1

1.TEORIA COMBUSTIEI
1.1. Chimia si fizica procesului de combustie
Din punct de vedere chimic, combustia este un proces exoterm de oxidare,
n care anumite substane reacioneaz cu oxigenul n stare libera, mai mult sau mai
puin violent, proces care genereaz mari cantiti de cldura si, frecvent, lumina.
Substanele care reacioneaz n acest mod sunt denumite combustibili, iar reacia
este cunoscuta sub numele de combustie. Se considera ca oxigenul, fr de care
combustia nu poate avea loc, ntreine arderea. Principalele componente care sunt
prezente n combustibilii utilizai n mod curent sunt: carbonul (C), hidrogenul (H
2
),
monoxidul de carbon (CO), metanul (CH
4
), alte hidrocarburi n afara de metan (C
N
H),
oxigenul (O
2
), azotul (N
2
), dioxidul de carbon (CO
2
) si apa (H
2
O). Printre aceste
componente, cele combustibile reacioneaz n conformitate cu urmtoarele reacii
chimice:
C + O
2
= CO
2
+ 394 kJ / mol
S + O
2
= SO
2
+ 297 kJ / mol
2 H
2
+ O
2
= 2 H
2
O + 242 kJ / mol
CO + 1/2 O
2
= CO
2
+ 283 kJ / mol
CH
4
+ 2 O
2
= 2 H
2
O + CO
2
+ 803 kJ / mol
C
N
H + n O
2
+ m/4 O
2
= n CO
2
+ m/2 H
2
O + x kJ / mol
N
2
+ O
2
2 NO - 180 Kj / mol
Oxigenul necesar reaciilor de combustie este asigurat de aerul atmosferic, a
crui compoziie medie este data n urmtorul tabel:
Tabel 1.1. Compoziia medie a aerului atmosferic (aer uscat la 273 K, 1013 mbar)

Masa
moleculara
MW
% volum
(m
3
/ m
3
)
% masa
(kg / kg)
Azot, N
2
28 78,08 75,52
Oxigen, O
2
32 20,95 23,15
Argon, A 40 0,93 1,28
Dioxid de carbon, CO
2
44 0,03 0,046
Altele - 0,01 0,004

n calculele bazate pe reaciile de combustie, se iau in considerare doar
componeni majori ai aerului, respectiv urmtoarea compoziie:

N
2
= 78%v (procente de volum)
O
2
= 21% v
Raportul de oxigen in aer: 100/21= 4,76
Raportul azot oxigen: 78/21= 3,76

Proprietatea fiecrui combustibil de a-si elibera energia termica in procesul de
ardere este definita prin parametrul: cldura specifica de combustie, denumita uzual
putere calorica. n general, putem spune ca puterea calorica reprezint cantitatea de
cldura care este eliberata n procesul de combustie de ctre 1kg de combustibil lichid
sau solid, sau de ctre un m
3
standard de combustibil gazos.
2
Exista doua puteri calorice diferite:
puterea calorica superioara
puterea calorica inferioara
Diferena dintre aceste doua valori reprezint cldura latenta de condensare a
apei produse pe durata procesului de combustie. Deoarece apa este ntotdeauna
prezenta n produsele de combustie, pentru a obine cantitatea maxima de cldura pe
care o poate genera potenial orice combustibil (puterea calorica superioara) este
necesar sa se recupereze cldura nmagazinata de vaporii de apa prin condensarea
acestora sub forma lichida (practic, se recupereaz cldura latenta de evaporare a
apei). n general, n procesul de combustie apa produsa este eliberata n atmosfera sub
forma de vapori mpreuna cu gazele arse (ca urmare cldura produsa prin condensarea
apei se pierde, iar cldura disponibila este doar puterea calorica inferioara a
combustibilului respectiv).
Gaze umede si gaze uscate. Apa este prezenta n fluxul de gaze evacuate sub
forma de abur (vapori de apa), apa care este suma a trei surse de apa: apa produsa prin
combustia hidrogenului, de apa prezenta n combustibil si de apa sub forma umiditii
din aerul de combustie. Un asemenea gaz se numete umed. Daca gazul este rcit la
temperatura mediului ambiant, umiditatea condenseaz n forma lichida. Gazul astfel
separat se numete uscat.
Sa analizam reacia de combustie a metanului:
CH
4
+ 2 O
2
= 2 H
2
O + CO
2
+ cldura
Pentru un gaz perfect, un mol de gaz n condiii normale (0C, 1 atm) are
ntotdeauna acelai volum, anume 22,414 litri. Ca urmare, este posibil sa se rescriem
reacia chimica dintre substanele gazoase ca fiind o reacie chimica dintre volumele
substanelor respective.
Daca ne reamintim ca n aer exista 21% volume de oxigen (100/21=4,76), avem:
1 m
3
CH
4
+ (2 m
3
O
2
+ 7,52 m
3
N
2
) = 2 m
3
H
2
O + 1 m
3
CO
2
+ 7,52 m
3
N
2
+ cldur
Deci, pentru fiecare m
3
de metan, cantitatea de aer teoretic care este necesara
pentru a permite reaciei sa aib loc este de (2 + 7,52) = 9,52 m
3
. Considernd ecuaiile
chimice de combustie menionate mai sus:
1 m
3
CH
4
necesita 2 m
3
O
2

