Sunteți pe pagina 1din 21

SANCTIUNILE PROCEDURALE 1.

Notiunea si rolul sanctiunilor procedurale


1.1. Conceptul de sanctiune procedurala Sanctiunea,sub diferitele forme de manifestare , intervine ori de cate ori exigentele legi au fost nesocotite. Respectarea legalitatii este o cerinta fundamentala a consolidarii statului de drept. Dreptul proc.civ. este considerat adeseori ca u drept sanctionator. Sanctiunea este definita ca o masura luata impotriva dorintei sau vointei aceluia care incalca dispozitiile normelor de drept. Sanctiunile procedurale reprezinta masuri cu caracter de constrangere menite sa garanteze respectarea normelor juridice care prescriu formele si conditiile dupa care trebuie sa se desfasoare activitatea judiciara in pricinile civile. Sanctiunile procedurale exercita doua functii importante : o functie preventiv educativa si una represiv intimidanta. 1.2. Rolul sanctiunilor procedurale Au in toate situatiile un rol deosebit de important. Fara existenta unor sanctiuni procedurale activitatea judiciara nu s-ar putea realiza in conditii propii unui stat de drept. Consacrarea drepturilor si obligatiilor procesuale ar ramane doar formala,in lipsa unor sanctiuni care sa intervina pt a impune o conduita adecvata a participantilor la activitatea judiciara. Sanctiunea de drept procesual prezinta ea insasi o garantie a restabilirii ordinii de drept si in ultima instanta a drepturilor subiective contestate.

2.Determinarea sanctiunilor procedurale


In Codul nostru de proc. Civ.sanctiunile procedurale nu sunt reglementate in mod sistematic,ci doar in legatura cu consecintele nerespectarii conditiilor de

desfasurare a procesului civil sau cu timpul ori locul de indeplinire a actelor de procedura. Termenul de sanctiune si de pedeapsa sunt folositi in codul de proc.civ.ca sinonimi. Au caracter de sanctiune procedurala nulitatile,amenda si decaderea. Exista alte sanctiuni procedurale desi acestea nu sunt calificate ca atare de legiuitor. Sanctiunile procedurale sunt de mare diversitate. Principalele sanctiuni procedurale sunt:nulitatea,decaderea,perimarea,amenda judiciara si cheltuielile de judecata.

3.Nulitatea actelor de procedura


3.1.Conceptul de nulitate procedurala Nulitatea vizeaza o mare diversitate de acte ale instantei,partilor si ale participantii procesuali,acte intre care exista o starnsa interdependenta. Nulitatea nu reprezinta o simpla consecinta a ignorarii unor conditii de validitate a actelor de procedura,ci si o consecinta a nesocotirii unor reguli privitoare la desfasurarea procesului civil. Nulitatea a fost definita ca sanctiunea ce determina ineficienta actelor de procedura indeplinite fara respectarea regulilor de desfasurare ale procesului civil si care se rasfrange ,adeseori,si asupra actelor ulterioare. 3.2.Clasificarea nulitatilor procedurale 3.2.1.Precizari prealabile Clasificarea nulitatilor reprezinta o problema de real interes atat teoretic,cat si practic,intrucat vizeaza si regimul juridic al acestira. Distinctia dintre diferitele forme ale nulitatii trebuie sa se intemeieze pe criterii certe si functionale. 3.2.2.Nulitatile absolute si nulitatile relative

Este cea mai importanta clasificare a caror implicatii practice sunt deosebite,caci ea serveste si pentru determinarea regimului juridic al nulitatilor. Criteriul care sta la baza acetei distinctii vizeaza natura normelor procedurale incalcate. Regimul juridic al nulitatilor nu poate constitui un criteriu de diferentiere intre cele doua categorii de nulitati. Deoarece regimul juridic al nulitatilor este determinat tocmai de natura normelor procedurale incalcate. Distinctia este insa importanta tocmai pt a cunoaste regimul juridic diferit al celor doua categorii de nulitati. Nulitatile absolute prez.urm.particularitati: -pot fi invocate in orice faza a procesului civil -pot fi invocate de oricare dintre parti,de procuror si de instanta din oficiu -viciile unui act afectat de nulitate absoluta nu pot fi acoperite Nulitatile relative au un regim jur.diferit care prezinta urm.trasaturi: -pot fi ridicate numai in limine litis,respectiv cel mai tarziu in prima zi de infatisare sau imediat ce s-a ivit cauza ce le-a determinat -pot fi invocate numai de partea in favoarea careia a fost edictata norma procedurala incalcata -viciile unui act afectat de nulitate relativa pot fi asanate

