Sunteți pe pagina 1din 63

Cursul 1 - 06.02.

2008

Judecata in prima instanta


Reguli comune(art. 82-84)
a) In conditiile articolului 82 C.p.c., orice cerere adresata instantelor trebuie sa cuprinda aratarea instantei, domiciliul sau resedinta partilor, obiectul pe scurt si semnatura. Regula este ca cererea se face in scris. Exceptiile sunt urmatoarele: - articolul 19; - articolul 29; - articolul 68 alineat 2; - articolul 246; - articolul 247. Daca cererea nu poate fi semnata, judecatorul care primeste cererea va identifica partea ii va citi cuprinsul cererii si va face mentiune despre acestea pe cerere. b) O a doua regula general valabila este cea reglementata de articolul 83 C.p.c., acesta vizand modul in care se dovedeste calitatea de reprezentant. La cerere trebuie sa se alature procura, in original sau copie legalizata, dupa cum urmeaza: - in cazul mandatarului neavocat, dovada se face prin procura sub semnatura legalizata;

- in cazul in care partea este reprezentata de catre un avocat, acesta din urma trebuie sa alature la cerere imputernicirea avocatiala; - in cazul in care partea este reprezentata de catre un consilier juridic, acesta din urma trebuie sa alature la cerere delegatia; - in cazul in care partea este reprezentata de catre un reprezentant legal, acesta din urma trebuie sa alature la cerere actul care ii confera aceasta calitate; - administratorul sechestrului va depune hotararea prin care a fost numit in aceasta calitate si prin care i s-a recunoscut dreptul de a reprezenta partile in instanta, cu privire la bunul in litigiu. c) O a treia regula generala este cea reglementata de articolul 84 C.p.c., acesta avand in cedere faptul ca cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita. In anumite cazuri prevazute de lege, asa cum prevede articolul 84 alineat 2 din C.p.c., pentru admisibilitatea sesizarii instantei este necesar ca, in prealabil, sa fie parcursa o anumita procedura. Dovada indeplinirii acestei proceduri va fi atasata cererii de chemare in judecata. In lipsa ei, cererea va fi respinsa ca fiind inadmisibila si nu ca fiind prematur formulata. Este obligatoriu sa fie parcursa o procedura prealabila in materie de contencios administrativ, in materia litigiilor comerciale evaluabile in bani si in materia serviciilor postale.

Elementele cererii de chemare in judecata


Dreptul comun in materie este reprezentat de articolul 112 C.p.c. a) Numele, domiciliul sau resedinta partilor, iar in cazul persoanei juridice denumirea si sediul, numarul de inmatriculare in Registrul Comertului sau, dupa caz, numarul de inregistrare in Registrul Persoanelor Juridice, codul fiscal si contul bancar;

Daca reclamantul are domiciliul in strainatate trebuie sa-si aleaga un domiciliu in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile in legatura cu procesul. Numele cuprinde atat numele de familie cat si prenumele. Domiciliul sau resedinta sunt puse pe acelasi plan, drept urmare, ceea ce intereseaza este locul unde partea locuieste efectiv, pentru a i se putea face comunicarile in legatura cu procesul. Intereseaza locuinta pe care partea a avut-o la momentul sesizarii, fiind fara relevanta, in ceea ce priveste competenta, schimbarea locuintei pe parcursul procesului. Domiciliul poate fi: domiciliul real sau domiciliul ales. In ceea ce priveste domiciliul ales, alegerea trebuie facuta in conditiile articolului 93 C.p.c., ceea ce inseamna ca trebuie aratata persoana insarcinata cu primirea actului de procedura, in caz contrar, alegerea de domiciliu nefiind eficienta. Daca pe parcursul procesului o parte isi schimba domiciliul, articolul 98 C.p.c. prevede ca, sub pedeapsa neluarii in seama, aceasta trebuie sa instiinteze instanta, dar si pe adversar prin scrisoare recomandata, cu privire la noua adresa. Sanctiunea neluarii in seama inseamna ca partea va fi citata in continuare la vechea adresa si nu va avea posibilitatea sa invoce nelegala sa citare. In cazul in care reclamantul invedereaza ca, desi a depus toate diligentele necesare, nu a putut afla domiciliul paratului, iar in temeiul articolului 95 C.p.c., se va dispune citarea acestuia prin afisare. Potrivit articolului 155 alineat 1 C.p.c, cand constata ca desfasurarea normala a procesului este impiedicata din vina partii reclamante, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul judecatii, instanta poate suspenda judecata.

Importanta:

- cu ajutorul acestui element se determina cadrul procesual in care se desfasoara judecata cu privire la parti; - se poate verifica daca persoanele respective aveau la momentul sesizarii instantei calitatea si capacitatea procesuala; - impreuna cu obiectul, poate fi determinata competenta cu ajutorul acestor elemente si, se determina, de asemenea, locul unde se vor face comunicarile care intereseaza procesul. b) Atunci cand nu se poate face personal, in cerere trebuie sa se indice numele si adresa reprezentantului, respectiv pentru avocat numele si sediul profesional; c) Obiectul cererii si culoarea lui, dupa pretuirea reclamantului; Daca acest lucru este cu putinta, iar in cazul imobilelor se va face prin identificarea comunei/orasului, a strazii si a numarului, numarului de carte funciara si a numarului topografic. Este foarte important acest element, pentru ca, in conditiile articolului 129 alineat final C.p.c., instanta este tinuta de obiect, ceea ce inseamna ca nu poate sa acorde altceva, mai mult sau mai putin decat s-a cerut. Instanta nu poate sa chimbe obiectul. Obiectul poate sa determine competenta, admisibilitatea unor mijloace de proba, atunci cand este cazul, o anumita taxa judiciara de timbru si timbru juridic. Obiectul este verificat atunci cand se invoca litispendenta, conexitatea si autoritatea lucrului judecat. d) Motivele de fapt si de drept ale cererii; Motivele de fapt reprezinta imprejurarile de fapt care l-au determinat pe reclamant sa cheme in judecata pe parat. Motivele de drept reprezinta cauza cererii de chemare in judecata, fundamentul raportului juridic litigios.

Instanta nu mai este legata de cauza, spre deosebire de obiect, aceasta putand fi schimbata, dar numai dupa ce, in respectarea contradictioralotatii si a dreptului la aparare, instanta pune in discutia partilor schimbarea cauzei. Si cauza este verificata atunci cand se invoca litispendenta, conexitatea si autoritatea de lucru judecat. e) Dovezile de care intelege sa se serveasca reclamantul; Daca doreste sa administreze proba testimoniala, reclamantul trebuie sa anexeze la cerere, copii de pe inscrisuri, certificate ca sunt conforme cu originalul. Daca inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina, acestea trebuie sa fie traduse, iar traducerea trebuie sa fie certificata de catre reclamant. Elementul este important pentru ca, daca nu se indica in cererea de chemare in judecata dovezile pe care vrea sa le administreze reclamantul, inseamna ca acesta nu are cum sa-si dovedeasca cererea, pentru ca la prima zi de infatisare, in conditiile articolului 32 C.p.c., pot fi cerute numai dovezi noi, deci in plus, si nu pentru prima oara. f) Semnatura. Aceasta trebuie sa fie olografa, nefiind suficient ca numele reclamantului sa fie dactilografiat. In cazul in care reclamantul isi contesta semnatura, sau contesta ca ar fi dat mandat persoanei care a semnat cererea, se poate face o verificare de scripte sau chiar o expertiza grafologica.

Sanctiunea pentru lipsa elementelor cererii de chemare in judecata


Articolul 133 C.p.c. prevede ca cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele, obiectul sau semnatura va fi declarata nula. Alineatul 2 al aceluiasi articol prevede ca lipsa semnaturii poate fi implinita in tot timpul procesului. Daca reclamantul este de fata la termenul la care paratul invoca lipsa semnaturii, va semna la acel termen. In caz contrar, va semna la primul termen la care se infatiseaza.

Sanctiunea nulitatii intervine si pentru lipsa celorlalte elemente ale cererii, neesentiale, numai ca, de aceasta data, paratul trebuie sa faca dovada vatamarii si ca aceasta vatamare nu poate fi inlaturata decat prin anularea cererii de chemare in judecata. Daca lipsesc elementele dovezii, rezulta decaderea reclamantului din dreptul de a administra probe.

Depunerea cererii de chemare in judecata


Articolul 113 C.p.c. impune ca cererea sa fie facuta in atatea exemplare cati parati sunt, plus un exemplar pentru instanta. Daca mai multi parati au un singur reprezentant, se va face o singura comunicare a cererii. Daca cererea este trimisa prin posta, curier, este inregistrata in aceeasi zi si la registratura instantei, unde primeste data certa, dupa care, avand atasat si plicul, este inaintata spre rezolvare presedintelui instantei. In cazul in care cererea este depusa de reclamant, personal sau prin reprezentant, este inregistrata la registratura si primeste data certa. In ambele cazuri, presedintele sau judecatorul care il inlocuieste, verifica daca cererea cuprinde elementele prevazute de articolul 112 C.p.c. si daca este legal timbrata. Daca reclamantul este de fata, ii va pune in vedere lipsurile cererii si, daca este posibila, cererea poate fi completata pe loc. Daca nu poate fi completata pe loc sau trebuie sa fie modificata, se va acorda un termen scurt, in vederea implinirii lipsurilor. Daca reclamantul nu este de fata, ii va fi transmisa o adresa, prin care ii sunt puse in vedere lipsurile cererii si termenul pana la care trebuie sa fie acoperita. In ambele cazuri, i se atrage atentia ca neimplinirea lipsurilor in termenul acordat, va atrage suspendarea in procedura necontencioasa, printr-o incheiere data conform articolului 339 C.p.c. Acest termen scurt acordat pentru implinirea lipsurilor este un termen administrativ si nu un termen de judecata.

Daca la implinirea termenului acordat lipsurile nu se acopera, insa nu se dispune suspendarea ci se fixeaza termen in sedinta de judecata, instanta nu mai poate suspenda judecata pentru implinirea lipsurilor, ci va face aplicarea articolelor 133 sau 105 alineat 2 C.p.c. Daca cererea cuprinde toate elementele sau lipsurile au fost implinite, se fixeaza termenul de judecata, in sistem aleatoriu. Termenul va fi astfel stabilit, incat, de la primirea cererii, paratul sa aiba la dispozitie, pentru a-si pregati apararea, cel putin 15 zile, respectiv 5 zile in priciniile urgente. Dupa fixarea termenului, se va dispune comunicarea catre parat a copiei de pe cererea de chemare in judecata si a inscrisurilor ce o insotesc, si se va pune in vedere ca are obligatia sa depuna intampinare cu cel putin 5 zile(libere) inaintea termenului fixat pentru judecata. Daca paratul locuieste in strainatate, se va fixa un termen mai lung si i se pune si lui in vedere ca are obligatia sa-si aleaga un domiciliu in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile in legatura cu procesul. Sanctiunea este ca va fi citat prin scrisoare recomandata cu dovada de primire care va tine loc procedurii de citare. In cazul in care sunt foarte multi reclamanti sau parati, pentru a asigura desfasurarea normala a procesului, presedintele instantei le poate pune in vedere ca trebuie sa-si aleaga unul sau mai multi mandatari, persoane fizice sau juridice, la domiciliu sau sediul carora urmeaza sa se faca toate comunicarile actelor de procedura. Reclamantii vor depune dovada mandatului in termenul administrativ scurt, iar paratii, odata cu intampinarea, sau la prima zi de infatisare. Sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare, pentru a asigura accelerarea desfasurarii procesului, presedintele instantei poate sa ia unele masuri privitoare la administrarea probelor, adica simplul fapt ca presedintele a luat unele masuri pentru administrarea probelor nu inseamna ca probele vor fi automat administrate.

Completul de judecata va pune in discutia partilor, in respectarea principiului contradictioralitatii si a dreptului la aparare, admisibilitatea mijloacelor de proba si probele vor fi efectiv administrate numai daca instanta le-a incuviintat. La primirea cererii de chemare in judecata, prin incheiere executorie, presedintele poate sa dispuna masuri asiguratorii, asigurarea dovezilor sau pentru constatarea unei stari de fapt.

Efectele introducerii cererii de chemare in judecata


Acestea ar fi urmatoarele: - investeste instanta cu solutionarea litigiului; - determina cadrul procesual in care se va desfasura judecata, cu privire la obiect si la parti; - in cazul competentei teritoriale alternative, depunerea cererii la o anumita instanta semnifica optiunea reclamantului intre instantele deopotriva competente, asa cum ingaduie articolul 112 C.p.c.; - dreptul dedus judecatii devine litigios si poate forma obiectul unei cesiuni; - daca este vorba de drepturi strict personale, odata valorificate de titularul lor prin introducerea cererii, actiunea poate fi continuata de mostenitori; - paratul este pus in intarziere, ceea ce inseamna ca, in actiunile reale imobiliare si in actiunile mixte, datoreaza fructelede la introducerea actiunii, si ca, daca actiunea are ca obiect obligatia de a da un bun individual determinat, riscul pieirii fortuite este suportat de parat, si mai poate insemna ca, daca actiunea are ca obiect o suma de bani care nu era purtatoare de dobanda, de la introducerea actiunii paratul poate fi obligat, datoreaza dobanda; - se intrerupe prescriptia extinctiva, chiar daca cererea este adresata unei instante necompetente.

