Sunteți pe pagina 1din 11

Biosenzori

Cuprins
1. Definitie 2. Componentele biologice ale biosenzorilor 2.1. Tipuri de componente biologice 2.2. Clasificarea senzorilor in functie de componentele biologice 3. Traducatori si electrozi 3.1. Electrozi 4. Biosenzori electrochimici 4.1 Clasificare 5. Biosenzorii cu fibra optica 6. Biosenzorii si nanotehnologia 6.1. Biosenzorii si nanoparticulele 6.2. Biosenzorii cu unda acustica 6.3. Biosenzorii optici 6.4. Biosenzori magnetici 6.5. Concluzii 7. Bibliografie

1.Definitie
Biosenzorul const n cuplarea spaial ntre un substrat biologic activ (receptorul) imobilizat pe un traductor de semnal (dispozitiv electronic) i un circuit electronic de amplificare. Toate aceste elemente integrate ntr-o singur capsul poart numele de biocip. n figura 10.2 este prezentat schematic structura bloc a unui biosenzor. O problem specific a biosenzorilor este imobilizarea receptorilor pe suprafeele dispozitivelor electronice. Doar cu titlu informativ, dm ca exemple cteva metode: a) adsorbia biomoleculelor pe suprafee (ce utilizeaz forele de adeziune, iar alteori forele de atracie electrostatic); b) captarea biomoleculelor n geluri din polimeri (fixarea moleculelor este mai sigur); c) crearea unor reacii chimice prin care biomoleculele se leag covalent de elementele traductorului. O alt problem specific este refacerea substratului biologic (dup consumarea complexului receptor-ligant) pentru o nou msurtoare. Timpul de regenerare al receptorului este un parametru important n alegerea unui biosenzor de ctre un utilizator.

Fig. 10.2. Prezentarea schematic a unui biosenzor.

R TRADUCTOR E C E (DISPOZITIV P ELECTRONIC) T O R

Semnal electric (I, V)

Circuit electronic de amplificare

Substane purttoare de diveri ligani

Substana purttoare a diverilor ligani, poate fi: ser, limf, snge; generic o vom denumi biolichid. Spre exemplu n snge exist o multitudine de ligani. Receptorii au rolul de a extrage din acel amestec o singur substan, pentru care au afinitate. Aceast substan, pentru analiza creia a fost conceput biosenzorul, o vom numi analit. Spre exemplu dac se dorete msurarea concentraiei de glucoz din snge, se folosete ca receptor enzima GOD (glucozoxidaz), iar analitul este glucoza. Modificrile ce au loc n biosenzor la reinerea analitului, pot fi: modificarea grosimii unui strat, schimbarea indicelui de refracie, a temperaturii, modificri n absorbia luminii, creterea sarcinii electrice, modificri de potenial electric sau de curent electric.

2.Componentele biologice ale biosenzorilor


Un senzor ideal este un dispozitiv care va detecta un analit, inta supus analizei i care este prezent ntr-o prob dat. Majoritatea probelor conin i ali analii care pot interfera cu rspunsul biosenzorului. Acesta trebuie s posede o selectivitate specific pentru a identifica analitul int. Prin urmare este necesar s se proiecteze biosenzori cu selectivitate pentru un analit cu capacitatea de discriminare a interferenelor produse de ceilalali componeni din proba analizat. Capacitatea de identificare i selectivitate specific reprezint componenta cheie a recunoaterii moleculare. Recunoaterea molecular se realizeaz prin componenta din senzor format din o molecul gazd , ce se leag selectiv cu analitul int ce necesit a fi identificat. 2.1. Tipuri de componente biologice Biosenzorii utilizeaza sisteme biologice cu diferite nivelele de recunoastere ale substantelor ce vor fi determinate.Primul pas in aceasta interactie este formarea complexului specific al substantei biologice active, imobilizate, R( substratul cu componenta biologica senzitiva) cu analitul A (definit adeseori ca semnal chimic).In tabelul 3.2 sunt prezentate succinct scheme specifice dupa care este conceput un biosenzor n relaie cu natura receptorului i a semnalului chimic/ biochimic. Se constat c exist dou clase generale de biosenzori care sunt bazai pe rspunsul datorit bioafinitii dintre R cu A ce modific distribuia de sarcini electrice ce poate fi msurat cu traductori specifici, fie de consumarea substratului printr-o reacie specific a acestuia.