3.2.3.Nulitatile exprese si nulitatile virtuale Clasificarea nulitatilor in exprese si virtuale se bazeaza pe izvorul lor. Nulitatile exprese sau textuale ori explicite sunt acelea stabilite anume de lege. Codul de proc.civ.a pastrat un numar foarte restrans de texte care consacra

in mod expre nulitatea ,in general ele au fost mentinute pentru acele incalcari ala normelor procedurale care au un caracter esential. Nulitatile virtuale sau tacite ori implicite sunt acelea care isi au izvorul in nesocotirea principiilor fundamentale sau a altor reguli de drept proc.civ. Nulitatea este incidenta,in primul rand ,in cazul nesocotirii unor reguli esentiale privitoare la desfasurarea procesului civil. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa se poate exprima printr-o nulitate expresa sau printr-o nulitate virtuala. Majoritatea nulitatilor,in sistemul actualului cod de proc.civ.sunt nulitati virtuale,nulitatile exprese repr.exceptia. 3.2.4.Nulitatile proprii si n.derivate Distintia se intemeiaza pe raporul cauzal specific dintre diferitele acte de procedura. Nulitate proprie repr.sanctiunea care lipseste de eficienta juridica actul de procedura indeplinit cu nesocotirea conditiilor de validitate. Nulitatea derivata repr.o consecinta a invalidarii unor acte procedurale anterioare si fata de care actul in cauza se afla intr-un raport de dependenta functionala. 3.2.5.Nulitaile intrinseci si n.extrinseci Criteriul distinctiv se intemeiaza de data aceasta pe natura conditiilor a caror neobservare determina ineficienta actului de procedura. Nulitatile intrinseci intervin in cazul nesocotirii unor cerinte ce tin de natura sau substanta actului de procedura. Nulitatile extrinseci intervin in cazul nesocotirii unor conditii exterioare ale actului de procedura. 3.2.6.Nulitatile totale si n.partiale

Distinctia se intemeiaza pe intinderea efectelor distructive ale sanctiunii. Distinctia isi are justificarea deplina si in dreptul proc.civ. Nulitatea nu poate fi un scop in sine nici in materie procesuala. Ea trebuie sa intervina numai in masura in care cerintele legii au fost nesocotite. In materie procesuala,distinctia este deosebit de pregnanta in domeniul cailor legale de atac. Art.327 in cazul admiterii cererii de revizuire instanta va schimba,in tot sau in parte hotararea atacata,iar in cazul hotararilor definitive potrivnice ,ea va anula cea din urma hotarare. 3.2.7.Nulitatile de drept si n.judiciare Nulitatile de drept opereaza I temeiul legii,fara sa mai fie necesara o hotarare de constatare a efectelor produse. Nulitatile judiciare afecteaza actul de procedura doar daca intervine o hotatrare judecatoreasca care sa pronunte sanctiunea . Criteriul distinctiv il repr.modul in care opereaza aceste nulitati. 3.3.Conditiile generale ale nulitatii 3.3.1.Precizari prealabile Constatarea si declararea nulitatii presupune cu necesitate indeplinirea unor conditii genrale privitoare la aplicarea sanctiunii. Art.105 al.2 consacra cerintele generale ale nulitatii actelor de procedura,anume: -nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil -producerea unei vatamari -vatamarea sa nu poata fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului 3.3.2.Nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la desfasurarea procesului civil