Cursul 2 20.02.2008

Principalele acte pe care le poate savarsi paratul


Intampinarea
Este reglementata de articolele 115-118 C.p.c. si reprezinta actul prin care paratul raspunde cererii de chemare in judecata. Continutul intampinarii este prevazut de articolul 115 C.p.c.: a) Exceptiile de procedura prin care paratul le are fata de cererea de chemare in judecata; Desi textul se refera numai la exceptiile de procedura, in intampinare trebuie trecute si exceptiile de fond pe care paratul le-a cunoscut sau trebuia sa le cunoasca la momentul la care face intampinarea. Exceptiile de fond sunt intotdeauna absolute, ceea ce inseamna ca ele pot fi invocate oricand pe parcursul procesului, pe cand cele de procesura pot fi si relative, iar neinvocarea acestora prin intampinare va avea drept consecinta decaderea paratului din dreptul de a o invoca ulterior. b) Raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii de chemare in judecata; Prin aceasta, paratul formuleaza aparari de fond, pentru ca pune in discutie fondul raportului juridic dedus judecatii. c) Dovezile pe care intelege sa le administreze pentru combatarea cererii de chemare in judecata; Paratul are aceleasi obligatii pe care le are reclamantul, el trebuind sa arate clar ce anume dovezi intelege sa administreze pentru combaterea cererii de chemare in judecata: - daca intelege sa foloseasca proba testimoniala, acesta trebuie sa inscrie in cerere numele si adresa acestor martori; - daca se cere proba cu interogatoriu, in intampinare trebuie sa se inscrie si citarea reclamantului pentru interogare;

- daca se are in vedere proba cu inscrisuri, acestea vor fi anexate in copie certificata de parat ca sunt conforme cu originalul. d) Semnatura. In lipsa acestor elemente, intampinarea este lovita de nulitate, potrivit articolului 105 alineat 2 teza I C.p.c. Intampinarea este obligatorie, in afara de cazul in care legea prevede expres altfel, si o face in materia divortului, a actiunilor posesorii si a asigurarii dovezilor. Intampinarea trebuie depusa cu 5 zile inaintea termenului fixat pentru judecata, aceasta depunere socotindu-se in zile libere. Codul de procedura civila nu prevede obligativitatea comunicarii intampinarii, dar prevede ca intampinarea se depune in atatea exemplare cati reclamanti sunt, plus o copie pentru instanta. In cazul care un reclamant sta in proces in mai multe calitati juridice, sau reclamantii au un singur reprezentant se va depune un singur exemplar. Pentru ca si reclamantului sa i se asigure un proces echitabil, trebuie sa ii fie comunicata intampinarea in aceleasi conditii in care si paratului ii sunt communicate actele de procedura ale reclamantului. Daca paratul nu depune deloc intampinarea sau nu o depune in termenul prevazut, adica cel de 5 zile inaintea termenului fixat pentru judecata, va interveni sanctiunea decaderii, el nemaiavand posibilitatea sa invoce exceptiile de procedura relativa si dreptul de a administra dovezi. El se va putea totusi apara, in conditii mai dificile decat ar face-o prin depunerea la termen a intampinarii, pentru ca, in conditiile articoluli 71 C.p.c., partea decazuta din dreptul de a administra o dovada se poate apara discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerii dovezilor partii potrivnice.

Cererea reconventionala
Aceasta rezulta din faptul ca paratul insusi are pretentii fata de reclamant. Cererea reconventionala este reglementata de articolul 119 C.p.c., acesta precizand

ca paratul care are pretentii in legatura cu cererea reclamantului poate sa faca cerere reconventionala. Nu orice fel de pretentii pot face obiectul cererii, ci numai pretentii care sa aiba legatura cu cererea reclamantului. Nu este insa obligatoriu ca pretentiile formulate prin intermediul cererii reconventionale sa aiba aceeasi cauza juridica cu pretentiile reclamantului, ci sa aiba legatura cu aceasta. Prin cererea reconventionala se poate urmari: - competenta judiciara; Aceasta se poate cere atunci cand creanta nu este certa, lichida si exigibila. - punerea in discutie a valabilitatii titlului reclamantului; Aceasta are loc atunci cand se cere anularea, rezilierea sau rezolutiunea titlului reclamantului. - obligarea reclamantului catre parat. Ca regula, formularea cererii reconventionale nu este obligatorie. Caracterul facultativ al cererii rezulta din articolul 119 alineat 1 C.p.c. Exista o exceptie, in procesul de divort, paratul care vrea sa obtina desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a reclamantului pentru fapte petrecute pana la momentul sesizarii instantei de catre reclamant trebuie sa faca cerere reconventionala pana la prima zi de infatisare, pentru ca, in procesul de divort intampinarea nu este obligatorie. Cererea reconventionala este ca o adevarata cerere de chemare in judecata, aceasta trebuind sa cuprinda toate elementele prevazute de articolul 112 C.p.c.. Articolul 119 C.p.c. spune ca cererea reconventionala se depune odata cu intampinarea sau, daca intampinarea nu este obligatorie, pana la prima zi de infatisare in prima instanta. Trimiterea pe care o face textul la depunerea cererii odata cu intampinarea, trebuie inteleasa in sensul ca vizeaza momentul pana la care poate fi formulata

cererea reconventionala, si nu in sensul ca, in mod obligatoriu, pentru a depune cererea reconventionala trebuie sa fie depusa si intampinare. Sanctiunea nedepunerii cererii reconventionale in termen este decaderea, cererea urmand sa se disjunga sau, daca partile convin, se va judeca impreuna cu cererea de chemare in judecata. Astfel, se va forma un dosar distinct pentru evitarea pronuntarii uno hotarari contradictorii, judecata cererii reconventionale putand fi suspendata pana la pronuntarea unei hotarari irevocabile asupra cererii de chemare in judecata. In mod obisnuit, cererea reconventionala se judeca impreuna cu cererea de chemare in judecata. In cazul in care solutionarea cererii reconventionale ar duce la tergiversarea judecarii cererii principale, cererile pot fi disjunse si judecate separat, cu aceeasi posibilitate de suspendare a cererii reconventionale, pana la pronuntarea unei hotarari irevocabile supra cererii de chemare in judecata. Daca solutia ce urmeaza sa se dea cererii reconventionale este foarte strans legata de solutia ce urmeaza sa se dea cererii principale, disjungerea nu este posibila. Exemple clasice: - imposibilitatea disjungerii in procesul de imparteala; - disjungerea cererii reconventionale prin care paratul solicita stabilirea la el a domiciliului copilului minor, cand prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat incredintarea la reclamant a minorului.

Masurile asiguratorii

Acestea sunt mijloace procesuale prin care se urmareste indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile urmaribile ale debitorului, pentru a se evita distrugerea, deteriorarea acestora ori diminuarea activului sau patrimonial.

Recurge la masurile asiguratorii creditorul care nu are inca un titlu executoriu, pe care sa-l puna in executare silita. El se asigura ca debitorul nu va mai putea sa dispuna de bunurile care au fost indisponibilizate. Sunt masuri asiguratorii: a) Sechestrul asigurator; b) Poprirea asiguratorie; c) Sechestrul judiciar. a) Sechestrul asigurator Acesta este reglementat de articolele 591-596 C.p.c., el precizand faptul ca poate cere instituirea sechestrului asigurator creditorul unei sume de bani pentru a indisponibiliza bunurile mobile sau imobile urmaribile ale debitorului, pana cand va obtine titlul executoriu. Conditiile in care poate fi solicitata aceasta masura asiguratorie sunt prevazute in articolul 591 C.p.c., acestea fiind urmatoarele: - creanta este exigibila si este constatata printr-un inscris; Pentru a putea cere instituirea sechestrului asigurator, creditorul trebuie sa faca dovada ca a introdus actiune pentru valorificarea creantei sale banesti, cu o copie legalizata de pe cererea de chemare in judecata. Aceasta conditie se considera a fi indeplinita daca cererea de chemare in judecata este legal timbrata, si se insista in solutionarea ei. Daca judecata acelei cereri este intrerupta ori suspendata, nu se poate cere instituirea masurii asiguratorii. Depunerea sau nu a unei cautiuni este lasata la aprecierea instantei, iar daca aceasta a ajuns la concluzia ca trebuie sa-l oblige pe debitor la cautiune, cuantumul acesteia fiind lasat tot la indemana instantei, care va proceda potrivit articolului 723 C.p.c.. - creanta este exigibila, dar nu este constatata printr-un inscris;

Este obligatoriu ca, odata cu introducerea cererii de sechestru asigurator, sa se depuna dovada achitarii unei cautiuni egala cu jumatate din valoarea reclamata, cuantumul fiind determinat nu de valoarea bunurilor asupra carora se cere aplicarea sechestrului, ci in raport de valoarea ceruta prin cererea de chemare in judecata. Depunerea cautiunii este o conditie de admisibilitate pentru instituirea masurii asiguratorii, aceasta trebuind facuta odata cu cererea de sechestru, instanta neputand primi cererea si sa acorde termen pentru a se face dovada depunerii cautiunii. - creanta nu este exigibila, dar este constatata printr-un inscris. In aceasta situatie, creditorul trebuie sa mai faca dovada, pe langa celelalte conditii precizate mai sus, ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire, sa distruga/deterioreze bunurile, ori a micsorat, prin fapta sa, garantiile date creditorului, sau nu a dat garantiile promise. In aceasta ipoteza este obligatorie depunerea cautiunii, dar cuantumul ei este lasat la aprecierea instantei, care va proceda conform articolului 723 indice 1 C.p.c.. In acele situatii in care obliga la depunerea cautiunii, instanta fixeaza si termen pana la care sa se faca dovada depunerii sub sanctiunea desfiintarii de drept a masurii asiguratorii, lucru care va fi constatat prin hotarare irevocabila, data in Camera de Consiliu, fara citarea partilor. Judecarea cererii de sechestru asigurator este de competenta instantei competente sa judece in prima instanta actiunea prin care se urmareste ....., indiferent daca la momentul la care este formulata cererea sechestru actiunea respectiva mai este sau nu pe rolul instantei. In cazul in care aceasta mai este pe rolul instantei, cererea de sechestru poate imbraca fie forma unei cereri incidentale, fie a unei cereri accesorii, atunci cand este formulata odata cu ......

Atunci cand nu mai este pe rolul instantei, cererea de sechestru va imbraca forma unei cereri principale. Instanta solutioneaza cererea in Camera de Consiliu, fara citarea partilor, printr-o incheiere, care poate fi atacata prin recurs, in termen de 5 zile de la pronuntarea hotararii. Masura sechestrului este adusa la indeplinire de executorul judecatoresc, care aplica sigiliu pe bunurile indisponibilizate. Daca sechestrul poarta asupra unui imobil, masura va fi inscrisa in Cartea Funciara. Aceasta masura dureaza pana la momentul obtinerii titlului executoriu. Masura poate fi ridicata si inainte de obtinerea titlului executoriu, daca debitorul depune o garantie reala sau personala indestulatoare. Cererea de ridicare a sechestrului se judeca in Camera de Consiliu, cu citarea partilor, printr-o incheiere, care poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la data pronuntarii. b) Poprirea asiguratorie Este reglementata de articolul 597 C.p.c., ea constand in indisponibilizarea sumelor de bani, titlurilor de valoare, a bunurilor mobile incorporale, datorate debitorului de o terta persoana, sau pe care i le va datora in viitor, dar in temeiul unor raporturi juridice existente. Poprirea asiguratorie presupune existenta a doua raporturi juridice existente, si anume: - un raport juridic intre creditorul popritor si debitorul poprit; - un raport juridic intre debitorul poprit si tertul poprit, raport in care tertul poprit este debitor al debitorului poprit. La obtinerea titlului executoriu va lua nastere un al treilea raport, denumit si poprire executorie, raport ce va fi intre creditorul popritor si tertul poprit. c) Sechestrul judiciar

Aceasta masura asiguratorie este reglementata de articolele 598-601 C.p.c. si consta in indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile care formeaza obiectul unui proces, in cadrul acestui proces trebuind sa se puna in discutie dreptul de proprietate sau un alt drept real, posesia asupra unur bunuri mobile sau imobile ori administrarea sau folosinta unui bun comun. Se admite ca sechestrul judiciar poate fi instituit, chiar daca nu exista un proces: - asupra bunului pe care debitorul il ofera asupra .....; - asupra bunurilor mobile, cu privire la care creditorul are motive temeinice sa se teama ca vor fi distruse, deteriorate sau alterate de posesorul actual; - asupra unui bun mobil ce constituie garantia creditorului, cand acesta invedereaza starea de insolvabilitate a debitorului, ori faptul ca exista pericol ca acesta sa se sustraga de la urmarire, sa distruga/deterioreze bunurile sau sa diminueze activul sau patrimonial. Cererea de sechestru judiciar este de competenta instantei care solutioneaza litigiul, sau, daca nu exista un litigiu, de competenta unei instante in circumscriptia careia se afla bunul asupra caruia urmeaza a fi instituit. Daca instanta admite cererea, il poate obliga pe creditor la depunerea unei cautiuni, fixand si termenul pana cand poate depune cautiunea. Cererea se judeca in sedinta publica, cu citarea partilor, printr-o incheiere, care poate fi atacata cu recurs in 5 zile de la data pronuntarii. Daca este admisa masura asiguratorie, bunurile sunt incredintate spre paza unei persoane numita administrator sechestru. Acesta poate fi chiar detinatorul bunului si sa fie ales prin acordul partilor ca administrator sechestru, insa daca partile nu se inteleg, se va alege de instanta dintre persoanele care nu au interes in cauza. Administratorul sechestru poate face acte de conservare si administrare a bunului, poate sa incaseze si sa plateasca datoriile curente, pentru activitatea sa putand fi remunerata cu o suma fixata pentru instituire(?).