Tabel 3.2 Clasificare biosenzori dupa activitate biologica:

Biosenzori cu bioafinitate A+RAR Modificarea densitatii electronilor Receptorul R 1.Colorant 2.Lecitina 3.Apoenzima 4.Anticorp 5.Sistem de treansport Semnalul chimic A 1.Proteine 2.Zaharide 3.Glicoproteine 4.Substrat inhibitor 5.Grup prostetic

Biosenzori metabolici A+RAR > P+R Consumarea substratului si formarea produsului Receptorul R 1.Enzime 2.Microorganisme 3.Microbi 4.Tesut striat Raspunsul chimic A 1.Substrat 2.Cofactor 3.Inhibitor 4.Activator 5.Activitatea enzimei

6.Antrigen 7.Hormon 8.Substrat analog Componenta biologic din care este alctuit elementul de recunoatere molecular (R) este reprezentat prin diferite specii active ce pot fi: enzime sau sisteme enzimatice, anticorpi (Ab) sau antigeni (Ag), receptori, populaii de bacterii sau celule eucariote, fragmente de esuturi, uneori chiar celule embrionare. Analiii sau substanele ce pot fi analizate (A) sunt: glucoza sau alte zaharuri, aminoacizi, alcooli, lipide, nucleotide. Ei pot fi identificai prin interacia lor specific sau poate fi masurat concentraia lor prin diverse metode. Att R ct i A reprezint specii moleculare distincte, cu nalt specializare macromolecular (anticorpi, antigene, enzime, receptori, etc), sau sunt sisteme complexe (celule, esuturi, chisturi de protozoare, ou de parazii intestinali). Din cele prezentate mai sus i din tabela 3.2 observm c biosenzorii se pot clasifica n general n dou grupe dup componenta biologic. Senzori catalitici ce utilizeaz enzime, microorganisme sau celule pentru a cataliza o reacie cu o substan int. Senzorii de afinitate ce utilizeaz anticorpi, receptori i acizi nucleici ce se leag de o substan int. Reaciile sunt cuantificate prin traductori electrochimici, optici, evanesceni . 2.2. Clasificarea senzorilor in functie de componenta biologica Dup componenta biologic activ ei pot fi subclasificai dup cum urmeaz: 1.Biosenzorul enzimatic. Enzimele sunt proteine cu nalt energie, caracterizate prin funcia lor catalitic. Moleculele de substrat modificate conduc la reacii de oxidare, reducere, hidroliz, ce pot fi msurate cu ajutorul biosenzorului enzimatic. Biosenzorul enzimatic produce un rspuns linear in funcie de concentraia substratului. 2. Imunosenzorul. Anticorpii sunt glicoproteine produse de sistemul imunitar la intervenia unui substane din exterior, antigenul. Teoretic este posibil producerea de

anticorpi i fr s se identifice un antigen. Imunosenzorul este un senzor de mare sensibilitate. Principiul de funcionare se bazeaz pe interaciunea Ag-Ac. 3. Biosenzorul cu receptori Normalitatea proceselor biologice este asigurat de procese moleculare de sensibilitate mare bazate pe specializarea unor proteine structurale, numite receptori capabile de a recunoate un numr de semnale fiziologice. Este i cazul neurotransmitorilor, a cror aciune este mediat prin prezena unor receptori n membrana plasmatic sau inte celulare. n acest caz activarea situsului biologic activ se face prin canalele ionice. Receptorul pentru acetilcolina este primul receptor cunoscut n fenomenele de neurotransmisie. 4. Biosenzorul bazat pe celule sau esuturi Msurarea speciilor moleculare n acest caz nu se rezum la interacia cu compuii de analizat, transformrile ce au loc pot fi msurate ca produi rezultai. Este de dorit s se opereze cu populaii de celule a cror ci metabolice principale s fie cunoscute. 5. Biosenzori cu proteine redox. Proteinele redox sunt implicate n procese biochimice precum respiria celular i reaciile caracteristice sistemului de fotosintez.

