si nu-i deloc cert ca ar putea renvia ntr-o zi. S-a spus si sa tot spus: ideea de destin, care presupune schimbare, istorie, nu se aplica une i fiinte imuabile. Astfel, n-am putea vorbi de destinul" lui Dumnezeu. Teoretic n u, fara ndoiala. Practic, numai asta facem, mai ales n epocile n care credintele se dezagrega, n care religia se clatina, n care nimic nu mai pare sa poata sfida tim pul, n care Dumnezeu nsusi e antrenat n decadenta generala. Cum ncepi sa vrei, intri sub jurisdictia Diavolului. Viata nu e nimic; moartea e totul. Cu toate acestea , nu exista ceva care sa fie moartea, independent de viata. Tocmai aceasta absen ta de realitate distincta, autonoma face moartea universala; ea n-are un domeniu al ei, e omniprezenta, ca tot ce-i lipsit de identitate, de limita si tinuta: o lipsa indecenta de finitudine. n Antichitate, se recurgea de bunavoie, ndeosebi p rintre filozofi, la asfixia voluntara, tinndu-se respiratia Euforie. Incapabil sa -mi reprezint umorile obisnuite si reflectiile pe care le provoaca, mpins de nu s tiu ce i 162 Cioran forta, ma simteam bucuros fara sa am motive si, mi spuneam, t ocmai aceasta jubilare de origine necunoscuta trebuie sa o simta cei care se agi ta si se lupta, cei arc produc. Ei nu vor, si nici nu pot sa mediteze la ceea ce i neaga. Se vor fi gndind ca asta nu va avea urmari, cum a fost cazul cu mine n ac ea zi memorabila. De ce sa mai vii si tu cu ale tale n privinta unui lucru ce exc lude comentariul ? Un text explicat nu mai e text. Traim cu o idee, n-o dezartic ulam; ne luptam cu ea, nu-i descriem etapele. Istoria filozofiei e negarea filoz ofiei. Vrnd sa aflu, dintr-un scrupul destul de dubios, exact de ce lucruri eram satul, ra-am apucat sa fac o lista cu ele: desi incompleta, mi s-a parut att de lunga si deprimanta, nct am considerat prefera bil sa ma limitez la oboseala n sine, formula magulitoare, care, gratie ingredien tului ei filozofic, ar nzdraveni si un ciumat. Nimicire si spargere a sintaxei, v ictorie a ambiguitatii si aproximatiei. Toate astea snt foarte bune. ncercati nsa s a va redactati testamentul si veti vedea daca defuncta exactitate era att de demn

a de dispret. Despre neajunsul de a te fi nAscut 163 Aforismul ? Foc fara flacar a. ti dai seama ca nimeni nu vrea sa se ncalzeasca la el. N-as fi n stare sa ma rid ic pna la rugaciunea continua", asa cum au recomandat-o isihastii, chiar daca mi-a s pierde mintile. Din sentimentul evlaviei nu nteleg dect excesele, exagerarile su specte, iar asceza nu mi-ar retine nici o clipa atentia daca n-am da n ea peste t oate acele lucruri care snt atributul calugarului fara vocatie: indolenta, lacomi e, nclinatie catre tristete, aviditate si aversiune fata de lume, sfsiere ntre trag edie si echivoc, nadejde ntr-o prabusire interioara... mpotriva acediei, nu mai st iu ce Sfnt Parinte recomanda munca manuala. Admirabil sfat, pe care l-am practica t ntotdeauna n mod spontan: nu exista descurajare, aceasta lumeasca acedie, care s a reziste meremetiselii. De ani si ani fara cafea, fara alcool, fara tutun! Din fericire, anxietatea^ care nlocuieste cu folos excitantele cele mai tari, e la lo cul ei. 164 OlQRAN nvinuirea cea mai grava care se poate aduce regimurilor politi enesti e ca obliga, ca masura de prevedere, la distrugerea scrisorilor si jurnal elor intime, adica a ceea ce e mai putin fals n literatura. Calomnia se vadeste l a fel de eficace ca si boala n a mentine spiritul n stare de veghe: acelasi mod de a sta cu ochii n patru, aceeasi atentie crispata, aceeasi nesiguranta, aceeasi s coatere din minti care va stimuleaza, aceeasi mbogatire funesta. Nu srit nimic, e clar, dar, cum multa vreme mi-am dorit sa fiu ceva, nu reusesc sa-mi nabus aceast a dorinta: ea exista fiindca a existat, ma framnta si ma stapneste, cu toate ca o resping. Degeaba o surghiunesc n trecutul meu, ea se mpotriveste si ma har-tuieste : nefiind satisfacuta niciodata, s-a mentinut intacta, si nu ntelege sa se supuna somatiilor mele. Prins ntre mine si dorinta mea ce pot sa fac ? Ma gndesc la X, c are si-a ratat viata la mnastire. Nimeni nu era mai bine alcatuit sa se remarce s i sa straluceasca n lume. Incapabil de umilinta, de supunere, a ales pustnicia si s-a nfundat n ea. N-avea nimic n el ca sa devina, potrivit expresiei aceluiasi Ioa n Scararul, iubitor al Domnului". Prin sarcasm, nu poti lucra la propria-ti mntuir e, nici sa-i ajuti pe ceilalti sa lucreze la mntuirea lor. Prin sarcasm, nu poti dect sa-ti ascunzi ranile, ori poate dezgustul. E un mare talent si un mare noroc sa poti trai fara nici o ambitie. Eu unul ma straduiesc. Dar faptul ca ma strad uiesc tine totusi de ambitie. Timpul vid al meditatiei este, ntr-adevar, singurul timp bine folosit. N-ar trebui sa ne rusinam niciodata ca acumulam clipe goale. Goale n aparenta, pline n fond. Sa meditezi e cel mai important ragaz, al carui s ecret s-a pierdut. n a sa Satra a Paradisului, Sfntul Ioan Scararul noteaza ca un calugar orgolios n-are nevoie sa fie chinuit de diavol: si e diavol siesi. Gestur ile nobile snt ntotdeauna suspecte. ti pare rau, de fiecare data, ca le-ai facut. ns eamna falsitate, teatru, poza. E adevarat ca-ti pare aproape la fel de rau de ge sturile ignobile. i | Daca stau si ma gndesc la momentele vietii mele, oricare ar fi ele, la cele mai agitate, ca si la cele mai neutre, ce a mai ramas din ele s i ce diferenta mai exista acum ntre acestea ? Totul devenind asemanator, lipsit d e relief si de realitate, cel mai aproape de adevar eram atunci cnd nu simteam ni mic, mi dau seama de asta din starea mea de acum, cnd mi recapitulez experientele. La ce bun sa fi simtit ceva ? Nu exista nici un extaz" pe care memoria sau imagin atia sa-l poata renvia! Nimeni nu reuseste, naintea ultimei sale clipe, sa-si cons ume pe deplin moartea: ea pastreaza, chiar pentru muribundul din nastere, o farma de noutate. Potrivit Cabalei, Dumnezeu a creat sufletele nca de la nceput, si ele se gaseau cu toatele naintea lui, sub forma pe care aveau sa o ia mai trziu ritruph du-se. Fiecare din ele, cnd i vine vremea, primeste porunca sa mearga sa patrunda n trupul care-i este harazit, dar fiecare si implora Creatorul si-l crute de aceas ta servitute si de aceasta njosire. Fara rezultat nsa. Cu ct ma gndesc mai mult la c eea ce a trebuit sa se ntmple cnd a venit rndul sufletului meu, cu atft mai mult mi s pun ca, daca e unul care, mai mult dect celelalte, trebuie sa se fi opus ntruparii , al meu a fost acela. Despre neajunsul de a te fi nAscut 167 l certam pe sceptic , vorbim de automatismul ndoielii", n timp ce n legatura cu un credincios nu spunem niciodata ca a alunecat n automatismul credintei". Cu toate acestea, credinta are un caracter mult mai masinal dect ndoiala, care are scuza ca trece din uimire n uim ire n spatiul confuziei, e adevarat. Grauntele de lumina din fiecare dintre noi s i care-si are obrsia cu mult nainte de nasterea noastra, cu mult nainte de toate na

