Sunteți pe pagina 1din 6

Genul epic

Vine din grecescul epicos sau epos care inseamna cuvant, modalitate de zicere, ceea ce se exprima prin cuvant, discurs. - genul care are modalitatea principala de expunere naratiunea ce se imbina cu celelalte moduri de expunere: descriere, dialog, monolog, iar autorul este prezent in opera implicit, dar si indirect prin personajele care participa la actiune. - in secolul XX, Paul Valery definea genul epic ca fiind: un poem ce poate fi povestit Trasaturile genului epic: - are o mare mobilitate spatiala si temporala ; - pozitia naratorului poate varia: poate fi narator-personaj, personaj-narator, dar si omniscient si omniprezent ; - personajul poate sa faca analiza psihologica (Camil Petrescu, M. Eliade); - are un numar mare de personaje (M. Sadoveanu Fratii Jderi) - evoca actiunea ce se desfasoara sub imperiul logicii autorului, dar si al personajului (Hortensia Papadat-Bengescu) ; - un text narativ poate include alte texte narrative (Hanul Ancutei); - naratiunea se desfasoara la persoana III sg (formula traditionala a demiurgului omniscient si omniprezent), dar si la pers I sg (cand naratorul se confrunta cu personajul - in epica moderna) ; - personajul textului narativ are o mare mobilitate in timp si spatiu (Fratii Jderi- primul volum intitulat Ucenicia lui Ionut) ; - textul se poate desfasura pe parcursul mai multor generatii; - poate imbina formulele narative cu formule cinematografice: flash-back, imagini panoramice, prim-planuri ; - epica muta accentul de pe actiune pe analiza psihologica (personajul gandeste, traieste, simte).

Basmul
-termenul = derivat din slava (basmi = nascocire,plasmuire) ; -defineste o specie a epicii populare si culte in care se nareaza intamplarile fantastice ale unor personaje imaginare aflate in lupta cu fortele raului ; -basmul se incheie cu triumful binelui asupra raului ; -povestea = realista; -legenda = urmareste explicarea unor fenomene naturale sau istorice; -snoava = scurta naratiune anecdotica.

Basmele se pot clasifica in: -fantastice (dominate de elementul miraculos) ; -nuvelistice (mai apropiate ca si poveste de elementele realitatii concrete) ; -animaliere (dezvoltate din vechile legende totemice). Structura basmului -formule initiale, mediane, finale ; -procedee specifice ; -transfigureaza realitatea pana la idealizare. Basmul cult - este o naratiune, o specie epica avand un caracter supranatural in care personajele de cele mai multe ori miraculoase (zmei, zane, capcauni) sunt purtatoare de valori simbolice. Caracteristic literaturii populare, basmul a intrat in atentia cititorului european cult relativ tarziu prin culegerea de basme a fratilor Iacob si Wilhem Grimm. Cea mai importanta caracteristica a basmului este stereotipia, ea permite clasificarea basmului in functie de numarul de tipuri care sunt valabile universal si relativ reduse. In basmul popular functiile personajelor sunt variate si fundamentale. Functia este o fapta savarsita de personaj si bine definita din punctul de vedere al importantei sale in desfasurarea actiunii. Dupa aceste functii, personajele se pot clasifica in: 1) raufacatori = cei care strica echilibrul, tulbura linistea familiei, aduc cu sine o nenorocire etc. 2) Donatori (furnizori) sunt personajele intalnite intamplator de erou care ii daruiesc acestuia un obiect miraculos ce-l ajuta la indeplinirea probelor. 3) Ajutoarele sunt personajele ce se pun la dispozitia eroului. Schema basmului popular este relativ simpla. Eroul pleaca la drum pentru a indeplini o misiune, este insotit de ajutoare si ajutat de furnizori, isi indeplineste misiunea, revenindu-se la situatia initiala. In Epoca Moderna locul basmului a fost luat de culegerile tip: 1) feerie: Alice in Tara Minunilor 2) Benzile desenate ce promoveaza eroii de tip Batman, Superman, Spiderman etc. 3) Povestile de tip fantezie ce se aproprie de cele stiintifico-fantastice (Razboiul stelelor) In secolul nostru, se remarca o intoarcere la basmul cult prin cartile lui J. K. Rowling Harry Potter, revenindu-se astfel la motivele copilului pierdut, al semnului, al luptei cu raul. Basmul presupune : 1) O formula initiala cliseu ce introduce cititorul in lumea miraculoasa prezentata; 2) O situatie initiala de echilibru, plasata in atemporalitate si aspatialitate ; 3) Evenimentul sau eroul (raufacator) ce strica echilibrul; 4) Alegerea eroului pentru restabilirea echilibrului initial ; 5) Probele la care este supus eroul pentru a restabili echilibrul ;

