Sunteți pe pagina 1din 2

-1-

Artroza
Artroza este o afectiune reumatismala. Aceasta face parte din din grupul reumatismelor degenerative. Artroza
este afectiunea degenerativa caracterizata prin degradarea noninflamatorie a cartilagiului si capsulei
articulare, cu leziuni hipertrofice ale osului epifizar. Aceasta afecteaza in special articulatiile supuse la
presiuni mari: genunchiul, soldul, coloana vertebrala.

1) Epidemiologia artrozei
Artroza este cea mai frecventa afectiune a aparatului locomotor si una dintre cele mai frecvente afectiuni
cronice. Frecventa artrozelor creste odata cu varsta. Dupa virsta de 35 ani, circa 50% din populatie prezinta
leziuni artrozice, iar dupa varsta de 55 ani, peste 80% din populatie. La nivel mondial, 630 de milioane de
persoane sufera de artroza, ceea ce reprezinta un procent de 10-12% din populatia globului. Varsta
influenteaza prin imbatranirea fiziologica (cartilaj dezhidratat, cu rezistenta scazuta la agresiunile mecanice).
Odata cu trecerea anilor apar si lediuni ale elementelor moi periarticulare (ligamente, tendoane), care pot
accentua dezvoltarea artrozei. Artroza apare la ambele sexe. Artroza ocupa locul patru in rindul bolilor care
cauzeaza incapacitatea de munca la femei si locul opt pentru barbati, fiind una dintre cele mai periculoase si
mai frecvente boli degenerative, constituind o afectiune articulara cronica. Ereditatea joaca de asemenea un
rol important in determinismul artrozelor datorita defectelor calitative a cartilajului articular. De multe ori
efectele artrozei sunt prezente in mai multe articulatii ale corpului prin degradarea prematura a cartilajelor.

2) Simptomele artrozei
Artrita acuta se semnaleaza prin febra mare, dureri puternice in articulatii, ingrosarea acestora, pielea
devenind palida, frisoane. Simptomele artrozei se manifesta prin redoare articulara moderata in special
dimineata la prima ora, durere in timpul miscarii (durere care se amelioreaza in repaus), deformarea
articulatiei, care devine compacta, dureroasa si rece. Cu timpul, se ajunge la limitarea miscarilor. Durerea
este primul simptom care apare in artroza. Aceasta poate fi uneori foarte ascutita si apare odata cu
incercarea folosirii articulatiei. Durerea poate radia si in alte regiuni. Daca articulatia nu se foloseste, durerea
dispare. Un alt simptom al artrozei il constituie rigiditatea. Rigiditatea in artroza poate sa apara dimineata sau
dupa repaus, aceasta disparand dupa 1-2 minute de miscare. Rar, in situatiile mai grave, dimineata,
libertatea de miscare a articulatiei afectate este pierduta complet. Uneori, in artroza, apar semne de
inflamatie. Aceasta se manifesta prin roseata, tumefactie, durere, cresterea temperaturii locale. In
reumatismul acut, inflamatia este prezenta mai frecvent. dar poate sa apara si in artroza datorita inflamatiei
consecutive suprasolicitarii articulatiei.

3) Efectele secundare in artroza


Efecte secundare destul de grave pot sa apara in urma administrarii unor medicamente cum ar fi
medicamentele anti-inflamatoare non-steroide, ibuprofen, indometacin, aspirina, diclofenac, ketotifen. Este
necesara o mare atentie in administrarea unui tratament in cazul artrozei. Acest tratament trebuie prescris
obligatoriu de catre un medic.

4) Factorii de risc in artroza


Factorii de risc in artroza sunt:
- dezechilibrul solicitar, rezistenta
- infectiile, uneori specifice, alteori nespecifice, care determina artrite
- tulburarile de statica - malformatiile congenitale (picior plat, displazie, luxatii congenitale etc.)
- varsta peste 40 ani
- profesia, frigul, umiditatea
- sexul femeinin
- traumatismele urmate de consolidari vicioase
- istoricul familial
- tulburarile circulatorii
- factori endocrini – menopauza, mixedemul, acromegalia
- instabilitatile articulare
- factori metabolici – diabetul zaharat, dislipidemiile, guta
- microtraumatismele repetitive
- obezitatea

5) Fiziopatologia artrozei
Artroza este o afectiune a cartilagiului articular. Cartilagiul articular este un tesut rezistent, elastic, ce
acopera capetele osoase in articulatii. Datorita rolului lor protector, de absorbire a socurilor si de facilitare a
alunecarii suprafetelor articulare, aceste cartilagii au o suprafata neteda si congrueaza perfect cu suprafata
articulara opusa. In special la articulatiile mari, acest lucru este extrem de important. Articulatiile mari
-2-
(articulatia genunchiului, articulatia soldului, articulatia gleznei, articulatiile coloanei vertebrale) suporta
intreaga greutate a corpului, iar fortele enorme care actioneaza asupra lor se manifesta pe diferite unghiuri.
Pe masura ce aceste cartilagii articulare sunt tot mai afectate de procesul artrozic, suprafata cartilagiilor si a
osului de dedesubt devine neregulata, apar excrescente osoase ("ciocuri", "noduri"). Aceasta duce la
imposibilitatea sulisarii normale a capetelor osoase, ajungandu-se pana la stadiul in care oasele se freaca
direct intre ele. In atroza, procesul patologic cuprinde intreaga articulatie. Procesul de dezvoltare al artrozei
este destul de complex. Artroza se declanseaza datorita modificarii anumitor constituienti proteici in timp ce
altii isi maresc numarul sau dimensiunea. Organismul incearca sa se refaca prin proliferarea celulelor
cartilagiului insa acest proces de regenerare combinat cu procesul de distrugere al cartilagiului, duce la
pierderea netezimii suprafetelor articulare, acestea nemaialunecand normal una pe celalta. Acest proces este
insotit de o producere in masa a enzimelor care de obicei se afla in celulele cartilajului. Datorita inflamarii
locale cauzate de aceste enzime, se mareste deteriorarea tesutului, aparand dupa scurt timp mici eroziuni
pe suprafata cartilagiului. Cartilagiul apare acum a fi plin de mici gauri. Datorita acestor deformari si modificari
ale cartilagiului, osul vecin va fi la randul sau deteriorat, prezentand fisuri si chisturi. Ca o compensare a
acestui proces patologic, organismul incearca sa mareasca stabilitatea articulatiei prin marirea suprafetei de
contact al suprafetelor articulare. Acest lucru il realizeaza prin sinteza osoasa locala, marind astfel osul. Insa
acest os, nefiind unul norma, nu este suficient de bine adaptat functiilor sale. Astfel acesta este susceptibil
la microfracturile care au loc mai ales cand articulatiile suporta o greutate neobisnuit de mare.

Materialul complet il gasiti pe www.RecuperareMedicala.com


Blogul autorului: kinetik.pasionati.com
Materialul scris de: Kinetoterapeut Serban Dragos
Dezvoltam in permanenta articolele. Intrati pe situl nostru pentru a citi ultimele versiuni.
Observatii: Toate drepturile de autor apartin sitului RecuperareMedicala.com si autorului. Publicarea
materialului sau a unei parti din el pe alte situri sau bloguri este STRICT INTERZISA si se pedepseste
conform legilor in vigoare.
Ajuta reteaua de situri Kinetik Web Project punand un mic banner (88 x 31) pe situl sau blogul tau.
Astfel vom putea scrie mult mai multe articole utile.