Rezolvari filosofie BAC 2009 sub. III III. 1 A. 1.

Teoria lui Aristotel despre natura umana este influentata de conceptia sa teleologic, conform careia natura nu creeaza nimic fara un scop. Din acest punct de vedere, si existenta omului detine un scop, si anume acela de a trai laolalta cu semenii sai in vederea unei vieti mai bune. Insa o viata mai buna, in care actele intelectuale si cele morale sunt posibile, nu se poate obtine, dupa Aristotel, decat in masura in care oamenii sunt parte componenta a unui stat, adica a unei comunitati de fiinte umane cu simtirea binelui si a raului, a dreptului si nedreptului. Contrar teoriilor sofiste de pana atunci, care considerau statul si ordinea sociala drept o conventie, Aristotel trateaza statul drept o institutie naturala, rezultata, in mod indirect, din instinctele de autoconservare si reproducere ale indivizilor. Cu toate ca din punctul de vedere al genezei, statul este o consecinta a trairii laolalta a indivizilor, mai intai in familie, grup, etc, din punctul de vedere al functiei sale, el este anterior oamenilor care il compun, precum corpul precede membrele sale. Cu alte cuvinte natura umana este una sociala, intrucat in fiecare din noi exista instinctul pentru formarea comunitatilor si pentru ca abia in stat existenta isi afla implinirea, desavarsindu-si astfel posibilitatile proprii. 2. Jean Jaques Rousseau promoveaz conceptual filozofic de starea natural, care spune n esen c omul c omul cu ct se ndeprteaz de natur devine mai nefericit. El spune c n starea natural ,oamenii sunt egali ntre ei, iar n starea social oamenii devin inegali, dup avere, poziie social, etc. Aristotel promoveaz natura uman ca fiind social, iar Rousseau spune c sociabilitatea nu sete specific naturii umane. 3. Un Stat, oricum ar fi el constituit, trebuie s-i fie suficient siei i s ating elul pentru care el exist. Bunstarea, care este elul Statului, este identificat cu eudaimonia (fericirea), care este scopul individului. Statele sunt entiti naturale i, asemenea altor obiecte naturale, au un scop sau un el. Noiunea de scop al Statului este legat de alt ideal nalt. Principiul fundamental al constituiilor democratice este libertatea [] Cea dinti form a libertii este de a conduce i de a fi condus, n mod succesiv [] Alt form a ei este dreptul lsat fiecruia de a tri dup cum i place. Dar libertatea este sever restrns n Statul lui Aristotel. Ea este un prerogativ al cetenilor, ns o mare parte a populaiei nu avea cetenie. Femeile nu erau libere, existau sclavii. Potrivit lui Aristotel, unii oameni sunt sclavi de la natur, i deci este permis de fapt s fie subjugai. Cetenii puteau deine sclavi, aa cum puteau poseda i alte forme de proprietate. Evident, scrie el, e mai bine ca proprietatea s fie privat, dar oamenii trebuie s o pun n comun la folosin. Dar el adaug imediat: Este sarcina legiuitorului de a veghea ca cetenii s fac astfel.. Statul lui Aristotel nu va dispune de mijloacele de producie; el nu controleaz direct nici economia. Dar legiuitorul vegheaz ca regimul economic al cetenilor s fie guvernat potrivit. B. 1. Descartes despre cunoatere: M ndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist ( Dubito , ergo cogito. Cogito, ergo sum ). n esen Decartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. 2. Personal apreciez cunoaterea raional, dar din pcate tumultul vieii impune mai mult cunoaterea senzorial, prin experiene proprii.

III. 2 A. 1. Abordarea kantiana a problemei cunoasterii este una transcedentala. Ideea cunoasterii ,,a priori a fost consacrata de Kant. Problemele teoriei critice a cunoasterii sunt formulate ca probleme de drept si nu ca probleme de fapt. Interogatia kantiana priveste posibilitatea unei cunoasteri date, deja constituite. Formulele ,,a priori sunt examinate de Kant drept conditii necesare ce fac posibila experienta in genere. Kant crede c filosofia cunoaterii se intereseaz exclusiv de ntemeierea cunotinelor i nu de demersurile prin care se constituie ele, de geneza lor. El spune c orice cunoatere despre fapte, numit de el ,,experien, ia natere prin conlucrarea sensibilitii i intelectului. Cunoaterea este rezultatul aplicrii categoriilor i principiilor intelectului materialului pe care l ofer sensibilitatea, o activitate prin care impresiile sensibile sunt comparate, legate ntre ele sau separate. 2. Spre deosebire de Kant, Descartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. 3. Kant spune n Prolegomene, c fost desteptat din "somnul dogmatic" i dac crezuse pna atunci ca sursele cunoasterii nu se afla n experienta ci doar n spirit, n ratiune. Originalitatea filozofiei kantiene, sprijinita pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va consta n ncercarea unei sinteze a amndurora, n a arata ca experienta si judecata permit deopotriva cunoasterea. Asa cum va scrie mai trziu, intuitia fara concept e oarba iar conceptul fara intuitie este vid. Ceea ce cauta Kant e nainte de toate un fundament pentru uzul ratiunii, ceea ce implica recunoasterea limitelor puterii ei. B. 1. Aristotel spune c omul este din natur o fiin social. Argumente: Omul nu triete izolat, ci de la natur este un animal social, care are simul binelui i rului, al dreptii i nedreptii. Numai el poate forma familia i Statul. Deasemenea omului i este specific limbajul, care are n primul rnd rol de socializare. 2. Caracterului natural al instituiei statului, dup prerea mea este nc de actualitate, observm c dup cderea imperiilor ideologige, omul i-a regsit instinctul de a forma noi comuniti, ndeosebi pornind de la criterii etice. III. 3 A. 1. Concepia lui Platon despre cunoatere reiese din analiza pe care acesta o face raportului opinie cunoatere. Opinia ( doxa ) este opus tiinei ( episteme ), prima fiind iluzorie, ndoielnic, supus erorii i avnd character subiectiv, iar cea de a doua fiind cunoatere a esenei lucrurilor, cunoatere adevrat. Cunoaterea dupa Platon, in mai multe trepte, corespunzatoare profunzimii ei si in ultima instanta nivelelor ontologice. Cea dintii este opinia sau parerea. Ea este modalitate de cunoastere pe care o ingaduie lumea sensibila. Adevarul opiniei este intotdeuna numai probabil, el este mereu nesigur si de aceea opinia este interioara stiintei. Modalitatea a doua de cunoastere este stiinta. Ea se deosebeste de opinie prin adevarul si certitudinea ei. Aceasta cunoastere are la rindul ei doua forme. Cea dintii este cunoasterea discursiv, intemeiata pe rationament, propriei matematicii si celorlalte stiinte deductive. Este procedeul de cunoastere pe care Platon il numeste prin ipoteze si care a influentat propria sa filosofie. Ideile apar pentru Palaton drept ipoteze necesare in vederea explicarii lucrurilor, raportul dintre ele si lucrul fiind apoi elaborat in teoria participarii. Importanta acestui tip de cunoastere si a stiintelor care il utilizeaza, si in primul rind al matematicii, este des subliniata in dialoguri. Platon considera studiul matematicii ca o procedeutica

indispensabila pentru studiul filosofiei. La intrarea in Academie erau, se spune, gravate cuvintele: Nimeni sa nu intre aici, daca nu a studiat geometria. A doua modalitate de intelecia pur, care este o cunoastere directa a universalului. Forma superioara a stiintei intelectuale care sesizeaza nemijlocit esente si care este strins legata de dialectica, modalitate cognitiva proprie filosofiei. 2. Empirismul consider experiena comun drept izvor i temei al cunoaterii. Fondator: John Locke. El susine c ntreaga cunoatere i are originea n simuri i experien. Empirismul se opune raionalismului care susine c ideile, noiunile i principiile au valoare universal i absolut. La natere intelectul este o tabulla rasa, o foaie alb pe care percepiile i imprim semnele lor. Exist dou izvoare ale cunoaterii: SENZAIA: -percepia care ne pune n contact cu obiectele externe; REFLECIA sau percepia proceselor luntrice ale minii noastre. Ideiile simple se combin i formeaz idei complexe. Cunoaterea este relativ i depinde de structura sufleteasc i de cea senzorial. 3. n mod curent , afirmm c tim sau cunoatem ceva sau c nu tim, nu cunoatem altceva. Avem permanent opinii, credine, convingeri diverse despre ceea ce ne nconjoar. Dac avem opinii despre ceva, cunoatem cu adevrat acel ceva? Opinia este acea parte a cunoterii care se refer la experiena sensibil i care este opus cunoaterii adevrate, tiinei. Evident , de cele mai multe ori, cnd credem c deinem cunotine, noi avem de fapt opinii, impresii subiective, a cror baz nu este cunoaterea tiinific . n concluze apreciez c ntre opinie i tiin poate exista o corelaie, opiniea find primul pas spre cunoaterea aprofundat, argumentat, care se poate realiza prin tiin. B. 1. Augustin despre natura uman: conceptia sa teocentric este extinsa si asupra intelegerii naturii umane. Fiinta umana este deosebit de complexa, viata sa morala poate fi inluentata de filozofie in sensul asigurarii fericirii in care Dumnezeu a creeat omenirea. Augustin dinstinge intre natura entitatilor nerationale (care isi realizeaza inclinatiile firesti) si a fiintelor rationale care au o natura duala: poseda si inclinatii firesti dar si capacitatea de a decide care din acestea sa fie urmate si care sa fie stapanite. Impulsurile umane, denumite de Augustin iubiri indeamna omul si la actiuni dar si la pasiuni pe care trebuie sa le aleaga in mod liber, sa le aprecieze si sa le ordoneze dupa valoarea lor adevarata. Intelegerea acestor valori adevarate se face numai cand omul ajunge sa inteleaga adevarurile latente in mintea proprie si care sunt baza legii lui Dumnezeu care este transcrisa in sufletul celor intelepti, in asa fel incat ei stiu ca vietile lor sunt mai bune si mai sublime dupa gradul de perfectiune a contemplarii ei de catre mintile lor si a pastrarii ei in vietile lor. Intelegerea si aplicarea legii lui Dumnezeu este o culme a intelepciunii. 2. Opinie: Concepia lui Augustin despre natura uman, este actual, omul trebuie s-i gseasc prin reculegere interioar, calea spre Dumnezeu, s-i armonizeze dorinele, poftele cu responsabilitile sociale. III. 4 A. 1. Precizai nelesul dat de Descartes raportului care se stabilete ntre adevr i eroare. Att pentru empiristi, cat si pentru rationalisti, a justifica o cunostinta inseamna a produce un argument ale carui premise sunt cunoscute nemijlocit. Pentru rationalistul Descartes, aceste premise pot fi gasite printre ideile clare si distincte, care exprima adevaruri evidente, pe care omul le poate recunoaste intrucat este inzestrat de Dumnezeu cu facultati speciale in acest sens. Si daca totusi se intampla sa nu se ajunga la adevar,

acest lucru se datoreaza unei interventii exterioare, malefice, asupra facultatilor de cunoastere. Una din ideile principale ale "Discursului" este accea conform careia adevarul nu poate fi dacat unul singur, pentru ca nu pot exista mai multe adevaruri privind aceeasi problema. Demonstrand necesitatea unei metode, pentru a putea intelege adevarul, Descartes arata in lucrarile sale "Reguli pentru indrumarea ratiunii" i "Discursului asupra metodei", ce intelege prin metoda: "acele reguli certe si usoare pe care oricine le va urma fara a se abate de la ele, nu va lua niciodata nimic fals drept adevarat si fara a risipi de prisos sfortarile spiritului,ci sporind necontenit in mod treptat stiinta, va ajunge la cunoasterea adevarata a tuturor lucrurilor pentru care va fi capabil" Dupa parerea lui Descartes, orice indeletnicire cu probleme ce depasesc capacitatea cunoasterii individuale trebuie evitata. Descartes neaga cu acesta ocazie magia, alchimia, astrologia sau ghicitul, lucruri cu care se indeletniceau scolasticii medievali. Matematica este, bineinteles, considerata un model, pentru ca ea, in cunoasterea carteziana, da evidenta adevarului. Cunoasterea, la Descartes, se realizeaza in si prin ratiune, capatand sensul unei cunoasteri matematice, dar neexcluzand experienta prin care insa nu dobandim certitudinea. Descartes mai scrie ca:"oamenii se pot insela, dar niciodata dintr-o deductie rau facuta, ci numai [] din experiente prea putin intelese". 2. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea ei. 3. Ca valoare de adevr, intelectul ofer cea mai desvrit cunoatere. Descartes exemplific superioritatea minii n raport cu simurile i imaginaia prin felul n care cunoatem o bucat de cear scoas din stup. Voina este o alt facultate care concur la procesul cognitiv. Ea este legat, pe de o parte, de simuri i, deci, de ideile sensibile, iar, pe de alt parte, de inteligen, deci de ideile intuitiv-deductive indubitabile. Fa de simuri, care sunt pasive, sau fa de intelect, care este nu numai spontan ci i pasiv, contemplativ, voina este un factor activ. Voina este indispensabil adevrului, cci ea este cea care i d asentimentul diferitelor cunotine. Ca raionalist, Descartes a considerat c izvorul adevrului l constituie gndirea, dar gndirea aprobat de voina fiecruia. Voina este i cauza erorii prin faptul c, fiind mai ntins dect raiunea, l determin pe om s se pronune i asupra unor lucruri pe care nu le cunoate. B. 1. John Rawls: principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de

anse i principiul egalitii de anse prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise. Statul vzut de Rawls este un guvernmnt dulce i paternalist: creterea coeziunii sociale i diminuarea flagelului srciei pentru aciunea implicit mpotriva non-libertilor (a libertilor negative precum delicvena sau infracionalitatea). 2. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. III. 5 A. 1. Fiinta umana este deosebit de complexa, viata sa morala poate fi inluentata de filozofie in sensul asigurarii fericirii in care Dumnezeu a creeat omenirea. Augustin dinstinge intre natura entitatilor neraionale (care isi realizeaza inclinatiile firesti) si a fiintelor rationale care au o natura duala: poseda si inclinatii firesti dar si capacitatea de a decide care din acestea sa fie urmate si care sa fie stapanite. Impulsurile umane, denumite de Augustin iubiri indeamna omul si la actiuni dar si la pasiuni pe care trebuie sa le aleaga in mod liber, sa le aprecieze si sa le ordoneze dupa valoarea lor adevarata. Intelegerea acestor valori adevarate se face numai cand omul ajunge sa inteleaga adevarurile latente in mintea proprie si care sunt baza legii lui Dumnezeu care este transcrisa in sufletul celor intelepti, in asa fel incat ei stiu ca vietile lor sunt mai bune si mai sublime dupa gradul de perfectiune a contemplarii ei de catre mintile lor si a pastrarii ei in vietile lor. Intelegerea si aplicarea legii lui Dumnezeu este o culme a intelepciunii. Omul este imaginea lui Dumnezeu. Augustin vorbete de omul interior sufletul i mintea orientate spre cunoaterea lui Dumnezeu i omul exterior trupul , trector i simurile. 2. HENRI BERGSON: reprezentant al intuiionismmului. Filozofia sa este una dualist lumea acoper dou tendine aflate n conflict fora vieii (lan vital) i lupta lumii materiale mpotriva acelei fore. Fiinele umane neleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul cruia evalueaz lumea. Acestea exprim doctrinele tiinifice i privesc lucrurile ca entiti independente n spaiu. n contrast cu intelectul se afl intuiia, care provine din instinctul animalelor inferioare. Intuiia ne ofer o idee despre fora vieii care strbate toate fiinele. Intuiia percepe realitatea timpului; durata este exprimat din punctul de vedere al vieii i nu se poate divide sau msura. Durata este explicat prin fenomenul memoriei. Esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Evident c este o diferen mare ntre natura uman ca chip al lui Dumnezeu, promovat de Augustin i natura materialist promovat de Bergson. 3. Punctul de plecare al lui Augustin a fost c n formularea doctrinei despre om, Dumnezeu i sufletul uman trebuie privite ntotdeauna n relaie una cu cealalt. Pentru el sufletul a fost fcut pentru Dumnezeu i n starea sa nedeczut nu a fost niciodat menit s existe separat de El. Chiar i ca fin fr pcat omul putea s-i realizeze destinul numai printr-o dependen uzual fa de harul prin care Dumnezeu se descoperea pe Sine n mod continuu.

