Libertate si dezvoltare - Economia pietei libere Autorul cartii Libertate si dezvoltare - Economia pietei libere, Leszek Balcerowicz este

recunoscut ca fiind un partizan al reformei rapide in tranzitia de la economia de stat la cea de piata. Nascut in 1947 la Lipno, Balcerowicz a absolvit in 1970 Warsaw School of Economics, a obtinut un MBA la St. Johns University New York n 1974 si un doctorat la Warsaw School of Economics in 1975. Numit viceprim-ministru si ministru de finante in primul guvern non-comunist condus de Tadeusz Mazowieski (septembrie 1989-august 1991), a devenit curand un simbol al succesului masurilor de reforma aplicate in economia poloneza. Afirmandu-se ca un bun politician si economist, dar mai inainte de toate ca un intelectual si un bun profesor a carui menire este sa duca mai departe roadele bogate ale cunoasterii, Leszek Balcerowicz a fost numit in anul 1992 profesor la Scoala Economica din Varsovia, iar apoi un an mai tarziu, director in cadrul Consiliului International de Studiu Comparativ. De asemenea a detinut functia de Presedinte al Centrului de cercetare sociala si economica. Din aprilie 1995 pana in decembrie 2000 a fost Presedintele Uniunii Libere. La inceputul anului 1997 dupa o apreciere a observatoriilor ca cea mai activ economie din Europa Centrala simte nevoia stringenta a unui Balcerowicz, care sa reamorseze reforma, acesta a devenit din nou viceprim-ministru si ministru de finane intr-o perioada (octombrie 1997-iunie 2000) cand Polonia avea nevoie de un nou suflu reformist pentru a adera la Uniunea Europeana. Numit presedinte al Bancii Centrale a Poloniei in decembrie 2000, Balcerowicz si-a incheiat mandatul in ianuarie 2007. Leszek Balcerowicz s-a facut remarcat in intreaga lume si drept urmare a fost decorat cu titlul Ludwig Erhard si cu premiul international Friedrich August von Hayek. Totodata, marele profesor a fost premiat si de catre universitatiile de renume din Europa, cat si din America. Astfel profesorul Balcerowicz a primit distictia Honoris Causa din partea unor universitati precum: Aix-en-Provence, Sussex, Universitatea De Paul din Chicago, Universitatea Szczecin, Staffordshire, Mikolaj, Kopernik, Torun, Dundee(Scotia) si Universitatea Economica din Bratislava.

In anul 2002, pe cand era presedintele Banci Nationale a Poloniei, Balcerowicz a primit acelasi titlu de Honoris Causa al Universitatii ,,Alexandru Ioan Cuza din Iasi, Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor. Profesorul Leszeck Balcerowicz a sustinut multe cursuri si seminarii in intreaga lume: Austria, Franta, Marea Britanie, Belgia, Germania, Ungaria, Suedia, Japonia, Cehia, India, Ucraina, Lituania, America si a realizat peste 100 de publicatii in probleme de politica atat in Polonia cat si in afara acesteia. Aparuta in anul 1998 in Cracovia, cartea Libertate si dezvoltare a lui Balcerowicz reprezinta rezultatul unei indelungi cercetari concretizata in publicatii si eseuri si isi propune sa ii infatiseze omului de rand pe intelesul sau semnificatia libertatii, importanta adevarata a acesteia, economia capitalista si socialista asa cum este ea, autorul construind in cele din urma o adevarata lectie de economie. Lucrarea intitulata Libertate si dezvoltare reprezinta o succinta analiza a libertatii, a modului in care aceasta trebuie privita si inteleasa, si mai ales a felului in care libertatea poate influenta dezvoltarea unei tari. Cartea este structurata pe mai multe capitole ( sase la numar) care la randul lor cuprind mai multe subcapitole cu tiluri sugestive In prima parte a lucrarii intitulata Din perspectiva politica, Balcerowicz incepe prin a defini notiunea de libertate punand o scurta intrebare retorica:Cum intelegem libertatea?, si apoi ca si cum s-ar fi aflat intr-o sala cu un auditoriu mare, profesorul raspunde: libertatea trebuie definita in raport cu omul ca individ, nu cu grupuri sociale, tratate distinct de indivizii care le alcatuiesc.Asadar libertatea trebuie tratata individual, de la persoana la persoana, intrucat, numai printr-o abordare proprie care tine de noi ca indivizi putem a ne impotrivi unei situatii care nu ne este prielnica, care are un efect constrangator. Luand ca exemplu Polonia, se poate observa ca traditia acesteia se caracterizeaza prin lupta pentru libertatea nationala, pentru o libertate aparent colectiva, dar care are insa la baza individualismul, intrucat scopul ei era ca macar unii dintre membrii societatii poloneze sa obtin o libertate mai mare. Se prezinta mai apoi abordarea marxista a libertatii, privita din prisma relatiei oamenilor cu lucrurile si care are la baza un rationament defectuos conform caruia saracia exista ca urmare a libertatilor pe care doar unii si le pot permite, si anume :cei alesi.

