Universitatea Al. I.

Cuza Iai Facultatea de Economie i Administrarea Afacerilor

Managementul riscurilor. Risk Management

Evaluarea riscurilor intr-o organizatie - identificare si estimare

Introducere
Evenimentele din ultimii ani, cum ar fi, inundatiile atat din Europa cat si din tara noastra, atacuri teroriste sau cutremurul din Haiti din 2010- toate ne fac sa intelegem importanta riscurilor si posibilitatea de a le identifica aparitia. Toti suntem expusi riscurilor in viata de zi cu zi, fie persoane, fie organizatii, fiecare intr-o masura mai mica sau mai mare. Impactul riscurilor se mareste de la an la an, iar daca se doreste prevenirea efectelor negative, atunci un prim pas este adoptarea unor mecanisme de evaluare a riscurilor. O strategie care ajuta la evaluarea si masurarea riscurilor este Managementul Riscurilor. Din multitudinea de definitii care exista pentru acest concept, am ales-o pe aceasta: Managementul riscurilor este un proces continuu de planificare, identificare, cuantificare, tratare si control al riscurilor, in scopul maximizarii potentialului de succes al oricarei activitati. (Department of Energy, SUA). Managementul riscurilor reprezinta un domeniu important pentru evolutia de succes a unei organizatii pe piata. Este esential sa se cunoasca factorii care pot favoriza atingerea obiectivelor unei firme si cei care pot impiedica realizarea strategiei acesteia. In acest caz, trebuie sa se ia masuri pentru prevenirea manifestarii factorilor de risc si pentru diminuarea consecintelor pe care le atrag, atunci cand nu au putut fi evitati.

Studiu de caz
Companiile se comporta diferit in fata riscului; lipsa unui comportament adecvat intr-o situatie riscanta a dus la aparitia unor etape care ar trebui respectate (etape ale managemetului riscurilor). Evaluarea riscurilor este una dintre aceste etape si cuprinde in principal doua activitati legate intre ele: identificarea si estimarea riscurilor. Riscurile trebuie, mai intai, identificate- este vorba despre: identificarea expunerilor - expunerea la risc a bunurilor unei organizatii (cladiri, utilaje,stocuri); - expunerea la risc a resurselor umane (accidente de munca, imbolnaviri, somaj); - expunerea la riscul de raspundere legala (rezultate din daunele pe care organizatia le provoaca tertilor) identificarea pericolelor la care aceasta este supusa - mediul natural (cutremure, inundatii); - mediul intern al firmei (unele activitati din procesul tehnologic pot cauza accidentarea muncitorilor sau deteriorarea mediului inconjurator); - mediul economic (inflatia, criza economica); - mediul socio-cultural (schimbarea in timp a valorilor, comportamentelor, miscari sociale, dificultatea de adaptare a unui muncitor sau manager la mediul socio-cultural al unei tarti straine); - mediul politico-legislativ (cresterea impozitelor, legi mai severe privind protectia mediului); - mediul cognitiv (exista riscul ca perceptia managerului asupra realitatii sa fie gresita). Actiunea de identificare a riscurilor nu are loc doar o singura data; aceasta implica o monitorizare continua a mediului organizational cu sopul a detecta riscurile existente dar si cele noi. Rapoartele privind pierderile si daunele pot fi folosite ulterior pentru a determina acele procese sau operatiuni care necesita corectii, pentru a masura performantele responsabililor din comapanie dar si pentru a-i motiva sa acorde o atentie mai mare problemelor ce tin de controlul pierderilor.

Identificarea riscurilor nu presupune numai analiza pierderilor care s-au produs deja, ci si sesizarea surselor de pericol care ar putea produce in viitor daune sau pierderi. Metode de identificare a riscurilor 1: Inspectia de risc prin observarea la fata locului a facilitatilor si operatiunilor intreprinderii, managerul de risc poate identifica o serie de expuneri la daune. Medota este utilizata si de societatile de asigurari. Prin aceata metoda se identifica acele compartimente din intreprindere in care se desfasoara activitati periculoase, bunurile si persoanele care nu se afla in conditii de siguranta, precum si cauzele posibile care au dus la aparitia acestor situatii. Interviul este realizat in cadrul unei inspectii. Desi nu sunt specialisti in managementul riscului, cei intervievati cunosc foarte multe lucruri despre compartimentele in care lucreaza, iar raspunsurile lor pot fi utile specialistului. Interlocutorii interviurilor pot fi si experti din exteriorul organizatiei(consultanti, economisti,contabili etc.) care pot identifica o serie de expuneri pe care specialistii din organizatie nu le-au observat. Chestionarul- spre deosebire de interviu, in chestionar intrebarile sunt prestabilite, standard. Scopul chestionarului este de a identifica toate categoriile de riscuri. De exemplu, chestinarele de risc sunt utilizate de bancile comerciale pentru a evalua gradul de risc aferent unui solicitant de credit, sau de societatile de valori mobiliare pentru determinarea tolerantei la risc a investitorilor. Analiza documentelor financiar-contabile ale intreprinderii - contin informatii despre bunurile pe care le detine intreprinderea si despre fluxurile materiale si financiare generate de activitatea acesteia ( ex. In analiza bilantului urmator este studiat fiecare cont si sunt indicate riscurile pe care le genereaza). Clasa de conturi Stocuri Titlu cont Materii prime si materiale - in depozitul firmei Expuneri

Incendiu, umezeala, cutremur, furt

transport de la depozit Accident rutier: rasturnare, coliziune spre fabrica proces de productie Accidentarea muncitorilor: taiere, strivire

Studiul daunelor anterioare- informatiile obtinute prin acest studiu ajuta la realizarea unor previziuni realiste privind severitatea si frecventa pierderilor si daunelor.