Relaia sufletului cu Dumnezeu, cum i plcea s spun, era una a unui vas receptiv n care Dumnezeu turna viaa, lumina i tria Sa. n aceast relaie omul deinea adevrata libertate care consta nu din neputina de a pctui, i din abilitatea de a nu pctui (nu non posse peccare, ci posse non peccare). Acest neprihnire potenial care i-a fost dat omului a constituit o potenial imoralitate. B. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea ei. 2. Concepia despre cunoatere a lui Popper este actual, mai ales n contextual exploziei informaionale i al dezvoltrii tehnologice. Practic, omenirea a parcurs n dou decenii o dezvoltare exponenial, tocmai prin perfecionarea tiinelor, descoperirile tehnologice, nu au fost niciodat absolutizate, practice odat cu punerea lor n practic a nceput uzura lor moral. III. 6 A. 1. In Geneza metaforei si sensul culturii Blaga arata ca omul nu este pur si simplu un animal inzestrat cu inteligenta, tot asa cum o statuie nu este un simplu bloc de piatra cizelata. Blaga postuleaza o diferenta de esenta intre om si animal; sustinand ca destinul omului e intr-un mister si pentru revelarea acestuia. Nota caracteristica omului este creatia; animalul produce uneori locauri sau unelte, dar aceste acte nu sunt creatoare, ci ele se degaja stereotip, din grija de securitate a animalului, a speciei. Existenta animalului este ntru imediat si pentru securitate. Omul ns e capturat de un destin creator; intr-un sens cu adevarat minuunat. El este capabil sa renunte la echilibru si la securitate, chiar sa se jertfeasca in numele creatiei .Animalul este strain de existenta intr-un mister si pentru revelare si de dimensiunile si complicatiile vietii ce rezulta din acest mod de existenta, care este specific uman. Prin creatie omul isi asigura un destin superior, contradictoriu, care il inalta deasupra tuturor vietuitoarelor, dar care il poate duce si la autonimicire. 2. Bergson spune c esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Homo faber - Evolutia creatoare. Idee principala: diferenta intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct. Inteligenta la om de invenie. Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om; viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o raionalitate aplicat. Blaga il critic ape Bergson spunand ca aceasta elimina din experienta omului misterul,

ca vede in om un simplu mestesugar de unelte, nu un creator. Blaga postuleaza o diferenta de esenta intre om si animal; sustinand ca destinul omului e intr-un mister si pentru revelarea acestuia. Deposedat de mister, omul lui Bergson traiete o dezolanta orizontalitate. 3. Ideea fundamentala a conceptiei lui Blaga este aceea ca omul este o fiinta istorica si culturala care traiese in campul unor valori create de el insusi. Cultura exprima deci modul specific uman de existenta. Omul nu poate exista decat in si prin intermediul culturii. Cultura este rezultatul creatiei umane. Potrivit lui Blaga, omul cunoaste doua moduri fundamentale de existenta: existenta in orizontul imediat al lumii sensibile si existenta in orizontul misterului. Toate creatiile care ii asigura autoconservarea si securitatea materiala in interiorul acestui orizont concret alcatuiesc ceea ce se cheama civilizatie (tehnica, forme de productie si de organizare politica, confort material, mod de viata etc.). Existenta in orizontul misterului da nastere culturii. Toate creatiile prin care omul incearca sa dezvaluie misterul existentei alcatuiesc cultura (stiinta, filosofie, arta, mitologie, religie etc.). Cultura raspunde existentei umane intru mister si revelare, iar civilizatia raspunde existentei intru autoconservare si securitate. B. 1. Descartes despre cunoatere: M ndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist ( Dubito , ergo cogito. Cogito, ergo sum ). n esen Decartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. La Decartes adevarul nu poate fi dacat unul singur, pentru ca nu pot exista mai multe adevaruri privind aceeasi problema si ca oamenii se pot insela, dar niciodata dintr-o deductie rau facuta, ci numai din experiente prea putin intelese. Si pentru Dumnezeu omul este alcatuit din trup si suflet dualism cartezian. El considera ca ele sunt 2 substante diferite straine una de alta; acesta inseamna ca, spre a intelege ce este trupul nu avem nevoie sa stim ce e sufletul siinvers. Cele 2 depind una de alta, sunt lucruri distincte, dar nu separate. Coexistenta lor e necesara si sufletul resimte trebuitele trupului. Esenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul. Asadar, cand vorbeste despre om, Dumnezeu are in vedere sufletul; omul nu este corpul sau (desi este strans legat de acesta). 2. Concepia lui Decartes privind caracterul raional al cunoaterii este , n opinia mea, actual. Argumente: simurile ne pot nela; n explozia informaional contemporan avem dreptul s ne ndoim, s gndim, s filtrm informaiile pe care le primim. i apoi, noi nu avem dreptul s spunem: Dubito ergo cogito, cogito ergo sum? III. 7 A. 1. Un Stat, oricum ar fi el constituit, trebuie s-i fie suficient siei i s ating elul pentru care el exist. Bunstarea, care este elul Statului, este identificat cu eudaimonia (fericirea), care este scopul individului. Statele sunt entiti naturale i, asemenea altor obiecte naturale, au un scop sau un el. Noiunea de scop al Statului este legat de alt ideal nalt. Principiul fundamental al constituiilor democratice este libertatea [] Cea dinti form a libertii este de a conduce i de a fi condus, n mod succesiv [] Alt form a ei este dreptul lsat fiecruia de a tri dup cum i place. Dar libertatea este sever restrns n Statul lui Aristotel. Ea este un prerogativ al cetenilor, ns o mare parte a populaiei nu avea cetenie. Femeile nu erau libere,

existau sclavii. Potrivit lui Aristotel, unii oameni sunt sclavi de la natur, i deci este permis de fapt s fie subjugai. Cetenii puteau deine sclavi, aa cum puteau poseda i alte forme de proprietate. Evident, scrie el, e mai bine ca proprietatea s fie privat, dar oamenii trebuie s o pun n comun la folosin. Dar el adaug imediat: Este sarcina legiuitorului de a veghea ca cetenii s fac astfel.. Statul lui Aristotel nu va dispune de mijloacele de producie; el nu controleaz direct nici economia. Dar legiuitorul vegheaz ca regimul economic al cetenilor s fie guvernat potrivit. 2. Jean Jaques Rousseau promoveaz conceptual filozofic de starea natural, care spune n esen c omul c omul cu ct se ndeprteaz de natur devine mai nefericit. El spune c n starea natural ,oamenii sunt egali ntre ei, iar n starea social oamenii devin inegali, dup avere, poziie social, etc. Aristotel alege raiunea, iar Rosseau natura. 3. Statul este o instituie natural, bazat pe comunitatea unor fiine cu limbaj articulate (limbajul este pentru Aristotel axul moralitii, prin limbaj omul are acces la raiune i noiunile de bine i ru). Pornind de la teoria organicist, aa cum corpul este anterior organelor, tot aa i statul este anterior familiei i prin urmare omului, i argumenteaz c individul nu-i este suficient siei, deci nu poate exista fr stat, n timp ce statul poate subzista fr un individ. Rolul cetii este de a realiza fericirea comun a cetenilor. Funcia principal a cetii const n nflorirea moral aceteanului. Ceea ce face ca un regim politic s fie bun nu este conformarea sa la o norm ideal, ci adaptarea la datele concrete ale istoriei. Un regim neadaptat la realitate se gsete n mod necesar sancionat pe termen lung prin tulburri sau revoluii. Rezistena la timp este un criteriu realist pentru definirea idealului politic: cele mai bune regimuri sunt n general i cele mai durabile. Cetile fiind difereniate prin date geografice, prin populaie, prin cultur i istoria lor, nu se poate furniza un model universal de cetate ideal. Aristotel i manifest preferina pentru regimurile cumptate care sunt n acelai timp cele mai drepte i mai puternice. B. 1. Eroarea este o privatiune fata de o cunostinta, eroarea = o lips n cunoatere. Eu gandesc este un adevar evident, incontestabil, eu sunt fiinta ganditoare este un adevar care se impune prin evidenta. Acest adevar nu are nevoie de nici o demonstratie. Daca adevarurile sunt in spiritul nostru, daca ele exista de la nastere si daca sunt gandite de Dumnezeu, atunci cum, este posibila eroarea? Eroarea este posibila, spune Descartes, datorita faptului ca omul este inzestrat cu vointa si cu liber arbitru. Datorita acestor calitati, omul impinge activitatea intelectului dincolo de posibilitatile lui de cunoastere. In felul acesta intelectul greseste. Dar din greeli, reveniri, omul poate s fac progrese n cunoatere. 2. Concepia lui Decartes privind caracterul raional al cunoaterii este , n opinia mea actual. Argumente: simurile ne pot nela; n explozia informaional contemporan avem dreptul s ne ndoim, s gndim, s filtrm informaiile pe care le primim. i apoi, noi nu avem dreptul s spunem: Dubito ergo cogito, cogito ergo sum? III. 8 A. 1. Omul are putina de a se revela, n timp ce animalele se limiteaz la a se releva. Numai omul poate intra n contact cu misterul. 2. Bergson spune c esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Homo

faber - Evolutia creatoare. Idee principala: diferenta intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct. Inteligenta la om de invenie. Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om; viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o raionalitate aplicat. Blaga il critic ape Bergson spunand ca aceasta elimina din experienta omului misterul, ca vede in om un simplu mestesugar de unelte, nu un creator. Blaga postuleaza o diferenta de esenta intre om si animal; sustinand ca destinul omului e intr-un mister si pentru revelarea acestuia. Deposedat de mister, omul lui Bergson traiete o dezolanta orizontalitate. 3. Ideea fundamentala a conceptiei lui Blaga este aceea ca omul este o fiinta istorica si culturala care traiese in campul unor valori create de el insusi. Cultura exprima deci modul specific uman de existenta. Omul nu poate exista decat in si prin intermediul culturii. Cultura este rezultatul creatiei umane. Potrivit lui Blaga, omul cunoaste doua moduri fundamentale de existenta: existenta in orizontul imediat al lumii sensibile si existenta in orizontul misterului. Toate creatiile care ii asigura autoconservarea si securitatea materiala in interiorul acestui orizont concret alcatuiesc ceea ce se cheama civilizatie (tehnica, forme de productie si de organizare politica, confort material, mod de viata etc.). Existenta in orizontul misterului , iluminarea prin actul revelator, da nastere culturii. Toate creatiile prin care omul incearca sa dezvaluie misterul existentei alcatuiesc cultura (stiinta, filosofie, arta, mitologie, religie etc.). Cultura raspunde existentei umane intru mister si revelare, iar civilizatia raspunde existentei intru autoconservare si securitate. B. 1. R. Descartes, ca fondator al raionalismului francez, consider raiune izvor i temei al cunoaterii. Pentru el, criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta notiunilor noastre. La baza metodei sale de cunoastere, el a pus deductia, care trebuie sa porneasca de la adevaruri clare si distincte, cunoscute nemijlocit de ratiune. Descartes a recunoscut totusi si valoarea cunoasterii experimentale . Spre deosebire de raiune simurile ne pot nela. 2. Concepia lui Decartes privind caracterul raional al cunoaterii este , n opinia mea actual. Argumente: simurile ne pot nela; n explozia informaional contemporan avem dreptul s ne ndoim, s gndim, s filtrm informaiile pe care le primim. i apoi, noi nu avem dreptul s spunem: Dubito ergo cogito, cogito ergo sum? III. 9 A. 1. Blaga respinge viziunea naturalist asupra naturii omului. Omul nu este un simplu creator de unelte, este un creator de cultur, este o fiin cultural. 2. Bergson spune c esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Homo faber - Evolutia creatoare. Idee principala: diferenta intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct. Inteligenta la om de invenie. Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om; viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o raionalitate aplicat. Blaga il critic ape Bergson spunand ca aceasta elimina din experienta omului misterul, ca vede in om un simplu mestesugar de unelte, nu un creator. Blaga postuleaza o diferenta de esenta intre om si animal; sustinand ca destinul omului e intr-un mister si pentru revelarea acestuia. Deposedat de mister, omul lui Bergson traiete o dezolanta orizontalitate.

3. Blaga susine c geniul omului ( inteligena ) trebuie pus n slujba securitii i instinctului de dominaie al vieii. De aceea , pentru ca geniul omului s devin creator de cultur, a trebuit ca omul s sufere o schimbare radical n ceea ce privete modul su de a exista. Aceast schimbare a felului de a fi a fiinei umane, a constituit-o existena ntru mister i pentru revelare.. Astfel omul abandoneaz starea de echilibru i de securitate a animalului, angajndu-se ntr-un destin creator. B. 1. John Rawls: principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise 2. Concepia lui Rawls este acual datorit, ndeosebi polarizrii sociale. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. III. 10 A. 1. Omul este imaginea lui Dumnezeu. Augustin vorbete de omul interior sufletul i mintea orientate spre cunoaterea lui Dumnezeu i omul exterior trupul , trector i simurile. 2. Decartes pleac de la aceeai dihotomie corp-suflet, ns spre deosebire de Augustin ajunge la o alt concluzir: omul este definit prin capacitatea de a cugeta. La ntrebarea Cine sunt eu?, el rspunde: Cel care cuget. Corpul, dei important i n realitate strns legat de suflet, este doar o substan divizibil, caracterizat prin ntindere, un lucru a crui existen nu este deloc cert i n lipsa cruia omul nu i pierde esena. 3. Augustin dinstinge intre natura entitatilor neraionale (care isi realizeaza inclinatiile firesti) si a fiintelor rationale care au o natura duala: poseda si inclinatii firesti dar si capacitatea de a decide care din acestea sa fie urmate si care sa fie stapanite. Impulsurile umane, denumite de Augustin iubiri indeamna omul si la actiuni dar si la pasiuni pe care trebuie sa le aleaga in mod liber, sa le aprecieze si sa le ordoneze dupa valoarea lor adevarata. Intelegerea acestor valori adevarate se face numai cand omul ajunge sa inteleaga adevarurile latente in mintea proprie si care sunt baza legii lui Dumnezeu care este transcrisa in sufletul celor intelepti, in asa fel incat ei stiu ca vietile lor sunt mai bune si mai sublime dupa gradul de perfectiune a contemplarii ei de catre mintile lor si a pastrarii ei in vietile lor. Intelegerea si aplicarea legii lui Dumnezeu este o culme a intelepciunii. Corelaiea este aadar intrisec, natura uman este rezultatul creaiei divine. B. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei

ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). 2. Concepia despre cunoatere a lui Popper este actual, mai ales n contextual exploziei informaionale i al dezvoltrii tehnologice. Practic, omenirea a parcurs n dou decenii o dezvoltare exponenial, tocmai prin perfecionarea tiinelor, descoperirile tehnologice, nu au fost niciodat absolutizate, practice odat cu punerea lor n practic a nceput uzura lor moral. III. 11 A. 1. Blaga spune c orizontul existenial al naturii umane este de a tri n mister i pentru revelare, omul percepe existena i universal ca pe un mister, iar prin creaii culturale, se ilumimeaz , izbutete s-i reveleze misterul i s depeasc imediatul. Animalul triete n imediat, nu poate depi contururile concretului, el nu se reveleaz ci se relev, se arat. 2. Bergson spune c esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Homo faber - Evolutia creatoare. Idee principala: diferenta intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct. Inteligenta la om de invenie. Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om; viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o raionalitate aplicat. Blaga il critic ape Bergson spunand ca aceasta elimina din experienta omului misterul, ca vede in om un simplu mestesugar de unelte, nu un creator. Blaga postuleaza o diferenta de esenta intre om si animal; sustinand ca destinul omului e intr-un mister si pentru revelarea acestuia. Deposedat de mister, omul lui Bergson traiete o dezolanta orizontalitate. 3. Blaga spune c destinul omului este ntru mister i pentru revelarea acestuia. Omul, spre deosebire de animal, este cel care creeaz cultura i tocmai aceste creaii de cultur sunt revelri ale misterului n care este situat existena uman. Revelarea presupune o iluminare i o participare la aceast iluminare. Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim. Aici intervine diferena de natur dintre om i animal, prin faptul c numai omul poate intra n contact cu misterul. Omul ncearc s-i reveleze misterul prin dou moduri: prin cunoatere i pin plsmuire. Misterul poate fi revelat mai uor prin cunoatere dect prin creaie. Blaga face o distincie ntre cultur i civilizaie, cultura nsemnnd existena ntru mister i pentru revelare, iar civilizaia nsemnnd existena ntru imediat i pentru securitate, care este mai mult proprie existenei animalului. Omul este capabil sa-i depeasc condiia imediatului i a securitii. El poate sa-i jertfeasc propria existen pentru crearea de cultur. n mod clar pentru aceasta se difereniaz de animale fiind superior lui. ntreg sensul existenei umane i deci scopul su, se afl n cultur, prin cultur nelegndu-se operele, simbolurile i un ansamblu de valori. B. 1. Cunotine A priori = cunotine sigure, independente de experien. Judecile a priori posed principial o valabilitate independent de cazul individual i nu sunt bazate pe observaie sensorial, de ex.: "doi i cu doi fac patru" reprezint o afirmaie aprioric. Sunt de accord cu existena cunotinelor a priori, omul are cunotine care preced experiena. De pild Nici un burlac nu este cstorit este o judecat, cunotin, adevr a priori, deoarece nu avem nevoie de o experien pentru a demonstra acest lucru.