Necesitatea acestei cerinte nu rezulta expressis verbis din art.105 al.2.Acest text se refera doar la neobservarea formelor legale sau la indeplinirea actului de procedura de catre un functionar necompetent.Rportul dintre cele doua ipoteze vizate de textul mentionat este acela dintre general si particular. Prin referirea legiutorului laformele legale s-a urmarit includerea intr-un concept generic a tuturor regulilor de drept procesual civil. Prin sintagma neobservarea formelor legale nu trebuie sa intelegem numai cerintele privitoare la formele exterioara a actelor de procedura,ci toate cerintele necesare pt desfasurarea procesului civ. Referirea art.105al.2 la actele indeplinite de un functionar necompetent nu poate avea alta semnificatie decat aceea a unei determinari riguroase a nulitatii in acest caz,caci sanctiunea opereaza in aceleasi conditii. Dispozitiile art.105al.2 nu precizeaza categoria de functionari la care se refera. 3.3.3.Producerea unei vatamari Producerea unei vatamari si imposibilitatea inlaturarii acesteia numai prin anularea actului repr.doua cerinte care exprima conceptia legiutorului asupra ineficientei actelor de procedura. Dreptul proc.civ.se caracterizeaza prin inlaturarea oricarui formalism initil in reglementarea si aplicarea unor institutii juridice. Conditia vatamarii nu poate fi cercetata fara a-I preciza semnificatiile sale terminologice. Legiutorul are in vedere o vatamare de natura procesuala. Art.105al.2 precizeaza ca nulitatea este incidenta doar daca s-a pricinuit partii o vatamare. Apreciem k notiunea de vatamare nu poate fi redusa la incalcarea drepturilor sau intereselor legitime ale partilor.In determinarea conceptului de vatamare procedurala trebuie sa se tina seama atat de nesocotirea drepturilor partilor ,cat si de transgresarea celorlalte reguli privitoare la solutionarea litigiului. 3.3.4.Vatamarea sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului

Conditia imposibilitatii de inlaturare a vatamarii trebuie in considerarea ambelor ipoteze prev. de art.105 al.1 si 2 . Nulitatea opereaza fara ca instanta sa aiba efectiv posibilitatea de a inlatura consecintele negative ale nesocotirii dispozitiilor legale. Inlaturarea aefectelor negative ale nulitatii difera in functie de natura normelor procedurale nesocotite. 3.3.5.Valorificarea nulitatilor in peocesul civil Nulitatile trebuie constatate de organele judiciare. Nulitatea nu poate fi constatata decat dupa ce ea a fost invocata in anumite conditii.Valorificarea nulitatilor I procesul civil presupune examinarea problemelor privitoare la invocarea ,constatarea si declararea nulitatilor. O prima etapa a valorificarii nulitatilor vizeaza invocarea lor.Sediul materiei :art.108:nulitatile de ordine publica pot fi ridicate de parte sau de judecator in orice stare a pricinii. Celelalte nulitati se declara numai dupa cererea partii care are interese sa o invoce.Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuita din propriul sau fapt. Numai primul al.vizeaza nulitatea absoluta,celelalte avand ca obiect nulitatile relative. Restricitia la care se refera art.108 al. final nu-si gaseste aplicare in cazul nulitatilor absolute.Prin urmare ,o atare nulitate poate fi invocata chiar si de catre partea care a pricinuit-o. Art.108al.1 se refera la posibilitatea de invocare a nulitatilor absolute,int.jud.sunt chiar obligate sa procedeze in acest felin vederea respectarii legalitatii. Vlorificarea nulitatilor in proc.civ.ridica si unele probleme privitoare la limitele de timp in care ele pot fi invocate .Reglementare procesuala este diferentiata in functie de natura absoluta sau relativa a nulitatii.

O a doua restrictie privitoare la invocarea nulitatilor vizeaza momentul final pana la care ele pot fi valorificate. Invocarea nulitatilor se realizeaza in sistemul nostru procesual prin 2modalitati:exceptia de nulitate si caile de atac. In sistemul nostru procedural nulitatile trebuie constatate de instanta competenta prin incheiere sau ,dupa caz,prin hotarare. 3.3.6.Efectele nulitatii in procesul civil Odata constatata si declarata,nulitatea produce importante efecte procesuale.Efectele nulitatii se concretizeaza,in principal,in invalidarea actului de procedura .Ineficienta actului de procedura se produce din momentul declararii nulitatii de catre instanta competenta.Pana in momentul declararii nulitatii actele de procedura produc toate efectele proprii unor acte legale. Nulitatea determina ineficienta actului si suprimarea efectelor ce s-au produs deja ,indiferent de natura normelor de procedura incalcate. Regula potrivit careia actul nul nu are niciun efect vizeaza numai functia procedurala a acestuia.Aceasta inseamna ca actul poate produce totusi unele efecte desi a fost anulat de instanta. Legea acorda nulitatilor procedurale si un efect extensiv,de iradiere a sanctiunii si asupra altor acte de procedura.Explicarea consacrarii efectului extensiv al nulitatilor procedurale este naturala si ea se intemeiaza pe caracterul complex si succesiv al actelor de procedura. Nulitatea se rasfrange doar in mod indirect asupra actelor ulterioare. Efectul extensiv es rasfrange doar asupra acelor acte care nu pot avea o existenta de sine statatoare.Efectul de iradiere al nulitatii este conditionat de existenta unui raport de dependenta intre actul anulat si actele ulterioare. Prin dispozitiile art.106 s-a instituit doar o regula in materia efectelor pa care le determina nulitatea in proc.civ.

