Sunteți pe pagina 1din 47

GHIDUL OECD (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) PENTRU INTREPRINDERI MULTINATIONALE INTRUNIREA CONSILIULUI OECD LA NIVEL MINISTERIAL,

2000 REVIZUIRE 2000

ORGANIZATIA PENTRU COOPERARE SI DEZVOLTARE ECONOMICA In baza Articolului 1 al Conventiei semnate la Paris la data de 14 decembrie 1960, intrata in vigoare la 30 septembrie 1961, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD) va promova politici menite sa: Dobandeasca cel mai inalt nivel de crestere economica durabila si ocupare a locurilor de munca precum si un standard de viata in crestere in tarile Membre, totodata mentinand stabilitatea financiara pentru a contribui, astfel, la dezvoltarea economiei mondiale; Contribuie la extinderea economica sanatoasa in tarile Membre si nemembre in procesul dezvoltarii economice; si Sa contribuie la extinderea comertului mondial fundemantat pe baze multilaterale si nondiscriminatorii in conformitate cu obligatiile internationale.

Tarile Membre fondatoare ale OECD sunt Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elvetia, Turcia, Regatul Unit al Marii Britanii si Statele Unite. Urmatoarele state au devenit Membre ulterior, accesul lor facandu-se la datele indicate: Japonia (28 aprilie 1964), Finlanda (28 ianuarie 1969), Australia (7 iunie 1971), Noua Zeelanda (29 mai 1973), Mexic (18 mai 1994), Republica Ceha (21 decembrie 1995), Ungaria (7 mai 1996), Polonia (22 noiembrie 1996) si Coreea (12 decembrie 1996). Comisia Comunitatilor Europene ia parte la lucrarile OECD (Articolul 13 al Conventiei OECD).

Cuvant inainte Doresc sa-mi exprim recunostinta pentru eforturile depuse de toti cei care au contribuit in ultimii doi ani la activitatea de revizuire a Ghidului OECD pentru Inreprinderile Multinationale: delegatii guvernamentali la Comitetul OECD de Investitii Internationale si Intreprinderi Multinationale si Grupul de Lucru la acest Ghid; Comitetul Consultativ al OECD pentru Afaceri si Industrie (BIAC) si Comitetul Consultativ al OECD pentru Sindicat (TUAC), care au lucrat impreuna cu clientii lor pentru a aduce o cat mai completa perspectiva asupra afacerilor si muncii; organizatiile nonguvernamentale (NGO-uri) care au participat la acest proiect, pentru a reflecta mai bine preocuparile cetatenilor direct interesati de activitatea noastra. Toti acesti participanti si-au aratat angajamentul de a fauri un set de linii orientative de perspectiva care vor fi sprijinite in anii viitori. Tema intrunirii OECD la nivel ministerial care a aprobat formula revizuita a Ghidului a fost A da forma Globalizarii. Integrarea economiilor nationale intr-o economie unica globala este accelerata si intensificata sub impulsul noilor tehnologii si oportunitati. Aceste noi oportunitati nu tintesc numai spre obtinerea de profit, ci si spre stimularea dezvoltarii si crearea unor conditii sociale mai bune in lumea intreaga. Ghidul revizuit va fi un instrument important in procesul de a da forma globalizarii. Acesta va pune la dispozitie un standard sustinut de guvern de comportament colectiv adecvat care va ajuta la nivelarea terenului de joc pentru competitori in cadrul pietei internationale. Acesta va functiona si ca standard pe care corporatiile sa-l foloseasca pentru a demonstra ca sunt intr-adevar agenti pozitivi de schimbare, atat in lumea in curs de dezvoltare, cat si in cea dezvoltata. Cred, de asemenea, ca Ghidul pentru Intreprinderi Multinationale revizuit este un exemplu de instrument polivalent care va fi utilizat din ce in ce mai mult in fixarea cadrelor de regulamente si valori ale globalizarii. Este adevarat ca acesta nu reprezinta o obligatie cu statut legal, dar se bucura de un numar de avantaje importante in conventii multinationale: trebuie remarcat faptul ca acest Ghid a fost negociat relativ repede si ca el impune un standard inalt ce reflecta valorile si aspiratiile noastre. In acelasi timp, menirea lui este sa lucreze in vederea includerii procedurilor de implementare, continuare, monitorizare. Prin aceste angajamente politice serioase, guvernele, conlucrand cu mediul de afaceri, forta de munca si alti reprezentanti ai societatii civile, pot schita directiile dorite de catre comunitatea globala pentru dezvoltarea economica globala. Sunt de asemenea incantat sa constat ca patru tari care nu sunt Membre OECD Argentina, Brazilia, Chile si Republica Slovaca si-au declarat dorinta de a adera la Ghidul orientativ ca parte a Declaratiei OECD aspupra Investitiilor Internationale si Intreprinderilor Multinationale. Toate guvernele care adera la aceste prevederi isi exprima dorinta ca si alte state sa li se alature pentru a se bucura de beneficiile cooperarii internationale in acest domeniu. Donald J. Johnston Secretar General al OECD Multumiri As dori sa multumesc acelora care si-au dedicat ore intregi acestei Revizuiri, lucrand cu devotament si intr-o maniera impecabila. Doresc sa-i multumesc in mod deosebit lui Marinus Sikkel, reprezentant al Ministerului Afacerilor Economice din Olanda si sa-mi exprim recunostinta pentru activitatea exceptionala la presedintia Grupului de Lucru pentru Ghidul Comitetului asupra Investitiilor Internationale si Intreprinderilor Multinationale. Multumesc, de asemenea, ambasadorului Marino Baldi, Presedinte al Comitetului pentru Investitii Internationale si

Intreprinderi Multinationale sub ale carui auspicii Grupul de Lucru a realizat Revizuirea Ghidului, pentru rolul sau in canalizarea demersului inspre o concluzie. Multe persoane din cadrul Secretariatului OECD au colaborat la intocmirea acestei Revizuiri a fost, intr-o mare masura, un efort de echipa. As dori sa multumesc lui William Witherell, Rainer Geiger, Robert Ley, Kathryn Gordon, Christopher Wilkie, Catherine Yannaca-Small, France Benois si Pamela Duffin, din cadrul Directoratului pentru Afaceri Financiare, Fiscale si Antreprenoriale. Contributii semnificative la diverse capitole individuale au fost aduse de catre: Bndicte Callan (Stiinta si Tehnologie), Richard Frederick (Revelarea de informatii), Tom Jones (Mediul inconjurator), Laurie Labuda (Interesele consumatorilor), John Neighbour (Impozitarea), Enery Quiones (Combaterea darii si luarii de mita), Peter Tergeist (Locurile de munca si relatiile industriale), si Terry Winslow (Competitia). Nicola Bonucci a oferit consiliere juridica. Declaratia Presedintelui Consiliului de Ministri, iunie 2000 OECD intreprinde, de doi ani de zile, o recenzare de mare amploare a Ghidului pentru Intreprinderile Multinationale pentru a asigura actualizarea si eficienta acestui document in cadrul economiei globale aflata intr-un proces de schimbare rapida. Am placerea sa anunt ca astazi, guvernele a 29 de tari membre si a 4 tari nemembre Argentina, Brazilia, Chile si Republica Slovaca au adoptat un nou grupaj de linii orientative si au imbunatatit procedurile de implementare. Ghidul contine recomandari pentru o administrare responsabila in afaceri, venite din partea guvernelor celor 33 de tari aderente si adresate intreprinderilor multinationale active in aceste state. Desi in ultimii ani multe companii au dezvoltat propriul lor cod de comportament in afaceri, Ghidul OECD este singurul cod aprobat multilateral si de mare anvergura pe care guvernele s-au angajat sa-l promoveze. Acest document este expresia valorilor comune impartasite de guvernele statelor care constituie sursa majora mondiala a fluxului direct de investitii si care sunt, de asemenea, tarile de origine a celor mai multe intreprinderi multinationale. Ele se aplica in operatiunile de afaceri din lumea intreaga. Aceasta initiativa vine la momentul oportun. S-a admis indeobste faptul ca investitiile straine sunt importante pentru cresterea economica si ca intreprinderile multinationale contribuie la progresul economic, social si de mediu. In acelasi timp, se mentin preocuparile legate de impactul activitatii acestora asupra tarilor de origine si a celor gazda. Noul Ghid reprezinta un pas important in preintampinarea unora dintre aceste preocupari, imbunatatind, totodata, climatul pentru investitii internationale. Premisa de baza a Ghidului rezida in faptul ca principiile convenite la nivel international pot ajuta la prevenirea conflictelor si la crearea unei atmosfere de incredere intre societatile si intreprinderile multinationale in care acestea sunt operative. Ghidul nu se doreste a se constitui intr-un substitut al legislatiei in vigoare, si nu reprezinta o incercare de a o eluda. Ceea ce isi propune este sa fixeze standarde de comportament suplimentare legii in vigoare, si astfel, sa nu dea nastere la conflict de cerinte. Noul text al Ghidului contine schimbari bogate in consecinte menite sa consolideze elementele economice, sociale si de mediu aflate pe agenda dezvoltarii durabile. S-au adaugat recomandari cu privire la eliminarea exploatarii copiilor prin munca si a muncii silite, astfel incat, in acest moment el acopera toate standardele de munca esentiale recunoscute la nivel international. S-a introdus o recomandare privitoare la drepturile omului, precum si noi capitole in chestiunea combaterii coruptiei si a protectiei consumatorilor. Sectiunea despre mediul inconjurator incurajeaza acum

intreprinderile multinationale sa-si imbunatateasca performanta in acest domeniu printr-o mai buna abordare interna a problemelor de mediu si prin masuri perfectionate de gestionare a impactului asupra mediului. Capitolul despre revelarea de informatii si transparenta a fost actualizat pentru a reflecta Principiile OECD de Conducere Corporativa si pentru a incuraja responsabilitatea sociala si de mediu. Procedurile de implementare au fost imbunatatite in mod semnificativ. Desi recomandarile Ghidului sunt adresate mediului de afaceri, guvernele nationale, prin reteaua proprie de Puncte Nationale de Contact, sunt responsabile pentru promovarea acestuia, organizand anchete si ajutand la rezolvarea chestiunilor ivite in contexte particulare. Revizuirea ofera orientarea necesara pentru a ajuta Punctele Nationale de Contact sa-si indeplineasca sarcinile si pentru a stabilit mecanisme de promovare a transparentei, responsabilitatii si a bunei practici. Comitetul OECD de Investitii Internationale si Intreprinderi Multinationale (CIME) ramane organismul responsabil pentru clarificarea intelesului Ghidului si pentru supravegherea punerii lui in practica. Insusi procesul de revizuire merita o mentionare speciala. CIME a intreprins o vasta serie de consultari cu comunitatea de afaceri, reprezentantii fortei de munca, organizatiile nonguvernamentale si statele nemembre. Publicului larg i s-a pus la dispozitie Internetul pentru a se exprima in aceasta chestiune. Acest efort vizand o transparenta sporita si o mai larga deschidere a adus informatii esentiale pentru aceasta revizuire si reflecta o importanta evolutie in maniera in care OECD intelege sa-si gestioneze activitatea. De zeci de ani OECD promoveaza cooperarea in domeniul investitiilor internationale prin Declaratia privind Investitiile Internationale si Intreprinderile Multinationale. Declaratia expune principii si standarde consultative adresate atat guvernelor cat si intreprinderilor. Liniile de orientare din Ghid care privesc intreprinderile raman o parte importanta in acest pachet echilibrat si contribuie la crearea unui climat investitional favorabil. Celelalte elemente ale pachetului contin angajamente ale guvernelor de a gestiona la nivel national intreprinderi straine, sa evite impunerea de regulamente contradictorii intreprinderilor si sa coopereze in dozarea stimulentelor investitionale. Tarile nemembre OECD sunt incurajate sa adere la aceasta Declaratie. In final, as dori sa accentuez faptul ca sarcina de a face din acest Ghid un instrument util pentru comunitatea internationala de afaceri este doar la inceput. Suportul si implicarea continua a comunitatii de afaceri, reprezentantilor fortelor de munca si a organizatiilor non-guvernamentale vor fi cruciale daca formula revizuita a Ghidului va deveni un punct de referinta util si un instrument in promovarea responsabilitatii sociale corporatiste. De asemenea, guvernele care nu adera aduc o contributie importanta. In ultima instanta, succesul si eficienta Ghidului vor depinde de responsabilitatea si buna credinta a tuturor partilor implicate in promovarea si implementarea acestuia. Peter Costello, Membru al Parlamantului, Trezorier al Commonwealth-ului Australiei Extract din comunicatul final al Consiliului de Ministri, iunie 2000 26. Ministrii au salutat formula actualizata a Ghidului pentru Intreprinderi Multinationale adoptata de guvernele statelor membre OECD impreuna cu guvernele Argentinei, Braziliei, Chile si Republicii Slovace. Ghidul ofera un serios grupaj de recomandari privind un comportament de afaceri responsabil in conformitate cu legislatia in vigoare. El face parte din Declaratia OECD privind Investitiile Internationale si Intreprinderile Multinationale, care furnizeaza un cadru

echilibrat pentru imbunatatirea climatului de investitii international si pentru incurajarea contributiilor positive pe care intreprinderile multinationale le pot aduce aspiratiilor economice, sociale si de mediu. Ghidul este fructul dialogului constructiv purtat cu comunitatea de afaceri, reprezentantii fortei de munca si organizatiile non-guvernamentale si reprezinta un pas important venit in intampinarea unor preocupari publice privind globalizarea. Implementarea eficienta va depinde de responsabilitatea si buna credinta a tuturor celor interesati: guverne, organizatii de patronat sau sindicale, precum si alte parti interesate au, toate, un rol de jucat. 27. OECD isi va continua activitatea de analiza in campul politicilor investitionale, inclusiv demersul de a maximiza beneficiile liberalizarii investitiilor, dimensiunile sociale si impactul de mediu ale acesteia; va actiona de asemenea, in zona formelor daunatoare de competitie bazata pe politici in vederea atragerii de investitii. OECD va incuraja statele nemembre sa adere la Declaratia privind Invetitiile Internationale si Intreprinderile Multinationale.

Cuprins

Declaratia privind Investitiile Internationale si Inteprinderile Multinationale Partea 1. Ghidul OECD pentru Intreprinderi Multinationale..

11 13 15 17 19

Prefata I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. Concepte si principii. Politici generale

Revelarea de informatii... 20 Forta de munca si relatiile de munca.. Mediul inconjurator... Combaterea darii si luarii de mita. Interesele consumatorului. Stiinta si tehnica Competitia..... Impozitarea Procedurile de Implementare ale Ghidului OECD pentru Intreprinderi Mutinationale... 21 22 24 25 26 26 27

Partea 2.