2. Caracterul sintetic - a priori al propoziiilor matematice este de actualitate, deoarece matematica nu este o tiin nchis, periodic marii matemacienii descoper cunotine noi i sigure, folosind att judeci analitice ct i sintetice.. III. 12 A. 1. nelesul dat de Kant judecii analitice: n cazul judecii analitice, adevrul deriv din analiza nsi a conceptului, fr a mai fi nevoie de un experiment, respectiv de o percepie sensorial.ntr-o judecat analitic predicatul nu adaug nici o proprietate subiectului, ci doar descompune subiectului prin analiz n conceptele lui pariale, care erau deja gndite n el. De aceea judecile analitice se mai numesc i explicative. Ele nu extind cunoaterea, ci explic un anumit concept. 2. Spre deosebire de sinteticul a priori promovat de Kant ca sintez ntre emirism i raionalism, empirismul consider experiena comun drept izvor i temei al cunoaterii. Fondator: John Locke. El susine c ntreaga cunoatere i are originea n simuri i experien. Empirismul se opune raionalismului care susine c ideile, noiunile i principiile au valoare universal i absolut. La natere intelectul este o tabulla rasa, o foaie alb pe care percepiile i imprim semnele lor. Exist dou izvoare ale cunoaterii: SENZAIA: -percepia care ne pune n contact cu obiectele externe; REFLECIA sau percepia proceselor luntrice ale minii noastre. Ideiile simple se combin i formeaz idei complexe. Cunoaterea este relativ i depinde de structura sufleteasc i de cea senzorial. 3. n "Critica ratiunii pure" Kant svrete o adevarata revolutie prin mutarea perspectivei de la obiectul demn de a fi cunoscut la nsi capacitatea cunoasterii. Cunoasterea este una transcendentala. Transcendentalul este termenul central pe care isi intemeiaza Kant gandirea: el elaboreaza o critica transcendentala, o metoda transcendentala, tinde catre un sistem transcendental; este baza constructiei sale conceptuale si filosofice, nucleul la care pot fi reduse si din care trebuie desfasurate critica ratiunii pure dar si sistemul ratiunii pure. Transcendentul este principiul a carui aplicare trece de hotarele experientei posibile, depasind experienta, depasind ceea ce este cognoscibil. Cunoasterea transcendentala se ocupa cu modul nostru de cunoastere a obiectelor, acesta fiind posibil a priori; orice cercetare care are ca obiect intuitii, categorii si idei a priori este transcendentala. A priori adica in mod absolut independent de orice experienta si facand posibila experienta; din punct de vedere gnoseologic, ofera o posibilitate de validare non-empirica; din punct de vedere estetic, ofera posibilitatea validarii empiricului pe baza non-empirica a facultatii de judecare. Pentru a putea delimita cunoasterea pura de cea empirica, estetica transcendentala se bazeaza pe o intrebare (cum sunt posibile judecati a priori?) care capata apoi infatisari particulare (cum este posibila matematica pura?). Spre deosebire de judecata analitica (care este o judecata explicativa, al carei predicat doar lamureste subiectul, neimbogatind insa cunostinta), judecata sintetica este una extensiva, in care predicatul se adauga subiectului, adaugandu-i ceva la continut si in felul acesta largeste cunostinta. Aceasta imbogatire este dovedita de Kant mai intai la nivelul esteticii transcendentale, al cunoasterii sensibile a priori prin geometria pura si aritmetica pura. Formele intuitiei pure a priori sunt spatiul si timpul, ele fiind functii ale sensibilitatii, conditii subiective ale tuturor fenomenelor, care dispun de o obiectivitate a priori; ele nu sunt transcendente ci deriva din sensibilitate, structureaza sensibilul. B. 1. Augustin despre natura uman: conceptia sa teocentric este extinsa si asupra

intelegerii naturii umane. Fiinta umana este deosebit de complexa, viata sa morala poate fi inluentata de filozofie in sensul asigurarii fericirii in care Dumnezeu a creeat omenirea. Augustin dinstinge intre natura entitatilor nerationale (care isi realizeaza inclinatiile firesti) si a fiintelor rationale care au o natura duala: poseda si inclinatii firesti dar si capacitatea de a decide care din acestea sa fie urmate si care sa fie stapanite. Impulsurile umane, denumite de Augustin iubiri indeamna omul si la actiuni dar si la pasiuni pe care trebuie sa le aleaga in mod liber, sa le aprecieze si sa le ordoneze dupa valoarea lor adevarata. Intelegerea acestor valori adevarate se face numai cand omul ajunge sa inteleaga adevarurile latente in mintea proprie si care sunt baza legii lui Dumnezeu care este transcrisa in sufletul celor intelepti, in asa fel incat ei stiu ca vietile lor sunt mai bune si mai sublime dupa gradul de perfectiune a contemplarii ei de catre mintile lor si a pastrarii ei in vietile lor. Intelegerea si aplicarea legii lui Dumnezeu este o culme a intelepciunii. 2. Opinie: Concepia lui Augustin despre natura uman, este actual, omul trebuie s-i gseasc prin reculegere interioar, calea spre Dumnezeu, s-i armonizeze dorinele, poftele cu responsabilitile sociale. III. 13 A. 1 Blaga spune c orizontul existenial al naturii umane este de a tri n mister i pentru revelare, omul percepe existena i universal ca pe un mister, iar prin creaii culturale, se ilumimeaz , izbutete s-i reveleze misterul i s depeasc imediatul. Animalul triete n imediat, nu poate depi contururile concretului, el nu se reveleaz ci se relev, se arat. 2. Bergson spune c esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Homo faber - Evolutia creatoare. Idee principala: diferenta intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct. Inteligenta la om de invenie. Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om; viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o raionalitate aplicat. Blaga il critic ape Bergson spunand ca aceasta elimina din experienta omului misterul, ca vede in om un simplu mestesugar de unelte, nu un creator. Blaga postuleaza o diferenta de esenta intre om si animal; sustinand ca destinul omului e intr-un mister si pentru revelarea acestuia. Deposedat de mister, omul lui Bergson traiete o dezolanta orizontalitate. 3. n lucrarea sa intitulat Geneza metaforei i sensul culturii, Blaga susine c exist o diferen de esen, deci una calitativ, ntre om i animal. Blaga spune c destinul omului este ntru mister i pentru revelarea acestuia. Omul, spre deosebire de animal, este cel care creeaz cultura i tocmai aceste creaii de cultur sunt revelri ale misterului n care este situat existena uman. Revelarea presupune o iluminare i o participare la aceast iluminare. Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim. Aici intervine diferena de natur dintre om i animal, prin faptul c numai omul poate intra n contact cu misterul. Omul ncearc s-i reveleze misterul prin dou moduri: prin cunoatere i pin plsmuire. Misterul poate fi revelat mai uor prin cunoatere dect prin creaie. Blaga face o distincie ntre cultur i civilizaie, cultura nsemnnd existena ntru mister i pentru revelare, iar civilizaia nsemnnd existena ntru imediat i pentru securitate, care este

mai mult proprie existenei animalului. Omul este capabil sa-i depeasc condiia imediatului i a securitii. El poate sa-i jertfeasc propria existen pentru crearea de cultur. n mod clar pentru aceasta se difereniaz de animale fiind superior lui. B. 1. Cunotine A priori = cunotine sigure, independente de experien. Judecile a priori posed principial o valabilitate independent de cazul individual i nu sunt bazate pe observaie sensorial, de ex.: "doi i cu doi fac patru" reprezint o afirmaie aprioric. Sunt de accord cu existena cunotinelor a priori, omul are cunotine care preced experiena. De pild Nici un burlac nu este cstorit este o judecat, cunotin, adevr a priori, deoarece nu avem nevoie de o experien pentru a demonstra acest lucru. 2. Caracterul sintetic - a priori al propoziiilor matematice este de actualitate, deoarece matematica nu este o tiin nchis, periodic marii matemacienii descoper cunotine noi i sigure, folosind att judeci analitice ct i sintetice.. III. 14 A. 1. Eroarea este o privatiune fata de o cunostinta, eroarea = o lips n cunoatere. Eu gandesc este un adevar evident, incontestabil, eu sunt fiinta ganditoare este un adevar care se impune prin evidenta. Acest adevar nu are nevoie de nici o demonstratie. Daca adevarurile sunt in spiritul nostru, daca ele exista de la nastere si daca sunt gandite de Dumnezeu, atunci cum, este posibila eroarea? Eroarea este posibila, spune Descartes, datorita faptului ca omul este inzestrat cu vointa si cu liber arbitru. Datorita acestor calitati, omul impinge activitatea intelectului dincolo de posibilitatile lui de cunoastere. In felul acesta intelectul greseste. 2.Spre deosebire de raionalism, empirismul consider experiena comun drept izvor i temei al cunoaterii. Fondator: John Locke. El susine c ntreaga cunoatere i are originea n simuri i experien. Empirismul se opune raionalismului care susine c ideile, noiunile i principiile au valoare universal i absolut. La natere intelectul este o tabulla rasa, o foaie alb pe care percepiile i imprim semnele lor. Exist dou izvoare ale cunoaterii: SENZAIA: -percepia care ne pune n contact cu obiectele externe; REFLECIA sau percepia proceselor luntrice ale minii noastre. Ideile simple se combin i formeaz idei complexe. Cunoaterea este relativ i depinde de structura sufleteasc i de cea senzorial. 3. Descartes a conchis c, pentru a gsi un adevr absolut indubitabil, trebuie s presupun c i intelectul (raiunea) l poate nela (din cauza unui geniu ru). Plecnd de la ndoiala generalizat, Descartes a descoperit c primul adevr de neclintit este cel privind existena propriului eu: Gndesc, deci exist. Formulat dintr-o fraz cuprinznd conjuncia deci, formula a lsat impresia c ar fi concluzia unei entimeme, adic a unui raionament prescurtat. n realitate este vorba de o intuiie, nu de o entimem. Plecnd de la faptul c se ndoiete, Descartes a contientizat imediat faptul c gndete, iar gndul c gndete l-a implicat imediat n acela c exist ca suflet gnditor. Este calar cunotina definit prin suficiente note pentru a ne putea permite recunoaterea obiectului la care se refer i distinct atunci cnd conine note specifice prin care se delimiteaz de alte cunotine similare. regula evidenei este un criteriu necesar, dar nu i suficient. Necesar, deoarece pentru a fi adevrat ideea trebuie definit corect. Nu este suficient pentru c o idee poate fi bine delimitat de altele, dar nu i adevrat. Spunem c evidena este un criteriu intralogic al adevrului ntruct presupune raportarea cunotinei testate nu numai la alte cunotine nrudite. Criteriul intralogic trebuie completat cu unul extralogic care s permit ieirea din sfera subiectivitii pure i

raportarea cunotinei la obiectul desemnat. Descartes distinge ntre o falsitate propriu-zis sau formal i o falsitate material. El consider c falsitatea formal nu se poate gsi dect n judeci. Ideile, considerate n sine, neraportate le altceva nu sunt false formal, ele fiind moduri ale cugetrii. n idei exist o anumit falsitate material cnd nfieaz ceea ce nu este ca fiind. Rezult c, aa cum eroarea poate fi nu numai formal, ci i material, tot aa exist att un adevr formal (dat de eviden), ct i unul material (dat de coresponden). n ceea ce privete criteriul adevrului, Descartes afirm textual c adevrul nu este sigur dect datorit faptului c Dumnezeu este sau nu exist i c el este o fiin perfect iar tot ceea ce este n noi vine de la el. B.1 Aristotel spune c omul este din natur o fiin social. Argumente: Omul nu triete izolat, ci de la natur este un animal social, care are simul binelui i rului, al dreptii i nedreptii. Numai el poate forma familia i Statul. Deasemenea omului i este specific limbajul, care are n primul rnd rol de socializare. 2. Caracterului natural al instituiei statului, dup prerea mea este nc de actualitate, observm c dup cderea imperiilor ideologige, omul i-a regsit instinctul de a forma noi comuniti, ndeosebi pornind de la criterii etice. III. 15 A. 1. Aristotel trateaza statul drept o institutie naturala, rezultata, in mod indirect, din instinctele de autoconservare si reproducere ale indivizilor. Cu toate ca din punctul de vedere al genezei, statul este o consecinta a trairii laolalta a indivizilor, mai intai in familie, grup, etc, din punctul de vedere al functiei sale, el este anterior oamenilor care il compun, precum corpul precede membrele sale. Cu alte cuvinte natura umana este una sociala, intrucat in fiecare din noi exista instinctul pentru formarea comunitatilor si pentru ca abia in stat existenta isi afla implinirea, desavarsindu-si astfel posibilitatile proprii. 2 Jean Jaques Rousseau promoveaz conceptual filozofic de starea natural, care spune n esen c omul c omul cu ct se ndeprteaz de natur devine mai nefericit. El spune c n starea natural ,oamenii sunt egali ntre ei, iar n starea social oamenii devin inegali, dup avere, poziie social, etc. Aristotel alege raiunea, iar Rosseau natura. 3. Aristotel pleaca de la faptul ca oamenii nu sunt indivizi izolati ci, din potriva, omul este din natura un animal social, iar omul antisocial ar fi, prin urmare ori supraom ori fiara. Omul, au remarcat inca ganditorii antici, poseda un limbaj articulat in timp ce limbajul nearticulat al animalelor, ca mijloc de exprimare a senzatiilor de placere si de durere. Existenta limbajului articulate face posibila existenta statului, caci el este motor al moralitatii exprimand ce este drept si nedrept, bine sir rau. Deci statul este la Aristotel o intuitie naturala bazata pe comunitatea unor finite inzestrate cu limbajul articulat si associate in familii. Statul este autoritatea familiei si individului. El joaca rolul corbului, iar individual pe cel al organului. => statul este autoritatea familiei si fiecaruia dintre noi, caci asa cum corpul poate exista fara un organ, la fel statul poate subzista fara un individ. Reciproca nu este valabila, intru cat individual nu este suficient, iar daca isi e sufficient este fiara sau zeu. Omul are in zestrea sa genetica instinctnul pentru comunitate. Numai in comunitate poate fi practicata dreptatea, caci ea este o virtute sociala. Statul poate asigura fericirea

cetatenilor sai, dar cu o conditie, ca statul sa aiba legi drepte. Lipsit de lege si de dreptate omul devine fiinta cea mai rea. La Aristotel natura nu creaza fara scop, menirea statului este realizarea dreptatii, iar dreptatea este o virtute pe care individual, izolat, nu o poseda, deoarece virtutea presupune raportul dintre cel putin 2 persoane. Plecand de aici spunem ca statul are o finalitate morala: realizarea dreptatii in vederea binelui. De aici anterioritatea statului (politka) B. 1. Empirismul consider experiena comun drept izvor i temei al cunoaterii. Fondator: John Locke. El susine c ntreaga cunoatere i are originea n simuri i experien. Empirismul se opune raionalismului care susine c ideile, noiunile i principiile au valoare universal i absolut. La natere intelectul este o tabulla rasa, o foaie alb pe care percepiile i imprim semnele lor. Exist dou izvoare ale cunoaterii: SENZAIA: -percepia care ne pune n contact cu obiectele externe; REFLECIA sau percepia proceselor luntrice ale minii noastre. Ideiile simple se combin i formeaz idei complexe. Cunoaterea este relativ i depinde de structura sufleteasc i de cea senzorial. 2. Opinia mea c este actual concepia despre cunoaterea empiric, mai ales la vrste fragede, cnd senzaia i reflecia se manifest n procesul cognitive al omului. III. 16 A. 1. Pentru sfntul Augustin, omul particip la fiina lui Dumnezeu: dovada acestei participri este elementul spiritual din om. Sfntul Augustin este primul care susine c prototipul creaiei omului este Sfnta Treime. Omul este imaginea i asemnarea Sfintei Treimi; imaginea este imprimat n omul interior, adic n sufletul raional, ntr-un om interior contemplativ i nelept, nu n omul nvat. 2. HENRI BERGSON: reprezentant al intuiionismmului. Filozofia sa este una dualist lumea acoper dou tendine aflate n conflict fora vieii (lan vital) i lupta lumii materiale mpotriva acelei fore. Fiinele umane neleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul cruia evalueaz lumea. Acestea exprim doctrinele tiinifice i privesc lucrurile ca entiti independente n spaiu. n contrast cu intelectul se afl intuiia, care provine din instinctul animalelor inferioare. Intuiia ne ofer o idee despre fora vieii care strbate toate fiinele. Intuiia percepe realitatea timpului; durata este exprimat din punctul de vedere al vieii i nu se poate divide sau msura. Durata este explicat prin fenomenul memoriei. Esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Evident c este o diferen mare ntre natura uman ca chip al lui Dumnezeu, promovat de Augustin i natura materialist promovat de Bergson. 3. Fiinta umana este deosebit de complexa, viata sa morala poate fi inluentata de filozofie in sensul asigurarii fericirii in care Dumnezeu a creeat omenirea. Omul se deodebete de natura entitatilor nerationale (care isi realizeaza inclinatiile firesti) , fiind o fiin rational cu au o natura duala: poseda si inclinatii firesti dar si capacitatea de a decide care din acestea sa fie urmate si care sa fie stapanite. Impulsurile umane, denumite de ndeamna omul si la actiuni dar si la pasiuni pe care trebuie sa le aleaga in mod liber, sa le aprecieze si sa le ordoneze dupa valoarea lor adevarata. Intelegerea acestor valori adevarate se face numai cand omul ajunge sa inteleaga adevarurile latente in mintea proprie si care sunt baza legii lui Dumnezeu care este transcrisa in sufletul celor intelepti, in asa fel incat ei stiu ca vietile lor sunt mai bune si mai sublime dupa gradul de perfectiune a contemplarii ei de catre mintile lor si a pastrarii ei in vietile lor. Intelegerea si aplicarea legii lui

