Sunteți pe pagina 1din 8

Razboiul psihologic al soldatului

Chircu Loredana Iuliana Anul II, Seria I, Grupa 3 The only hope you have is to accept the fact that you're already dead. The sooner you accept that, the sooner you'll be able to function as a soldier is supposed to function: without mercy, without compassion, without remorse. All war depends upon it. - Ronald Spiers Termenul de razboi psihologic a aparut dupa incheierea celui de Al Doilea Razboi Mondial iar semnificatia lui vizeaza o stare de tensiune initiatia de catre cineva cu scopul de a zdruncina moralul adversarilor si de a demoraliza populatia. Razboiul psihologic al soldatului este, dupa parerea mea, o stare de tensiune initiata involuntar de soldat asupra propriei persoane. Daca in primul caz razboiul se da intre doi adversari, in cel de-al doilea caz razboiul se da intre una si aceeasi persoana, fiind un razboi launtric, sfasietor si neiertator. Regimul vietii militare. Natura lui formativa Institutia militara constituie o grupare umana cu traditii proprii, norme culturale specifice, cu un anumit statut social, cu particularitati de la o arma la alta dar, cu rigori si privatiuni deloc usor de infruntat si depasit. Aceasta este armata, dar majoritatea covarsitoare o formeaza soldatii, tinerii care sunt in plina identificare si cristalizare a personalitatii lor, abia depasind faza adolescentei cu toate avatarurile ei; pentru prima oara in viata lor se confrunta cu un mediu potential frustrant, cu o limitare evidenta a libertatii, cu raspunderi sociale insemnate, cu obligatii mari. Adaptarea tinerilor la noul regim de viata, la normele activitatii ostasesti, conform cerintelor regulamentelor, cere totusi timp. Sunt necesare anumite restructurari ale vechilor deprinderi si obisnuinte, ceea ce inseamna producerea unor modificari la nivelul componentelor automatizate ale comportamentului. Viteza cu care se realizeaza restructurarile depinde de complexitatea fiecarui stereotip, de temperament si de interesul personal pe care il manifesta militarul, de atmosfera din subunitate, de mijloacele de comanda si educative utilizate de comandant. Ordinea interioara il determina pe soldat sa actioneze si sa se comporte asa cum cer regulamentele, il obliga sa renunte la unele obisnuinte ce nu se incadreaza in specificul si ritmul activitatii militare. Neasimilarea pe deplin a aconduitei bazata riguros pe reglementarile impuse de activitatile militare, genereaza, in mod inevitabil, anumite framantari si tensiuni, sporeste consumul nervos, creeaza chiar unele iritari. Dezvoltarea spiritului de ordine se bazeaza pe munca, pe indeplinirea ireprosabila a activitatilor inscrise in planul pregatirii pentru lupta. Prin urmare,