29 31 35 39 41 57 65

Decizia Consiliului OECD. Ghid de procedura.. Partea 3. Comentarii

Comentarii privind Ghidul OECD pentru Intreprinderi Multinationale. Comentarii privind Procedurile de Implementare ale Ghidului OECD Pentru Intreprinderi Multinationale Note

Declaratia privind Investitiile Internationale si Intreprinderile Multinationale 27 iunie 2000 GUVERNELE ADERENTE1 LUAND IN CONSIDERARE URMATOARELE: Investitiile internationale sunt de o importanta majora in economia mondiala si au contribuit considerabil la dezvoltarea tarilor de origine; Intreprinderile multinationale joaca un rol important in acest proces investitional; Cooperarea internationala poate imbunatati climatul de investitii straine, poate incuraja contributia pozitiva pe care intreprinderile multinationale o aduc la progresul economic social si de mediu, si de asemenea, poate minimiza si rezolva dificultatile care se pot ivi in timpul in care acestea sunt operative; Beneficiile provenite din cooperarea internationala sporesc apeland la chestiuni legate de investitiile internationale si intreprinderile multinationale, printr-un cadru echilibrat de instrumente inrudite;

DECLARA URMATOARELE: Ghid pentru Intreprinderile Multinationale

I. Recomanda in comun intreprinderilor multinationale care opereaza in sau din zona lor sa respecte prevederile Ghidului, expus in Anexa 1 in prezenta2, luand totodata in considerare consideratiile si intelegerile prezentate in Prefata si care constituie parte integranta a acestuia; II.1. Guvernele aderente, in conformitate cu nevoile proprii de a mentine ordinea publica, de a proteja interesele esentiale de securitate si de a indeplini angajamentele referitoare la pacea si securitatea internationala, vor conveni cu intreprinderile care opereaza pe teritoriul lor si care sunt controlate direct sau indirect de catre guvernele nationale sau de catre orice alt guvern aderent (numite in prezenta Intreprinderi cu Patronaj Strain) asupra tratamentului sub litera propriilor legi, regulamente si practici administrative, in acord cu dreptul international si tot atat de favorabil ca cel convenit in situatii similare cu intreprinderile autohtone (numit in prezenta Tratament National);

Tratament National

Conflict de cerinte

2. Guvernele aderente vor lua in considerare aplicarea prevederilor din Tratamentul National fata de alte tari decat cele ale guvernelor aderente; 3. Guvernele aderente vor depune eforturi pentru a asigura ca jurisdictiile teritoriale sa aplice prevederile din Tratamentul National; 4. Aceasta Declaratie nu trateaza dreptul guvernelor aderente de a reglementa intrarea investitiilor straine sau conditiile de infiintare a intreprinderilor straine; III. Ele vor coopera in vederea evitarii sau minimizarii impunerii de cerinte contradictorii intreprinderilor multinationale si vor avea in vedere consideratiile generale si abordarile practice.3 IV.1. Recunosc nevoia de a consolida cooperarea in domeniul investitiilor directe internationale; 2. Recunosc nevoia de a acorda importanta cuvenita intereselor guvernelor aderente influentate de legi, regulamente si proceduri administrative specifice in acest domeniu (numite in prezenta masuri) stimuland oficial investitiile internationale directe; 3. Guvernele aderente vor depune eforturi in scopul de a lua masuri cat mai transparente posibil, astfel incat importanta si scopul acestora sa fie clare iar informatiile privitoare la acestea sa fie imediat accesibile; V. Sunt pregatite sa se consulte impreuna referitor la chestiunile mai sus mentionate in conformitate cu Deciziile Consiliului; VI. Vor revizui periodic chestiunile mai sus mentionate in scopul de a creste eficienta cooperarii economice internationale intre guvernele aderente in chestiuni legate de investitiile internationale si intreprinderile multinationale.

Dozarea stimulentelor de Investitii internationale

Procedurile de consultare Revizuire

Partea Intai Ghidul OECD pentru Intreprinderi Multinationale

Prefata 1. Ghidul OECD pentru Intreprinderi Multinationale (Ghidul) contine o serie de recomandari adresate de guvernele nationale intreprinderilor multinationale. Ele furnizeaza principii si standarde voluntare in vederea unui comportament responsabil in afaceri in acord cu legea in vigoare. Ghidul isi propune sa asigure faptul ca modul de operare al acestor intreprinderi este armonizat cu politicile guvernamentale, pentru a consolida baza increderii reciproce intre intreprinderi si societatea in care ele opereaza, pentru a ajuta la imbunatatirea climatului investitiilor straine si pentru a spori contributia la procesul de dezvoltare durabila realizat de intreprinderile multinationale. Ghidul face parte din Declaratia privind Investitiile Internationale si Intreprinderile Multinationale care mai contine elemente relative la tratamentul national, conflict de cerinte si dozarea stimulentelor investitiilor internationale. 2. Mediul de afaceri international trece printr-un proces de schimbare structurala cu bataie lunga, conditii in care insusi Ghidul s-a dezvoltat astfel incat sa reflecte aceste schimbari. Odata cu aparitia industriei de servicii si de inalta calificare, intreprinderile care furnizeaza servicii si tehnologie au patruns pe piata internationala. Intreprinderi de mare anvergura sunt inca responsabile de o mare parte din investitiile internationale, si se inregistreaza tendinta de fuziuni la scara mare. In acelasi timp, nivelul investitiilor straine facute de intreprinderi mici si mijlocii a crescut si el, iar aceste intreprinderi au ajuns sa joace un rol semnificativ pe scena internationala. Intreprinderile multinationale, ca si echivalentele lor nationale, s-au dezvoltat pentru a cuprinde o gama mai larga de aranjamente de afaceri si forme de organizare. Aliante strategice si relatii mai apropiate cu furnizorii si partile contractante tind sa stearga limitele unei intreprinderi. 3. Evolutia rapida in structura intreprinderilor multinationale se reflecta, de asemenea, in operatiile pe care le desfasoara in lumea in curs de dezvoltare, unde nivelul investitiilor straine directe a crescut rapid. In tarile aflate in curs de dezvoltare intreprinderile multinationale si-au diversificat productia, depasind faza de productie primara si industrie extractiva si dezvoltand manufactura, liniile de asamblare, dezvoltarea pietelor si serviciilor autohtone. 4. Activitatea intreprinderilor multinationale, prin comertul si investitiile internationale, au intarit si au adancit legaturile care tin laolalta economiile statelor OECD, precum si legaturile dintre statele OECD si restul lumii. Aceste activitati aduc beneficii substantiale atat tarilor de origine, cat si celor gazda. Aceste beneficii sporesc atunci cand intreprinderile multinationale furnizeaza produsele si serviciile solicitate de consumatori la preturi competitive si atunci cand intorc venituri convenabile furnizorilor de capital. Activitatea lor comerciala si de investitii contribuie la utilizarea eficienta a capitalului, tehnologiei si a resurselor umane si naturale. Ele faciliteaza transferul de tehnologie intre diversele regiuni ale lumii precum si dezvoltarea acelor tehnologii care reflecta conditiile locale. Atat prin instructie formala cat si prin deprinderea meseriei la locul de munca, intreprinderile promoveaza dezvoltarea capitalului uman in tarile gazda. 5. Natura, scopul si viteza schimbarilor economice au adus noi provocari strategice pentru intreprinderi si detinatorii de capital ai acestora. Intreprinderile multinationale au oportunitatea de a implementa cele mai bune politici practice de dezvoltare durabila care cauta sa asigure coerenta intre obiectivele sociale, economice si de mediu. Abilitatea intreprinderilor multinationale de a promova o dezvoltare durabila este potentata in mare masura atunci cand comertul si investitiile se fac pe piete deschise, competitive si reglementate in mod adecvat.

6. Multe intreprinderi multinationale au demonstrat faptul ca respectul fata de mentinerea unor standarde inalte in gestionarea afacerilor poate imbunatati cresterea economica. Competitia actuala este acerba iar intreprinderile multinationale se confrunta cu o diversitate de cadre de functionare. In acest context, unele intreprinderi pot fi tentate sa neglijeze standardele si principiile corespunzatoare de conduita, in incercarea de a castiga avantaje necuvenite. Cei putini care recurg la astfel de practici pot ridica semne de intrebare cu privire la reputatia celor mai multi, si pot lasa loc grijilor si preocuparilor. 7. Multe intreprinderi au reactionat la preocuparea publica, dezvoltand programe, sisteme de orientare si gestiune care sa intareasca angajamentul lor fata de raportarea corecta la celelalte companii, buna practica si conduita ireprosabila in gestionarea afacerilor si in relatia cu salariatii. Unele dintre ele au apelat la servicii de consultanta, audit si certificare, contribuind la acumularea de expertize. Aceste eforturi au promovat si dialogul social pe tema bunei conduite in afaceri. Ghidul clarifica asteptarile generale cu privire la conduita in afaceri a guvernelor care au aderat la acesta, si ofera un punct de reper pentru intreprinderi. In acest fel, Ghidul atat completeaza, cat si intareste efortul particular pentru a defini si implementa o conduita responsabila in afaceri. 8. Guvernele coopereaza atat intre ele, cat si cu alti actori pentru a consolida cadrul politic si legal international in care se gestioneaza afaceri. In perioada postbelica acest cadru s-a dezvoltat incepand cu adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului in 1948. Instrumente recente includ Declaratia ILO privind Principiile si Drepturile Fundamentale, Declaratia de la Rio privind Dezvoltarea si Mediul Inconjurator si Agenda 21 si Declaratia de la Copenhaga pentru Dezvoltare Sociala. 9. OECD a contribuit de asemenea la cadrul politic international. Ultimele evolutii in acest domeniu includ adoptarea Conventiei privind Combaterea Mituirii Functionarilor Publici Straini in Tranzactiile Internationale de Afaceri, precum si adoptarea Principiilor OECD de Conducere Corporativa, a Ghidului OECD pentru Protectia Consumatorului in Contextul Comertului Electronic, si continuarea lucrului la Ghidul OECD privind Determinarea Preturilor de Transfer pentru Intreprinderile Multinationale si Administrarea Impozitelor. 10. Scopul comun al guvernelor care au aderat la Ghid este acela de a incuraja contributiile pozitive pe care intreprinderile multinationale le pot aduce progresului economic, social si de mediu, si de a reduce dificultatile create de numeroasele operatii si manevre. Conlucrand pentru atingerea acestui scop, guvernele sunt in parteneriat cu multe companii de afaceri, sindicate si alte organizatii non-guvernamentale care, pe propriile lor cai de actiune, tintesc spre acelasi scop. Guvernele pot ajuta oferind cadre politice autohtone eficiente care contin politici macroeconomice stabile, tratament nediscriminatoriu aplicat firmelor, regulamente adecvate si o supraveghere prudenta, un sistem impartial de justitie si de aplicare a legii, precum si o administratie publica eficienta si onesta. Guvernele pot ajuta, de asemenea, mentinand si promovand standarde si politici adecvate pentru a sprijini o dezvoltare durabila si pentru a se angaja in reforme continue, pentru a asigura ca activitatea sectorului public sa fie eficienta si utila. Guvernele care au aderat la Ghid s-au angajat intr-un proces de perfectionare continua atat a politicilor interne, cat si a celor internationale in scopul de a ridica bunastarea si standardul de viata al tuturor oamenilor.

I. Concepte si principii 1. Ghidul contine recomandari adresate intreprinderilor multinationale de catre de guvernele aderente in comun. El ofera principii si standarde de buna practica in acord cu prevederile legislatiei in vigoare. Respectarea Ghidului de catre intreprinzatori tine de optiunea particulara a fiecaruia si nu este impusa prin lege. 2. Dat fiind ca intreprinderile multinationale opereaza in intreaga lume, cooperarea internationala in acest domeniu trebuie extinsa in toate tarile. Guvernele care au aderat la Ghid incurajeaza intreprinderile care opereaza pe teritoriul statelor lor sa respecte prevederile Ghidului, avand totodata in vedere contextual specific al fiecarei tari gazda in parte. 3. Nu este necesara o definitie precisa a intreprinderilor multinationale pentru exigentele economiei interne a Ghidului. Acestea cuprind, de obicei, companii sau alte entitati, cu sedii in mai mult de un stat si conectate astfel incat sa faca posibila desfasurarea de manevre si operatiuni in diferite maniere. Desi este posibil ca una sau mai multe dintre aceste entitati sa exercite o influenta semnificativa asupra activitatilor celorlalte, gradul lor de autonomie in cadrul intreprinderii poate varia de la o intreprindere multinationala la alta. Proprietatea poate fi privata, de stat sau mixta. Ghidul se adreseaza tuturor entitatilor din cadrul intreprinderilor multinationale (companiilor-mama si/sau entitatilor locale). Potrivit distributiei actuale a responsabilitatilor intre ele, se asteapta ca diversele entitati sa coopereze si sa isi ofere asistenta reciproc pentru a inlesni respectarea prevederilor Ghidului. 4. Ghidul nu isi propune sa introduca diferente in tratamentul aplicat intreprinderilor multinationale, pe de-o parte si al celor locale, pe de alta parte; el reflecta buna practica pentru toti. In consecinta, intreprinderile multinationale si locale se expun acelorasi asteptari cu privire la conduita adoptata, atunci cand Ghidul este relevant in ambele cazuri. 5. Guvernele doresc sa incurajeze o respectare a prevederilor Ghidului la o scara cat mai cuprinzatoare. Desi este o chestiune notorie faptul ca intreprinderile mici si mijlocii nu beneficiaza de aceleasi posibilitati ca si intreprinderile mari, guvernele care au aderat la Ghid le incurajeaza, totusi, sa respecte recomandarile Ghidului intr-o masura cat mai mare posibil. 6. Guvernele care au aderat la Ghid nu trebuie sa il foloseasca in scopuri protectioniste, si nici nu il pot folosi intr-o maniera care sa puna sub semnul intrebarii avantajele in comparatie cu alta tara in care investesc intreprinderile multinationale. 7. Guvernele au dreptul sa stabileasca conditiile in care intreprinderile multinationale vor activa in cadrul jurisdictiei interne, supusa rigorilor legislatiei internationale. Entitatile intreprinderilor multinationale aflate in diverse state se supun legislatiei in vigoare din acele state. Atunci cand intreprinderile multinationale se gasesc in situatia de a respecta cerinte contradictorii impuse de tarile aderente (conflict de cerinte), guvernele in cauza vor coopera cu buna credinta in vederea rezolvarii problemelor. 8. Guvernele care adera la Ghid vor expune recomandarile acestuia, intelegand prin aceasta ca isi vor indeplini reponsabilitatea de a trata toate intreprinderile in mod echitabil si in acord cu legislatia internationala si cu obligatiile contractuale.

9. Se incurajeaza utilizarea mecanismelor internationale adecvate de solutionare a conflictelor, inclusiv a arbitrajului, ca fiind un mijloc de a inlesni luarea deciziilor in diferende legale care apar intre guvernele nationale si intreprinderi. 10. Guvernele care adera la Ghid il vor promova si vor incuraja utilizarea acestuia. Vor stabili Punctele Nationale de Contact care sa promoveze Ghidul si vor actiona ca forum de discutii pe marginea tuturor problemelor relative la Ghid. De asemenea, guvernele aderente vor participa la procedurile de revizuire si consultare pentru a raspunde chestiunii interpretarii Ghidului intr-o lume aflata intr-o continua schimbare.

II. Politici generale Intreprinderile trebuie ia in considerare politicile stabilite in tarile in care opereaza, si sa tina seama de parerile detinatorilor de actiuni. In acest sens, intreprinderile au urmatoarele obligatii: 1. Sa contribuie la progresul economic, social si de mediu in scopul de a realiza o dezvoltare durabila. 2. Sa respecte drepturile omului in relatia cu persoanele antrenate in activitatea lor, in conformitate cu obligatiile si angajamentele internationale ale guvernului gazda. 3. Sa incurajeze edificarea potentialului local printr-o cooperare apropiata cu comunitatea locala, incluzand interese de afaceri, ca de altfel si prin dezvoltarea activitatii intreprinderii pe pietele interne si internationale, pentru a raspunde nevoii de activitate comerciala sanatoasa. 4. Sa incurajeze formarea de capital uman, in special prin crearea de locuri de munca si facilitarea conditiilor de specializare pentru salariati. 5. Sa nu caute sau sa accepte exceptii de la cadrul statutar sau normativ in chestiuni legate de mediul inconjurator, sanatate, siguranta, conditii de munca, impozitare, stimulente financiare si altele. 6. Sa sprijine si sa intretina principiile de buna conducere corporativa si sa dezvolte si sa aplice o buna practica de conducere corporativa. 7. Sa dezvolte si sa aplice practici auto-normative eficiente si sisteme de gestiune care sa intretina o relatie de incredere reciproca intre intreprinderi si societatile in care isi desfasoara activitatea. 8. Sa promoveze o informare corecta a salariatilor in legatura cu politica companiei prin difuzarea adecvata a acesteia, inclusiv cu ajutorul programelor de instructaj, si sa dovedeasca maleabilitate in acesta privinta. 9. Sa nu procedeze la masuri discriminatorii sau disciplinare impotriva salariatilor care informeaza conducerea sau, dupa caz, autoritatile publice competente, despre practici care contravin legii, recomandarilor Ghidului sau politicii intreprinderii.