Dumnezeu este o culme a intelepciunii. Omul particip la fiina lui Dumnezeu: dovada acestei participri este elementul spiritual din om. Omul este o creaie divin, prototipul creaiei omului este Sfnta Treime. Omul este imaginea i asemnarea Sfintei Treimi; imaginea este imprimat n omul interior, adic n sufletul raional, ntr-un om interior contemplativ i nelept. B. 1. Empirismul consider experiena comun drept izvor i temei al cunoaterii. Fondator: John Locke. El susine c ntreaga cunoatere i are originea n simuri i experien. Empirismul se opune raionalismului care susine c ideile, noiunile i principiile au valoare universal i absolut. La natere intelectul este o tabulla rasa, o foaie alb pe care percepiile i imprim semnele lor. Exist dou izvoare ale cunoaterii: SENZAIA: -percepia care ne pune n contact cu obiectele externe; REFLECIA sau percepia proceselor luntrice ale minii noastre. Ideiile simple se combin i formeaz idei complexe. Cunoaterea este relativ i depinde de structura sufleteasc i de cea senzorial. 2. Opinia mea c este actual concepia despre cunoaterea empiric, mai ales la vrste fragede, cnd senzaia i reflecia se manifest n procesul cognitive al omului. III. 17 A. 1 Cunotine A priori = cunotine sigure, independente de experien. Judecile a priori posed principial o valabilitate independent de cazul individual i nu sunt bazate pe observaie sensorial, de ex.: "doi i cu doi fac patru" reprezint o afirmaie aprioric. Sunt de accord cu existena cunotinelor a priori, omul are cunotine care preced experiena. De pild Nici un burlac nu este cstorit este o judecat, cunotin, adevr a priori, deoarece nu avem nevoie de o experien pentru a demonstra acest lucru. 2. Spre deosebire de Kant, Decartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. 3. Necesitate i universalitate. Avem nevoie de un criteriu cu ajutorul cruia s putem distinge sigur o cunotin pur de una empiric. Experiena ne nva, n adevr, c ceva arc o nsuire sau alta, dar nu i c nu poate fi altfel. Dac, deci, n primul rnd, se gsete o judecat care este gndit n acelai timp cu necesitatea ei, ea este o judecat a priori, iar dac, pe lng aceasta, nu este derivat dect din una care este ea nsi valabil ca judecat necesar, ea este absolut a priori. n al doilea rnd, experiena nu d niciodat judecilor ei universalitate adevrat sau strict, ci numai una presupus i relativ (prin inducie), astfel nct propriu-zis trebuie s se spun: pe ct am observat pn acum, nu se gsete nici o excepie la cutare sau cutare regul. Dac deci o judecat e gndit cu universalitate strict, adic astfel nct absolut nici o excepie nu e ngduit ca posibil, atunci ea nu e dedus din experien, ci e valabil absolut a priori. Universalitatea empiric nu este deci dect o nlare arbitrar a valabilitii, de la ceea ce e valabil n cele mai multe cazuri la ceea ce e valabil n toate cazurile, ca, de exemplu, n judecata: toate corpurile sunt grele; cnd, dimpotriv, universalitatea strict aparine esenial unei judeci, atunci aceast universalitate indic un izvor special de cunoatere a judecii, anume o facultate de cunoatere a priori. Necesitatea i universalitatea strict sunt deci criterii sigure ale unei cunotine a priori i sunt inseparabil unite ntre ele. Dar fiindc n folosirea lor e mai uor uneori s se arate limitarea lor empiric dect contingena n judeci sau fiindc uneori e mai convingtor s se arate universalitatea nelimitat pe care

o atribuim unei judeci dect necesitatea ei, atunci e recomandabil s ne servim separat de cele dou criterii amintite, fiecare din ele fiind prin el nsui infailibil. B. 1. Descartes despre cunoatere: M ndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist ( Dubito , ergo cogito. Cogito, ergo sum ). n esen Decartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. La Decartes adevarul nu poate fi dacat unul singur, pentru ca nu pot exista mai multe adevaruri privind aceeasi problema si ca oamenii se pot insela, dar niciodata dintr-o deductie rau facuta, ci numai din experiente prea putin intelese. Si pentru Dumnezeu omul este alcatuit din trup si suflet dualism cartezian. El considera ca ele sunt 2 substante diferite straine una de alta; acesta inseamna ca, spre a intelege ce este trupul nu avem nevoie sa stim ce e sufletul siinvers. Cele 2 depind una de alta, sunt lucruri distincte, dar nu separate. Coexistenta lor e necesara si sufletul resimte trebuitele trupului. Esenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul. Asadar, cand vorbeste despre om, Dumnezeu are in vedere sufletul; omul nu este corpul sau (desi este strans legat de acesta). 2. Concepia lui Decartes privind caracterul raional al cunoaterii este , n opinia mea, actual. Argumente: simurile ne pot nela; n explozia informaional contemporan avem dreptul s ne ndoim, s gndim, s filtrm informaiile pe care le primim. i apoi, noi nu avem dreptul s spunem: Dubito ergo cogito, cogito ergo sum? III. 18 A. 1. Aristotel spune c omul este din natur o fiin social. Argumente: Omul nu triete izolat, ci de la natur este un animal social, care are simul binelui i rului, al dreptii i nedreptii. Numai el poate forma familia i Statul. Deasemenea omului i este specific limbajul, care are n primul rnd rol de socializare. 2 Jean Jaques Rousseau promoveaz conceptual filozofic de starea natural, care spune n esen c omul c omul cu ct se ndeprteaz de natur devine mai nefericit. El spune c n starea natural ,oamenii sunt egali ntre ei, iar n starea social oamenii devin inegali, dup avere, poziie social, etc. Aristotel promoveaz natura uman ca fiind social, iar Rousseau spune c sociabilitatea nu sete specific naturii umane. 3. Omul este din natur o fiin social. Omul nu triete izolat, ci de la natur este un animal social, care are simul binelui i rului, al dreptii i nedreptii. Numai el poate forma familia i Statul. Deasemenea omului i este specific limbajul, care are n primul rnd rol de socializare. Omul, poseda un limbaj articulat in timp ce limbajul nearticulat al animalelor, ca mijloc de exprimare a senzatiilor de placere si de durere. Existenta limbajului articulate face posibila comunicarea ntr oameni, face posibil dezvoltarea moralitatii exprimand ce este drept si nedrept, bine si rau. Omul are in zestrea sa genetica instinctnul pentru comunitate. Numai n comunitate fiina uman gasete iubirea, formeaz familia, creeaz reguli de conveuire. Numai in comunitate poate fi practicata dreptatea, caci ea este o virtute sociala. B. 1. John Rawls: principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac

sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise. Statul vzut de Rawls este un guvernmnt dulce i paternalist: creterea coeziunii sociale i diminuarea flagelului srciei pentru aciunea implicit mpotriva non-libertilor (a libertilor negative precum delicvena sau infracionalitatea). 2. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. III. 19 A. 1. Kant i judecata analitic. Judecatile analitice sunt judecati explicative in sensul ca predicatul desfasoara notele pe care noi le gandim in mod implicit in subiect. Judecatile analitice nu sporesc cunoasterea pentru ca noi aflam ceea ce deja stiam. Aceasta inseamna ca, din perspectiva logica, predicatul judecatii analitice este inclus in subiect ca nota a sa. Aceste judecati sunt necesare si universale (valabile oricand, pretutindeni si intotdeauna). Proprietatea de a fi necesare si universale este numita de Kant cu termenul de a priori. Judecatile analitice sunt judecati a priori pentru faptul ca ele sunt valabile in mod general, indiferent de modul in care va evolua experienta. Adevarul lor poate fi stabilit numai prin inspectie logica, ele impunandu se mintii noastre pentru ca noi nu putem gandi contrariul lor. 2. Spre deosebire de Kant, Decartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. 3. Propoziiile sintetice a priori, sunt cele mai importante pentru tiin din dou motive: - fiind sintetice, exrim cunotine noi; - fiind a priori, exprim cunotine sigure ( independente de experien).. Exist corelaie ntre cei doi termini, sintetic i a priori. Faptul c avem judeci a priori, ct i sintetice demonstreaz, pe de o parte, c deinem cunotine sigure, iar pe de alt parte, c aceste cunotine nu sunt banaliti. Kant arat c avem judeci sintetice a priori n tiine. Le-a cutat i n metafizic. Nu a reuit , judecile l-au dus la iluzii, deoarece ele au doar form, nu i materie. Kant exclam: A trebuit s nltur tiina pentru a face loc credinei. B. 1. Augustin despre natura uman: conceptia sa teocentric este extinsa si asupra intelegerii naturii umane. Fiinta umana este deosebit de complexa, viata sa morala poate fi inluentata de filozofie in sensul asigurarii fericirii in care Dumnezeu a creeat omenirea. Augustin dinstinge intre natura entitatilor nerationale (care isi realizeaza inclinatiile firesti) si a fiintelor rationale care au o natura duala: poseda si inclinatii firesti dar si capacitatea de a decide care din acestea sa fie urmate si care sa fie stapanite. Impulsurile umane, denumite de Augustin iubiri indeamna omul si la actiuni dar si la pasiuni pe care trebuie sa le aleaga in mod liber, sa le aprecieze si sa le ordoneze dupa valoarea lor adevarata. Intelegerea acestor valori adevarate se face numai cand omul ajunge sa inteleaga adevarurile latente in mintea proprie si care sunt baza legii lui Dumnezeu care este transcrisa in sufletul celor intelepti, in asa fel incat ei stiu ca vietile lor sunt mai bune si mai sublime dupa gradul de perfectiune a contemplarii ei de catre mintile lor si a pastrarii ei in vietile lor. Intelegerea si aplicarea legii lui Dumnezeu este o culme a intelepciunii.

2. Opinie: Concepia lui Augustin despre natura uman, este actual, omul trebuie s-i gseasc prin reculegere interioar, calea spre Dumnezeu, s-i armonizeze dorinele, poftele cu responsabilitile sociale. III. 20 A. 1. John Rawls: Teoria dreptii sau a justiiei ca echitate. Principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse ne vor garanta c posturile i funciile de care sunt legate sunt deschise tuturor." prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise; s aduc folos maxim celor dezavantajai, s fie legate de poziii sociale, s asigure slujbe deschise tuturor.. 2. Marxismul este o teorie social bazat pe lucrrile lui Karl Marx, un filozof, economist, jurnalist i revoluionar german de origine evreiasc, din secolul al XIX-lea, care a colaborat n elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich Engels. Dreptatea promovat de Marxism este una distributiv, care presupune corectitudinea accesului la resurse, poziii, avantaje. Marxismul a evoluat spre socialismul tiinific care vedea distribuia ca pe o utopie: de la fiecare, dup posibiliti, fiecruia dup nevoi. 3. Oameni au cutat mereu dreptatea si egalitatea. Dac ne uitm la suferinele din diferitele epoci istorice, vedem un lung fluviu de snge i lacrimi, cei puternici nu au ezitat niciodat s-i impun drepturile prin for, teroare, nfometare. Revoluia francez a adus n Europa o lozinc plin de sperane: Libertate, egalitate, fraternitate. Deci pe lng libertatea necesar a fi recunoscut de autoriti, omul a tnjit dup dreptate i fraternitate, sau solidaritate. Astzi societile democratice nu numai c recunosc i apr drepturile naturale ale omului, implementeaz politici publice, instituii care s garanteze i s asigure egalitatea de anse a tuturor cetenilor. Concepia lui Rawls este acual datorit, ndeosebi polarizrii sociale. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. B. 1 n lucrarea sa intitulat Geneza metaforei i sensul culturii, Blaga susine c exist o diferen de esen, deci una calitativ, ntre om i animal. Blaga spune c destinul omului este ntru mister i pentru revelarea acestuia. Omul, spre deosebire de animal, este cel care creeaz cultura i tocmai aceste creaii de cultur sunt revelri ale misterului n care este situat existena uman. Revelarea presupune o iluminare i o participare la aceast iluminare. Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim. Aici intervine diferena de natur dintre om i animal, prin faptul c numai omul poate intra n contact cu misterul. Omul ncearc s-i reveleze misterul prin dou moduri: prin cunoatere i pin plsmuire. Misterul poate fi revelat mai uor prin cunoatere dect prin creaie. Blaga face o distincie ntre cultur i civilizaie, cultura nsemnnd existena ntru mister i pentru revelare, iar civilizaia nsemnnd existena ntru imediat i pentru securitate, care este mai mult proprie existenei animalului. Omul este capabil sa-i depeasc condiia

imediatului i a securitii. El poate sa-i jertfeasc propria existen pentru crearea de cultur. n mod clar pentru aceasta se difereniaz de animale fiind superior lui. 2 Actualitatea concepiei lui Blaga privind destinul creator al omului trebuie privit din dou unghiuri: - evident c oamenirea n general are un destin creator; de la dispariia lui Blaga, omul a cucerit spaiul, a inventat tehnologia digital, etc - omul singur, ca individ nu este preocupat n mare msur de destinul su creator, cei mai muli oameni se chinuiesc s-i asigure traiul de pe o zi pe alta. III. 21 A. 1 Blaga spune c orizontul existenial al naturii umane este de a tri n mister i pentru revelare, omul percepe existena i universal ca pe un mister, iar prin creaii culturale, se ilumimeaz , izbutete s-i reveleze misterul i s depeasc imediatul. Animalul triete n imediat, nu poate depi contururile concretului, el nu se reveleaz ci se relev, se arat. 2. Bergson spune c esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Homo faber - Evolutia creatoare. Idee principala: diferenta intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct. Inteligenta la om de invenie. Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om; viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o raionalitate aplicat. Blaga il critic ape Bergson spunand ca aceasta elimina din experienta omului misterul, ca vede in om un simplu mestesugar de unelte, nu un creator. Blaga postuleaza o diferenta de esenta intre om si animal; sustinand ca destinul omului e intr-un mister si pentru revelarea acestuia. Deposedat de mister, omul lui Bergson traiete o dezolanta orizontalitate. 3. n lucrarea sa intitulat Geneza metaforei i sensul culturii, Blaga susine c exist o diferen de esen, deci una calitativ, ntre om i animal. Blaga spune c destinul omului este ntru mister i pentru revelarea acestuia. Omul, spre deosebire de animal, este cel care creeaz cultura i tocmai aceste creaii de cultur sunt revelri ale misterului n care este situat existena uman. Revelarea presupune o iluminare i o participare la aceast iluminare. Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim. Aici intervine diferena de natur dintre om i animal, prin faptul c numai omul poate intra n contact cu misterul. Omul ncearc s-i reveleze misterul prin dou moduri: prin cunoatere i pin plsmuire. Misterul poate fi revelat mai uor prin cunoatere dect prin creaie. Blaga face o distincie ntre cultur i civilizaie, cultura nsemnnd existena ntru mister i pentru revelare, iar civilizaia nsemnnd existena ntru imediat i pentru securitate, care este mai mult proprie existenei animalului. Omul este capabil sa-i depeasc condiia imediatului i a securitii. El poate sa-i jertfeasc propria existen pentru crearea de cultur. n mod clar pentru aceasta se difereniaz de animale fiind superior lui. B. 1. Cunotine A priori = cunotine sigure, independente de experien. Judecile a priori posed principial o valabilitate independent de cazul individual i nu sunt bazate pe observaie sensorial, de ex.: "doi i cu doi fac patru" reprezint o afirmaie aprioric. Sunt de accord cu existena cunotinelor a priori, omul are cunotine care preced experiena. De pild Nici un burlac nu este cstorit este o judecat, cunotin, adevr a priori, deoarece nu avem nevoie de o experien pentru a demonstra acest lucru.

