Sunteți pe pagina 1din 8

MINISTERUL EDUCATIEI SI SANATATII AL REPUBLICII MOLDOVA

REFERAT
LA TERAPIE, PE TEMA: HIPERNEFRONUL RENAL

A controlat:Seremet Nicolae A realizat:Armanu Corina Gr.AM-41

Colegiul de medicina Cahul 2012

Hipernefronul renal sau cancerul renal , este o afectiune de natura maligna cu


localizare in parenchimul renal, caracterizata prin proliferare celulara anarhica, scapata de sub controlul mecanismelor reglatoare, care are drept rezultat formarea unor formatiuni tumorale unice sau multiple, ce se pot extinde in structurile din jur sau pot metastaza la distanta . Acest tip de cancer are tendinta de a aparea mai frecvent la barbati, cu o rata de 6:1, fata de femei, mai ales dupa decada a sasea de varsta. Carcinomul renal reprezinta 85% din totalitatea tumorilor renale primare si circa 3% din totalitatea neoplasmelor intalnite la adult Etiologie Etiologia carcinomului renal este necunoscuta, in pofida numeroaselor ipoteze etiopatogenice care includ influente hormonale, de dieta, expuneri profesionale la diverse substante cu caracter oncoge-nic, transmisii genetice (bazate pe studii cromozo-miale) etc. Caracterul familial, cu transmitere ereditara, se regaseste la unii pacienti cu rinichi in potcoava, rinichi polichistic sau la cei cu boala chistica renala dobandita consecutiv insuficientelor renale cronice de alte cauze. Fumatul, ca si pentru alte tipuri de neoplasme, este considerat un factor de risc, apreciindu-se o relatie directa intre acesta si carcinomul renal la circa 30% din pacienti. In acelasi timp, incidente crescute ale carcinomului renal au fost descrise la pacientii tratati excesiv cu analgetice continand fenacetina, la lucratorii din industria pielariei, cei expusi la cadmiu, diverse produse petroliere, azbest, la cei care ingera cantitati mari de cafea, diuretice, la obezi, la pacienti sub terapie estrogenica etc. Anatomie patologica Carcinomul renal se intalneste cu frecventa egala in cei doi rinichi. Provenind din celulele tubulare proxi-male, carcinomul renal apare ca o neoformatie solida, in cortexul renal, ce tinde sa creasca, dezvoltandu-se excentric, marind putin rinichiul sau infiltrandu-l difuz, initial fara nefromegalie, dar apoi cu nefromegalie, in special rezultata din dezvoltarea acestuia spre tesutul celulo-grasos perirenal, manifestandu-se ca o proeminenta pe suprafata organului sau la polii acestuia. Dimensiunile acestor tumori sunt variabile, de la cativa centimetri pana la 8-l0 cm diametru sau, uneori, si mai voluminoase, putand ocupa retroperitoneul in intregime

Simptomatologie In foarte multe cazuri, pacientii nu au simptome ingrijoratoare sau simptome care sa apara precoce in evolutia bolii. Pe masura ce tumora creste insa, apar si semnele care determina prezentarea pacientului la medic. Triada simptomatica clasica, alcatuita din durere in flanc, hematurie si palparea unei mase tumorale apare destul de rar (doar in 10% din cazuri) si este un indicator al bolii avansate. 25 - 30% dintre pacienti sunt insa asimptomatici, iar cancerul lor este descoperit intamplator, in urma unor investigatii de rutina. Cele mai frecvente simptome sunt: - Hematurie; - Prezenta unei mase tumorale in abdomen; - Diminuarea apetitului ; - Durere in flancuri ce nu se amelioreaza; - Scadere ponderala in absenta unor motive evidente; - Febra cu durata prelungita, care nu apare pe fundal de raceala, gripa sau alta afectiune de natura infectioasa; - Astenie extrema; - Anemie; - Hipertensiune arteriala; - Hipercalcemie; - Transpiratii nocturne; - Stare generala alterata; - Edeme gambiere;

Daca neoplazia s-a extins si a cuprins si alte zona ale corpului, pacientii pot prezenta: - Dispnee; - Hemoptizie; - Dureri osoase.