6) Aceste probe sunt trecute de erou cu ajutorul donatorilor; 7) Refacerea echilibrului initial prin triumful binelui asupra raului si rasplatirea eroului (prin casatorie) ; 8) Formula finala cliseu ce scoate cititorul din universal fabulos prezentat.

Povestea lui Harap-Alb


de Ion Creanga George Calinescu afirma : Toata arta povestitorului, scutita principal de orice observatie noua, sta in pateticul ori umorul demonstratiei, intr-un mod propriu de a taia respiratia, de a amana deznodamantul, de a starni indignarea etica. E o arta foarte apropiata de teatru si actorie, aproape inanalizabila, si se cheama darul de a povesti []. Povestile lui Creanga, aici adevarate nuvele de tip vechi, aici naratiuni fabuloase, sunt si ele dezvoltari ale unei observatii morale milenare. Povestea lui Harap-Alb este un chip de a dovedi ca omul de soi bun se zareste sub orice strai si la orice varsta. Garabet Ibraileanu In Povestea lui Harap-Alb scriitorul foloseste mijloacele romanului. E vorba de un roman fantastic, cu eroi supranaturali, carora autorul le imprumuta o viata omeneasca, si anume taraneasca, ii amesteca in mediul vietii de toate zilele din Humulesti si-i trateaza pe picior de perfecta egalitate. Geneza: Povestea lui Harap-Alb a aparut la 1 august 1877 in revista Convorbiri literare. Pana in anul 1884 a fost tradusa in peste 26 de limbi ale lumii. G. Ibraileanu afirma: Povestea Harap-Alb este o adevarata epopee a poporului roman. Gen si Specie: Apartine genului epic si este un bildungsroman (roman ce urmareste formarea unei personalitati). Tema: Povestea este construita pe universala lupta dintre fortele binelui si ale raului. Ideea: Binele intotdeauna triumfa. Compozitie: Creanga construieste Povestea lui Harap-Alb pe modelul tipic al basmului, insa ca noutate introduce proba in proba. Motivele intalnite in Povestea lui Harap-Alb sunt: - motivul calatoriei - vazut ca drum initiatic; - motivul probelor in proba; - motivul imparatul fara urmasi (pe linie masculina); - motivul mezinului etc.

