Dupa cel de al doilea razboi mondial, fosta colonie britanica India si-a castigat independenta fata de coroana britanica.

In urma disensiunilor dintre musulmani si hindusi s-a decis infiintarea a doua state distincte: India si Pakistan. In afara acestora existau 562 de state mici care au optat pentru la alipirea la India sau la Pakistan. Dintre acestea, Kashmirul a ezitat. Razboaiele indo-pakistaneze Introducere Trei razboaie au fost duse intre India si Pakistan de cand acestea si-au castigat independenta fata de Marea Britanie in 1947. Primul si al doilea razboi (1947-1949; 1965) au fost duse pe teritoriul Jammu si Kashmir in partea nord-estica a Indiei. Statutul teritoriului inca ramane o problema de disputa intre India si Pakistan. Al treilea razboi (1971) a implicat interventia militara a Indiei in razboiul civil din Pakistan. Aceasta scurta si decisiva interventie a rezultat in independenta provinciei estice a Pakistanului, Pakistanul de est, ca natiune a Bangladeshului. Background istoric Originile discordiei Indo-Pakistaneze pot fi identificate incepand cu retragerea Marii Britanii din India. In 1947 guvernamantul britanic a decis sa partitioneze imperiul Britanic Indian in statele independente India si Pakistan. Aceasta decizie a urmat esecului celor doua partide nationaliste ale Indiei Britanice, Liga Musulmana si Congresul National Indian, de a-si rezolva diferendele in negocierile predecesoare independentei. Liga Musulmana a sustinut crearea unui stat separat numit Pakistan pentru a servi ca stat-natiune pentru musulmanii din Asia de Sud. Congresul National, pe de alta parte, a sustinut oficial construirea unei singure tari bazata pe nationalism secular (non-religios). Aceasta singura tara ar fi fost predominant hindusa deoarece populatia hindusa constituia majoritatea in India Britanica. Aceste doua ideologii de construire a statului, aflate in competitie, s-au ciocnit asupra statutului in ceea ce priveste Jammu si Kashmir, care ocupau un loc privilegiat intre cele 562 state din Imperiul Colonial Britanic Indian. Aceste state erau independente atat timp cat recunosteau autoritatea Coroanei Britanice. Sub aceasta doctrina coloniala, maharajahii acestor state isi exercitau toate prerogativele, exceptand acelea privind apararea, afacerile externe si comunicatiile. O data cu sfarsitul oranduirii coloniale, maharajahii au fost informati de ultimul reprezentant al Imperiului Britanic in India, Lordul Louis Mountbatten, ca aveau de ales intre a se alatura fie Indiei fie