sterile, reprezinta ceea ce trebuie sa ocrotim, daca vrem sa renviem legatura cu acea lumina ndepartata, de care n-o sa stim niciodata de ce am fost despartiti. N -am cunoscut o singura senzatie de plenitudine, de adevarata fericire, fara sa m a gndesc ca atunci ori niciodata trebuia sa dispar pentru totdeauna. Vine un mome nt n care ni se pare de prisos sa avem de ales ntre metafizica si diletantism, ntre insondabil si anecdota. 168 Cioran Ca sa evaluam cu exactitate regresul pe care -l reprezinta crestinismul n comparatie cu pagnismul, n-avem dect sa comparam banal itatile pe care le-au debitat Parintii Bisericii despre sinucidere cu opiniile e xprimate despre acelasi subiect de un Pliniu, un Seneca si chiar un Cicero. Ce s ens are ceea ce spunem ? Succesiunea de propozitii care constituie vorbirea are vreo semnificatie ? Si aceste propozitii, luate una cte una, au un scop ? Nu pute m vorbi dect daca facem abstractie de aceasta ntrebare sau daca ne-o punem ct mai r ar posibil. Nu-mi pasa de nimic" daca aceste cuvinte au fost rostite, fie si numa i o data, cu nepasare, n perfecta cunostinta a semnificatiei lor, istoria e ndrept atita si, o data cu ea, noi toti. Despre neajunsul de a te fi nAscut 169 Vai voua crid toata lumea va vorbi frumos despre voi!1 Cristos si prezicea acolo propriul sfrsit. Toti vorbesc frumos despre el acum, chiar si necredinciosii cei mai invet erati, mai ales ei. El stia bine ca avea sa sucombe ntr-o zi n aprobarea universal a. Crestinismul e pierdut daca nu sufera persecutii la fel de nemiloase ca si ce le carora le-a fost obiect la nceputuri. Ar trebui sa-si creeze, orice ar fi, dus mani, sa-si pregateasca mari nenorociri. Numai un nou Nero ar fi poate n stare sa -l mai salveze... Am ncredere n vorbirea recenta, mi imaginez cu greutate un dialog care sa dateze de mai mult de zece mii de ani. mi imaginez cu si mai mare greuta te ca ar putea sa existe vreunul, nu zic n zece mii, ntr-o mie de ani numai. Dintr -o lucrare de psihiatrie, nu-mi retine atentia dect ceea ce spun bolnavii; dintro carte de critica, numai citatele. Nimeni nu poate face nimic pentru aceasta po loneza, care e dincolo de sanatate si de boala, chiar dincolo de viata si moarte . Nu vindeci o naluca, si mai putin nca un descatusat n viata. Nu-i vindeci dect pe cei care apartin lumii pamntesti si care au nca radacini acolo, orict de superfici ale. Perioadele de sterilitate pe care le strabatem corespund unei exacerbari a discernamntului nostru, eclipsei nebunului din noi. Sa mergi pha la extremele prop riei arte si, mai mult nca, ale propriului eu, iata legea celui ce se considera, ct de putin, ales. Din pricina vorbirii dau oamenii impresia ca suit liberi. Daca ar face fara un cuvnt ceea ce fac, ar putea fi luati drept roboti. Vorbind, se ns ala singuri, asa cum i nsala pe ceilalti: anuntnd ce urmeaza sa faca, cum am putea oare crede ca nu snt stapni pe actele lor ? n sinea sa, fiecare se simte si se cred e nemuritor, chiar daca ar fi sa stie ca-si da suflarea n clipa urmatoare. Poti m telege, accepta, pricepe orice, n afara de propria moarte, desi te gndesti la ea f ara ntrerupere si te-ai resemnat n privinta ei. * Despre neajunsul de a te fi nAsc ut 171 Priveam la abator, n acea dimineata, vitele pe care le duceau sa fie masac rate. Aproape toate, n ultima clipa, refuzau sa nainteze. Ca sa le oblige, le love au peste picioarele de dinapoi. Scena mi revine adesea n minte atunci cnd, ejec-tat din somn, n-am puterea sa nfrunt tortura cotidiana a Timpului. Ma falesc ca exce lez n sesizarea caracterului trecator al oricarui lucru. Halal excelare, care mia stricat toate bucuriile; mai mult: toate senzatiile. Fiecare-si ispaseste prim a clipa. Timp de o secunda, cred ca am simtit ceea ce poate reprezinta cu adevar at, pentru un fervent al Vedantei, absorbirea n Brahman. Mi-as fi dorit atta ca ac ea secunda sa poata fi dilatata, la nesfrsit! Am cautat n ndoiala un leac mpotriva n elinistii. Leacul a sfrsit prin a face cauza comuna cu boala. Daca o doctrina se p ropaga, e pentru ca va fi voit-o cerul" (Confucius). Li' .^^iiiifiiili! iJiiliSiffHii ' ... Mi-ar placea sa cred asta ori de cte ori, n fa ta cutarei sau cu tarei aberatii victorioase, furia mea frizeaza apoplexia. Mare le numar de exaltati, de smintiti si de degenerati pe care am fost n stare sa-i a dmir! Usurare vecina cu orgasmul la gndul ca n-o sa mai mbratisezi niciodata vreo cauza, oricare ar fi ea... E oare un acrobat ? Un dirijor nsfacat de Idee ? Se nfl acareaza, apoi se domoleste, alterneaza allegroul si andantele, se stapneste asa cum o fac fachirii sau escrocii. Tot timpul ct vorbeste, da impresia ca urmareste ceva, dar nu vom sti niciodata ce: un maestru n arta de a face pe gnditorul. Daca

ar spune o singura chestie perfect clara, ar fi pierdut. Cum n-are habar, ca si auditoriul sau, unde vrea sa ajunga, poate continua ore n sir, fara ca uluirea m arionetelor care-l asculta sa se istoveasca. E un privilegiu sa traiesti n dezaco rd cu epoca ta. n fiecare clipa esti constient ca nu gndesti ca si ceilalti. Aceas ta stare de acuta neasemanare, orict de demna de compatimire, de sterila ar parea , poseda, cu toate acestea, un statut filozofic, pe care degeaba l-am cauta n cug etarile aflate n acord cu evenimentele. Despre neajunsul de a te fi nAscut 173 N-a i ce sa-i faci", mi tot raspundea nonagenara la tot ce-i spuneam, la tot ce-i url am n urechi, despre prezent, despre viitor, despre mersul lucrurilor... Cu speran ta de a-i smulge vreun alt raspuns,, continuam cu temerile, cu plngerile, cu vaic arelile mele. Neobtinnd din partea ei dect invariabilul N-ai ce sa-i faci", pna la u rma m-am saturat si am plecat, suparat pe mine, suparat pe ea. Ce idee sa te con fesezi unei imbecile! O data iesit, completa schimbare de opinie. Dar batrna are d reptate. Cum de nu mi-am dat seama ca refrenul ei ascundea un adevar, pe cel mai important, fara ndoiala, de vreme ce tot ce se ntmpla l dezvaluie, si totul din noi l refuza ?" Doua feluri de intuitii: cele originare (Homer, Upanisade, folclor) si cele trzii (budism Mahayana, stoicism roman, gnosticism alexandrin). Fulgere p ri-mare si palide licariri. Irezirea constuntei si plictiseala de a fi treaz. Da ca-i adevarat ca tot ce piere n-a existat niciodata, nasterea, obrsie a ceea ce e pieritor, exista nu mai mult dect celelalte. Atentie la eufemisme! Ele maresc gr ozavenia pe care se presupune c-o mascheaza. Sa folosesti disparut, n loc de rapo sat sau mort, mi se pare straniu, ba chiar absurd. Cnd omul uita ca e muritor, se simte ndemnat sa faca lucruri mari, si cteodata reuseste. Aceasta uitare, rod al lipsei de masura, e totodata cauza nenorocirilor sale. Muritorule, gndeste ca un m uritor." Antichitatea a inventat modestia tragica. Despre neajunsul de a te fi n Ascut 175 Dintre toate statuile ecvestre de mparati romani, n-a supravietuit inva ziilor barbare si eroziunii secolelor dect cea a lui Marc Aureliu, cel mai putin m parat dintre toti, si care s-ar fi multumit cu oricare alta stare sociala. Scula t cu multe planuri n minte, urma sa lucrez, eram convins de asta, toata dimineata . De-abia m-am asezat la masa, ca mrsavul, josnicul si convingatorul refren: Ce ca uti pe lumea asta ?" mi-a curmat dintr-o data elanul. Si m-am ntors, ca de obicei , n patul meu, cu speranta de a gasi vreun raspuns, de a adormi din nou mai degra ba. Optezi, iei hotarri cta vreme te mentii la suprafata lucrurilor; cum mergi n pr ofunzime, nu mai poti nici sa iei hotarri, nici sa optezi, nu mai poti dect sa reg reti suprafata... Teama de a fi nselat e versiunea vulgara a cautarii Adevarului. Cnd te cunosti bine, daca nu te dispretuiesti ntru totul e pentru ca esti prea de zgustat ca sa te lasi prada sentimentelor extreme. 176 Cioran Despre neajunsul d e a te fi nascut 177 Devii sterp urmnd o doctrina, o credinta, un sistem mai ales daca esti scriitor; n afara de cazul n care traiesti, cum se ntmpla adesea, n contra dictie cu ideile de care te folosesti. Aceasta contradictie, sau aceasta infidel itate, te stimuleaza si te mentine n nesiguranta, ncurcatura si rusine, conditii p rielnice creatiei. Paradisul era locul unde se stia totul, dar unde nu se explic a nimic. Lumea de dinainte de pacat, de dinainte de comentariu... N-am credinta, din fericire. Dac-as avea-o, as trai cu teama staruitoare ca o pierd. Astfel, d eparte de a ma ajuta, n-ar face dect sa-mi dauneze. Un impostor, un mistificator", constient ca e asa, deci propriul sau spectator, e n mod necesar mai avansat n cu noastere dect un spirit serios, plin de merite si dintr-o bucata. Oricine poseda un trup are dreptul la titlul de damnat Daca, pe deasupra, e chin uit de un suflet", nu exista anatema la care sa nu poata nazui. Ce mod de exprima re sa folosesti n fata cuiva care a pierdut totul ? Cel mai vag, cel mai difuz va fi totdeauna cel mai eficace. Suprematie a regretului: faptele pe care nu le-am sa-vrsit formeaza, pentru ca ne obsedeaza si pentru ca ne gndim la ele fara ncetar e, singurul continut al constiintei noastre. Ti-ai dori uneori sa fii canibal, n u att din placerea de a-l devora pe cutare sau cutare, ct din aceea de a-l vomita. Sa nu mai vrei sa fii om..., sa visezi la o alta forma de decadere. Ori de cte o ri te gasesti la o cotitura, cel mai bine e sa te ntinzi si sa lasi sa treaca ore le. Deciziile luate n picioare n-au nici o valoare: ele snt dictate fie de orgoliu , fie de teama. Culcat, resimti nca aceste doua nenorociri, dar sub o forma mai a

