UNIVERSITATEA PETROL GAZE PLOIESTI FACULTATEA INGINERIA PETROLULUI SI GAZELOR CATEDRA FORAJ-EXTRACTIE

REFERAT

TEHNOLOGII AVANSATE IN FORAJ

EVACUAREA DETRITUSULUI IN SONDELE ORIZONTALE

Coordonator: Conf.dr.ing. Serban NICOLESCU Student: Dumitru Tiberiu Specializarea: Forajul sondelor Anul: I

PLOIETI, 2012

Consideratii generale
Indiferent de tipul sondei (verticala, directionala sau orizontala), fluidul de circulatie trebuie sa asigure curatirea talpii sondei si evacuarea detritusului, stabilitatea peretilor gaurii forate si contrapresiunea necesara pentru a impiedica afluxul nedorit de fluide din stratele traversate. Pe cat posibil, fluidul trebuie sa-si pastreze caracteristicile tehnologice in timp si de-a lungul sondei, el nu trebuie sa interactioneze cu rocile din pereti ori sa afecteze productivitatea orizonturilor productive. In sfarsit, fluidul de foraj nu trebuie sa fie poluant, toxic, coroziv ori exagerat de scump. In principiu, tipul si proprietatile fluidului de foraj sunt determinate de natura rocilor traversate, de presiunea si temperatura intalnite pe structura geologica respectiva. Dar, in sonde directionale si in cele orizontale, se impun si alte exigente. 1. In asemenea sonde, mai ales in zonele cu intensitati de deviere severe, fortele de frecare cu peretii sondei, care se manifesta la deplasarea longitudinala si la rotire, sunt simtitor mai mari decat la cele verticale si pot deveni chiar periculoase. Apar dificultati la rotirea si manevrarea garniturii de foraj, precum si la tubarea coloanelor de burlane. Din acest motiv, sunt recomandabile fluide cu bune proprietati lubrifiante: coeficientii de frecare dintre prajini sau burlane si peretii sondei sa fie cat mai mici. 2. Evacuarea detritusului in sonde directionale sau orizontale este mult mai dificila decat in cele verticale. Gravitational, particulele solide se depun pe peretele inferior al gaurii de sonda si stratul format creaza dificultati la rotirea si manevrarea garniturii. Momentele de rotatie cresc, garnitura se poate mansona si chiar prinde in gaura de sonda. Cand nu este rotita, garnitura se sprijina in general pe peretele inferior al gaurii; in spatiile inguste formate, vitezele de curgere sunt reduse si particulele se aglomereaza cu usurinta. Concentratii medii de particule solide de 20-30 % si chiar 50 % nu sunt neobisnuite in sonde orizontale. Continutul ridicat de particule solide diminueaza viteza de avansare, accelereaza uzura sapei si inrautateste performantele forajului. Cresterea debitului, folosirea unor fluide in care viteza de sedimentare a particulelor solide sa fie foarte redusa, manevrarea si rotirea garniturii, curgerea turbulenta, pomparea periodica a unor dopuri de spalarea, folosirea unor turbulizori constituie solutii posibile. 3. Riscul de prindere in dreptul stratelor permeabile din cauza diferentei de presiune stratsonda si a adezivitatii turtei, cand garnitura de foraj sau coloana de burlane sunt lasate nemiscate, se accentueaza odata cu cresterea inclinarii sondei. Pericolul poate fi diminuat prin reducerea coeficientilor de frecare si de adezivitate, dar si prin micsorarea grosimii turtei depuse pe pereti. In acest sens, sunt de dorit fluide cu filtrare redusa. Unele fluide, cum sunt cele pe baza de polimeri si cu continut scazut de particule solide, depun o turta de colmatare foarte subtire, adesea nesemnificativa, cu coeficienti de frecare mici. 4. In perioadele de intrerupere a circulatiei, dar si in timpul circulatiei, barita se poate depune si densitatea noroiului pe verticala se modifica. Acest fapt provoaca diverse probleme: pierderi de circulatie sau manifestari eruptive, prinderi, frecari mari, cimentari nereusite. 5. Distributia de tensiuni in jurul unei sonde inclinate sau orizontale difera de cea existenta in jurul unei sonde verticale forate pe aceeasi structura. Pentru a asigura stabilitatea 2

peretilor si a evita fisurarea rocilor, densitatea optima a noroiului poate fi diferita de cea necesara intr-o sonda verticala.