1 m
3
H
2
necesita 0,5 m
3
O
2

1 m
3
CO necesita 0,5 m
3
O
2

1 m
3
C
N
H necesita (n + m/4) m
3
O
2

Referindu-ne la volumul de aer, cantitatea necesara de aer stoichiometric este:
1 m
3
CH
4
necesita 9,52 m
3
de aer stoichiometric
1 m
3
H
2
necesita 2,38 m
3
de aer stoichiometric
1 m
3
CO necesita 2,38 m
3
de aer stoichiometric
1 m
3
C
N
H necesita 4,76 (n + m/4) m
3
de aer stoichiometric
Pentru combustibili n forma gazoasa, daca definim urmtoarele concentraii:
[CO], [H
2
], [CH
4
], [C
N
H], [O
2
] ca procentaj volumetric al fiecrei componente care este
prezenta n amestecul de gaz combustibil, avem urmtoarea formula pentru volumul de
aer teoretic:
Aer
th
= [CO] x 2,38/100 + [H
2
] x 2,38/100 + [CH
4
] x 9,52/100 + 4,76 x [SUMA
i
(n
i

+ m
i
/4) x C
N
H]/100 - 4,76 x [O2]/100
,

n care ultimul termen ia n considerare cantitatea de oxigen eventual prezenta
n combustibil.
n practica nu va fi niciodat posibil sa se lucreze cu cantitatea stoichiometrica
de aer, va fi necesar sa se utilizeze o cantitate de aer efectiv care este ntotdeauna mai
mare dect cea teoretica.

3
Elementele eseniale ale combustiei sunt:
combustibilul,
aerul de combustie (oxigenul),
amorsa pentru aprindere.
Pentru a iniia arderea nu este suficient doar sa existe un contact ntre
combustibil si aer, ci trebuie sa existe, de asemenea, un agent de amorsare a reaciei,
ceea ce nseamn ca o parte a combustibilului trebuie sa aib o temperatura mai mare
dect punctul sau de aprindere. Combustia trebuie sa satisfac regula "3T", anume:
timp (scurt)
temperatura (ridicata)
turbulenta (mare)
Se cere o turbulenta considerabila pentru un contact optim ntre combustibil si
aer, astfel nct sa se obin arderea completa a combustibilului, pentru a asigura o
flacra cu temperatura nalta si un timp scurt de combustie. Turbulenta sczuta duce la
un amestec necorespunztor ntre combustibil si aer, astfel nct este posibil ca
procesul de combustie sa nu fie complet, flacra obinuta avnd temperatura redusa, iar
combustibilului i trebuie un timp mai lung ca sa ard (ca urmare apar hidrocarburi
nearse, respectiv, pierderi de combustibil).
1.2. Combustia n practica
Amestecul perfect ntre combustibil si aer nu survine ntotdeauna, chiar si n
condiii bune de amestec. Cteodat, amestecarea dureaz prea mult, astfel ca
amestecul ajunge ntr-o zona n care temperatura este prea sczuta pentru a furniza
suficienta cldura n vederea definitivrii combustiei. Daca se furnizeaz doar cantitatea
de aer stoichiometric, o parte a combustibilului nu arde si combustia rmne incompleta.
Pentru a asigura o combustie completa, se furnizeaz aer n exces fata de cantitatea
stoichiometrica. n acest mod, fiecare molecula de combustibil gsete numrul corect
de molecule de oxigen necesare pentru definitivarea combustiei. Acest aer adugat este
denumit aer n exces, deci cantitatea efectiva de aer este egala cu aerul teoretic plus
aerul n exces.
Cantitatea de aer n exces utilizata pentru combustia practica depinde n general
de mai muli factori (natura si starea fizica a combustibilului, forma camerei de
combustie, tipul de arztor etc.); cantitatea de aer n exces este mare pentru
combustibilii solizi si are valori mai mici pentru combustibilii lichizi sau gazoi. Condiiile
optime pentru a garanta combustia completa a unor cantiti mari de combustibil ntr-un
spaiu limitat si n timp scurt presupun sa se lucreze cu aer n exces fata de necesarul
de aer teoretic si cu un sistem continuu de monitorizare a procesului tehnologic.
Trebuie sa subliniem ca o combustie optima se realizeaz cu cea mai redusa
cantitate de aer n exces posibila. Aer n exces nseamn ca o parte din oxigen, nefiind
utilizata, va deveni o parte a fluxului de gaze arse, ducnd la creterea volumului total al
acestuia (desigur la acest flux participa si azotul corespunztor). Exista deci o valoare
optima pentru aerul n exces. n cazul n care cantitatea de aer este prea mica, va fi
prezent combustibil nears, datorita combustiei incomplete (nregistrndu-se astfel o
risipa de combustibil si pericolul polurii atmosferei cu hidrocarburi nearse), n vreme ce
o cantitate prea mare de aer produce o combustie completa, dar vor exista pierderi
energetice mai mari la cos prin faptul ca se nclzete inutil un volum mai mare de aer
si sunt favorizate reaciile de oxidare a componentelor din aerul de combustie (ducnd la
scderea eficientei si la creterea emisiei de oxizi de azot). Zona optima este cea care
combina poluarea minima cu cele mai reduse niveluri de combustibil nears si de pierderi
la cos conform diagramei din figura1.1:

4

Fig.1.1 Diagrama proceselor de ardere

1.3. Procentajul de oxigen (aer) n exces n gazele arse
Controlul aerului n exces este important pentru garantarea unei combustii
corespunztoare. Prin msurarea oxigenului prezent n gazele evacuate, este posibila s
determinarea procentajul corect de aer n exces. Msurarea procentajului de oxigen din
gazele evacuate a nlocuit sistemul bazat pe msurarea procentajului de CO
2.
Aceasta
se

datoreaz urmtoarelor:
oxigenul reprezint o parte a aerului, n cazul n care coninutul de oxigen
este zero cantitatea de aer n exces este zero;
procentajul de CO
2
creste proporional cu creterea cantitii de aer ca
urmare a produciei reaciei de ardere dar, dup un maxim (corespunztor
oxidrii totale a formelor carbonului la CO
2
), procentul de CO
2
scade odat cu
creterea cantitii de aer prin fenomenul de diluie, aceasta nseamn ca
acelai procentaj de CO
2
corespunde la doua niveluri diferite ale cantitii de
aer de combustie;
flexibilitatea funcionala ridicata a sondei cu oxid de zirconiu (detectorul cel
mai utilizat pentru msurarea on-line a oxigenului) a revoluionat si simplificat
msurarea cantitii de oxigen.
Valorile tipice pentru coninutul de bioxid de carbon in gazele arse, in funcie de excesul
de aer, in procente de volum sunt prezentate n tabelul 1.2:






Funingine
Poluare
minima
Poluare cu
NOx, SO2
Aer
insuficient
Exces de
aer corect
Aer in exces
Eficacitatea
combustiei
Oxigen
E
f
i
c
a
c
i
t
a
t
e
a

a
r
d
e
r
i
i
,

p
i
e
r
d
e
r
i
Zona optima de combustie
Pierderi la cos
combustibil nears
5
Tabelul 1.2. Coninut de bioxid de carbon n gaze arse
Aer in
exces %
Gaze
naturale
Propan-butan
Uleiuri
grele
Crbune
bituminos
Antracit
Oxigen in
gazele de
ardere (%
volume
0 12 14 15.5 18 20 0
20 10.5 12 13.5 15.5 16.5 3
40 9 10 12 13.5 14 5
60 8 9 10 12 12.5 7.5
80 7 8 9 11 11.5 9
100 6 6 8 9.5 10 10

In practica instalaiile mari de ardere se utilizeaz un exces de aer intre 10 si
20%. Arztoarele pe gaze naturale utilizeaz un exces de aer sub 5%, cele pe crbune
pulverizat merg pana la 20% aer in exces, iar turbinele pe gaze pot atinge 300% aer in
exces. Valorile tipice pentru civa combustibili apar n tabelul 1.3:

Tabelul 1.3. Exces de aer optim pentru combustibili
Combustibil Exces de aer
(%)
Combustibil Exces de aer
(%)
Antracit 40 Uleiuri grele 10 - 20
Gaze de cocserie 5 10 Semi antracit,
neautomatizat, vatra
70 100
Gaze naturale 5 10 Semi antracit,
automatizat, vatra
40 70
Crbune pulverizat 15 20 Semi antracit,
grtare
30 60
Crbune de focar 20 30

Pentru a compara concentraiile diverilor poluani in gazele de ardere cu
limitele legale (CMA) sau pentru a compara performanta diverselor sisteme de ardere
intre ele s-au impus concentraii standardizate pentru oxigenul rezidual. Astfel pentru
combustibilii sub forma de gaz sau lichid, oxigenul rezidual se considera de 3%, iar
pentru combustibilii solizi de 6%. Daca arztorul lucreaz cu exces mai mare de aer,
sau pe traseul de evacuare a gazelor apar fenomene de diluie (aer fals), evident
concentraiile de poluani msurate la evacuare vor fi mai mici. In acest caz se aplica
corecia de oxigen rezidual:

C
poluant corectata
= C
msurata
x (21-C
oxigen teoretic
) / (21-C
oxigen msurat
)
1.4. Constante caracteristice ale combustiilor
Fiecare tip de combustibil este caracterizat de unele constante specifice. Aceste
constante sunt:
a raportul dintre volumul de gaze arse si volumul aerului de combustie (per
unitatea de combustibil), relevant pentru combustia stoechiometrica (umed).
b raportul dintre volumul de gaze arse si volumul aerului de combustie (per
unitatea de combustibil), relevant pentru combustia stoechiometrica (uscat).\
c procentul maxim volumetric al coninutului de CO
2
n gazele arse (uscat)
pentru combustia stoichiometrica.
d procentul pierderilor datorate cldurii latente (pierderi de umiditate).
6
e factorul de combustie relevant pentru compoziia combustibilului.

Pentru cei mai utilizai combustibili valorile constantelor sunt prezentate n tabelul
1.4 acestea influennd semnificativ capacitate de ardere i cantitatea de poluant
eliberat n atmosfer.