2. Caracterul sintetic - a priori al propoziiilor matematice este de actualitate, deoarece matematica nu este o tiin nchis, periodic marii matemacienii descoper cunotine noi i sigure, folosind att judeci analitice ct i sintetice.. III. 22 A. 1. n elaborarea principiilor dreptii, Rawls pornete de la experimentul mental al vlului ignoranei. Acesta presupune o situaie n care oamenii sunt lipsii de orice cunotin privind nzestrrile lor, valorile morale pe care le au i preferinele concrete. De asemenea, indivizii aflai n spatele vlului ignoranei nu cunosc sentimente precum invidia. Tot ceea ce tiu ei este c vor avea preferine pentru satisfacerea crora va fi nevoie de mijloace. 2. Robert Nozick n lucrarea acestuia, Anarhie, stat i utopie, combate pe Rawls , prinvind redistribuirea bunurilor sociale. Nozick expune o concepie libertarian, care intr n conflict cu dreptatea ca echitate prin faptul c respinge orice intervenie a statului n distribuirea bunurilor ctre indivizi. 3 Dreptatea este principiu moral i juridic care cere s se dea fiecruia ceea ce i se cuvine i s i se respecte drepturile. Echitate nseamn., n fond tot dreptate, dar i neprtinire, cinste, omenie. Cei doi termeni se ntreptrund, mai ales n sfera socialului unde trebuie s existe instituii care s statueze i s vegheze ca drepturile cetenilor s fie respectate cu sfinenie, dar i s mpart echitabil dreptatea, tuturor cetenilor. mprirea dreptii cu echitate presupune i asigurarea accesului la mijloacele sociale, economice, educative i culturale ale societii. B. 1. Descartes despre cunoatere: M ndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist ( Dubito , ergo cogito. Cogito, ergo sum ). n esen Decartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. La Decartes adevarul nu poate fi dacat unul singur, pentru ca nu pot exista mai multe adevaruri privind aceeasi problema si ca oamenii se pot insela, dar niciodata dintr-o deductie rau facuta, ci numai din experiente prea putin intelese. Si pentru Dumnezeu omul este alcatuit din trup si suflet dualism cartezian. El considera ca ele sunt 2 substante diferite straine una de alta; acesta inseamna ca, spre a intelege ce este trupul nu avem nevoie sa stim ce e sufletul si invers. Cele 2 depind una de alta, sunt lucruri distincte, dar nu separate. Coexistenta lor e necesara si sufletul resimte trebuitele trupului. Esenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul. Asadar, cand vorbeste despre om, Dumnezeu are in vedere sufletul; omul nu este corpul sau (desi este strans legat de acesta). 2. Eroarea este o privatiune fata de o cunostinta, eroarea = o lips n cunoatere. Eu gandesc este un adevar evident, incontestabil, eu sunt fiinta ganditoare este un adevar care se impune prin evidenta. Acest adevar nu are nevoie de nici o demonstratie. Daca adevarurile sunt in spiritul nostru, daca ele exista de la nastere si daca sunt gandite de Dumnezeu, atunci cum, este posibila eroarea? Eroarea este posibila, spune Descartes, datorita faptului ca omul este inzestrat cu vointa si cu liber arbitru. Datorita acestor calitati, omul impinge activitatea intelectului dincolo de posibilitatile lui de cunoastere. In felul acesta intelectul greseste. Dar din greeli, reveniri, omul poate s fac progrese n cunoatere. Concepia lui Decartes privind caracterul raional al cunoaterii este , n opinia mea, actual. Descartes scrie ca:"oamenii se pot insela, dar niciodata dintr-o deductie rau facuta, ci numai [] din experiente prea putin intelese". Argumente:

simurile ne pot nela; n explozia informaional contemporan avem dreptul s ne ndoim, s gndim, s filtrm informaiile pe care le primim. i apoi, noi nu avem dreptul s spunem: Dubito ergo cogito, cogito ergo sum? III. 23 A. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea ei. 2. William James, promotor al teoriei pragmatiste a adevrului, spune c adevrul unei idei sau al unei opinii deriv din succesul ei n experien. Adevrul este sinonom cu ceea ce se dovedete a fi util i eficace n rezolvarea situaiilor problematice. Pragmatismul apreciaz drept adevr tot ceea ce este considerat util pentru atingerea unui scop. Pentru Popper importante nu sunt criteriile adevrului ci ale falsitii, iar la W. James importante sunt criteriile adevrului. 3. n viaa de zi de zi auzim o mulime de informaii, pe care ne le nsuim sau le trecem cu vederea. Totui cnd avem nevoie de ele pentru un proiect propriu, ne punem ntrebarea: Oare sunt adevrate? Cum suntem fiine nencreztoare ncercm s ptrundem cunoaterea i s ne formm certitudini c nu dm gre. n limita posibilului putem s ne formm certitudini, experimentnd, nlturnd bnuiala erorii. B. 1 n lucrarea sa intitulat Geneza metaforei i sensul culturii, Blaga susine c exist o diferen de esen, deci una calitativ, ntre om i animal. Blaga spune c destinul omului este ntru mister i pentru revelarea acestuia. Omul, spre deosebire de animal, este cel care creeaz cultura i tocmai aceste creaii de cultur sunt revelri ale misterului n care este situat existena uman. Revelarea presupune o iluminare i o participare la aceast iluminare. Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim. Aici intervine diferena de natur dintre om i animal, prin faptul c numai omul poate intra n contact cu misterul. Omul ncearc s-i reveleze misterul prin dou moduri: prin cunoatere i pin plsmuire. Misterul poate fi revelat mai uor prin cunoatere dect prin creaie. Blaga face o distincie ntre cultur i civilizaie, cultura nsemnnd existena ntru mister i pentru revelare, iar civilizaia nsemnnd existena ntru imediat i pentru securitate, care este mai mult proprie existenei animalului. Omul este capabil sa-i depeasc condiia imediatului i a securitii. El poate sa-i jertfeasc propria existen pentru crearea de cultur. n mod clar pentru aceasta se difereniaz de animale fiind superior lui. 2. Actualitatea concepiei lui Blaga privind destinul creator al omului trebuie privit din

dou unghiuri: - evident c oamenirea n general are un destin creator; de la dispariia lui Blaga, omul a cucerit spaiul, a inventat tehnologia digital, etc - omul singur, ca individ nu este preocupat n mare msur de destinul su creator, cei mai muli oameni se chinuiesc s-i asigure traiul de pe o zip e alta. III. 24 A. 1. nelesul dat de Kant judecii analitice: n cazul judecii analitice, adevrul deriv din analiza nsi a conceptului, fr a mai fi nevoie de un experiment, respectiv de o percepie sensorial.ntr-o judecat analitic predicatul nu adaug nici o proprietate subiectului, ci doar descompune subiectului prin analiz n conceptele lui pariale, care erau deja gndite n el. De aceea judecile analitice se mai numesc i explicative. Ele nu extind cunoaterea, ci explic un anumit concept. 2. Spre deosebire de Kant, Decartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. 3. Kant spune n Prolegomene, c fost desteptat din "somnul dogmatic" i dac crezuse pna atunci ca sursele cunoasterii nu se afla n experienta ci doar n spirit, n ratiune. Originalitatea filozofiei kantiene, sprijinita pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va consta n ncercarea unei sinteze a amndurora, n a arata ca experienta si judecata permit deopotriva cunoasterea. Asa cum va scrie mai trziu, intuitia fara concept e oarba iar conceptul fara intuitie este vid. Ceea ce cauta Kant e nainte de toate un fundament pentru uzul ratiunii, ceea ce implica recunoasterea limitelor puterii ei. B. 1. n ,,Republica Platon folosea cuvantul ,,dreptate ca sinonim pentru ,,ceea ce este in interesul Statului Ideal, adica sa blocheze orice schimbare, prin mentinerea unei rigide impartiri in clase si a dominatiei de clasa. Dreptatea este tema centrala in ,,Republica. In cercetarea sa privind natura dreptatii, Platon incearca sa descopere ideea in stat, iar apoi incearca sa aplice rezultatul la individ. Platon spune ca fiecare cetatean trebuie sa-si vada de indeletnicirile sale si orice schimbare sau amestec intre cele trei clase este o nedreptate, si, opusul acestei eventualitati este dreptatea. De aici rezulta ca Platon identifica dreptatea cu principiul dominatiei de clasa si al privilegiilor de clasa. Miscarea egalitarista a fost pentru Platon lucrul cel mai detestat. El pretindea privilegii naturale pentru conducatorii din fire. Platon recunoaste un singur standard suprem, interesul statului. Tot ceea ce promoveaza acest interes este bun, virtuos si drept, orice il ameninta este rau, josnic si nedrept. Actiunile in slujba lui sunt morale, iar cele care il primejduiesc sunt imorale. 2. Conceptul de dreptate al lui Platon difera de ideile noastre despre dreptate. Nici unde nu s-ar mai accepta interesul supreme al statului n deterimentul cetenilor, privilegii pentru o clas conductoare, sau o clas de sclavi. n concluzie conceptual de dreptate al lui Platon este total neactual. III. 25 A. 1. Aristotel considera ca dreptatea nu presupune egalitate, ci just proporie, care numai uneori nseamn egalitate. De asemenea, consider c ntre oameni poate exista ceva n comun (ex. prietenie), dar ntre sclavi i stpanul lui nu exist nimic comun -

sclavul este o unealt social. Aristotel recunoate c exist relaii de inegalitate fiecare s fie iubit proporional cu cat pretuiete. Virtuile unor oameni depind n mare msur de poziia social. Virtuile sunt un mijloc n vederea unui scop, i anume fericirea aadar, scopul fiind obiect al deliberrii i alegerii, actele legate de mijloace trebuie s fie conforme cu alegerea deliberat i voluntare . Aristotel nu este adept al egalitii .El susine c cele mai mari nelegiuiri se datoreaz, nu lipsei, ci excesului: nimeni nu devine tiran pentru a scpa de frig. Pentru Aristotel virtutea i bogia nu sunt sinonome. El susine docrina liniei de mijloc, adic o avere moderat e cel mai probabil s se asocieze cu virtutea Conceptiile lui Aristotel susin un stat deosebit de autoritar. 2. Dac Aristotel preamrete stratificarea social , John Rawls, n Teoria dreptii sau a justiiei ca echitate, militeaz pentru egalitatea de anse. Principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse ne vor garanta c posturile i funciile de care sunt legate sunt deschise tuturor." prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise; s aduc folos maxim celor dezavantajai, s fie legate de poziii sociale, s asigure slujbe deschise tuturor.. 3. Epoca statelor ceti, specific Greciei antice, a impus regimuri autocratice care au militat n primul rnd pentru gloria i puterea statului. Aceste state au pus accent pe virtuile conductorilor i pe calitile umane care au dus la nflorirea cetilor. Printre caliti erau bogia, stoicismul, vitejia, nelepciunea, iar dreptatea n stat se mprea nu pe principiul egalitii ci pe just proporie. Desigur sclavii nu aveau caliti umane, ei erau unelte sociale, aa c noiunea de dreptate nu li se adreseaz. Oamenii de nasc diferii, ei difer fie prin caracteristicile fizice, fie datorit celor intelectuale, acestea ddu-le individualitate, astefel nu toi sunt la fel de predispui unei aciuni. Aristotel arata c la investirea unei persoane ntr-o funcie (oricare ar fi aceasta) ar trebui s se in cont de calitile necesare pentru funcia respectiv i nu de modul n care acesta se prezint, arat, etc. Aristotel susine c asemeni dou lucruri diferite, nici calitile diferite nu se pot compara. B. 1. William James, promotor al teoriei pragmatiste a adevrului, spune c adevrul unei idei sau al unei opinii deriv din succesul ei n experien. Adevrul este sinonom cu ceea ce se dovedete a fi util i eficace n rezolvarea situaiilor problematice. Pragmatismul apreciaz drept adevr tot ceea ce este considerat util pentru atingerea unui scop.La W. James importante sunt criteriile adevrului. Adevrul unei idei reprezint consecina testrii acelei idei n experien, fiind corelat cu beneficiile aduse de ea. Dac o ide nu-i dovedete utilitatea n practic, ea trebuie respins ca fiind fals. 2. Astzi auzim peste tot c trebuie s fie pragmatic, s iei din via ceea ce sete necesar, s nu te complici n teorii. Actualitatea acestei idei, poate fi privit din dou unghiuri - o ide nu trebuie abandonat, la primul eec, printr-o experien; nu cred c abndonarea ideilor vizionare, ar fid us la explozia tiinific i tehnologic de azi;

- n viaa curent, omul trebuie s fie pragmatic, s nu repete mereu aceleai greeli. III. 26 A. 1. Forma de cunoatere care reiese din text este experiena comun. Spre deosebire de raionalism, empirismul consider experiena comun drept izvor i temei al cunoaterii. Fondator: John Locke. El susine c ntreaga cunoatere i are originea n simuri i experien. Empirismul se opune raionalismului care susine c ideile, noiunile i principiile au valoare universal i absolut. La natere intelectul este o tabulla rasa, o foaie alb pe care percepiile i imprim semnele lor. Exist dou izvoare ale cunoaterii: SENZAIA: -percepia care ne pune n contact cu obiectele externe; REFLECIA sau percepia proceselor luntrice ale minii noastre. Ideile simple se combin i formeaz idei complexe. Cunoaterea este relativ i depinde de structura sufleteasc i de cea senzorial. 2. Spre deosebire de empirism, unde senzaia are un rol primordial n cunoatere, raionalismul spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Descartes despre cunoatere: M ndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist ( Dubito , ergo cogito. Cogito, ergo sum ). Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. 3. Nu exist idei i principii nnscute. Intelectul nu este n posesia anumitor idei cu care vine pe lume, cnd se nate omul. Ci toate ideile, fr deosebire, pe care le posed intelectul, i sunt procurate de simuri, i vin de la percepii. Intelectul, prin urmare, nu posed originar i nici nu poate crea idei, ci el numai prelucreaz ceea ce-i furnizeaz simurile. Intelectul este activ dar nu este creator. Omul cnd intr n contact cu un lucru nou are nite percepii, senzaii de mrime, culoare, utilitate, funcionare, etc. Normal, mintea noastr ncearc s dea sens acestor senzaii, formeaz reflexii, care reveleaz modul de percepere a cunotinelor cu care intrm n contact. Din experiena cunoaterii exterioare , cnd intrm n contact cu acel lucru, urmat de experiena interioar produs de percepiile minii noastre, se formeaz idea, dnd sens cunoaterii. B. 1. John Rawls: principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise. Statul vzut de Rawls este un guvernmnt dulce i paternalist: creterea coeziunii sociale i diminuarea flagelului srciei pentru aciunea implicit mpotriva non-libertilor (a libertilor negative precum delicvena sau infracionalitatea). 2. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. III. 27 A. 1. Cunoatere independent de experien. Cunotine A priori = cunotine sigure, independente de experien. Judecile a priori posed principial o valabilitate independent de cazul individual i nu sunt bazate pe observaie sensorial, de ex.: "doi i

cu doi fac patru" reprezint o afirmaie aprioric. Sunt de accord cu existena cunotinelor a priori, omul are cunotine care preced experiena. De pild Nici un burlac nu este cstorit este o judecat, cunotin, adevr a priori, deoarece nu avem nevoie de o experien pentru a demonstra acest lucru. 2. Spre deosebire de Kant, Decartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. 3. Cuvantul "cunoastere" este utilizat pentru a desemna atat o activitate prin care iau nastere cunostintele, cat si rezultatele acestei activitati.In primul sens sunt considerate capacitatile de cunoastere ale mintii si functionarea lor, iar in al doilea sens, sunt avute in vedere cunostintele gata constituite, notiuni, judecati, teorii. Filozofii au teoretizat sursele cunoaterii, iar n centrul acestor teorii au pus simurile, experiena, gndirea ndoiala, sinteza. Experiena este baza cunoaterii pentru muli oameni, dar pentru filozofi. n orice caz, pentru noi oamenii de rand experiena este o surs de cunoatere, dar pentru alii, Kant de exemplu , experiena nu este absolut necesar omul poate s i formeze cunotine sigure, a priori, independent de experien. B. 1. John Rawls: principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise. Statul vzut de Rawls este un guvernmnt dulce i paternalist: creterea coeziunii sociale i diminuarea flagelului srciei pentru aciunea implicit mpotriva non-libertilor (a libertilor negative precum delicvena sau infracionalitatea). 2. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. III. 28 A. 1 Blaga spune c orizontul existenial al naturii umane este de a tri n mister i pentru revelare, omul percepe existena i universal ca pe un mister, iar prin creaii culturale, se ilumimeaz , izbutete s-i reveleze misterul i s depeasc imediatul. Animalul triete n imediat, nu poate depi contururile concretului, el nu se reveleaz ci se relev, se arat. Sensul vieii de creator, omul fiind o fiin cultural, 2. Bergson spune c esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Homo faber - Evolutia creatoare. Idee principala: diferenta intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct. Inteligenta la om de invenie. Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om; viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o raionalitate aplicat. Blaga il critic ape Bergson spunand ca aceasta elimina din experienta omului misterul, ca vede in om un simplu mestesugar de unelte, nu un creator. Blaga postuleaza o diferenta de esenta intre om si animal; sustinand ca destinul omului e intr-un mister si pentru revelarea acestuia. Deposedat de mister, omul lui Bergson traiete o dezolanta

orizontalitate. 3. Ideea fundamentala a conceptiei lui Blaga este aceea ca omul este o fiinta istorica si culturala care traiese in campul unor valori create de el insusi. Cultura exprima deci modul specific uman de existenta. Omul nu poate exista decat in si prin intermediul culturii. Cultura este rezultatul creatiei umane. Potrivit lui Blaga, omul cunoaste doua moduri fundamentale de existenta: existenta in orizontul imediat al lumii sensibile si existenta in orizontul misterului. Toate creatiile care ii asigura autoconservarea si securitatea materiala in interiorul acestui orizont concret alcatuiesc ceea ce se cheama civilizatie (tehnica, forme de productie si de organizare politica, confort material, mod de viata etc.). Existenta in orizontul misterului da nastere culturii. Toate creatiile prin care omul incearca sa dezvaluie misterul existentei alcatuiesc cultura (stiinta, filosofie, arta, mitologie, religie etc.). Cultura raspunde existentei umane intru mister si revelare, iar civilizatia raspunde existentei intru autoconservare si securitate. B. 1 Sofistii spuneau ca statul si ordinea sociala sunt conventii. Dar de fapt ele au aparut ca o consecinta a trairii oamenilor laolalta. Dreptatea ine de ordinea social, este i ea o convenie uman. Descoperirea avantajele convietuirii, au dus la nasterea formele de organizare sociala care au evoluat pana la ceea ce se numeste astazi stat. n aceste forme de organizare sa impus dreptatea, ca valoare uman, chiar dac uneori silnic. 2. Apreciez c astazi dreptatea a depit stadiul de convenie uman, sunt mult mai muli cei care apreaciaz dreptatea dect nedreptatea. III. 29 A 1. Eroarea este o privatiune fata de o cunostinta, eroarea = o lips n cunoatere. Eu gandesc este un adevar evident, incontestabil, eu sunt fiinta ganditoare este un adevar care se impune prin evidenta. Acest adevar nu are nevoie de nici o demonstratie. Daca adevarurile sunt in spiritul nostru, daca ele exista de la nastere si daca sunt gandite de Dumnezeu, atunci cum, este posibila eroarea? Eroarea este posibila, spune Descartes, datorita faptului ca omul este inzestrat cu vointa si cu liber arbitru. Datorita acestor calitati, omul impinge activitatea intelectului dincolo de posibilitatile lui de cunoastere. In felul acesta intelectul greseste. Dar din greeli, reveniri, omul poate s fac progrese n cunoatere. 2. Descartes privete eroarea ca o lips de cunoatere, iar Popper pune eroarea la baza cunoaterii tiinifice. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea ei. 3. termenii raiune i adevr

