Bolile aparatului excretor - autor dr.

Raileanu Valerian Sfatul medicului Alctuirea minunat a corpului omenesc cuprinde si un aparat cu rol special n eliminarea substantelor rezultate din metabolismul celulelor care alctuiesc tesuturile si aparatele organismului. De fapt rolul principal al rinichilor este tocmai acela de a mentine un echilibru, o concentratie constant a componentelor constituente ale sngelui, eliminnd substantele rezultate din ardere sau din alte procese metabolice (uree, electroliti) sau ingerate n exces (inclusiv apa). Pentru ndeplinirea acestei functii rinichiul este alctuit si se comport asemenea unui filtru prin care este trecut sngele n asa fel nct prin functionarea normal a acestui filtru se realizeaz o mentinere ntre anumite limite a concentratiei elementelor plasmei, astfel nct variatii ale activittii, ale alimentatiei sau ale conditiilor de mediu nu produc modificri ale constantelor sanguine. Un rinichi cu functie o normal poate produce urina foarte concentrat cu densitate pn la 1040 sau cu o densitate echivalent cu cea apei (aprox. 1000), atunci cnd cantitatea de ap ingerat este mare. Dar n afar de functia excretorie, rinichiul are si un rol deosebit n reglarea tensiunii arteriale (TA) pe de o parte prin capacitatea sa de a elimina sau a retine electroliti (Na+, K+), ct si prin prezenta n apropierea arterelor a unor celule care secret hormoni ce determin n ultim instant cresterea tensiunii arteriale. Mai mult rinichiul are un rol deosebit n stimularea productiei de globule rosii (hematii) prin producerea unui hormon (eritropoietina) care are acest rol. Iat deci c o boal renal are frecvent efecte multiple si gravitatea ei este cu att mai mare cu ct aceast boal este difuz si afecteaz ambii rinichi, fat de bolile localizate la un singur rinichi. Orice boal cronic si progresiv a rinichilor poate duce n cele din urm la insuficient renal cronic. Aceasta nseamn c rinichiul nu-si mai poate ndeplini rolul de a mentine ntre limite normale constantele biologice ale sngelui. Din aceast cauz cresc n snge produsele rezultate din metabolismul celular (uree, creatinin, radicali, acizi, etc.), nu se mai pot elimina electrolitii (K+, Na+), valorile lor fiind foarte mult dependente n aceste cazuri de cantittile care se inger prin alimentatie si n cele din urm nu se mai poate elimina nici apa, volumul urinii scznd progresiv pn la anurie (lipsa total a urinei). Apar, de asemenea, modificri ale tensiunii arteriale care creste progresiv si rspunde tot mai greu la medicamente. Apare acidoza, se altereaz starea de constient, apar forme grave de insuficient cardiac si anemii care sunt corectate doar partial cu tratament medicamentos, inclusiv cu eritropoietin. Solutia terapeutic n aceste cauze este hemodializa si (mai eficient) transplantul renal. Exist si forme de insuficient renal acut. Acestea sunt produse fie de substante toxice care atac rinichiul, fie ca urmare a unor deshidratri severe care priveaz rinichiul de perfuzia sanguin necesar un timp care depseste cteva ore (Atentie! Cnd TA este sub 70 mm Hg perfuzia renal nu se mai realizeaz si apare insuficienta renal acut!), sau ca urmare a unor accidente transfuzionale cnd hemoglobina eliberat n snge blocheaz tubii excretori renali, sau n urma unor accidente severe cu zdrobiri musculare ntinse cnd mioglobina eliberat n snge poate bloca tubii excretori renali. Dintre substantele toxice mai cunoscute care produc insuficient renal acut remarcm etilenglicolul (componenta principal a lichidului antigel folosit iarna pentru rcirea motoarelor cu ardere intern). O lingur (aprox.15ml) de antigel ingerat produce insuficienta renal acut care poate fi fatal unei persoane adulte. Pentru copii intoxicatia grav poate fi produs cu cantitti si mai mici. De asemenea unele ciuperci otrvitoare pot produce insuficient renal acut prin toxinele pe care le contin dac sunt ingerate preparate alimentare din aceste ciuperci (la noi n tar Amanita phalloides este principalul vinovat pentru aceste intoxicatii. Dac ne referim la insuficientele renale cronice n afar de cazurile determinate de boli cronice ale rinichilor nu trebuie s trecem cu vederea substantele toxice care produc insuficienta renal cronic datorit efectului lor duntor prelungit asupra rinichilor prin ingestia lor repetat (timp de ani de zile), ca de exemplu unele medicamente care pentru unele persoane au devenit asemenea drogurilor. Astfel de efect fenacetina care este un component al antinevralgicului, medicament pe care foarte multe persoane l folosesc pentru dureri de cap si care datorit cofeinei pe care l contine creeaz o stare de dependent care duce la necesitatea unor doze crescute treptat