In ceea ce priveste gradul de libertate care este necesar in definirea libertatii, se precizeaza ca acesta poate fi mai mic sau mai mare, insa se mentioneaza ca libertatea optima nu este libertatea maxima, ci doar aceea prin care nu se incalca libertatiile celorlalti indivizi. Astfel se identifica o filosofie care o acorda o insemnatate deosebita libertatii individuale si anume: liberalismul. Conceptul de libertate se mai defineste si in functie de relatiile individului cu societatea si cu statul. Autorul constata ca in societatile occidentale forta presiunii sociale asupra vietii private a scazut considerabil si astfel societatea manifesta o toleranta destul de ridicata cu privire la stilurile de viata individuale care s-au diversificat din ce in ce mai mult odata cu trecerea aniilor. Asa se face ca pe masura ce societatea accepta pe scara tot mai larga libertatiile individuale, care la randul lor sunt tot mai mari, scade vizibil sprijinul psihosocial al idealului de libertate economica. In ceea ce priveste relaia individ-stat, statul apare ca o structur puternica, el fiind acela care trebuie sa apere libertatiile cetatenilor si sa previna incalcarea acestora chiar de catre stat insusi. Se constata astfel dublul rol pe care il are statul si anume acela de politie care trebuie sa vegheze pentru respectarea legii si acela de putere legislativa, intrucat trebuie sa stabileasca niste norme legale care nu pot fi incalcate. Totodata se considera necesara si aparitia unor legi fundamentale care sa creeze un cadru legislativ pentru actele normative de nivel inferior si niste prevederi care sa poata sa preintampine o eventuala incercare a statului de a incalca libertatea individuala. Daca individualismul liberal prezentat mai sus a pus accent pe gradul mare de libertate individuala si pe adoptarea unei Constitutii adecvate, etatismul antiliberal s-a bazat pe limitarea libertatii individuale, mai ales a celei economice si amplificarea sferei de influenta a statului, intrucat se considera ca aceasta ar fi adevarata cheie catre dezvoltare. Acest etatism antiliberal a lasat urme vizibile pana in zilele noastre, mai ales in fostele tari cu regim socialist, dar chiar si in tarile occidentale, intrucat libertatea economica a fost vehement atacata in trecut, considerandu-se ca aceasta sta la baza inechitatii si in calea dezvoltarii nationale. In subcapitolul Relatiile dintre diversele tipuri de libertate ni se arata ca la baza tuturor libertatiilor sta libertatea persoanei, iar apoi libertatea economica ce cuprinde practic toate formele de asigurare a existentei umane. Se defineste si libertatea politica ce

consta in dreptul cetatenilor de a alege si de a fi alesi, dar si diferenta dintre un stat democratic (unde reprezentantii puterii de stat sunt alesi prin alegeri corecte, organizate si desfasurate periodic) si unul nedemocratic, unde puterea este luata prin lovituri de stat sau prin succesiune. In concluzie ni se demonstreaza ca se poate vorbi de capitalism fara existenta unei democratii, dar nu si invers, intrucat democratia depinde de capitalism. Autorul mai vorbeste si de raportul statului cu alte institutii, iar cele care s-au remarcat de-a lungul istoriei sunt institutiile religioase, datorita contopirii acestora cu puterea statala. Tot istoria ne invata ca cu cat este mai mare influenta religiei si a bisericii in stat, cu atat sunt mai puternice restrictiile juridice, iar pentru a schimba modul de viata al oamenilor si a-l face sa corespunda normelor religioase, tentatia de a apela la constrangere si nu la convingere este foarte mare. Mai este amintit raportul dintre stat si economie, in care statul elimina in permanenta ideea de mana invizibila, motiv pentru care construieste un intreg aparat birocratic pentru a prelua toate problemele economice, intervenind prin mana vizibila de aceasta data. Capitalismul reprezinta cel mai bun exemplu in care statul se implica si conduce astfel la un capitalism cat mai putin eficient. In Deficientele democratiei sunt prezentate punctele slabe ale acestui regim precum: incapacitatea politicienilor de a lua decizii dificile de teama de a nu pierde alegerile electorale, grupurile de presiune ( lobby) care recurg la constrangeri pentru a-si creea anumite privilegii, conducand la o incetinire a dezvoltarii si la aparitia conflictelor, deciziile ineficiente ce pot determina instabilitate economica, dar populare (care prind in fata cetateanului) luate de catre politicieni in perioada electorala. Se intrevad si niste masuri de prevedere care trebuiesc luate la nivel institutional si anume: separarea definitiva a economicului de politic prin instituirea unor norme juridice care sa fie ridicate la nivel de norme constitutionale, Constitutia trebuie sa protejeze moneda nationala si sa contina prevederi conform careia Banca Centrala este responsabila de stabilitatea monedei. Este necesara o limitare a partidelor politice, intrucat existenta unui numar mare de partide presupune pierdere mare de timp si energie in rezolvarea problemelor partidelor, generand instabilitate economica, repartizarea adecvata a democratiei pe cele doua niveluri: national si local, dar si nevoia ca deciziile luate cu privire la numiriile in functie din administratia publica sa fie luate pe baza de criterii profesionale.