4.Decaderea
4.1.Notiunea si importanta decaderii Caracteristica esentiala si fundamentala a decaderii consta in stingerea unui drept subiectiv. In materie judiciara decaderea reprez.un concept folosit spre a desemna pierderea unui drept procedural ca urmare a neexercitarii sale inauntrul termenului statornicit de lege. Decaderea exprima ideea pierderii unu drept sau a unor facultati procesuale care n-au fost exercitate in termenul prevazut de lege.Decaderea constituie o sanctiune care determina stingerea unui drept procedural ce nu a fost exercitat in termenul prevazut de lege. Decaderea este o sanctiune legata de respectarea termenelor de procedura. Decaderea este destinata sa garanteze celeritatea procedurii judiciare si sa contribuie la apararea intereselor legitime ale partilor. Are 2functii.Prima este functia preventiva a decaderii,care se realizeaza prin simpla ei consacrare legala.A doua vizeaza sanctionarea titularului dreptului pt neexercitarea lui In termenul defipt de lege.Sanctiunea decaderii produce efecte energice cu privire la dreptul neexercitat in termen.Decaderea este mai riguroasa decat nulitatea. 4.2.Conditiile de existenta ale decaderii 4.2.1.Precizari preliminare Conditii ale decaderii:existenta unui termen imperativ care sa impuna obligatia exercitarii dreptului inauntrul sau;neexercitarea dreptului inauntrul termenului prevazut de lege si inexistenta unei derogari exprese de la sanctiunea decaderii. 4.2.2.Existenta unui termen imperativ care sa impuna obligatia exercitarii dreptului inauntrul acelui termen

Decaderea are aplicatiune in cazul neexercitarii oricarei cai de atac si neindeplinirii oricarui alt act de procedura in termenul legal. Aplicarea sanctiunii decaderii numai in privinta termenelor imperative sau peremptorii. Nu opereaza in cazul termenelor prohibitive. Sanctiunea are in unele cazuri consacrare legala.Alteori,sanctiunea decaderii poate fi dedusa di scopul pt care s-a acordat de catre instanta termenul solicitat. Pt a cunoaste dk decaderea opereaza sau nu in cazul tuturor termenelor judecatorest,trebuie cercetat scopul urmarit prin stabilirea termenului respectiv. Sanctiunea decaderii este subinteleasa in cazul tuturor termenlor legale perfecte. Regula o constituie aplicari sanctiunii decaderii in cazul tuturor termenlor legale,iar exceptia trebuie sa rezulte din lege. 4.2.3.Neexercitarea dreptului procedural inauntrul termenului prev.de lege Conditia asta poate fi dedusa din prevederile art.103.Decaderea nu se rasfrange direct asupra actelor de procedura,ci asupra dreptului neexercitat in termen. Decaderea se infatiseaza k o sanctiune determinata de neexercitarea dreptului in termenul defipt de lege. Decaderea trebuie circumscrisa numai la drepturile recunoscute de lege partilor.Sanctiunea se aplica in mod natural si in cazul neexercitarii drepturilor procedurale in termen de catre procuror,caci si el devine parte in proces.Sanctiunea nu se rasfrange insa si asupra actelor de procedura intocmite de inst.de judecata sau organele de executare silita. 4.2.4.Inexistenta unei derogari exprese de la sanctiunea decaderii Decaderea este virtual continuta in regula care consacra un termen imperativ.In legislatia noastra mai exista unele situatii in care sanctiunea decaderii este prevaz.in mod expres.Exceptiile de la sanctiunea decaderii sunt cu totul rare.