10. Sa incurajeze, atunci cand este posibil, partenerii de afaceri, incluzand aici furnizorii si partile sub-contractante, aplicand astfel principiile de conduita corporativa care sunt in conformitate cu recomandarile Ghidului. 11. Sa nu se amestece in mod nepotrivit in activitatea politica locala.

III. Revelarea de informatii 1. Intreprinderile trebuie sa se asigure de faptul ca informatii solide privitoare la activitatea, structura, situatia financiara si performanta lor sunt facute publice la timpul potrivit si cu regularitate. Intreprinderea in intregul ei trebuie instiintata in legatura cu aceste informatii si, atunci cand este cazul, partenerii de afaceri sau zona geografica. Politica de incunostintare a intreprinderii trebuie ajustata in functie de natura, dimensiunea si amplasamentul intreprinderii, tinand seama de costuri, confidentialitatea afacerii si alte chestiuni legate de concurenta. 2. Intreprinderile trebuie sa aplice standarde de buna calitate pentru aducere la cunostinta, contabilitate si audit. De asemenea, intreprinderile sunt incurajate sa aplice standarde de inalta calitate pentru informatia nefinanciara, inclusiv rapoarte de mediu si sociale, acolo unde este cazul. Politica sau standardele care regleaza compilarea si publicarea informatiilor de natura nefinanciara trebuie communicate. 3. Intreprinderile trebuie sa faca accesibile informatii de baza referitoare la numele, amplasamentul si structura lor, numele, adresa si numarul de telefon al intreprinderii-mama si al asociatilor majori, procentul detinut, direct si indirect, al acestor asociati, inclusiv detinerea de actiuni intre ei. 4. Intreprinderile trebuie sa faca public informatii despre: a) Rezultatele financiare si de activitate ale companiei. b) Obiectivele companiei. c) Actionarul majoritar si dreptul de vot. d) Membrii conducerii si directorii de baza, precum si remuneratia acestora. e) Factori previzibili de risc material. f) Chestiuni materiale privitoare la salariati si la alti actionari g) Structuri si politici de conducere. 5. Intreprinderile sunt incurajate sa comunice informatii aditionale care ar putea include: a) Declaratii de valoare sau de conduita in afaceri, si de asemenea, informatii despre politica sociala, etica si de mediu a intreprinderii si alte coduri de conduita la care compania subscrie. Se mai pot comunica pe langa acestea, data adoptarii, tarile si entitatile pentru care

aceste declaratii sunt valabile, precum si care este situatia de fapt in raport cu aceste declaratii. b) Informatii privind sistemele pentru gestiunea riscului, in conformitate cu legislatia, si informatii privind declaratiile sau codurile de conduita in afaceri. c) Informatii despre relatia cu salariatii si alti actionari.

IV. Locuri de munca si relatiile de munca In limitele legislatiei in vigoare, a regulamentelor, a relatiilor de munca si a practicilor de angajare predominante, intreprinderile isi iau urmatoarele angajamente: 1. a) Sa respecte dreptul salariatilor de a fi reprezenati prin sindicate si alti reprezentanti, precum si dreptul acestora de a se lansa in negocieri constructive, fie individual, fie prin intermediul patronatelor, cu acesti reprezentanti in scopul de a se pune de acord in legatura cu conditiile de munca; b) Sa contributia la abolirea totala a exploatarii copilului prin munca. c) Sa contribuie la eliminarea tuturor formelor de munca fortata sau impusa. d) Sa nu faca discriminari impotriva salariatilor in ceea ce priveste locul de munca sau ocupatia acestora, dupa criterii de rasa, culoare, sex, religie, opinie politica, nationalitate, origine sociala, cu exceptia cazului in care criteriul de selectie privitor la caracteristicile salariatilor vine in sprijinul unei politici guvernamentale care isi propune sa promoveze o mai mare echitate in distributia locurilor de munca, sau in cazul in care acesta este in stransa legatura cu specificul activitatii. 2. a) Sa ofere facilitati reprezentantilor salariatilor in masura in care acestea sunt necesare in evolutia spre acorduri colective eficace. b) Sa puna la dispozitia salariatilor informatii necesare in vederea unor negocieri pentru conditii de munca bine documentate. c) Sa promoveze consultarile si cooperarea intre patronat si salariati si reprezentantii acestora in chestiuni de interes comun. 3. Sa puna la dispozitia salariatilor si a reprezentantilor acestora informatii care sa le permita sa obtina o perspectiva corecta si adevarata asupra performantei entitatii, si, atunci cand e cazul, asupra intreprinderii in intregul ei. 4. a) Sa adopte standarde de angajare si relatii de munca cel putin la fel de favorabile ca cele ale patronatelor similare din tarile gazda. b) Sa ia masurile care se impun pentru a asigura sanatatea si siguranta la locul de munca.

5. Sa angajeze personal din forta de munca locala in masura cea mai mare cu putinta si sa ofere oportunitatea de specializare cu scopul de a imbunatati nivelul de pregatire, in cooperare cu reprezentantii salariatilor si, atunci cand este cazul, cu autoritatile guvernamentale de resort. 6. Sa aiba in vedere ca, in eventualitatea unor schimbari in activitatea desfasurata care ar putea afecta major conditia financiara a salariatilor, in special in cazul in care entitatea si-ar inceta activitatea, ceea ce ar determina concedieri colective, sa le aduca in timp util la cunostinta reprezentantilor salariatilor si a autoritatilor guvernamentale, daca e cazul, si sa coopereze cu acestia astfel incat sa atenueze cat se poate de mult efectele negative. In lumina circumstantelor specifice a fiecarui caz in parte, este recomandabil ca acesta notificare sa fie facuta inainte de luarea deciziei finale. Se pot utiliza si alte mijloace pentru a coopera eficient in atenuarea efectelor unei astfel de decizii. 7. In contextual negocierii cu reprezentantii salariatilor pentru chestiuni legate de conditiile de munca, sau atunci cand salariatii isi exercita dreptul la sindicalizare, sa nu ameninte cu tranferul unei parti sau a intregii unitati din tara in cauza si nici sa nu transfere salariatii din entitatile componente ale intreprinderii in alte tari pentru a influenta nedrept negocierea sau pentru a impiedica exercitarea dreptului la sindicalizare. 8. Sa permita reprezentantilor salariatilor sa negocieze chestiuni legate de negocierea colectiva sau de relatiile intre sindicate si conducere si vor ingadui partilor sa se consulte in chestiuni de interes comun cu reprezentantii conducerii care sunt autorizati sa ia decizii in astfel de cazuri.

V. Mediul inconjurator In limitele cadrului legislative, a regulamentelor si a practicilor administrative in vigoare, proprii tarii in care isi desfasoara activitatea, si in lumina acordurilor, principiilor, obiectivelor si standardelor internationale relevante, intreprinderile trebuie sa aiba in vedere nevoia de a proteja mediul inconjurator, sanatatea si siguranta publica, si, in general, sa-si desfasoare activitatea astfel incat sa contribuie la obiectivul dezvoltarii durabile. Asadar, intreprinderile se angajeaza sa indeplineasca urmatoarele: 1. Sa stabileasca si sa mentina un sistem de gestiune a mediului inconjurator corespunzator profilului afacerii, inclusiv se obliga la: a) Colectarea si evaluarea datelor adecvate si culese in timp util cu privire la impactul activitatii lor asupra mediului, sanatatii si sigurantei. b) Stabilirea unor obiective masurabile si, atunci cand este cazul, tinte care sa vizeze o mai buna performanta fata de mediu, inclusiv revizuiri periodice a relevantei acetor obiective; si c) Monitorizarea si verificarea regulata a progresului fata de obiectivele si tintele propuse privind mediul inconjurator, sanatatea si siguranta. 2. Sa ia in considerare preocuparea privind costul, confidentialitatea afacerii si protectia drepturilor de proprietate intelectuala:

a) Sa furnizeze informatii adecvate si la timp publicului si salariatilor privind impactul potential asupra mediului, sanatatii si securitatii pe care il are activitatea desfasurata de intreprindere, care ar putea consta in rapoarte despre progresul inregistrat in perfectionarea performantei de mediu; si b) Sa procedeze la informarea si consultarea in timp util cu comunitatile direct afectate de politica de mediu, sanatate si siguranta a intreprinderii si de implementarea acesteia. 3. Sa evalueze impactul previzibil asupra mediului, sanatatii si securitatii asociat proceselor, bunurilor si serviciilor intreprinderii pe durata intregului lor ciclul de viata. Sa pregateasca o evaluare a impactului de mediu corespunzatoare in cazul in care acste activitati propuse pot avea un impact semnificativ asupra mediului, sanatatii sau securitatii, si daca depind de decizia unei autoritati competente. 4. In conformitate cu acceptiunea stiintifica si tehnica a riscurilor, in caz de pericol de pagube semnificative asupra mediului inconjurator, si avand in vedere si componenta sanatati si securitatii umane, sa nu se prevaleze de o eventuala lipsa de certitudine stiintifica ca motiv de a amana masurile pentru a preveni sau atenua paguba. 5. Sa detina solutii de urgenta pentru prevenirea, atenuarea si controlarea pagubelor serioase de mediu si sanatate, rezultate in urma desfasurarii activitatii specifice, inclusiv accidente si situatii de urgenta, precum si mecanismele necesare pentru a raporta imediat autoritatilor competente. 6. Sa caute permanent sa perfectioneze performanta corporativa de mediu, incurajand, atunci cand e cazul, activitati cum ar fi: a) Adoptarea, in toate zonele intreprinderii, a tehnologiilor si procedurilor de operare proprii standardelor de mediu, din zona cea mai performanta a intreprinderii. b) Dezvoltarea si furnizarea de produse sau servicii care sa nu aiba un impact de mediu inoportun; ci care se dovedesc eficiente in ceea ce priveste consumul de energie si de resurse naturale, care pot fi reutilizate, reciclate, sau casate in siguranta. c) Promovarea unei constientizari crescande a consumatorilor privind implicatiile de mediu pe care le ocazioneaza utilizarea produselor si serviciilor intreprinderii; si d) Cercetarea metodelor de perfectionare a performantei de mediu a intreprinderii pe termen mai lung. 7. Sa furnizeze personalului o educatie si instructie adecvata in chestiuni legate de mediul inconjurator, sanatate si siguranta, inclusiv in cele privind manipularea materialelor periculoase si prevenirea accidentelor de mediu; de asemenea, sa stabileasca mai multe zone de gestionare a mediului, cum ar fi procedurile de evaluare a impactului asupra mediului, relatiile publice, si tehnologiile de mediu. 8. Sa contribuie la dezvoltarea unei politici publice eficace in chestiunea mediului inconjurator si eficienta din punct de vedere economic, de pilda, prin intermediul unor parteneriate sau a unor initiative care vor spori gradul de constientizare si protectie a chestiunii mediului.

VI. Combaterea darii si luarii de mita Intreprinderile nu trebuie, fie direct sau indirect, sa ofere, sa promita, sa dea sau sa solicite mita sau alte avantaje necuvenite pentru a obtine sau pentru a mentine contracte de afceri sau alte avantaje necorespunzatoare. De asemenea, intreprinderilor nu li se va solicita si nici nu li se va pretinde sa dea mita sau alte avantaje necuvenite. Intreprinderile se angajeaza: 1. Sa nu ofere si sa nu cedeze cererii de a plati functionarilor publici sau salariatilor partenerilor de afaceri o cota parte din plata unui contract. Sa nu foloseasca subcontracte, sa nu achizitioneze ordine sau acorduri de consultanta in scopul de a canaliza bani spre functionarii publici, salariatii partenerilor de afaceri sau spre rudele sau asociatii lor in afaceri. 2. Sa se asigure de faptul ca remunerarea agentilor este corespunzatoare si se face pentru servicii numai conform legii. Daca este relevant, sa tina si sa puna la dispozitia autoritatilor competente o lista cu agentii salariati in legatura cu tranzactiile facute cu organisme publice si intreprinderi de stat. 3. Sa sporeasca transparenta activitatii lor in lupta impotriva mitei si extorcarii. Masurile luate pot include angajamente publice impotriva darii si luarii de mita si extorcarii, precum si dezvaluirea sistemului de gestiune adoptat de companie pentru a onora aceste angajamente. Sa intretina o atitudine deschisa si dialogul cu publicul, astfel incat sa sprijine constientizarea acestuia si cooperarea in lupta impotriva mitei si extorcarii. 4. Sa sporeasca constientizarea salariatilor, precum si permeabilitatea acestora fata de politica companiei impotriva mitei si extorcarii, prin difuzarea corespunzatoare a acesteia si prin programe de instruire si proceduri disciplinare. 5. Sa adopte sisteme de control de gestiune care sa descurajeze mita si practicile corupte, si sa adopte practici de audit si de contabilitate financiara si impozitara care sa previna infiintarea de conturi secrete sau in afara registrelor sau crearea de documente care sa nu inregistreze corect si cinstit tranzactiile care fac obiectul lor. 6. Sa nu aduca contributii ilegale candidatilor la functia de functionar public, partidelor politice, sau altor organizatii politice. Sa expuna public aceste contributii si sa le comunice cadrelor superioare de conducere.

VII. Interesul consumatorilor In relatia cu consumatorii, intreprinderile trebuie sa adopte o conduita conforma cu principiile unei practici corecte de afaceri, marketing si reclama si trebuie sa ia toate masurile pentru a asigura siguranta si calitatea produselor sau serviciilor pe care le furnizeaza. Intreprinderile se angajeaza: 1. Sa se asigure de faptul ca produsele sau serviciile pe care le furnizeaza indeplinesc toate standardele convenite sau legale necesare pentru sanatatea si siguranta consumatorului, incluzand aici avertizari de sanatate, siguranta produsului si etichete informative.

2. Sa furnizeze informatii clare si corecte cu privire la continutul, utilizarea in siguranta, intretinerea, depozitarea si casarea produselor si serviciilor furnizate, suficiente pentru a permite consumatorilor sa ia decizii pertinente. 3. Sa asigure proceduri utile care sa se adreseze reclamatiilor venite din partea consumatorilor si sa contribuie la solutionarea corecta si in timp util a disputelor cu consumatorii, fara a-I impovara pe acestia cu costuri necuvenite. 4. Sa nu recurga la interventii, sa nu procedeze la omisiuni, si nici sa nu se angajeze in alte practici de natura inselatoare, falsa, frauduloasa sau incorecta. 5. Sa respecte spatiul privat al consumatorilor si sa protejeze datele personale ale acestora. 6. Sa coopereze deplin si transparent cu autoritatile publice, in prevenirea sau indepartarea amenintarilor serioase la adresa sanatatii si sigurantei publice care provin din consumul sau din utilizarea produselor lor.