George Munteanu spunea ca Povestea lui Harap-Alb este Momentul de sinteza prin excelenta a singularelor daruri de basmuitor modern cu care fusese inzestrat naratorul. Vladimir Streinu afirma ca Povestea lui Harap-Alb se remarca prin ritmul trepidant al naratiunii, gigantismul viziunii si umor. Garabet Ibraileanu afirma: Povestea lui Harap-Alb este o proiectie in fabulos a lumii taranesti surprinsa intr-un stadium arhaic, organizata la modul Homeric, pe ginti, o lume a razboinicilor, a vanatorilor, din care nu lipsesc profetii si poetii, traind in conformitate cu legile scrise in obiceiuri si cu intelepciunea exprimata prin ziceri. Creanga prezinta in Povestea lui Harap-Alb imaginea unui popor inzestrat si caracterizat prin intelepciune, ospitalitate, rabdare, vitalitate, prietenie, generozitate etc. Tipul compozitional al basmului este cel circular (incepe si se termina cu formulele initiale si finale cliseu). Mijloacele compozitionale sunt: gradatia ascendenta, antiteza si paralela. Tehnica compozitionala: este cea a contrapunctului. Moduri de expunere: naratiunea, descrierea si dialogul. Formule narative: - basmul are formula narativa a demiurgului omniscient si omniprezent, naratiunea desfasurandu-se la pers a III sg; insa naratorul are si interventii directe in text. Personajele: -sunt impartite in cele 2 categorii specifice basmului: personaje -pozitive si negative, aflate intr-o continua lupta. Harap-Alb pare a fi viteazul ideal un june bun desprins din colindele romanesti. El demonstreaza afirmatia lui George Calinescu precum ca Omul bun, de soi, se vadeste sub orice vesmant. In esenta, Harap-Alb este un tanar neexperimentat ce porneste intr-o calatorie initiatica menita sa-i formeze personalitatea. De-a lungul acestei calatorii, el experimenteaza ipostaza de stapan, cat si pe cea de sluga. Printr-un viclesug, Spanul reuseste sa-l pacaleasca facandu-l sa intre in fantana - aceasta are o simbolistica aparte: in primul rand, schimbarea statutului social din fiu al craiului in sluga prin coborarea in lumea lui Hades, iar in al doilea rand, fantana reprezinta si mitul oglindirii: Harap-Alb trebuie sa devina sluga si sa se oglindeasca in sine insusi pentru a-si intelege supusii in momentul guvernarii sale. Harap-Alb este supus unor probe ce-i dau la iveala trasaturile sale de caracter: bunatatea, generozitatea, ospitalitatea, intelegerea, mila fata de aproapele sau, capacitatea de a se supune, dar si cea de a conduce, capacitatea de a pastra un secret etc. Harap-Alb invinge la toate probele la care este supus datorita valorificarii valorilor traditionale nescrise. De asemenea este ajutat atat de Sf. Duminica, cat si de cei 5 nazdravani ce in esenta reprezinta duhurile pamantului, dar si de albine, furnici si de calul din tineretea tatalui sau. Spre deosebire de basmele populare in care eroul principal poseda insusiri fabuloase (are capacitatea de a se da de 3 ori peste cap si de a se metamorfoza), Harap-Alb este un tanar taran humulestean, un om simplu, din popor. Numele sau, ca figura de stil, este un oximoron : Harap = sclav negru, iar adjectivul alb sugereaza atat conditia nobila a personajului, cat si puritatea sufletului sau.

Craiul - tatal lui Harap-Alb - este surprins de Creanga in ipostaza tatalui aflat intr-o postura pedagogica, fiind intelept si cumpatat. Craiul tace molcom , disimulandu-si intentiile, punandu-i la incercare pe fiii sai, vrand sa stie daca au depasit faza copilariei si sunt pregatiti pentru viata, intrand in maturitate. Craiul adopta o atitudine ironica si incearca sa-i supuna pe fiii sai unei probe, stimulandu-le astfel curajul. Limbajul sau este plin de zicale intelepte precum a umbla de frunza frasinelui, a strica mancarea degeaba, a i se implini dorinta la Sfantul Asteapta, apara-ma de gaini ca de caini nu ma tem. Craiul cunoaste capcanele vietii ca un experimentat, avertizandu-i in acest sens pe fiii sai. Nu este intamplator faptul ca ii daruieste fiului sau inaintea calatoriei, pe langa sfatul de viata, si blana de urs ce este simbolul totemic al razboinicilor. Verde Imparat - este prezentat in antiteza cu fratele sau craiul: daca acesta din urma este energic, experimentat, cumpatat, intelept, un razboinic vestit in tinerete, ajutat de cai nazdravani si sfinte Duminici, fratele sau, Verde Imparat, este linistit, meditativ, cotemplativ, este stapanul unei imparatii ce pare a fi un rai pe pamant plin de cerbi batuti cu pietre nestemate, ursi ce pazesc salate minunate pe care imparatul le savureaza la ospete alaturi de crai, imparati, dar si capetenii de oaste indragite. Sfanta Duminica - apare intotdeauna in ipostaza unei batrane binefacatoare. Reprezinta un personaj caracteristic societatii taranesti, humulestean. Sfanta Duminica este femeia cu har ce-i dezvaluie lui Harap-Alb destinul sau si-l invata cum sa reuseasca acolo unde fratii sai n-au izbandit. Ea executa ritualul initierii si marcheaza trecerea fiului de crai de la adolescenta la maturitate. Ea ii cere lui Harap-Alb sa nu fie slab de inger si mai fricos ca o femeie. Fata imparatului Ros - este o zgatie de fata , sprintena si isteata ca o diavolita ce poarta lumea pe degete. Este un drac bucatica rupta din tata-sau in picioare, ba inca si mai si. Harap-Alb o vede ca fiind tanara, frumoasa, plina de vino-ncoace, un boboc de trandafir din luna maiu, scaldata in roua diminetii, dezmierdat de cele clintiri raze ale soarelui, leganat de adierea vantului si neatins de ochii fluturilor. Imparatul Ros - este avar, aspru, morocanos, infumurat, mirandu-se ca niste zdrenturosi au venit sa-i ceara fata . Este cel mai dur, dar si cel mai corect dintre examinatorii lui Harap-Alb. Uriasii - reprezinta duhuri ale pamantului, fiind ajutoarele hazlii ale lui Harap-Alb. Ei reprezinta cel mai bine modul de a gandi si de a simti al taranului roman. Spanul - intruchipeaza principiul raului ce supune prin viclenie si instaureaza teroarea conducandu-se dupa principiul ca cea mai mare parte a oamenilor sunt niste dobitoace, ce trebuie tinute in frau. Prin comportamentul sau, Spanul ilustreaza foarte bine dictorul taranesc conform caruia se spune ca Sa te fereasca Dumnezeu cand prinde mamaliga coaja . Spre deosebire de Harap-Alb, Spanul este de soi rau vita de boz rogoz. Cand este nepotul Imparatului Verde, Spanul este arogant, violent, imperativ, iar principiile sale politice sunt frica pazeste bostanaria, cand vezi ca mata face mavazuri, s-o strangi de coada pana mananca mere padurete.