pentru a obtine efectele dorite. Ca urmare se ajunge la cantitti mari care se consum zilnic (peste 10 cp/zi) ceea ce mreste si efectul toxic asupra rinichilor, astfel c dup o anumit perioad care variaz n functie de cantitatea total de medicament folosit ct si n functie de rezistenta individual, se ajunge la insuficient renal. Iat de ce este bine s cntrim foarte atent avantajele si dezavantajele folosirii medicamentelor. Exist si alte medicamente (frecvent antibiotice) care pot produce insuficient renal. Efectul lor toxic este mai mare la copii si la btrni. Deshidratarea creste, de asemenea, efectul toxic al acestor medicamente, datorit reducerii capacittii rinichilor de a le elimina si ca urmare a cresterii concentratiei lor n snge. Iat de ce un medic care indic un astfel de tratament are mult btaie de cap pentru a decide ce tratament este n avantajul bolnavului si n functie de gravitatea bolii s decid dac este avantajos a trata boala cu alte antibiotice. Tratamentul principal al insuficientei renale acute const pe deoparte n nlturarea cauzei si pe de alt parte n efectuarea hemodializei care prelungeste viata pn cnd functiile rinichilor se restabilesc prin refacerea celulelor distruse. Se reuseste astfel ca dup cteva zile sau sptmni s nu mai fie nevoie de dializ, rinichiul refcndu-se complet apoi n cteva luni. Rareori insuficienta renal acut duce la o recuperare incomplet a functiilor rinichilor si la insuficienta renal cronic necesitnd hemodializ cronic (cu 2-3 sedinte/sptmn) sau transplant renal. Bolile rinichiului care produc insuficienta renal cronic sunt boli care afecteaz membrana filtrant care se gseste la nivelul glomerulilor renali (ntre capilare si capsula care primeste urina filtrat). Aceste boli sunt denumite si glomerulonefrite. Frecvent cauza este o afectiune autoimun n care aceast membran este afectat n mod direct de nise anticorpi sau prin depunere de complexe antigen anticorp la nivelul acestei membrane determinnd alterarea filtrrii. Alte boli renale care produc insuficienta renal cronic sunt nefropatiile ionterstitia care sunt adesea de cauz infectioas sau uneori toxice (fenacetina este un exemplu), sau autoimune. Alte boli renale cronice sunt, nefropatiile vasculare care afecteaz rinichiul prin afectarea initial a vaselor sale prin ateroscleroz, prin embolie sau tromboze sau prin efectul prelungit al unei presiuni sanguine crescute ca n cazul hipertensiunii arteriale netratate. Diabetul zaharat afecteaz rinichii prin mecanisme multiple (att prin afectare glomerular, ct si prin favorizarea infectiilor interstitiale si prin leziuni vasculare). Toate aceste boli determin n final insuficienta renal cronic care se instaleaz mai devreme sau mai trziu n functie de agresivitatea bolii, ct si de tratamentul urmat. Un rol deosebit n tratarea insuficientei renale cronice o dat instalate, l are regimul alimentar care trebuie s reduc substantele bogate n proteine si s exclud n totalitate carnea din alimentatie. Tumorile renale, inclusiv cele canceroase sunt boli relativ frecvente. Spre deosebire de alte organe aceste tumori pot fi diagnosticate mai usor mai ales prin echografie examen, frecvent efectuat astzi si tratamentul chirurgical chiar al cancerelor renale se poate face n timp util salvnd adesea bolnavul. Un loc aparte ntre bolile renale l ocup litiaza urinar. Frecvent, din punct de vedere al cauzalittii, ea este o boal n care (ca la majoritatea bolilor cronice se combin o component ereditar cu o component dependent de mediu si alimentatie. Deshidratrile accentuate n conditii de lucru la temperaturi nalte, consumul insuficient de ap, continutul crescut de sruri n apa de but constituie factori favorizanti. Excesul alimentar, consumul ridicat de proteine, ct si infectiile urinare au fost dovedite, de asemenea, ca factori favorizanti. Exist si boli metabolice n care se produc n exces anumite substante care eliminndu-se n cantitate mare prin urin, precipit si formeaz calculi (ex.guta) Litiaza renal nu produce n general simptome pn cnd un calcul format n rinichi nu migreaz n ureter (tubul de legtur dintre rinichi si vezica urinar) care poate fi astupat de calcul si crescnd presiunea urinii deasupra obstacolului apar dureri intense n regiunea lombar. Durerile au caracter colicativ (cu intensificri si ameliorri succesive) si dac nu se elimin repede calculul aproape toti bolnavii se adreseaz medicului. Sub tratament antispastic durerile se amelioreaz si cel mai frecvent calculii care au blocat pentru un timp ureterul se elimin. n cazul c acesti calculi nu se elimin n cteva zile exist pericolul afectrii ireversibile a rinichiului mai ales cnd este asociat si o infectie urinar. De ceea se recomand tratamentul de sfrmare a calculilor (litotritie) n clinicile urologie. n cazul calculilor foarte mari din bazinet este necesar uneori operatia.