Investigatii paraclinice

Suspiciunea de cancer renal poate fi ridicata daca pacientul prezinta simptome sugestive: durere in flanc, urina cu sange (hematurie), scadere ponderala, sau daca la un examen de rutina a fost descoperita tumora in evolutie. Indiferent de modul in care se ajunge la aceasta suspiciune, ea trebuie investigata corespunzator, astfel incat diagnosticul sa poata fi stabilit fara echivoc, iar pacientul sa fie inclus intr-un program terapeutic. Investigarea pacientului include: anamneza, examenul fizic general, teste de laborator, studii imagistice, recoltarea de probe pentru biopsie. Anamneza este foarte importanta deoarece astfel se vor investiga simptomele pe care le acuza pacientul (se stabileste debutul lor, natura si evolutia lor), se poate stabili daca pacientul are anumiti factori de risc pentru aparitia cancerului, daca prezinta boli renale importante (pentru care eventual a facut sau face inca dializa), si daca are antecedente heredo-colaterale (in familie) de astfel de afectiuni.

La examenul fizic avem - Sensibilitate spontana si la palparea flancului (la aproximativ 40% dintre pacienti); - Existenta unei mase tumorale abdominale (apare la 25% dintre pacienti); - Adenopatii supraclaviculare; - Hipertensiune/arteriala; - Varicocel. Aproximativ 30% dintre pacienti se prezinta deja in stadii foarte avansate, cand cancerul deja a metastazat. Din acest motiv la examenul fizic se pot cauta si semne sugestive pentru o eventuala metastazare. Organele predilecte pentru localizarile metastazelor sunt: plamanul, tesutul moale, osul, ficatul, pielea, sistemul nervos central. In functie de ceea ce descopera in urma anamnezei si a examenului fizic, medicul va cere si restul investigatiilor, astfel incat sa poata diagnostica problema de sanatate Investigatiile /de/laborator includ: - Analiza urinii si investigarea functiei renale: se va stabili daca exista hematurie microscopica (in cazul in care pacientul insusi nu a observat modificari ale urinei); - Hemograma, electroliti; -Investigarea functiei hepatice (prin determinarea enzimelor ASAT si ALAT);

- Calcemia; -VSH

Investigatiile imagistice sunt foarte importante deoarece un numar crescut din pacientii diagnosticati cu cancer renal prezinta tumori mici, diagnosticate pur intamplator. Cele mai utile investigatii pentru evaluarea si stadializarea maselor tumorale observate sunt urmatoarele: - Pielograma cu substanta de contrast: implica injectarea unei substante de contrast si ulterior realizarea de radiografii seriate astfel incat sa se stabileasca particularitatile parenchimului/renal; - Tomografie computerizata: a inlocuit foarte mult necesitatea realizarii pielogramelor. Ofera informatii mult mai complexe, atat cu privire la afectarea parenchimului, dar si a sistemului colector, precum si a organelor din jur. Este foarte utila in stabilirea extensiei neoplasmului la alte structuri din jur sau la distanta; - Ecografie: se poate recomanda la inceputul investigarii pacientului, fiind utila in diferentierea unei tumori fluide de una solida, parenchimatoasa; - Arteriografie: este indicata in vederea analizarii vascularizatiei tumorii. La ea se apeleaza mai frecvent, in special atunci cand se intentioneaza rezectia tumorii si cand medicul trebuie sa stie exact relatia ei cu vasele din jur; - Venografie: are aceleasi indicatii ca si arteriografia, doar ca de aceasta data ea poate oferi informatii utile cu privire la drenajul venos din tumora; - Rezonanta magnetica nucleara: se poate realiza atat cu substanta de contrast cat si fara si ofera informatii precise in legatura cu localizarea tumorii, extinderea ei, eventuale metastaze, si chiar si consistenta ei; - Scintigrafie osoasa: se recomanda daca pacientul are si acuze osoase si daca exista suspiciunea de metastaza osoasa. Spre deosebire de alte cancere, diagnosticul de cancer renal poate fi stabilit si fara realizarea unei biopsii, insa o astfel de procedura poate confirma diagnosticul, astfel incat sa nu existe dubii, poate oferi informatii despre tipul histologic al cancerului si poate furniza detalii utile in vederea stadializarii. Biopsia renala se realizeaza dupa ce pacientul a fost anesteziat local, si doar sub

ghidaj imagistic. Se introduce transcutanat un ac lung si subtire, special destinat acestui scop, cu care se va ajunge in formatiunea tumorala de unde se va recolta o proba de tesut care ulterior va fi analizata la microscop. Biopsia poate determina si cat de agresiv este cancerul in sine. Realizarea ei trebuie facuta insa cu atentie, pentru a nu leza alte structuri vecine sau vase sangvine. Diagnosticul diferenciat Cancerul renal are simptome si semne comune, cel putin in stadiile initiale, cu alte afectiuni sistemice sau locale, cum ar fi: limfomul non-Hodgkin,pielonefrita acuta, pielonefrita cronica, tumora Wilms, angiomiolipomul (tumora benigna), chistul rinichiului, infarctul renal. Dupa ce diagnosticul de cancer renal a fost stabilit cu certitudine, este foarte important sa se stabileasca si daca neoplazia s-a extins si in alte parti ale organismului sau daca metastazele nu au aparut inca. Astfel de informatii pot fi aflate prin efectuarea de RMN sau de CT-uri.