tenuata, mai atemporala. Cnd cineva se plnge ca n-a reusit n viata, n-avem dect sa-i aducem aminte ca viata nsasi se gaseste ntr-o situatie analoaga, daca nu mai rea. Operele pier; fragmentele, netraind, nu pot fi mai ieritoare. pientoare. Oroare a de accesoriu ma paralizeaza. Or, accesoriul reprezinta esenta comunicarii (si deci a gndirii), e carnea si sngele vorbirii si scrisului. Sa vrei sa renunti la e l e ca si cum ai pacatui cu un schelet. Satisfactia pe care o resimtim n urma ndep linirii unei sarcini (mai ales cnd nu credem n ea si chiar o dispretuim) arata lim pede ct de mult tinem nca de gloata. Snt cu * '-eficace, ci c Despre neajunsul de a te fi nAscut * Amestec de automatism si capriciu, omul e un robot cu defecte, un r obot stricat. Numai sa ramna asa, si sa nu fie reparat ntr-o zi. Ce asteapta fieca re dintotdeauna, fie ca are rabdare, fie ca nu, e, binenteles, moartea. Numai ca n-o stie dect atunci cnd vine..., cnd e prea trziu sa-l mai poata bucura. Omul a ncep ut cu siguranta sa se roage cu mult nainte sa fi stiut sa vorbeasca, caci cum ar fi putut oare sa ndure fara mormaieli si gemete, prefigurari, semne premergatoare ale rugaciunii chinurile pe care trebuie sa le fi cunoscut cnd s-a despartit de animalitate, renegnd-o ? n arta si n toate, comentatorul e de obicei mai avizat si mai lucid dect cel comentat. Acesta e avantajul asasinului fata de victima. Daca uaca nu-mi reneg originile e pentru ca e mai bine, n definitiv, sa nu fii absolut nimic dect aparenta a ceva. Sa aducem multumiri zeilor, care nu tin pe nimeni n vi ata cu forta." Kili^^ m. Seneca (al carui stil, dupa parerea lui Caligula, e lip sit de liant) e deschis catre esential, si asta nu att din pricina afilierii lui la stoicism, ct a exilului sau de opt ani n Corsica, deosebit de salbatica n acea v reme. Aceasta ncercare a conferit unui spirit frivol o dimensiune pe care, n mod n ormal, n-ar fi dobndit-o. Ea l-a scutit de ajutorul unei boli. Clipa aceasta, nca a mea, iat-o scurgndu-se, sca-pndu-mi, iat-o risipita. Ma voi expune urmatoarei ? Ma hotarasc: e aici, mi apartine, si e deja departe. Sa fabrici trecut, de dimine ata pna seara! Dupa ce a ncercat, fara efect, totul n directia misticilor, nu i-a m ai ramas dect o solutie: sa se cufunde n ntelepciune... De cum ti pui ntrebari asa-zi s filozofice si ntrebuintezi inevitabilul jargon, iei un aer superior, agresiv, s i asta ntr-un domeniu n care, insolubilul fiind de rigoare, si modestia ar trebui sa fie la fel. Aceasta anomalie nu e dect aparenta. Cu ct problemele pe care le ab ordezi snt mai importante, cu att ti pierzi mai mult capul: sfrsesti chiar prin a-ti atribui dimensiunile pe care le poseda ele. Daca orgoliul teologilor e nca si ma i insuportabil dect cel al filozofilor e pentru ca nu te ocupi de Dumnezeu fara u rmari grave: ajungi sa-ti arogi, fara voie, unele din atributele sale, pe cele m ai rele, se ntelege. 1 n armonie cu sine si cu lumea, spiritul se ofileste. El nflo reste la cea mai marunta contradictie. Gndirea nu e, n definitiv, dect valorificare a cinica a stingherelilor si necazurilor noastre. Trupul acesta, devotat odinioa ra, nu ma mai urmeaza, a ncetat sa-mi fie complice. Respins, tradat, dat la rebut , ce-as face daca vechi infirmitati n-ar veni, ca sa-mi dovedeasca loialitatea l or, sa-mi tina de urt la orice ora din zi si din noapte ? Oamenii distinsi" nu adu c inovatii n ce priveste limbajul. n asta exceleaza, dimpotriva, toti cei care improvizeaza din fanfaronada sau care se lfaie ntr-o trivialitate colorata de emotie . Snt firesti, traiesc direct din cuvinte. Sa fie oare geniul verbal apanajul loc urilor rau famate ? El necesita, n orice caz, un minimum de murdarie. Ar trebui s a ne marginim la un singur idiom si sa-i adhcim cunoasterea cu fiecare ocazie. Pe ntru un scriitor, sa flecareasca cu o portareasa e cu mult mai profitabil dect sa se ntretina cu un savant ntr-o limba straini. ..!,.,.iii :.->;; r-f.....ntusms 182 Cioran ... sentimentul ca esti totul si evidenta ca nu esti nimic", tntmplarea a facut sa dau, n tineretea mea, peste acest fragment de fraza. M-a tulburat. Tot c e simteam pe vremea aceea si tot ce trebuia sa simt mai urziu se gasea concentra t n acea extraordinara formula banala, sinteza a cresterii si esecului, a extazul ui si impasului. Cel mai adesea, o revelatie se iveste nu dintr-un paradox, ci d intr-un truism. * Poezia exclude calculul si premeditarea: e incom-pletitudine, presentiment, viitoare. Nici geometrie gnguritoare, nici nsiruire de adjective ane mice. Sntem cu totii prea raniti si prea deceptionati, prea istoviti si prea cruz i n oboseala noastra ca sa mai pretuim mestesugul. Nu te poti lipsi de ideea de p rogres, si totusi nu merita sa zabovesti asupra ei. E ca si cu sensul" vietii. Tr

ebuie ca viata sa aiba unul. Dar exista vreunul care, la o cercetare mai atenta, nu se vadeste derizoriu ? Arbori masacrati. Rasar case. Mutre, mutre pretutin-' deni. Omul se extinde. Omul e cancerul pamntului... Ideea de fatalitate are ceva seducator si voluptuos: tine de cald. - v: > > Despre neajunsul de a te fi nAscu t 183 va Un troglodit care va fi strabatut toate gradele dezgustului ... Placere a de a te calomnia pretuieste mult mai mult dect aceea de a fi calomniat. Cunosc mai bine ca oricine pericolul de a te fi nascut nsetat de toate. Un dar otravit, o razbunare a Providentei, ncarcat astfel, nu puteam ajunge nicaieri, n plan spiri tual, se ntelege, singurul care are importanta. Deloc ntmplator, esecul mi se confu nda cu esenta mea. Misticii si operele lor complete". Cnd te adresezi lui Dumnezeu , si numai lui Dumnezeu, cum pretind ei, ar trebui sa te feresti sa scrii. Dumne zeu nu citeste... De fiecare data cnd ma gndesc la esential, cred ca-l ntrezaresc n tacere sau explozie, n stupoare sau strigat. Niciodata n cuvnt. Cnd stai si te gndest i ct e ziua de lunga la inoportunitatea nasterii, tot ce planuiesti si tot ce fac i pare ikji"'ii4i.f meschin si frivol. Esti ca un nebun care, vindecat, n-ar face dect sa se gndeasca la criza prin care a trecut, la himera" din care iese; s-ar nto arce la ea fara ncetare, astfel ca vindecarea nu i-ar fi de nici un folos. Despre neajunsul de a te fi nAscut 185 obiect. E ceea ce facem n fata de ce-urilor copi ilor. Zmbim, fiindca nici un raspuns nu e de conceput, fiindca raspunsul ar fi si mai lipsit de sens dect ntrebarea. Copiii nu accepta pentru nici un lucru o limit a; vor totdeauna sa priveasca dincolo, sa vada ce e mai departe? Dar nu exista m ai departe. Nirvana e o limita, limita. E eliberare, impas suprem... Omul a porn it-o cu sthgul. Patania din paradis a fost prima consecinta a acestui fapt Restul trebuia sa urmeze. Nu voi ntelege niciodata cum poti trai stiind ca nu esti maca r! nemuritor. Fiinta ideala ? Un nger pustiit de umor. Existenta, e sigur, putea sa mai prezinte atractie nainte de aparitia vacarmului, sa zicem nainte de neoliti c. Pe cnd omul care va sti sa ne descotoroseasca de toti oamenii ? n zadar ti spui ca n-ar trebui sa depasesti n longevitate un copil nascut-mort; n loc sa speli put ina cu prima ocazie, te cramponezi, cu forta unui alienat, de o zi n plus. Cnd, n u rma unui sir de ntrebari despre dorinta, dezgust si seninatate, Buddha e ntrebat: C are e scopul, sensul ultim al nirvanei ?