angajarea tuturor militarilor la procesul de instructie constitutie si una din caile principale de a preveni abaterile disciplinare. In acelasi timp, buna randuiala a lucrurilor in pluton sau companie, cooperarea la instructie, in activitatii gospodaresti ori culturale si sportive dezvolta increderea, stima si respectul reciproc, dau fiecaruia satisfactie, intaresc coeziunea si spiritul camaraderesc, sentimentul de incredere in fortele proprii. Dezvoltarea spiritului de ordine si disciplina se bazeaza in mod determinat pe munca, pe indeplinirea planului pregatirii pentru lupta. Tragerile, antrenamentele in folosirea armamentului si tehnicii, exercitiile si aplicatiile tactice, marsurile desfasurate ziua si noaptea, in situatii complexe, in teren variat instructia complexa, in tabere, toate executate cu rigoare si seriozitate, sunt cai eficiente ce pot fi utilizate cu succes pentru dezvoltarea unor calitati ca vointa, hotararea, spiritul de intrajutorare, perseverenta, darzenia, sentimentele de solidaritate umana, de prietenie, valori ce inrauresc benefic disciplina. Tanarul militar este, la varsta lui, setos de viata, dornic de distractii, avid dupa placeri, carora insa mediul militar nu i le poate in mod obiectiv satisface. Din aceste neconcordante se naste starea de frustrare, de stres chiar si care, pentru a fi depasite, trebuie un anumit timp de adaptare. Neadaptarea militarilor se manifesta in principal in doua domenii: cel al insusirii instructiei militare si cel care tine de respectarea legilor si regulamentelor militare. In primul caz, neadaptarea intervine la acele persoane capabile din punct de vedere intelectual sa dovedeasca si sa sedimenteze cunostintele de specialitate, dar, care, din cauza conflictelor emotionale interne, nu le pot folosi in mod adecvat, manifestandu-se ca si cum punerea in practica a cestora ar depasi cu mult posibilitatile lor intelectuale. Aparitia inhibitiei intelectuale nu este deci pe fondul unei lipse de cunostinte, a lipsei de vointa sau a comoditatii individului, ci din cauza timiditatii acestuia care, in interiorul sau, simte ca nu poate executa un lucru. Respectarea ordinelor si regulamentelor militare presupune o participare constienta a militarilor la procesul de instruire si pregatire din unitati, dar si o acceptare a tuturor servitutilor care decurg din aceasta. Neadaptarea se manifesta in acest caz prin putere scazuta, neputinta sau refuzul organismului de a face fata situatiilor grele intervenite pe parcursul desfasurarii instructiei sau vietii militare in general. Cele mai raspundite forme de manifestare a neadaptarii la mediul militar sunt indisciplina si agresivitatea. Indisciplina este forma cea mai frecventa de exprimare a neadaptarii, aparuta pe fondul neintelegerii de catre militar a necesitatii adaptarii si insusirii regulamentelor militare. Fie ca au la baza lipsa de motivatie, atitudinea negativa fata de mediu si colectiv, desfasurarea necorespunzatoare aprocesului de instructie ori propriile dificultatii de ordin psihic cu care militarii

vin in armata, cazurile de indisciplina trebuie analizate atent de comandanti si specialisti luandu-se in general masuri pe linia prevenirii acestora. Agresivitatea reprezinta o alta modalitate de exprimare a neadaptarii. Ea poate fi intalnita sub forma agresivitatii fata de sine, de ceilalti si fata de comandanti si se manifesta pe cale verbala sau fizica. Agresivitatea fata de sine se exprima de cele mai multe ori prin autoinsubordonare si tentativa de sinucidere. Tipuri de orientari militare In evolutia moderna si contemporana a statului national au aparut trei tupuri generale de organizatii militare, fiecare in parte raspunzand la un gen diferit de autoritate civila institutionalizata. Aceste tipuri sunt :

Militarul profesionist constituie un tip social nou si are urmatoarele caracteristici importante: 1. Domeniul de expertiza (managementul violentei), 2. Relatia cu clientul (este responsabil in fata clientului sau, societatea sau statul), 3. Corporatism (constiinta de grup si organizarea birocratica), 4. Ideologia (gandirea militara). Militarul pretorian este primul aparator al autonomiei institutionale. Cu cat este mai inalt rangul militarului, cu atat interferenta sa cu politica este mai evidenta, iar in mediile revolutionare sau pretoriene, se poate ajunge la implicarea intregii institutii militare in actiunea politica. Militarul revolutionar se deosebeste net de tipul profesionist si pretorian prin atitudinile pe care le adopta fata de corporatismul militar si fata de relatiile civil-militare. In contrast cu comportamentul corporatist asteptat de la militarii de profesie si de la cei pretorieni, tipul revolutionar prefera relatiile camaraderesti nonierarhice intre ofiteri si soldati.