Instanta il va putea autoriza pe acesta sa stea in proces in locul partilor litigante, cu privire la bun. La finalul litigiului, bunul va fi predat partii care a obtinut castig de cauza.

Cursul 3 27.02.2008

Citarea si comunicarea actelor de procedura

In privinta citarii, exista doua texte cuprinse in Codul de procedura civila, si anume articolul 85 si articolul 107. Din interpretarea lor coroborativa, rezulta ca regula in procesul civil este ca judecata se face cu citarea partilor, cu unele exceptii. Ceea ce este obligatoriu este ca partile sa fie legal citate, sa fie instiintate de existenta procesului, de obiectul acestuia, precum si de persoanele cu care se afla in diferend. Nu este obligatoriu ca ele sa se infatiseze, cu o singura exceptie, si anume, in procesul de divort, daca reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea fiind respinsa ca fiind nesustinuta. Normele care reglementeaza citarea, desi ocrotesc un interes personal, au caracter imperativ, motiv pentru care, pe parcursul procesului, lipsa procedurii de citare poate fi invocata de oricare dintre parti, de procuror sau de instanta din oficiu.

Citarea
Aceasta are scopul de a incunostiinta participantii la procesul civil, despre existenta procesului, a termenului de judecata si a locului unde urmeaza sa aiba loc.

Citarea asigura respectarea principiului contradictorialitatii, precum si principiul dreptului la aparare.

Comunicarea actelor de procedura


Reprezinta un act procedural, prin care se asigura aducerea la cunostiinta a unui act procedural indeplinit, care trebuie cunoscut de catre parti. In Codul de procedura civila exista doua texte care reglementeaza citarea, si anume: - articolul 85; - articolul 107. Din cele doua texte rezulta doua reguli generale care reglementeaza citarea, si anume: - judecata in procesul civil se face cu citarea partilor, in afara de cazul in care legea dispune altfel; - in procesul civil, partile nu sunt obligate sa se infatiseze la judecata, ceea ce este esential fiind sa li se asigure posibilitatea de a se infatisa la judecata. Din aceste precizari, rezulta ca normele care reglementeaza citarea au caracter imperativ. Din punct de vedere al persoanei care poate invoca incalcarea normelor privind citarea, acestea au caracter dispozitiv, intrucat ocrotesc interesul partii astfel vatamata prin necitare. Exista o exceptie, in privinta modalitatii de indeplinire a citarii. Legea nr. 247/2005 prevede ca, cu exceptia citarii partii pentru primul termen de judecata sau pentru primul termen urmator repunerii pe rol, precum si cu exceptia comunicarii hotararilor judecatoresti, oricare dintre parti poate indeplini, prin intermediul executorului judecatoresc, procedura de citare ori de comunicare a cererilor sau inscrisurilor catre cealalta parte.

Termenul de cunostiinta
Sediul materiei il gasim in articolul 353 din Codul de procedura civila. Au termen in cunostiinta urmatoarele persoane:

- partea care a depus cererea, personal sau prin mandatar, si a luat termenul in cunostiinta; - partea care a fost prezenta la un termen, personal su prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul. Acestea nu vor mai fi citate pe tot parcursul procesului. In ceea ce priveste partea care a depus cererea, personal sau prin mandatar, termenul de cunostiinta se ia prin semnatura. De la aceasta regula, a faptului ca partea are cunostiinta de termen, exista si cateva exceptii, si anume: - in cazul redeschiderii judecatii, dupa ce aceasta a fost suspendata; - in cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu; In acest caz, textul trebuie interpretat numai in legatura cu admisibilitatea probei cu interogatoriu. Daca la termenul de administrare a acestei probe, partea careia i-a fost incuviintata proba renunta la administrarea ei, iar partea ce urmeaza sa raspunda la interogatoriu avea termen in cunostiinta, se considera ca procedura de citare cu aceasta este legal indeplinita. - in cazul in care procesul se repune pe rol; - in cazul militarilor in termeni si al detinutilor. Alte exceptii, reglementate de Codul de procedura civila, sunt: - articolul 80 acesta prevede ca daca una din parti declara ca scrisul si semnatura sunt false, si cealalta parte nu e de fata, instanta va dispune infatisarea partilor in persoana, la un alt termen, cand partea care a invocat inscrisul va arata mijloacele sale de aparare si va depune inscrisul pentru verificare; - articolul 213 acesta spuna ca, pentru majorarea onorariului de expert, partile vor fi citate; - articolul 216 alineat 1 acesta precizeaza ca cercetarea la fata locului se va face cu citarea partilor.

Preschimbarea termenului de judecata

Termenul luat in cunostiinta nu poate fi schimbat decat pentru mtive temeinice si cu citarea partilor. Citarea partilor se face in Camera de Consiliu si se judeca de urgenta. Competenta de solutionare revine, pentru preschimbarea primului termen de judecata, presedintelui, vicepresedintelui instantei, presedintelui de sectie sau judecatorului care il inlocuieste si preschimbarea oricarui alt termen de judecata se face de catre completul de judecata. Instanta se va pronunta prin incheiere, in sedinta publica.

Citarea prin publicitate


Sediul materiei il gasim in articolul 95 din Codul de procedura civila. Cand reclamantul invedereaza ca, desi a facut tot posibilul, nu a reusit sa afle domiciliul paratului, presedintele instantei va dispune citarea acestuia prin publicitate. Citarea se face prin afisarea citatiei la usa instantei. Citatia se va publica si in Monitorul Oficial sau intr-un ziar de larga circulatie, in cazul in care presedintele tribunalului sau completului de judecata aprecieaza ca o asemenea masura este necesara. Regula o constituie afisarea la usa instantei si, numai daca se considera necesar, se va publica in Monitorul Oficial sau intr-un ziar de larga circulatie. Expresia presedintele tribunalului trebuie inteleasa in sensul de presedinte al instantei. Pentru a se incuviinta citarea prin publicitate nu este suficient ca reclamantul sa afirme ca nu cunoaste domiciliul paratului si trebuie sa invedereze imprejurarile concrete din care sa rezulte ca a facut tot ce i-a stat in putinta, dar nu a reusit sa alfe domiciliul. Afisarea la usa instantei, precum si publicarea in Monitorul Oficial, se fac cu cel putin 15 zile inainte de data fixata pentru judecata, in priciniile urgente putand fi redus la 5 zile.

Daca paratul se infatiseaza si dovedeste ca a fost citat cu rea-credinta, toate actele de procedura ce au urmat incuviintarii acesti citatii vor fi anulate, reclamantul putand fi sanctionat cu amenda si despagubiri. Aceste dispozitii se aplica si in cazul articolului 84, atunci cand comunicarea actelor de procedura nu s-a putut face datorita faptului ca s-a daramat cladirea, a devenit de nelocuit sau alte asemenea motive, caz in care agentul de procedura va depune actul la grefa instantei care va instiinta din timp partea despre acele imprejurari urmand a se aplica dispozitiile articolului 85 din Codul de procedura civila.

Cuprinsul citatiei
Sediul materiei il gasim in articolul 88 din Codul de procedura civila, acesta precizand ca: - prima parte o constituie citatia propriu-zisa, aceasta fiind lasata persoanei citate; - a doua parte este dovada de inmanare sau procesul verbal incheiat de agentul de procedura care se returneaza la dosarul cauzei. Mentiunile referitoare la anul, luna, ziua, si ora de infatisare, instanta si sediul acesteia, numele, domiciliul si calitatea celui citat, si parafa ..... si semnatura grefierului sunt elemente prevazute sub sanctiunea nulitatii. Aceste elemente sunt considerate a fi esentiale, iar in lipsa lor vatamarea se prezuma. Si lipsa celorlalte elemente atrage sanctiunea nulitatii insa, cu conditia ca partea care o invoca sa faca dovada producerii unei vatamari ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea lor. Dovada de inmanare sau procesul verbal cuprinde elementele mentionate in articolul 100 alineat 1 din Codul de procedura civila: - anul, luna, ziua in care s-a incheiat, numele celui care l-a incheiat, numele, prenumele si domiciliul celui caruia i s-a facut comunicarea cu indicarea numarului, etajului, apartamentului sau camerei; - numele, prenumele si calitatea celui caruia i s-a facut inmanarea, ....

Aceste elemente sunt prevazute de sanctiunea nulitatii, vatamarea prezumandu-se. Procesul verbal face dovada, pana la inscrierea in fals, cu privire la faptele constatate personal, de cel care a incheiat procesul verbal.

Inmanarea citatiei si a altor acte de procedura


Sediul materiei il gasim in articolul 86 din Codul de procedura civila. Comunicarea cererilor si a tuturor actelor de procedura se face din oficiu, prin agenti procedurali ai instantei sau orice alt salariat al instantei, precum si prin agenti ori salariati ai altor institutii, in ale caror circumscriptii se afla cel caruia i se comunica actul. In cazul in care comunicarea nu este posibila, aceasta se va face prin posta, prin scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin alte mijloace ce asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.

Termenul in care se face comunicarea


Potrivit articolului 114 indice 1 alineat 3 din Codul de procedura civila, primul termen de judecata va fi stabilit astfel incat, de la data primirii citatiei, paratul sa aiba la dispozitie cel putin 15 zile pentru a-si pregati apararea, iar in procesele urgente cel putin 5 zile. Pentru termenele urmatoare si pentru primul termen fixat dupa casare cu trimitere, determinata de necercetarea fondului, sunt aplicabile dispozitiile articolului 89 alineat 1, potrivit cu care citatia va fi inmanata cu cel putin 5 zile inaintea ..... iar in priciniile urgente chiar si sub 5 zile. Articolul 97 din Codul de procedura civila prevede ca niciun act de procedura nu se poate indeplini in zilele de sarbatoare legala, in afara de cazurile urgente, dupa incuviintarile presedintelui.

Locul unde se face comunicarea actelor de procedura


Potrivit articolului 80 din Codul de procedura civila, inmanarea citatiei si a tuturor actelor de procedura se face la domiciliul sau resedinta celui citat. In cazul

in care cel citat are o asezare agricola, comerciale sau industriale, inmanarea se poate face si la locul acestor asezari. Inmanarea se poate face oriunde, daca cel citat primeste citatia. Partea nu poate refuza primirea actelor de procedura si a inscrisurilor care li se comunica in sedinta, in acest caz instanta putand incuviinta, la cerere, un termen pentru a lua la cunostiinta de acte. Aceste text este aplicabil numai daca actele de procedura sau inscrisurile au fost depuse in termen, dar nu intr-un numar suficient de exemplare. Exista cateva situatii speciale cu privire la inmanarea citatiei, prevazute de articolul 90 alineatele 4-7, si anume: - pentru cei ce se gasesc sub arme, citatia se inmaneaza la comandamentul superior cel mai apropiat; - pentru cei care alcatuiesc echipajul unui vas de comert, inmanarea se face, in lipsa unui domiciliu cunoscut, la capitania portului unde se gaseste inregistrat vasul; - pentru detinuti, inmanarea se face la administratia inchisorii; - pentru bolnavii aflati in spitale, ospicii ori sanatorii, la directia asezamantului. In cazurile prevazute de articolul 87 din Codul de procedura civila, punctele 1,2,3,5,7 si in cazurile prevazute de articolul 90, alineatele 4-6, sau atunci cand actul urmeaza a fi inmanat unui avocat sau unui notar public, incuviintarea citatiilor si actelor de procedura se poate face functionarului sau persoanei insarcinate cu primirea corespondentei, care va semna dovada. Comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare in cazul persoanelor juridice, precum si al asociatiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta in judecata, cu exceptia cazurilor in care se refuza primirea sau daca se constata lipsa oricarei persoane la sediul acestora.

Etapa dezbaterilor

Aceasta debuteaza la prima zi de infatisare, si dureaza pana cand instanta, socotindu-se lamurita, declara dezbaterile inchise si se retrage pentru deliberare. Este etapa in care partile isi sustin pretentiile si apararile, combat sustinerile adversarului, admisibilitatea probei, pun concluzii.

Sedinta de judecata
a) activitatea dinainte de inceputul sedintei de judecata; - afiseaza lista de sedinta cu o zi inaintea termenului de judecata; La alcatuirea acestei liste, se va da intaietate cazurilor cu privire la care legea prevede ca judecata se va face de urgenta, tinandu-se cont si de orele prezentate pentru ..... partilor. Intocmirea acestor liste asigura judecata cu precadere a situatiilor urgente, garanteaza dreptul partilor la aparare si contribuie la realizarea publicitatii. - copiaza lista de sedinta in condica de sedinta; - verifica daca au sosit la instanta si s-au atasat la dosar dovezile de comunicare si inmanare a citatiilor si a celorlalte acte de procedura; - verifica legalitatea indeplinirii procedurii de citare si informeaza pe presedinte despre deficientele constatate. b) activitatea din timpul sedintei de judecata; Grefierul va fi prezent in sala cu cel putin jumatate de ora inainte de inceperea sedintei, pentru a pune la dispozitie dosarele pentru consultare. Dupa inceperea sedintei, dosarele pot fi consultate numai cu aprobarea presedintelui. Grefierul anunta intrarea completului de judecata, daca nu exista un aprod. Completul de judecata este prezidat de unul din membrii sai. Presedintele instantei deschide sedinta, o susc. si o ridica. Presedintele completului este cel care exercita politia sedintei.

