IMUNITATEA

Imunitatea (din latin immunitas = scutire) este nsuirea organismului vegetal, animal i uman de a opune rezisten n faa activitii microbilor i a substanelor toxice, cu alte cuvinte, capacitatea lui de a-i pstra sntatea i vigurozitatea. Antigene - agenti capabili sa induca in organism un raspuns imun specific, manifestat prin formare de anticorpi si/sau de limfocite sensibilizate. Anticorpi - substante a caror sinteza in organismul uman este indusa de aparitia in circuitul sanguin a unui antigen si care are proprietatea de a reactiona in mod strict specific cu antigenul care a stimulat formarea lor. Dupa tipul si cantitatea de antigen, dupa calea de patrundere a antigenului, dupa calitatile genetice si starea fiziologica a organismului, imunitatea are forme variate:

Imunitatea natural este, la animale, o nsuire ereditar a organismului care se

manifest prin rezistena lui la anumite boli, maladii, ageni patogeni (de exemplu, imunitatea obolanilorfa de difterie, a porumbeilor i ginilor fa de buba neagr, a omului de ciuma bovinelor etc.). Se pstreaz pe parcursul ntregii viei. Organismul posed mai multe mijloace de aprare mpotriva infeciilor i a substanelor strine. De exemplu, pielea sntoas mpiedic ptrunderea microbilor, esuturile glandulare elimin secreii cu proprieti bactericide. Microbii ajuni n esuturi sunt distrui de snge prin fagocitoz, de limf i de secreiile ce umezesc mucoasele. Aceste lichide contin substante protectoare specifice, numite mai generalizat anticorpi. Animalele superioare (incl. omul) posed o imunitate natural fat de majoritatea microbilor din mediul ambiant. La plante, imunitatea natural se mai numeste ereditar si se trandmite prin mostenire, fiind folosit n selectia plantelor la crearea soiurilor rezistente. Se manifest la soiurile de vit-de-vie rezistente n fata filoxerei, soiurile de gru rezistente la rugin,

soiurile de floarea-soarelui rezistente la lupoaie s.a.m.d. La hibridizare, imunitatea ereditar a plantelor este determinat de formele printesti, aprute n mod spontan n urma selectiei naturale sau obsinute de om prin selectie artificial.

Imunitatea dobndit apare la animale atunci cnd organismul este atacat de o boal
infectioas, cum ar fi tusea convulsiv, rujeola, varicela, n urma vaccinrii preventive sau a introducerii n organism a serului curativ. n ambele cazuri organismul rspunde prin producerea antitoxinelor, care neutralizeaz substantele toxice, lizine, care dizolv corpii bacterieni,aglutinine, care lipesc si aglomereaz microbii, precipitine, care precipit substantele bacterogene. Imunitatea dobndit are o perioad de la 5 la 25 de ani. Reactiile imunologice ale organismului se afl sub controlul SNC. Imunitatea pe cale artificiala este la randul sau de doua feluri: -activa- organismul isi fabrica anticorpi, ca urmare a administrarii de vaccinuri: anatoxine, vaccinuri corpusculare sau mixte (primele doua injectate concominent) ; -pasiva- anticorpi preformati in afara organismului sunt injectati sub forma de seruri in vederea prevenirii unei boli infectioase (seroprofilaxia) sau tratarii ei (seroterapia). Imunitatea se realizeaza prin intermediul sistemului celular imuno-competent (SCIC), care s-a dezvoltat in cadrul procesului filogenetic, ca expresie a mijloacelor specific de aparare antimicrobiana. n ce priveste plantele, imunitatea dobndit se manifest prin sporirea capacittii naturale a speciilor si soiurilor de plante de a rezista la infectii sau duntori dub actiunea factorilor mediului exterior (particularittile nutritiei minerale, diferite msuri agrotehnice) n procesul dezvoltrii plantelor. Poate fi obtinut pe cale artificial cu ajutorul pesticidelor cu efect de sistem, n urma folosirii crora plantele devin temporar toxice pentru agentii patogeni si duntori. Organismul uman detine propriul lui sistem de aparare, menit sa il protejeze de boli. Cum functioneaza acesta si de ce ne inseala cateodata?

Sistemul imunitar este format din mai multe organe ale organismului, numite organe limfoide, generatoare ale limfocitelor. Acestea sunt: maduva osoasa (furnizeaza celule sangelui), timusul, vasele limfatice (limfa detecteaza agentii atacatori din organism), ganglionii limfatici (care verifica compozitia sangelui), splina (care curata sangele de celulele moarte), apendicele (cu rol in maturizarea limfocitelor B si in producerea anticorpilor A), amigdale si polipii. Toate aceste organe lucreaza impreuna ca o echipa pentru protejarea organismului impotriva infectiilor si invaziilor de bacterii, virusi si microbi. Astfel sistemul imunitar are capacitatea de a detecta agentii invadatori, a distruge si a elimina tot ce este ostil organismului si de a memora antigenul pentru a putea reactiona promt si data viitoare cand il va intalni. Totodata sistemul imunitar are capacitatea de a face diferenta intre ceea ce-i apartine si ceea ce-I este strain. Globulina, formata si eliberata in sange de celulele plasmei, ataca intrusii din organism, iar celulele albe (limfocite), misuna prin organism neutralizand orice material strain.

Cum functioneaza imunitatea?