*, el nu raspunde. Zmbeste. S-a tot comen tat acest zmbet, n loc sa se vada n el o reactie fireasca n fata unei ntrebari fara L uciditatea nu-ti extirpa dorinta de a trai, mai e mult pna la asta, ea te face nu mai nepotrivit pentru viata. Dumnezeu: o boala de care te crezi vindecat pentru ca nu mai moare nimeni din- cauza ei. Inconstienta e taina, principiul vital" al vietii.... E unicul recurs mpotriva eului, mpotriva raului de a fi individualizat, mpotriva efectului subrezitor al starii de constienta; stare att de redutabila, a tt de dificil de nfruntat, nct ar trebui sa fie rezervata doar atletilor. Orice reusita, oricum s-ar rndui, are drept consecinta o secatuire interioara. Ea ne face sa uitam ce sntem, ne priveaza de supliciul propriilor limite. Nu m-am c onsiderat niciodata o fiinta. Ci un non-cetatean, un marginal, un nimic absolut care nu exista dect din excesul, din supraabundenta propriului neant. Sa fi naufr agiat undeva ntre epigrama si suspin! Suferinta ti deschide ochii, te ajuta sa vez i lucruri pe care altminteri nu le-ai fi sesizat. Ea nu e asadar de folos dect n c unoastere, si, n afara de asta, nu slujeste dect la nveninarea existentei. Ceea ce, n treacat fie spus, nlesneste tot cunoasterea. Despre neajunsul de a te fi nAscut 187 A suferit, deci a nteles." E tot ce poti spune despre o victima a bolii, a ne dreptatii sau a oricarei forme de nenorocire. Suferinta nu face pe nimeni mai bu n (n afara celor care erau buni mai dinainte), e uitata asa cum snt uitate toate l ucrurile, nu intra n patrimoniul omenirii", nici nu dainuie n vreun fel, ci se pier de asa cum se pierde totul. nca o data, ea nu slujeste dect ca sa deschidem ochii. Omul a spus ce-avea de spus. Ar trebui acum sa se odihneasca. Nu accepta asta s i, cu toate ca a intrat n faza de supravietuire, se agita ca si cum s-ar gasi n pr agul unei existente mirobolante. Strigatul n-are nteles dect ntr-un univers creat. Daca nu exista n el un creator, ce sens are sa atragi atentia asupra ta ? Ajuns n P lace de la Concorde, gndul meu era sa ma sinucid." Nimic, din toata literatura fr anceza, nu m-a obsedat att. n toate, nu conteaza dect punctul de plecare si dez-nod amntul, facerea si desfacerea. Calea catre existenta ^tp'f;t(!: If.:;;!11;:1:!1".

:!11 f Pvrp ______t_ ..< & opxratia, SUIlUl, n vreme ce existenta ca atare nu e dect un loc unde te sufoci. Pe masura ce trece timpul, ma conving ca primii mei ani a u fost un paradis. Dar probabil ca ma nsel. Daca va fi existat vreodata paradis, ar trebui sa-l caut nainte de orice vrsta. Regula de aur: sa lasi o imagine de sin e incompleta. Cu ct omul e mai om, cu att pierde din realitate: e pretul pe care t rebuie sa-l plateasca pentru natura lui distincta. Daca ar reusi sa mearga pna la limita singularitatii sale si sa devina om la modul total, absolut, n-ar mai av ea n el nimic care sa aminteasca de vreo forma de existenta, oricare ar fi aceast a. Mutenia n fata hotarrilor destinului, redescoperirea, dupa secole de ruga tunat oare, a anticului Taci, iata ce ar trebui sa ne impunem, iata lupta noastra, dac a totusi acest cuvnt e potrivit cnd e vorba de o n-frngere prevazuta si acceptata. D espre neajunsul de a te fi nAscut 189 Orice reusita e dezonoranta: nu-ti revii n iciodata, n propriii ochi, se-ntelege. Chinurile adevarului despre propria-ti per soana snt dincolo de ceea ce poti suporta. Ct e de plns cel care nu se mai minte si ngur (daca cumva o asemenea fiinta exista)! Nu-i voi mai citi pe ntelepti. Mi-au facut prea mult rau. Ar fi trebuit sa ma las n voia instinctelor, sa-mi las nebun ia sa se afirme. Am facut exact contrariul, mi-am pus masca ratiunii, iar masca a sfrsit prin a se substitui chipului si prin a uzurpa restul. n momentele mele de megalomanie, mi spun ca e imposibil ca diagnosticele pe care le dau sa fie erona te, ca nam dect sa rabd, sa astept pna la sfrsit, pna la venirea ultimului om, unica fiinta capabila sa-mi dea dreptate... Ideea ca ar fi fost mai bine sa nu fi exi stat niciodata e dintr-acelea care ntlnesc cea mai mare mpotrivire. Fiecare, incapa bil sa se priveasca altfel dect dinspre fa \ interior, se crede necesar, ba chiar indispensabil, fiecare se considera si se percepe ca pe o realitate absoluta, c a pe un ntreg, ca ntregul. Din clipa n care te identifici ntru totul cu propria fiin ta, reactionezi ca Dumnezeu, esti Dumnezeu. Numai cnd traiesti n acelasi timp naunt rul si n afara propriei persoane poti sa concepi cu toata seninatatea ca ar fi fo st preferabil ca accidentul care sntem sa nu se fi produs niciodata. Daca mi-as u rma pornirea naturala, as arunca totul n aer. Si pentru ca n-am curajul s-o urmez , drept pedeapsa ma straduiesc sa ma abrutizez sub influenta celor care si-au ga sit linistea. Un scriitor nu ne-a marcat pentru ca l-am citit cu asiduitate, ci pentru ca ne-am gndit la el mai mult dect de obicei. Nu i-am adncit n mod deosebit n ici pe Baudelaire, nici pe Pascal, dar m-ara tot gndit la slabiciunile lor, care m-au ntovarasit pretutindeni, la fel de statornic ca ale mele. La orice vrsta, sem ne mai mult sau mai putin clare ne avertizeaza ca e vremea s-o luam din loc. Ezi tam, amnam, convinsi ca, o data cu batrnetea, aceste semne vor deveni aut de limpe zi, nct ar fi necuviincios sa Despre neajunsul de a te fi nAscut 191 mai sovim. Limpezi snt ntr-adevar, numai ca nu mai avem destula energie ca sa d ucem la bun sfrsit unicul act decent pe care-l poate savrsi un om viu. Numele unei vedete, celebra n copilaria mea, mi vine pe neasteptate n minte. Cine-si mai aduce aminte de ea ? Cu mult mai mult dect o meditatie filozofica, detalii de acest so i ne dezvaluie revoltatoarea realitate si irealitate a timpului. Daca reusim sa rezistam orice-ar fi e pentru ca defectele noastre snt att de variate si de contra dictorii, nct se anuleaza reciproc. Singurele momente la care ma gndesc consolat snt cele n care am dorit sa nu nsemn nimic pentru nimeni, n care am rosit la gndul de a lasa cea mai mica urma n memoria oricui ar fi... Conditie indispensabila pentru desavrsirea spirituala: sa fi mizat ntotdeauna gresit... 192 Cioran Daca dorim sa vedem micsorndu-se numarul deceptiilor sau furiilor noastre, e necesar, n orice mpr ejurare, sa ne aducem aminte ca sntem aici ca sa ne facem nefericiti unii pe alti i, sa te ridici mpotriva acestei stari de lucruri nsemnnd sa subminezi nsusi temeiul vietii n comun. O boala nu ne apartine cu adevarat dect ncepnd din momentul n care n i se spune numele ei, n care ni se pune streangul de gt... Toate gndurile mele snt nd reptate spre resemnare, si, cu toate acestea, nu trece o zi n care sa nu coc vreu n ultimatum la adresa lui Dumnezeu sau a oricui. Cnd fiecare va fi nteles ca naste rea e o nfrngere, existenta, n sfrsit suportabila, se va nfatisa ca ziua care urmeaza unei capitulari, ca usurarea si mpacarea nvinsului. Atta timp ct credeam n Diavol, t ot ce se ntmpla era inteligibil si clar; de cnd nu mai credem, trebuie, n legatura c u fiece eveniment, sa cautam o explicatie noua, pe ct de laborioasa pe att de arbi