Pakistanului. Mountbatten a exclus posibilitatea independentei acestora. De asemenea el a decretat ca tarile musulmane care aveau granita cu Pakistanul ar fi parte a acelei natiuni. Prin urmare, in Jammu si Kashmir populatia este predominant musulmana si conducatorii sunt hindusi. Pakistanul cerea aceste provincii pe baza componentei demografice. India nu dorea sa le cedeze pentru ca aceasta zona asigura stabilitatea regiunii. Maharajahul Hari Singh dorea sa isi mentina independenta dupa retragerea britanica. Primul razboi indo-pakistanez In octombrie 1947 pe fondul retragerii britanice o rebeliune a triburilor Pashtun din regiunea vestica a provinciei Jammu si Kashmir a izbucnit pentru a inlatura guvernarea maharajaului hindus. Trupe pakistaneze au sustinut neoficial rebelii Pashtun. Maharajahul Hari Singh a cerut ajutor militar indian. Prim-ministrul indian a impus doua conditii pentru a oferi ajutor militar: integrarea provinciei Jammu si Kashmir in India si acordul seicului Muhammad Abdullah, liderul celui mai mare partid politic din aceste provincii. Aceste doua conditii au fost satisfacute si India a preluat puterea de decizie asupra apararii, politicii externe si a comunicatiilor. Pakistanul a contestat integrarea sustinand ca au existat presiuni asupra seicului Muhammad Abdullah. Ajutorul militar al Indiei a determinat implicarea oficiala a Pakistanului in conflict. Nici o parte nu a avut castig de cauza, primministrul indian a cerut ajutor Natiunilor Unite care a cerut Pakistanului sa inceteze agresiunile din Jammu si Kashmir, iar Indiei sa organizeze un referendum prin care populatia din aceasta zona sa fie consultata cu privire la statutul provinciei. Ambele parti au fost de acord cu aceste dispozitii, iar razboiul s-a incheiat in 1949. Natiunile Unite au impus o linie de incetarea focului care dupa 1972 a fost numita linia de control, dar disputa teritoriala a ramas nerezolvata si provincia Jammu si Kashmir a fost impartita dupa cum erau stationate trupele militare ale celor doua state: o treime a intrat sub control pakistanez (incluzand o regiune autonoma Kashmirul Liber plus o zona direct administrata de Pakistan Regiunile de Nord) si doua treimi au intrat sub stapanire indiana (administrate de Jammu si Kashmir). In 1954, adunarea legislativa din Jammu si Kashmir a votat alaturarea la Uniunea Indiana. Al doilea razboi indo-pakistanez Negocierile multilaterale si bilaterale dintre India si Pakistan au nemultumit cea de a doua tara, care a recurs din nou la forta in 1965. Contextul celui de al doilea razboi Indo-Pakistanez:

Statele Unite ale Americii si Marea Britanie au incercat sa rezolve disputele teritoriale pe cale diplomatica, dar aceste eforturi au esuat.

India si-a marit cheltuielile pentru aparare in urma razboiului dus impotriva Chinei din 1962 India a inceput sa isi mareasca prerogativele in provincia Jammu si Kashmir.

Toti acesti factori au provocat reactia Pakistanului. Persoane din armata pakistaneza s-au infiltrat in Valea Kashmirului in 1965 pentru a sustine o rebeliune a musulmanilor. Aceasta operatiune, numita Gibraltar, a esuat, trupele pakistaneze au fost predate autoritatilor locale. Dupa aceasta actiune a Pakistanului, India si-a mutat trupe la granita urmata de o victorie in aceasta zona; Pakistan a deschis un nou front in sectorul de sud, luand prin surprindere trupele indiene care au ripostat cu atacuri aeriene. Pakistanul era pe punctul de a izola Jammu si Kashmir de restul Indiei; India a invadat regiunea pakistaneza Punjab, contraatacul pakistanez venind la Khem Karan, regiunea vecina cu Punjabul indian. Acest atac a fost prevazut de fortele indiene care au invins armata pakistaneza. Natiunile Unite au adoptat o rezolutie prin care se cerea incetarea focului acceptata de cele doua state. Negocierile de pace au avut loc in URSS unde s-a semnat tratatul de la Toshkent prin care granita dintre cele doua state a fost restabilita pe linia de control. Al treilea razboi indo-pakistanez Contextul celui de-al treilea razboi:

Dupa retragerea britanica s-a format statul Pakistan care era format din doua regiuni: Pakistanul de Vest si Pakistanul de Est separate de o parte a teritoriului indian.

In 1970 a avut loc primele alegeri libere in Pakistan, iar conducatorii din cele doua regiuni (de est si de vest) nu s-au inteles cu privire la distributia puterii ceea ce a dus la izbucnirea razboiului civil in Pakistan

India a preferat sa sustina miscarea separatista din estul Pakistanului si sa porneasca un razboi impotriva statului pakistanez in loc sa absoarba numarul mare de refugiati din acesta zona.