n viaa de zi de zi auzim o mulime de informaii, pe care ne le nsuim sau le trecem cu vederea. Totui cnd avem nevoie de ele pentru un proiect propriu, ne punem ntrebarea: Oare sunt adevrate? Cum suntem fiine nencreztoare ncercm s ptrundem cunoaterea i s ne formm certitudini asupra adevrului. Primul impuls e s pipim, s percepem, s vedem cu ochii notrii dac este adevrat. ns simurile sunt neltoare, aa c ne ndoim de impresiile pe care ni le-am format. O cale mai sigur de a descoperi adevrul este s trecem informaiile prin raiunea proprie, pentru a ne forma o cunotin sigur i clar. B. 1 Ideea fundamentala a conceptiei lui Blaga este aceea ca omul este o fiinta istorica si culturala care traiese in campul unor valori create de el insusi. Cultura exprima deci modul specific uman de existenta. Omul nu poate exista decat in si prin intermediul culturii. Cultura este rezultatul creatiei umane. Potrivit lui Blaga, omul cunoaste doua moduri fundamentale de existenta: existenta in orizontul imediat al lumii sensibile si existenta in orizontul misterului. Toate creatiile care ii asigura autoconservarea si securitatea materiala in interiorul acestui orizont concret alcatuiesc ceea ce se cheama civilizatie (tehnica, forme de productie si de organizare politica, confort material, mod de viata etc.). Existenta in orizontul misterului da nastere culturii. Toate creatiile prin care omul incearca sa dezvaluie misterul existentei alcatuiesc cultura (stiinta, filosofie, arta, mitologie, religie etc.). Cultura raspunde existentei umane intru mister si revelare, iar civilizatia raspunde existentei intru autoconservare si securitate. 2. Actualitatea concepiei lui Blaga privind destinul creator al omului trebuie privit din dou unghiuri: - evident c oamenirea n general are un destin creator; de la dispariia lui Blaga, omul a cucerit spaiul, a inventat tehnologia digital, etc - omul singur, ca individ nu este preocupat n mare msur de destinul su creator, cei mai muli oameni se chinuiesc s-i asigure traiul de pe o zi pe alta. III. 30 A. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea ei. 2. Popper vede eroarea ca baz a cercetrii tiinifice, adevrurile nefiind eterne, iar William James, vede adevrul ca fiind sinonim cu utilul. Dac o ide nu este util n practic, ea este fals i trebuie respins. W. James promotor al teoriei pragmatiste a adevrului, spune c adevrul unei idei sau al

unei opinii deriv din succesul ei n experien. Adevrul este sinonom cu ceea ce se dovedete a fi util i eficace n rezolvarea situaiilor problematice. Pragmatismul apreciaz drept adevr tot ceea ce este considerat util pentru atingerea unui scop.La W. James importante sunt criteriile adevrului. Adevrul unei idei reprezint consecina testrii acelei idei n experien, fiind corelat cu beneficiile aduse de ea. Dac o ide nu-i dovedete utilitatea n practic, ea trebuie respins ca fiind fals. 3. FAILIBILITTE = Posibilitate de a se nela, de a grei. CUNOTERE = nelegere, percepie, pricepere. n viaa de zi de zi auzim o mulime de informaii, pe care ne le nsuim sau le trecem cu vederea. Totui cnd avem nevoie de ele pentru un proiect propriu, ne punem ntrebarea: Oare sunt adevrate? Cum suntem fiine nencreztoare ncercm s ptrundem cunoaterea i s ne formm certitudini c nu dm gre. n limita posibilului putem s ne formm certitudini, experimentnd, raionaliznd, dar n cele din urm ne ntrebm dac cunoaterea, adevrul pe care credem c l-am descoperit este failibil sau nu. n cele din urm dac suntem convini c informaia , este util rezolvrii problemei noastre, o vom aprecia ca fiind adevrat. B. 1. Descartes caracterizeaz omul ca fiin dual: corporal i cogitativ, dar l definete ca lucru care cuget. El consider c eul cugettor include gndirea, voina, precum i actul de a simi i cel de a imagina. Descartes definete eul cugettor prin gndire, considernd c acesta condiioneaz ideile sensibile i actele voluntare. Eul cugettor este independent n msura n care a simi i a imagina aparin eului ca virtualiti sau posibiliti care se raporteaz la corp i la cea ce este corporal atunci cnd se exercit efectiv i trec de la poten n act. La om, sufletul i trupul exist i sunt strns unite, ca i cum ar forma un singur lucru. Potrivit lui Descartes legtura dintre sufletul raional-volitiv i corpul lipsit de raiune i voin este intermediat, n dublul sens, de aa-zisul suflet animal (senzitiv). Potrivit concepiei carteziene, trupul necugettor i sufletul cugettor se pot condiiona sau se pot cauza unul pe cellalt,dar nici unul dintre ele nu poate determina natura celuilalt. Esenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul. Asadar, cand vorbeste despre om, Dumnezeu are in vedere sufletul; omul nu este corpul sau (desi este strans legat de acesta). 2. Concepia lui Decartes privind esena omului ca fiin cugettoare sete actual. Argumente: simurile ne pot nela; n explozia informaional contemporan avem dreptul s ne ndoim, s gndim, s filtrm informaiile pe care le primim. i apoi, noi nu avem dreptul s spunem: Dubito ergo cogito, cogito ergo sum? III. 31 A. 1. Descartes caracterizeaz omul ca fiin dual: corporal i cogitativ, dar l definete ca lucru care cuget. 2. n timp ce pentru Descartes specificul omului este dat de cugetare, Bergson spune c esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Homo faber - Evolutia creatoare. Idee principal: diferena intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct. Inteligenta la om de invenie. Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om; viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o raionalitate aplicat. 3. Descartes caracterizeaz omul ca fiin dual: corporal i cogitativ, dar l definete

ca lucru care cuget. El consider c eul cugettor include gndirea, voina, precum i actul de a simi i cel de a imagina. Descartes definete eul cugettor prin gndire, considernd c acesta condiioneaz ideile sensibile i actele voluntare. Eul cugettor este independent n msura n care a simi i a imagina aparin eului ca virtualiti sau posibiliti care se raporteaz la corp i la cea ce este corporal atunci cnd se exercit efectiv i trec de la poten n act. La om, sufletul i trupul exist i sunt strns unite, ca i cum ar forma un singur lucru. Potrivit lui Descartes legtura dintre sufletul raional-volitiv i corpul lipsit de raiune i voin este intermediat, n dublul sens, de aa-zisul suflet animal (senzitiv). Potrivit concepiei carteziene, trupul necugettor i sufletul cugettor se pot condiiona sau se pot cauza unul pe cellalt,dar nici unul dintre ele nu poate determina natura celuilalt. Esenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul. Asadar, cand vorbeste despre om, Dumnezeu are in vedere sufletul; omul nu este corpul sau (desi este strans legat de acesta). B. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). 2. Concepia despre cunoatere a lui Popper este actual, mai ales n contextual exploziei informaionale i al dezvoltrii tehnologice. Practic, omenirea a parcurs n dou decenii o dezvoltare exponenial, tocmai prin perfecionarea tiinelor, descoperirile tehnologice, nu au fost niciodat absolutizate, savanii au luat n calcul probabilitatea unor descoperiri failibile ( neltoare), i au fost contieni c cu punerea lor n practic a nceput uzura lor moral. III. 32 A. 1. Aristotel spune c natura umana este una social, intrucat in fiecare din noi exista instinctul pentru formarea comunitatilor. 2. Jean Jaques Rousseau promoveaz conceptual filozofic de starea natural, care spune n esen c omul c omul cu ct se ndeprteaz de natur devine mai nefericit. El spune c n starea natural ,oamenii sunt egali ntre ei, iar n starea social oamenii devin inegali, dup avere, poziie social, etc. Aristotel promoveaz natura uman ca fiind social, iar Rousseau spune c sociabilitatea nu sete specific naturii umane. 3. Fiinele umane nu triesc izolate. Omul caut ntotdeauna s fie ntr-o comunitate, s intre n relaii cu semenii si. De altfel nici nu ar putea -i asigure existena i s prospere, izolat. Dar, n afara existenei fizice, omul are nevoie s comunice, s iubeasc, s formeze o familie. Toate aceste se pot realize ntr-o comunitate. n socitatea n care triete, omul deprinde valorile morale, binele i rul, libertile i responsabilitile. Fiina uman nu se poate separa de societate. B. . 1. Teoriei adevrului coeren. O cunostinta este adevarata daca se incadreaza intr-un

sistem de cunostinte validat ca adevarat si este falsa daca nu se incadreaza in sistemul de cunostinte considerat adevarat. Deci o cunostinta este adevarata daca nu contrazice totalitatea adevarurilor care au fost verificate si atestate de stiinta sau de domeniul respectiv. Pentru a stabili daca o cunostinta care se refera la trecut este adevarata trebuie sa o integram in informatii care au fost validate ca adevarate, sau daca vrem sa verificam daca o cunostinta poate fi considerata adevarata intrucat se refera la o situatie care urmeaza sa se intample trebuie sa introducem acea cunostinta intr-un sistem de adevaruri experimentate cu care poate fi comparabila daca intre acele adevaruri si cunostinta pe care o avem exista o incompatibilitate, atunci cunostinta este falsa. 2. Opinie: teoriea adevrului coeren, nu este actual, e greu s determinm dac o cunotin poate fi adevarat prin raportarea permanent la alt sistem de valori, care la urma urmei poate fi i el pus la ndoial. III. 33 A. 1. Augustin despre natura uman: conceptia sa teocentric este extinsa si asupra intelegerii naturii umane. Fiinta umana este deosebit de complexa, viata sa morala poate fi inluentata de filozofie in sensul asigurarii fericirii in care Dumnezeu a creeat omenirea. Augustin dinstinge intre natura entitatilor nerationale (care isi realizeaza inclinatiile firesti) si a fiintelor rationale care au o natura duala: poseda si inclinatii firesti dar si capacitatea de a decide care din acestea sa fie urmate si care sa fie stapanite. Impulsurile umane, denumite de Augustin iubiri indeamna omul si la actiuni dar si la pasiuni pe care trebuie sa le aleaga in mod liber, sa le aprecieze si sa le ordoneze dupa valoarea lor adevarata. Intelegerea acestor valori adevarate se face numai cand omul ajunge sa inteleaga adevarurile latente in mintea proprie si care sunt baza legii lui Dumnezeu care este transcrisa in sufletul celor intelepti, in asa fel incat ei stiu ca vietile lor sunt mai bune si mai sublime dupa gradul de perfectiune a contemplarii ei de catre mintile lor si a pastrarii ei in vietile lor. Intelegerea si aplicarea legii lui Dumnezeu este o culme a intelepciunii. 2. HENRI BERGSON: reprezentant al intuiionismmului. Filozofia sa este una dualist lumea acoper dou tendine aflate n conflict fora vieii (lan vital) i lupta lumii materiale mpotriva acelei fore. Fiinele umane neleg materia prin intelectul lor, cu ajutorul cruia evalueaz lumea. Acestea exprim doctrinele tiinifice i privesc lucrurile ca entiti independente n spaiu. n contrast cu intelectul se afl intuiia, care provine din instinctul animalelor inferioare. Intuiia ne ofer o idee despre fora vieii care strbate toate fiinele. Intuiia percepe realitatea timpului; durata este exprimat din punctul de vedere al vieii i nu se poate divide sau msura. Durata este explicat prin fenomenul memoriei. Esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Evident c este o diferen mare ntre natura uman ca chip al lui Dumnezeu, promovat de Augustin i natura materialist promovat de Bergson. 3. Omul a fost fcut de Dumnezeu. Dar el triete pe pmnt, numai Fiul lui Dumnezeu este de natur divin. Ca muritor, omul se zbate n constrngerile vieii: se formeaz, se educ se integreaz n societate, i asum responsabiliti sociale. Nu este un stoic, mai greete, dar cu gndul la Dumnezeu i deschide sufletul, las s-i ptrund nvttura cretin, contemplarea iubirea legilor lui Dumnezeu sunt adevrate faculti ale sufletului i prin smerenie, pocin sper s devin o imagine a divinitii dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu.

B. 1. Aristotel, in lucrarea Metafizica elaboreaza teoria adevarului- corespondenta. Potrivit lui Aristotel, adevar este un enunt in care se spune ca nu este ceea ce nu este si ca este ceea ce este si fals este un enunt care ne spune ca nu este ceea ce este si ca este ceea ce nu este. Este adevarata o cunostinta care corespunde realitatii la care se refera si este falsa o informatie care nu corespunde realitatii la care se refera. Adevarul si falsul sunt atribute ale cunostintelor, sunt rezultat al cunoasterii, adica numai cunostintele pot fi adevarate sau false. Lucrurile ca atare nu sunt nici adevarate si nici false. Ele sunt sau nu sunt, exista sau nu exista. Adevarat sau fals este ceea ce spunem noi despre lucruri. Deci valoare de adevar sau de fals are enuntul nostru cu privire la lucru. Purtatorii adevarului si falsului sunt enunturile, judecata noastra despre afirmativ sau negativ. 2. Opinie: Teoria adevrului coresponden nu este de actualitate. Teoria nu stabilete criteriile adevrului. Nu este nici practic. Cum procedam in cazul in care, sa spunem, termenul de corespondenta a disparut demult sau ce facem in situatia in care termenul de corespondenta nu poate fi stabilit pe cale experimentala. Ex: nu pot sa experimentez daca Soarele se invarte in jurul Pamantului sau daca el este in centrul Universului, asa dupa cum nu pot sa experimentez daca o anumita masura este dreapta sau nu este dreapta. III. 34 A. 1. Forma de cunoatere care reiese din text este experiena comun. Empirismul consider experiena comun drept izvor i temei al cunoaterii. Fondator: John Locke. El susine c ntreaga cunoatere i are originea n simuri i experien. Empirismul se opune raionalismului care susine c ideile, noiunile i principiile au valoare universal i absolut. La natere intelectul este o tabulla rasa, o foaie alb pe care percepiile i imprim semnele lor. Exist dou izvoare ale cunoaterii: SENZAIA: -percepia care ne pune n contact cu obiectele externe; REFLECIA sau percepia proceselor luntrice ale minii noastre. Ideile simple se combin i formeaz idei complexe. Cunoaterea este relativ i depinde de structura sufleteasc i de cea senzorial. 2. Spre deosebire de empirism, unde senzaia are un rol primordial n cunoatere, raionalismul spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Descartes despre cunoatere: M ndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist ( Dubito , ergo cogito. Cogito, ergo sum ). Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. 3. Nu exist idei i principii nnscute. Intelectul nu este n posesia anumitor idei cu care vine pe lume, cnd se nate omul. Ci toate ideile, fr deosebire, pe care le posed intelectul, i sunt procurate de simuri, i vin de la percepii. Intelectul, prin urmare, nu posed originar i nici nu poate crea idei, ci el numai prelucreaz ceea ce-i furnizeaz simurile. Intelectul este activ dar nu este creator. Omul cnd intr n contact cu un lucru nou are nite percepii, senzaii de mrime, culoare, utilitate, funcionare, etc. Normal, mintea noastr ncearc s dea sens acestor senzaii, formeaz reflexii, care reveleaz modul de percepere a cunotinelor cu care intrm n contact. Din experiena cunoaterii exterioare , cnd intrm n contact cu acel lucru, urmat de experiena interioar produs de percepiile minii noastre, se formeaz idea, dnd sens cunoaterii. B. 1 Ideea fundamentala a conceptiei lui Blaga este aceea ca omul este o fiinta istorica si

