Sunteți pe pagina 1din 5

TLBURARE DE STRES POSTTRAUMATIC

Situatiile stresante produc reactii emotionale diverse, de la voie buna la emotii comune cu anxietatea, furia, descurajarea, depresia. Daca situatia stresanta continua, emotiile noastre se pot comuta pe rand intre oricare dintre acestea. Cel mai frecvent raspuns la un eveniment stresant este anxietatea. Termen sinonim cu emotie neplacuta caracterizata prin neliniste, tensiune, teama. Oamenii care traiesc enenimente dincolo de limitele normale ale suferintei umane ( de exemplu dezastrele naturale, violul, rapirea) dezvolta uneori un set sever de simptome de tip anxios, cunoscut ca tulburare de stres pottraumatic. Simtomele majore includ: a) atitudine inerta fata de lume, lipsa de interes fata de activitatile anterioare si un sentiment de instrainare fata de ceilalti b) retrairea repetata a traumei in amintiri si vise c) tulburari de somn, dificultati de comunicare si hipervigilenta. Tulburarea de stes posttraumatica se pote dezvolta imediat dupa dezastru sau poate interveni in urma unui stres minor, dupa saptamani, luni sau chiar ani. Si poate dura timp indelungat. Un studiu asupra supravietuitorilor lagarelor de concentrare naziste arata ca 97% aveau inca tulburari anxioase dupa 20 de ani de la eliberarea din lagar. (Krystal, 1968) Un alt studiu a estimat ca 15% din veteranii din Vietnam au suferit tulburari de stres posttraumatic dupa lasarea de vatra ( Center for Desease Control, 1988). Intr-un studiu asupra a 713 barbati care luptasera in Vietnam, 16% au raportat probleme rezultand din excesul de bautura, cum ar fi probleme la scola sau la serviciu, probleme cu prietenii. 16% fusesera arestati cel putin o data, iar 44% au spus ca aveau amintiri din razboi pe care inca incercau sa le uite (Young, Laufer, Gollops, 1984). Astfel unul dintre vitnamezii perezenti in cadrul razboiului sustinea: Razboiul a trecut in istorie. Dar el niciodata nu s-a terminat pentru mine ( Marbly, 1987, p. 193). In literatura de specialitate "stresul post-traumatic" sau "sindromul tulburarilor de stres posttraumatic" este descris ca fiind un stres intarziat si putand fi declansat prin dezastre naturale, accidente grave, agresiuni, violuri si alte evenimente critice cu impact traumatizant, atat fizic dar mai ales psihic. Cercetarea asupra stresului posttraumatic a debutat cu

mai mult de jumatate de veac in urma, inca in cel de al doilea Razboi Mondial .Toate descrierile acestui fenomen includeau intotdeauna un sir de elemente comune: tulburari de somn, vise cu cosmaruri, depresii, excitabilitate crescuta. Kardiner da pentru prima data o descriere complexa a simptomaticii acestui fenomen: 1) excitabilitate si iritabilitate; 2) reactie nestapanita la excitanti brusti; 3) fixarea pe circumstantele evenimentului traumatic; 4) fuga de realitate; 5) predispozitia pentru reactii agresive necontrolate. CRITERII DSM IV - I A. Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic in care au fost prezente ambele caracteristici de mai jos: 1. Persoana a trait, a asistat la ori s-a confruntat cu un eveniment sau cu evenimente care au implicat moarte sau lezare grava, ca atare sau ca amenintare, sau au implicat o amenintare a integritatii fizice proprii sau a alotra; 2. Raspunsul persoanei a implicat frica, neajutorare sau oroare, intense. Evenimentul traumatic este retrait persistent intr-unul sau mai multe din modurile urmatoare: 1. Rememorari dureroase recurente si intrusive ale evenimentului incluzand imagini, ganduri sau perceptii; 2. Vise tulburatoare, recurente ale evenimentului; 3. Actiuni sau sentimente ca si cum evenimentul traumatic s-ar repeta (se include senzatia de a retrai experienta respectiva, iluzii, halucinatii 4.Suferinta psihologica intensa la expunerea la elemente evocatoare interne sau externe care simbolizeaza sau se aseamana cu vreun aspect al evenimentului traumatic.
B.

CRITERII DSM IV II Evitarea persistenta a stimulilor asociati cu trauma, indicate de cel putin trei din urmatoarele: 1.Eforturi de a evita ganduri, sentimente sau conversatii asociate cu trauma; 2. Eforturi de a evita activitati, locuri sau persoane asociate cu trauma; 3. Incapacitatea de a-si reaminti un aspect important al traumei; 4. Diminuarea marcata a interesului si participarii la activitati semnificative; 5. Sentiment de detasare sau instrainare de ceilalti;
C.

Simptome persistente de hiperexcitabilitate (absente inaintea traumei) indicate prin cel putin doua din urmatoarele: 1. Dificultati de instalare si mentinere a somnului; 2. Iritabilitate; 3. Dificultati de concentrare; 4. Hipervigilenta; 5. Reflex de tresarire exagerat.
D.

Evenimentul traumatic cuprinde situatii foarte diferite -evenimente care nu pot fi clasificate ca traumatice ci doar stresante, (pierdera unei persoane dragi, boala incurabila) -sensul specific atasat evenimentului explica reactiile diferite -stresul traumatic cronic (prizonierat,abuzuri fizice ) sunt traite diferit de stresul acut, -este impredictibil Simtomele de retraire -cele mai specifice simptome visele si cosmarurile cele mai tipice imagini si scene cu aparenta de real fenomene involuntare de scurta durata,dar se repeta frecvent pot fi precipitate de stimuli specifici Comportamentul de evitare Evitarea situatiilor,locurilor, conversatiilor,activitatilor,persoanelor care amintesc trauma Evitarea poate fi limitata sau generalizata( incluzand activitatea mentala) Scopul :evitarea oricarei memorii traumatizante si a retrairii acesteia Manifestarile de hiperactivare Comportamentul hipervigilent pare uneori paranoid Hiperactivarea se manifesta prin:insomnie, dificultati de concentrare,iritabilitate si reflex de tresarire exagerat Insomnia: consecinta a incapacitatii de a se relaxa Iritabilitatea, furia si comportamentul impulsiv pot fi directionate catre orcine, pot fi provocate sau aparent fara motiv

COMORBIDITATE Depresia majora (1/2 cazuri) Abuzul de alcool( barbati; 1/3 femei) Tulburarea de panica Fobia Tulburarea anxioasa generalizata Tulburarea de somatizare

Tratament Scopuri Ameliorarea rapida a simptomelor Identificarea si tratamentul conditiilor comorbide Intarirea mecanismelor de coping Imbunatatirea functionarii Prevenirea complicatiilor Tratamentul farmacologic

rolul farmacoterapiei e neclar folosirea rapida dupa trauma pentru prevenirea dezvoltarii se utilizeaza toate clasele de antidepresive rata de renuntare la tratament este mare

Tratamentul psihologic

natura relatiei psihologice este importanta, indiferent de tipul psihoterapiei empatic acceptarea pacientului si intelegerea experieintei traumatice nu va judeca pacientul

atitudine pozitiva fata de viitor

Terapie cognitiv comportamentala

Psihoeducatie expunere restrucrurare cognitiva tehnici de management al anxietatii

Terapie de grup Terapie psihodinamica Tratamente combinate