Influenta inclinarii sondei asupra procesului de evacuare

Toate experimentele si observatiile de santier arata ca pe masura ce inclinarea sondei creste, mentinand ceilalti parametri neschimbati, evacuarea detritusulu se inrautateste. In sonde cu inclinari mici, sub 10o, nu exista diferente semnificative fata de evacuarea in sonde verticale. In regim de curgere laminar, particulele de detritus se deplaseaza in mare masura de-a lungul peretelui inferior al sondei. La inclinari mai mari, 10-30o, tot mai multe particule solide se indreapta spre peretele inferior si, daca vitezele de curgere sunt mici (sub 0.6 m/s), se formeaza un strat de particule relativ subtire (sub 3 mm). El este instabil, aluneca in jos si particulele sunt antrenate in zone cu viteze mari. La viteze medii (0.6-0.9 m/s) se pot forma aglomerari care, uneori, umplu intreaga sectiune de curgere. La viteze de curgere mari, detritusul este transportat in mod continuu sub forma unei suspensii eterogene. Domeniul cuprins intre 30 si 60o este considerat cricic. Daca viteza de curgere medie nu este prea mare, stratul de particule solide care se formeaza aluneca in jos cand greutatea lui depaseste fortele de frecare si cele de aderenta cu peretele, se surpa si poate bloca spatiul inelar ducand la prinderea garniturii. Fenomenul poate avea loc cand se intrerupe circulatia si efectul tensiunilor de forfecare de la perete dispare. Unghiul de inclinare peste care stratul de particule solide se stabilizeaza este determinat de proprietatile lubrifiante ale fluidului, tixotropia lui, forma particulelor, rugozitatea suprafetei. In cazul emulsiilor inverse, pe suprafete netede, unghiul de stabilizare ajunge la 72o, altminteri, el scade la 35-45o. Curgerea turbulenta si rotirea garniturii destabilizeaza stratul de particule solide. Periodic se pot forma si dune. S-a constatat ca in tuburi inclinate, mai ales la 45-50o, viteza de sedimentare intr-un fluid aflat in repaus creste de cateva ori in raport cu cea dintr-un tub aflat in pozitie verticala - efectul Boycott. La inclinari mai mari de 60-70o, stratul de particule solide se formeaza aproape intotdeauna la viteze de curgere uzuale si el nu mai aluneca in jos cand circulatia este oprita. El poate fi destabilizat prin rotirea garniturii de foraj, iar prin folosirea unor fluide cu proprietati vascoplastice si mai ales prin asigurarea unei turbulente inaintate este impiedicat sa se formeze.

Viteza critica de curgere

Experimentele efectuate pentru evaluarea capacitatii de evacuare a detritusului in sonde cu inclinari mari, inclusiv in cele orizontale, au pus in evidenta existenta unei viteze medii a fluidului in spatiul inelar deasupra careia toate particulele de detritus sunt transportate de-a lungul sondei. La viteze mai mici decat aceasta valoare critica, o parte dintre particule se depun 3