culturala care traiese in campul unor valori create de el insusi. Cultura exprima deci modul specific uman de existenta. Omul nu poate exista decat in si prin intermediul culturii. Cultura este rezultatul creatiei umane. Potrivit lui Blaga, omul cunoaste doua moduri fundamentale de existenta: existenta in orizontul imediat al lumii sensibile si existenta in orizontul misterului. Toate creatiile care ii asigura autoconservarea si securitatea materiala in interiorul acestui orizont concret alcatuiesc ceea ce se cheama civilizatie (tehnica, forme de productie si de organizare politica, confort material, mod de viata etc.). Existenta in orizontul misterului da nastere culturii. Toate creatiile prin care omul incearca sa dezvaluie misterul existentei alcatuiesc cultura (stiinta, filosofie, arta, mitologie, religie etc.). Cultura raspunde existentei umane intru mister si revelare, iar civilizatia raspunde existentei intru autoconservare si securitate. 2. Actualitatea concepiei lui Blaga privind destinul creator al omului trebuie privit din dou unghiuri: - evident c oamenirea n general are un destin creator; de la dispariia lui Blaga, omul a cucerit spaiul, a inventat tehnologia digital, etc - omul singur, ca individ nu este preocupat n mare msur de destinul su creator, cei mai muli oameni se chinuiesc s-i asigure traiul de pe o zi pe alta. III. 35 A. 1 Cunoaterea raional lumea ideilor este o lume ideal, infinit, necreeat. La Platon apre conceptul de cunoatere ca reamintire. 2 Augustin spune c Divinitatea are valoare ntemeietoare. Cunoaterea cert, necesar i universal este accesibil doar omului interior, doar sufletului orientat ctre Dumnezeu, fiind obinut prin iluminare. Spre deosebire De Platon, Augustin spune c impresiile senzoriale sunt efe i nu transmit nici un concept cu privire la lucruri. 3. n viaa de zi de zi auzim o mulime de informaii, pe care ne le nsuim sau le trecem cu vederea. Totui cnd avem nevoie de ele pentru un proiect propriu, ne punem ntrebarea: Oare sunt adevrate? Cum suntem fiine nencreztoare ncercm s ptrundem cunoaterea i s ne formm certitudini c nu dm gre. n limita posibilului putem s ne formm certitudini, pipind informaia, s o tecem prin filtrul simurilor noastre , chiar experimentnd, nlturnd bnuiala erorii. Dac nu e de ajuns? Ce facem, rmnem cu ndoiala n suflet; dm sau nu gre? O posibilitate la ndemn este s apelm la tiin i, chiar dac nu suntem genii n materie, explozia informaional ne pune o multitudine de certitudini demonstrate tiinific. B. 1. John Rawls: principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise. Statul vzut de Rawls este un guvernmnt dulce i paternalist: creterea coeziunii sociale i diminuarea flagelului srciei pentru aciunea implicit mpotriva non-libertilor (a libertilor negative precum delicvena sau infracionalitatea). 2. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii

compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. III. 36 A. 1. John Rawls: Teoria dreptii sau a justiiei ca echitate. Principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse ne vor garanta c posturile i funciile de care sunt legate sunt deschise tuturor." prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise; s aduc folos maxim celor dezavantajai, s fie legate de poziii sociale, s asigure slujbe deschise tuturor.. 2. Marxismul este o teorie social bazat pe lucrrile lui Karl Marx, un filozof, economist, jurnalist i revoluionar german de origine evreiasc, din secolul al XIX-lea, care a colaborat n elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich Engels. Dreptatea promovat de Marxism este una distributiv, care presupune corectitudinea accesului la resurse, poziii, avantaje. Marxismul a evoluat spre socialismul tiinific care vedea distribuia ca pe o utopie: de la fiecare, dup posibiliti, fiecruia dup nevoi. 3. Oameni au cutat mereu dreptatea si egalitatea. Dac ne uitm la suferinele din diferitele epoci istorice, vedem un lung fluviu de snge i lacrimi, cei puternici nu au ezitat niciodat s-i impun drepturile prin for, teroare, nfometare. Revoluia francez a adus n Europa o lozinc plin de sperane: Libertate, egalitate, fraternitate. Deci pe lng libertatea necesar a fi recunoscut de autoriti, omul a tnjit dup dreptate i fraternitate, sau solidaritate. Astzi societile democratice nu numai c recunosc i apr drepturile naturale ale omului, implementeaz politici publice, instituii care s garanteze i s asigure respectarea unui principiu al dreptii: principiul egalitii de anse i atenuarea inegalitilor din sfera social, economic, cultral, etc. Concepia lui Rawls este acual datorit, ndeosebi polarizrii sociale. In majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. B. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). 2. Concepia despre cunoatere a lui Popper este actual, mai ales n contextual exploziei informaionale i al dezvoltrii tehnologice. Practic, omenirea a parcurs n dou decenii o dezvoltare exponenial, tocmai prin perfecionarea tiinelor, descoperirile tehnologice, nu au fost niciodat absolutizate, savanii au luat n calcul probabilitatea unor descoperiri

failibile ( neltoare), i au fost contieni c cu punerea lor n practic a nceput uzura lor moral. III. 37 A. 1 Cunotine A priori = cunotine sigure, independente de experien. Judecile a priori posed principial o valabilitate independent de cazul individual i nu sunt bazate pe observaie sensorial, de ex.: "doi i cu doi fac patru" reprezint o afirmaie aprioric. Sunt de accord cu existena cunotinelor a priori, omul are cunotine care preced experiena. De pild Nici un burlac nu este cstorit este o judecat, cunotin, adevr a priori, deoarece nu avem nevoie de o experien pentru a demonstra acest lucru. 2. Spre deosebire de Kant, Decartes, filozof raionalist spune c sursa cunoaterii este raiunea, simurile sunt neltoare. Propune i un procedeu de cunoatere: ndoiala metodic. 3. Propoziiile sintetice a priori, sunt cele mai importante pentru tiin din dou motive: - fiind sintetice, exrim cunotine noi; - fiind a priori, exprim cunotine sigure ( independente de experien).. Exist corelaie ntre cei doi termini, sintetic i a priori. Faptul c avem judeci a priori, ct i sintetice demonstreaz, pe de o parte, c deinem cunotine sigure, iar pe de alt parte, c aceste cunotine nu sunt banaliti. Kant arat c avem judeci sintetice a priori n tiine. Le-a cutat i n metafizic. Nu a reuit , judecile l-au dus la iluzii, deoarece ele au doar form, nu i materie. Kant exclam: A trebuit s nltur tiina pentru a face loc credinei. B. 1. Aristotel considera ca dreptatea nu presupune egalitate, ci just proporie, care numai uneori nseamn egalitate. De asemenea, consider c ntre oameni poate exista ceva n comun (ex. prietenie), dar ntre sclavi i stpanul lui nu exist nimic comun sclavul este o unealt social. Aristotel recunoate c exist relaii de inegalitate fiecare s fie iubit proporional cu cat pretuiete. Virtuile unor oameni depind n mare msur de poziia social. Virtuile sunt un mijloc n vederea unui scop, i anume fericirea aadar, scopul fiind obiect al deliberrii i alegerii, actele legate de mijloace trebuie s fie conforme cu alegerea deliberat i voluntare . Aristotel nu este adept al egalitii .El susine c cele mai mari nelegiuiri se datoreaz, nu lipsei, ci excesului: nimeni nu devine tiran pentru a scpa de frig. Pentru Aristotel virtutea i bogia nu sunt sinonome. El susine docrina liniei de mijloc, adic o avere moderat e cel mai probabil s se asocieze cu virtutea Conceptiile lui Aristotel susin un stat deosebit de autoritar. 2. Concepia lui Aristotel despre dreptate i egalitate nu mai este absolut de loc de actualitate. Cine ar mai acceepta, repartiie de resurse politice, sociale, economice pe baza justei proporii? Dar sa-i fie apreciat virtutea n funcie de poziia social? Nimeni. Concepia sa rmne o fil de istorie. III. 38 A. 1. Descartes caracterizeaz omul ca fiin dual: corporal i cogitativ, dar l definete ca lucru care cuget. 2. n timp ce pentru Descartes specificul omului este dat de cugetare, Bergson spune c esenial la natura uman este capacitatea de a fabrica unelte. Homo faber - Evolutia creatoare. Idee principal: diferena intre animal si inteligenta la om se deosebesc prin

scopul spre care tind. La inteligenta animala aceasta este caracterizata de instinct. Inteligenta la om de invenie. Inventile sunt cele care il caracterizeaza pe om; viata noastra graviteaza in jurul lor. Observam la Bergson o raionalitate aplicat. 3. Descartes caracterizeaz omul ca fiin dual: corporal i cogitativ, dar l definete ca lucru care cuget. El consider c eul cugettor include gndirea, voina, precum i actul de a simi i cel de a imagina. Descartes definete eul cugettor prin gndire, considernd c acesta condiioneaz ideile sensibile i actele voluntare. Eul cugettor este independent n msura n care a simi i a imagina aparin eului ca virtualiti sau posibiliti care se raporteaz la corp i la cea ce este corporal atunci cnd se exercit efectiv i trec de la poten n act. La om, sufletul i trupul exist i sunt strns unite, ca i cum ar forma un singur lucru. Potrivit lui Descartes legtura dintre sufletul raional-volitiv i corpul lipsit de raiune i voin este intermediat, n dublul sens, de aa-zisul suflet animal (senzitiv). Potrivit concepiei carteziene, trupul necugettor i sufletul cugettor se pot condiiona sau se pot cauza unul pe cellalt,dar nici unul dintre ele nu poate determina natura celuilalt. Esenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul. Asadar, cand vorbeste despre om, Dumnezeu are in vedere sufletul; omul nu este corpul sau (desi este strans legat de acesta). B. 1 Sofistii spuneau ca statul si ordinea sociala sunt conventii. Dar de fapt ele au aparut ca o consecinta a trairii oamenilor laolalta. Dreptatea ine de ordinea social, este i ea o convenie uman. Descoperirea avantajele convietuirii, au dus la nasterea formele de organizare sociala care au evoluat pana la ceea ce se numeste astazi stat. n aceste forme de organizare sa impus dreptatea, ca valoare uman, chiar dac uneori silnic. 2. Apreciez c astazi dreptatea a depit stadiul de convenie uman, sunt mult mai muli cei care apreaciaz dreptatea dect nedreptatea.

III. 66 A. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea

ei. 2. William James, promotor al teoriei pragmatiste a adevrului, spune c adevrul unei idei sau al unei opinii deriv din succesul ei n experien. Adevrul este sinonom cu ceea ce se dovedete a fi util i eficace n rezolvarea situaiilor problematice. Pragmatismul apreciaz drept adevr tot ceea ce este considerat util pentru atingerea unui scop. Pentru Popper importante nu sunt criteriile adevrului ci ale falsitii, iar la W. James importante sunt criteriile adevrului. 3. n viaa de zi de zi auzim o mulime de informaii, pe care ne le nsuim sau le trecem cu vederea. Totui cnd avem nevoie de ele pentru un proiect propriu, ne punem ntrebarea: Oare sunt adevrate? Dac ascund erori? Cum suntem fiine nencreztoare ncercm s ptrundem cunoaterea i s ne formm certitudini c nu dm gre. n limita posibilului putem s ne formm certitudini, experimentnd, dac trece testul, certitudinile nu sunt sigure, nc mai pot fi combtute, dac nu trece testul ipoteza de la care am pornit, eroarea descoperit duce la un progres al cunoaterii, deoarece a nlturat ipoteza.. B. 1. Aristotel spune c omul este din natur o fiin social. Argumente: Omul nu triete izolat, ci de la natur este un animal social, care are simul binelui i rului, al dreptii i nedreptii. Numai el poate forma familia i Statul. Deasemenea omului i este specific limbajul, care are n primul rnd rol de socializare. 2. Caracterului natural al instituiei statului, dup prerea mea este nc de actualitate, observm c dup cderea imperiilor ideologige, omul i-a regsit instinctul de a forma noi comuniti, ndeosebi pornind de la criterii etice. III. 67 A. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea ei. 2. William James, promotor al teoriei pragmatiste a adevrului, spune c adevrul unei idei sau al unei opinii deriv din succesul ei n experien. Adevrul este sinonom cu ceea ce se dovedete a fi util i eficace n rezolvarea situaiilor problematice. Pragmatismul apreciaz drept adevr tot ceea ce este considerat util pentru atingerea unui scop. Pentru Popper importante nu sunt criteriile adevrului ci ale falsitii, iar la W. James importante sunt criteriile adevrului. 3. n viaa de zi de zi auzim o mulime de informaii, pe care ne le nsuim sau le trecem cu vederea. Totui cnd avem nevoie de ele pentru un proiect propriu, ne punem ntrebarea: Oare sunt adevrate? Dac ascund erori? Cum suntem fiine nencreztoare ncercm s ptrundem n miezul lor , ncercnd s aflm adevrul tiinific i s ne

formm certitudini c nu dm gre. n limita posibilului putem s ne completm certitudinile, experimentnd, dac trece testul, certitudinile nu sunt sigure, nc mai pot fi combtute, dac nu trece testul ipoteza de la care am pornit, a czut definitive.... B. 1. Teoria politic privind natura uman. Caracteristica esenial a omului o reprezint sociabilitatea, respective nclinaia fireasc, natural a omului de a tri n comunitate. - aceast teorie este mai aproape de nevoile de trai ale comunitii i societii; - studiaz mai n profunzime organizarea social i politic a societii, n corelaie cu individual. 2. Dup Aristotel, caracteristica definitorie a omului este : omul este din natur o fiin social. Caracterului natural al instituiei statului, dup prerea mea este nc de actualitate, observm c dup cderea imperiilor ideologige, omul i-a regsit instinctul de a forma noi comuniti, ndeosebi pornind de la criterii etice.

III. 68 A. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea ei. 2. William James, promotor al teoriei pragmatiste a adevrului, spune c adevrul unei idei sau al unei opinii deriv din succesul ei n experien. Adevrul este sinonom cu ceea ce se dovedete a fi util i eficace n rezolvarea situaiilor problematice. Pragmatismul apreciaz drept adevr tot ceea ce este considerat util pentru atingerea unui scop. Pentru Popper importante nu sunt criteriile adevrului ci ale falsitii, iar la W. James importante sunt criteriile adevrului. 3. n viaa de zi de zi auzim o mulime de informaii, pe care ne le nsuim sau le trecem cu vederea. Totui cnd avem nevoie de ele pentru un proiect propriu, ne punem ntrebarea: Oare sunt adevrate? Dac ascund erori? Cum suntem fiine nencreztoare ncercm s ptrundem n miezul lor , ncercnd s aflm adevrul tiinific i s ne formm certitudini , experimentnd, dac trece testul, certitudinile nu sunt sigure, nc mai pot fi combtute, dac nu trece testul ipoteza de la care am pornit, a czut definitive..... B. 1. Descartes caracterizeaz omul ca fiin dual: corporal i cogitativ, dar l definete ca lucru care cuget. El consider c eul cugettor include gndirea, voina, precum i actul de a simi i cel de a imagina. Descartes definete eul cugettor prin

gndire, considernd c acesta condiioneaz ideile sensibile i actele voluntare. Eul cugettor este independent n msura n care a simi i a imagina aparin eului ca virtualiti sau posibiliti care se raporteaz la corp i la cea ce este corporal atunci cnd se exercit efectiv i trec de la poten n act. La om, sufletul i trupul exist i sunt strns unite, ca i cum ar forma un singur lucru. Potrivit lui Descartes legtura dintre sufletul raional-volitiv i corpul lipsit de raiune i voin este intermediat, n dublul sens, de aa-zisul suflet animal (senzitiv). Potrivit concepiei carteziene, trupul necugettor i sufletul cugettor se pot condiiona sau se pot cauza unul pe cellalt,dar nici unul dintre ele nu poate determina natura celuilalt. Esenta omului si intreaga lui demnitate consta in aceea ca este fiinta cugetatoare. Gandirea caracterizeaza sufletul, nu trupul. Asadar, cand vorbeste despre om, Dumnezeu are in vedere sufletul; omul nu este corpul sau (desi este strans legat de acesta). 2. Concepia lui Decartes privind esena omului ca fiin cugettoare sete actual. Argumente: simurile ne pot nela; n explozia informaional contemporan avem dreptul s ne ndoim, s gndim, s filtrm informaiile pe care le primim. i apoi, noi nu avem dreptul s spunem: Dubito ergo cogito, cogito ergo sum? III. 69 A. 1. Karl Popper dezvolt "Teoria falsificrii" drept condiie fundamental a cercetrii tiinifice. Popper respinge principiul induciei, considerndu-l lipsit de baz tiinific, pentru c, de regul, n special n domeniul tiinelor naturii, nu este niciodat posibil s se cerceteze i s se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natur. De aceea, niciun sistem tiinific nu poate pretinde a fi n mod absolut i pentru toate timpurile valabil. Se pot emite, cel mult, ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, n cel mai bun caz, se formuleaz probabiliti. Este suficient o singur abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rmne numai att timp adevrat, pn cnd este invalidat (dovedit "fals"). n tiin nu se pot face progrese prin acel tip de experiene, care nu fac dect s verifice legi nc valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor i, n consecin, conduc la formularea de noi ipoteze. O ipotez este tiinific, doar atunci cnd permite invalidarea ei. 2. William James, promotor al teoriei pragmatiste a adevrului, spune c adevrul unei idei sau al unei opinii deriv din succesul ei n experien. Adevrul este sinonom cu ceea ce se dovedete a fi util i eficace n rezolvarea situaiilor problematice. Pragmatismul apreciaz drept adevr tot ceea ce este considerat util pentru atingerea unui scop. Pentru Popper importante nu sunt criteriile adevrului ci ale falsitii, iar la W. James importante sunt criteriile adevrului. 3. n viaa de zi de zi auzim o mulime de informaii, pe care ne le nsuim sau le trecem cu vederea. Totui cnd avem nevoie de ele pentru un proiect propriu, ne punem ntrebarea: Oare sunt adevrate? Dac ascund erori? Cum suntem fiine nencreztoare ncercm s ptrundem n miezul lor , ncercnd s aflm adevrul tiinific i s ne formm certitudini , experimentnd, dac trece testul, certitudinile nu sunt sigure, nc mai pot fi combtute, dac nu trece testul ipoteza de la care am pornit, eroarea descoperit duce la un progres al cunoaterii, deoarece a nlturat ipoteza. B. 1 n lucrarea sa intitulat Geneza metaforei i sensul culturii, Blaga susine c exist

o diferen de esen, deci una calitativ, ntre om i animal. Blaga spune c destinul omului este ntru mister i pentru revelarea acestuia. Omul, spre deosebire de animal, este cel care creeaz cultura i tocmai aceste creaii de cultur sunt revelri ale misterului n care este situat existena uman. Revelarea presupune o iluminare i o participare la aceast iluminare. Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim. Aici intervine diferena de natur dintre om i animal, prin faptul c numai omul poate intra n contact cu misterul. Omul ncearc s-i reveleze misterul prin dou moduri: prin cunoatere i pin plsmuire. Misterul poate fi revelat mai uor prin cunoatere dect prin creaie. Blaga face o distincie ntre cultur i civilizaie, cultura nsemnnd existena ntru mister i pentru revelare, iar civilizaia nsemnnd existena ntru imediat i pentru securitate, care este mai mult proprie existenei animalului. Omul este capabil sa-i depeasc condiia imediatului i a securitii. El poate sa-i jertfeasc propria existen pentru crearea de cultur. n mod clar pentru aceasta se difereniaz de animale fiind superior lui. 3 Actualitatea concepiei lui Blaga privind destinul creator al omului trebuie privit din dou unghiuri: - evident c oamenirea n general are un destin creator; de la dispariia lui Blaga, omul a cucerit spaiul, a inventat tehnologia digital, etc - omul singur, ca individ nu este preocupat n mare msur de destinul su creator, cei mai muli oameni se chinuiesc s-i asigure traiul de pe o zi pe alta.