Art.103 se refera la doua situatii distincte,in care sanctiunea decaderii este inoperanta:cand legea dispune altfel si candpartea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa actioneze inauntrul termenului defipt de lege. Dispozitiile art.103 reglementeaza generis,respectiv in conditii restrictive. o repunere in termen sui

Existenta unei imprejurari mai presus de lvointa partii nu constituie singura conditie necesara pt a se acorda beneficiul repunerii in termen.Mi este necesar ca imprejurarea mai presus de vointa partii sa intervina inauntrul termenului legal.Se sustine k imprejurarea care justifica repunerea in termen constituie un motiv de intrerupere a termenului prevz.de lege pt exercitarea unui drept procedural. Dupa incetarea impiedicarii,va incepe sa curga un nou termen de procedura. Repunerea in termen reprez. Un beneficiu pe care legeea acorda partii in drept sa indeplineasca un act procedural. Repunerea in termen are k efect redobandirea dreptului proceduralex tunc si in toata plenitudinea sa. Indeplinirea actului sau exercitarea dreptului se realizeaza insa numai sub rezerva incuvintarii cererii de repunere in termen. 4.3.Invocarea si constatarea decaderii Reg.jur.al decaderii este determinat de natura normelor procedurale incalcate . Situatia este asemanatoare cu aceea privitoare la reg.jur.al nulitatilor absolute si relative. Decaderea nu poate opera ,in principiu,decat la cererea partii interesate. Prin parte interesata intelegem partea impotriva careia se indreapta actul de procedura facut peste termen. Ori de cate ori legea stabileste un termen imperativ ,decaderea va putea fi invocata nu doar de catre parti,ci si de catre procuror si de catre instanta din oficiu. Renuntarea la decadere poate fi expresa sau tacita.

Dk termenul de procedura are u caracter imperativ partile nu pot renunta la dreptul de a invoca decaderea. Instanta este obligata sa constate,in asemenea situatii,decaderea,chiar si in lipsa unei cereriexprese partilor. Principalul mijloc de invocare si valorificare a decaderlor in procesul civil este exceptia. Decaderea poate fi invocata insa ,in anumite conditii, si prin intermediul cailor de atac. In sistemul legislatiei actuale decaderea nu opereaza de drept. Exista in acest punct de vedere o mare asemnara intre nulitati si decaderi. Tebuie remarcata si o deosebire esentiala de regim juridic intre nulitati si decaderi. In timp ce nulitatile opereaza ,in principiu numai in masura producerii unei vatamari ce nu poate fi inlaturata altfel,decaderile nu sunt conditionate de existenta unui prejudiciu procesual sau de alta natura. In privinta modului in care opereaza nu exista deosebiri intre nulitati si decaderi. Toate nulitatile sunt judiciare,in sensul k ele trebuie sa fie constatate si pronuntate de catre inst.competenta,aceasta regula functioneaza si in cazul decaderilor procedurale. Incalcarea oricarei norme procedurale,fie dispozitiva,poate fi sanctionata numai prin interventia justitiei. Asupra exceptiei de decadere instanta se pronunta printr-o incheiere,care nu este suscepribila de apel decat odata cu fondul cauei. 4.4.Efectele decaderii Are k efect principal stingerea tuturor posibilitatilor de punere in valoare a dreptului neexercitat in termenul legal. Decaderea stinge un drept procedural. Decaderea se infatiseaza k o sanctiune ce produce efecte mai energice decat nulitatea. Decadera ca sanctiune procedurala nu tebuie confundata cu prescriptia . Asemanarile dintre cele doua sanctiuni pot conduce la o identificare a acestora,mai ales datorita faptului k ambele determina stingerea unor drepturi k urmare a trangresarii unor termen pervaz. de lege. Obiectul diferit al prescriptiei

si decaderii constituie elemntul distintiv esential dintre cele doua sanctiuni procedurale. Prescriptia margineste in timp doar exercitiul initial al actiunii civile . Decadera are k obiect doar un drept procedural subsecvent sesizarii instantei de judecata. O deosebire importanta intre prescriptie si decadere vizeaza si natura termenelor inauntrul carora trebuie xercitate anumite drepturi sau facultati procedurale.

5.Perimarea procesului civil


5.1.Determinarea conceptului si justificarea institutiei Prin exercitarea actiunii civile reclamantul urmareste solutionarea procesului civil. Perimarea se infatiseaza k o sanctiune ce se rasfrange asupra intregii activitati judiciare si care este determinata tocmai de lipsa de staruinta a partilor I solutionarea litigiului. Perimarea nu intervine k o sanctiune a nerenuntarii la judecata,ci k o consecinta a lipsei de staruinta a partilor in intretinerea activitatii judiciare. Perimarea apare k o sanctiune care se raporteaza la intreaga activitate procesuala,iar nu doar la un act de procedura concret. Putem defini perimarea ca o sanctiune procedurala ce determina stingrerea activitatii judiciare datorita ramanerii litigiului in nelucrare din vina partii,timp de un an in materie civila,6luni in materie comerciala,percum si atunci knd intervine in cursul executarii silite. 5.3.Conditiile perimarii 5.3.1. Precizari prealabile Conditiile se pot desprinde din dispozitiile art.248 al.1 . O prima conditie se refera la obiectul perimarii. Aceasta vizeaza doar o anumita categorie de acte procedurale,respectiv acelea care garanteaza o activitate judiciara de fond sau o activitate de solutionare a cailor legale de atac.

