Universitatea Babe-Bolyai, Faculatatea de Drept.

Familia traditional
VS.

Familia modern

Prof. Ioana Vasiu, Realizat de catre Patricia Handraman

Familia a fost de-a lungul timpului baza unei societati sanatoase, a constituit elementul esential a unei armonii necesare pentru dezvoltarea relatiilor intre oameni, precum si a progresului vietii economice si politice. Familia este cea care a ajutat individul sa construiasca, sa modifice sau sa stinga anumite situatii existente intru realizarea unui scop benefic omenirii. Incepand de la un stadiu primitiv si pana la etapa actuala, ea a avut aceeasi menire, imbracata in forme diferite. Astfel, fiind un generator de energie, ea pregateste fiinta pentru a infrunta cu succes dificultatile vietii. In epoca antica, isi insusea aceasta calitate prin instruirea baiatului pentru activitatile vitale, cum ar fi pastoritul, pescuitul sau vanatul. In acelasi context plasam si continuarea cultului, condus de fiecare pater familias, din tata in fiu. Acestia aduceau ofrande mortilor, astfel asigurandu-le viata eterna si fericita, in schimb erau ocrotiti de primejdiile unei lumi vrajmase. Cu aceeasi indeletnicire, azi ea isi inzestreaza protejatii cu calitatile necesare pentru a infrunta o lume in apogeul dezvoltarii tehnice. Inceputul vietii conjugale, din perioada straveche pana in cea actuala este casatoria. In sistemul patriarhal se realiza in forma unui ceremonial cu puternice tendinte religioase. Femeia trecea la casa barbatului, acesta fiind un indiciu al suprematiei sexului puternic. In spatial romanesc traditional au fost rar intilnite cazurile in care barbatul trecea la casa femeii. Numit in folclor ginere in casa, faptul era insotit de anumite efecte juridice precum schimbarea numelui dupa cel al femeii, iar aceasta fiind cea care administreaza gospodaria. De obste, era considerat a fi o rusine pentru el. Cerimonialul casatoriei era inversugat cu diverse rituri de incununare a mirilor. Solidaritatea satului romanesc se manifesta si prin participarea la acest cult. Participarea obstei la evenimentul familial contureaza stransa legatura in care se aflau. In conceptia romanului era inadmisibila o unire a celor doi fara consimtamantul bisericii si a rudelor. O casatorie de fapt, fara legaturi juridice, se intalnea intre sclavi, acestia neavand capacitate. Cetatenii Romei beneficiau de ius conubii dreptul de a se casatori dupa legea romana. Acest drept nu a fost recunoscut decat latinilor, iar prin Constitutia Imperiala data de Caracalla si peregrinilor, cu exceptia celor dedictici. Casatoria faptica intre sclavi nu era privita cu ochi rai, acestia fiind considerati bunuri, unelte graitoare. La unirea sacra a mirilor, biserica spunea femeii sa aiba teama de barbat. Prin aceasta cochidem superioritatea barbatulului. Nu trebuie privit in sens strans, precum faptul in sine nu a urmat ca o discrinare intre sexe ci o realitate adaptata la necesitatile familiei traditionale. Detinea puterea cel ce era inzestrat sa poarte o arma, conflictele in spatiu fiind cele ce determinau trebuinta. In familia moderna nu mai subzista o dominatie masculine evidenta. Cauzele sunt lesne perceptibile. Necesitatile vietii acutuale pot fi indestulate de ambele sexe deopotriva. Rolul femeii in viata politica este in crestere, asftel incat in tarile nordice s-a atins egalitatea de sexe in organele de conducere. Punctul de plecare a constituit initiativa femeilor britanice

