Patrologie si literatura patristica

Anul i Sem ii

1.1. Scoala din Alexandria.

coala, este cel mai vechi centru cultural cretin, intemeiat probabil in jurul anului 150, intr-o atmosfer spiritual i cultural dominat de studiul filosofiei i al exegezei textelor sacre. Primul ei conductor a fost Panten. Lui i-au urmat Clement, Origen, Dionisie, Pieriu, Petre, Atanasie, Didim i Chirii. coala dinuie pan in anul 395, cand Rodon o transfer la in Pamfilia. Tradiia exegetic promovat la Alexandria a fost cea alegoric. Exegeza alegoric a avut rdcini adanci in practicile exegetice ale filosofilor greci, care au aplicat-o in interpretrile pe care le-au dat miturilor i zeitilor Greciei pgane. De la filosofii greci, exegeza alegoric a fost preluat de ganditori i scriitori evrei. Ganditorii cretini au preluat exegeza alegoric fiind convini c simpla interpretare literal era insuficient pentru a sonda tainele inelepciunii i ale revelaiei divine. Clement o folosete din abunden, iar Origen o transform in sistem. Pe lang exegez, aici s-a studiat i filosofia, ceea ce a dus la "o teologie care cultiva cercetarea metafizic a credinei, puritatea textelor sacre, ca documente ale revelaiei, o viziune istoric in care omul evolueaz i progreseaz dup planul divin, printr-o prezen continu a Logosului in lume, contribuia tuturor popoarelor la progresul civilizaiei, sensul cosmic al Bisericii, progresul ca for soteriologic, omul ca primat in istorie i in soteriologie, arma critic ca mijloc de indreptare". Corifeii acestei coli sunt creatori de genuri literare ca: filologia sacr cu editarea de texte biblice, exegeza i comentariul biblic (Origen), cronica lumii (luliu Africanul i Eusebiu), istoria bisericeasc i istoria literar (Eusebiu i Ieronim), expuneri doctrinare trinitare, hristologice, ecclesiologice, antropologice (Prinii secolelor III-V), lucrri filocalice sau de desvarire duhovniceasc (Origen i Prinii din Capadocia), omilia,panegiricul, calculul pascal, epistolele pascale sau festale, florilegiile. in plan doctrinar, coala din Alexandria a promovat un monoteism trinitar i hristologic impotriva tendinelor politeiste pgane, ale ereziilor gnostice i ale altor erezii cretine (de ex. arianismul), afirmand theanthropia sau theandria Iui lisus Hristos, 'Dumnezeu i om', dar i indumnezeirea omului, dou dimensiuni noi in istoria spiritual a lumii vechi, prin care Biserica Ortodox a dobandit o identitate unic.

1.2. Panten.
Despre el nu ne raman decat marturii indirecte.Era probabil originar din Sicilia. Pare sa fi fost cel mai vechi reprezentant al Scolii din Alexandria. Eusebiu, cel care reconstruieste istoria Didaskaleionului ne spune ca Panten avea o pregatire vasta in filosofie. In opinia lui, ar fi fost expert in stoicism. A predicat pana in India unde a gasit exemplarul ebraic al Evangheliei dupa Matei dus de Sf. Ap. Bartolomeu. El moare undeva in jurul anului 200. Teza cea mai importanta a doctrinei sale ne este oferita de Sf. Maxim Marturisitorul:

1.3. Titus Flavius Clemens1- Clement Alexandrinul.

S-a nscut intr-o familie pgan in jurul anului 150, la Atena, unde a fost educat. Motivele incretinrii nu ne sunt cunoscute. Se tie doar c dup trecerea la cretinism, el a fcut mai multe cltorii in Italia de Sud, Siria i Palestina, cu scopul de a fi educat in invtura cretin de ctre invtorii cretini ai vremii. In cele din urm poposete la Alexandria unde audiaz cursurile lui Panten al carui ucenic si colaborator devine si locul cariua il ia undeva in jurul anului 200. Persecutia declansata de Septimiu Sever (200) il obliga sa se refugieze in Capadocia, loc in care si moare pe la 211/215. Clement a avut o cultur deosebit de solid, fiind familiar cu fllosofia, poezia, arheologia, mitologia i literatura, atat cea pgan, cat i cea cretin de pan la el. A cunoscut foarte bine scrierile Vechiului Testament, la care face referire in 1500 de pasaje, i ale Noului Testament reinut de aproximativ 2000 de ori. La fel, el face referiri la scriitorii clasici, din care a citat peste 360 de texte. Pentru el, credina i fllosofia, Evanghelia i cultura laic nu sunt dumani, ci trebuie s colaboreze. Este fondatorul sau intemeietorul teologiei speculative. Contient de pericolul elenizrii cretinismului, lupt impotriva gnosticilor eretici care susineau c credina i cunoaterea nu pot fi reconciliate intrucat sunt contradicii, el se strduiete s dovedeasc inrudirea acestora, i c armonia dintre credin i cunoatere d natere cretinului perfect i adevratului gnostic. Sistemul teologic al lui Clement se intemeiaz pe doctrina Logosului. El duce mai departe teoria Sf. Justin despre Logos, facandu-o mai fertil i mai concret. Logosul este creatorul universului. El este cel care L-a artat pe Dumnezeu in Legea Vechiului Testament, in filosofia grecilor i, in cele din urm, la plinirea vremii, prin intrupare, impreun cu Tatl i cu Duhul Sfant, Logosul formeaz Treimea divin. Doar prin Logos il putem cunoate pe Tatl, deoarece El este nenumit. Ca raiune divin, Logosul este invtorul lumii, mantuitorul neamului omenesc i intemeietorul vieii celei noi care incepe cu credina, se indreapt spre cunoatere i contemplaie i duce, prin dragoste i milostivire, la nemurire i indumnezeire. Hristos ca Logos intrupat este Dumnezeu i om i prin El inviem la viaa divin. Biserica este lucrarea voii lui Dumnezeu spre mantuirea oamenilor. Exist o 'Biseric de sus', o Biseric cereasc, care nu este altceva decat Biserica pmanteasc ridicat la nivel superior, cuprinzand pe cei vii i pe cei mori. Ideea de Biseric cereasc este nou in gindirea cretin pan la Clement, i va fi preluat de Origen i de Fer. Augustin, in De civitate Dei. Clement nu se rezum in gandirea sa teologic doar la elementul speculativ legat de Logos, ci altur acestuia i dimensiunea sacramental, concretizat prin taina Botezului i a Euharistiei, care sunt i mijloace pentru dobandirea vieii venice. Pentru Clement, necunoaterea i greeala sunt mult mai rele decat pcatul i, dei susine c nu toi oamenii pot accede la starea de fericire suprem, el adopt o atitudine optimist cu privire la soarta celor pctoi. Mantuirea e rscumprare, dar i educaie sistematic i struitoare care duce cu i prin Hristos, la Hristos i Ia Dumnezeu. Ca scriitor, Clement a avut un stil clar, bine conturat i ingrijit, accesibil atat catehumenilor, cat i celor erudii. Trei din scrierile sale formeaz o trilogie din care putem deslui gandirea sa teologic.

Eusebiu ne informeaza ca numele lui este identic cu cel al episcopului Romei, Clement Romanul.

a) Protrepticul sau Cuvant indemntor ctre greci. Scriere apologetic al crei scop era de a-i convinge pe pgani de nebunia i deertciunea inchinrii la idoli, indemnandu-i s se converteasc la noua credin, sub oblduirea Logosului. b) Pedagogul. Continuare a primului tratat i se constituie ca un complex de sfaturi date celor care au imbriat credina cretin. c) Stromate sau Covoare. Lucrarea capital pentru problematica i cugetarea autorului, abordeaz relaia dintre invtura cretin i cea laic, ia special dintre credina cretin i filosofi a greac, in evalurile sale, autorul pornete de la premisa c fllosofia pgan nu este lipsit de valoare pentru cretini. Ea vine de la Dumnezeu i a fost dat grecilor de provindena divin in acelai mod in care Legea a fost dat evreilor. Filosofia este folositoare cretinilor dornici sa dobandeasc cunoaterea. S-au mai pstrat: Excerpte din Teodot i extrase profetice i omilia exegetic la Marcu Ce bogat se va mantui?. Scrieri pierdute: Ipotiposele Schie sau Explicaii concise, Comentarii la Sfanta Scriptur; Despre Pati; Canon bisericesc sau impotriva iudaizanilor; Despre providen; indemn la rbdare sau Ctre cei botezai de curand; Despre post; Despre clevetire. Din epistolele Iui Clement's-au pstrat doar trei propoziii in Sacra Parallela.