A doua conditie se refera la ramanerea cauzei in nelucrare timp de un an. Ultima conditie consta in ramanerea cauzei in nelucrare din vina partii. 5.3.2.Investirea instantei cu o cerere care implica desfasurarea unei activitati judiciare de fond sau de solutionare a cailor legale de atac Conditia este una cu caracter general,vizeaza orice actiuni ,fara a distinge intre natura sau caracterul lor. Perimarea opereaza si in cazul actiunilor reale,a actiunilor de stare civila,precum si cu privire la orice alte actiuni ,chiar dk acestea ar fi declarate de lege imprescriptibile. 5.3.3. Ramanerea cauzei in nelucrare timp de un an in materie civila si 6 luni in materie comerciala Perimarea sanctioneaza dezinteresul manifestat de parti in desfaurarea activitatii judiciare si se intemeiaza p o prezumtie de abandonare a judecatii. Ramanerea cauzei in nelucrare presupune lipsa oricarei activitati procesuale inauntrul termenului stabilit de lege. Indeplinirea oricarui act de procedura face k judecata sa fie reactivata ,iar sanctiunea perimarii nu mai poate fi pronuntata. Art.248 alin.1 :cauza trebuie sa ramana in nelucrare timp de un an in materie civila si 6 luni in materie comerciala. Legea nu determina in mod expres momentul de cand incepe sa curga termenul de perimare. Trebuie sa avem in vedere intotdeauna ultimul act de procedura indeplinit de parti sau de instanta. Termenul de perimare este insa susceptibil de intrerupere si suspendare. Art.249 perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului de catre partea care justifica un interes. Termenul de perimare este suspendat pe tot timpul cat dainuie suspendarea facultativa a judecatii.

Termenul de perimare se calculeaza potrivit regulilor de drept comun . Termenul de perimare de un an,respectiv de 6 luni,se va implini in ziua corespunzatoare zilei de plecare;nu poate fi calculat,astfel cum gresit se procedeaza uneori,pe zile libere. 5.3.4.Ramanerea cauzei in nelucrare sa fie determinata de culpa partii Conditia exprima tocmai caracterul de sanctiune al acestei institutii de drept procesual civil. Este prevaz.in mod expres de art.248 alin.1 . Se poate vb chiar de existenta unei prezumtii simple de culpa,pe care judecatorul o deduce din lipsa de staruinta in judecata. Legislatia noastra procesuala determina si situatiile in care partea nu se considera in culpa. Partea nu se socoteste in vina,knd actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu. O alta situatie in care partea nu poate fi considerata ca aflandu-se in culpa :termenul perimarii nu curge cat timp,fara vina partii cererea n-a ajuns ink la instanta competenta sa o judece sau nu se poate fixa termen de judecata. Textul art.248 contine doua ipoteze distincte . Prima vizeaza situatia knd ,fara vina partii,cauza n-a ajuns la instanta competenta. In practica se poate intampla k actul de procedura sa nu ajunga la instanta,desi actul trebuia indeplinit din oficiu. A doua ipoteza este aceea knd cererii nu I se poate statornici termen de judecata fara k partea sa fie in culpa. Acest lucru se intampla cel mai adesea in cazul suspendarii facultative a termenului de perimare. Pertea nu se poate considera in culpa p tot timpul kt dureaza cauza care a determinat suspendarea. 5.4.Procedura perimarii Este determinata de natura normelor care o consacra si a caror scop este evitarea eternizarii proceselor. Se recunoaste in prezent caracterul de interes general al normelor privitoare la perimarea procesului civil. Perimarea opereaza de drept.