Razboiul intre India si Pakistan a durat 14 zile. Consecintele acestui razboi au dus la aparitia natiuni suverane Bangladesh, iar Liga Awami a preluat conducerea Pakistanului de Est si a declarat independenta provinciei in 1971

Desi acest razboi nu a vizat Kashmirul, taratatul de pace de la Simla a reglementat situatia din aceasta zona, granita fiind stabilita de facto pe Linia de Control.

Kashmir: disputa nerezolvata

Ostilitatile din regiune au continuat desi India era dispusa sa cedeze teritoriul controlat de pakistanezi din Jammu si Kashmir, dar Pakistan refuza aceasta oferta atat timp cat in Valea Kashmirului erau majoritari musulmani aflati sub administratie indiana. Prevederile tratatului de pace au fost interpretate diferit de cele doua tari: India credea ca disputa se va rezolva la nivel bilateral, pe cand Pakistanul cerea o negociere multilaterala. Intrucat nici una dintre tari nu a respectat dispozitiile de la Simla, violentele din regiune au continuat. Fiecare tara a inceput sa achizitioneze capacitate nucleara pentru a obtine un avantaj asupra celeilalte. Incepand cu 1989 disputa din aceasta zona s-a dezvoltat pe linie etnico-religioasa. Populatia musulmana din Kashmir a primit ajutor din partea pakistanezilor, afganilor si arabilor. Din punct de vedere politic, revendicarile insurgentilor cereau ca India sa organizeze un plebiscit pentru a se hotari statutului regiunii. Exista o diviziune in interiorul rebeliunii musulmane: unii doresc sa se alipesca Pakistanului, iar altii doreau un stat independent al Kashmirului. India refuza sa tina plebiscitul sub pretextul ca regiunea Jammu si Kashmir face parte din Uniunea Indiana. Principalele grupari insurgente sunt: Frontul de Eliberare al Jammu-ului si Kashmirului si Hizb-ul-Mujahideen. Frontul de Eliberare renunta la violenta la mijlocul anilor 1980, dar refuza sa recunoasca dispozitiile Constitutiei Indiene cu privire la statutul Kashmirului. Gruparilor insurgente li s-au alaturat un numar de organizatii separatiste (All-Party Hurriyat Conference) care au refuzat, la randul lor, sa recunoasca prevederile Constitutiei, insa nu au luat parte la ostilitati. In anii 1990 situatia din Kashmir a fost destul de tensionata. In mai 1998, atat India cat si Pakistan au facut teste nucleare care au avut scopul de a intimida adversarul. In urma acestor teste nucleare, presiuni internationale au fost exercitate asupra celor doua parti pentru a rezolva situatia din Kashmir. In mai 1998, unitati paramilitare pakistaneze s-au infiltrat dupa Linia de Control, insa armata indiana a contracarat atacul. In efortul de a gasi o rezolvare la problema aparuta, Sharif a apelat la ajutorul Statelor Unite pentru a media conflictul. In octombrie 1999 generalul Pervez Musharraf, conducatorul armatei pakistaneze, a impus un regim autoritar, destituindu-l pe Sharif din functie. Astfel relatiile cu India s-au deteriorat, acestia din urma acuzandu-l pe Musharraf de sustinere a insurgentilor. Climaxul conflictului a fost atins pe 13 decembrie 2001, cand membri a doua grupari insurgente (Jaish-e-Muhammad si Lashkar-e-Taiba) au atacat Parlamentul Indian din Delhi. In urma acestei actiuni, India si-a retras ambasadorul din Pakistan si a marit numarul de trupe de la granita indo-pakistaneza. Relatiile s-au inrautatit de-a

lungul anului 2002 pe masura ce atacurile teroriste de pe teritoriul Indiei s-au inmultit, si India a exercitat presiuni militare asupra Pakistanului. Luptele au continuat de-a lungul Liniei de Control, ambele tari marindu-si dispozitivele militare. Statele Unite si alte mari puteri au incercat sa medieze conflictul pentru a evita o confruntare nucleara. Statutul regiunii Jammu si Kashmir a ramas nerezolvata