Elemente folclorice

Cel mai important element folcloric intalnit atat in literatura romana, cat si in literatura universala, este motivul incercarilor grele, alte motive specific folclorice sunt: proba in proba, calatoria, demascarea impostorului, alegerea eroului prin probe, eroul este de obicei mezinul familiei (aici intervenind cifra magica 3) ; elemente narative tipic folclorice sunt: personajele fantastice (imparati, uriasi, Sfanta Duminica), personaje ce sunt ajutoare sau donatori.

Originalitatea creatiei lui Creanga Este determinata de cateva elemente: 1) Naratiunea - se desfasoara intr-un ritm alert, faptele fiind plasate in atemporalitate si aspatialitate, naratorul povestind la pers III sg, dar avand si interventii directe in text. 2) Fantasticul - Creanga surprinde la modul realist diferentierea psihologica a personajelor sale fantastice pe care le autohtonizeaza prin gestica, mimica, comportament tipic humulestean. 3) Nota comica - este data de elemente precum : a) sotia sintactica - sa traiasca 3 zile cu cea de alaltaieri b) ironia - dar nu-i Imparatul Ros vestit prin partile acestea pentru bunatatea lui nemaipomenita. c) porecle - Buzila, Tapul cel ros. d) zeflemeaua - tare mi-esti drag: te-as vari in san, dar nu-ncapi de urechi e) diminutive cu valoare augmentativa - atunci Gerila sulfa cu buzisoarele lui cele iscusite. f) citate - da-i cu cinstea, sa piara rusinea. g) portrete caricaturale h) scene comice. 4) Eruditia paremiologica. Spre deosebire de creatorul popular, Creanga este un scriitor erudit, iar in opera sa abunda zicerile, proverbele, zicatorile. 5) Limbajul - se identifica prin limbajul specific moldovenesc, cea mai importanta caracteristica a limbajului crengist fiind oralitatea. Aceasta este realizata prin: a) Interjectii - mai, ce dracarieo mai fi si asta? b) cuvinte onomatopeice - Cand sa puna mana pe dansa, zbrrr c) exclamatii - ptiu, drace d) insiruirea de fraze ritmate, dar si versuri populare: - De-ar stii omul ce-ar pati, dinainte s-ar feri! e) interogatii retorice: Ei, s-apoi saga va pare ? f) Exprimare locutionala - Ma faceti din cal magar g) Limbajul afectiv - mi ti-l insfasca h) Figurile de stil caracterizeaza prin absenta metaforelor - luceste ca soarele, curat ca un nebun.