Perimarea,la fel k si nulitatea,se constata din oficiu sau la cererea partii interesate. Dreptul de a invoca perimarea apartine partii interesate. Ininte de a fi constatata de catre instanta competenta ,perimarea trebuie sa fie pusa in discutia contradictorie a partilor. Exceptia perimarii poate fi invocata nu numai de catre parat,intimat sau de instanta din oficiu,ci si de procuror sau de alte persoane care participa la activitatea judiciara.Intervenientul principal dobandind calitatea de parte are neindoielnic si dreptul de a invoca ,pe cale de exceptie ,perimarea procesului. In mod obisnuit ,perimarea se invoca de instanta din oficiu sau de partea interesata la prima zi de infatisare ce urmeaza dupa implinirea termenului. Dtorita faptului k perimarea are un caracter imperativ legea permite invocarea ei in tot cursul instantei. In toate cazurile ,perimarea trebuie sa fie constatata de inst.sesizata cu cererea principala sau investita cu o cale de atac potrivit principiului ca judecatorul actiunii este si judecatorul exceptiei. Sanctiunea perimarii se poate pronunta numai dupa verificarea,de catre instanta competenta,a conditiilor prevazute de lege. O data implinit termenul de perimare si intrunite toate celelalte cerinte legale instanta este obligata sa pronunte perimarea. 5.5.Solutiile pronuntate asupra perimarii In privinta solutiilor ce pot fi pronuntate se cuvine sa distingem doua ipoteze:ipoteza constatarii perimarii si ipoteza in care,dimpotriva,inst.constata k perimarea nu a operat. Instanta pronunta o hotarare ori de cate ori constata perimarea din oficiu sau la cererea partii interesate. In cea de-a doua situatie ,instanta pronunta o incheiere care poate fi atacata odata cu fondul procesului. Perimarea poate interveni si in faza recursului sau a celorlalte cai de atac.

5.6.Efectele perimarii Sunt determinate in art.254 alin.1:perimarea are drept urmare k toate actele de procedura facute in acea instanta nu-si produc efectele. Perimarea are k efect stingerea procesului civil,in faza in care se afla,impreuna cu toate actele indeplinite in cauza. Perimarea k sanctiune de drept procesual civil nu se rasfrange in mod direct asupra dreptului subiectiv si nici asupra dreptului la actiune. Perimarea genereaza si obligatia de a suporta cheltuielile de judecata ocazionale. Acestea vor trebui suportate ,la cerere,de partea care se frace vinovata de ramanerea cauzei in nelucrare. Perimarea se rasfrange nu doar asupra actelor de procedura,ci si asupra partilor. Perimarea se repercuteaza asupra tuturor partilor din proces,indiferent de calitatea acestora,chiar si asupra partilor lipsite de capacitate de exercitiu. Snctiunea se aplica nu numai persoanelor fizice,ci si tuturor persoanelor juridice. Perimarea are k efect ineficienta actelor de procedura indeplinite pana la data implinirii termenului prevazut,dar si a actelor intocmite ulterior ,respectiv pana in momentul constatarii si aplicarii sanctiunii. Prezentarea efectelor pe care le determina perimarea ne obliga si la sublinierea caracterului particular ala acesteia fata de alte sanctiuni procedurale. Remarcam k perimarea are unele puncte de legatura cu nulitatea actelor de procedura,caci ambele sanctiuni determina ineficienta unor acte de proceduar. De asemenea,nici una din cele doua nu afecteaza in mod direct dreptul la actiune sau dreptul subiectiv dedus in justitie. Cu toate asemanarile semnalate,perimarea si nulitatea sun doua sanctiuni distincte.Cauzele care determina perimarea sunt diferite de cele care conduc la nulitatea actelor de procedura.In timp ce perimarea este determinata de lipsa de struinta a partii I continuarea activitatii judiciare,nulitatea se infatiseaza k o

consecinta a nesocotirii unor reguli privitoare la desfasurarea procesului civil. Conditiile de existenta ale celor doua sanctiuni sunt diferite. Sanctiunea nulitatii se rasfrange doar asupra actului indeplinit cu nesocotirea legii si numai,uneori,iradiaza asupra actelor urmatoare. Perimarea afecteaza insa,fara deosebire,toate actele de procedura intocmite in cauza. Sanctiunea perimarii se interfereaza,in unele privinte si cu decaderea,ambele fiind sanctiuni determinate de nerespectarea termenelor de procedura. Perimarea stinge proc.civ.si se rasfrange asupra actelor intocmite anterior,dar si dupa implinirea termenului legal. In cazul decaderii,nulitatea este derivata,p knd in ipoteza perimarii ineficienta actelor de procedura reprez.o consecinta directa a perimarii. Note distinctive deosebit de pronuntate se pot constata si la o analiza a perimarii in raport cu prescriptia extinctiva.Ambele sanctiuni ocrotesc un interes general si apar ca sanctiuni determinate de nesocotirea unor termene.Diferentierile sunt:prescriptia stinge dr de a obtine constrangerea judiciara a debitorului,in timp ce perimarea stinge doar procesul civil.Prescriptia este o sanct.mult mai grava decat perimarea.