In capitolul Exemple bune, exemple rele, Balcerowicz efectueaza mai multe analize cu privire la modul de dezvoltare a unor tari precum: Japonia, China, Suedia si Germania. Japonia este o tara care s-a dezvoltat foarte mult in perioada postbelica, reusind sa prinda din urma tarile dezvoltate ale acelei vremi. Din pricina aceasta, s-au lansat multe teorii cu privire la amploarea dezvoltarii ei, iar unii specialisti aflati in imposibilitatea de a identifica pasii ce au stat la succesul economic al Japoniei, s-au declarat invinsi si au pus succesul pe seama faptului ca in Japonia traiesc japonezi. Aceasta asertiune hilara l-a motivat pe Leszek Balcerowicz sa abordeze in Libertate si dezvoltare si exemple ale unor tari care s-au remarcat prin astfel de evolutii economice inexplicabile pentru unii. Astfel cititorului i se face o demonstratie economica a succesului Japoniei explicandu-i-se ca la baza acestui succes se afla lipsa interventiei statului in acele ramuri competitive ale industriei japoneze (productia de aparatura electronica, birotica, autoturisme) si rolulul Ministerului Industriei si Comertului in ceea ce priveste creearea unui cadru capabil sa ofere oamenilor de afaceri si Guvernului posibilitatea de a dezbate problemele legate de directiile viitoare de dezvoltare a tarii. Se prezinta mai apoi rolul important al unei monede nationale stabile, orientarea industriei catre export, necesitatea unor economii si investitii mari, dar mai ales nevoia ca toate aceste masuri sa fie luate in comun. Mai sunt amintite si particularitatile institutionale ale Japoniei care de asemenea au avut un mare rol in definirea succesului si anume: angajarea pe viata a unor lucratori din cadrul marilor corporatii, grupurile mari de intreprinderi unde membrii grupului sunt actionari si la alte intreprinderi din acelasi grup, relatiile de durata construite intre intreprinzatori si furnizori pe de o parte si intre banci si intreprinzatori pe de alta parte (keiretsu). Insa ca o adevarata lectie de economie, acest exemplu al Japoniei ne arata ca la fel cum intr-o economie de piata marile companii nu sunt ferite de faliment, la fel si in acest capitalism tarile dezvoltate nu sunt nici ele ferite de criza. Astfel, ni se infatiseaza o tara a carei ritm de crestere a incetinit vizibil, datorata poate si imbatranirii populatiei sau a cresterii mult prea rapide in trecut si in structura careia se identifica o serie de probleme precum: criza din sistemul bancar si imobiliar si scaderea puterii de cumparare a produselor japoneze ca urmare a cresterii mari a yenului in raport cu dolarul. Asa se face ca acele particularitati care pana atunci erau considerate parte a succesului japonez incep a fi chestionate ca si esecuri. Se

concluzioneaza ca relatiile de tip keiretsu prezinta mari riscuri si se merge pe destramarea acestora, dorindu-se totodata si incheierea sistemul de angajare pe viata. Mai sunt amintite relatiile deformate precum protectionismul in agricultura ce a condus la caderea pietei imobiliare si cresterea preturilor la produsele agricole, precum si dependenta partidului aflat la putere in perioada respectiva (Partidul Liberal Democrat) de grupurile de interese.