pe peretele inferior al spatiului de curgere. Acumularea respectiva este cu atat mai groasa, cu cat viteza fluidului este mai mica. Viteza critica este dependenta de inclinarea sondei, excentricitate, densitatea si proprietatile reologice ale fluidului de circulatie, regimul de curgere si altele. In ceea ce priveste inclinarea sondei, viteza critica este scazuta in sonde apropiate de verticala, creste repede la inclinari de 30-50o, iar apoi ramane aproape constanta. La inclinari sub 20-30o, viteza critica va corespunde unei concentratii de detritus in spatiul inelar de 4-5 %, particulele depuse aluneca pe peretele inferior al sondei si stratul nu se formeaza. Daca in sonde apropiate de verticala, excentricitatea prajinilor nu joaca un rol semnificativ asupra vitezei critice, in cele cu inclinari mari ea are un oarecare rol. Cand prajinile se apropie de peretele inferior al gaurii de sonda, vitezele fluidului in spatiile inguste dintre prajini si perete sunt scazute, fortele de antrenare a particulelor sunt reduse si posibilitatile ca acestea sa se depuna sunt mari. Daca prajinile se apropie de peretele de sus (excentricitatea este considerata negativa), dimpotriva, vitezele fluidului in spatiul mai larg de dedesubt sunt mai mari si tendinta de depunere a particulelor este mai scazuta; ca rezultat, viteza medie critica va fi mai mica decat in cazul cand prajinile sunt concentrice cu sonda. Marimea sectiunii de curgere are si ea o oarecare importanta. Daca pentru acelasi diametru de sonda se folosesc prajini cu diametru mai mare, debitul critic este mai mic; conditiile de evacuare sunt mai bune. Asupra particulelor de detritus cu dimensiuni mai mari se exercita forte de antrenare mai pronuntate si, de regula, acestea sunt mai usor de evacuat in sonde inclinate, decat cele mai mici. Ca rezultat si vitezele de curgere critice sunt mai reduse. Efectul proprietatilor reologice ale fluidului de circulatie este mai putin explicit. Un motiv il constituie si faptul ca in diversele cercetari fluidele de circulatie sunt caracterizate diferit din punct de vedere reologic; de obicei si natura lor este diferita.

Metoda Larsen et. al. pentru calculul debitului critic

Acest algoritm de calcul se aplica pentru sondele cu inclinari mari si obiectivul este obtinerea unui debit necesar pentru mentinerea in suspensie a intregii cantitati de detritus. Vom considera urmatoarele date de intrare: - Ds=6 1/8 =155.57 mm - diametrul sapei; - Dp=4 1/2 = 114 mm - diametrul exterior al prajinilor de foraj; - vm=5 m/h - viteza de avansare; - d50=10 mm - diametrul mediu al particulelor solide evacuate; 3 - f=1100 kg/m - densitatea fluidului de foraj; - p=20 mPa*s - vascozitatea plastic a fluidului; 2 - o=10 N/m - tensiunea dinamica de forfecare; o - =90 - inclinarea gaurii de sonda. 4

1) Se determina concentratia de particule solide in spatiul inelar la viteza critica a curentului de fluid:

csi,c 0,05833 vm 0,505 [%]

csi ,c 0,05833 5 0,505

csi,c 0,797 %
2) Se determina viteza medie de transport a particulelor solide:
vtr vm csi 1 Dp 2 Ds 2

vtr

5 100 0, 797 3600

vtr

1 1 114,3 155,57
2

0,379 m / s

3) Se estimeaza o viteza echivalenta de lunecare egala cu 1 m/s. Cu aceasta, viteza critica va fi:

vcr vlcEST vtr

vcr
vcr

1 0,397
1,397 m / s

Vascozitatea efectiva la aceasta viteza va fi:

0 ef p

Ds 8 vcr

Dp

1000

ef

20
ef

10 0,1555 0,1143 8 1,397

57, 41 mPa s

Se recalculeaza viteza echivalenta de lunecare:

vel

0,001527276
ef

ef

0,916 pentru
sau

ef

53 mPa s
53 mPa s

vel 0,0077846 (

53) 1 pentru
deci:

ef

vel

0, 0077846 (57, 414 53) 1

vel 1, 034 m / s

4) Factorul de corectie pentru inclinarea sondei:

K K

0,000233

0,0342

0, 213

0,000233 902 0,0342 90 0, 213

1,002

5) Factorul de corectie pentru dimensiunile detritusului:

Kdim Kdim

0,0409 d50 1,286 0,0409 10 1,286 Kdim 0,877

6) Factorul de corectie pentru densitatea noroiului:

1 0,0333 ( K

1,0444) pentru K 0,998

1,0444 g / cm3

1 0,0333 (1,1 1,0444)

7) Viteza echivalenta de lunecare corectata:

vlc
vlc

K d K dim K p vel
vlc 0,907 m/s

1, 002 0,877 0,998 1, 034

8) Viteza critica a fluidului:

vcr vlc vtr

vcr
vcr

0,907 0,379
1, 286 m / s

9) Debitul critic de fluid:

Qcr Ds 2 Dp 2 vcr

Qcr

0,15552 0,11432 1, 286

Qcr 0, 011 m3 / s