1.4. Origen
Origen (c. 185- c. 254), cea mai de seam personalitate a colii catehetice cretine din Alexandria. este cunoscut ca unul dintre cei mai originali ganditori i scriitori cretini, posesor al unor cunotine cu adevrat enciclopedice. Datorit fascinaiei exercitate de personalitatea sa asupra unor scriitori i istorici ai Bisericii, suntem in situaia privilegiat de a avea informaii destul de bogate, despre el: S-a nscut intr-o familie cretin, probabil la Alexandria. Numele su, care inseamn 'nscut din Horus', sugereaz originea sa egiptean. A fost educat nu numai in doctrina cretin, ci i in cultura i filosofia pgan. Tatl su, Leonidas, a suferit moarte martiric, in timpul persecuiei lui Septimiu Sever (202) i, dac mama sa nu l-ar fi impiedicat, probabil i tanrul Origen ar fi imprtit aceeai soart. Dup moartea tatlui su i sechestrarea averii de ctre autoritile pgane, Origen devine singurul sprijin al familiei sale, ai celor ase frai i al mamei sale. intrucat coala catehetic de la Alexandria rmsese fr conductor, Clement fiind silit s prseasc oraul in timpul persecuiei, episcopul Demetriu il numete pe Origen, care avea doar 18 ani, la conducerea colii. Se impune prin cultura i viaa ascetic

deosebite, ceea ce ii atrage numele de Adamantius, adic 'Omul de oel'. De la Eusebiu mai aflm c, in anul 202/203, luand ad litteram textul din Matei 19:122, el se castreaz, lucru pe care il va regreta i care ii va atrage ulterior multe critici i mari necazuri. Sunt sesizate dou etape in viaa i activitatea lui Origen: I) Conductor al colii catehetice din Alexandria i instructor, in aceast calitate, a predat majoritatea disciplinelor: dialectica, fizica, matematica, geometria, astronomia, filosofia greac i teologia speculativ. Problemele crescand o dat cu numrul studenilor, el va ceda din sarcinile sale ucenicului su, Heraklas3, predand in continuare doar filosofia, teologia i exegeza Sfintei Scripturi. Paralel cu activitile intreprinse in cadrul colii catehetice, Origen aprofundeaz filosofia, gramatica i retorica sub indrumarea lui Ammoniu Sakkas4. La coala acestuia, 1-a avut coleg pe filosoful Porfiriu, adversar inverunat al cretinismului. Tot de la Ammoniu a invat i interpretarea alegoric, pe care o va folosi din plin in lucrrile sale exegetice. Acum ii insuete i limba ebraic, in aceast prim etap, activitatea sa la coala catehetic este intrerupt de cateva cltorii, in jurul anului 212 merge la Roma, din dorina de a vedea cea mai veche Biseric a romanilor. Cltoria a avut loc in timpul episcopatului lui Zefirin5. La Roma a avut ocazia s asculte una din predicile inute de cel mai mare teolog al vremii, Ipolit Romanul6. La sfaritul anului 214 cltorete in Arabia, la cererea guvernatorului roman, doritor s fie instruit in doctrina cretin. De acolo, merge la Antiohia, la invitaia mamei impratului Alexandru Sever, Julia Mamaea, care a dorit s-1 asculte, in 216, cand Caracalla invadeaz i prad Alexandria, Origen se retrage in Palestina. Aici este invitat de ctre episcopii de Ierusalim, Cezareea i din alte

C sunt fameni care s-au nscut aa din pntecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au fcut fameni, i sunt fameni care s-au fcut fameni pe ei nii, pentru mpria cerurilor. Cine poate nelege s neleag.
3