Grefierul face apelul partilor, referand oral, pe scurt, obiectul pricinii, stadiul ei, modul in care s-a indeplinit procedura de citare si daca s-au indeplinit celelalte masuri dispuse de instanta. Masuri care pot fi dispuse in sedinta: - amanarea priciniilor; - lasarea cauzei la o anumita ora, la solicitarea partilor; - suspendarea priciniilor; - solutionarea priciniilor. Priciniile urgente si cele ramase in divergenta se vor judeca cu prioritate. Instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiilor de procedura si de fond. Judecatorul are obligatia de a starui in solutionarea amiabila a pricinii. Partile isi vor sustine cererile si vor administra probele care le-au fost incredintate. In conditiile articolului 149 din Codul de procedura civila, dezbaterile pot fi stenodactoligrafiate, facute de un stenograf, caruia i se aplica regulile de la experti. Grefierul de sedinta consemneaza, in caietul sau de note, desfasurarea intregii sedinte. In momentul in care se considera lamurita, instanta declara sedinta inchisa. Partile vor putea fi obligate sa depuna note scrise ale sustinerilor lor. Instanta, in conditiile articolului 151 din Codul de procedura civila, poate repune cauza pe rol, daca necesita noi lamuriri. c) activitatea ulterioara sedintei de judecata. Grefierul are urmatoarele atributii: - intocmeste incheierea de sedinta, conceptele de citare, adresele si toate lucrarile dispuse de instanta si incheierile de amanare a pronuntarii; - intocmeste partea introductiva a hotararii;

Incheierea de sedinta este intocmita de catre grefier, pentru fiecare termen de judecata intocmindu-se o incheiere, cu exceptia termenului la care au avut loc dezbaterile in fond. In cazul in care instanta a amanat pronuntarea, grefierul va intocmi incheierea de dezbateri, care va face corp comun cu hotararea, lipsa ei atragand nulitatea hotararii. Incheierea de sedinta cuprinde tot ce s-a petrecut la respectivul termen de judecata. Incheieriile sunt: - preparatorii nu leaga instanta; - interlocutorii sunt cele care, fara a hotari in tot pricina, pregatesc dezlegarea ei si leaga instanta, aceasta nemaiputand reveni asupra celor dispuse. Instanta este obligata sa motiveze masurile dispuse prin incheiere. Impotriva incheierilor nu se poate declara cale de atac, decat odata cu fondul, cu exceptia incheierilor prin care s-a intrerupt cursul judecatii. Exista incheieri care nu sunt supuse niciunei cai de atac. Sunt incheieri prin care se solutioneaza fondul cererii, care reprezinta actul de final al judecatii.

Prima zi de infatisare
Sediul materiei il gasim in articolul 134 din Codul de procedura civila. Pentru a putea vorbi de prima zi de infatisare, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: - partile sa fie legal citate; - partile sa poata pune concluzii. A putea pune concluzii inseamna ca partea este in masura sa-si exprime pozitia, in legatura cu orice aspect din proces si nu trebuie sa confundam cu concluziile finale, pe fond. La aceasta data, partile pot savarsi anumite acte de procedura:

- reclamantul poate cere intregirea cererii sau modificarea ei, conform articolului 132 din Codul de procedura civila; - reclamantul poate propune probe noi fata de cele propuse prin cererea de chemare in judecata; - daca paratul a propus cerere reconventionala, reclamantul poate cere un termen pentru a depune intampinare; - paratul poate solicita un termen pentru a formula intampinare, potrivit articolului 118 alineat 3 din Codul de procedura civila; - paratul poate depune cerere reconventionala, daca intampinarea nu este obligatorie; - paratul poate formula cerere de interventie fortata.

Cursul 4 05.03.2008

Exceptiile procesuale

Exceptiile procesuale pot fi definite ca fiind mijloacele procesuale prin care, in conditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu, invoca in cadrul procesului civil, fara sa puna in discutie fondul raportului juridic litigios, neregularitati procedurale privitoare la compunerea sau constituirea instantei, competenta acesteia sau procedura de judecata ori lipsuri referitoare la exercitiul dreptului material la actiune, urmarind, dupa caz, amanarea judecatii, declinarea competentei, refacerea unor acte, anularea, respingerea sau perimarea cererii.

Particularitatiile exceptiilor procesuale


a) presupun existenta unui proces in curs;

b) sunt o forma de manifestare a actiunii si constituie un mijloc de aparare, de aceea, de regula, ele sunt invocate de catre parat; Exceptiile absolute pot fi invocate si de catre reclamant, procuror sau instanta din oficiu. Faptul ca exceptia procesuala este un mijloc de aparare nu inseamna ca vreodata pune in discutie fondul raportului juridic litigios. Nici macar exceptiile de fond nu pun in discutie temeinicia pricinii deduse judecatii. c) ca regula, hotararea pronuntata in temeiul unei exceptii procesuale nu are autoritate de lucru judecat, ceea ce inseamna ca, daca a fost inlaturata neregularitatea procesuala care a dus la admiterea exceptiei, actiunea poate fi introdusa din nou. Daca persista neregularitatea procesuala initiala, nu poate fi introdusa o actiune.

Clasificarea exceptiilor procesuale


1. In functie de obiect, sunt exceptii procesuale: - de procedura sunt acele exceptii procesuale, prin care se invoca neregularitati procedurale privitoare la compunerea sau constituirea instantei, competenta acesteia sau procedura de judecata; Exemple: exceptia de necompetenta, exceptie lipsei de procedura de citare, exceptia de conexitate, exceptia de litispendenta, exceptia de incompatibilitate. - de fond sunt acele exceptii procesuale, prin care se invoca lipsuri referitoare la exercitarea dreptului material la actiune. Lipsa oricarei conditii de exercitare a actiunii se invoca printr-o exceptie de fond. Exemple: exceptia de autoritate de lucru judecat, exceptia privind conditiile de exercitare a cailor de atac. 2. In functie de efectele pe care tind sa le realizeze, sunt exceptii procesuale: - dilatorii acestea tind la amanarea judecatii, declinarea competentei, refacerea unor acte;

Exemple: exceptia lipsei procedurii de citatie, exceptia de conexitate, exceptia de litispendenta. - peremptorii sau dirimante acestea sunt cele care tind la anularea, respingerea sau perimarea cererii. Toate exceptiile de fond sunt peremptorii. Exceptia de necompetenta produce atat efecte dilatorii, cat si efecte peremptorii. 3. In functie de caracterul normei incalcate, sunt exceptii procesuale: - absolute atunci cand se incalca o norma imperativa; - relative atunci cand se incalca o norma dispozitiva. In doctrina, s-a incercat sa se introduca o noua exceptie, si anume exceptia de inadmisibilitate. In realitate, inadmisibilitatea este doar solutia pe care o pronunta instanta, ca efect al admiterii unei exceptii de procedura sau de fond.

Procedura de solutionare a exceptiilor procesuale


Sediul materiei il gasim in articolul 137 din Codul de procedura civila. Ca regula, in alineatul 1 al acestui articol, instanta se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si a celor de fond, care fac de prisos, in tot sau in parte, cercetarea in fond a pricinii. Prin abatere de la aceasta regula, alineatul 2 al aceluiasi articol ingaduie ca exceptia sa fie unita cu fondul, atunci cand pentru solutionarea exceptiei si a fondului este necesara administrarea acelorasi dovezi. In momentul deliberarii insa, judecatorul se va pronunta cu prioritate tot asupra exceptiei si va trece sa analizeze fondul, daca a respins cererea. Simplul fapt ca a fost respinsa exceptia, nu inseamna ca va fi admisa automat actiunea pe fond. Codul de procesura civila nu arata cum trebuie sa se procedeze, in situatia in care sunt invocate, in mod concomitent, mai multe exceptii. In doctrina, s-a aratat ca, pentru a determina ordinea in care trebuie sa se pronunte asupra exceptiilor,

judecatorul trebuie sa tina seama de caracterul si efectele pe care le produc diferitele exceptii. Exista insa si criteriu legal, si anume articolul 137 alineat 1 din Codul de procedura civila, care spune ca instanta se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si a celor de fond. Din cele prezentate, rezulta ca judecatorul se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, si apoi asupra exceptiilor de fond.

Actul de procedura prin care instanta se pronunta asupra exceptiei


a) prin incheiere instanta se pronunta prin incheiere, in toate cazurile in care respinge exceptia prin incheiere interlocutorie; Daca admite exceptia, dar ramane in continuare investita, instanta se pronunta tot prin incheiere. b) prin sentinta sau decizie daca in urma admiterii exceptiei instanta se dezinvesteste, atunci ea va pronunta o hotarare prin sentinta sau decizie.

Probele

Sarcina probei
Regula, potrivit articolului 1969 din Codul civil, este ca cel care face o propunere in fata instantei trebuie sa o dovedeasca. Sunt insa situatii in care paratul, pastrand pozitia procesuala de parat, are primul sarcina probei, si anume: - daca reclamantul beneficiaza de o prezumtie legala relativa, paratul trebuie sa administreze dovezi in combatarea/pentru rasturnarea acestei prezumtii de care beneficiaza reclamantul; - atunci cand recunoasterea de paternitate este contestata de cel recunoscut, de mama copilului recunoscut, sau de catre descendentii acestuia, dovada paternitatii trebuie sa fie facuta de autorul recunoasterii sau de catre descendentii acestuia;

- in litigiile de munca, atunci cand se contesta masura luata de unitate, sarcina de a proba legalitatea si temeinicia masurii revine unitatii; - in conditiile articolului 47 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, daca s-a introdus o actiune in decadere din dreptul la marca, intrucat titularul nu a folosit marca timp de 5 ani consecutivi pe teritoriul Romaniei, dovada folosirii marcii trebuie facuta de catre titularul dreptului la marca.

Reguli comune cu privire la admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor

1. Admisibilitatea
Trebuie intrunite urmatoarele conditii: - proba sa fie legala, adica sa fie ingaduita atat de legea materiala, cat si de legea procesuala; Daca se solutioneaza administrarea probei testimoniale, trebuie sa se tina cont de faptul ca, potrivit articolului 1691 din Codul civil, Articolul 189 din Codul de procedura civila interzice audierea interzisilor judecatoresti, precum si a celor condamnati pentru marturie mincinoasa. - proba sa fie verosimila, adica sa tinda la dovedirea unor fapte posibile, recunoscute de legile universal valabile; - proba sa fie pertinenta, adica ea trebuie sa aiba legatura cu pricina; - proba sa fie concludenta, adica administrarea ei sa duca la solutionarea cauzei. Este posibil ca o proba sa fie pertinenta, dar sa nu fie concludenta.

2. Administrarea probei
Administrarea probei cuprinde urmatoarele etape: a) propunerea probei; Reclamantul propune probele prin cererea de chemare in judecata. In schimb, paratul poate propune probe prin intampinare sau, daca intampinarea nu este

obligatorie, la prima zi de infatisare, daca nu este reprezentat sau asistat de catre un avocat. Articolul 138 din Codul de procedura civila prevede ca dovezile care nu au fost propuse in conditiile articolelor 112(cererea de chemare in judecata), 115(intampinarea), 132(cererea reconventionala), nu vor mai putea fi propuse in tot cursul judecatii, in afara de cazul in care: - administrarea dovezii nu duce la amanarea judecatii; - proba nu a fost ceruta in termen din cauza nestiintei sau lipsei de procedura a partii, care nu a fost reprezentata sau asistata de catre un avocat. Articolul 138 alineat final, prevede ca, in cazul amanarii, partea este obligata, sub pedeapsa decaderii, sa depuna, cu cel putin 5 zile inainte de termenul fixat pentru judecata, copii certificate de pe inscrisurile invocate. Dovada contrara trebuie sa fie propusa in aceeasi zi sau, daca partea lipseste ori in caz de impiedicare, in sedinta urmatoare. Exista unele aspecte comune cu privire la propunerea probelor, si anume: - potrivit articolului 168 din Codul de procedura civila, daca o parte renunta la dovezile incuviintate, cealalta parte poate sa-si insuseasca acele dovezi; - daca toate partile renunta la dovezile incuviintate, judecatorul trebuie sa vada care din dovezi mai sunt utile, potrivit articolului 129 din Codul de procedura civila; - conform articolului 171 din Codul de procedura civila, partea decazuta din dreptul de a administra o dovada se va putea totusi apara, discutand, in fapt si drept, temeinicia sustinerilor si dovezilor adversarului; - potrivit articolului 171 indice 1 din Codul de procedura civila, atunci cand instanta dispune o proba din oficiu sau la solicitarea procurorului care a pornit actiunea, conform articolului 45 alineat 2 din Codul de procedura civila, va determina si partea in sarcina careia sunt cheltuielile necesare pentru administrarea probei, putandu-le pune si in sarcina ambelor parti. b) incuviintarea probei;

Atunci cand constata ca sunt indeplinite cele 4 conditii de admisibilitate a probei, conform articolului 167 din Codul de procedura civila, instanta, prin incheiere, va incuviinta dovada si dovada contrara, aratand si faptele care urmeaza a fi probate prin administrarea probei respective. c) administrarea propriu-zisa a probei. In respectarea principiului contradictorialitatii si cel al nemijlocirii, administrarea propriu-zisa a probei se face inaintea instantei, cu exceptiile de la principiul nemijlocirii, urmarindu-se ca, cu cat putinta, dovada si dovada contrara sa fie administrate in acelasi timp.