Tabelul1.4. Constantele combustibililor cel mai frecvent utilizate:
Combustibil A B C D E
Gaz natural 1,105 0,895 11,7 11 0,38
Propan 1,084 0,916 13,8 7,7 0,42
LPG (gaz petrolier lichefiat) 1,091 0,912 14 7,4 0,43
iei 1,068 0,936 15,1 6,1 0,56
LFO (ulei uor) 1,067 0,94 15,6 6,0 0,56
HFO (ulei greu) 1,065 0,944 15,8 5,8 0,58
Crbune 1,03 0,98 19,1 2,7 0,67
Lemn 1,2 0,99 20,1 12,5 0,58

































7
2. OXIZII SULFULUI

Aerul pe care l respirm conine un anumit numr de poluani de diverse tipuri:
gaze (SO
2
, NO
x
, CO, HCl, Cl
2
, HC, COV, COS etc.), pulberi (cenui, ciment etc.),
aerosoli (cea, spori, polen etc.), microorganisme (bacterii, ciuperci, mucegaiuri) i
ocazional emisii radioactive.
n unele cazuri, emisiile de particule constituie probleme majore (industrii
precum cea a cimentului i liani, siderurgie etc.), n alte cazuri mirosurile sunt factorii
deranjani principali (industrie alimentar, ecarisaj, cotee pentru porci etc.) i n anumite
contexte particulare (spitale, staii de epurare etc.) contaminarea cu microorganisme
este departe de a fi neglijat.

2.1 Originile i volumul emisiilor
Oxizii de sulf, emii n atmosfer, provin n mare msur din combustia
combustibililor fosili, solizi i lichizi (locomotive, vapoare, motoare diesel nonrutiere etc),
combustibili care conin diferite proporii de sulf. Alte surse sunt: rafinriile de petrol,
industria acidului sulfuric, a hrtiei, a cimentului si industria metalelor neferoase, iar
dintre sursele naturale trebuie amintit vulcanismul.
De exemplu, coninutul n sulf variaz de la 1% la mai mult de 10% i pentru
combustibili solizi si de la 0,5 la 3% pentru combustibili gazoi.
n urma combustiei, majoritatea cantitii de sulf este oxidat la SO
2
i SO
3
i
emis n co, sub form gazoas. O parte din oxizii de sulf se combin cu compuii din
cenui. Statistic, a fost determinat ca 95% din sulf se gsete sub form de SO
2
, 1-2%
sub form de SO
3
, aproximativ 2% trece n cenuile volante i n funingine i mai puin
de 1% rmne n zgur sau reziduuri solide. Deci, efluenii sulfului sunt, n mod esenial,
gazoi i particule solide. Dac, de exemplu, crbunele conine 1% sulf, emisia de SO
2

la o centrala medie poate ajunge la 15T/h.
Industria de sinteza contribuie cu emisiile sale la cele din instalaiile de
combustie. Astfel, de exemplu, o uzina de acid sulfuric cu o producie de 100T/zi, emite
4,4T/zi de SO
2
; o topitorie de cupru trateaz zilnic 2200T mineral poate emite 1350T/zi
de SO
2
.
Prin calcul se poate deduce ordinul de mrime a concentraiei de SO
2
la emisie.
Pentru un combustibil solid sau lichid cu n% sulf se poate ajunge 800xn n ppm.

2.2 Efectele SO
2

2.2.1. Efecte asupra fiinei umane
SO
2
este perceput ca o senzaie de arsura la nivelul nasului si gtului provocnd
la concentraii mari disfuncii ale aparatului respirator, mai ales la asmatici.
SO
2
singur, cum l ntlnim uneori n atmosfera industrial, nu prezint grave
semne patologice in raport cu efectele exercitate de cuplul SO
2
- ali poluani atmosferici.
Este vorba despre aciunea simultan cu un al tip de poluant, mai ales particulele solide,
care se gsesc n atmosfer n acelai timp cu SO
2
.
Toate anchetele epidemiologice legate de expunerea la oxizi de sulf indica
faptul c pe perioada copilriei se dezvolt o boal respiratorie cronic, care apoi poate
fi agravat de ali factori cum ar fi de pilda fumatul. Aceasta a impus analiza difereniata
n studiile asupra adulilor prin introducerea parametrului "copilrie".
Igienitii au propus valori limitate (cteva zeci de ppm) pentru un timp de
expunere de maxim 8 ore ntr-o ambian industrial, nsoite de un sejur de 10-20 ore
8
departe de uzin, n atmosfer nepoluat. Altfel, sejurul (mai scurt) nu i joac rolul
reparator, iar efectele se cumuleaz.
2.2.2. Efecte asupra vegetaiei
Sub aciunea SO
2
pe plante se observ o necroz care las pete maronii
persistente. La o expunere mai sever se observ o tasare a esuturilor vegetale care
poate antrena moartea plantei; SO
2
acioneaz prin caracterul su oxido-reductor mai
mult dect prin aciditatea sa. Experienele de fumegare au artat ca efectul
concentraiilor mici de SO
2
este similar cu fenomenele observate dup o perioad de
depozitare a funiginei pe suprafaa frunzelor.
O verificare a rspunsului vegetaiei la agresiunea SO
2
este deosebit de
importanta, cci intervine in procesul de a alege ntre o cultur sau o plantaie forestier
de protecie (de exemplu, pentru a face ecran ntre o zon industrial i una
rezidenial).
Prin absorbia in apa din atmosfera se formeaz ploaia acida cu urmri negative
asupra vegetaiei, solului si apelor de suprafaa.
La aceste degradri datorate mai ales SO
2
, se adaug efectele hidrocarburilor
nearse, NO
x
, aldehide, compui cu fluor sau clor, pulberi etc.