trara, care intriga pe toata lumea si nu satisface pe nimeni. Despre neajunsul d e a te fi nAscut Nu urmarim totdeauna Adevarul; dar cnd l cautam cu sete, cu viole nta, urm tot ce nseamna exprimare, tot ce scoate n fata cuvinte si forme, toate min ciunile nobile, si mai ndepartate de adevar dect cele vulgare. Nu e real dect ceea ce-si are obrsia n emotie sau cinism. Tot restul e talent". Vitalitatea si refuzul merg mpreuna. ngaduinta, semn de slabiciune, anuleaza rsul, caci se nclina n fata tut uror formelor de neasemanare. Neplacerile fiziologice ne ajuta sa privim viitoru l cu ncredere: ele ne scutesc de prea multa bataie de cap, fac totul ca nici unul din proiectele noastre de perspectiva sa n-aiba timp sa ne epuizeze toate dispo nibilitatile de energie. Imperiul se clatina, barbarii se pusesera n miscare... C e sa faci, dect sa evadezi din veac ? Fericite vremuri n care aveai unde sa fugi, n care spatiile solitare erau accesibile si primitoare! Am fost deposedati de tot , chiar si de pustiu. 194 Cioran Despre neajunsul de a te fi nAscut 195 Pentru c el care a deprins obisnuinta suparatoare de a demasca aparentele, eveniment si n entelegere snt sinonime. Sa mergi la esenta nseamna sa abandonezi partea, sa te rec unosti nvins. X are probabil dreptate sa se compare cu un vulcan", dar n-are drept ate cnd intra n detalii. Cei saraci, prin faptul ca se gndesc la bani, si se gndesc tot timpul, ajung sa piarda avantajele spirituale ale nonposesiei si sa decada l a fel de mult ca si cei bogati. Vechii greci considerau psihicul aer si nimic al tceva, vnt la urma urmei sau, cel mai bine, abur, si le dai cu placere dreptate o ri de cte ori esti satul sa scormonesti n propriul eu sau n al celorlalti, n cautare de profunzimi neasteptate si, daca e posibil, suspecte. Sa mergi ntr-o padure pr intre doua siruri de ferigi transfigurate de toamna, iata un triumf! Ce snt pe lng a asta adeziunile si ovatiile ? Sa-ti denigrezi familia, s-o tratezi cu dispret, s-o faci una cu pamntul, sa-ti nvinuiesti stramosii, sa-ti nfrunti radacinile, sati anulezi obrsia, sa te pedepsesti pentru origini..., sa-i blestemi pe toti aces ti nealesi, stirpe marunta, oarecare, sfsiata ntre impostura si elegie, si a carei unica misiune e sa n-aiba curaj... Anulndu-mi toate legaturile, ar trebui sa am un sentiment de libertate. Am ntr-adevar unul, att de puternic nct mi-e teama sa ma bucur de el. Cnd obiceiul de a privi n fata lucrurile tinde catre manie, l deplngi p e nebunul care ai fost si nu mai esti. I Ultima treapta catre indiferenta e nimicirea ideii nsesi de indiferenta. .-Ji ,:> XI Cineva pe care-l asezam foarte sus ne devine mai apropiat cnd savrseste o fapta nedemna de el. Prin aceasta, ne scuteste de calvarul veneratiei. Si numai din a cel moment simtim fata de el o reala afectiune. Nimic nu ntrece n gravitate mojici ile si grosolaniile pe care le savrsim din timiditate. n fata Nilului si Piramidel or, Flaubert nu se gn-dea, dupa cum afirma un martor, dect la Normandia, la obicei urile si privelistile viitoarei Doamne Bovary. Nimic nu parea sa existe pentru e l n afara de ea. Sa imaginezi nseamna sa te restrngi, sa elimini: fara o capacitate extraordinara de refuz, nici un proiect, nici o opera, nici un mijloc de a real iza ceva. Ceea ce seamana de aproape sau de departe cu o victorie mi se pare att de dezonorabil, rict nu pot s-o Despre neajunsul de a te fi nAscut 197 combat, n or ice mprejurare, dect cu hotarrea ferma de a fi n dezavantaj. Am depasit stadiul n car e aveau importanta fiintele, si nu vad nici o ratiune sa lupt n universurile cuno scute. Filozofia nu se preda dect n agora, ntr-o gradina sau acasa. Catedra e mormnt ul filozofului, moartea oricarei gndiri vii, catedra e spiritul n doliu. Faptul ca pot nca dori dovedeste ca n-am o perceptie exacta a realitatii, ca bat cmpii, ca ma gasesc la mii de leghe de Adevar. Omul, citim n Dhamma-pada, nu e victima dorin tei dect pentru ca nu vede lucrurile asa cum snt." Tremuram de furie: onoarea mea era n joc. Orele treceau, se apropiau zorii. Sa-mi stric, din pricina unei bagate le, noaptea ? Degeaba ncercam sa minimalizez incidentul, argumentele pe care le n ascoceam ca sa ma domolesc ramneau fara efect. Au ndraznit sa-mi faca asta! Eram p e punctul de a deschide fereastra si de a urla ca un nebun furios, cnd imaginea p lanetei noastre nvrtindu-se ca un titirez a pus dintr-o data stapnire pe mintea mea . Furia mi s-a potolit pe data. Moartea nu e pe de-a-ntregul inutila. Tocmai datorita ei ne va fi dat, poate, sa redobndim totusi rastimpul de dinainte de nastere, unicul nostru spatiu... Cta dr

eptate aveau odinioara oamenii sa nceapa ziua cu o rugaciune, cu o chemare n ajuto r! Nestiind cui sa ne adresam, vom sfrsi prin a ne prosterna n fata celei dinti div initati smintite. Constiinta acuta de a poseda un trup, asta e lipsa sanatatii. ... Ca si cum ai spune ca n-am fost sanatos niciodata. Totul e nselatorie, am sti ut-o dintotdeauna; cu toate acestea, certitudinea aceasta nu mi-a adus nici o al inare, cu exceptia momentelor n care mi-era acut prezenta n minte... Perceptia pre caritatii ridicata la rangul de viziune, de experienta mistica. Despre neajunsul de a te fi nascut 199 Singurul chip de a ndura o nfrngere dupa alta e sa-ti placa n sasi ideea de nfrngere. Daca ajungi la asta, nu mai exista surprize: esti deasupra a tot ce se ntmpla, esti o victima invincibila. n senzatiile de durere foarte inte nse, cu mult mai mult dect n cele usoare, te controlezi, te dedublezi, rmi n afara ta , chiar daca gemi sau urli. Tot ce se nvecineaza cu suferinta trezeste n fiecare p sihologul, curiosul, ca si experimentatorul: vrei sa vezi pna unde poti merge n in tolerabil. Ce e nedreptatea pe lnga boala ? E adevarat ca poti socoti nedrept fap tul de a fi bolnav. De altfel, asa reactioneaza fiecare, fara sa se sinchiseasca sa stie daca are sau nu dreptate. Boala este: nimic mai real dect ea. Daca o dec lari nedreapta, trebuie sa procedezi n acelasi fel cu existenta nsasi, sa vorbesti despre nedreptatea de a exista. Creatia, asa cum era, nu valora prea mult; repa rata de mntuiala, valoreaza si mai putin. De ce n-am lasat-o n autenticitatea, n nu litatea ei primara! *'* im. 200 Cioran ntelegem de ce Mesia care trebuie sa vina, cel adevarat, ntrzie sa apara. Sarcina care-l asteapta nu e usoara: cum ar putea sa procedeze ca sa scape omenirea de mania mai binelui ? Chd, furios ca te-ai obi snuit prea mult cu tine nsuti, ncepi sa te detesti, ti dai imediat seama ca e mai r au ca nainte, ca a te ur ntareste si mai mult legaturile cu tine nsuti. Nu-l ntrerup, l las sa cntareasca meritele fiecaruia, astept sa ma execute... Lipsa lui de ntele gere fata de fiinte e uluitoare. n acelasi timp subtil si candid, el va evalueaza ca si cum ati fi o entitate sau o categorie. Timpul neavnd nici o influenta asupra lui, nu poate admite ca n-am nici o legatura cu ce ea ce apara el, ca nimic din ce proslaveste nu ma priveste. Dialogul devine fara obiect cu cineva care fuge de trecerea anilor. Le cer celor la care tin sa-mi f aca favoarea de a mbatrni. Tracul fata de orice, fata de plin si de gol deopotriva . Tracul originar... Despre neajunsul de a te fi nascut 201 Dumnezeu este, chiar daca nu este. D. e incapabil sa asimileze Raul. i constata existenta, dar nu-l p oate ngloba n gndirea sa. Chiar de-ar scapa din infern nu s-ar observa, n asa masura e, n tot ce spune, mai presus de ceea ce-i dauneaza. n van am cauta n ideile sale cea mai mica urma din ncercarile pe care le-a suferit. Din vreme-n vreme are refl exe, numai reflexe, de om ranit. Refractar la negativ, el nu-si da seama ca tot ce posedam nu-i dect un capital de nefiinta. Cu toate acestea, cteva din actiunile sale dezvaluie un spirit demonic. Demonic fara s-o stie. E un distrugator pe ca re Binele l ntuneca si sterilizeaza. Curiozitatea de a-ti evalua progresele n ce pr iveste decaderea e singurul argument pe care-l ai ca sa naintezi n vrsta. Te credea i ajuns la limita, te gndeai ca orizontul era nchis pentru totdeauna, te tnguiai, t e lasai prada descurajarii. Si apoi ti dai seama ca poti cadea si mai jos, ca exi sta lucruri noi, ca nu e pierduta orice speranta, ca e posibil sa te mai afunzi putin si sa nlaturi astfel pericolul de a ncremeni, de a te scleroza... Viata nu pa re un lucru bun dect nebunului", i placea sa spuna, acum douazeci si trei de secol e, lui Hegesias, filozof din Cyrenaica, de la care aproape ca nu ne ramne dect ace asta fraza... Daca exista o opera care mi-ar placea sa fie reinventata e chiar a lui. Nimeni nu se apropie de conditia nteleptului daca n-are marele noroc sa fie uitat nca din viata. Sa gndesti nseamna sa subminezi, sa te subminezi. Sa actionez i are drept consecinta mai putine riscuri, pentru ca actiunea umple spatiul dint re lucruri si noi, n vreme ce reflectia l mareste n mod primejdios. ... Atta timp ct ma dedic unui exercitiu fizic, unei munci manuale, snt fericit, satisfacut pe dep lin; ndata ce ma opresc, ma apuca o ameteala neplacuta si nu ma mai gndesc dect s-o sterg pentru totdeauna. n punctul cel mai profund din noi, cnd dai de fund si pip ai abisul, esti ravasit pe neasteptate reactie de aparare sau orgoliu ridicol de sentimentul de a-i fi superior lui Dumnezeu. Latura grandioasa si impura a ispi tei de-a o sfrsi. O emisiune despre lupi, cu tipuri de urlete. Ce limbaj ! Nu exi