3. Aprecierea probei
Aceasta are loc in etapa deliberarii si se porneste de la faptul ca toate probele sunt egale.

A. Inscrisurile
Inscrisul reprezinta orice declaratie despre un act sau fapt juridic in sens restrans, facuta prin scriere de mana, dactoligrafiere, litografiere, imprimare pe hartie sau pe orice alt material. 1. Inscrisul autentic; Inscrisul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are dreptul de a functiona in locul unde actul s-a incheiat, potrivit 1171 din Codul civil. Inscrisul autentic face credinta despre data sa pana la incrierea in fals. Acesta prezinta o serie de avantaje, si anume: - in privinta datei sale, el face credinta pana la inscrierea in fals; - se bucura de o prezumtie de validitate, astfel incat cel care il foloseste este scutit de sarcina de a-i dovedi continutul, revenind adversarului sau obligatia de a face dovada contrara;

- in conditiile articolului 66 din Legea nr. 36/1995, inscrisul autentificat de notarul public care constata o creanta certa si lichida, cand aceasta devine exigibila, el constituie titlu executoriu; - in privinta constatarilor personale ale agentului instrumentator, facute prin propriile simturi si in limitele competentei sale, inscrisul autentic face dovada pana la inscrierea in fals. In privinta celorlalte mentiuni, inscrisul autentic face dovada pana la proba contrarie. In ceea ce priveste forta probanta a inscrisului autentic, articolul 1173 din Codul de procedura civila stabileste regula conform careia, acesta este opozabil erga omnes. Se poate vorbi si despre o conversiune a inscrisului autentic, articolul 1172 din Codul de procedura civila punand in discutie cand forma autentica nu este ceruta ca ad valididatem, atunci cand inscrisul nul ca inscris autentic, pentru necompetenta sau incapacitatea functionarului, sau pentru alte vicii de forma, poate fi considerat ca un inscris sub semnatura privata, daca acesta este semnat de parti. Daca inscrisul nu este semnat de parti, el poate avea valoarea unui inceput de dovada scrisa, care sa fie completat cu martori si prezumtii. 2. Inscrisul sub semnatura privata Este acel inscris semnat de parti, fara vreo anumita formalitate, singura conditie generala pentru valabilitatea oricarui inscris sub semnatura privata fiind aceea ca el sa fie semnat de parti. In cazul anumitor inscrisuri, pe langa aceasta conditie sunt necesare anumite conditii speciale, pentru validitatea ad probationem a inscrisului, si anume: - formalitatea multiplului exemplar, potrivit articolului 1179 din Codul de procedura civila; Nu este necesara in cazul inscrisului nul ca inscris autentic, dar valabil ca inscris sub semnatura privata. Exemple: in cazul contractului sinalagmatic, constatat prin hotarare judecatoreasca; in cazul contractelor incheiate prin corespondenta; in cazul contractelor comerciale; in cazul in care partile au intocmit

un singur exemplar si l-au lasat unui tert in pastrare, etc. Sanctiunea lipsei acestei formalitati o reprezinta faptul ca inscrisul nu are valoare probanta. - mentiunea bun si aprobat, potrivit articolului 1180 din Codul de procedura civila. Aceasta cerinta este necesara, de exemplu: in cazul contractelor unilaterale; in cazul in care inscrisul nu este redactat de partea care se obliga; in cazul in care conventia unilaterala are ca obiect plata unei sume de bani, sau obligatia de a da o catime determinata de bunuri fungibile. Cerinta este necesara, asa cum reiese si din cele prezentate mai sus, doar in cazul obligatiei de a da.

Forta probanta a inscrisului sub semnatura privata


Sediul materiei il gasim in articolul 1177 din Codul de procedura civila. Daca inscrisul sub semnatura privata este recunoscut, are aceeasi forta probanta ca si inscrisul autentic. Data inscrisului urmeaza aceleai reguli. Fata de terti, pentru ca ei sa fie tinuti sa-l respecte, data inscrisului sub semnatura privata trebuie sa fie certa, aceasta dobandindu-se in conditiile articolului 1182 din Codul de procedura civila. Tertii sunt: - dobanditorul cu titlu particular de la una din parti; - creditorii personali ai partilor, care invoca drepturile lor proprii. Nu sunt terti: - succesorii universali si cu titlu universal ai partii, in afara cazului in care sunt mostenitori rezervatari si invoca faptul ca, prin acte cu titlu gratuit le-a fost incalcata rezerva; - creditorii care invoca drepturile debitorilor lor, in favoarea acestora, pe calea actiunii oblice.

Cursul 5 12.03.2008

Administrarea probei prin inscrisuri


Trebuie distins dupa cum: a) inscrisul se afla in posesia partii care vrea sa administreze proba; b) inscrisul se afla in posesia adversarului; c) inscrisul se afla in posesia unui tert sau unei autoritati. a) Daca inscrisul se afla in posesia partii, in conditiile articolelor 112 si 115 din Codul de procedura civila, copii certificate de pe inscris trebuie atasate cererii de chemare in judecata, respectiv intampinarii. Partea poate depune inscrisul in intregime sau numai in parte, in aceasta ultima ipoteza instanta putand sa oblige partea sa-l depuna in intregima, daca considera necesar acest lucru. Daca inscrisul este redactat intr-o limba straina sau cu caractere vechi, instanta va dispune redactarea inscrisului in limba romana. In conditiile articolului 132 din Codul de procedura civila, la prima zi de infatisare, partile vor putea depune inscrisuri noi. In conditiile in care proba cu inscrisuri a fost incuviintata dupa prima zi de infatisare, in cele 3 cazuri prevazute de articolul 138 din Codul de procedura civila, alineatul final al textului obliga partea, sub pedeapsa decaderii, sa depuna copii certificate de pe inscris, cu cel putin 5 zile inaintea termenului fixat pentru judecata. Articolul 139 din Codul de procedura civila obliga partea care a depus inscrisul la dosar in copie, sa aiba asupra sa originalul, sau sa-l depuna mai inainte in pastrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se tine seama de inscris. Daca adversarul nu-si da seama de veridicitatea inscrisului atunci cand compara copia cu originalul, instanta va putea acorda un termen scurt, si sa-l oblige pe cel care a depus copia sa lase originalul in pastrarea grefei. Conform articolului 140 din Codul de procedura civila, inscrisurile depuse la dosar raman castigate judecatii si vor putea fi retrase numai cu acordul partii potrivnice iar, daca la dosar a fost depus originalul, acesta poate fi retras numai dupa ce se lasa in pastrarea grefei copii certificate ca sunt conforme cu originalul.

b) Daca inscrisul se afla in posesia adversarului, se aplica dispozitiile articolelor 172-176 din Codul de procedura civila. Daca o parte invedereaza ca cealalta parte detine un inscris privitor la pricina, instanta poate ordona infatisarea lui. Cererea de infatisare a inscrisului nu poate fi respinsa atunci cand: - inscrisul este comun partilor; - insusi adversarul celui care doreste sa administreze proba, a facut referire la inscris, pe parcursul procesului; - obligatia infatisarii inscrisului este prevazuta de lege. Instanta nu va ordona infatisarea inscrisului de catre adversar numai pe baza simplelor afirmatii ale partii in acest sens, ci trebuie sa aiba formata convingerea ca adversarul chiar detine inscrisul. Cererea de infatisare va fi respinsa atunci cand: - inscrisul priveste chestiuni strict personale; - prin infatisarea inscrisului s-ar incalca obligatia de pastrare a secretului; - infatisarea inscrisului ar atrage urmarirea penala impotriva partii sau unei alte persoane ori ar expune-o dispretului public. c) Daca inscrisul se afla in posesia unui tert sau unei autoritati, instanta va dispune infatisarea lui, urmand ca infatisarea si aducerea inscrisului sa se faca pe cheltuiala partii care a cerut infatisarea. Aceasta suma va fi stabilita prin incheiere irevocabila, fara citarea partilor, si va fi avuta in vedere, in final, la determinarea cuantumului cheltuielilor de judecata. Articolul 176 din Codul de procedura civila interzice sa se ceara cartile funciare si planurile, registrele autoritatilor si inscrisurile originale, care se afla in pastrarea instantei sau a notarilor publici. Acestea vor fi cercetate la locul unde se afla, de un judecator delegat, cu citarea partilor, iar daca inscrisurile se afla in alta

localitate decat aceea unde este sediul instantei, se cerceteaza prin comisie rogatorie. Daca s-a dovedit ca partea detine inscrisul si refuza infatisarea lui, ori refuza sa raspunda la interogatoriul propus pentru a se dovedi detinerea si existenta inscrisului, instanta poate considera ca inscrisul are continutul pretins de partea care a cerut infatisarea. Este o prezumtie relativa faptul ca inscrisul are continutul pretins de cel care vrea sa administreze proba, dar nu are inscrisul in posesie. Daca se contesta scrierea sau semnatura, ori veridicitatea sau, insasi instanta, are indoieli asupra veridicitatii inscrisului, se poate proceda la verificarea de scripte, sau poate fi declansata procedura falsului. Verificarea de scripte poate privi inscrisurile sub semnatura privata, iar daca inscrisul sub semnatura privata este recunoscut, acesta are valoarea unui inscris autentic. Partea va fi pusa sa scrie inaintea instantei, dupa dictare, fragmente din inscris, in cazul in care se contesta continutul inscrisului sau, sa semneze, daca se contesta semnatura. Daca partea refuza sa scrie ori sa semneze, inscrisul va fi considerat recunoscut, cu continutul pretins de adversar. Aceasta verificare va fi consemnata in incheierea de sedinta, sub acest aspect incheierea fiind interlocutorie. Daca judecatorul, comparand inscrisul sub semnatura privata cu scrierea sau semnatura facute inaintea sa, nu se socoteste lamurit, va dispune efectuarea unei expertize, pentru aceasta cerand partilor depunerea la dosar a unor scripte de comparatie, care pot fi: - un inscris autentic; - un inscris sub semnatura privata necontestat de parti; - o parte dintr-un inscris sub semnatura privata necontestat de parti; - daca este cazul, scrierea sau semnatura facute inaintea sa.

In cazul in care se contesta insasi veridicitatea unui inscris, autentic sau sub semnatura privata, este declarata procedura falsului, si se va proceda conform articolelor 180-184 din Codul de procedura civila. Daca la termenul la care inscrisul este defaimat, partea care l-a depus nu este prezenta, instanta va fix un termen scurt si va dispune infatisarea partilor, personal sau prin mandatar cu procura speciala, daca se dovedeste un motiv temeinic de impiedicare a partii pentru a se prezenta in fata instantei. Totodata, la termen, se va pune in vedere partii sa depuna originalul inscrisului. La termen, se va proceda in functie de atitudinea procesuala pe care o avea fiecare parte. Instanta va intreba partea care a depus inscrisul daca intelege sa se mai foloseasca de acel inscris, iar daca partea declara ca nu se mai foloseste de inscris, sau aceasta nu este prezenta, inscrisul va fi inlaturat din proces. Daca la termen lipseste cel care a defaimat inscrisul ori nu mai insista in procedura falsului, inscrisul va fi pastrat in proces. In ceea ce priveste admisibilitatea probei testimoniale, pentru dovedirea unui act juridic, exista 2 reguli inscrise in alineatele 1 si 2 ale articolului 1191 din Codul civil: - alineatul 1 actul juridic al carui valoare este mai mare de 250 de lei, inclusiv pentru depozitul voluntar, poate fi dovedit sau numai prin inscris autentic, sau numai prin inscris sub semnatura privata; - alineatul 2 dovada cu martori nu poate fi primita in contra sau peste ceea ce cuprinde actul scris, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, in timpul sau in urma confectionarii actului, chiar daca valoarea obiectului actului este mai mica de 250 de lei. Asta inseamna ca nu se poate, prin declaratiile martorilor, sa se dovedeasca faptul ca, actul juridic are un alt continut, decat cel care rezulta din inscris. In doctrina si in practica, s-au facut mai multe precizari: - aceste doua reguli se aplica inscrisurilor preconstituite; - delictele, cvasidelictele, cvasicontractele, viciile de consimtamant, cauza ilicita, cauza falsa ori lipsa cauzei pot fi dovedite prin declaratiile martorilor;

- plata sau alte modalitati de executare a actului juridic pot fi dovedite prin declaratiile martorilor, in conditiile articolului 1191 alineat 1 din Codul civil; - de asemenea, clauzele obscure, indoielnice, susceptibile de mai multe intelesuri pot fi dovedite prin declaratii de martori. Exista si exceptii de la regulile inscrise in cele doua alineate: - alineatul 3 al articolului 1191 din Codul civil acesta ingaduie partilor ca, expres sau tacit, sa convina ca, atunci cand este vorba de drepturile de care pot sa dispuna, actele juridice sa poata fi dovedite prin declaratii de martori; acordul tacit rezulta si din neopunerea la incuviintarea probei testimoniale; - daca exista un inceput de dovada scrisa, actul juridic poate fi dovedit prin declaratii de martori, conform articolului 1197 din Codul de procedura civila, adica o scriptura care emana de la cel caruia este opusa si care face de crezut faptul pretins; - imposibilitatea preconstituirii inscrisului, in cele 3 cazuri prevazute de articolul 1138, punctele 1-3 din Codul de procedura civila: > nu se cere proba cu inscrisuri in cazul obligatiilor nascute din cvasicontracte, delicte, cvasidelicte; > la depozitul necesar, in caz de ruina, tumul, naufragiu, incendiu; > in cazul obligatiilor contractate in caz de accidente neprevazute, cand partilor lea fost cu neputinta sa intocmeasca actul scris. Acestor 3 cazuri de imposibilitate materiala de preconstituire a inscrisului, jurisprudenta si doctrina le-a adaugat un caz de imposibilitate morala cand, din cauza raporturilor in care se afla, partilor le-a fost imposibil sa intocmeasca inscrisul, situatii in care actul juridic poate fi dovedit prin declaratiile martorilor. - articolul 1198 alineat 4 - acesta vizeaza imposibilitatea pastrarii/conservarii inscrisului.