VIII. Stiinta si tehnologie Intreprinderile se angajeaza: 1. Sa depuna toate eforturile pentru a se asigura de faptul ca activitatea desfasurata este compatibila cu politicile stiintei si tehnicii (S&T) si cu proiectele tarii pe teritoriul careia isi desfasoara activitatea si sa contibuie in mod corespunzator la dezvoltarea potentialului creator local. 2. Sa adopte practici care sa permita transferul si difuzarea rapida de tehnologii si know-how, tinand seama de protectia dreptului de proprietate intelectuala. 3. Cand este cazul, sa desfasoare activitati de dezvoltare a stiintei si tehnicii in tarile gazda pentru a raspunde nevoilor pietei locale, precum si sa utilizeze personal competent in S&T din tara gazda si sa incurajeze instruirea acestuia, in functie de necesitatile comerciale. 4. In chestiunea acordarii de licente pentru utilizarea dreptului la proprietate intelectuala sau in cea legata de transferul de tehnologie, sa adopte conditii rezonabile si sa actioneze intr-o maniera care sa contribuie la dezvoltarea pe termen lung a tarii gazda. 5. In masura in care este relevant pentru obiectivele comerciale, sa dezvolte contacte cu universitatile si institutiile de cercetare locale si sa participe la proiecte de cercetare impreuna cu industria sau cu asociatiile industriale locale.

IX. Competitia In limitele cadrului legal si al regulamentelui in vigoare, intreprinderile trebuie sa-si desfasoare activitatile intr-o maniera competitiva. Intreprinderile se angajeaza:

1. Sa nu convina la incheierea de acorduri necompetitive cu partenerii concurenti: a) Pentru a stabili preturile. b) Pentru a manipula licitatiile. c) Pentru a imparti pietele prin alocarea clientelei, furnizorilor, teritoriilor sau a liniilor comerciale. 2. Sa isi organizeze activitatile in acord cu toate legile concurentei in vigoare, avand in vedere aplicarea legilor concurentei in jurisdictii unde economia ar putea fi afectata negativ de o atitudine anti-competitiva din parte lor. 3. Sa coopereze cu autoritatile din aceste jurisdictii, si sa adopte reactii cat se poate de prompte si totale la solicitarile de informatii, in conformitate cu legislatia in vigoare si cu garantiile corespunzatoare. 4. Sa sustina constientizarea salariatilor in legatura cu importanta respectarii legilor si politicii de concurenta.

X. Impozitarea Este important ca intreprinderile sa contribuie la finantele publice ale tarii gazda facand platile impozitelor la timp. In mod special, intreprinderile trebuie sa respecte legislatia si regulamentele de impozitare din toate tarile in care isi desfasoara activitatea si trebuie sa depuna toate eforturile pentru a actiona in conformitate cu litera si spiritul legii. Acesta presupune masuri care sa puna la dispozitia autoritatilor competente informatia necesara pentru o stabilire corecta a impozitelor pentru operatiile efectuate si masuri care sa conformeze practica pretului de transfer la principiul pretului declarat inaintea inceperii negocierilor.

Partea a doua Procedurile de implementare ale Ghidului OECD Pentru Intreprinderi Multinationale

Decizia Consiliului OECD Iunie 2000 CONSILIUL, In conformitate cu Conventia privind Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica de la 14 decembrie 1960; In conformitate cu Declaratia OECD privind Investitiile Internationale si Intreprinderile Multinationale (Declaratia), in care guvernele tarilor aderente (tarile aderente) recomanda in comun intreprinderilor multinationale care opereaza pe sau din teritoriul acestora, sa respecte Ghidul pentru Intreprinderi Multinationale (Ghidul); Admitand ca, dat fiind ca activitatea intreprinderilor multinationale cuprinde lumea intreaga, cooperarea internationala asupra chestiunilor privitoare la Declaratie trebuie sa se extinda in toate tarile; In conformitate cu Termenii de Referinta ai Comitetului de Investitii Internationale si Intreprinderi Multinationale, in special cu privire la responsabilitatii acesteia fata de Declaratie [C(84)171(Final), reinnoit in C/M(95)21]; Considerand Raportul privind Prima Revizuire a Declaratiei din 1976 [C(79)102(Final)], Raportul privind A Doua Revizuire a Declaratiei [c/MIN(84)5(Final)], Raportul privind Revizuirea din 1991 a Declaratiei [DAFFE/IME(91)23], si Raportul privind Revizuirea din 2000 a Ghidului [C(2000)96]; In conformitate cu A Doua Revizuire a Deciziei Consiliului din iunie 1984 [C(84)90], amendata in iunie 1991 [C/MIN(91)7/ANN1]; Considerand oportuna imbunatatirea procedurilor de consultatii privind chestiuni continute in Ghid si promovarea eficacitatii Ghidului; La propunerea Comitetului de Investitii Internationale si Intreprinderi Multinationale: DECIDE: Sa anuleze A Doua Revizuire a Deciziei Consiliului din iunie 1984 [C(84)90], amendata in iunie 1991 [C/MIN(91)7/ANN1], si sa o inlocuiasca cu urmatoarea:

I.

Puncte Naturale de Contact

1. Tarile aderente vor stabili Puncte Nationale de Contact pentru asumarea activitatilor de promovare, dirijarea anchetelor si pentru dicutii cu partile implicate asupra tuturor chestiunilor acoperite de Ghid astfel incat acestea sa contribuie la rezolvarea problemelor care se pot ivi in acesta privinta, tinand cont de Ghidul procedural atasat. Comunitatea de afaceri, organizatiile salariatilor si alte parti interesate vor fi informate in legatura cu disponibilitatea acestor facilitati.

2. Punctele Nationale de Contact din diverse tari vor coopera al nevoie, pentru orice chestiune cuprinsa in Ghid si care este relevanta pentru activitatea lor. Ca procedura generala, discutiile la nivel national trebuie initiate inainte de a contacta alte Puncte Nationale de Contact. 3. Punctele Nationale de Contact vor avea intruniri anuale pentru a-si impartasi experiente si pentru a face comunicarile necesare Comitetului de Investitii Nationale si Intreprinderi Multinationale.

II. Comitetul de Investitii Internationale si Intreprinderi Multinationale 1. Comitetul de Investitii Internationale si Intreprinderi Multinationale (CIME sau Comitetul) vor avea un schimb de pareri periodic sau la cererea unei tari aderente, asupra chestiunilor cuprinse in Ghid si a experientei castigate in aplicarea acestora. 2. Comitetul va invita periodic Comitetul Consultativ de Afaceri si Industrie la sediul OECD (BIAC), precum si Comitetul Consultativ Sindical la OECD (TUAC) (organele consultative), ca de altfel si alte organizatii non-guvernamentale, pentru a-si exprima opiniile asupra chestiunilor cuprinse in Ghid. Suplimentar, se pot organiza schimburi de pareri cu organele consultative, la cererea lor, asupra acestor chestiuni. 3. Comitetul poate decide sa organizeze schimburi de opinii asupra chestiunilor cuprinse in Ghid si cu reprezentantii tarilor neaderente. 4. Comitetul va fi responsabil pentru clarificari aduse chestiunilor cuprinse in Ghid. Clarificarile se vor face la cerere. La cerere, o intreprindere va beneficia de ocazia de a-si exprima propria opinie, atat oral, cat si in scris, asupra chestiunilor de interes din Ghid. Comitetul nu este abilitat sa traga concluzii asupra conduitei intreprinderilor individuale. 5. Comitetul va organiza schimburi de vederi asupra activitatii Punctelor Nationale de Contact, cu scopul de a imbunatatii eficacitatea Ghidului. 6. In indeplinirea responsabilitatilor sale pentru optima functionare a Ghidului, Comitetul va lua in considerare Ghidul de Procedura atasat. 7. Comitetul va comunica periodic Consiliului referitor la chestiunile cuprinse in Ghid. In rapoartele sale, Coomitetul va tine seama de rapoartele primite din partea Punctelor Nationale de Contact, de opiniile exprimate de organele consultative, precum si de pozitia altor organizatii non-guvernamentale si a tarilor neaderente.

III. Revizuirea Deciziei Aceasta Decizie va fi revizuita periodic. Comitetul va face propuneri in acest scop.

Ghid de procedura I. Punctele Nationale de Contact Rolul Punctelor Nationale de Contact (NCP) este acela de a potenta eficacitatea Ghidului. NPCurile vor actiona in conformitate cu criteriile esentiale de vizibilitate, transparenta, si responsabilitate pentru a promova obiectivul de echivalenta functionala. A. Aranjamente institutionale In conformitate cu obiectivul echivalentei functionale, tarile aderente dispun de flexibilitate in organizarea NPC-urilor, cautand sprijinul activ al partenerilor sociali, inclusiv al comunitatii de afaceri, organizatiilor de salariati, si ale altor parti interesate, inclusiv al organizatiilor nonguvernamentale. In consecinta, Punctul National de Contact: 1. Poate fi un functionar guvernamental superior sau un oficiu guvernamental condus de un functionar superior. In mod alternativ, Punctul National de Contact poate fi structurat ca un organ de cooperare, inclusiv reprezentanti ai agentiilor guvernamentale. De asemenea, el se mai poate constitui ca reprezentanti comunitatii de afaceri, ai organizatiilor salariatilor si ai altor parti interesate. 2. Va desfasura si va mentine relatii cu reprezentantii comunitatii de afaceri, ai organizatiilor de salariati si ai altor parti interesate care sunt capabile sa contribuie la functionarea eficienta a Ghidului. B. Informarea si promovarea Punctele Nationale de Contact vor proceda la urmatoarele: 1. Vor populariza Ghidul si il vor face disponibil prin mijloacele corespunzatoare, inclusiv prin informatii on-line si in limbile nationale. Investitorii potentiali (interni si externi) trebuie sa fie informati in mod corespunzator despre recomandarile Ghidului. 2. Vor indemna la constientizarea recomandarilor Ghidului, inclusiv prin cooperare cu comunitatea de afaceri, organizatiile de salariati, alte organizatii non-guvernamentale, precum si publicul interesat. 3. Vor raspunde la intrebarile cu privire la Ghid venite din partea: a) Alte Puncte Nationale de Contact. b) Comunitatea de afaceri, organizatiile de salariati, alte organizatii non-guvernamentale si public; si c) Guvernele statelor neaderente. C. Implementarea in circumstante speciale

NCP-ul va contribui la solutionarea chestiunilor care emerg in procesul de implementare al Ghidului in circumstante speciale. NCP-ul va organiza un forum de discutii si va oferi asistenta comunitatii de afaceri, organizatiilor de salariati si altor parti interesate pentru a se confrunta cu chestiunea in cauza, intr-un mod eficient, in timp util si in acord cu legea in vigoare. In acordarea de asistenta, NCP-ul se angajaza: 1. Sa efectueze o evaluare initiala pentru a stabili daca chestiunea in cauza merita o evaluare suplimentara, si sa raspunda partii sau partilor care o ridica. 2. In cazul in care chestiunile ridicate merita o examinare detaliata, sa ajute partile implicate sa solutioneze aceste chestiuni. In acest scop, NCP-ul se va consulta cu aceste parti si, atunci cand este cazul: a) Sa solicite recomandari de la autoritatile competente, si/sau de la reprezentantii comunitatii de afaceri, organizatiile de salariati, de la alte organizatii non-guvernamentale, precum si de la expertii in domeniu. b) Sa consulte Punctul National de Contact din cealalta tara, sau tari, interesate. c) Sa solicite medierea din partea CIME in cazul in care are indoieli cu privire la interpretarea Ghidului in circumstante speciale. d) Sa ofere, si, cu cu acordul partilor implicate, sa inlesneasca accesul la metode de consens, cum sunt concilierea sau medierea, in confruntarea cu chestiunea in cauza. 3. Daca partile implicate nu ajung la un acord in chestiunea ridicata, sa emita o declaratie, si sa faca recomandarile corespunzatoare, privind implementarea Ghidului. 4. a) Cu scopul de a inlesni solutionarea problemei, sa ia masurile care se impun pentru a proteja afacerile confidentiale si alte informatii. Desi procedurile stipulate in cadrul paragrafului 2 au fost initiate, se va mentine confidentialitatea lucrarilor. La incheierea procedurilor, in cazul in care partile implicate nu au ajuns la un acord, sunt libere sa poarte discutii si sa comunice despre chestiunile nerezolvate. Totusi, informatiile si opiniile emise in timpul lucrarilor de alta parte implicata vor ramane confidentiale, si nu vor fi dezvaluite decat daca acea parte isi da acordul. b) Sa dea publicitatii rezultatele consultarilor cu partile implicate, doar daca pastrarea confidentialitatii nu este in interesul unei mai eficiente implementari a Ghidului. 5. Daca apar probleme in tarile neaderente, sa faca ceea ce se impune pentru a le intelege, si sa apeleze la aceste proceduri atunci cand ele se dovedesc relevante si practicabile. D. Raportarea 1. Fiecare Punct National de Contactva intocmi un raport annual pe care il va inainte Comitetului. 2. Rapoartele trebuie sa contina informatii privind natura si rezultatele activitatii Punctului National de Contact, inclusiv implementarea activitatilor in circumstante speciale.

II. Comitetul de Investitii Internationale si Intreprinderi Multinationale 1. Comitetul se va elibera de responsabilitati in mod eficient si oportun. 2. Comitetul va lua in considerare cererile prin care se solicita asistenta, venite din parte NPCurilor, inclusiv in cazul in care se indoieste de interpretarea pe care o da Ghidul in legatura cu circumstanta speciala. 3. Comitetul se angajeaza: a) Sa ia in considerare rapoartele din partea NPC-urilor. b) Sa ia in considerare documentele fundamentate trimise spre supunere de catre tarile aderente sau a organelor consultative, cu privire la modul in care NPC-urile isi fac datoria in abordarea spre solutionare a circumstantelor specifice. c) Sa aiba in vedere emiterea de clarificari atunci cand un stat aderent sau un organ consultativ trimite spre supunere documente fundamentate, cu privire la corectitudinea interpretarii recomandarilor Ghidului pe care un NCP a facut-o in cazul unei circumstante speciale. d) Sa faca recomandarile necesare pentru a imbunatati functionarea NPC-urilor si pentru implementarea eficienta a Ghidului. 4. Comitetul poate sa solicite si sa aiba in vedere recomandari din partea expertilor cu privire la orice fel de chestiuni legate de Ghid. In acest scop, Comitetul va decide procedurile adecvate.

Partea a treia Comentarii

Nota Secretariatului: Aceste comentarii au fost pregatite de catre Comitetul de Investitii Internationale si Intreprinderi Multinationale pentru a oferi informatii si explicatii in legatura cu textul Ghidului, si al Deciziei Consiliului privind Implementarea. Ele nu fac parte din Declaratia privind Investitiile Internationale si Intreprinderile Multinationale, si nici din Decizia Consiliului privind Ghidul pentru Intreprinderi Multinationale.