sta ceva mai sfsietor. N-am sa-l uit niciodata, simi va fi de ajuns, n viitor, n cl ipele de prea mare singuratate, sa mi-l amintesc cu claritate, ca sa capat senti mentul ca apartin unei comunitati. Despre neajunsul de a te fi nascut 203 ncepnd d in momentul n care nfrngerea era previzibila, Hitler nu mai vorbea dect de victorie. Credea n ea se comporta, n orice caz, ca si cum ar fi crezut si a ramas claustrat pna la capat n optimismul sau, n credinta sa. Totul se prabusea n jurul lui, fiecar e zi aducea sperantelor lui o dezmintire, dar, continund sa mizeze pe imposibil, facndu-si iluzii asa cum numai incurabilii o pot face, a avut puterea sa mearga pn a la capat, sa nascoceasca grozavie dupa grozavie, si sa continue dincolo de pro pria-i nebunie, chiar dincolo de propriu-i destin. Astfel ca putem spune despre el despre el, cel care a ratat totul ca s-a realizat mai bine dect oricare alt mu ritor. Dupa mine, potopul" e deviza nemarturisita a oricui: daca ngaduim ca altii sa ne supravietuiasca, e cu speranta ca vor fi pedepsiti pentru asta. Un zoolog care, n Africa, a cercetat de aproape gorilele, se mira de monotonia vietii lor s i de inactivitatea lor aproape totala. Ore n sir n care nu fac nimic ... Nu cunosc , asadar, plictiseala ? Aceasta ntrebare apartine ntr-adevar unui om, unei maimute ocupate. Departe de a evita monotonia, animalele o cauta, si de nimic nu se tem mai tare dect de a o vedea lund sfrsit. Caci ea nu ia sfrsit dect pentru a fi nlocuit a de teama, cauza oricarei agitatii. 204 Cioran Inactivitatea e divina. Cu toate acestea, tocmai mpotriva ei s-a ridicat omul. Numai el, n natura, e incapabil sa n dure monotonia, numai el si doreste cu orice pret sa se ntmple ceva, orice. Prin ac easta, se arata nedemn de stramosul sau: nevoia de noutate e atitudinea unei gor ile aflate pe cai gresite. Ne apropiem din ce n ce mai mult de Irespirabil. Ond v om ajunge acolo, va fi Ziua cea mare. Nu sntem, vai, dect n ajunul ei. O natiune nu atinge suprematia si nu o pastreaza dect atta timp ct accepta conventii necesar in epte si ct e nfeudata prejudecatilor, fara sa le considere ca atare. ndata ce le sp une pe nume, totul e demascat, totul e compromis. Sa vrei sa domini, sa joci un rol, sa faci legea nu merge fara o puternica doza de stupiditate: istoria, n esen ta ei, e stupida... Ea merge mai departe, nainteaza pentru ca natiunile se descotorosesc f iecare la rndul ei de prejudecati. Daca s-ar debarasa de ele n acelasi timp, n-ar mai exista dect o preafericita dezagregare universala. Nu poti trai fara temeiuri . Eu nu mai am temeiuri, si traiesc. Despre neajunsul de a te fi nAscut ltlilU, ii Ui. .!. 205 Eram perfect sanatos, ma simteam mai bine ca niciodata. Dintr-o dat a, m-a cuprins un frig pentru care mi s-a parut evident ca nu exista leac. Ce mi se ntmpla ? Nu era totusi pentru prima oara cnd eram cuprins de o asemenea senzati e. Dar nainte o suportam fara sa ncerc s-o-nteleg. De data aceasta, voiam sa aflu, si numaidect. Am respins o ipoteza dupa alta: nu putea sa fie vorba de boala. Ni ci macar umbra unui simptom de care sa ma agat. Ce era de facut ? Eram n plina de ruta, incapabil sa gasesc macar un simulacru de explicatie, cnd mi-a venit ideea si asta a fost o adevarata usurare ca nu era vorba acolo dect de o versiune a mar elui, ultimului frig, ca era pur si simplu el care se pregatea, care facea o rep etitie... n paradis, lucrurile si fiintele, mpresurate din toate partile de lumina , nu arunca umbra. Mai bine zis, snt lipsite de realitate, ca tot ce e neatins de ntuneric si renegat de moarte. Primele noastre intuitii snt cele adevarate. Ceea ce gndeam despre o gramada de lucruri n prima tinerete mi se pare din ce n ce mai nd reptatit si, dupa attea rataciri si ocoluri, ma ntorc acum la asta, ndurerat ca am putut sa-mi cladesc existenta pe ruina acelor evidente. '-:.- JB Nu-mi amintesc de un loc pe unde am trecut dect daca am avut norocul sa cunosc acolo vreo depresiu ne morala provocata de griduri negre. La blci, n fata mascariciului care se strmba, racnea, se ostenea, mi spuneam ca-si face datoria, n vreme ce eu ma eschivam de la a mea. Sa te faci cunoscut, sa muncesti, n orice domeniu, e opera unui fanatic m ai mult sau mai putin ascuns. Daca nu te socotesti investit cu o menire, e greu sa existi; sa actionezi, imposibil. Certitudinea ca nu exista mhtuire e o forma d e mn-tuire, e chiar mntuirea. Pornind din acest punct, poti la fel de bine sa-si o rganizezi propria-ti viata, ca si sa construiesti o filozofie a istoriei. Insolu bilul ca solutie, ca unica salvare... Propriile infirmitati mi-au irosit existen ta, dar tocmai datorita lor exist, mi nchipui ca exist. Despre neajunsul de a te f

i nascut 207 Omul nu-mi strneste interesul dect de cnd nu mai crede n el nsusi. Atta t imp ct era n plina ascensiune, nu merita dect indiferenta. Acum provoaca un sentime nt nou, o simpatie speciala: aversiunea nduiosata. n zadar m-am eliberat de attea s uperstitii si lanturi, nu pot sa ma consider mntuit, rupt de toate. Nebunia renun tarii, care a supravietuit celorlalte patimi, refuza sa ma paraseasca: ma istove ste, staruie, mi cere continuu sa renunt. Dar la ce ? Ce-mi ramne de respins ? Ma n treb. Rolul meu s-a terminat, cursul vietii e gata, si totusi nimic n viata mea n u s-a schimbat, snt n acelasi loc, trebuie sa renunt mereu si de-a pururi. XII Nu exista postura mai falsa dect ca ai nteles si ca mai rami n viata. Cnd examinezi la r ece ratia de durata acordata fiecaruia, ea pare tot att de ndestulatoare, pe ct de derizorie, fie ca se ntinde pe o zi sau pe un secol. Mi-am trait traiul." Nu exist a expresie pe care s-o poti profera mai potrivit n orice moment al vietii, inclus iv n primul. Moartea e salvarea celor care vor fi avut gustul si darul esecului, e rasplata tuturor celor care n-au reusit, n-au tinut sa reuseasca... Ea le da d reptate, e triumful lor. n schimb, pentru ceilalti, pentru cei care au tras din g reu ca sa reuseasca si care au reusit, ce rusine, ce palma! Un calugar din Egipt , dupa cincisprezece ani de izolare completa, a primit de la rudele si prietenii sai Despre neajunsul de a te fi nascut 209 un ntreg pachet de scrisori. Nu le-a deschis, le-a aruncat n foc, ca sa scape de agresiunea amintirilor. Nu poti ramne n comuniune cu tine nsuti si cu gndurile tale daca le ngadui strigoilor sa se arate, sa bntuie. Pustiul nu nseamna att o viata noua, ct moartea trecutului : ai evadat, n sfrsit, din propria-ti istorie. n lume, nu mai putin dect n pustnicie, scrisorile p e care le scrii, ca si cele pe care le primesti atesta ca esti ncatusat, ca n-ai rupt nici o legatura, ca nu esti dect un sclav si ca meriti sa fii asa. Un pic de rabdare, si va veni