3. Traducatori si electrozi
Orice eveniment al interaciei R-A este identificat i transdus spre traductori prin intermediul electrozilor. Prin urmare traductorul transform detecia indus de variaia fizico-chimic din elementul senzitiv al biosenzorului ntr-un semnal, de regul electric care este amplificat de un circuit electronic. Traductorul este n contact intim prin intermediul electrozilor cu materialul biologic iar activitatea acestor componente poate fi masurat cu un sistem electric, termic sau optic. Traductorii sunt necesari pentru transformarea mrimii primare de intrare ntr-o mrime electric, i reprezint unul din elementele cheie al ntregului sistem. Principalele tipuri de traductori folosii n msurarea interaciei R-A sunt [51]: Traductori de tensiune sau de curent ce msoar ntre doi electrozi o diferen de potenial sau un curent electric. n acest caz electrozii nu reprezint un traductor n adevratul sens al cuvantului, deoarece nu transform o mrime de alt natur ntr-una electric, ci doar intermediaz preluarea i transmiterea semnalelor electrice dintr-un mediu cu proprieti fizico-chimice aparte, mediul biologic spre exterior. Pot fi traductori cu electrozi de suprafa (n contact) sau de volum (imersai n mediu). Electrozii sunt n general mini sau microminiaturizai. Traductori de temperatur: prin contact: termistorii, termocupluri, jonciuni semiconductoare, tranzistori, circuite integrate specializate. prin radiaie termic: detectori semiconductori, bolometre rezistive,

bolometre piroelectrice. Traductori de debit : - mecanici; - optici, prin efect Doppler; - ultrasonici, prin efect Doppler; - magneto-electrici, bazai pe tensiunea electromotoare produs de particule ncrcate care se mic ntr-un cmp magnetic folositi pentru msurarea debitului de aer, snge, fluide biologice n general cu aplicaii n micro i nanofluidica sistemelor biologice; Traductori de presiune: - manometre clasice, cu membran i traductor de deplasare; - piezoelectrici, piezorezistivi, inductive; - cu semiconductori, circuite integrate; Traductori de deplasare: - poteniometrici; - optici; Traductori pentru msurarea concentraiilor (pH-metre): - semiconductori cu proprieti de suprafa, dependente de concentraia diferitelor substane; - traductori spectrometrici; Traductori de radiaie: - ecrane fluorescente; - scintilatori; - semiconductori; 3.1. Electrozi Tipuri de electrozi : A.electrozi externi sau de suprafa; sunt n general electrozi metalici, care fac contact cu componenta bioactiv din senzor fie n mod direct (electrozi uscai sau solizi), fie prin intermediul unei soluii electrolitice (electrozi lichizi). Electozii solizi sau uscai sunt realizai n general din argint, platin, aur, sau nichel. Pentru cazul n care avem contact direct cu epiderma va trebui s se ia n considerare c suprafaa pielii nu este n general uscat sau inert chimic, ci exist poluri electrochimice care au ca principal component clorura de sodium.O condiie pe care trebuie s o ndeplineasc electrozii este aceea c metalele din care sunt confectionai s nu fie solubile n electroliii prezeni pe suprafaa pielii, sau dac sunt solubile, reaciile chimice aprute s fie total rever- sibile la aplicarea unui potenial electric pe electrozi. B. Electrozi interni; sunt n general realizai din fire foarte subiri, dintr-un metal rezistent: oel inoxidabil, platin, wolfram. Poriunea activ a electrodului poate fi acoperit cu cu un strat metalic bun conductor (aur, argint) iar cea inactiv cu un strat izolator, de exemplu un polimer sau o pelicul subire de sticl. Suprafeele de contact cu componenta activ din senzor au totui dimensiuni mari n comparaie cu dimensiunile celulare, de aceea se folosesc pentru nregistrri extracelulare.