Dupa parerea mea, soldatul traverseaza anumite stari, acestea ducand fie la indeplinirea cu succes a stagiului militar fie la sinucidere. Aceste stari sunt: nostalgia, stresul, panica si halucinatia. Nostalgia Tanarul venit in armata simte nostalgia ca un disconfort afectiv, spiritual, material, de limitare a afirmarii libere a personalitatii sale, ca urmare a schimbarii conditiilor socio-culturale. Nostalgia este considerata ca o boala care nu exista decat in masura in care i se acorda atentie si este perceputa ca tulburare datorata departarii de mediul obisnuit. Nostalgia se defineste ca un sentiment de melancolie provocat de dorinta de a retrai un episod din trecut, dorinta pentru ceva greu de indeplinit dor, suferinta morala, amaraciune. In razboi, soldatul isi sacrifica viata din propria credinta, din cauza imperativului colectiv, dar tot din aceleasi cauze poate dezerta sau trada. Hotararea soldatului de a se sacrifica, de a trada

sau dezerta, este interpretata ca un proces de eliberare si valorizare personala si consta in compararea motivelor socio-culturale care impun directia actului. Soldatul devine saturat si in momentele de relativa odihna va cauta evadarea din contextul socio-cultural, urmarind confirmarea propriilor valori. Un exemplu ce da posibilitatea observarii cat de temuta si luata in serios era nostalgia este raportat de istoricul Marcel Reinhard: la 18 nov. 1793(...) se iau decizii ce urmau sa insufleteasca trupele si sa mentina efectivele. Printre masurile de rigoare figurau suspendarea permisiilor de convalescenta, cu exceptia uneia care da de gandit: concediul va fi in mod exceptional acordat in cazul in care bolnavul ar fi atins de <nostalgie>, sau <dorul de tara>. Este necesar ca boala sa fie considerata ca o afectiune grava. (...) principalele simptome constau in aerul trist, melancolic, o privire tipica, ochii adeseori rataciti, o figura uneori neinsufletita, un dezgust general, indiferenta la orice; pulsul este slab, lent, alteori repede, dar abia se simte o toropeala destul de constanta; in timpul somnului, cateva expresii scapate printre sughituri si lacrimi, imposibilitatea, aproape de a se da jos din pat; o tacere indaratnica, reuzul bauturilor si alimentelor, slabirea, marsamul si moartea. Maladia este dusa la toti pana in ultimul grad; dar daca ea nu este funesta in mod direct, devine in mod indirect. (Pitariu, Sintion, 2003) Stresul Persoana inclusa in activitatea de munca este constransa sa se conformeze unor situatii organizational-ocupationale specifice si exigentelor postului. Cand organizatia desfasoara activitati in care riscul si suprasolicitarea (calitativa sau cantitativa) sau subsolicitarea (monotonie, lipsa de variatie, lipsa de informatie, limitarea posibilitatilor de expresie) sunt curente, avem de-a face cu un dezechilibru care genereaza situatii profesionale percepute ca stresante. Militarii (studenti si ofiteri) percep ca surse majore de tres factorii intrinseci muncii si relatiilor de subordonare. Ei infrunta stresul ocupational in special adoptand strategii rationale (nonemotionale), bazate pe logica si programarea exacta a ativitatilor militare (operatiunile), care sunt valorizate pozitiv (ca norme/exigente profesionale) in organizatia de tip militar. In plus, ofiterii resimt insatisfactie fata de natura ocupatiei. Panica La nivel individual, panica este o stare de groaza, generata de o amenintare a unui pericol real sau imaginar, manifestata prin confuzie, dezorientare, comportamente irationale. In anumite conditii, acest comportament - manifestat initial la unul sau cativa indivizi - se transmite si la ceilalti membrii ai colectivitatii, avand de-a face cu o situatie colectiva de panica. In mod detaliat, caracteristicile situatiei de panica reprezinta: reactii temporare ale grupurilor de oameni fata de o situatie de pericol real/imaginar, materializate prin parasirea rapida a locurilor in care se manifesta situatiile de pericol; comportament nefiresc al oamenilor; are loc o