Aceasta exceptie presupune ca inscrisul a fost intocmit, dar printr-o imprejurare mai presus de vointa partii, aceasta nu il mai are. Doctrina a precizat, in acest sens, situatia de furt sau distrugere a inscrisului de catre adversar. Martorul, este definit ca fiind acea persoana care are cunostiinta de imprejurarile de fapt ce pot servi la dezlegarea unei pricini, si pune in vedere aceste imprejurari in fata instantei. Articolul 189 din Codul de procedura civila spune ca nu pot fi audiati ca martori: - rudele si afinii pana la gradul 3 inclusiv; - sotul sau fostul sot; - interzisii judecatoresti; - cei condamnati pentru marturie mincinoasa. Alineatul 2 ingaduie partilor ca, expres sau tacit, sa convina ca persoanele de la punctele 1 si 2 sa poate fi audiate, ceea ce inseamna ca articolul 189 punctele 1 si 2 din Codul de procedura civila contine o norma dispozitiva, spre deosebire de punctele 3 si 4, in care norma este imperativa. Articolul 190 din Codul de procedura civila prevede ca in litigiile referitoare la starea civila si despartenie, rudele si afinii pana la gradul 3 inclusiv, cu exceptia descendentilor, pot fi audiati ca martori. Din momentul in care o persoana a fost desemnata ca martor, ea are obligatia sa se prezinta la instanta de judecata si sa depuna marturie la termenul la care a fost citata. Codul de procedura civila precizeaza si persoanele scutite de a depune marturie, si anume: - medicii; - farmacistii; - avocatii; - notarii;

- preotii. Sunt audiati cei indicati in cerere, martorii putand fi schimbati numai in caz de deces, disparitie sau alte motive temeinice, situatii in care, sub pedeapsa decaderii, partea este obligata sa depuna o lista cu numele si adresele noilor martori, in cel mult 5 zile de la data incuviintarii numirii martorilor. In vederea audierii, martorii sunt citati iar, daca in urma citarii ei nu se infatiseaza, se poate emite un mandat de aducere. In priciniile urgente, mandatul de aducere poate fi emis chiar de la primul termen de judecata. Inainte de a fi audiat, martorul este intrebat cu privire la date personale, daca este ruda, afin ori in slujba vreuneia dintre parti, dupa care acesta va rosti formula juramantului, prevazuta de articolul 183 din Codul de procedura civila. Acestuia i se atrage atentia sa spuna adevarul, in caz contrar el putand fi cercetat penal pentru infractiunea de marturie mincinoasa. Martorii sunt audiati separat. Martorului i se pun intrebari mai intai din partea presedintelui completului, apoi din partea partii care l-a propus, si ulterior i se vor adresa intrebari de catre adversar. Declaratia martorului este consemnata, dupa dictare, de catre grefier si, inainte de a semna, i se da declaratia pentru a o citi. Daca refuza semnarea, se va face aceasta precizare in cuprinsul declaratiei. In aprecierea dispozitiei, instanta va tine seama de raportul in care se afla martorul cu partile, de varsta si starea de sanatate a acestuia, etc.

B. Proba prin raportul de expertiza


Sediul materiei il gasim in articolul 201 din Codul de procedura civila, care spune ca, daca, pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, judecatorul are nevoie sa cunoasca parerea unor specialisti, el va putea numi unul sau trei experti, stabilind, totodata, punctele asupra carora urmeaza sa raspunda expertul/expertii, dar si data la care trebuie depus raportul de expertiza.

Regula este ca efectuarea expertizei este facultativa. Sunt insa cazuri, in care efectuarea expertizei este obligatorie, lipsa ei afectand insasi valabilitatea hotararii, si anume: - expertiza medico-legala psihiatrica, daca s-a cerut punerea sub interdictie sau ridicarea interdictiei; - avizul medicului legist, cu privire la varsta si sexul persoanei, in caz de inregistrare tardiva a nasterii; - expertiza pentru stabilirea valorii bunului gajat, atunci cand creditorul, in caz de neexecutare a obligatiei, solicita instantei sa-i incuviinteze, sa retina bunul in contul datoriei; - expertiza pentru stabilirea valorii aporturilor in natura, daca se constituie o societate cu raspundere limitata cu un singur asociat; - expertiza pentru stabilirea valorii aporturilor in natura a avantajelor rezervate fondatorilor, a operatiunilor ce pot fi savarsite de catre fondatori, daca in cazul unei societati pe actiuni, in Adunarea Constitutiva nu s-a intrunit majoritatea ceruta de lege. Daca se solicita anularea casatoriei pentru alienatie sau debilitate mintala, este indicat sa se efectueze o expertiza medico-legala psihiatrica. De asemenea, daca intr-un proces de stabilire a paternitatii, paratul invoca faptul ca, in perioada in care putea deveni insarcinata, mama a intretinut raporturi sexuale cu alti barbati, va putea fi dispusa efectuarea unei expertize. Pentru desemnarea expertilor, instanta va tine cont de acordul partilor sau, daca nu exista acordul partilor, expertii vor fi desemnati prin tragere la sorti, din lista cuprinzand numele si specializarea expertilor, trimisa de .... Dupa abrogarea articolului 206 din Codul de procedura civila, expertul nu mai este nevoit sa depuna juramantul. Daca expertiza nu este laborioasa si amanuntita, expertul isi poate prezenta punctul de vedere direct inaintea instantei, situatie in care judecatorul si partile ii pot adresa intrebari, concluziile expertului fiind consemnate intr-un proces verbal,

care va fi atasat la dosar. Daca expertiza este laborioasa, concluziile vor fi cuprinse intr-un raport de expertiza. Potrivit articolului 208 din Codul de procedura civila, daca pentru efectuarea expertizei este necesara o deplasare la fata locului, inainte de inceperea lucrarilor, expertul trebuie sa citeze partile, prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, care va fi atasata la raportul de expertiza. El trebuie sa citeze partile in timp util, pentru ca partile sa-si poata pregati apararea. Raportul de expertiza trebuie depus la dosar, cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata. In ceea ce priveste forta probanta a raportului de expertiza, motivat, judecatorul poate sa primeasca sau sa respinga concluziile expertului. Daca s-au depus concluzii contradictorii, judecatorul fie le va inlatura pe toate, fie va primi concluziile dintr-un singur raport de expertiza, el neputand combina concluziile din raporturile de expertiza. Daca este vorba de expertize medico-legale contradictorii, judecatorul nici macar nu are dreptul de apreciere, ci este obligat sa le supuna spre avizare comisiei superioare medico-legale. Pentru ca este considerat un delegat al instantei, vor face dovada, pana la inscrierea in fals, data raportului de expertiza si constatarile personale ale expertului, in ceea ce priveste prezenta partilor si a sustinerilor acestora in fata sa. El face dovada, pana la inscrierea in fals, in privinta aratarii expertului referitor la verificarile pe care le-a facut.

Cursul 6 19.03.2008

C. Cercetarea la fata locului


Sediul materiei il regasim in articolele 215-217 din Codul de procedura civila. Ea nu este propriu-zis un mijloc de proba, ci poate fi considerata un act procesual,

prin care se urmareste constatarea starii materiale a unui bun netransportabil la sediul instantei de judecata. Instanta dispune efectuarea cercetarii la fata locului prin incheiere, din oficiu sau la cererea partilor, si stabileste suma necesara pentru efectuarea deplasarii. Fata de dispozitiile articolului 170 din Codul de procedura civila, sub sanctiunea decaderii, aceasta suma trebuie sa fie depusa in termen de 5 zile, de la data incuviintarii cercetarii sau, daca a fost incuviintata in conditiile articolului 138 punctele 2 si 4, in 15 zile. Efectuarea cercetarii la fata locului se face cu citarea partilor, la locul respectiv urmand sa se deplaseze intregul complet, inclusiv procurorul, daca acesta participa la judecata. La locul cercetarii, pot fi audiati martori sau experti, aratarile lor fiind consemnate in procesul verbal, care se incheie in aceasta procedura. Procesul verbal va fi semnat de catre presedintele completului, de grefier so, daca este cazul, de martor, expert, refuzul acestora de a semna fiind consemnat in procesul verbal.

D. Marturisirea
Reprezinta recunoasterea, de catre o parte, a unui fapt, pe care cealalta parte isi intemeiaza o protectie sau o aparare, recunoastere de natura sa produca consecinte juridice impotriva autorului ei. 1. Felurile marturisirii; a) Marturisirea extrajudiciara; Ea este facuta in afara procesului, putand fi verbala sau scrisa. Marturisirea extrajudiciara verbala poate fi folosita in procesul civil, daca este admisibila proba testimoniala. b) Marturisirea judiciara. Este facuta in cadrul procesului, ea putand fi spontana sau provocata. Marturisirea judiciara este spontana, atunci cand partea recunoaste, din proprie initiativa, un fapt sau fapte, pe care adversarul sau isi intemeiaza pretentii sau isi

sustine aparari. Despre aceasta recunoastere se face mentiune in incheierea de sedinta. Marturisirea judiciara provocata este obtinuta in procedura interogatoriului, ea putand fi: - simpla atunci cand partea recunoaste, fara echivoc si fara niciun fel de adaugiri, faptul in legatura cu care este interogat; - calificata atunci cand partea recunoaste faptul in legatura cu care este intrebata, dar adauga elemente anterioare sau concomitente cu faptul recunoscut, de natura sa schimbe consecintele juridice ale recunoasterii; - complexa atunci cand partea recunoaste faptul in legatura cu care este intrebata, dar adauga un element ulterior faptului recunoscut. 2. Caracterele juridice ale marturisirii; - este un act unilateral; Din acest caracter, rezulta ca, pentru a produce efecte juridice, ea nu trebuie sa fie acceptata de catre cealalta parte. Ea este irevocabila, insa articolul 1206 alineat 2 din Codul civil ingaduie ca marturisirea sa fie revocata, daca a fost facuta in eroare de fapt. - constituie un mijloc de proba impotriva autorului ei si, din cauza acestor consecinte grave, ea nu poate proveni decat de la o persoana cu capacitate deplina de exercitiu; - este un act personal, ea putand fi facuta numai de catre titularul dreptului sau de catre un mandatar cu procura speciala; Faptul ca, in conditiile articolului 120 din Codul de procedura civila, reprezentantul legal va fi citat personal la interogatoriu, pentru actele incheiate si faptele savarsite in aceasta calitate, nu contravine acestui caracter al marturisirii, deoarece reprezentantul raspunde pentru actele si faptele lui, iar nu pentru cele ale celui pe care il reprezinta. - poate interveni numai in legatura cu dreptul de care partile pot sa dispuna;

- trebuie sa fie expresa, ea neputand fi dedusa din tacerea partii. In conditiile articolului 225 din Codul de procedura civila, daca partea nu se prezinta sau refuza sa raspunda la interogatoriu in mod nejustificat, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina, sau doar ca un inceput de dovada, care poate fi completata cu proba cu martori sau cu proba cu inscrisuri. Articolul 225 din Codul de procedura civila instituie o prezumtie relativa de marturisire, si nu o marturisire deplina, pentru ca partea se poate prezenta si sa faca dovada motivelor temeinice de impiedicare pentru a se infatisa si a raspunde la interogatoriu. 3. Admisibilitatea marturisirii; In principiu, aceasta este admisibila in orice materie. Articolul 612 alineat 6 din Codul de procedura civila prevedea ca interogatoriul nu poate fi administrata prin dovedirea motivelor de divort. Prin Decizia nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 816 din 29 noiembrie 2007, Curtea Constitutionala a decis, cu majoritate de voturi, ca prevederiile articolului 612 alineat 6 sunt neconstitutionale. Pe de alta parte, exista materii in care doar administrarea probei cu interogatoriul nu este suficienta pentru admiterea actiunii. De pilda, daca se introduce o actiune in tagada paternitatii, trebuie administrate si alte probe. 4. Administrarea probei cu interogatoriul; Presedintele poate dispune citarea paratului la interogatoriu, sub rezerva dezbaterii la prima zi de infatisare. Ca obiect al interogatoriului, acesta vizeaza fapte personale ale partilor. Potrivit dispozitiilor articolului 220 din Codul de procedura civila, cel reprezentat legal nu poate raspunde la interogatoriu. Conform articolului 222 din Codul de procedura civila, statul, persoanele juridice de drept public sau privat, raspund in scris la interogatoriu, care li se comunica tot in scris, insa asociatii cu drept de reprezentare, ale societatilor de persoane, vor fi citati personal la interogatoriu.