2.3. Proprieti fizice si chimice specifice
2.3.1 Proprieti ale SO
2

Constante fizice i proprieti generale
Gaz incolor al crui miros caracteristic sufocant este detectabil la 1Vpm, putnd
fi recunoscut mirosul acru i iritant.
M=64,066;
p= 2,9267g/L;
d= 2,2639;
T
critic
= 157,2
0
C;
T
ardere
= -75,5
0
C;
T
fierbere
= -10
0
C
C o
o
S
=79,79mL/mL apa (22,8g/100g de ap);
S
10
=53,9; S
15
=47,28; S
20
=36,4.
Tensiunea de vapori de SO
2
solid ntre -95 i -75
0
C : 59 , 10
) (
2 , 1871
log
) (
+ =
K T
torr P

Toxicitate, CMT (concentraie maximala tolerabila) = 5 ppm
v
sau 14mg/m
3
.

2.3.2 Proprieti chimice
SO
2
este solubil n ap i n mediu alcalin. Soluia apoas conine ioni HSO
3
-
i
SO
3
-2
; fapt pentru care conduce curentul electric i este coroziv.
Proprietile reductoare ale SO
2
sunt cauzele principale ce intervin n procesele
de poluare atmosferica, prin urmare transformrile pe care acest poluant le poate suferi
n atmosfer sunt utilizate n dozri, precum i n schemele de reducere a acestui tip de
poluare.
n prezena unor cantiti variabile de SO
3
, punctul de rou al amestecurilor SO
2

- H
2
0 variaz ntre 60 i 120
0
C. Cum temperatura de funcionare a analizorului este
cuprins ntre 30 - 60
0
C este obligatorie eliminarea apei (analizoarele nu pot lucra cu
gaz umed). Dac se elimin apa prin rcirea gazelor, urmata apoi de condensare apei n
exces, se elimin i o parte din SO
2
ca urmare a solubilizrii.
9
Cea mai buna tehnica de uscare a un gaz coninnd SO
2
consta in trecerea
efluentului peste P
2
O
5
. Nu se recomanda utilizarea H
2
SO
4
deoarece o parte din SO
2
se
dizolv.
SO
2
nu are nici o aciune asupra varului nestins (oxidul de calciu), in prezenta
apei reacioneaz la sulfit de calciu:
CaO + SO
2
CaSO
3
.
2.3.3 Aciunea diverilor oxidani
Oxidanii transform SO
2
n SO
3
, (oxidantul poate fi un oxid metalic) si se
formeaz sulfatul metalului:
4 2 2
PbSO SO PbO +
Halogenii (I
2
i Br
2
) reacioneaz n prezena apei; dispariia halogenului poate fi
folosit n metodele de dozare ale SO
2
:
) ( 2 ) ( 2
4 2 2 2 2 2
HBr HI SO H Br I O H SO + + +
Apa oxigenat, n soluie apoas, transform de asemenea SO
2
n H
2
SO
4
.

Oxigenul atmosferic.
Reacia de oxidare a SO
2
cu oxigenul din aer se pot produce n atmosfer n
sistemele omogene i eterogene n faze gazoase, lichide sau adsorbite. n sistemul
eterogen, n faz lichid sau adsorbit, in aa zisa "ceaa reductoare" pulberile
atmosferice intervin ca substrat i uneori cu rol de catalizator. Reaciile care genereaz
SO
3
i care formeaz H
2
SO
4
sunt puternic influenate de umiditate.
De exemplu, un astfel de mecanism de reacie omogen n faz gazoas, care
este si o reacie fotochimic, poate fi reprezentat astfel:
4 2 3 2
3 3 2
4
*
4
*
2
*
2
*
2 2
SO H SO O H
O SO O SO
SO O SO
SO h SO
+
+ +
+
+ v

Acest mecanism furnizeaz o posibilitate prin care se poate crea n atmosfera
joas mici cantiti de ozon ca un produs secundar al unei reacii fotochimice.
Iarna, aproximativ 7% din sulful atmosferic se gsete sub form de aerosoli de
acid sulfuric; nivelul de conversie
3 2
SO SO se situeaz ntre 6 i 25% pe or i este
dominat de efectul catalitic al aerosolilor solizi ce se gsesc simultan n suspensie.
Experimente fcute n atmosfer real au artat ca aproximativ jumtate din
sulfaii atmosferici se gsesc sub form de sulfai de amoniu [(NH
4
)
2
SO
4
i NH
4
HSO
4
]. n
aceste fenomene NH
3
fiind un factor preponderent (NH
3
din surse domestice sau
industriale).
Parametrii climatici precum umiditatea, perioada nsorit, temperatura au o
influen important n echilibrele fotochimice.
O alta caracteristica importanta consta in capacitatea SO
2
de a forma combinatii
complexe in soluii apoase:
SO
2
+ H
2
O H
2
SO
3

[HgCl
4
]
-2
+ SO
3
-2
[HgCl
2
SO
3
]
-2
+ 2Cl
-
Aceasta proprietate este folosita la dozarea manuala cand SO
2
este barbotat
printr-o soutie de tetracloro-mercuriat dipotasic cu formarea compexului sulfuros de
unde SO
2
este dozat analitic.
SO
2
poate fi redus la temperaturi de 700-900
o
C pe catalizator de platina in
prezenta hidrogenului:
SO
2
+ 3H
2
H
2
S + H
2
O
10
Si aceasta proprietate este folosita pentru dozarea analitica indirecta a SO
2
ca
hidrogen sulfurat (tehnici colorimetrice cu para-fenilen-diamine).
2.3.4. . Proprieti ale SO
3