momentul cnd nimic nu va mai fi posibil, cnd omenirea, ncoltit a-n ea nsasi, nu va mai putea face, n nici o directie, nici un pas mai mult. Chiar daca reusim sa ne imaginam n mare acest spectacol fara precedent, am dori totusi detalii... Si ne e teama mai ales sa nu lipsim de la sarbatoare, sa nu mai fim n deajuns de tineri ca sa avem norocul sa asistam la ea. Fie ca iese din gura unui bacan, fie a unui filozof, cuvntul existenta, att de minunat, att de tentant, att d e bogat n semnificatii n aparenta, nu nseamna n fond absolut nimic. E de necrezut ca un spirit cu judecata l-ar putea ntrebuinta n vreo ocazie. n picioare, n toiul noptii, ma nvrteam prin camera cu certit udinea ca snt un ales si un nelegiuit, ndoit privilegiu, firesc pentru cel ce vegh eaza, revoltator sau de nenteles pentru prizonierii logicii diurne. Nu-i e dat or icui sa fi avut o copilarie nefericita. A mea a fost mai mult dect fericita. A fo st ncoronata. Nu gasesc calificativ mai potrivit ca sa indic ce avea ea mai maret , pna si n suferinta. Asta trebuia sa se plateasca, nu putea ramne nepedepsita. Dac a-mi place atta corespondenta lui Dostoievski e pentru ca acolo nu e vorba dect de boala si de bani, unice subiecte arzatoare". Tot restul nu e dect nflorituri si ta lmes-balmes. Despre neajunsul de a te fi nascut 211 Exista si din cei care iau t impul nsusi drept unitate, si care se ridica uneori deasupra lui: pentru ei, ce m unca, ce proiect merita luat n serios ? Cel care vede prea departe, cel care e co ntemporanul oricarui viitor, nu mai poate sa se agite, nici chiar sa mai faca vr eo miscare... Gndul precaritatii ma ntovaraseste n orice ocazie: punnd, n dimineata a sta, o scrisoare la posta, mi spuneam ca ea era adresata unui muritor. O singura experienta absoluta, legata de orice, si faci, n propriii tai ochi, figura de sup ravietuitor. Am trait ntotdeauna cu constiinta neputintei de a trai. Si ceea ce m i-a facut existenta suportabila e curiozitatea de a vedea cum aveam sa trec de l a un minut, de la o zi, de la un an la altul. n cinci sute de mii de ani Anglia v a fi, se pare, reacoperita n ntregime de apa. Daca as fi englez, as depune armele, ntrerupnd totul. Fiecare-si are unitatea lui de timp. Pentru unul, e ziua, saptamn a, luna sau anul; pentru altul, zece ani, ba chiar o suta... Aceste unitati, nca la scara omeneasca, snt potrivite oricarui proiect si oricarei munci. Prima condi tie ca sa devii sfnt e sa-ti placa pisalogii, sa suporti vizitele... Sa zglti oamen ii, sa-i trezesti din somn, desi stii ca prin asta savrsesti o crima si ca ar fi de o mie de ori mai bine sa-i lasi sa-si vada de treaba lor, pentru ca, de altfe l, chd se trezesc, n-ai nimic sa le propui... Port-Royal. n mijlocul acelei vegeta

tii, attea lupte si framntari din pricina ctorva nimicuri Orice credinta, dupa un a numit timp, pare fara rost si de nenteles, ca, de altfel, si credinta contrara, c are a distrus-o. Nu dainuie dect consternarea pe care au provocat-o si una, si ce alalta. Un biet individ care simte timpul, care-i e victima, care e excedat de e l, care nu percepe nimic altceva, care e timp n fiecare clipa stie ceea ce un met afizician sau un poet nu ghiceste dect prin mijlocirea unei prabusiri sau a unei minuni. Aceste mormaieli interioare care nu duc nicaieri, si n care esti limitat la starea de vulcan grotesc. Ori de cte ori snt apucat de un acces de furie, la nce put ma ntristez din cauza lui si ma dispretuiesc, apoi mi spun: ce noroc, ce sansa ! Snt nca n viata, fac nca parte dintre aceste naluci n carne si oase... Despre neaju nsul de a te fi nascut Telegrama pe care tocmai o primisem nu se mai sfrsea. Toat e ambitiile si toate lipsurile mele erau trecute acolo. Cutare ciudatenie, de-ab ia banuita de mine nsumi, era indicata, divulgata acolo. Ce fler si ce migala! La capatul interminabilului rechizitoriu, nici un indiciu, nici un semn care sa nga duie identificarea autorului. Cam cine-ar putea sa fie ? Si de ce aceasta graba si acest gest neobisnuit ? I s-a spus vreodata cuiva verde n fata ceva cu mai mul ta asprime, la suparare? De unde a aparut acest justitiar atotstiutor care nu cu teaza sa-si declare numele, acest las la curent cu toate tainele mele, acest inc hizitor care nu-mi acorda nici o circumstanta atenuanta, nici chiar pe aceea pe care i-o admitem celui mai inveterat dintre tortionari ? Si eu am putut sa cad n greseala, si eu am dreptul la putina indulgenta. Ma trag napoi din fata inventaru lui defectelor mele, mi pierd rasuflarea, nu mai pot sa suport aceasta defilare d e adevaruri... Blestemata telegrama! O rup, si ma trezesc... Sa ai pareri e inev itabil si firesc; sa ai convingeri, mai putin. Ori de cte ori ndlnesc pe cineva ca re are, ma ntreb ce defect al mintii lui, ce hiba l-a facut sa le dobndeasca. Orict de ndreptatita ar fi aceasta ntrebare, obiceiul pe care-l am de a mi-o pune mi str ica placerea conversatiei, mi da mustrari de constiinta, ma face odios n propriii mei ochi. 214 Cioran A fost o vreme n care scrisul mi se parea lucru mare. Dintre toate superstitiile mele, pe aceasta o consider cea mai compromitatoare si cea mai greu de explicat. Am abuzat de cuvhtul dezgust. Dar ce alt termen sa aleg pen tru a indica o stare n care exasperarea e nencetat temperata de plictiseala, iar p lictiseala de exasperare ? Toata seara, ncercnd sa-l explicam, am trecut n revista toate eufemismele care sa ne ngaduie sa nu pronuntam, n legatura cu el, cuvntul per fidie. Nu e perfid, e numai nesincer, diabolic de nesincer, si, n acelasi timp, n evinovat, naiv, ba chiar angelic. Sa ne imaginam, daca putem, un amestec ntre Ali osa si Smerdeakov. Cnd nu mai crezi n tine nsuti, ncetezi sa creezi sau sa polemizez i, ncetezi chiar sa-ti pui ntrebari sau sa raspunzi la ele, desi ar trebui sa se ntm ple invers, avnd n vedere ca tocmai din acel moment, eliberat de legaturi, esti capabil sa percepi adevarul, sa distingi ce e real de ceea ce nu este. Dar o data secata credinta n propriu-ti rol sau n propria-ti soarta, devii l ipsit de interes fata de tot, chiar fata de adevar", desi esti mai aproape de el ca niciodata. Despre neajunsul de a te fi nascut 215 n Paradis, n-as rezista nici un anotimp", nici macar o zi. Cum sa explic atunci nostalgia pe care o am fata d e el ? N-o explic, ea salasluieste n mine dintotdeauna, era n mine dinainte de min e. Oricine poate avea din cnd n cnd sentimentul ca doar un punct si o clipa snt ale lui; sa cunosti acest sentiment zi si noapte, ceas de ceas de fapt, e mai putin obisnuit si, tocmai pornind de la aceasta experienta, de la acest fapt, te ntorci catre nirvana sau catre sarcasm, sau spre amndoua deodata. Desi am jurat sa nu p acatuiesc niciodata mpotriva sfintei concizii, ramn totusi complicele cuvintelor, si, desi snt sedus de tacere, nu cutez sa patrund n ea, dau numai trcoale pe la per iferia ei. Gradul de adevar al unei religii ar trebui stabilit dupa ct de mult ca z face de Diavol: cu ct i acorda un loc mai deosebit, cu att dovedeste mai mult ca se preocupa de realitate, ca nu consimte la siretlicuri si minciuna, ca e serioa sa, ca tine mai degraba sa constate dect sa bata cmpii, sa aline. Nimic nu merita sa fie distrus, fara ndoiala pentru ca nimic nu merita sa fie creat. Asa te despr inzi de tot, de originar ca si de final, de nceput ca si de prabusire. Ca s-a spu s totul, ca nu mai e nimic de spus o stim, o simtim. Dar ceea ce simtim mai puti n e ca aceasta evidenta confera limbajului un statut straniu, chiar ngrijorator,