Daca partea are domiciliul in strainatate, potrivit articolului 223 din Codul de procedura civila, ea va fi interogata prin cel care o reprezinta in judecata. In acest caz, interogatoriul va fi comunicat in scris mandatarului, care va depune raspunsul partii, dar in cuprinsul unei procuri speciale si autentice. Interpretam articolul 223 in sensul ca mandatarul este cel care raspunde la interogatoriu, si nu in sensul ca mandatarul nu face decat sa primeasca de la instanta interogatoriul, pe care apoi sa-l dea partii si sa depuna raspunsurile date de insasi partea, pentru ca, daca ar fi asa, mandatarul nu ar avea nevoie de procura speciala, deaorece primirea interogatoriului si respectiv, inmanarea interogatoriului, nu este un act de dispozitie. Daca partea, din motive temeinice, nu se poate deplasa la sediul instantei, pentru a raspunde la interogatoriu, ea va fi interogata la locul unde se afla, scop in care, la locul respectiv se va deplasa intregul complet. 5. Administrarea propriu-zisa a interogatoriului; In conditiile articolului 153 alineat 3 din Codul de procedura civila, partea care a depus cererea personal sau prin mandatar si a luat termenul in cunostinta, precum si partea care a fost prezenta la o infatisare, ea insasi sau prin mandatar, chiar neimputernicit cu dreptul de a cunoaste termenul, nu va fi citata in tot cursul judecarii la acea instanta, prezumandu-se ca ea cunoaste termenele ulterioare in afara de cazul in care se stabileste termen pentru chemarea la interogatoriu. Prin urmare, partea trebuie sa fie citata, chiar daca, in conditiile articolului 153 alineat 1 se considera ca are termen in cunostiinta. Interogatoriul se semneaza pe fiecare pagina, de catre presedinte, grefier, partea care a propus interogatoriul, precum si de catre partea care a raspuns la acesta, refuzul semnarii fiind consemnat. 6. Efectele interogatoriului - este posibil ca partea sa se prezinte si sa recunoasca faptele pentru care este interogata; In acest caz, avem in vedere marturia simpla, calificata sau complexa.

- este posibil ca partea sa se prezinte si sa dea numai raspunsuri negative la intrebarile adresate; In acest caz, interogatoriul nu serveste cu nimic partii care il cere. - este posibil ca partea, in mod nejustificat, sa nu se prezinte sau sa refuze sa raspunda la interogatoriu; In aceasta situatie, se vor aplica dispozitiile articolului 225 din Codul de procedura civila, instanta putand socoti ca o prezumtie de recunoastere a faptelor, care formeaza obiectul interogatoriului.

E. Prezumtiile;
In conditiile articolului 1199 din Codul civil, prezumiile sunt consecinele ce legea sau magistratul trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Rezulta ca ele sunt legale sau judecatoresti. Articolul 1200 din Codul civil enumara, ca prezumtii, urmatoarele: - declararea ca nule a unor acte pe motiv ca sunt facute in frauda legii; - dobandirea dreptului de proprietate sau liberatiunea unui debitor, atunci cand acestea rezulta din anumite imprejurari determinate; - liberatiunea rezultata din anumite imprejurari de fapt; - puterea de luuru judecat, care prezuma ca hotararea judecatoreasca ramasa irevocabila corespunde adevarului. 1. Puterea prezumtiilor; Trebuie sa deosebim intre: - prezumtii absolute; - prezumtii relative. In principiu, prezumtiile absolute nu pot fi rasturnate prin dovada contrara, insa, s-a spus ca trebuie distins, dupa cum este vorba de :

- prezumtii absolute care corespund unui interes general, care nu pot fi rasturnate prin niciun fel de dovada contrara, de pilda, puterea de lucru judecat, prezumtia timpului legal de conceptie a copilului; - prezumtii absolute care corespund unui interes personal, care pot fi rasturnate, dar numai prin marturisire judiciara. Prezumtiile relative pot fi rasturnate facandu-se dovada contrara. Exista o serie de prezumtii mixte, care pot fi rasturnate numai cu anumite probe sau in anumite conditii. De exemplu, prezumtia de proprietate comuna a gardului/zidului despartitor, care poate fi rasturnata prin proba cu inscrisuri sau alte probe materiale. 2. Efectele prezumtiilor;

Prezumtiile simple sau judecatoresti, sunt, asa cum spune Codul civil, cele lasate la lumina si intelepciunea magistratului. Conforn articolului 1203 din Codul civil, judecatorul poate recurge la prezumtii simple numai atunci cand este admisibila proba testimoniala.

Constatarea unei probe sau a unei stari de fapt


Sediul materiei il regasim in articolele 235-241 din Codul de procedura civila. Constatarea este o procedura la care recurge cel interesat sa administreze o proba sau sa constate o imprejurare de fapt, atunci cand apreciaza ca exista pericolul ca, pana in momentul in care probele urmeaza sa fie administrate in proces, ele sa dispara sau sa fie greu de administrat. a) Constatarea de probe; In conditiile articolului 235 din Codul de procedura civila, oricine are interes sa constate, de urgenta, marturia unei persoane, parerea unui expert, starea unor lucruri miscatoare ori nemiscatoare sau sa dobandeasca recunoasterea unui inscris, a unui fapt sau a unui drept, va putea sa ceara administrarea acestor dovezi, daca

exista pericolul ca ele sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor. Cererea poate fi facuta si daca nu exista urgenta, cu conditia ca paratul sa fie de acord. Pentru determinarea instantei competente sa solutioneze aceasta cerere de constatare a probelor, trebuie distins dupa cum procesul, in care urmeaza a fi apreciate aceste probe, a fost declansat sau nu. Daca nu exista proces pe rol, cererea, care are natura unei cereri principale, este de competenta Judecatoriei in circumscriptia careia se afla martorul sau obiectul cercetarii. Textul reglementeaza atat competenta teritoriala, cat si cea materiala a instantei. Daca exista proces pe rol, cererea, care are natura unei cereri incidentale, se va solutiona de instanta care solutioneaza procesul respectiv. Cererea se judeca in Camera de Consiliu, printr-o incheiere, care se pronunta in sedinta publica. Daca exista urgenta, se poate incuviinta ca judecata sa se faca si fara citarea partilor. De aici rezulta ca, regula este ca se face cu citarea partilor. Daca cererea a fost facuta pe cale principala, incheierea poate fi atacata cu recurs, in termen de 5 zile, de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor sau de la comunicare, daca s-a dat fara citarea partilor. Daca cererea a fost facuta pe cale incidentala, incheierea poate fi atacata numai odata cu fondul. b) Constatarea unei imprejurari de fapt. Conform articolului 239 din Codul de procedura civila, oricine are interes sa constate, de urgenta, o anumita imprejurare de fapt, care ar putea sa inceteze sau sa se schimbe pana la administrarea dovezilor, va putea sa ceara instantei, in circumscriptia careia se va face constatarea, sa desemneze un executor judecatoresc, care sa se deplaseze la fata locului, pentru a face constatarea. Cererea se solutioneaza in Camera de Consiliu, prin incheiere, in caz de urgenta presedintele putand sa incuviinteze ca, efectuarea constatarii, sa aiba loc si fara citarea celui impotriva careia ea se face. Intr-o asemenea situatie, daca persoana respectiva nu a fost prezenta in momentul in care s-a deplasat executorul

judecatoresc, trebuie sa i se comunice procesul verbal intocmit de catre acesta. Dovezile sau imprejurarile de fapt, astfel constatate, pot fi folosite in proces de oricare din partile cererii de asigurare a probelor. Reclamant, in cererea de asigurare a probelor, nu trebuie sa fie neaparat reclamantul din procesul principal. Cheltuielile savarsite in aceasta procedura, vor fi avute in vedere in final, in momentul in care vor fi determinate cheltuielile de judecata din procesul principal.

Suspendarea cursului judecatii

Aceasta poate fi definita ca fiind oprirea cursului judecatii, datorita unor imprejurari voite de parti, care nu mai staruie in judecata, sau datorita unor imprejurari independente de vointa partilor, care se afla in imposibilitate fizica sau juridica, sa staruie in continuarea judecatii. Suspendarea poate fi: a) voluntara; Aceasta intervine in cele doua cazuri prevazute de articolul 242 din Codul de procedura civila, si anume: - atunci cand amandoua partile o cer; - atunci cand niciuna din partile legal citate nu s-au infatisat la judecata. Alineatul 2 al articolului 242 din Codul de procedura civila permite partilor, pentru a evita suspendarea, sa ceara judecata in lipsa. Daca s-a facut o astfel de cerere, este posibil ca instanta sa retina dosarul spre solutionare, chiar daca nu se prezinta niciuna din parti. Cererea de judecata in lipsa este valabila numai pentru etapa procesuala, in care se afla judecata, in care ea a fost facuta.

Cursul 7 26.03.2008

b) legala. Aceasta intervine in cazurile prevazute de lege, si poate fi: b.1. de drept; b.2. obligatorie; b.3. facultativa. b.1. Suspendarea legala de drept; Aceasta intervine in cele 5 cazuri prevazute de articolul 243 din Codul de procedura civila, si anume: - judecata se suspenda atunci cand una dintre parti decedeaza, in afara de cazul in care partea interesata cere acordarea unui termen, pentru introducerea, in cauza, a mostenitorilor; Judecata se suspenda pentru acest motiv, pana la introducerea in cauza a mostenitorilor. Pentru a se dispune suspendarea judecatii, partea trebuie sa decedeze in cursul procesului. - judecata se suspenda la punerea sub interdictie sau sub curatela, a uneia dintre parti, pana la numirea tutorelui sau curatorului; - judecata se suspenda la moartea mandatarului uneia dintre parti, care are loc cu mai putin de 15 zile, inaintea termenului fixat pentru judecata; Suspendarea se va dispune pana la interventia in proces a unui alt mandatar, sau chiar a partilor. - judecata se suspenda la incetarea functiei tutorelui sau curatorului, aceasta fiind dispusa pana la interventia, in proces, a celui reprezentat;

- judecata se suspenda prin deschiderea procedurii de reorganizare sau a falimentului, asupra reclamantului, in temeiul unei hotarari judecatoresti irevocabile. Suspendarea se va dispune pana la interventia, in proces, a administratorului sau lichidatorului judiciar, aspect ce rezulta din dispozitiile articolului 245 din Codul de procedura civila. b.2. Suspendarea legala obligatorie are loc in urmatoarele situatii: - articolul 21 din Codul de procedura civila; Acesta obliga instanta, inaintea careia s-a ivit conflictul de competenta, sa suspende orice alta procedura si sa inainteze dosarul, instanteii in drept sa solutioneze conflictul de competenta. - articolul 31 alineat final din Codul de procedura civila; Acesta spune ca, pe timpul abtinerii sau recuzarii, nu se savarseste niciun act de procedura. - articolul 155 alineat 2 din Codul de procedura civila; Acesta prevede ca, daca, dupa amanarea judecatii, in temeiul invoielii partilor, niciuna dintre parti nu se infatiseaza la judecata, instanta va suspenda judecata. Pentru repunerea pe rol a pricinii, trebuie sa se achite o jumatate din taxa introductiva de instanta. - articolul 19 din Codul de procedura penala; Acesta consacra principiul potrivit caruia penalul tine loc civilului. Judecata actiunii civile se va suspenda, pana la solutionarea definitiva a laturii penale din procesul penal. - Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale; Pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, este obligatorie suspendarea judecatii. b.3. Suspendarea legala facultativa

E prevazuta de articolul 244, care precizeaza 2 cazuri de suspendare legala facultativa, si anume: - judecata poate fi suspendata, atunci cand dezlegarea pricinii atarna, in tot sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept, care formeaza obiectul unei alte judecati; Pentru a fi incident acest text, este necesar sa se invoce faptul ca, pe rolul unei alte instante sau organ cu activitate jurisdictionala, se afla o chestiune prejudiciara, iar solutia data acelei chestiuni va influenta, in tot sau in parte, solutia ce urmeaza sa se dea, in procesul in care se pune problema suspendarii. Nu se pune problema suspendarii, in temeiul acestui text, a ordonantei presidentiale, pana la solutionarea actiunii de drept comun, pentru ca, articolul 581 din Codul de procedura civila ingaduie, ca cele doua proceduri, sa se desfasoare in paralel. De asemenea, nu se va suspenda judecata actiunii posesorii, reglementata de articolele 674-676 din Codul de procedura civila, pana la solutionarea unei actiuni petitorii, pentru ca, in cadrul primei actiuni, se discuta posesia, doar ca stare de fapt, astfel incat, solutia din acea actiune nu ar fi de natura sa influenteze solutia din actiunea petitorie. - judecata poate fi suspendata, atunci cand a inceput urmarirea penala, pentru savarsirea unei infractiuni, a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare, asupra hotararii ce se va da. Exista si alte cazuri de suspendare legala facultativa, si anume: - articolul 40 alineat 2 din Codul de procedura civila; In acesta se precizeaza ca, pana la solutionarea cererii de stramutare, presedintele instantei, la care este solutionata cererea de stramutare, poate sa suspende judecata acelei pricini. - articolul 155 indice 1 din Codul de procedura civila;

Daca reclamantul nu isi indeplineste obligatiile prevazute de lege, sau stabilite pe parcursul judecatii in sarcina sa, instanta poate dispune suspendarea judecatii. - articolul 183 din Codul de procedura civila; Daca cel care s-a inscris in fals, l-a indicat si pe autorul sau complicele falsului, instanta poate dispune suspendarea judecatii, pana la finalizarea cercetarii. Instanta dispune suspendarea judecatii printr-o incheiere, care, in conditiile articolului 244 indice 1 din Codul de procedura civila, poate fi atacata, separat, cu recurs, cu exceptia incheierii date in recurs. Articolul 244 indice 1 din Codul de procedura civila mai prevede ca, recursul poate fi exercitat, pe tot timpul duratei suspendarii, atat impotriva incheierii de suspendare, cat si impotriva incheierii de respingere a cererii de repunere pe rol. Nu este obligatoriu insa, ca partea sa ceara, mai intai, repunerea pe rol, pentru ca apoi sa exercite recurs impotriva ambelor incheieri, ci, la alegerea sa, poate sa atace direct incheierea de suspendare sau sa ceara repunerea cauzei pe rol. Incheierea se comunica, insa, comunicarea nu se face pentru a marca momentul de la care incepe sa curga termenul de recurs, ci ea este necesara, pentru ca partea interesata sa o cunoasca, si sa-si poata motiva recursul. Faptul, insa, ca acest recurs poate fi solicitat pe tot timpul duratei suspendarii, iar articolul 303 din Codul de procedura civila prevede ca recursul se motiveaza prin cererea de recurs, sau inauntrul termenului de recurs, nu inseamna ca cererea de recurs poate fi motivata oricand. Intrucat recursul este exercitat in conditiile articolului 304 indice 1 din Codul de procedura civila, astfel incat, in calea de atac, pot fi invocate atat aspecte de nelegalitate, cat si de netemeinicie, acest recurs este mai apropiat de apel, si, prin urmare, trebuie sa fie motivat, in termenul prevazut de articolul 287 din Codul de procedura civila, adica pana la prima zi de infatisare.