Nu este suficienta doar identificarea riscurilor deoarece nu sunt oferite informatii pentru clasificarea acestora in functie de importanta lor pentru companie. Aceasta clasificare este necesara deoarece ea va determina prioritatile in alocarea resurselor pentru controlul si finantarea riscurilor. Estimarea riscurilor presupune conceperea unor metode de cuantificare a importantei riscurilor pentru organizatie, precum si aplicarea lor pentru riscurile identificate. Exista doua dimensiuni ale expunerii la risc: frecventa si severitatea. Pentru evaluarea acestor dimensiuni managerul de risc are nevoie de informatii privid marimea si frecventa pierderilor inregistrate intr-o perioada, frecventa si marimea outputurilor negative si pozitive. Precizia estimarii depinde de cantitatea de informatii pe care o are managerul la dispozitie.
1

Anastasiei, B., Managementul riscului organizational, Editura Tehnopress, Iasi, 2004, pp. 39-41

O metoda folosita de multe ori pentru estimarea frecventei expunerii este calcularea probabilitatii ca un pericol dat sa provoace o pierdere pe parcursul unui an. Richard Prouty, manager de risc intr-o corporatie, a propus un sistem de exprimare a probabilitatilor, care nu foloseste estimatii numerice: - aproape zero - inseamna ca in opinia managerului evenimentul nu va avea loc niciodata; - slab - evenimentul, desi pare posibil, nu s-a intamplat niciodata pana in prezent si este foarte improbabil sa se intample in viitor; - moderat se refera la un eveniment care a avut loc din cand in cand in trecut si care ar putea surveni si in viitor ; - sigur - inseamna ca evenimentul s-a produs in trecut cu regularitate si este foarte probabil sa se produca si in viitor. O alta scala de exprimare a probabilitatilor, utilizata de managerii de risc, este pezentata in tabelul nr.1.: Explicatie Probabilitatea de producere este sub 10%; se Foarte putin probabil crede ca evenimetul nu va surveni pe durata de viata a echipamentului Probabilitatea de producere este intre 10% si Putin probabil 40%; este greu de crezut ca evenimentul va surveni pe durata de viata aechipamentului Probabilitatea de producere este intre 40% si Probabil 80%; este posibil ca evenimentul sa survina pe durata de viata a echipamentului Probabilitatea de producere este de peste 80%; Foarte probabil este foarte posibil ca evenimentul sa survina pe durata de viata a echipamentului Tabelul nr.1. Scala de estimare a probabilitatilor subiective in patru trepte Pentru estimarea severitatii expunerii la risc sunt folosite in general dauna maxima posibila si dauna maxima probabila. Dauna maxima posibila se refera la valoarea totala maxima a daunei care se poate produce intr-un anumit loc, asupra unui bun, insa aceasta se poate estima si in absenta evenimentului nefavorabil. Dauna maxima probabila este acea valoare a daunei considerata de managerul de risc ca fiind cea mai verosimila. Dauna maxima probaila este, de obicei, mai mica decat decat dauna maxima posibila. De exemplu, proprietarul unui magazin este expus la riscul de spargere si riscul de incendiu. In cazul riscului de spargere, durata maxima probabila este egala cu valoarea acelor obiecte care pot sa constituie obiectul unui furt; in cazul riscului de incendiu, aceasta este valoarea totala a bunurilor din magazin. Dauna maxima posibila este egala cu valoarea totala a bunurilor din magazin, chiar daca este vorba despre incendiu sau spargere. In functie de cantitatea de informatii de care dispune managerul de risc si de gradul de subiectivism, estimarile acestora pot sa difere. Daca valoarea estimata va fi mai redusa , sansele managerului sa se insele in apreciere vor fi mai mari. Pentru estimarea frecventei si severitatii expunerii la risc sunt utilizate matricea riscurilor si harta riscurilor. Matricea riscurilor, prezentata in figura nr.1., este foarte importanta deoarece de ea depinde modul cum vor fi abordate si tratate riscurile. Atribut

SEVERITATE Scazuta Mica FRECVENTA Mare III IV I Ridicata II

Figura nr.1. Matricea riscurilor Unde: I frecventa mica, severitate redusa- riscurile din prima categorie pot fi acoperite usor de organizatie II frecventa mica, severitate ridicata- pentru aceste riscuri se recomanda cu deosebire asigurarea, deoarece, materializarea lor ar avea un impact foarte puternic asupra organizatiei (riscul de incendiu) III- frecventa mare, severitate scazuta- se impun a fi aplicate tehnici de control al al riscului, in scopul de a reduce frecventa producerii pierderilor IV- frecventa mare severitate ridicata- ar trebui evitate de catre organizatie

Bibliografie: 1. Anastasiei, B., Managementul riscului organizational, Editura Tehnopress, Iasi, 2004