Trioxidul de sulf este prezent, alturi de SO
2
, in gazele evacuate din industriile
de contact (fabrici de acid sulfuric, siderurgie), in gazele emise de la instalaiile de
ardere a combustibililor fosili i in emisiile vulcanice.
In cele mai multe cazuri, in prezenta umiditii, trece in H
2
SO
4
, prezent cel mai
adesea ca aerosoli.
M = 80,06;
p = 3,59 g/L;
D = 2,81;
T
topire
= 16,8
0
C;
T
fierbere
= 44,8
0
C
Toxicitate, CMT (concentraie maximala tolerabila) = 1 ppm
v
sau 3,6 mg/m
3
.
Vapori de SO
3
sunt iritani si foarte dificil de condensat. Dizolvarea SO
3
in apa
se realizeaz dificil din cauza tendinei de formare a ceii, in schimb este foarte solubil in
acid sulfuric de 98%, in solutii de clorura de potasiu sau pirosulfat de potasiu.
Procesele de reducere a SO
3
pe platina in prezenta hidrogenului sunt similare
ca cele de la reducerea SO
2
.
2.4. Metode de analiz a oxizilor de sulf
2.4.1. Metode manuale
Principiul metodei. SO
2
poate fi dozat prin spectrometrie Vis cu ajutorul
reactivului de culoare para-rozanilina.
Domeniul de aplicabilitate este cuprins intre 7 si 150 g/m
3
. Luarea probelor se
face cu un debit de 0,51 dm
3
/min pentru probele medii zilnice (24 h) i cu 12
dm
3
/min pentru probele de scurt durat (30 min.).
Probele astfel luate sunt stabile 24 h. n cazul cnd analiza acestora nu se poate
face n 24 h de la luare, probele se pstreaz la temperatura de max.5
o
C, timp de
maxim 7 zile.
Instalaia consta dintr-un cap de prelevare (eventual prevzut cu usctor), o linie
de transfer cat mai scurta, doua barbotoare nseriate, un contoar de volum (sau un
debitmetru) si o pompa finala.

Un volum cunoscut de gaze de ardere este barbotat printr-o soluie de
tetraclormercuriat dipotasic, SO
2
este absorbit cu formare de diclorosulfitomercuriat
dipotasic:
SO
2
+ H
2
O H
2
SO
3

[HgCl
4
]
-2
+ SO
3
-2
[HgCl
2
SO
3
]
-2
+ 2Cl
-
In continuare soluia absorbanta este tratata cu acid sulfamic pentru a distruge
ioni nitrat formai din oxizii azotului din aer.
Ionul complex de diclorosulfitomercuriat este tratat cu formaldehida si clorhidrat
de pararozanilina, la pH = 1,6, cu formarea intermediara a acidului metilsulfonic, iar in
final, a acidului para-rozanilin metilsulfonic de culoare rosu-violaceu colorimetrabil la
lungimea de unda = 548 m:

[HgCl
2
SO
3
]
-2
+ HCHO + 2H
+
HO-CH
2
-SO
3
H + HgCl
2

diclorosulfitomercuriat acid metil sulfonic
11


Curba de etalonare a metodei se stabilete plecnd de la soluii de concentraie
cunoscuta de sulfit de potasiu. Coninutul de dioxid de sulf se exprim n miligrame pe
metru cub i se calculeaz cu formula:
SO
2
=
1
2
V
V
c
[mg/m
3
]

12
n care:
c coninutul de dioxid de sulf din prob, citit pe curba de etalonare,
n micrograme pe centimetru cub;
V
1
volumul de soluie absorbant utilizat la luarea probei, n centimetru cubi;
V
2
volumul de aer recoltat, n decimetri cubi.
2.4.2. Metode automate
Majoritate metodelor automate sunt standardizate si certificate fata de metoda
de referina pentru a putea compara rezultatele monitorizrilor din diverse locuri utiliznd
acelai grad de incertitudine.
Analizorul de referina pentru dioxid de sulf (ML9850B) se bazeaz pe
principiile spectroscopiei clasice de fluorescen.
Dioxidul de sulf prezint un spectru puternic de absorbie n ultraviolet ntre 200
i 240 nm. Absorbia de fotoni la aceste lungimi de und conduce la emisia de fotoni
excitai la lungimi de und cuprinse aproximativ ntre 300 i 400 nm.
Cantitatea de radiaie de fluorescen emis este direct proporional cu
concentraia de SO2:
absorbie: SO
2
+ hv (210-230m) SO
2
*