C. Microelectrozii; sunt tot electrozi interni, ns sunt asfel construii nct s poat msura potenialele n contact direct cu receptorul din biosenzor. Suprafaa de contact cu R are dimensiuni micronice.

4.Biosenzori electrochimici
Un biosenzor electrochimic este un dispozitiv integrat, autonom, capabil s furnizeze informaii analitice cantitative sau semicantitative specifice folosind ca element de recunoatere molecular un receptor biochimic (element de identificare biologic), care se afl n contact spaial direct cu un traductor electrochimic. Datorit abilitii lor de a fi calibrai n mod repetitiv un biosenzor electrochimic se distinge de un sistem bioanalitic care necesit pai adiionali de procesare, ca de exemplu adiionarea de reactiv. Biosenzorii electrochimici se disting numai prin natura traductorului indiferent de natura componentei biologice . Elementul de recunoatere biologic are la baz o reacie chimic catalizat sau o reacie de echilibru cu macromolecule ce au fost izolate n prealabil sau sintetizate n mediul lor biologic original. n cazul reaciilor reversibile starea de echilibru poate fi n general atins dac nu mai exist un consum net de ctre agentul biocomplexului imobilizat i incorporat n senzor . Biosenzorul electrochimic este considerat a fi un electrod modificat chimic (CME), ca un conductor electric ce transmite electronii din procesul de interacie spre exterior n sistemul electronic de msurare . Electrodul poate fi metal, semiconductor sau material cu conductivitate ionic acoperit cu un film biochimic sau bioactiv . Biosenzorul electrochimic este un microsistem integrat receptor - traductor, capabil s dea informaii analitice selective, cantitative sau semicantitative folosind un element de identificare biologic. El poate fi folosit pentru a monitoriza att elemente biologice ct i nebiologice. 4.1. Clasificare Biosenzorii electrochimici pot fi clasificai: - n funcie de analizele si reaciile pe care le monitorizeaz: monitorizare direct a concentraiei analiilor sau a reaciilor productoare sau consumatoare a acestora; alternativ, o monitorizare indirect a inhibitorului sau activatorului elementului de recunoatere biologic (receptorul biochimic). - n funcie de specificitatea lor biologic; - dup mecanism sau modul de transmitere a semnalului sau; Ei pot fi: - amperometrici,; - poteniometrici, cu efect de cmp ; - senzori conductometrici (msurarea conduciei electrice) ; - senzori de impedan (impedanmetrici);

5. Biosenzorii cu fibra optica


Biosenzorii optici coreleaz variaia concentraiei masei, cu modificarea unor parametri caracteristici luminii: lungimea de und, indicii de refracie, polarizarea, absorban-

a, extincia, fluorescena, chemiluminiscena, rezonana plasmonilor de suprafa (SPR). Ei ncorporeaz una sau dou fibre optice. Dac este folosit doar o fibr optic, este necesar ca cele dou radiaii luminoase: cea incident i cea de referin, s se modifice n timp i de asemenea s i modifice lungimea de und.Lumina incident trebuie s fie n limitele unghiului de reflexie total, deci forma geometric a suprafeei senzorului are o importan esenial . Cel mai important domeniu de aplicaie al unui asemenea tip de senzor este determinarea fluorescenei celulei, care depinde de raportul NADH/NAD intracelular, obinnd asfel o msurare precis a strii celulei. Senzorii optici prezint urmtoarele avantaje: Nu sunt perturbai de cmpul electric; Pot fi utilizai n msurtori repetate n msurtori repetate; n timpul msurtorilor proba rmne neschimbat, din punct de vedere chimic i fizic; Se folosete cu protecie la ntuneric; lumina diurn influeneaz procesele de msurare. Pe lng fibra optic, aceti senzori mai conin o surs de lumin i un traductor de semnal. Principiul de funcionare se bazeaz pe dependena dintre concentraia substratului i absorbia luminii sau variaia oricrui tip de proprietate optic. Membrana sau suportul senzorului, acoperit cu coninut de oxigen sau cu ali indicatori de pH, markeri fluoresceni, prezint reacii de cuplaj cu diferite enzime cum ar fi conversia glucozei,lactozei, etanolului si complexului antigen anticorp.