Imunitatea produsa de celulele B

Celulele B sunt cele care produc anticorpii, fiecare celula producand un anumit anticorp. Astfel, cand o celula intalneste tipul de antigen pentru care este pregatit, se produce anticorpul corespunzator. Ele pot fi clasificate in cinci grupe: IgA, IgG, IgD si IgM (globulina cu rol imunitar). IgA, reprezinta 10-15% din totalul imunoglobulinelor, constituind cel mai important element de aparare impotriva bacteriilor si virusilor din sange, este creata de celule plasmatice care captusesc intestinul si plamanii. IgE, responsabila pentru alergii, este atasata la celulele din plamani, precum si in alte parti ale organismului. Cand anticorpii intalnesc alergenii, mastocitele elibereaza

histamine, care produc reactia alergica, exteriorizata prin rinoree, prurit ocular, eruptii cutanate, diaree, crampe abdominale. Globulina IgD, intervine in maturarea limfocitelor. IgM este prima imunoglobulina secretata atunci cand organismul este invadat de un antigen. IgG se secreta dupa IgM si are functia de a neutraliza toxinele bacteriene. Este singura care traverseaza bariera placentara, protejand fatul si nou-nascutul in primele luni de viata.

Imunitatea produsa de celule T

Exista doua feluri de celule T: ajutatoare, care identifica tesuturile straine, celulele anormale si virusii, si trag semnalul de alarma , si celulele ucigase NK care le ataca si le distrug. Ele pot fi responsabile de respingerea organelor care au fost transplantate. Celulele T provin din maduva osoasa si se maturizeaza sub controlul timusului, o glanda situata sub tiroida si deasupra inimii. Glanda timus are un rol esential in imunitatea copiilor, ea involuand catre varsta adulta. In cazul lipsei acestei glande, copii sunt extreme de expusi unor infectii virale fata de care organismul, in lipsa limfocitelor T, nu se poate apara, survenind decesul in primele 6 luni de viata. Limfocitele T asigura rezistenta la infectii, fungi (inclusiv Candida Albicans), paraziti si virusi (herpes, hepatite), alergii, cancer si boli autoimmune. La fel ca si celulelor B, celulele T au memorie imunologica, retin natura microbului respectiv. Imunitatea depinde de capacitatea celulelor B si T de a recunoaste bacteriile si virusii ce patrund in organism. Daca nu ii detecteaza, nu vor lupta impotriva lor. Odata ce aceste celule retin tipurile de intrusi, ii ataca si ii distrug, fiind ajutate cateodata si de vaccinuri. Nu exista imunitate impotriva racelii, deoarece virusul care o provoaca isi schimba forma, iar sistemul imunitar nu il recunoaste.

Exista un numar de boli congenitale foarte rare, cauzate de obicei de anormalitati ale cromozomilor, care duc la o deficienta in producerea de anticorpi, sau de limfocite T. Persoanele care sufera de o deficienta severa de imuno-globuline pot supravietui daca le sunt administrate injectii cu globulina, provenind de la alte persoane, aproximativ in fiecare luna. Cu toate acestea, o deficienta totala de celule albe este mult mai greu de tratat, iar cei care sufera de aceasta boala, mor de obicei la varsta frageda. In zilele noastre, cand viata devine tot mai stresanta, alimentatia noastra e tot mai dezechilibrata si poluarea din atmosfera creste alarmant, organismul fiecaruia dintre noi are nevoie de ajutor pentru a-si mentine imunitatea. Sistemul imunitar isi ia o mare parte din forte din alimentele pe care le consumam zi de zi. Asa ca trebuie sa i le oferim pe cele care te apara de boli si de virusi cum ar fi:

USTUROIUL. Usturoiul este un aliment-medicament, cunoscut si sub denumirea de

"antibioticul natural", deoarece contine alicina, o substanta cu "puteri" de antibiotic. Daca e consumat regulat, usturoiul previne bronsitele si traheitele. Ceapa te protejeaza si ea de bronsite. Consumata ca atare, in diferite rete culinare sau in preparate naturiste, ceapa ajuta in afectiunile respiratorii.

MORCOVII. Contin carotenoizi, substante care cresc imunitatea naturala. In aceeasi

categorie intra si cartofii, ardeii si dovleceii.

NUCILE. Distrug infectiile. Sunt un aliment excelent pentru sanatate, gratie

continutului bogat in Omega 3 si in polifenoli, care au actiune antiinflamatoare. Nucile stimuleaza activitatea cerebrala, combat cancerul, protejeaza inima si vasele sangvine si maresc rezistenta organismului la infectii.

MIEREA. Este un energizant natural. Si nu doar mierea, ci toate produsele obtinute

din munca albinelor: propolisul, laptisorul de matca, ceara. Pentru raceli, cea mai buna e mierea de salcam.

CITRICELE. Previn gripele. Vitamina C din compozitia acestor fructe previne si

trateaza gripa si guturaiul, avand si proprietati antioxidante.

CIUPERCILE. Omoara infectiile. Studiile demonstreaza ca ciupercile cresc productia

si activitatea celulelor albe, facandu-le mai agresive. Deasemenea pentru a avea o imunitatea buna trebuie sa evitam sa sa reducem: consumul de sare, produse sarate, zaharul, prajeala, afumaturile, grasimile animale (slanina, untura, conserve), alcoolul, bauturile acidulate, cafeaua si tutunul.

Lita Roxana Cls. aXIIa A