Comentarii privind Ghidul OECD pentru Intreprinderi Multinationale Comentarii privind Policicile generale 1. Capitolul de Politici Generale din cadrul Ghidului este primul care contine recomandari speciale pentru intreprinderi. El este important in stabilirea principiilor fundamentale comune pentru recomandarile specifice din capitolele urmatoare. 2. Respectarea legii interne este prima obligatie in afaceri. Ghidul nu se doreste a se constitui intrun substitut al legislatiei si regulamentelor in vigoare, si nu reprezinta o incercare de a le eluda. El reprezinta un set suplimentar de standarde si conduite cu caracter nelegislativ, care privesc in mod special activitatea internationala desfasurata de aceste intreprinderi. Desi Ghidul se afla dincolo de lege in multe cazuri, el nu intentioneaza si nu trebuie sa plaseze o intreprindere in situatia in care sa se confrunte cu cerinte conflictive. 3. Intreprinderile sunt incurajate sa coopereze cu guvernul pentru dezvoltarea si implementarea politicilor si legislatiei. Luarea in considerare a pozitiei altor actionari din societate, inclusiv a comunitatii locale si a intereselor de afaceri, este o componenta care poate imbogati acest proces. Se stie, de asemenea, faptul ca guvernele trebuie sa fie transparente in dialogul cu intreprinderile, si sa poarte consultari cu mediul de afaceri in legatura cu aceste chestiuni. Intreprinderile trebuie privite ca parteneri ai guvernului in dezvoltarea si aplicarea abordarilor voluntare si normative (intre care Ghidul reprezinta un element) in confruntarea cu politicile care ii afecteaza. 4. Nu trebuie sa existe nici o contradictie intre activitatea intreprinderile multinationale (MNE-uri) si dezvoltarea durabila, iar Ghidul este conceput sa sprijine elementele complementare in aceasta privinta. Legaturile dintre aspectele economice, sociale si de mediu reprezinta, intradevar, cheia pentru promovarea dezvoltarii durabile.4 In aceeasi ordine de idei, promovarea si sprijinirea drepturilor omului este, in primul rand, responsabilitatea guvernului, atunci cand intalnirea dintre conduita corporativa, drepturile omului si intreprinderile joaca intr-adevar un rol importanta, si astfel MNE-urile sunt incurajate sa respecte drepturile omului, nu doar in relatia cu salariatii, dar si fata de ceilalti care sunt afectati de activitatile acestora, intr-o maniera conforma cu obligatiile si angajamentele internationale asumate de guvern. Declaratia Univerala a Drepturilor Omului si alte obligatii privind drepturile omului ale guvernului sunt extrem de relevante in aceasta privinta. 5. De asemenea, Ghidul recunoste si incurajeaza contributia pe care MNE-urile o pot aduce la edificarea potentialului local prin intermediul activitatii lor in cadrul comunitatilor locale. In mod similar, recomandarea privind formarea capitalului uman este o recunoastere explicita si prevazatoare a contributiei la dezvoltarea indivizilor pe care MNE-urile o pot aduce salariatilor sai, si consta nu numai in practici de angajare, dar si de specializare si alte tipuri de instruire a salariatilor. Formarea capitalului uman implica si notiunea de nediscriminare in practica de angajare si de promovare, instruire continua si alte specializari la locul de munca. 6. Guvernele recomanda intreprinderilor sa evite, in general, eforturile de a garanteze scutiri care nu au fost studiate in cadrul statutar sau normativ cu privire la stimulentele de mediu, sanatate, siguranta, munca, impozitare si financiare si altele, fara a incalca dreptul intreprinderii de a face schimbari in cadrul statutar sau normative. Cuvintele sau acceptare atrag atentia, de asemenea, asupra rolului statului in acordarea acestor scutiri. Desi acest tip de prevedere este, in mod traditional, apanajul guvernelor, este foarte relevant si in cazul MNE-urilor. Totusi, ste

important de remarcat faptul ca exista situatii in care exceptiile particulare de la lege sau politica generala pot ramane conforme cu legislatia, din motive legitime de politica publica. Capitolele despre politica de mediu inconjurator si concurenta in afaceri ilustreaza acest lucru. 7. Paragraful dedicat rolului MNE-urilor in conducerea corporativa imprima un impuls mai puternic Principiilor OECD de Conducere Corporativa recent adoptate. Desi responsabilitatea pentru imbunatatirea cadrului normativ legal si institutional revine in primul rand guvernului, intreprinderile sunt si ele interesate de o buna conducere. 8. O retea crescanda de instrumente si actiuni non-guvernamentale auto-normative se adreseaza aspectelor de conduita corporativa si relatiilor dintre mediul de afaceri si societate. Intreprinderile recunosc ca activitatea lor are, adesea, implicatii sociale si de mediu inconjurator. Institutia practicilor auto-normative si a sistemelor de gestiune prin intreprinderi sensibile la aceste deziderate si prin aceasta, contribuind la dezvoltarea durabila este o ilustare a acestui lucru. Pe de alta parte, dezvoltarea unor astfel de practici poate promova relatii constructive intre intreprinderi si societatile in care acestea opereaza. 9. O consecinta a practicilor auto-normative eficiente este faptul ca intreprinderile trebuie sa promoveze constientizarea salariatilor in legatura cu politica companiei. De asemenea, se recomanda garantii de protectie pentru activitatile de informare de buna credinta, inclusiv portectia salariatilor care, in absenta unor mijloace de reparatie sau in fata unui risc de actiune negativa a salariatilor, raporteaza autoritatilor publice practici care contravin legii. Desi extrem de relevanta pentru initiativa impotriva darii si luarii de mita si a celei de mediu, o astfel de protectie este relevata si in cazul altor recomandari coprinse in Ghid. 10. Incurajarea, acolo unde este posibil, a principiilor compatibile de responsabilitate corporativa in randul partenerilor de afaceri serveste la alaturarea unei reconfirmari a standardelor si principiilor materializare in Ghid si recunoasterea importantei lor pentru furnizori, contractanti, subcontractanti, persoane autorizati si alte entitati cu care MNE-urile colaboreaza. Este cunoscut faptul ca exista limite de ordin practice in capacitatea intreprinderilor de a influenta conduita de afaceri a partenerilor lor. Dimensiunea acestor limite depinde de caracteristicile de sector, afacere si productie, cum ar fi numarul de furnizori sau al partenerilor de afaceri, structura si complexitatea lantului de furnizori si pozitia pe piata a intreprinderii fata de furnizorii sau partenerii de afaceri pe care ii are. Influenta pe care intreprinderile o pot avea asupra furnizorilor si partenerilor de afceri este in mod normal limitata la categoria de produse si servicii, si nu la intreaga gama de activitati ale furnizorilor sau partenerilor de afaceri. Astfel, anvergura influentei partenerilor si furnizorilor poate fi mai mare sau mai mica, dupa caz. Relatiile de afaceri stabilite sau directe reprezinta obiectul major al acestei recomandari, si nu contractile sau tranzactiile individuale sau ad hoc, bazate exclusiv pe operatiile de piata deschisa sau pe relatiile cu clientii. In cazurile in care nu este posibila influenta directa asupra partenerilor de afaceri, obiectivul poate fi atins prin difuzarea declaratiei de politica generala a intreprinderii sau a membrilor din federatia de afaceri care isi incurajeaza partenerii de afaceri sa aplice principii de conduita corporativa compatibile cu Ghidul. 11. In cele din urma, este important sa observam faptul ca auto-normativitatea si alte initiative similare, incluzand aici Ghidul, nu trebuie sa restrictioneze competitia in mod ilegal, si nici nu trebuie luate ca substitut pentru lege si regulament de catre guverne. Este vadit ca MNE-urile trebuie sa evite potentialele efectele distorsionante de comert si investitie a practicii codurilor si auto-normativelor.

Comentarii privind politica de dezvaluire de informatii 12. Scopul acestui capitol este acela de a incuraja o intelegere mai buna a operatiilor efectuate de intreprinderile multinationale. Informatia clara si completa despre intreprinderi este de mare importanta pentru o mare varietate de utilizatori, de la actionari si comunitatea financiara, pana la alti constituenti ca salariatii, comunitatile locale, grupurile de interes, guverne, si societatea in intregul ei. Pentru a imbunatati capacitatea publicului de a intelegere ce este o intreprindere si cum interactioneaza ele cu societatea si mediul, intreprinderile trebuie sa fie transparente in activitatile lor si sa raspunda cererilor de informatii din ce in ce mai sofisticate ale publicului. Informatia care iese in evidenta in acest capitol poate fi o adaugire la obligatia intreprinderilor de a informa in legatura cu operatiile efectuate, solicitata prin lege in tarile in care au activitate. 13. Acest capitol se adreseaza acestei obligatii de a informa in legatura cu doua chestiuni. Recomandarile referitoare la primul set de informari sunt identice cu chestiunile similare expuse in Principiile OECD de Guvernare Corporativa. Acestea indeamna la obligatia de a da in timp util publicitatii informatii corecte despre corporatie, inclusiv privind situatia financiara, performanta, actionarii, si conducerea companiei. De asemenea, companiile trebuie sa revele informatii suficiente privind remuneratia consiliului de conducere si a directorilor cheie (individual sau impreuna), pentru ca investitorii sa poata evalua costurile si beneficiile planurilor de remuneratie si contributia schemelor de stimulare, cum ar fi de pilda optiunea pentru schemele de stoc. Principiile contin adnotari care ofera cadre orientative privind revelarea necesara de informatii, iar recomandarile din Ghid trebuie interpretate in relatie cu aceste adnotari. Ele sunt centrate asupra companiilor vandute public. In masura in care ele sunt condiderate aplicabile, ele trebuie sa se constituie intr-un instrument util pentru imbunatatirea conducerea de corporatie in cazul intreprinderilor care nu sunt vandute; de pilda, intreprinderile private si cele de stat. 14. Ghidul incurajeaza revelarea informatiilor despre practicile de comunicare in zone unde apar noi standarde de informare, ca de pilda informarea privind chestiuni sociale, de mediu, si risc. Multe intreprinderi nu se limiteaza la temele de performanta financiara si dau publicitatii informatii despre o serie mai larga de teme, considerand revelarea de astfel de informatii ca o metoda prin care pot demonstra un angajament fata de practici acceptate social. In unele cazuri, acest al doilea tip de revelare de informatii sau, cu alte cuvinte, de comunicare cu publicul si cu alte parti direct afectate de activitatea firmei se poate referi la entitati care merg dincolo de limitele acoperite in registrele financiare ale intreprinderilor. De pilda, se pot acoperi si informatii despre activitatile subcontractantilor si ale furnizorilor sau a partenerilor din societatile comerciale mixte. 15. Multe intreprinderi au adoptat masuri menite sa le ajute in intentia de a se conforma legilor si standardelor conduitei in afaceri, si de a imbunatatitransparenta activitatii lor. Un numar in crestere de firme au emis din proprie initiativa coduri de conduita corporative, expresii ale angajamentelor lor fata de valorile etice in aspecte ca cele de mediu inconjutrator, standarde de munca si protectie a consumatorilor. Se dezvolta sisteme specializate de gestiune cu scopul de a le ajuta sa respecte aceste angajamente ele includ sisteme de informare, proceduri de operare si standarde de instructie. Intreprinderile cooperaza cu ONG-urile si organizatiile interguvernamentale pentru a dezvolta standarde de informare care sa perfectioneze capacitatea intreprinderilor de a informa despre felul in care activitatea lor influenteaza procesul de dezvoltarea durabila.

16. Principiile OECD de Guvernare Corporativa sustin dezvoltarea de standarde de revelare de informatii despre contabilitate, aspecte financiare si nefinanciare, de inalta calitate si recunoscute international, care pot servi la imbunatatirea compatibilitatii informatiei intre state. Expertiza de audit financiar dirijata de catre experti independenti furnizeaza asigurari exterioare si obiective despre felul in care rapoartele financiare au fost pregatite si prezentate. Transparenta si eficacitatea revelarii de informatii nefinanciare poate fi imbunatatita prin verificari independente. Tehnici de verificare independenta a revelarii informatiilor nefinanciare sunt in curs de aparitie. 17. Intreprinderile sunt incurajate sa ofere accesul imediat la informatiile publicate si sa ia in considerare utilizarea de informatii pentru a indeplini acest obiectiv. Informatia accesibila utilizatorilor de pe pietele interne trebuie pusa la dispozitia tuturor utilizatorilor interesati. Intreprinderile trebuie sa ia masuri speciale pentru a pune aceste informatii la dispozitia comunitatilor care nu au acces la mass-media tiparita (de exemplu, comunitati mai sarace, direct afectate de activitatea intreprinderii). 18. Solicitarile de revelare a informatiilor nu trebuie sa impovareze intreprinderile financiare si administrative. De asemenea, intreprinderile nu trebuie sa dezvaluie informatii care sa puna in pericol pozitia pe scena competitiei, cu exceptia cazului in care aceste informatii sunt esentiale pentru decizia de investitii si pentru a evita inducerea in eroare a investitorilor. Comentarii privind forta de munca si relatiile de munca 19. Acest capitol contine in deschidere o referinta la legislatia si regulamentele in vigoare, exprimare prin care se admite faptul ca intreprinderile multinationale, desi opereaza in cadrul jurisdictiei diverselor tari in parte, pot fi expuse si si nivelelor nationale, sub-nationale, si supra-nationale de regulamente forta de munca si relatiile de munca. Termenii relatiile de munca predominante si practici de angajare sunt suficienti de permisivi pentru a inlesni o multitudine de interpretari in lumina diferitelor contexte nationale de exemplu, diverse optiuni de negociere oferite salariatilor prin legislatia si regulamentele nationale. 20. Organizatia Internationala a Muncii (ILO) este organismul competent pentru a stabili standardele internationale de munca, si de a promova drepturile fundamentale la locul de munca asa cum acestea au fost stabilite prin Declaratia privind Principiile si Drepturile Fundamentale la Locul de Munca din 1998. Ghidul, ca instrument cu regim neobligativ, joaca un rol in promovarea respectarii acestor standarde si principii in randul intreprinderilor multinationale. Prevederile din acest capitol al Ghidului se fac ecoul prevederilor relevante din Declaratia de la 1998, ca si a Declaratiei Tripartite a ILO a Principiilor privind Intreprinderile Multinationale si Politica Social din 1977. Declaratia Tripartita stabileste principiile domeniile fortei de munca, a specializarii, a conditiilor de munca, si a relatiilor de munca, in timp ce Ghidul OECD acopera toate aspectele majore a conduitei corporative. Ghidul OECD si Declaratia Tripartita ILO face referire la conduita care se pretinde din partea intreprinderilor, se doreste sa mearga in paralel si sa nu intre in contradictie. Declaratia Tripartita ILO poate fi utila pentru a intelege Ghidul in masura in care este mai elaborata. Cu toate acestea, responsabilitatile pentru procedurile care decurg din Declaratia Tripartita si Ghid sunt separate din punct de vedere institutional. 21. Primul paragraf al acestui capitol este conceput pentru a reverbera toate cele patru principii si drepturi fundamentale la locul de munca care sunt prevazute in Declaratia ILO din 1998, si anume libertatea de asociere si dreptul la negocieri colective, abolirea totala a exploatarii copiilor prin munca, eliminarea tuturor formelor de munca fortata sau impusa, si de