Patriarh al Alexandriei intre anii 232-247. A studiat filosofia sub indrumarea lui Ammoniu Saccas. Se pare c lui Heraclas i-a revenit sarcina de a preda disciplinele profane, lucru de care s-a achitat cu bine. Dei i-a fost ucenic i apropiat, a votat in favoarea suspendrii lui Origen de la conducerea colii din Alexandria, iar Ghenadie de Marsilia ne informeaz c a convocat un sinod in vederea condamnrii fostului su magistru. 4 Ammonius Saccas (c. 175-242 d. Hr.). S-a nscut la Alexandria intr-o familie cretin. Nu a scris nimic, sau cel puin nu s-a pstrat nici o informaie dac a scris ceva sau nu. Este indeobte considerat fondator al neoplatonismului. Sub indrumarea lui au studiat Plotin (205-270), Longinus (213-273), Origeni alii. 5 Zefirin (198-217), urmaul lui Victor I in scaunul episcopal al Romei. A pstorit in timpul domniei lui Septimiu Sever i Caracalla. In vremea lui Zefirin a inflorit la Roma o serie de erezii hristologice, fa de care acesta a trebuit s ia atitudine ferm. 6 Ipolit (170-236), scriitor bisericesc i, dup informaia lui Ieronim, episcop al unei Biserici al crei nume nu il cunoatem, in pofida importanei sale, el fiind cel mai mare teolog al Bisericii romanocatolice din sec. al III-lea, nu posedm decat date biografice referitoare la el, probabil i pentru c a scris in limba greac, el fiind ultimul scriitor apusean care a folosit aceast limb in scris, dar mai ales pentru c a fost un teolog rebel. A funcionat ca preot in vremea lui Zefirin, fiind ales episcop de ctre credincioii romani mai austeri, in acelai timp in care a fost ales i Callist. A intrat in conflict cu monarhienii in special cu preotul Callist, pe care il acuz de monarhianism, cat i de o serie de pcate grele: apostazie, desfranare i ucidere. Ipolit a funcionat ca episcop schismatic - primul antipap - sub Urban (222-230) i Ponian (230-236). Pentru a pune capt schismei din comunitatea cretin din Roma, Ipolit a fost exilat in Sardinia de ctre Maximinus Thrax, unde a murit ca martir in anul 236.

II)

localiti palestiniene s predice in diverse biserici. Vestea c el, laic fiind, a predicat in biseric, 1-a suprat pe Demetriu, episcopul Alexandriei, care il recheam la Alexandria. Spre anul 231 Origen este obligat s fac o cltorie in Grecia, pentru a liniti Bisericile de acolo, tulburate de schisme i erezii, in drumul su, el trece prin Palestina. De aceast dat, pentru a evita un alt posibil conflict privind faptul c Origen era invitat s predice in biserici, episcopii Alexandru de Ierusalim i Teoctist de Cezareea il hirotonesc preot. Faptul acesta il supr i mai mult pe episcopul Demetriu, care convoac un sinod, hotrte excomunicarea lui Origen i il suspend de la conducerea colii catehetice. Urmeaz apoi un al doilea sinod, care il caterisete. Motivul pentru toate aceste pedepse, nu era altul decat faptul c Origen se castrase, dei Demetriu il admirase la inceput pentru curajul lui i inuse tainic acest lucru. Origen revine la Alexandria dup moartea lui Demetriu (232). Succesorul acestuia, Heraklas, fostul ucenic i colaborator al lui Origen, in loc s ridice excomunicarea, o repet. Origen se retrage in Palestina. Cu aceast retragere incepe cea de a doua etap in viaa sa. Trecand cu vederea excomunicarea i caterisirea de ctre ierarhii de la Alexandria, episcopul de Cezareea il convinge pe Origen s organizeze o nou coal teologic in localitatea sa de scaun, pe care o va conduce timp de 20 de ani. Din cuvantul de rmas bun inut de Grigorie Taumaturgul7, aflm c ea a fost organizat dup tiparul celei din Alexandria, in anul 244 Origen merge din nou in Arabia, pentru a-1 convinge pe episcopul Beryllus de Bostra8 s se lepede de monarhianism. in timpul persecuiei lui Decius (250), Origen sufer torturi i inchisoare. Scap din inchisoare, ins nu se mai insntoete. Se stinge din via la Tyr in anul 253/254.