6. Biosenzorii si nanotehnologia
6.1. Biosenzorii si nanoparticulele Nanoparticulele au posibile numeroase aplicatii in domeniul biosenzorilor. De exemplu, nanoparticulele functionale ( electronice,optice si magnetice ) si moleculele biologice ( peptide,proteine,acizi nucleici ) au fost dezvoltate pentru utilizarea acestora in biosenzori, pentru a detecta si amplifica semnale diferite. Unele dintre nanoparticulelel bazate pe senzori include biosenzori cu unda acustica, biosenzori optici, magnetici si biosenzori electrochimici. 6.2. Biosenzorii cu unda acustica Acestia au fost dezvoltati pentru a imbunatatii foarte mult sensibilitatea si limitele directiei. In masa amplificata a microbalantei cu cristale de cuart, testul variat de aceasta tehnologie indica anticorpii modificati indirect de particule ce leaga o suprafata de electrozi de complexul unui analit care a fost el insasi prins de catre un anticorp imobilizat pe suprafata de electrozi.Masa mare de particule, afecteaza in mare masura vibratia frecventei a cristalului de cuart si acesta este utilizat ca baza pentru detectie. Testele pot fi effectuate in moduri competitive. 6.3. Biosenzori optici

Accesoriul de rezonanta a nanoclusterilor de metal legati de o suprafata de interactiuni biorecognitive a fost raportat la fel de eficace pentru a fi utilizat in dispositive optice bio-senzoriale.interactiunile lecitina-zahar,antigen-anticorpi si proteina-receptor au fost implicate in acest test.Analitii indusi de caracterul obligatoriu sau disocierea de nanoclusteri metalici, trebuie situati la o distanta definita de o reflexive si preferabil la suprafata substratului de electroni conductori. Legarea sau disocierea pot fi tansduse intr-un semnal clar,detectabil optic prin accesoriul de rezonanta a clusterilor interactionand cu oglinda dipolilor sai. Nanoparticulelle din aur au fost folosite ca o noua clasa a florescentei universale pentru a dezvolta un biosensor optic pentru recunoasterea si detectarea secventelor de AND specific. 6.4. Biosenzori magnetici Nanoparticulelel magnetice sunt un instrument de diagnosticare puternic si versatile in biologie si medicina. Ele de obicei pot fi preparat in forma de , fie un singur domeniu sau superparamagnetic( Fe3O4) si variate tipuri de fieruri(Me* Fe2O3 unde Me= Ni, Mg, Zn, Co etc).Legat de moleculele biorecognitive, nanoparticulelel magnetice pot fi folosite pentru a separar sau pentru a imbogati analitul pentru a fi detectat. Tehnici stabilite, ca, separarea celulelor magnetice folosesc degradeuri de camp magnetic pentru a manipula si izola celulele magnetice etichetate. Tehnici magnetice de imunodozare , de asemenea au fost dezvoltate in fiecare camp magnetic generat de obiective magnetice etichetate. 6.5. Concluzii Nanotehnologia revolutioneaza dezvoltarea biosenzorilor. Tehnologiile nanomaterialelor si nanofabricatelor sunt tot mai mult folosite pentru a proiecta biosenzori.din pacate este data o mica atentie studiilor despre variatele nanoefecte care sunt unice pentru nanomateriale si actual sunt aspectul lor cel mai atractiv. Noi nanomateriale si nanostructure trebuie sa fie explorate pentru a fi folosite in domeniul biosenzorilor. Preferabil senzorii bazati pe nanotehnologie trebuie sa fie integrati in interiorul probelor de manipulare si de analiza.Aceasta va sporii functionalitatea fosrte mult, prin furnizarea de dispositive care sunt mici, portabile, uosr de folosit, ieftine, instrumente de diagnosticare unica si extreme de versatile.

Bibliografie * www.sciencedirect.com * www.scritube.ro Ion Stamatin Nanomateriale aplicaii n biosenzori, surse de energie, medicina biologie Elemente de nanotehnologie 2008