nediscriminare in angajare si ocupatie. Aceste principii si drepturi au fost dezvoltate sub forma de drepturi si obligatii specifice in Conventiile ILO recunoscute ca fiind fundamentale. 22. Capitolul recomanda ca intreprinderile multinationale sa contribuie la abolirea eficienta a exploatarii copilului prin munca in sensul prevederii din Declaratia ILO din 1998 si Conventia ILO 182 privind formele cele mai rele de exploatare a copilului prin munca. Instrumentele ILO stabile privind aceasta chestiune sunt Conventia 138 si Recomandarea 146 (ambele adoptate in 1973) privind varsta minima de angajare. Prin aceste practici de gestiune a muncii, crearea de slujbe de buna calitate si bine platite si si contributia lor la cresterea economica, intreprinderile multinationale pot juca un rol pozitiv in rezolvarea cauzelor profunde, de radacina ale saraciei in general si ale exploatrii copilului prin munca in particular. Este important sa se recunoasca si sa se incurajeze rolul intreprinderilor multinationale in gasirea de solutii viabile in aceasta chestiune. Cresterea standardelor de educatie in cazul copiilor din tarile gazda trebuie in mod special mentionata. 23. Capitolul mai recomanda ca intreprinderile sa contribuie la eliminarea tuturor formelor de munca fortata, un alt principiu derivat din Declaratia ILO din 1998. Referinta la acest drept de munca esential se bazeaza pe Conventia ILO 29 din 1930 si 105 din 1957. C.29 solicita ca guvernele sa suprime utilizarea muncii fortate sau impuse in toate formele sale in cel mai scurt timp, in timp ce C. 105 le solicita sa suprime si sa nu faca uz de orice forma de munca fortata sau impusa avand in vedere un numar de obiective (de exemplu, ca mijloc de coercitie politica sau de disciplina in munca), si sa ia masuri eficiente pentru a garanta abolirea ei completa si imediata. In acelasi timp, se stie ca ILO este organismul competent pentru a aborda chestiunea dificila a muncii in detentie, in special in cazul in care se ajunge la angajarea detinutilor (sau lasarea lor la dispozitia) de catre indivizi particulari, companii sau asociatii. 24. Principiul nediscriminarii cu privire la angajare si ocupatie se refera la termini si condictii precum angajarea, disponibilizarea, plata, promovarea, specializare si pensionarea. Lista motivelor de discriminare nepermise, extrasa din Conventia ILO 111 din 1958, considera ca orice diferentiere, excludere sau preferinta fundata pe aceste criterii reprezinta o violare a Conventiei. In acelasi timp, textul specifica faptul ca lista nu este exhaustiva. In conformitate cu prevederile din paragraful 1d), intreprinderile trebuie sa promoveze egalitatea de sanse pentru barbate si femei, accentuandu-se criterii egale de selectie, remunerare si promovare, precum si aplicarea echitabila a acestor criterii si prevenirea discriminarilor sau disponibilizarilor pe motive privind casatoria, graviditatea sau calitatea de parinte. 25. Referirea la forme consultative de participare a salariatilor din paragraful 2 al Ghidului este extras din Recomandarea ILO 94 din 1952 privind Consultarea si Cooperarea dintre Patronat si Salariati la Nivelul Intreprinderii. Este in accord cu o prevedere inclusa in Declaratia Tripartita ILO din 1977 a Principiilor privind Intreprinderile Multinationale si Politica Sociala. Asemenea aranjamente consultative nu trebuie inlocuite cu dreptul patronatelor de a negocia conditiile de munca. Recomandarea privind aranjamentele consultative vizand aranjamentele de munca este, de asemenea, cuprinsa in paragraful 8. 26. In paragraful 3 al acestui capitol informatiile puse la dispozitie salariatilor de catre companii ofera o imagine adevarata si corecta a realitatii. Se face referire la urmatoarele aspecte: structura intreprinderii, situatia ei economica si financiara si proiectele de viitor, tendintele in chestiunea locurilor de munca, si schimbarile semnificative in activitate, avand in vedere premisa legitima de confidentialitate in afaceri. Consideratii privind confidentialitatea in afaceri

poate face ca anumite informatii sa nu poata fi facute publice, sau sa necesite garantii pentru a fi date publicitatii. 27. In paragraful 4, standardele privind locurile de munca si relatiile de munca sunt concepute incluzand compensari si aranjamentele privind timpul de lucru. Prin referirea la sanatatea si siguranta tipului de ocupatie se subintelege faptul ca MNE-urile trebuie sa urmeze standardele normative si normele de munca predominante pentru a atenua riscul accidentelor si lezarilor sanatatii care rezulta, sunte lagate de, sau apar in timpul angajarii. Acest lucru incurajeaza intreprinderile sa lucreze pentru a-si ridica nivelul de performanta cu privire la sanatatea si siguranta la locul de munca in toate sferele de activitate, chiar si acolo unde aceasta conditie nu este solicitata in mod formal de regulamentele tarii pe teritoriul careia activeaza. De asemenea, acest lucru incurajeaza intreprinderile sa respecte dorinta salariatilor de a se indeparta dintr-un context de lucru atunci cand sunt motive serioase de a crede ca reprezinta un risc iminent si important la adresa sanatatii sau sigurantei. Reflectand importanta si aspectele complemetare pe care le aduce pe langa recomandarile similare, preocuparile legate de sanatate si siguranta au ecouri si in alte sectiuni ale Ghidului, cu precadere in capitolele despre Interesul consumatorului si Mediul inconjurator. 28. Recomandarile din paragraful 5 incurajeaza MNE-urile sa recruteze forta de munca adecvata locala, inclusive personal pentrucadrele de gestiune, si sa le puna la dispozitie stagii de specializare. Precizarile facute in acest paragraf privind nivelele de pregatire si specializare completeaza textul din paragraful 4 din capitolui despre Politici generale, mai precis, despre incurajarea formarii de capital uman. Referirea la personalul local vine in completarea textului care incurajeaza edificarea potentialului local din paragraful 3 din capitolul despre Politici generale. 29. Pargraful 6 recomanda intreprinderilor sa aduca la cunostinta reprezentantilor patronatelor si autoritatilor guvernamentale competente, schimbarile de activitate care ar putea avea efecte majore in conditia financiara a patronilor, in special inchiderea entitatii ceea ce atrage dupa sine disponibilizari colective. Dupa cum se mentioneaza in text, scopul acestei prevederi este acela de a permite cooperarea in atenuarea efectelor schimbarii. Acesta este un principiu important reflectat pe larg de legislatia si practica care reglementeaza relatiile de munca in tarile adrente, desi abordarile menite sa asigure cooperarea nu sunt identice in toate tarile aderente. Pargraful noteaza, de asemenea, ca ar fi potrivit ca, in lumina circumstantelor specifice, conducerea sa fie capabila de a aduce la cunostinta acest lucru inainte de adoptarea unei decizii finale. Intr-adevar, notificarea premergatoare luarii deciziei finale este o caracteristica a legislatiei si regulamentelor relatiilor de munca in unele dintre tarile aderente. Totusi, acesta nu este singurul mijloc de a asigura cooperarea pentru atenuarea efectelor acestor decizii, iar legislatia si regulamentele tarilor aderente prevad si alte mijloace, cum ar fi operioade definite pe durata carora sa se tina consultatii inainte de implementarea unei decizii. Comentarii privind mediul inconjurator 30. Textul din capitolul despre Mediu reflecta in mod larg principiile si obiectivele continute in Declaratia de la Rio despre Mediu si Dezvoltare, din Agenda 21 (din cadrul Declaratiei de la Rio). Se ia de asemenea in considerare Conventia privind Accesul la Informatii, Participarea Publica in Luarea Deciziilor, si Acces la Justitie in Chestiuni de Mediu (Aarhus) si reflecta standardele continute in instrumente ca Standardul ISO privind Sistemele de Gestiune a Mediului.

31. Gestiunea sanatoasa a mediului constituie o parte importanta din dezvoltarea durabila, si este vazuta din ce in ce mai mult ca o responsabilitate de afaceri, dar si ca o oportunitate de afaceri, Intreprinderile multinationale au un rol de jucat in ambele privinte. Condurerea acestor intreprinderi trebuie sa acorde atentia cuvenita chestiunilor de mediu in cadrul propriilor lor strategii de afaceri. Perfectionarea gestiunii chestiunii mediului inconjurator necesita angajamentul intr-o abordare sistematica si imbunatatire continua a sistemului. Un sistem de gestiune a chestiunii mediului ofera cadrul intern necesar pentru controlul impactului intreprinderii asupra mediului si pentru a integra chestiuni de ordin ecologic in activitatea de afaceri. Un astfel de sistem poate ajuta pentru a da asigurari actionarilor, salariatilor si comunitatii ca intreprinderea este activa in demersul de protectie a mediului de impactul avut de activitatea exercitata. 32. Pe langa imbunatatirea gestiunii chestiunii mediului, instituirea unui sistem de gestiune a chestiunii mediului poate sa ofere companiei beneficii economice prin costuri reduse de operare si asigurare, o conservare mai buna a energiei si a resurselor, sarcini mai mici cu privire la obligatii si responsabilitati, un mai bun acces la capital, clienti mai multumiti, si relatii publice si de comunitate mai bune. 33. In contextual acestui Ghid, o gestiune sanatoasa a chestiunii de mediu trebuie interpretata in sensul cel mai larg posibil, intelegand prin aceasta activitati menite sa controleze impactul atat direct cat si indirect asupra mediului pe care activitatea intreprinderii il exercita pe termen lung, incluzand aici atat controlul poluarii cat si elemente de gestiune a resurselor. 34. In cele mai multe dintre intreprinderi este nevoie de instituirea unui sistem de control intern pentru a administra activitatea companiei. Partea privitoare la mediu poate include obiectivul imbunatatirii performantei si monitorizarea regulata a progresului inspre atingerea obiectivului. 35. Informatiile despre activitatea intreprinderilor si despre impactul acestora asupra mediului este un vehicul important in consolidarea increderii in randul publicului. Acest vehicul este cel mai eficient atunci cand informatia este furnizata intr-o forma transparenta, si atunci cand incurajeaza consultarea activa a actionarilor, precum salariatii, clientii, furnizorii, contractantii, comunitatile locale si cu publicul larg, in scopul de a promova un climat de incredere si intelegere trainica asupra chestiunilor ecologice de interes reciproc. 36. Activitatea de afaceri normala poate implica evaluarea inprealabil a potentialului impactului ecologic asociat activitatii intreprinderii. Adesea, intreprinderile intocmesc rapoarte privind evaluarea impactului asupra mediului, chiar daca acestea nu sunt cerute prin lege. Evaluarile de mediu facute de intreprinderi pot contine o perspectiva larga si prevazatoare asupra potentialului de impact, examinand masurile alternative si de atenuare pentru a evita sau pentru a redresa un impact nociv. Ghidul recunoaste si faptul ca intreprinderile multinationale au anumite raspunderi privind chestiunea ciclului de viata al produsului. 37. Cateva instrumente deja adoptate de tarile aderente, si anume Principiul 15 din Declaratia de la Rio asupra Mediului si Dezvoltarii enunta o abordare precauta. Nici unul dintre aceste instrumente nu se adreseaza explicit intreprinderilor, desi contributia intreprinderilor se subintelege implicit in toate acestea. 38. Premisa de baza a Ghidului este aceea ca intreprinderile trebuie sa ationeze cat mai rapid posibil, intr-o maniera activa, pentru a evita vatamarile serioase si ireversibile ale mediului care ar putea rezulta in urma activitatii lor. Totusi, faptul ca ghidul este adresat intreprinderilor

inseamna ca nici un instrument existent nu este complet adecvat pentru a formula aceasta recomandare. Asadar, Ghidul se revendica din documentele existente, desi nu reflecta complet pe nici unul dintre acestea. 39. Ghidul nu trebuie utilizat pentru a reinterpreta nici unul dintre documentele deja existente si nici pentru a crea noi angajamente din parte guvernelor; el este conceput spre a face recomandari despre cum trebuie implementata o abordare precauta a chestiunii in cauza la nivelul intreprinderilor. Data fiind etapa inca de inceput a acestui proces, se accepta faptul ca este nevoie de flexibilitate in aplicare, cu sprijin in contextul specific in care se defasoara. Se accepta, de asemenea, si faptul ca guvernul sa determine cadrul de baza in acest domeniu, si sa fie responsabil de purtarea unor consultari continue cu actionarii in maniera cea mai potrivita. 40. Ghidul incurajeaza intreprinderile sa lucreze pentru a-si ridica nivelul de performanta in gestiunea chestiunii de mediu in toate domeniile de activitate, chiar si atunci cand acest lucru nu este solicitat in mod formal in practicile existente in tarile in care activeaza. 41. De pilda, intreprinderile multinationale au deseori acces la tehnologii sau la proceduri de operare care ar putea, in cazul in care ar fi aplicate, sa ajute la imbunatatirea performantei generale fata de mediu. Intreprinderile multinationale sunt in mod frecvent private ca lideri in domeniile lor de activitate, si deci, potentialul de efect demonstrativ asupra altor intreprinderi nu trebuie trecut cu vederea. Posibilitatea de a da asigurari asupra faptului ca mediului inconjurator din tarile in care opereaza intreprinderi multinationale beneficiaza si de tehnologii disponibile este o maniera importanta de a castiga sprijin pentru activitati investitionale internatioanle in sens mai larg. 42. Intreprinderile au un rol important de jucat in instruirea si educarea propriilor salariati in ceea ce priveste mediul inconjurator. Ele sunt incurajate sa-si responsabilizeze salariatii la o scara cat mai mare, in special in domeniile legate de sanatatea si siguranta individului. Comentarii despre combaterea darii si luarii de mita 43. Darea si luarea de mita si coruptia nu numai ca afecteaza institutiile democratice si conducerea corporatiilor, ci si impiedica eforturile de a reduce saracia. In special, devierea fondurilor prin practici corupte submineaza incercarilor cetatenilor de a atinge un nivel mai inalt de bunastare economica, sociala si ecologica. Intreprinderile joaca un rol important in combaterea acestor practici. 44. S-a inregistrat un progres semnificativ in imbunatatirea cadrului politic si in ridicarea gradului de constienta al intreprinderilor cu privire la mita ca aspect al gestiunii. Conventia OECD privind Combaterea Mituirii Functionarilor Publici Straini (Conventia) a fost semnata de 34 de tari si a intrat in vigoare la 15 februarie 1999. Conventia, impreuna cu Recomandarea revizuita din 1997 privind Combaterea Mitei in Tranzactiile Internationale de Afaceri si Recomandarea din 1996 privind Deductibilitatea Impozitelor de Mita a Functionarilor Publici Straini, sunt instrumentele esentiale prin care membrii grupului anti-mita coopereaza pentru a stopa fluxul mitei in scopul obtinerii sau mentinerii afacerilor internationale. Cele trei instrumente au in vedere aspectul darii de mita in cadrul tranzactiei. Ei doresc sa elimine darea de mita functionarilor publici straini, fiecare tara asumandu-si raspunderea pentru activitatile intreprinderilor proprii si pentru ceea ce se intampla pe teritoriul sau.5 S-a stabilit un program de monitorizare pentru a asigura o implementare consistenta si eficienta a Conventiei.