din secolul XIX, aflate sub puterea Reginei Ecaterina. Femeile isi castiga dreptul de a urma o facultate, iar prin aceasta de a deveni erudite. Factorii ce au contribuit la cresterea rolului femeii in societate au fost in mare parte declasati de industrializare. Astel, apar noi locuri de munca, in care este incadrata femeia, un exemplu in acest sens sunt masinile de tesut. In consecinta, aportul ei la tribuintele domestice depasesc educatia urmasilor. Desi actualmente, conform statisticilor, sexul slab cedeaza inaintatea sexului puternic in materie de locuri de munca, este evidenta o dezvoltare in acest sens. Obiceiul juridic traditional prevede ca, dupa casatorie femeia preia numele sotului, afara de cazul relatat anterior, cand aceasta nu urmeaza barbatul la casa lui ci invers. In aceast context, legiuitorul din 1864 prevede ca la casatorie, sotii pot lua numele unul altuia sau numele lor reunite. Copii acestora pot purta numele oricaruia dintre parinti sau cel reunit. De asemenea, un copil poate purta numele mamei, celalalt al tatalui, iar al treilea numele lor reunite. Acest aspect este reglementat si de catre legiutitorul din 2011. Totusi, se pastreaza tendinta de a prelua numele sotului, celelalte variante fiind mai greu acceptate de o societate care pastreaza elemente ale conceptului primitiv. Familia traditionala romaneasca este afectata de de o stransa legatura intre membrii familiei. Armonioasa in esenta, ea este generatoare de legi nescrise, legi ce prevad autoritatea parinteasca in esenta. Tatal avea putere deplina asupra copiilor. Acesta avea dreptul sa-i casatoreasca fara incuviintarea lor, chiar sa-I omoare. In acest sens, adulterul constituia un motiv temeinic (legea Iulia de adulteriis). Pentru o eventuala casatorie era nevoie acordul tatalui. Daca acesta in mod abuziv le nega dreptul, era admis, intr-o epoca ulterioara, ca viitorii miri sa merga la o autoritate a provinciei pentru a-l constrange pe seful familiei. In obste, la nasterea pruncului, era constituit un rit de stabilire a filiatiei. Copilul era pus pe pamant, iar daca tatal in ridica, il recunostea ca fiing sange din sangele sau. Daca il renega, odata cu aceasta, avea dreptul sa-l omoare. Astfel de relatii nu erau sanctionate de catre stat, fiind considerate legaturi private. Descendentii erau chemati la succesiunea tatalui, situandu-se in gradul I. Daca nu aveau copii proprii, ei puteau adopta. Institutia adoptiei a fost cunoscuta de timuriu, aceasta avand menirea de a completa deficientele practice ale familiei. Astfel, a fost admis infierea unui strain. Copilul venit in sanul familiei, avea vocatia de a continua numele patern. Actualmente, reglementarile juridice privind adoptia sunt prevazute in art. 451-482 noul Cod Civ. Adoptia este supusa principiului superioritatii interesului copilului, necesitatii de a asigura cresterea si educarea copilului intr-un mediu familial. In cazul in care parintii firesti ai adoptatului nu isi dau acordul pentru implinirea formalitatilor, iar acesta nu este intemeiat, se considera a fi un abuz de drept, prin urmare, procesul continua. Obligatia parinteasca, pe langa altele, o consituia zestrea. Aceasta consta in daruri trasmise copiilor la nunta. De asemenea, parintii aveau grija construirii unei case la copii, de

aici expresia la casa lui. Intru realizarea acestui fapt se constata solidaritatea obsteasca. Membrii comunitatii merg cu familia sotilor sa gaseasca lemn greu pentru ridicarea noii locuinte. Precum mezinul familiei era favorizat, ramanandu-i casa, el era indatorat sa ajute in acest sens. Motivele consatenilor pentru ridicarea casei conta in ratiunea fireasca de ajutor fratesc. La finele zilei, beneficiarii ospatau voluntarii, iar cu ocazia aceasta era organizata si o mica petrecere. In construirea casei era necesar ca fiecare familie sa urmeze un ritual. Acesta consta in alegerea potrivita a locului unde se va intemeia constructia, a unei zile norocoase si in aducerea unei ofrande. Procedeul era urmarit intru inchegarea unui camin trainic, bazat pe traditiile si cutumele satesti. In viziunea moderna, divortul este firesc. Aceasta apare a fi ca o consecinta a dezvoltarii tehnice a ultimelor decenii. Actualmente, sunt reglementate de catre legiuitorul din 2011 patru motive de divort (acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot; atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila; la cererea unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin doi ani; la cererea aceluia dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei). Conform statisticei din anul 2008, a Universitatii Harvad, inaintatea divorturilor o detine Rusia, precedata de Belorusia. Institutia nu era privita la fel de lejer in obstele vechi romanesti. Divortul era foarte rar intalnit, ba se spunea ca mai bine casatorit/a cu un nevrednic/a decat burlac sau fata mare. Casatoria aducea cinste mirilor. De asemenea, casatoria cu o vaduva nu era acceptata de catre societatea sateasca. Actualul Cod Civil prevede ca sotii dupa divort, pot pastra numele purtat in timpul casatoriei, cu acordul reciproc. Pentru motive temeinice, instant de judecata poate permite purtarea numelui si fara acordul celuilalt sot. Persoana care s-a facut cunoscuta in plan public va putea pastra numele, chiar si fara acordul sotului, prin hotarare judecatoreasca. Relatiile dintre membrii familiei au cunoscut un proces evolutiv firesc. Acestea s-au lasat influentate de ascendenta vietii culturale, economice si politice. Astfel, ele se simplifica intr-un sens frumos. Relatiile parinti-copii din sec. XXI tind spre prietenie, deschidere si incredere reciproca. Romanul de azi nu concepe o rudenie bazata in exclusivitate pe puterea parinteasca. Desi aceasta subzista, ea imbraca forme suave, usor asimilabile. Independenta copiilor fata de parinti este remarcabila prin faptul ca acestia nu mai au obligatia civila de a le face casa precum si zestrea nu mai este considerate de societate un element ogligatoriu. In concluzie, familia traditionala a constituit baza familiei de astazi. Legatura stransa dintre membrii familiei, armonia cauzata de sentimentele reciproce a dus la formarea unui grup restans de indivizi cu acelasi interes. Unul din elementele ce caracterizeaza atat familia traditionala cat si cea moderna este biserica. Credinta uneste membrii, ii face mai puternici si mai rezistenti.