dezintegrare sociala, nu se mai tine seama de structurile sociale, de normele de convietuire sociala; nu se mai executa misiunile de lupta. Factorii care favorizeaza aparitia situatiilor de panica pot fi grupati astfel: factori exteriori individuali (lipsa informatilor privind situatia de lupta, lipsa coerentei in conducere, ordine contradictorii, oboseala acuta, instruirea insuficienta, deteriorarea coeziunii de grup, esecuri repetate, retragerea dezorganizata, situatii limita, etc), factori interiori (lipsa increderii in comandanti, lipsa increderii in fortele proprii, sentimentul inferioritatii, pregatire psihologica insuficienta, stari confuzionale datprate incapacitatii indivizilor de a interpreta evenimentele in situatii de pericol real, ingrijorare, neliniste individuala din diferite motive), factori cauzali (stimulii soc, modul de percepere a unor factori). Prevenirea situatiilor de panica se realizeaza prin mai multe directii de efort, incepand cu asigurarea psihologica a efectivelor, astfel incat sa nu se ajunga nici macar la configurarea unei predispozitii pentru panica. Daca insa aceasta s-a configurat, una din conditiile necesare dar nu suficienta o reprezinta recunoasterea situatiei de predispozitie si aplicarea unor masuri adecvate. Este, de aceea, foarte necesara cunoasterea sistemului de indicatori ai dispozitiei de panica, din care unii pot fi foarte usor de identificat. Acesti indicatori se prezinta astfel:

Neincrederea in propria conducere: subordonatii sunt greu abordabili in discutii cu superiorii. Intrarea intr-un mediu nou, impresiile puternice ale tanarului chiar din primele zile ale vietii din cazarma maresc nevoie de comunicare, inclusiv pe plan intim. Pentru ca sa vada in comandant un om caruia i se poate adresa cu orice problema, este nevoie sa ii castige increderea. Numai acolo unde exista un climat de incredere devine posibila comunicarea la toate nivelurile trairii umane, patrunderea si in universul afectiv al subordonatilor. Constiinta de sine a trupei slabeste: oamenii nu mai cred in capacitatea colectiva de actiune, sunt ursuzi, se plang de dezavantajele propriului armament Lipsa de initiativa: conducatorii sunt nehotarati, pasivi sau executa plini de zel actiuni minore, preferand actiunile lipsite de risc Trupa se neglijeaza pe ea insasi: la nivelurile ierarhice inferioare, se constata neglijarea problemelor de asigurare materiala, se neglijeaza igiena corpoala si curatatul armamentului Zvonurile, suspiciunile si presimtirile sumbre castiga teren Frica de singuratate: oamenii stau tot timpul in grup, adesea inghesuiti in spatii limitate; teama de a nu fi parasiti sau lasati in urma creste

Panica se desfasoara in mod diferit, astfel exista:

1. Panica fugii. Oamenii se retrag din fata inamicului intr-o dezordine totala, haos, fara sa

gandeasca; evident, ei pot nimeri in propriile campuri de mine


2. Panica fugii spre inainte. Daca inamicul este foarte aproape, are loc o reactie de supracuraj.

Soldatii aflati in lupta inclina mai degraba sa lupte decat sa fuga, atunci comportamentul lor se poate transforma fie in acte de vitejie, fie intr-o tragedie
3. Panica in conditii de spatiu inchis (nave, adaposturi fortificatii, trupe incercuite). Nu

conteaza daca lipsa de perspectiva, de iesire este reala sau numai presupusa; au loc miscari energice, dar haotice, pe tacute sau intr-un vacarm ingrozitor; multi sunt calcati in picioare. Striviti de ziduri
4. Panica prin impuscaturi. Stimulul declansator il face pe soldat sa foloseasca absout haotic

armamentul; trage toata lumea, fara ordin, in toate directiile; nu sutn ascultate odinele de incetare a focului etc. Acest tip de panica poate fi periculos: deruteaza celelalte unitati; provoaca combatantilor, in final, o stare de slabiciune psiho-fiica; ofera dismanului repere asupra trupelor proprii; daca se combina cu stare de panica prin fuga, exista posibilitatea ca militarii sa se impuste intre ei
5. Panica posesiunii. Grupuri mari de oameni puternic frustrati de o trebuinta organiza sau