Multe din scrierile sale s-au pierdut, iar cele care au supravieuit sunt fragmentare sau pstrate in diverse traduceri, in special in latin. Unul din principalele motive ale acestei pierderi se datoreaz controverselor care au izbucnit, dup moartea sa, pe marginea scrierilor i a concepiilor sale, cunoscute sub denumirea de 'controversele origeniste'. a) Prima dintre aceste controverse, dus in plan literar i fr angajarea autoritilor eclesiastice, este cea condus de Metodiu din Philippi i Petru din Alexandria in jurul anului 300. Origen este aprat de Pamfiliu din Cezareea. b) A doua controvers, care izbucnete dup aproximativ 100 de ani, a fost condus de Epifanie din Salamis i Teofil, patriarhul Alexandriei, care pun in discuia unui sinod,

Grigorie Taumaturgul sau Fctorul de minuni, episcop al Neocezareei (c. 213- c. 275), una din marile personaliti ale istoriei i spiritualitii cretine din sec. al III lea, supranumit Taumaturgul sau Fctorul de minuni, datorit multelor fapte minunate pe care le-a svarit. S-a nscut intr-o familie pgan din Neocezareea Pontului (Nicsar, in Turcia de azi) in anul 213. Studiaz retorica, dreptul i latina in oraul natal. Dup terminarea studiilor in oraul natal, el pleac, impreun cu fratele su, Athenodorus, spre Beryt (azi Beirut), in Fenicia, pentru a-i desvari studiile. La invitaia surorii sale, al crei so era guvernator in Cezareea Palestinei, cei doi frai se opresc aici. Grigorie devine ucenicul lui Origen i rmane in anturajul acestuia timp de cinci ani. La botez, el ii schimb numele din Teodor in Grigorie. inainte de a reveni in oraul natal, Grigorie ine un discurs de rmas bun, Cuvant de mulumire sau Panegiric, exprimandu-i recunotina fa de Origen pentru tot ceea ce a fcut pentru el i, in general, pentru realizrile sale deosebite in domeniul culturii i educaiei cretine. 8 Moare dupa 244. Ca intelectual si episcob al Bostrei din Arabia, Beryllus a fost cea mai importanta personalitate din perioada sa.