fluorescenta: SO
2
*
SO
2
+ hv (300-400m)
Radiaia UV la 214 nm provenit de la o lamp de zinc (tub de descrcare cu
catod de zinc) este separat de ctre un filtru de band UV. Radiaia de 214 nm este
concentrat n celula de fluorescen unde interacioneaz cu moleculele SO2 din calea
razei.
Fluorescena rezultat este emis uniform n toate direciile. O parte din emisia
de fluorescen, adic cea emis perpendicular pe raza de excitaie, este colectat i
concentrat spre un tub foto-multiplicator.
Un detector de referin monitorizeaz emisiile lmpii de zinc i este utilizat
pentru a corecta fluctuaiile de intensitate ale lmpii.
Domeniile de msurare: 0-0,1/ 0,25/ 0,5/ 1/ 20 ppm. Limita inferioar de
detecie: 0,5 ppb sau 0,2% din concentraia msurat
Instrumentul se compune dintr-un modul de alimentare/microprocesor i un
modul cu senzor. Modulul de alimentare/microprocesor conine sursa de energie,
regulatoarele de tensiuni i microprocesorul de sistem. Modulul cu senzor conine toate
componentele necesare msurrii poluantului gazos.
Partea optica a analizorului MLX9850B const dintr-o lamp de descrcare n
UV de zinc, un filtru Fabry-Perot pentru banda UV 214 nm, lentile UV de dioxid de siliciu,
un filtru optic pentru banda 350 nm din sticl optica, un tub foto-multiplicator sensibil UV,
i un detector de referin pentru verificarea lmpii sursa de UV.
Semnalul electric generat de tubul fotomultiplicator este amplificat liniar, afiat,
nregistrat ca atare, ori poate fi convertit in semnal digital.
2.5 Metode de reducere a SO2 din gazele de ardere
Reducerea emisiei de SO2 din instalaiile de combustie se poate realiza prin:
desulfurarea combustibililor;
desulfurarea gazelor de ardere,
sau prin combinarea celor doua metode.
Desulfurarea combustibililor este folosit pentru carbunii cu coninut mai mic de
0,2% sulf si pentru gazele naturale sau combustibilii lichizi. Desulfurarea gazelor de
ardere este cea mai eficienta metoda de reducere a emisiilor de SO2 de la instalatiile de
combustie. Micorarea coninutului de SO2 se poate realiza printr-o serie de procedee,
conform schemei de mai jos:
13
retinerea a SO2 intr-un reactor prevazut cu un strat fix de material granular
inert. Metoda umeda consta in absorbtia SO2 in sol. NaOH 1 - 5 % ; sorbentul
(sol. NaOH) este pulverizat in echicurent cu gazele de ardere evacuate dintr-o
instalaie de ardere ntr-un reactor de absorbtie (scruber), contactul dintre
gazele de ardere si sorbent este asigurat de stratul fix, timpul de reactie fiind
suficient de mare pentru ca randamentul de retinere a SO2 sa poat depasi
90%:

NaOH + Na
2
SO
3
+ 2SO
2
+H
2
O = 3NaHSO
3

2NaHSO
3
+3/2 O
2
= Na
2
SO
4
+ H
2
O

Neutralizarea poate fi fcut si cu hidroxid de calciu, cnd rezult sulfat de
calciu (gips)
Gradul de retinere a SO2 (randamentul de desulfurare) depinde in principal de:
realizarea unei dispersii mari a sorbentului in sectiunea transversala a
reactorului de absorbtie;
realizarea unui contact bun intre gazele de ardere si sorbent asigurata de
stratul fix.
Desulfurarea gazelor de ardere folosind tehnica stratului fix (cu avantajul de
reducere a gabaritelor instalatiei de pana la 50 % fata de instalatii de spalare clasice)
sunt insotite si de anumite inconveniente cum ar fi:
realizarea unui strat fix omogen, utilizand un material solid inert cu aceeasi
clasa de granulatie;
sorbentul (NaOH) este un produs de sinteza relativ scump in comparatie cu
calcarul si varul;
caderea de presiune mai mare;
necesitatea de tratare a apelor uzate.
Testele efectuate cu procedeului de reinere a SO2 prin metoda umed utiliznd
ca sorbent soluie de NaOH 1% au urmatoarele randamente:
pentru concentraii de SO2 n gazele reziduale la intrare n absorber, mai mici
de 500 mg/Nm
3
recalculate la oxigen de referin specific combustibililor
utilizai, SO2 este reinut n totalitate de soluia NaOH 1% - randament de
100% ;
pentru concentraii de SO2 situate n domeniul 500-700 mg/Nm
3
n gazele
reziduale, randamentul de desulfurare este de cca. 97 - 98 %;
la concentraii de SO2 n gazele reziduale de 1200 1400 mg/Nm
3
randamentul scade la valoarea de cca. 94%;
la concentraii de cca. 1700 mg/Nm
3
de SO2 n gazele reziduale la intrare n
absorber, randamentul de desulfurare este de cca. 92,5 %.
n cazul alimentrii instalaiei cu combustibil mixt (crbune biomas
lemnoas), n diferite proporii masice, concentraiile de SO2 n gazele reziduale la
intrare n absorber sunt mult mai mici, datorit coninutului redus de sulf din biomas, iar
randamentele de retinere cresc corespunzator.
Cea mai nou i eficient tehnologie de ndeprtare a SO2 n zona arderii este
metoda cu focar in strat fluidizat sub presiune cu recircularea gazelor de ardere. Emisiile
de SO
2
sunt extrem de sczute indiferent de calitatea crbunelui, circa 90% din ele fiind
ndeprtate n zona arderii. Metoda const n amestecarea crbunelui cu piatra de var
(CaCO3) deasupra patului fluidizat folosind un sistem pneumatic de injecie la o
presiune de 5-20 bar.
n focar, piatra de var, CaCO3 este calcinat i transformat n CaO (var
nestins). Acesta se combin cu SO
2
rezultnd gipsul, CaSO
4
2H
2
O care se elimin
odat cu cenua. O parte din CaO este antrenat n gazele de ardere i contribuie la
14
reducerea rezistenei mecanice a eventualelor depuneri formate i care vor putea fi
suflate de pe evi de curentul de gaze de ardere.
Comparativ cu metoda de desulfurare umed se constat o cretere a
schimbului de cldur ca urmare a reducerii rezistenei termice a cenuii depuse. Se
realizeaz o economie de combustibil i n acelai timp crete durata de via a evilor
prin rcire mai bun.