Nu putem ncheia acest articol referitor la bolile rinichiului, fr a spune cteva cuvine despre transplantul renal. Transplantul renal a fost si este unul dintre cele mai de succes transplante de organe la om, n sensul reusitei frecvente, n sensul tolerantei si n sensul prelungirii vietii cu un numr mult mai mare de ani si a unei calitti mai bune a vietii comparativ cu hemodializa. Un avantaj fat de alte organe este c transplantul renal se poate efectua si de la un donator viu care cedeaz unul din cei doi rinichi ai si persoanei cu insuficient renal. Un om cu un rinichi sntos poate avea o viat aproape normal, ntruct un rinichi normal poate acoperi n totalitate necesittile unui organism care nu abuzeaz de capacittile sale. Desigur c si cu transplant renal trebuie protejat prin medicamente care suprim sau reduc imunitatea organismului (cu exceptia transplantului de la gemenii univitelini). De aceea anumite infectii (n special virale) pentru care nu exista antibiotice specifice sunt foarte grave cnd survin la o persoan tratat cu imunosupresoare, aceste persoane trebuind protejate n mod special fat de aceste infectii prin evitarea contactului cu persoane care ar putea s le transmit astfel de boli.
Sistemul excretor este o veritabil main pentru epurarea corpului. El extrage deeurile din snge i le elimin n urin. Aceast operaie se efectueaz n rinichi. Urina se scurge apoi prin dou canale, ureterele, pna la vezic. Odata plin, aceasta evacueaz lichidul printr-un canal numit uretr. Rinichii, n forma de boabe de fasole, sunt situai sub plmni. Rinichiul drept ocup o poziie mai joas, el este comprimat de ficat. Fiecare rinichi msoar aproximativ 12 centimetri i cte 150g. Sngele uzat sosete prin vasele mari. Interiorul rinichilor se mparte n trei pri: cortexul, medulara i bazinetul. Cortexul, deschis la culoare i granulat, nconjoar medulara. Acest strat superficial are ca funcie eseniala formarea urinei, datorit prezentei a milioane de unitti filtrare, care se numesc nefroni. Fiecare nefron este prevzut cu un glomerul, un soi de mic pachet de capilare care sintetizeaz urina primar, pornind de la snge. O structur, numit tub contort al nefronului, reabsoarbe apa, sarea i glucoza prezente n urin. Primele deeuri trec ntr-un tub n form de U, care recupereaz apa i srurile din lichidul filtrat n glomerul. Deeurile sunt apoi canalizate i concentrate de un canal colector care se prelungete n medular, partea central a rinichiului unde se ntind structuri albicioase, piramidele lui Malpighi. Canalele i partea inferioar a piramidelor se terminn cavitatea intern a rinichiului. Aceasta este prevazut cu un tub n form de plnie, bazinetul, care este legat de ureter. Peretii bazinetului sunt tapetai cu esut muscular neted, care se contracta, facilitnd expulzarea urinei. Sngele care iese din rinichi este curat, filtrat de toate toxinele metabolice cum ar fi ureea. Plmni i pielea iau, de asemenea parte la eliminarea substanelor n exces. Dar toxinele, deeurile azotate i reziduurile medicamentelor sunt evacuate exclusiv de rinichi. Aceste organe controleaz i coninutul apei, de sruri i de elemente, precum fosfatul sau calciul. Ele expulzeaz n urin elementele n exces i le retrimit n snge pe cele de care organismul are nevoie. Datorit aciunii lor de filtrare i purificare, rinichii particip la echilibrul mediului intern i constituie unul dintre stlpii homeostazei. Ureterele, uretra i vezica constituie celelalte elemente ale sistemului urinar. Ureterele sunt dou tuburi musculare foarte fine care transport urina din rinichi spre vezic. Ele se nchid automat cnd vezica e plin, astfel ca lichidul, ncrcat de deeuri, s nu reflueze spre rinichi. Situat n partea inferioar a abdomenului, vezica are pereii musculari extensibili. Acest organ este un fel de sac recuperator al urinei. n form de par atunci cnd este goal, ea poate conine pna la 500ml. Atunci cnd vezica este plin. i vars urina n uretr, care o evacueaz n exterior. Datorit contraciilor sfincterului, alctuit din inele musculare i care o nconjoara la ieire, uretra poate controla fluxul urinar.