Stadializarea cancerului renal include: - Stadiul I: tumora este in interiorul capsulei renale; - Stadiul II: tumora invadeaza grasimea perinefritica, insa este in continuare limitata de fascia Gerota - Stadiul III: tumora a invadat vena cava inferioara sau vena renala, sau exista implicarea ganglionilor limfatici; - Stadiul IV: tumora invadeaza viscerele adiacente sau exista deja metastaze la distanta;

In vederea tratarii cancerului renal exista mai multe scheme terapeutice foarte utile, dar care nu pot garanta vindecarea. Daca stadiul cancerului o permite, se poate realiza la inceput o interventie chirurgicala prin care se se excizeze tumora. Chiar daca o astfel de abordare este posibila, ea va fi urmata si de alte terapii, in special terapii care sa asigure ca sunt distruse celulele canceroase din intregul organism, deci radio sau chimioterapie.

Optiunile terapeutice pentru cancerul renal sunt chirurgia, radioterapia, chimioterapia, terapia hormonala, imunoterapiasau combinarea acestora. Optiunile pentru chimioterapie sau hormono-terapie sunt relativ limitate si deocamdata aceste regimuri terapeutice nu sunt considerate de prima alegere sau standard. Exista totusi un raspuns terapeutic fata de astfel de terapii, raspuns care variaza individual, dar care este sub 15%. Remisiunea spontana a fost descrisa deoarece carcinomul renal este o tumora imunogenica. De aceea si terapia a inceput sa contina imunomodulatori, cum ar fi interferon, interleukine sau chiar transplant de celule stem. Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical ramane singura metoda de tratament cu adevarat eficienta pentru carcinomul renal localizat, si este de asemenea folosita si ca interventie paleativa in cazurile avansate de boala cu metastaze. Tratamentul biologic isi propune sa amelioreze functionarea sistemului imun astfel incat acesta sa devina apt sa combata cancerul. Astfel de substante cu rol terapeutic sunt realizate din material biologic in laboratoare speciale si constau in interferoni, interleukine. Prognostic In unele cazuri a fost raportata remisie spontana a simptomelor, insa procentul este foate redus. Prognosticul pacientilor variaza in functie de stadiul in care a fost diagnosticata afectiunea si de tratamentul care a putut fi administrat, iar supravietuirea variaz-astfel: - Pentru cancerul diagnosticat in stadiu I si tratat prin nefrectomie radicala, supravietuirea la 5 ani este de 94%, iar pentru stadiul II supravietuirea in conditii similare este de 79%; - Supravietuirea pacientilor cu afectare ganglionara sau cu extensie extracapsulara este de 12- 25%; - Supravietuirea la 5 ani a pacientilor cu tumora aflata la diagnostic in stadiul IV (deci cu metastaze) este de 0-20%.

Complicatii

Cea mai importanta complicatie a cancerului renal poate fi compresia medulara metastatica, anuntata prin aparitia brusca a unor dureri de spate (in regiunea lombara) foarte intense, cu localizare in banda. Se recomanda efectuarea de urgenta a unui RMN, pentru a se diagnostica afectiunea.

Preventie

Datorita faptului ca pana in prezent etiologia cancerului renal nu este pe deplin cunoscuta, recomandarile preventive nu se adreseaza unor anumite masuri care daca sunt aplicate au eficienta sigura. Specialistii recomanda insa evitarea factorilor de risc (celor care pot fi influentati): obezitate, fumat, tinerea in normal a tensiunii arteriale, evitarea expunerii la diverse substante chimice.

Bibliografie: medicultau.com/patologia-chirurgicala-urologica/tumorile-renaleparenchimatoase-la-adult-sl-copil/tumori-renale-parenchimatoase-maligne.php sfatulmedicului.ro/Cancer/cancerul-renal_6452 nodismed.ro/ghid-medical-a-z/boli-afectiuni/carcinomul-renal-8380124.htm scritube.com/medicina/APARATUL-RENAL2119145.php scribd.com/doc/24325520/TUMORILE-RENALE