45. Pentru a se adresa luarii de mita, bunele practici de guvernare reprezinta elemente importante in impiedicarea companiilor de l aa li se solicita darea de mita. Pe langa acesta, guvernele trebuie sa ofere asistenta companiilor care se confrunta cu cererea mitei. 46. O alta evolutie importanta a fost recenta actualizare efectuata de Camera Internationala a Comertului a Raportului sau privind Extorcarea si Mita in Tranzactiile de Afaceri. Raportul contine recomandari adresate guvernelor si organismelor internationale cu privire la combaterea extorcarii si mitei, precum si un cod de conduita pentru intreprinderile centrate asupra acestei chestiuni. 47. Transparenta, atat in domeniile publice cat si in cele private, este un concept cheie in lupta impotriva mitei si extorcarii. Comunitatea de afaceri, organizatiile nonguvernamentale si interguvernamentale au cooperat salutar in consolidarea sprijinului public in masurile anticoruptie si mita. Adoptarea practicilor corespunzatoare conducerii corporative este un element complementar in intretinerea unui cult al etcii in cadrul intreprinderii. Comentarii privind intresul consumatorului 48. O scurta referinta la interesul consumatorilor s-a formulat pentru prima oara in Ghid in anul 1984, pentru a reflecta aspecte de o anvergura crescanda la nivel international cu privire la politica consumatorului si la impactul pe care extinderea comertului international, pachetele de produse, siguranta de marketing, vanzari si de productie il pot avea asupra acestor politici. De atunci, dezvoltarea comertului electronic si extinderea globalizarii pietei au imprimat o crestere substantiala accesului MNE-urilor si consumatorilor la produsele si serviciile lor. Ca recunoastere fata de importanta crescanda a chestiunii consmatorului, un procent substantial de intreprinderi au inclus referinte la protectia si interesul consumatorului in sistemle lor de management si in codul propriu de conduita. 49. In lumina acestor schimbari, si in scopul de a imbunatatii gradul de sanatate si siguranta al consumatorului, s-a adaugat Ghidului un capitol despre interesele consumatorului ca rezultat a Rvizuirii actuale. In acest capitol se vorbeste despre activitatea Comitetul OECD privind Politica Consumatorului, ca de altfel si despre cea reprezentata de numeroase coduri corporative particulare si internationale (cum sunt cele ale ICC), Ghidul UN privind Politica Consumatorului, si Ghidul OECD pentru Protectia Consumatorului in Contextul Comertului Electronic. 50. Se practica o varietate de legi privind protectia consumatorului. Cadrul care se naste este destinat atat pentru a proteja interesele consumatorului si pentru a sustine cresterea economica, cat si pentru a pune un accent din ce in ce mai mare pe utilizarea mecanismelor auto-normative. Dupa cum s-a mai spus, multe coduri de conduita corporative nationale si internationale mentioneaza anumite aspecte al protectiei consumatorului si amplifica angajamentul industriei sa protejeze sanatatea si siguranta si sa consolideze increderea consumatorului in piata de afaceri. Este esential in consolidarea increderii care incurajeaza participarea consumatorului si cresterea pietii, se se dea asigurari ca aceste practici ofera consumatorului o protectie eficienta si transparenta. 51. Accentul asupra rezolvarilor alternative a conflictelor din paragraful 3 reprezinta o incercare de concentrare asupra a ceea ce ar putea fi, in multe cazuri, o solutie mai buna la reclamatii decat actionarea in justitie, mult mai scumpa, greoaie si sufocanta pentru toti cei implicati. Este foarte

important ca reclamatiile cu privire la consum sau la utilizarea unui anumit produs sa se solutioneze intr-o maniera corecta si in timp util fara a-l impovara mai mult pe consumator. 52. Cu privire la paragraful 5, intreprinderile trebuie sa privesca Ghidul OECD de Gestiune a Protectiei si Spatiului Privat ca o baza utila in protejarea datelor personale. Comentarii privind stiinta si tehnologia 53. Intr-o economie globalizata bazata pe stiinta, in care granitele nationale sunt mai putin importante, chiar si pentru intreprinderile mici sau orientate inspre zona interna, abilitatea de a accesa si de a utiliza tehnologie si know-how este esentiala pentru imbunatatirea performantei solide. Acest acces este important si in realizarea efectelor economice ale progresului tehnologic, si inclusiv in cresterea productiei si a crearii de locuri de munca, in contextual dezvoltarii durabile. Intreprinderile multinationale reprezinta mediatorul principal al transferului de tehnologie dincolo de granitele nationale. Ele contribuie la capacitatea inovativa nationala a tarilor gazda, generand, difuzand si permitand utilizarea de noi tehnologii de catre intreprinderile autohtone. Activitatile R&D ale MNE-urilor, atunci cand sunt bine conectate la sistemul national de inovatii, pot contribui la imbunatatirea progresului social si economic in tarile gazda. In schimb, dezvoltarea unui sistem inovativ dinamic in tara gazda largeste opotrunitatile comerciale pentru MNE-uri. 54. Astfel, capitolul isi propune sa promoveze, in limitele fezabilitatii economice, a preocuparilor de competitivitate si a altor consideratii, difuzarea de catre intreprinderile multinationale a rezultatelor cercetarii lor in tarile in care opereaza, contribuind astfel la capacitatile inovative ale tarii gazda. In acest sens, potentarea tehnologiei de difuzare poate include comercializarea de produse care sa implanteze noi tehnologii, sa autorizeze inovatiile, angajand si instruind personal in domeniul S&T, si dezvoltand cooperari R&D mixte. In cazul vanzarii sau autorizarii tehnologiei, termenii si conditiile negociate trebuie sa fie rezonabili, iar MNE-urile pot solicita impactul de mediu, dezvoltare si altele pe termen lung al tehnologiei pentru tara mama si tara gazda. In activitatea lor, intreprinderile multinationale pot stabili si perfectiona capacitatea partenerilor si subcontractantilor. De asemenea, MNE-urile pot atrage atentia asupra importantei infrastructurii stiintifice si tehnologice locale, atat fizic cat si la nivel institutional. In acest sens, MNE-urile pot contribui in mod util la intocmirea de politici care sa conduca la dezvoltarea unui sistem dinamic de inovatii. Comentarii privind concurenta 55. Ghidul este conceput sa accentueze importanta legilor si politicii de competitie pentru o activitate eficienta, atat pe pietele interne, cat si pe cele externe, pentru a reafirma importanta de a fi conform cu acele legi si politici de catre intreprinderile interne si de catre cele externe; ce asemenea, el este conceput si sa asigure ca toate intreprinderile cunosc chestiunile legate de numarul, anvergura si strictetea legilor concurentei. Termenul de lege a concurentei se foloseste pentru a face referire al legi, includem aici legi antitrust si antimonopol, care interzic actiunea colectiva sau unilaterala pentru (a) a abuza de puterea pietei sau dominatie, (b) a obtine putere pe piata sau dominatie prin alte mijloace decat prin comportament eficient sau (c) a se angaja in acorduri anti-concurenta. 56. In general legea si politica concurentei interzic (a) cartelul; (b) alte acorduri considerate anticoncurentiale; (c) o conduita care exploateaza sau extinde dominatia pietei sau puterea asupra pietei; si (d) fuziunile si achizitiile anti-concurentiale. Recomandarea din 1998 a Consiliului

OECD Privind Actiunea Eficace impotriva Cartelurilor, C(98)35/Final, mentioneaza ca acordurile anti-concurentiale specificate in (a) constituie carteluri, dar exista diferente in formularea Recomandarii din legislatia tarilor Membre, inclusiv diferente de scutiri de la exigentele legii sau prevederi care permit o scutire sau autorizarea unei activitati care ar putea fi interzisa in alt context. Aceste linii de orientare nu trebuie interpretate ca fiind sugestii conform carora intreprinderile nu trebuie sa se foloseasca de asemenea scutiri sau prevederi. Categoriile (b) si (c) sunt mai generale pentru ca efectele altui tip de acroduri si a conduitei unilaterale sunt mai ambigue, si este mai putin consens asupra a ceea ce ar trebui considerat anti-concurential. 57. Scopul politicii concurentei este acela de a contribui la bunastarea sociala globala si la cresterea economica prin crearea si mentinerea unor conditii de piata in care natura, calitatea si pretul marfurilor sunt determinate de forta pietei, cu exceptia situatiei in care jurisdictia locala considera necesar atingerea altor scopuri. Pe langa beneficiul consumatorilor si economia de jurisdictie in intregul ei, un asemenea mediu concurential trebuie sa ofere informatii atunci cand guvernele au in vedere legi si politici care ar putea reduce eficienta lor, sau sa afecteze concurenta pietei. 58. Intreprinderile trebuie sa fie constiente de faptul ca legile concurentei sunt adoptate intr-un numar crescand de jurisdictii, si ca este din ce in ce mai obisnuit ca aceste legi sa interzica activitati anti-concurentiale care apar peste hotare daca acestea au un impact negativ asupra consumatorilor locali. Mai mult decat atat, cresterea comertului si a investitiilor trans-frontaliere face din ce in ce mai probabil ca atitudinea anti-concurentiala desfasurata intr-o jurisdictie sa aiba efecte nocive si in alte jurisdictii. Ca urmare, atitudinea anti-concurentiala, unilaterala sau concertata, care este sau ar putea fi legala acolo unde apare, este foarte probabil sa fie ilegala in alta jurisdictie. Asadar, intreprinderile trebuie sa ia in considerare atat legile tarii in care opereaza, cat si legislatia tuturor tarilor in care s-ar putea simti efectele conduitei sale. 59. In cele din urma, intreprinderile trebuie sa inteleaga faptul ca autoritatile competente se angajeaza intr-o cooperare mai detaliata privind investigarea si provocarile activitatii anticoncurentiale. In general vezi si: Recomandarea Consiliului Privind Cooperarea intre Tarile Membre asupra Practicilor Anti-concurentiale care Afecteaza Comertul Intrenational, C(95)130/Final; Eficientizarea Pietelor Internationale prin Buna Intelegere in Impunerea prin Lege a Competitiei, Raport al Comitetului OECD privind Legea si Politica Concurentei, DAFFE/CLP(99)19. Atunci cand autoritatile competente din diverse jurisdictii revizuiesc acelasi comportament, facilitarea de catre intreprinderi a cooperarii intre autoritati sprijina luarea de decizii consistente si serioase, permitand si economii de cheltuieli pentru guverne si intreprinderi. Comentarii privind impozitarea 60. Cetatenia corporatiei in zona de impozitare implica faptul ca intreprinderile trebuie sa se conformeze legilor si regulamentelor de impozitare in toate tarile in care opereaza, sa coopereze cu autoritatile si sa puna la dispozitia acestora anumite informatii. Totusi, acest angajament de a oferi informatii este limitat. Mai precis, Ghidul face legatura intre informatia care trebuie furnizata si relevanta legislatiei de impozitare in vigoare. IN aceste conditii se admite nevoia ca autoritatile competente sa detina informatii corecte pentru a le ingadui sa puna in aplicare legislatia de impozitare. 61. Un membru a unui grup MNE dintr-o tara poate intretine relatii de mare amploare cu membrii aceluiasi grup MNE din alte tari. Aceste relatii pot afecta procedura de impozitare a fiecareia

dintre parti. In consecinta, autoritatile pot avea nevoie de informatii din afara jurisdictiei lor pentru a putea evalua relatiile si pentru a deretrmina nivelul de impozitare al membrului din grupul MNE aflat in jurisdictia lor. In acelasi mod, Informatia se limiteaza la ceea ce este relevantin scopul evaluarii acelor relatii economice in scopul determinarii corecte a nivelului de impozitare impus membrului grupului MNE. MNE-urile trebuie sa coopereze pentru a oferi acest tip de informatii. 62. Pretul de transfer este o alta chestiune importantapentru cetateni acorporatiei si impozitare. Cresterea dramatica a comertului global si a investitiilor directe trans-frontaliere (precum si rolul important jucat in acest comert de catre MNE-uri) a facut ca pretul de transfer sa tinda acum spre a deveni un determinant important al impozitarii membrilor grupurilor MNE. Este cunoscut faptul ca determinarea principiului pretului declarat inaintea inceperii negocierilor este adesea dificil, atat pentru MNE-uri cat si pentru administratiile de resort. 63. Comitetul pentru Afaceri Fiscale (CFA) al OECD isi desfasoara o activitate neintrerupta pentru a concepe recomandari menite sa asigure faptul capretul de transfer reflecta principiul pretului declarat initial, Activitatea sa s-a concretizat in publicarea in 1995 a Ghidului OECD de Pret de transfer pentru Intreprinderi Multinationale si Administratiile de Impozit (Ghidul de Pret de Transfer al OECD) care a facut obiectul Recomandarii Consiliului OECD privind Determinarea Pretului de Transfer intre Intreprinderile Asociate (membrii unui grup MNE se incadreaza de obicei in termenii definitiei de Intreprinderi Asociate). 64. Ghidul de Pret de Transfer al OECD se centreaza asupra aplicarii principiului pretului declarat initial pentru a evalua pretul de transfer al intreprinderilor asociate. Acest Ghid este conceput pentru a ajuta adimistratiile publice (atat cele ale tarilor Membre OECD, cat si cele nememebre) si MNE-urile prin indicarea de solutii reciproc acceptabile de cazuri de preturi de transfer, si astfel minimalizand conflictul intre administratia impozitelor si MNE-uri, si deci evitand eventuale cheltuieli de judecata. MNE-urile sunt incurajate sa urmareasca orientarea imprimata de Ghidul de Pret de Transfer OECD, in forma amendata si adaugita, pentru a asigura ca pretul de transfer reflecta principiul pretului initial declarat.

Comentarii privind procedurile de implementare ale Ghidului OECD pentru Intreprinderi Multinationale 1. Decizia Consiliului reprezinta angajamentul ferm al tarilor aderente sa implemeteze pe viitor recomandarile cuprinse in Ghid. Ghidul de procedura atat pentru NCP-uri cat si pentru CIME este atasat Deciziei Consiliului. 2. Decizia Consiliului stabileste responsabilitatile cheie ale tarilor aderente pentru Ghid cu privire la NCP-uri, rezumate dupa cum urmeaza: Infiintarea de NCP-uri (care va tine seama de ghidul de procedura atasat Deciziei), si informarea partilor interesate despre disponibilitatea facilitatilor legate de Ghid NPC-uri in diverse tari pentru a coopera intre ele atunci cand acest lucru e necesar. Intruniri anuale ale NPC si rapoarte catre CIME.

3. Decizia Consiliului mai stabileste si responsabilitatile CIME pentru Ghid, inclusiv: Organizarea de schimburi de opinii pe chestiuni legate de Ghid Emiterea de clarificari mecesare Schimbul de pareri cu privire la activitatea NCP-urilor Intocmirea si expedierea catre Consiliul OECD a rapoartelor despre Ghid

4. CIME este organismul OECD responsabil cu supravegherea functinarii Ghidului. Acesta responsabilitate este valabila nu numai pentru Ghid ci si pentru toate elementele Declaratiei (Instrumentul Tratamentului National, si instrumentele privind Dozarea Stimulentelor Investitionale Internationale si Conflict de Cerinte). In Declaratie, CIME trebuie sa se asigure ca fiecare element este respectat si inteles ca acestea se completeaza reciproc si sunt in armonie. 5. Reflectand relevanta crescanda a Ghidului pentru tarile din afara OECD, Decizia este dispusa la consultatii cu tarile neaderente in chestiuni privitoare la Ghid. Acesta prevedere permite CIME sa stabileasca intalniri periodice cu grupuri de tari interesate in recomandarile Ghidului, sau sa aranjeze contacte cu tari individuale, daca este necesar. Aceste intalniri si contacte se pot concentra asupra experientei generale de functionare a Ghidului sau asupra unor chestiuni specifice. Alte tipuri de interactiune intre CIME si NCP si tari neaderente sunt specificate in Ghidul de Procedura atasat Deciziei. I. Ghidul de Procedura pentru NCP-uri 6. Punctele Nationale de Contact au un rol important in imbunatatirea profilului si eficacitatii Ghidului. Desi intreprinderile sunt cele responsabile pentru respectarea Ghidului in rutina zilnica, guvernele trebuie sa contribuie la sporirea eficacitatii implementarii procedurilor. In acest scop, au convenit sa garanteze o mai buna indrumare in comportamentul si activitate NCP-urilor, inclusiv prin intalnirile anuale si supravegherea CIME.