In ceea ce priveste redeschiderea judecatii sau repunerea pe rol a pricinii, dupa ce pricina a fost suspendata, repunerea pe rol poate fi dispusa din oficiu sau la cererea partilor, a procurorului, sau numai la cererea partilor, in functie de motivul suspendarii. Astfel: - in caz de suspendare voluntara, conform dispozitiilor articolului 242 din Codul de procedura civila, sau in caz de suspendare potrivit articolului 155 alineat 2 din Codul de procedura civila, instanta nu poate dispune, din oficiu, repunerea pe rol a pricinii; - daca s-a suspendat judecata, pana la solutionarea conflictului de competenta, sau pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate, ori pana la solutionarea cererii de abtinere sau de recuzare, instanta va putea dispune, din oficiu, repunerea pe rol a pricinii; - daca suspendarea a fost dispusa, conform prevederilor articolului 243 din Codul de procedura civila, articolul 245 din Codul de procedura civila prevede ca, pentru redeschiderea judecatii, trebuie indicati mostenitorii, tutorele sau curatorul, noul mandatar, administratorul sau lichidatorul judiciar. In toate cazurile, nu este suficient doar aratarea mostenitorilor, a tutorelui sau curatorului, a noului mandatar, a administratorului sau lichidatorului judiciar, ci trebuie facuta dovada calitatii acestor persoane. Efectul principal al suspendarii judecatii este acela ca, pe timpul ei, nu se savarseste niciun act de procedura si, daca suspendarea a fost dispusa din culpa partilor, de la data suspendarii pricinii, va incepe sa curga termenul de perimare.

Perimarea

Potrivit articolului 248 din Codul de procedura civila, orice cerere de chemare in judecata, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare, se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in

nelucrare, din culpa partii, timp de 1 an, in materie civila, si de 6 luni, in materie comerciala.

Natura juridica a perimarii


Perimarea are o natura juridica mixta, intrucat ea poate fi privita, atat ca o prezumtie de dezistare, dedusa din nestaruinta partilor in judecata, cat si ca o sanctiune procedurala, asupra partilor care, in mod culpabil, nu s-au mai interesat de proces, in tot timpul prevazut de lege.

Conditiile de declansare a perimarii


- instanta sa fi fost sesizata cu o cerere de prima instanta sau, cu o cale de atac; Intrucat recursul in interesul legii nu reprezinta o cale de atac, nu se va pune niciodata problema perimarii, indiferent de timpul scurs. Perimarea intervine, indiferent de natura patrimoniala/nepatrimoniala a cererii si, indiferent daca actiunea este sau nu prescriptibila extinctiv. - durata termenului de perimare este de 1 an, in materie civila, si de 6 luni, in materie comerciala; Termenul se calculeaza conform dispozitiilor articolului 101 din Codul de procedura civila, deci se implineste in ziua corespunzatoare anului, lunii, zilei de plecare. Practic, termenul incepe sa curga, de la data ultimului act de procedura, facut in vederea judecatii si, care este marcat prin suspendarea procesului.

Intreruperea termenului de perimare


- conform articolului 249 din Codul de procedura civila, termenul de perimare se intrerupe, prin indeplinirea unui act de procedura, facut in vederea judecarii procesului, de catre partea care justifica un interes; Pe de-o parte, daca, pe timpul suspendarii procesului, instanta savarseste acte de procedura, acestea nu au efect intrerupator de perimare. Pe de alta parte, pentru ca actul de procedura, savarsit de parte, sa aiba ca efect intreruperea termenului de perimare, este necesar ca el sa fie valabil facut.

- in caz de suspendare voluntara sau legala, in conditiile articolului 155 alineat 2 din Codul de procedura civila, pentru reluarea judecatii trebuie achitata o taxa, in valoare de jumatate din valoarea taxei introductive de instanta. In cazul neachitarii acestei taxe, cererea de redeschidere a judecatii se anuleaza, si nu poate avea ca efect intreruperea termenului de perimare, pentru ca, articolul 249 din Codul de procedura civila spune un act de procedura in vederea judecatii. - in conditiile articolului 251 din Codul de procedura civila, in caz de coparticipare procesuala, actul intrerupator de perimare, al unuia dintre participanti, produce efecte si asupra celorlalti.

Suspendarea termenului de perimare


- termenul de perimare este suspendat, cat timp dureaza suspendarea in cazurile prevazute de articolul 244 din Codul de procedura civila, precum si in alte cazuri stabilite de lege, daca suspendarea nu se datoreaza culpei partilor; Termenul de perimare este suspendat doar atata timp cat dureaza suspendarea, in cazurile prevazute de articolul 244 din Codul de procedura civila. Termenul de perimare este suspendat, atunci cand a intervenit suspendarea, pentru un motiv neimputabil partilor. - termenul de perimare este suspendat, timp de 3 luni, daca au intervenit vreuna din imprejurarile prevazute de articolul 243 din Codul de procedura civila, in ultimele 6 luni ale termenului de perimare; - termenul de perimare este suspendat, cat timp partea este impiedicata, de o imprejurare mai presus de vointa ei, sa staruie in judecata.

Procedura perimarii
In conditiile articolului 249 din Codul de procedura civila, perimarea opereaza, de drept, la implinirea termenului de 1 an, in materie civila, si de 6 luni, in materie comerciala.

Totusi, ea trebuie sa fie constata de catre instanta, pentru aceasta pricina fiind repusa pe rol, din oficiu sau la cererea partii interesate, iar instanta va verifica conditiile perimarii. In aceasta procedura, instanta trebuie sa verifice daca s-a implinit termenul de perimare, daca el nu a fost intrerupt sau suspendat si, daca nu cumva, exista o alta cauza de stingere a procesului, asupra careia instanta trebuie sa se pronunte, cu prioritate. Instanta mai trebuie sa constate culpa partii. Conform articolului 248 din Codul de procedura civila, orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an. Partea nu se socoteste in vina, cand actul de procedura urma sa fie indeplinit din oficiu. Alineatul 2, al aceluiasi articol mentionat mai sus, spune ca termenul de perimare nu curge, cat timp, fara vina partii, cererea nu a ajuns la instanta competenta sa o judece, sau nu i se poate fixa termen. Perimarea poate fi invocata din oficiu, sau la cererea partii interesate ori, pe cale de exceptie, chiar in Camera de Consiliu. Exceptia perimarii poate fi invocata in Camera de Consiliu, in acele litigii in care procedura se desfasoara in Camera de Consiliu, ceea ce inseamna ca nu este obligatoriu ca procedura sa fie trimisa in sedinta publica doar pentru constatarea perimarii. Daca instanta constata ca cererea nu este intemeiata, o va respinge printr-o incheiere interlocutorie, care poate fi atacata numai odata cu fondul. Daca instanta admite exceptia, va pronunta o hotarare finala, susceptibila de recurs, in termen de 5 zile, de la data pronuntarii. Termenul curge de la pronuntare, intrucat, pentru constatarea perimarii, partile sunt citate, deci procedura este una contencioasa.

Actele de dispozitie ale partilor

Actele de dispozitie pot fi savarsite numai de parte personal, sau prin mandatar cu procura speciala. Acestea sunt:

1. Renuntarea;
- Renuntarea la judecata; Poate sa renunte, partea care a investit instanta cu o cerere. Renuntarea la judecata este reglementata de articolul 246 din Codul de procedura civila, care prevede ca reclamantul poate renunta la judecata oricand, in cursul judecatii, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa. Are pozitia unui reclamant si paratul care formuleaza o cerere reconventionala dar si intervenientul principal. Nu este cazul intervenientiilor, pentru ca au fost chemati in judecata, iar intervenientul accesoriu poate renunta la judecata numai cu acordul partii pentru care a intervenit, pentru ca el poate sa faca numai acte favorabile acelei parti. Daca renuntarea intervine intre momentul sesizarii instantei si inainte de comunicarea catre parat a cererii de chemare in judecata, nu este necesar acordul paratului, iar reclamantul nu va fi obligat la cheltuieli de judecata. Daca renuntarea intervine dupa comunicarea copiei de pe cerere, dar pana la inceperea dezbaterilor, nu este necesar acordul paratului, insa reclamantul poate fi obligat la cheltuieli de judecata. Cand s-a intrat in dezbaterea fondului, conform dispozitiilor articolului 246 din Codul de procedura civila, renuntarea la judecata poate fi facuta numai daca paratul este de acord. Solutia legislativa se explica, prin aceea ca incheierea, prin care se ia act de renuntare, nu are putere de lucru judecat, ceea ce inseamna ca, daca nu s-a implinit prescriptia dreptului material la actiune, reclamantul poate sa formuleze o noua cerere de chemare in judecata, impotriva aceluiasi parat. Instanta ia act de renuntarea la judecata, printr-o incheiere, data fara drept de apel, deci susceptibila doar de recurs. - Renuntarea la drept.

Sediul materiei il reprezinta articolul 247 din Codul de procedura civila, care prevede ca reclamantul poate renunta oricand la drept, fie verbal in instanta, fie prin act autentic. De vreme ce paratul nu mai poate fi chemat in judecata ulterior, cu privire la dreptul la care reclamantul a renuntat, pentru a se lua act de renuntarea la drept, nu se cere acordul paratului. Instanta se pronunta asupra cererii de renuntare la drept, printr-o hotarare, in care se va respinge cererea ca nefondata, si prin care se va decide si asupra cheltuielilor de judecata. Aceasta este o hotarare fara drept de apel, putand fi atacata doar cu recurs.

2. Achiesarea;
Imbraca doua forme: - Achiesarea sau recunoasterea pretentiilor adversarului; Aceasta poate fi facuta spontan sau in procedura interogatoriului, articolul 270 din Codul de procedura civila precizand ca, daca paratul recunoaste o parte din pretentiile reclamantului, acesta din urma poate sa ceara instantei sa pronunte o hotarare partiala, in masura recunoasterii, fiind aplicabile, in mod corespunzator, prevederiile articolului 273 din Codul de procedura civila, ceea ce inseamna ca aceasta hotarare poate fi atacata numai cu recurs. - Achiesarea la hotarare. Imediat dupa pronuntare, partea care a cazut in pretentii poate declara ca nu intelege sa exercite calea de atac, lucru care va fi consemnat in procesul verbal, acesta fiind semnat de catre presedinte si grefier. Pana la implinirea termenului de exercitare a caii de atac, partea se poate prezenta inaintea presedintelui de complet, si sa declare ca renunta la exercitarea caii de atac sau, poate face aceasta renuntare printr-un act autentic. Daca a exercitat calea de atac inaintea instanteide control judiciar, partea poate sa declare ca renunta la judecata caii de atac, ceea ce echivaleaza cu o

achiesare la hotarare. In toate aceste cazuri, achiesarea la hotarare este expresa. Achiesarea poate si si tacita, atunci cand partea executa hotararea de bunavoie. Nu echivaleaza cu o achiesare tacita: - neexercitarea caii de atac, pentru ca, in acest caz, partea este decazuta din dreptul de a exercita calea de atac; - neopunerea la executarea silita de catre executorul judecatoresc, pentru ca, in acest caz, partea este obligata sa nu se opuna la executare.

3. Tranzactia.
Sediul materiei il gasim in articolele 271-273 din Codul de procedura civila. Articolul 271 din Codul de procedura civila prevede ca partile se pot infatisa oricand, inaintea instantei, chiar daca nu au fost citate, si sa ceara instantei sa ia act de tranzactia intervenita intre ele, prin care urmaresc stingerea procesului. Aceasta trebuie incheiata in conditiile articolului 1704 din Codul civil. Partile se pot prezenta, chiar daca nu au fost citate, ceea ce inseamna ca se pot prezenta si intre termene, caz in care, atunci cand compunerea este colegiala, tranzactia poate fi primita si de catre un singur judecator, dar hotararea va fi data de intregul complet. Hotararea de expedient poate fi atacata numai cu recurs. Ea nu este susceptibila de revizuire, pentru ca, in conditiile articolului 322 din Codul de procedura civila, revizuirea poate fi exercitata numai impotriva unei hotarari date asupra fondului, ori, atunci cand ia act de tranzactie, judecatorii nu fac decat sa verifice aspectele formale ale conventiei intervenite intre parti. Se poate cere, insa, anularea si rezolutiunea conventiei de tranzactie si, asftel, daca se admite, hotararea de expedient va ramane lipsita de efecte.