inut lang Constantinopol, doctrina Iui Origen i obin condamnarea ei. La aceast condamnare se adaug i cea a papei Anastasie, pronunat intr-o scrisoare pascal. c) Punctul culminant al controverselor origeniste este atins in vremea impratului Justinian, care convoac cel de al cincilea sinod ecumenic, la Constantinopol, in anul 543. in urma discuiilor pe marginea, unor doctrine origeniste, sinodul pronun 15 anateme, condamnand diverse aspecte ale invturii sale. De reinut c nu Origen ca persoan este anatemizat, ci unele erori care s-au strecurat in scrierile sale. De altfel, suntem siguri c, dac ar fi fost in via, el insui i-ar fi revizuit, fr nici o ezitare, orice preri personale, dovedite c ar fi fost neconforme cu doctrina Bisericii. Dac anumite aspecte ale invturii lui Origen au fost contestate, in mare parte doctrina propus de el pstreaz specificul autentic al credinei cretine. Dumnezeu este duh, nenscut, lumin, natur simpl, intelectual, monad, fr adaos i fr scdere a naturii sale. Nefiind trup, El nu are nevoie de spaiu material, nu are infiare trupeasc. Cunoaterea lui Dumnezeu nu este negativ, ci pozitiv, intrucat mintea omeneasc ne putand s-L cunoasc in Sine, II cunoate din lucrrile Sale. El a fost fcut cunoscut prin Logosul Su, care este Hristos chip care exprim substana i existena lui Dumnezeu. Origen cunoate termenul de treime i respinge interpretrile modaliste referitoare la Persoanele Sfintei Treimi. Cat privete subordinaionismul de care a fost acuzat de ctre Ieronim, este respins de GrigorieTaumaturgul i Sf. Atanasie, precum i de unii autori moderni. Pentru Origen, Fiul se nate din Tatl, nu prin divizare, ci printr-un act spiritual, intrucat la Dumnezeu totul este venic, actul de natere al Fiului din Tatl este venic. De aceea, nu a existat timp cand Fiul nu a existat, in plus, El nu este Fiu prin adopiune, relaia Fiului cu Tatl fiind una de substan. Pentru a exprima aceast idee, Origen concepe termenul de homoousios, care va deveni noiune de baz in controversele hristologice i la sinodul I ecumenic de la Niceea (325). Tot el folosete, in legtur cu Hristos, denumirea de Dumnezeu-om i inva comunicarea atributelor, adic, communicatio idiomatum. Duhul Sfant este persoan treimic i purcede venic din Tatl prin Fiul. El se afl din venicie in Sfanta Treime, impreun cu Fiul, El este intermediar intre Tatl i fpturile create. Biserica este Cetatea lui Dumnezeu pe pmant. Biserica nu este doar adunarea tuturor cretinilor sau a tuturor sfinilor, ci i trupul mistic ai lui Hristos. Logosul se slluiete in Biseric, care ii este trup, aa cum sufletul se slluiete in trup. Totodat, el susine c fr Biseric nu exist mantuire. Cci invtura i legile aduse oamenilor de Hristos, dar mai ales sangele vrsat pentru mantuirea noastr, se gsesc numai in Biseric. De aceea, in afara Bisericii nu exist credin, intalnim la Origen trei taine: botezul, pocina i euharistia. Omul se nate in pcat i, in consecin, chiar i noii nscui trebuie botezai, aceasta fiind i tradiia apostolilor, transmis de ctre ei Bisericii. Toi oamenii au fost intinai de tina pcatului originar, care trebuie splat prin ap i duh. Specific lui Origen este invtura despre apocatastaz sau restaurarea universal a tuturor lucrurilor la starea lor originar pur spiritual. Origen nu concepe un loc de pedeaps venic i susine c pctoii vor fi mantuii, inclusiv demonii i Satana vor fi purificai prin Logos. Dup aceast ultim purificare prin foc, va avea loc cea de a doua venire a lui Hristos i invierea tuturor oamenilor in trupuri spirituale, nu materiale, iar Dumnezeu va fi totul in toate. Aceast restaurare final nu va reprezenta sfaritul lumii, ci trecerea la o nou faz de existen. De aceast doctrin se leag invtura despre preexistenta sufletelor propus de Origen. Dup el, aceast lume a fost precedat de o alta. Sufletele umane preexistente sunt acele suflete care au pctuit i s-au indeprtat de Dumnezeu, fiind acum