7. Multe dintre functiile in Ghidul de Procedura al Deciziei sunt vechi, dar ele reflecta experienta si recomandarilor la care s-a ajund indecursul anilor (de exemplu Raportul Revizuit C/MIN(84)5(Final)). Prin explicarea lor functionarea si implementarea mechanismelor Ghidului devin mai transparente. Toate functiile sunt acum subliniate in patru parti ale Ghidului de Procedura apartinand NCO-urilor: aranjamentele intre institutii, informarea si promovarea, implementarea in situatii speciale, si raportarea. 8. Aceste patru parti sunt precedate de un paragraph introductive care stabileste obiectivele principale ale NCP-urilor, impreuna cu criteriile de baza pentru a promova conceptual de echivalenta functionala. Dat fiind ca guvernele primesc flexibilitate in sensul ca organizeaza NCO-urile, acestea din urma trebuie sa functioneze intr-o manieravizibila, accesibila, transparenta si responsabila. Aceste criterii vor ghida MCP-urile in indeplinirea activitatilor si vor ajuta CIME in discutarea contuitei NCP-urilor. Criterii de baza de echivalenta functionala in Activitatea NCP-urilor Vizibilitatea. Conform cu Decizia, guvernele aderente convin sa numeasca Puncte Nationale de Contact, si astfel sa informeze comunitatea de afaceri, organizatiile de salariati si alte parti interesate, inclusiv ONG-urile, despre disponibilitatea si facilitatilor asociate NCPurilor in implementarea Ghidului. Guvernele trebuie sa publice informatii despre punctele lor de contact si sa adopte o atitudine activa in promovarea Ghidului, ceea ce ar putea include organizarea de seminare si intalniri cu privire la instrument. Aceste evenimente pot fi aranjate in colaborare cu mediul de afaceri, forta de munca, ONG-uri si alte parti interesate, desi toate aceste grupuri nu trebuie sa participe cu fiecare ocazie. Accesibilitatea. Accesul facil la NCP-uri este important pentru ca acestea sa functioneze eficient. Aici se include facilitatarea accesului de catre mediul de afaceri, forta de munca, ONG-uri si alti membrii ai publicului. Comunicarea electronica poate fi si ea de ajutor in aceasta privinta. NCP-urile vor raspunde la toate solicitarile legitime de informatie, vor aborda chestiunile specifice pe care le ridica partile interesate in mod eficient si oportun. Transparenta. Transparenta este un criteriu important privind contributia ei la responsabilitatea NCP-ului si in castigarea increderii publicului larg. Astfel, cele mai multe dintre activitatile NCP vor fi transparente. Cu toate acestea, atunci cand NCP isi ofera bunele oficii in implementarea Ghidului in situatii specifice, este in interesul lor sa ia toate masurile pentru asigurarea confidentialitatii lucrarilor. Rezultatele vor fi transparente, in cazul in care confidentialitatea lor nu se dovedeste a fi o solutie mai buna in vederea implementarii eficace a Ghidului. Responsabilitatea. Un rol mai activ cu privire la imbunatatirea profilului Ghidlui si a potentialului acestuia de a fi de ajutor in gestionarea chestiunilor dificile intre intreprinderi si societatea in care ele opereaza va aduce activitatea NCP in fata publicului. La nivel national, parlamentele ar putea juca un rol. Rapoartele si intalnirile anuale ale NCP vor oferi tot atatea ocazii de a impartasi experiente si de a incuraja cele mai bune practici cu privire la NCP-uri. CIME va ocaziona, de asemenea, schimburi de vederi, acolo unde se poare face schimb de experienta si unde se poate evalua eficacitatea NCP-urilor. Aranjamentele institutionale 9. Structura NCP trebuie sa ofere o baza eficienta pentru abordarea unor chestiuni variate cuprinse in Ghid. Sunt posibile diverse forme de organizare (de exemplu, reprezentanti dintr-un Minister, dintr-un grup de interagentie, sau ai unui grup de reprezentanti de organisme non-guvernamentale). Poate fi util ca NCP-ulsa fie condos de un functionar superior. Conducerea NCP trebuie sa confere

incredere partenerilor sociali si sa sprijine profilul public al Ghidului. Indiferent de structura lor, NCP-urile trebuie sa dezvolte si sa mentina relatii cu reprezentanti ai comunitatii de afaceri, salariatilor, si altor parti interesate. Informarea si promovarea 10. Functiile NCP associate cu informatia si promovarea sunt de o importanta fundamentala pentru imbunatatirea profilului Ghidului. Aceste functii mai ajuta si la accentuarea responsbilitatilor proactive ale NCP-urilor. 11. NCP-urile trebuie sa popularizeze Ghidul si sa il faca accesibil prin mijloace corespunzatoare, inclusiv prin traducerea in limbi straine. Informatia on-line poate fi o solutie mai ieftina in acest scop, desi trebuie tinut cont de faptul ca nu se poate asigura accesul universal pe acesta cale de livrare a informatiilor. Versiuni in limbile franceza si engleza vor fi puse la dispozitie de catre OECD, si se recomanda crearea de linkuri pentru website-ul Ghidului OECD. NCP va oferi potentialilor investitori, atat interni cat si externi, informatii despre Ghid. O prevedere separata stipuleaza ca, in efortul de a populariza Ghidul, NCP-urile vor colabora cu o mare varietate de persoane individuale si organizatii, inclusiv cu comunitatea de afaceri, organizatiile de salariati, alte organizatii non-guvernamentale, si publicul interesat. 12. Alta activitate fundamentala a NCP este aceea de a raspunde intrebarilor legitime. Au fost numite trei grupuri in acest scop: (i) alte Puncte Nationale de Contact (reflecatand o prevedere cuprinsa in Declaratie); (ii) comunitatea de afaceri, organizatiile de salariati, alte organizatii nonguvernamentale si publicul; si (iii) guvernele tarilor neaderente. Implementarea in circumstante specifice 13. Atunci cand apar chestiuni legate de implementarea Ghidului in situatii specifice, NCP trebuie sa ajute la solutionarea lor. In general, chestiunile vor fi solutionate de acel NCP in tara caruia a fost ridicata problema. Intre tarile aderente, acestea vor fi discutate la nivel national, si, daca e cazul, vor fi dezbatute la nivel bilateral. Aceasta sectiune a Ghidului de Procedura ofera informatii orientative NCP-urilor despre cum sa actioneze in acemenea situatii. NCP mai poate lua si alte masuri pentru a sprijini implementarea eficienta a Ghidului. 14. In efectuarea unei evaluari initiale pentru a stabili daca chestiunea in cauza merita sa fie examinata mai indeaproape, NCP va trebui sa acesta este ridicata cu buna credinta si daca este relevanta pentru implementarea Ghidului. In acest context, NCP va tine seama de: identitatea partii implicare si interesul ei in problema ridicata; daca chestiunea este bine argumentat; relevanta legislatiei in vigoare si a regulamentelor functionale; felul in care au fost, sau sunt tratate chestiuni similare in alte lucrari interne si internationale; daca examinarea chestiunii in cauza ar contribui la scopul si utilitalea Ghidului.

15. In urma evaluarii initiale, NCP-ul trebuie sa raspunda partii sau partilor care au ridicat problema. Daca NCP decide ca nu merita sa se intreprinda investigatii mai amanuntite, va trebui sasi argumenteze decizia.

16. Atunci cand chestiunea ridicata merita evaluari suplimentare, NCP o va lua in discutie cu partile implicate si va oferi bune oficii in efortul de a contribui informal la rezolvarea ei. Acolo unde este necesar, NCP va urma recomandarile stabilite in paragraful 2a) prin 2d). Acest lucru poate presupune si contactarea autoritatilor, a comunitatii de afaceri, a oraganizatiilor salariatilor, a altor organizatii non-guvernamentale, si a expertilor pentru a primi recomandari. De asemenea, se poate dovedi utila consultarea cu NCP-uri din alte tari, sau apelarea la chestiuni legate de interpretarea Ghidului. 17. Ca maniera de oferiere a bunelor oficii si atunci cand este relevant pentru chestiunea in discutie, NCP va oferi sau va facilita accesul la proceduri de consens si de intelegere, cum ar fi concilierea sau medierea, pentru a ajuta la solutionarea problemei. De comun acord cu practica acceptata privind procedurile de conciliere si mediere, se va apela la acestea numai cu consimtamantul partilor implicate. 18. Daca partile implicate nu reusesc sa ajunga la o intelegere, NCP va da o declaratie si va face recomandarile necesare, cu privire la implementarea Ghidului. Acesta procedura stabileste clar ca un NCP va da o declaratie, chiar daca considera ca nu este neaparat necesara o recomandare speciala. 19. Transparenta este recunoscuta ca fiind un principiu general de conduita al NCP-urilor in modalitatea lor de raportare la public (vezi paragaful 8 in sectiunea Criterii Fundamentale, de mai sus). Totusi, paragraful C-4 recunoaste faptul ca exista circumstante specifice in care confidentialiatea este importanta. NCP va lua masurile ce se cuvin pentru proteja afacerile confidentiale. In mod egal, alte informatii, precum cele legate de identitatea persoanelor implicare in dezbateri, trebuie tinuta secret in interesul implementarii eficiente a Ghidului. Se intelege de la sine ca dezbaterile include faptele si argumentele aduse de parti. Totusi, este important sa se mentina un echilibru intre transparenta si confidentialitate, pentru a consolida increderea in Ghid si sa se promoveze implementarea lui eficienta. Astfel, paragraful c-4 subliniaza larg ca dezbaterile legate de implementare vor fi, in mod normal, confidentiale, iar rezultatele lor, transparente. 20. Dupa cum s-a notat in paragraful 2 al capitolului Concepte si principi, intreprinderile sunt incurajate sa respecte Ghidul, oriunde ar opera, tinand cont de circumstantele particulare ale fiecarei tari in parte In eventualiatatea ca chestiunile legate de Ghid sa apara in tarile neaderente, NCP-urile vor lua masuri pentru a dezvolta si a intelege chestiunile implicate. Desi este posibil sa nu se poata avea un acces constant la informatii pertinente, sau sa nu se puna fata in fata partile implicate, NCP se poate gasi totusi in situatia de a se angaja in dezbateri pentru a gasi solutii. Exemple de astfel de masuri ar putea include contactarea cadrelor de conducere ale firmei din tara mama, si, daca e cazul, a oficialitatilor guvernamentale din tarile neaderente. Este posibil ca disputele cu legislatia, regulamentele, si politicile tarii gazda sa ingreuneze implementarea eficienta a Ghidului mai mult decat in tarile aderente. Dupa cum s-a observat in comentariul la capitolul despre Politici Generale, desi Ghidul se afla dincolo de incidenta legii in multe cazuri, el nu trebuie sa puna o intreprindere intr-o situatie de conflict de cerinte. Partile implicare vor trebui sa fie instiintate in legatura cu limitarile inerente in implementarea Ghidului in tarile ne-aderente.

Chestiunile legate de Ghid in tarile neaderente pot de asemenea sa fie discutate la intalnirile anuale NCP in scopul de a face expertiza chestiunilor ivite in tarile neaderente

Raportarea 21. Intocmirea rapoartelor este o responsabilitate importanta a NCP-urilor, care ar putea ajuta la formare a unei baze de cunostinte si a unui nucleu de competente in sustinerea eficacitaii Ghidului. In raportarea privind activitatile de implementare in circumstante specifice, NCP-urile se vor conforma consideratiilor de transparenta si confidentialiate, asa cum se specifica in pragraful C 4. Ghiduri de procedura pentru CIME 22. Ghidul de Procedura al Consiliului de decizie ofera indrumari suplimentare Comitetului pentru ducerea la indeplinire a responsabilitatilor, inclusiv a: Achitarii de responsabilitati eficient si la timp Considerarea cererilor de asistenta din partea NPC Schimbului de vederi cu privire la activitatile NCP-urilor Preocuparea de a cauta sfatul expertilor

23. Neobligativitatea Ghidului impiedica Comitetul de la a actiona ca un corp judiciar sau qasijudiciar. Declaratiile facute de NCP (altele decat interpretarile Ghidului) nu trebuie nici ele puse sub semnul intrebarii. Prevederea ca CIME nu trebuie sa traga concluzii despre conduita individuala a intreprinderilor a fost pastrata chiar si in Decizia finala. 24. CIME va lua in considerare cererile de asistenta venite din partea NCP-urilor, incluzand aici eventualiatea indoielii in legatura cu interpretarea Ghidului in situatii speciale. Acest paragraf este un ecou al prevederilor paragrafului C-2c) al Ghidului de Procedural Consiliului de Decizie apartinand NCP-urlor, unde NCP-urile sunt invitate sa ceara recomandarile CIME, in cazul in care au indoieli in legatura cu interpretarea Ghidului in aceste circumstante. 25. Nu se intentioneaza ca, atunci cand sunt luate in discutie activitatile NCP, CIME sa dirijeze revizuiri anuale pentru fiecare NCP in parte, desi CIME va face recomandarile necesare, pentru a le imbunatati functionarea, inclusiv recomandari cu privire la implementarea eficienta a Ghidului. 26. Supunerea spre atentie a unui raport fundamentat de catre una dintre tarile aderente, sau corp consultative, conform caruia un NCP nu si-a indeplinit responsabilitatile de procedura in implementarea Ghidului, va fi luat in considerare si de catre CIME. Acesta completeaza prevederile in sectiunea despre Ghidul de procedura apartinand NCP-urilor care raporteaza despre activitatea sa. 27. Clarificarile de sens referitoare la Ghid, la nivel multilateral ar ramane o responsabilitate cheie a CIME pentru a ca sensul Ghidului nu variaze de la o tara la alta. Se poate lua in considerare si supunerea spre atentie de catre o tara aderenta, sau a unui corp consultativ, a unui raport fundamentat, pentru a clarifica daca o interpretare data de NCP Ghidului este conforma cu interpretarea data de CIME. Acest lucru nu este necesar foarte des, dar ar putea oferi un mijloc de a asigura o interpretare consistenta a Ghidului.

28. In ultimul rand, Comitetul poate solicita experti pentru a se exprima in chestiuni mai complexe (exploatarea copilului prin munca, drepturile omului), asupra unor chestiuni particulare, sau pentru a perfectiona procedurile. In acest scop, CIME poate soliciata expertiza interna a OECD, organizatii internationale, corpuri de consultanta, ONG-uri, cadre universitare si altii. Este vadit insa faptul ca aceasta nu va deveni mediul de solutionare a chestiunilor individuale.

La 27 iunie 2000 guvernele aderente sunt toate statele Membre ale OECD, precum si Argentina, Brazilia, Chile si Republica Slovaca. Comunitatea Europeana a fost invitata sa se alature sectiei privind Tratamentul National in chestiunile care sunt de competenta acesteia. 2 Textul Ghidului pentru Intreprinderi Multinationale este reprodus in Partea 1 a acestei Brosuri. 3 Textul Consideratiilor generale si Abordarilor Practice privind Conflictul de Cerinte Impuse Intreprinderilor Multinationale este disponibilpe website-ul OECD http://www.oecd.org/daf/investment/guidelines/conflict.htm. 4 Una dintre cele mai larg acceptate definitii ale dezvoltarii durabile se gaseste in Comisia Mondiala de Mediu si Dezvoltare din 1987 (Comisia Brundtland): Dezvoltarea care raspunde nevoilor prezentului fara sa compromita capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde propriilor lor nevoi. 5 In economia de sens a Conventiei, termenul mita este definit ca o oferta, o promisiune sau inmanarea unei sume de bani necuvenite sau a altor avantaje, fie direct, fie prin imtermediari, unui functionar public strain, si destinata acelui functionar sau unei terte parti, pentru ca functionarul sa actioneze sau nu, in cadrul rutinei sarcinilor de serviciu, pentru a obtine sau pastra afaceri sau alte avantaje necuvenite in gestionarea afacerilor internationale. Comentariile la Conventie (paragraful 9) specifica faptul ca micile sume de inlesnire nu constituie plati facute in scopul de a obtine sau pastra afaceri sau alte avantaje necuvenite in conformitate cu cele formulate in paragraful 1 si, astfel, nu sunt considerate ofense. Aceste sume, care, in unele tari, se dau pentru a ii determinat pe functionarii publici sa-si faca datoria, de a emite autorizatii sau premise, sunt ilegale in tara straina respectiva. Alte tari pot si trebuie sa trateze acest fenomen coroziv cu mijloacele de care dispun ca suport pentru programe si buna guvernare...