6.Amenzile judiciare
6.1.Notiunea si importanta amenzilor judiciare Conceptul de amenda evoca ,in general ,acea sanct.care se materializeaza in plata unei sume de bani. Ea se aplica pt neexecutarea unor obligatii cu caracter administrativ,civil sau fiscal ori in cazul savarsirii unor infractiuni. In dr proc.civ. sintagma amenda judiciara evoca o sanctiune determinata si care se aplica de inst.persoanei ce a nesocotit dispozitiile legislatiei proc.civile.Se infatiseaza k o sanct.procedurala autonoma si distincta de toate celelalte sanct.de dr.proc.civ.

Trasatura fundamentala a amenzii judiciare rezida in faptul k sanct.se aplica in ipoteza si pt sav unei abateri in cursul judecatii.Amenda judiciara se poate aplica numai I cazurile anume determinate inCodul de proc.civ. O trasatura definitorie se concretizeaza in toate cazurile in obligatia autorului abaterii de a plati o suma de bani. Amenzile judiciare au un caracter autonom;ele se deosebesc de toate celelalte sanctiuni prin natura si rolul pe care-l indeplinesc in cadrul procedurii judiciare. Ele indeplinesc o functie represiva,iar prin aplicarea lor concreta sunt destinate sa previna savarsirea de abateri procesuale. 6.2.Principalele cazuri de aplicare a sanctiunii Amenda judiciara se poate aplica,atat partilor,cat si altor participanti.In privinta partolor se aplica indeosebi in cazul exercitarii cu rea-credinta a unor drepturi procedurale. Se aplica si altor participanti in cazul I care acestia nu indeplinesc anumite insarcinari date de instanta sau in cazul nesocotirii altor obligatii procesuale. Amendarea partilor: In urmatoarele situatii: -introducerea,cu rea-credinta,a unor cereri vadit netemeinice -formularea cu rea-credinta a unei cereri de recuzare sau de stramutare a proc.civ. -obtinerea cu rea-credinta,a citarii prin publicitate a oricarei parti -obtinerea cu rea-credinta,de catre reclamantul caruia I s-a respins cererea,a unor masuri asiguratorii prin care paratul a fost pagubit -contestarea,cu rea-credinta,a scrierii sau semnaturii unui inscris Amendarea altor participanti:

-neprezentarea martorului legal citat sau refuzul de a pune marturie,in afara in cazul in care acesta este minor -neprezentarea aocatului,a reprezentantului sau a celui care asista partea,dk in acest mod s-a cauzat amanarea judecarii procesului -refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrarii in termenul fixat -neprezentarea a unui inscris sau a unui bun de catre cel care-l detine,la termenul fixat -cauzarea amanarii judecarii sau executarii silite de catre cel insarcinat cu indeplinirea actelor de procedura 6.3.Procedura de aplicare a amenzilor judiciare Sanctiunea amenzii se aplica ,in toate situatiile de catre instanta in fata careia s-a savarsit abaterea. Instanta este in dr sa aprecieze ,in limitele prevaz.de lege,asupra cuantumului in care urmeaza sa fie aplicata amenda. Se aplica de instanta competenta printr-o incheiere executorie. Incheierea se comunica celui obligat,dk masura a fost luata in lipsa acestuia. Art.108:impotriva incheierii cel obligat la amenda sau despagubire va putea face numai cerere de reexaminare,solicitand,motivat,sa se revina asupra amenzii ori despagubirii sau sa se dispuna reducerea acestora. In primul rand,instanta poate reveni asupra amenzii aplicate sau asupra despagubirii acordate. O asemenea masura se poate adopta doar dk se apreciaza ca amenda a fost dispusa in mod neintemeiat sau cu nesocotirea legii. In al doilea ,legea consacra si posibilitatea instantei de a dispune reducerea amenzii sau a despagubirii.