inchise in trupuri materiale. Diversitatea oamenilor pe pmant depinde de gravitatea pcatelor svarite in lumea precedent, la fel i diversele daruri pe care acetia le posed. Ca exeget, Origen consider Sfanta Scriptur ca fiind in primul rand Cuvantul lui Dumnezeu, care nu este inchis in trecut, ci un cuvant viu, ce vorbete omului de azi. Vechiul Testment este iluminat de Noul Testament, dup cum cel Nou ii dezvluie profunzimile sub iluminarea celui Vechi. Legtura dintre aceste dou Testamente se face prin intermediul alegoriei. Sfanta Scriptur are trei sensuri: istoric, mistic i moral, corespunztoare celor trei pri ale omului: trup, suflet i spirit. Dei apr inspiraia literal a Scripturii, el folosete adeseori interpretarea simbolic sau alegoric pentru a evita dificultile intalnite in cazul interpretrii literale. Scopul suprem al vieii cretine este realizarea asemnrii cu Dumnezeu. Pentru a dobandi asemnarea cu Dumnezeu, omul are nevoie de harul lui Dumnezeu, dar i de efortul propriu. Calea cea mai bun spre acest el, este urmarea Iui Hristos. Primul pas in procesul de realizare a asemnrii cu Dumnezeu este cunoaterea de sine, mai exact, s aflm ce trebuie s facem i ce trebuie s evitm, ce trebuie s imbuntim sau s pzim. Cunoaterea de sine trebuie s ne indrume spre lupta impotriva pcatului, adic lupta impotriva patimilor i a lumii, ineleas ca o cauz a pcatului. inta acestei lupte este eliberarea de patimi sau dobandirea strii de apatheia, de neptimire, distrugerea total a patimilor. Cel ce ii urmeaz lui Hristos trebuie s abandoneze bunurile lumeti, relaiile cu rudele i s renune la ambiiile lumeti. Detaarea de lume poate fi realizat prin exerciiul vieii ascetice, prin priveghere, post i studiul continuu, zi i noapte, al Sfintei Scripturi care ne ajut s ne concentrm asupra lucrurilor divine. Urcuul mistic incepe cu prsirea lumii, a rutilor i confuziei prezente in lume. Acest lucru se realizeaz in momentul in care omul ii d seama c este trector pe pmant. Urmeaz apoi lupta impotriva diavolului i a demonilor i a ispitelor lor, in vederea dobandirii de virtui. Orice progres realizat este primejduit de ispite i incercri nespuse, insoite de suferine sufleteti. Origen consider ispitele i incercrile necesare pentru intrirea spiritului. Cu cat acestea se inmulesc, cu atata dorul dup cele cereti i dup Hristos ptrunde in suflet, dandu-i posibilitatea s depeasc orice ispite. Ba mai mult, sufletul dobandete darul vederii prin iluminri in timpul rugciunii i al citirii Scripturii, care dezvluie tainele dumnezeieti. Astfel de daruri dumnezeieti se inmulesc pe msura urcuului spiritului, pan cand acesta ajunge pe Muntele Taborului. Origen atrage atenia c nu trebuie s se zboveasc asupra unor astfel de daruri cu dulceaa lor, deoarece ele pot fi uneori uneltiri ale diavolului, necesar fiind pasul urmtor spre unirea mistic cu Logosul, cunoaterea adevrat prin participarea sufletului purificat la inelepciunea Cuvantului sau a Logosului, crarea autentic spre indumnezeire i unire cu Hristos. Aceast unire mistic, Origen o consider fie ca o natere a lui Hristos in suflet, fie ca nunt mistic. Mistica lui Origen include in estura ei mistica Crucii i a Rstignirii, cci misticul trebuie s-I urmeze lui Hristos, in patimile i in rstignirea Sa. Adevratul ucenic al lui Hristos este martirul. Cel care nu are ocazia de a deveni martir cu adevrat i dorete s fie ucenic al lui Hristos, trebuie s se angajeze pe drumul morii fa de lume prin mortificare i renunare. inta martirului i a ascetului nu este alta decat desvarirea in Hristos. Intrucat multe din postulatele mistice stipulate de ctre Origen au fost preluate de scriitorii ascei i marii tritori monahi, el poate fi considerat i unul din precursorii monahismului cretin. In ceea ce privete viziunea mistic propus de Origen, stilul viu i descrierea intim a urcuului i unirii mistice cu Hristos ne fac s credem c el vorbete din trire proprie. Origen rmane unul din cei mai de seam teologi i ganditori cretini, opera sa plasandu-1 prioritar in cadrul istoriei gandirii cretine, ca intemeietor de sistem doctrinar. O seam de aspecte doctrinare, definitivate mai tarziu in cadrul unor sinoade ecumenice sau locale, au fost exprimate i conturate de el terminologic.