III. 70 A. 1. John Rawls: Teoria dreptii sau a justiiei ca echitate. Principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse ne vor garanta c posturile i funciile de care sunt legate sunt deschise tuturor." prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise; s aduc folos maxim celor dezavantajai, s fie legate de poziii sociale, s asigure slujbe deschise tuturor.. 2. Marxismul este o teorie social bazat pe lucrrile lui Karl Marx, un filozof, economist, jurnalist i revoluionar german de origine evreiasc, din secolul al XIX-lea, care a colaborat n elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich Engels. Dreptatea promovat de Marxism este una distributiv, care presupune corectitudinea accesului la resurse, poziii, avantaje. Marxismul a evoluat spre socialismul tiinific care vedea distribuia ca pe o utopie: de la fiecare, dup posibiliti, fiecruia dup nevoi. 3. Oameni au cutat mereu dreptatea si egalitatea. Dac ne uitm la suferinele din diferitele epoci istorice, vedem un lung fluviu de snge i lacrimi, cei puternici nu au ezitat niciodat s-i impun drepturile prin for, teroare, nfometare. Revoluia francez

a adus n Europa o lozinc plin de sperane: Libertate, egalitate, fraternitate. Deci pe lng libertatea necesar a fi recunoscut de autoriti, omul a tnjit dup dreptate i fraternitate, sau solidaritate. Astzi societile democratice nu numai c recunosc i apr drepturile naturale ale omului, implementeaz politici publice, instituii care s garanteze i s asigure egalitatea de anse a tuturor cetenilor. Concepia lui Rawls este acual datorit, ndeosebi polarizrii sociale. De aceea pentru a garanta nfptuirea unui sistem de principii al egalitii de anse, sistemul politic al unei ri trebuie s porneasc de la stabilirea unei poziii originare de la care se pleac n analizarea i stabilirea procedurilor echitabile de mprire a dreptii. n spiritual Teoriilor lui Rawls, azi n majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. B. 1. Experiena rmne o metod important pentru cunoaterea fenomenelor nconjurtoare. Ca elevi vom nelege cu uurin reaciile chimice n laborator i de-a dreptul chinuitor prin iruirea unor formule pe tabl. n plus , este o vorb n popor, nva din greelile ( experiena) altora. 2. Opinie: experiena ( empirismul) i raiunea ( raionalismul) nu sunt ntr-o disput acerb n zilele noastre. n fundamentarea descoperirilor tiinifice i tehnologice contemporane, cele dou izvoare de cunoatere au format un tot unitar. Dac nu s-ar experimenta n detaliu rezultatele cercetrilor tiinifice, lumea aceasta plin de energie nuclear, rachete i satelii ar tri permanent sub semnul Apocalipsei. III. 71 A. 1. John Rawls: Teoria dreptii sau a justiiei ca echitate. Principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse ne vor garanta c posturile i funciile de care sunt legate sunt deschise tuturor." prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise; s aduc folos maxim celor dezavantajai, s fie legate de poziii sociale, s asigure slujbe deschise tuturor.. 2. Marxismul este o teorie social bazat pe lucrrile lui Karl Marx, un filozof, economist, jurnalist i revoluionar german de origine evreiasc, din secolul al XIX-lea, care a colaborat n elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich Engels. Dreptatea promovat de Marxism este una distributiv, care presupune corectitudinea accesului la resurse, poziii, avantaje. Marxismul a evoluat spre socialismul tiinific care vedea distribuia ca pe o utopie: de la fiecare, dup posibiliti, fiecruia dup nevoi. 3. Oameni au cutat mereu dreptatea si egalitatea. Dac ne uitm la suferinele din diferitele epoci istorice, vedem un lung fluviu de snge i lacrimi, cei puternici nu au ezitat niciodat s-i impun drepturile prin for, teroare, nfometare. Revoluia francez a adus n Europa o lozinc plin de sperane: Libertate, egalitate, fraternitate. Deci pe lng libertatea necesar a fi recunoscut de autoriti, omul a tnjit dup dreptate i fraternitate, sau solidaritate.

Astzi societile democratice nu numai c recunosc i apr drepturile naturale ale omului, implementeaz politici publice, instituii care s garanteze i s asigure egalitatea de anse a tuturor cetenilor. Concepia lui Rawls este acual datorit, ndeosebi polarizrii sociale. De aceea pentru a garanta nfptuirea unui sistem de principii al egalitii de anse, sistemul politic al unei ri trebuie s porneasc de la stabilirea unei poziii originare de la care se pleac n analizarea i stabilirea procedurilor echitabile de mprire a dreptii. n spiritual Teoriilor lui Rawls, azi n majoritatea statelor europene s-au fundamentat instituii care sprijin pe cei defavorizai. De exemplu , la noi s-a introdus venitul minim garantat, salarii compensatorii la intrarea n omaj, ajutorul de omaj, subvenionarea utilitilor, etc. B. 1. Aristotel spune c omul este din natur o fiin social. Argumente: Omul nu triete izolat, ci de la natur este un animal social, care are simul binelui i rului, al dreptii i nedreptii. Numai el poate forma familia i Statul. Deasemenea omului i este specific limbajul, care are n primul rnd rol de socializare. 2. Caracterului natural al instituiei statului, dup prerea mea este nc de actualitate, observm c dup cderea imperiilor ideologige, omul i-a regsit instinctul de a forma noi comuniti, ndeosebi pornind de la criterii etice. III. 72 A. 1. John Rawls: Teoria dreptii sau a justiiei ca echitate. Principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse ne vor garanta c posturile i funciile de care sunt legate sunt deschise tuturor." prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise; s aduc folos maxim celor dezavantajai, s fie legate de poziii sociale, s asigure slujbe deschise tuturor.. 2. Marxismul este o teorie social bazat pe lucrrile lui Karl Marx, un filozof, economist, jurnalist i revoluionar german de origine evreiasc, din secolul al XIX-lea, care a colaborat n elaborarea sus-numitei teorii cu Friedrich Engels. Dreptatea promovat de Marxism este una distributiv, care presupune corectitudinea accesului la resurse, poziii, avantaje. Marxismul a evoluat spre socialismul tiinific care vedea distribuia ca pe o utopie: de la fiecare, dup posibiliti, fiecruia dup nevoi. 3. Oameni au cutat mereu dreptatea si egalitatea. Dac ne uitm la suferinele din diferitele epoci istorice, vedem un lung fluviu de snge i lacrimi, cei puternici nu au ezitat niciodat s-i impun drepturile prin for, teroare, nfometare. Revoluia francez a adus n Europa o lozinc plin de sperane: Libertate, egalitate, fraternitate. Deci pe lng libertatea necesar a fi recunoscut de autoriti, omul a tnjit dup dreptate i fraternitate, sau solidaritate. Astzi societile democratice nu numai c recunosc i apr drepturile naturale ale omului, implementeaz politici publice, instituii care s garanteze i s asigure echitatea social urmrind nlturarea premiselor care duc la inegaliti social politice. B. 1. Augustin despre natura uman: conceptia sa teocentric este extinsa si asupra intelegerii naturii umane. Fiinta umana este deosebit de complexa, viata sa morala poate

fi inluentata de filozofie in sensul asigurarii fericirii in care Dumnezeu a creeat omenirea. Augustin dinstinge intre natura entitatilor nerationale (care isi realizeaza inclinatiile firesti) si a fiintelor rationale care au o natura duala: poseda si inclinatii firesti dar si capacitatea de a decide care din acestea sa fie urmate si care sa fie stapanite. Impulsurile umane, denumite de Augustin iubiri indeamna omul si la actiuni dar si la pasiuni pe care trebuie sa le aleaga in mod liber, sa le aprecieze si sa le ordoneze dupa valoarea lor adevarata. Intelegerea acestor valori adevarate se face numai cand omul ajunge sa inteleaga adevarurile latente in mintea proprie si care sunt baza legii lui Dumnezeu care este transcrisa in sufletul celor intelepti, in asa fel incat ei stiu ca vietile lor sunt mai bune si mai sublime dupa gradul de perfectiune a contemplarii ei de catre mintile lor si a pastrarii ei in vietile lor. Intelegerea si aplicarea legii lui Dumnezeu este o culme a intelepciunii. 2. Opinie: Concepia lui Augustin despre natura uman, este actual, omul trebuie s-i gseasc prin reculegere interioar, calea spre Dumnezeu, s-i armonizeze dorinele, poftele cu responsabilitile sociale. III. 73 A. 1. John Rawls: Teoria dreptii sau a justiiei ca echitate. Principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse ne vor garanta c posturile i funciile de care sunt legate sunt deschise tuturor." prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Orice persoana posed o inviolabilitate bazat pe dreptate care nu poate fi atins n nici un fel, nici mcar n scopul bunstrii generale. Orict de eficiente ar fi instituiile, dac sunt nedrepte, trebuie reformate sau abolite i reconstruite potrivit principiului dreptii: primul, un principiu al libertii, al doilea, aa numitul principiu al diferenei sau inegalitilor admise; s aduc folos maxim celor dezavantajai, s fie legate de poziii sociale, s asigure slujbe deschise tuturor.. 2. Robert Nozick n lucrarea acestuia, Anarhie, stat i utopie, combate pe Rawls , prinvind redistribuirea bunurilor sociale. Nozick expune o concepie libertarian, care intr n conflict cu dreptatea ca echitate prin faptul c respinge orice intervenie a statului n distribuirea bunurilor ctre indivizi. 3. O comunitate de oameni traiau ntr-o vale frumoas, nconjurat de pduri frumoase, recolte bogate, vnat din belug. Traiau n armonie i nu aveau nici un conflict. Totul se datora unui vl fermecat, vlul ignoranei. ntr-o zi peste vale s-a abtut un taifun, vlul sa fcut praf, i deodat armonia de odinioar a disprut. A aprut invidia, egoismul , avariia i violena. n haosul iscat s-a ivit un nelept care a reuit s reintroduc armonia, nu printr-un vl al ignoranei ci print-un system de principii ale dreptii. B. 1. Aristotel spune c omul este din natur o fiin social. Argumente: Omul nu triete izolat, ci de la natur este un animal social, care are simul binelui i rului, al dreptii i nedreptii. Numai el poate forma familia i Statul. Deasemenea omului i este specific limbajul, care are n primul rnd rol de socializare. 2. Caracterului natural al instituiei statului, dup prerea mea este nc de actualitate, observm c dup cderea imperiilor ideologige, omul i-a regsit instinctul de a forma noi comuniti, ndeosebi pornind de la criterii etice. III. 74 A. 1. n elaborarea principiilor dreptii, Rawls pornete de la experimentul mental al vlului ignoranei. Acesta presupune o situaie n care oamenii sunt lipsii de orice

cunotin privind nzestrrile lor, valorile morale pe care le au i preferinele concrete. De asemenea, indivizii aflai n spatele vlului ignoranei nu cunosc sentimente precum invidia. Tot ceea ce tiu ei este c vor avea preferine pentru satisfacerea crora va fi nevoie de mijloace. 2. Robert Nozick n lucrarea acestuia, Anarhie, stat i utopie, combate pe Rawls , prinvind redistribuirea bunurilor sociale. Nozick expune o concepie libertarian, care intr n conflict cu dreptatea ca echitate prin faptul c respinge orice intervenie a statului n distribuirea bunurilor ctre indivizi. 3. O comunitate de oameni traiau ntr-o vale frumoas, nconjurat de pduri frumoase, recolte bogate, vnat din belug. Traiau n armonie i nu aveau nici un conflict. Totul se datora unui vl fermecat, vlul ignoranei. ntr-o zi peste vale s-a abtut un taifun, vlul sa fcut praf, i deodat armonia de odinioar a disprut. A aprut invidia, egoismul , avariia i violena. n haosul iscat s-a ivit un nelept care a reuit s reintroduc armonia, nu printr-un vl al ignoranei ci print-un system de principii ale dreptii care a adus egaltatea n snul cominitii. B. 1 n lucrarea sa intitulat Geneza metaforei i sensul culturii, Blaga susine c exist o diferen de esen, deci una calitativ, ntre om i animal. Blaga spune c destinul omului este ntru mister i pentru revelarea acestuia. Omul, spre deosebire de animal, este cel care creeaz cultura i tocmai aceste creaii de cultur sunt revelri ale misterului n care este situat existena uman. Revelarea presupune o iluminare i o participare la aceast iluminare. Misterul este rezultat al actului creator al Marelui Anonim. Aici intervine diferena de natur dintre om i animal, prin faptul c numai omul poate intra n contact cu misterul. Omul ncearc s-i reveleze misterul prin dou moduri: prin cunoatere i pin plsmuire. Misterul poate fi revelat mai uor prin cunoatere dect prin creaie. Blaga face o distincie ntre cultur i civilizaie, cultura nsemnnd existena ntru mister i pentru revelare, iar civilizaia nsemnnd existena ntru imediat i pentru securitate, care este mai mult proprie existenei animalului. Omul este capabil sa-i depeasc condiia imediatului i a securitii. El poate sa-i jertfeasc propria existen pentru crearea de cultur. n mod clar pentru aceasta se difereniaz de animale fiind superior lui. 4 Actualitatea concepiei lui Blaga privind destinul creator al omului trebuie privit din dou unghiuri: - evident c oamenirea n general are un destin creator; de la dispariia lui Blaga, omul a cucerit spaiul, a inventat tehnologia digital, etc - omul singur, ca individ nu este preocupat n mare msur de destinul su creator, cei mai muli oameni se chinuiesc s-i asigure traiul de pe o zi pe alta. III. 75 A. 1. John Rawls: Teoria dreptii sau a justiiei ca echitate. Principiul egalitii libertii prevaleaz asupra principiului egalitii de anse i principiul egalitii de anse ne vor garanta c posturile i funciile de care sunt legate sunt deschise tuturor." prevaleaz asupra principiului diferenei. Astfel, dreptatea este prima virtute a instituiilor sociale. Poziia original, este poziia cnd exist vlul ignoranei i oamenii nu-i cunosc scopul i poziiile urmrite. 2. Robert Nozick n lucrarea acestuia, Anarhie, stat i utopie, combate pe Rawls , prinvind redistribuirea bunurilor sociale. Nozick expune o concepie libertarian, care intr n conflict cu dreptatea ca echitate prin faptul c respinge orice intervenie a statului

n distribuirea bunurilor ctre indivizi. 3. O comunitate de oameni traiau ntr-o vale frumoas, nconjurat de pduri frumoase, recolte bogate, vnat din belug. Traiau n armonie i nu aveau nici un conflict. Totul se datora unui vl fermecat, vlul ignoranei. ntr-o zi peste vale s-a abtut un taifun, vlul sa fcut praf, i deodat armonia de odinioar a disprut. A aprut invidia, egoismul , avariia i violena. n haosul iscat s-a ivit un nelept care a reuit s reintroduc armonia, nu printr-un vl al ignoranei ci print-un system de principii ale dreptii care a adus egalitatea i libertatea n snul cominitii. B. 1. Aristotel spune c omul este din natur o fiin social. Argumente: Omul nu triete izolat, ci de la natur este un animal social, care are simul binelui i rului, al dreptii i nedreptii. Numai el poate forma familia i Statul. Deasemenea omului i este specific limbajul, care are n primul rnd rol de socializare. 2. Caracterului natural al instituiei statului, dup prerea mea este nc de actualitate, observm c dup cderea imperiilor ideologige, omul i-a regsit instinctul de a forma noi comuniti, ndeosebi pornind de la criterii etice.