materiala se lupta de-a dreptul animalic pentru obiecte care le-ar satisface acele trebuinte. Halucinatia Halucinatia este o tulburare psihica potrivit careia o persoana percepe evenimente sau lucruri care nu exista, iar experientele senzoriale nu sunt provocate de stimularea organelor senzoriale. Halucinatiile implica auzul, vazul, simtul tactil, mirosul si chiar gustul unor lucruri care nu sunt reale. Cea mai comuna forma de halucinatii sunt cele auditive (voci, sau alte sunete care nu au nici o sursa fizica). In cazul soldatilor se intalneste aceeasi tema halucinatorie, respectiv mireasa. Care apare in aceeasi maniera si in aproape aceleasi conditii la subiecti diferiti, in perioade de timp diferite. Mai exact, in serviciul de garda pe timp de noapte si in conditii austere, de camp sau padure, cufundate in liniste totala, soldatul in cauza developeaza un episod halucinatoriu propriuzis, relatand ca i-a aparut in fata silueta unei mirese. In acest caz, activarea instinctului de natura sexuala a declansat, prin mecanisme disociative, o imagine semnificand feminitatea ca mister si puritate, sublimate intr-o singura reprezentare: mireasa. Fenomenul suicidar in mediul militar Suicidul in armata nu constituie o exceptie de la cazul social. Dinamica lui are aceeasi forma ca in intreaga societate, dar o intensitate mult mai mica. Complexul cauzal ce sta la baza

comportamentului sinucigas tine, intr-o proportie covarsitoare, de dificultatile sociale ale militarilor si nu de mediul strict militar. Sinuciderea nu este numai un fapt social, ci si unul individual. Fiecare sinucigas imprima actului sau o amprenta personala care-i exprima temperamentul, starea psihica, conditiile sociale, etc. Se constata ca 60% din sinucideri au cauze necunoscute. Aceasta realitate obliga pe comandantii militari sa-si cunoasca mai bine subordonatii sub toate aspectele. (Pitariu, Sintion, 2003) Alegerea mijloacelor de sinucidere este intr-adevar furnizata de mediul in care se afla individul, dar nu are o actiune determinativa asupra actului ca atare. Contrar acteptarilor, in armata, cele mai multe sinucideri s-au realizat nu prin impuscare, ci prin spanzurare. (Pitariu, Sintion, 2003) S-a constata ca situatia sociala are rolul determinativ in producerea sinucidului. Aceasta situatie este definita prin factori de risc suicidar, cum ar fi:

Conditionari de stare: nivel de instruire foarte scazut. Convietuirea in mediul social sarac, cu slabe posibilitati financiare, stare materiala precara, deficit major de socializare Conditionari de context: conflicte conjugale si sentimentale, conflicte sociale si profesionale

Mediul militar, in sine, nu constituie o cauza a conduitei autodistructive. Dimpotriva, prin tipul e relatii sociale care se dezvolta in timpul serviciului militar, prin viata colectiva, armata are un rol semnificativ in diminuarea numarului de sinucideri, fiind o importanta institutie de socializare a individului.

Bibliografie http://www.sfatulmedicului.ro/Schizofrenia-si-alte-tulburari-psihice/despre-halucinatii_7944
1. Aradavoaice, G. (1993). Dimensiuni psihologice. Disciplina militara. Bucuresti, Editura

Academiei de Inalte Studii Militare


2. Cracsner, C. E. (2005). Istoria prihologiei militare romanesti. Bucuresti, Editura Psyche

3. Dragan, I., Rotaru, N. (2002). Comunicarea in organizatii militare. Bucuresti, Editura

Tritonic
4. Gusti, D. (1915). Sociologia razboiului. Bucuresti, Editura si Institutul de arte grafice 5. Jianu, A., Prisacaru, A. (2010). Psihologie aplicata in mediul militar. Bucuresti, Editura

Centru tehnic editorial al armatei


6. Sava, I.N., Tibil, G., Zulean, M. (1998). Armata si societatea. Bucuresti, Editura info-team 7. Pitariu, H., Sintion, F. (2003). Psihologia luptatorului. Bucuresti, Editura militara 8. Vaduva, G. (2003). Strategie militara pentru viitor. Bucuresti, Editura Paideia 9. Zulean, M. (2003). Armata si societatea in tranzitie. Bucuresti, Editura Tritonic

10. Band of brothers - 2001