Au existat dou liste ale operelor sale, ambele pierdute, una intocmit de Eusebiu i alta de Pamfiliu, in Apologia pentru Origen, i care cuprindeau, dup spusele lui Ieronim, aproximativ 2000 de titluri de lucrri. Nici aceste liste nu au supravieuit. Epifanie vorbete despre 6000 de titluri de lucrri. (Este vorba de suluri i nu de titluri de lucrri). Sunt cunoscute ins numai 800 de titluri, menionate in scrisoarea lai Ieronim ctre Paula. Puine sunt lucrrile care s-au pstrat, iar dintre acestea majoritatea in traduceri latine fcute de Ieronim,Rufin. Ilarie de Pictavium .a. O evaluare de ansamblu a operelor lui Origen reliefeaz faptul c el i-a pus amprenta mai presus de toate asupra studiilor biblice- este considerat intemeietor al acestor studii. Contient de importana Sfintei Scripturi pentru teologie, Origen i-a propus s realizeze un text critic al Vechiului Testament. Astfel, el aranjeaz, pe ase coloane, textul Vechiului Testament, i anume, textul ebraic in caractere ebraice, textul ebraic in caractere greceti, pentru a fixa pronunia corect, traducerile in greac fcute de Aquila, Symmah i Theodotion, in ultima coloan, el prezint textul Septuagintei in relaie cu originalul ebraic, artand, prin intermediul unor diverse semne i simboluri, lipsurile i adaosurile. Lipsurile au fost completate, folosindu-se de celelalte traduceri, in special a lui Theodotion. Aceast lucrare este cunoscut sub denumirea de Hexapla. Mai apoi, el editeaz o Tetrapla, coninand traducerile greceti, iar o parte din Vechiul Testament, cea referitoare la psalmi, este extins pe nou coloane, formand Enneapla. Din aceast uria lucrare s-au pstrat doar fragmente. Originalul nu a fost copiat niciodat, ci a rmas spre consultare in biblioteca din Cezareea. Coloana a cincea, cuprinzand Septuaginta, a fost copiat de mai multe ori. Hexapla a fost consultat de ctre Fer. Ieronim. Exist o versiune siriac, aproape complet, din secolul al Vl-lea, fcut de Pavel, episcop de Telia, dup cum ne informeaz Grigorie bar Hebraeus. Opera exegetic a lui Origen este impresionant. Ieronim ne informeaz c el a scris o serie de scholii: la Ieire, Levitic, Isaia, Psalmi 1-15, Ecclesiast, Evanghelia dup loan, Apocalipsa lui Ioan, etc. La acestea se adaug mai multe comentarii: la Facere, Ieire, Levitic, Numeri, Iosua, Judectori, Psalmi, Cantarea Cantrilor etc. Se pare c el a comentat aproape tot Vechiul Testament, atrgand atenia asupra numrului crilor canonice cuprinse in aceast parte a Sfintei Scripturi. Din Noul Testament el a comentat: Evanghelia dup Matei, Evanghelia dup loan, Epistola ctre Romani. Preocuprile apologetice au fost concentrate in Contra Celsum. Este vorba de respingerea lucrrii lui Celsus, filosof i om de litere din timpul lui Marcu Aureliu, intitulat Cuvant adevrat. Cea mai important lucrare a lui Origen pentru teologia dogmatic este Despre Principii sau Despre lucrurile fundamentale sau importante, scris intre anii 220-230. Este vorba de primul sistem de teologie cretin i primul manual de dogmatic. Se crede c aceast lucrare insumeaz cursurile inute in cadrul colii catehetice din Alexandria, consemnate de ctre elevi i apoi revizuite de ctre autor. Filocalia, o antologie de texte din scrierile lui Origen, selectate i editate de Sfinii Vasile cel Mare i Grigorie de Nazianz. Dialogurile sau Discuiile lui Origen cu Heraclide i episcopii impreun cu el. Mai menionm tratatul Despre rugciune, scrisoarea-tratat, indemn la martiriu, la care se adaug omiliile sale i corespondena deosebit de bogat. Opera lui Origen trebuie vzut mereu, aa cum a dorit el, ca o strdanie de explicare raional a elementelor doctrinare cretine, de punere in lumin a adevrului legat de

acestea, prin demonstrare clar i de nezdruncinat, randuind...o lucrare organic bazat pe comparaii i afirmaii, fie aa cum le vom fi aflat in Sfintele Scripturi, fie dup cum le vom fi gsit prin deducii logice i consecvente ale problemelor.

Bibliografie

Moreschini, Claudio- Istoria filosofiei Patristice Coman, I.G-Patrologia Rus, Remus- Dictionar de literatura patristica Quasen, Patrology, vol 2
http://www.encyclopedia.com/