care-l elibereaza. Cuvintele snt n sfrsit salvate, pentru ca au ncetat sa traiasca. Imensul bine si imensul rau cu care ma voi fi ales din meditatiile mele asupra c onditiei mortilor. Incontestabilul avantaj de a mbatrni e acela de a putea cerceta de ndeaproape lenta si metodica degradare a organelor; ncep sa prie toate, unele ba tator la ochi, celelalte n mod discret. Se detaseaza de trup, asa cum trupul se d etaseaza de noi: ne scapa, fuge de noi, nu ne mai apartine. E un fugar pe care n u-l putem nici macar denunta, pentru ca nu se opreste nicaieri si nu se pune n se rviciul nimanui. Nu ma mai satur sa citesc despre pustnici, de preferinta despre cei de care s-a zis ca obosisera sa-l caute pe Dumnezeu". Snt fascinat de ratatii Pustiei. Despre neajunsul de a te fi nAscut 217 Daca, nu se stie cum, Rimbaud a r fi putut continua (ceea ce e totuna cu a ne imagina ce e dincolo de extraordin ar, un Nietzsche n plina putere creatoare dupa Ecce Homo), ar fi sfrsit prin a da n apoi, prin a se cuminti, prin a-si comenta izbucnirile, prin a le explica, prin a se explica. Sacrilegiu n toate cazurile, excesul de constiinta nefiind dect o fo rma de profanare. N-am aprofundat dect o singura idee, si anume ca tot ce realize aza omul se ntoarce n chip necesar mpotriva lui. Ideea nu e noua, dar am trait-o cu o forta de convingere, cu o ndrjire cu care nici fanatismul si nici delirul n-au avut de-a face. Nu exista martiriu, nu exista dezonoare pe care sa n-o ndur pentr u ea, si n-as da-o n schimbul nici unui alt adevar, al unei alte revelatii. Sa me rgi si mai departe dect Buddha, sa te ridici peste nirvana, sa nveti sa te lipsest i de ea..., sa nu mai fii oprit de nimic, nici macar de ideea de mntuire, s-o con sideri un simplu popas, o neplacere, o eclipsa... Slabiciunea mea pentru dinasti ile condamnate, pentru imperiile pe cale sa se prabuseasca, pentru regii Montezu ma dintotdeauna, pentru cei care cred n 218 Cioran semne, pentru cei care sufera si cei haituiti, pentru cei otraviti de ineluctaBU, pentru cei amenintati, cei s fisiati, pentru toti cei care-si asteapta calaul... Trec fara sa ma opresc prin fata mormntului acestui critic caruia i-am rumegat nenumarate vorbe veninoase. Nu ma opresc mai mult timp nici n fata aceluia al poetului care, n viata fiind, nu s -a gndit dect la disolutia sa finala. Ma urmaresc alte nume, nume de altundeva, le gate de o nvatatura nemiloasa si linistitoare, de o viziune facuta sa alunge din minte toate obsesiile, chiar si pe cele funebre. Nagarjuna, Candrakirti, Santide va , despicatori nepereche, dialecticieni munciti de obsesia mntuirii, acrobati si apostoli ai Vacuitatii..., pentru care, ntelepti ntre ntelepti, universul nu era d ect un cuvnt... n zadar urmaresc de attea toamne spectacolul acestor frunze att de gr abite sa cada, de fiecare data ncerc totusi aceeasi surpriza, n care frigul din spa te" ar birui de departe de n-ar fi revarsarea, n ultima clipa, a unei bucurii a c arei origine nu snt n stare s-o lamuresc. Exista momente n care, orict de departe ne -am gasi de orice credinta, nu ni-l imaginam dect pe Dumnezeu ca interlocutor. Sa ne adresam altcuiva ni Despre neajunsul de a te fi nAscut se pare o imposibilitate sau o nebunie. Singuratatea, n faza ei extrema, necesita o forma de conversatie, extrema si ea. Omul emana un miros special: dintre toat e animalele, numai el miroase a cadavru. Orele nu voiau sa treaca. Lumina zilei parea ndepartata, de neconceput. ntr-adevar, nu zorii zilei i asteptam, ci uitarea acestui timp ndaratnic ce refuza sa nainteze. Fericit, mi spuneam, condamnatul la m oarte care, n ajunul executiei, e cel putin sigur ca va petrece o noapte buna! Ma i fi-voi n stare sa ramn n picioare ? Am sa ma pravalesc ? Daca exista o senzatie i nteresanta, e chiar cea pe care ne-o da presimtirea epilepsiei. Oricine-si supra vietuieste se dispretuieste fara sa si-o marturiseasca, si uneori fara s-o stie. Cnd ai depasit vrsta revoltei, si nca te dezlantui, ti faci tie nsuti impresia unui Lucifer ramolit. Daca n-am purta stigmatele vietii, ct ar fi de usor sa te eschiv ezi si cum ar merge totul de la sine! Mai mult dect oricine, snt n stare sa iert de ndata. Pofta de a ma razbuna nu-mi vine dect trziu, prea trziu, n momentul n care ami ntirea insultei e pe punctul de a se sterge si n care, dupa ce incitarea la actiu ne devine aproape nula, nu-mi mai ramne dect sa-mi dezaprob bunele sentimente". Num ai n masura n care ai, n fiece clipa, de a face cu moartea ai ocazia sa ntrevezi pe ce nerozie se ntemeiaza orice existenta. La urma urmei, e absolut indiferent ca e sti ceva, ca esti chiar Dumnezeu. De asta, cu putina staruinta, am putea face sa se convinga aproape pe toata lumea. Dar atunci cum se face ca fiecare aspira la

un surplus de existenta, si ca nu exista nimeni care sa-si impuna sa coboare, s a descinda spre carenta ideala ? Potrivit unei credinte destul de raspndite la an umite populatii, mortii vorbesc aceeasi limba ca si cei Despre neajunsul de a te fi nascut 221 vii, cu diferenta ca pentru ei cuvintele au un sens opus sensului pe care-l aveau: mare nseamna mic, aproape departe, alb negru... La asta sa se r educa deci moartea ? Cu toate acestea, mai mult dect oricare inventie funebra, ac easta rasturnare completa a limbajului arata ce cuprinde moartea mai neobisnuit, mai uluitor... Vreau cu adevarat sa cred n viitorul omului, dar cum sa reusesti una ca asta cnd esti totusi n posesia tuturor facultatilor ? Ar fi nevoie pentru a sta de ruina lor aproape totala, cel putin! Un gnd care nu e tainic marcat de fat alitate e interschimbabil, nu face doi bani, nu e dect gnd... La Torino, la nceputu l crizei sale, Nietzsche se napustea fara ntrerupere catre oglinda, se privea, se ntorcea, se privea n ea din nou. n trenul care-l ducea la Basel, singurul lucru pe care-l cerea staruitor era tot o oglinda. Nu mai stia cine era, se cauta, si el , cel att de legat de ideea pastrarii propriei identitati, att de avid de sine, nu mai dispunea, ca sa se regaseasca, dect de cel mai grosolan, de cel mai jalnic d intre mijloace. 222 Cioran Nu cunosc pe nimeni mai inutil si mai inutilizabil ca mine. E un fapt pe care ar trebui sa-l accept pur si simplu, fara sa ma conside r ctusi de putin mndru pentru asta. Daca nu va fi asa, constiinta inutilitatii mel e nu-mi va servi la nimic. Despre neajunsul de a te fi nAscut 223 Sa spui: Totul e iluzoriu" nseamna sa te lasi prada iluziei, sa-i recunosti un nalt grad de reali tate, poate cel mai nalt, chiar daca ai vrea, dimpotriva, s-o discreditezi. Ce-i de facut ? Cel mai bine e sa ncetezi s-o proclami sau s-o denunti, sa i te supui gndindu-te la ea. E un obstacol pna si ideea care descalifica toate ideile. Orice cosmar ai avea, joci n el un rol, i esti protagonist, esti acolo cineva. Dezmosten itul triumfa n timpul noptii. Daca s-ar elimina visurile urte, ar exista revolutii n serie. Spaima n fata viitorului se grefeaza ntotdeauna pe dorinta de a simti ace asta spaima. Dintr-o data, m-am trezit singur n fata... Am simtit, n acea dupa-ami aza din copilaria mea, ca tocmai se produsese un eveniment foarte grav. A fost p rima mea alarma, primul indiciu, semnul prevestitor al constiintei. Pna atunci, n u fusesem dect o fiinta. ncepnd din acel moment, eram mai mult si mai putin dect ast a. Fiecare eu ncepe cu o fisura si o revelatie. Nastere si lant srit sinonime. Sa vezi lumina zilei nseamna sa vezi catuse... Daca am putea dormi douazeci si patru de ore din douazeci si patru, am regasi cu repeziciune marasmul primordial, bea titudinea lncezelii fara cusur de dinaintea Facerii visul oricarei constiinte exc edate de sine. Sa nu te nasti este, fara doar si poate, cea mai buna formula car e exista. Ea nu e, din nefericire, la ndemna nimanui. Nimeni n-a iubit mai mult ca mine aceasta lume si, cu toate acestea, daca mi-ar fi fost oferita pe tava, chi ar copil as fi exclamat: Prea trziu, prea trziu!" Ce aveti, ce s-a ndmplat ? N-am ni mic, n-am nimic, am facut o saritura n afara destinului meu, si nu mai stiu acum spre ce sa ma ntorc, spre ce sa fug... JiaJ/ii SJLil..;ii:;lL^

S-ar putea să vă placă și