3. OXIZI AZOTULUI
3.1. Sursele de poluare cu NOx
Exista mai muli oxizi ai azotului: protoxid (N
2
O), monoxid (NO), dioxid (NO
2
),
cunoscut si ca dimer (N
2
O
4
), trioxid (N
2
O
3
), i pentoxid (N
2
O
5
). Doar NO i NO
2
, denumii
in continuare ca NO
x
, joac un rol important n fenomenele de poluare. n ultimi ani,
N
2
O, cunoscut sub numele de gaz ilariant, a fost recunoscut ca toxic.
Monoxidul de azot este emis n atmosfer din numeroase procese biologice,
particular din activitatea bacterian. nsa, sursa cea mai important n emisiile de
monoxid de azot este de natura tehnologica, mai precis, reacia chimic de oxidare a
azotului molecular cu oxigen molecular la temperatura nalt:
N
2
+O
2
2NO AH>0
Cantitatea de monoxid de azot produs reprezint rezultatul unui de echilibru
endoterm intre reacia de formare si reacia de disociere. Un randament mai mare de
90% nu poate fi obinut dect cu condiia ca amestecul de reacie s fie rcit cu vitez
foarte mare (20000
0
C/s). Aceste condiii pot fi obinut in cuptoare sau n motoarele
termice. Experiena confirm faptul ca temperatura rmne principalul parametru de
care depinde cantitatea de monoxid de azot emis.
Sursele fixe de emisii ale oxidului de azot fiind procesele de combustie ale
carburanilor fosili, iar sursele mobile fiind constituite din motoarele termice.
Prezena NO
2
n atmosfer se datoreaz, n principal, oxidrii directe i lente a
NO la NO
2
:
2NO +O
2
2NO
2

Cele mai mari cantiti de NO
2
care se gsesc n atmosfer provin din:
oxidarea NO la NO
2
la ieirea din focare sau la evacuarea gazelor de
eapament;
reacii fotochimice n atmosfer, unde particip att hidrocarburile ct i
ozonul;
producia direct n focare i motoarele autovehiculelor. Combustibili fosili de
origine vegetal sau animal conin azot de constituie. n crbuni, acest azot
se gsete n piridine i piroli, iar n iei, acest azot se gsete n porfine.
Aceste substane grele rmn n rezidiuul de la distilare. Acest fenomen
explica de ce gsim cantiti mici de azot organic in combustibili de distilare
grei i aproape de loc in distilate (benzine, motorine).
In timp ce in emisiile instalaiilor mari de ardere concentraiile de NO
x
pot ajunge
la 1500-2000 ppm
v
, in emisiile de la eapamentele autovehiculelor, n funcie de regimul
termic, pot varia de la 100 i 5000 ppm
v
.
n mediul nconjurtor, contribuia poluanilor de fond, din surse naturale, pot
atinge valori de 3,3 g/m
3
(2,7 ppb
v
) n NO i 8,0 g/m
3
(4,1 ppb
v
) n NO
2
. Emisiile din
15
surse tehnologice de NO
x
pot provoca, in zone urbane sau industriale, creteri de la 10
pn la 100 de ori mai mari dect cele din zonele non-urbane.
Concentraiile diurne de oxizi de azot sunt puternic influenate de traficul auto
(ca sursa principala, difuza) si de procesele de consum prin reacii chimice de
transformare:
nainte de rsritul soarelui concentraiile de NO i NO
2
sunt uor mai mari
dect minimele zilnice;
ntre orele 6 i 8 dimineaa, cnd se intensific traficul auto, concentraia de
NO crete, la cca. o or dup rsrit radiaia solar ultraviolet devine
suficient de intens ca sa produc transformarea fotochimic a NO n NO
2
,
concentraia de NO scade la valori sub 0,01 ppm, iar corelat, cu o ntrziere
de 2-3 ore, concentraia de NO
2
crete, valoarea maxim fiind atins dup
orele 9-10;
aceste fenomene continu pn dup-masa, intensificrile de trafic dintre
orele 17-20 genereaz cantiti crescute de NO, n schimb scderea
intensitii radiaiei ultraviolete duce la creteri mai mici de NO
2
.
4 6 8 10 12 14 16 18
0.16
0.14
0.12
0.10
0.08
0.06
0.04
0.02
0.00
NO, NO2,
Oxidanti
totali
ppm
Ora
HC
ppm
Oxidanti totali
corectati cu
interferenta
NO2 si SO2
HC
NO2
NO
2.5
2.0
1.5
1.0
0.5
0.0
Variatia diurna a catorva poluanti atmosferici la nivelul solului

Fig 3. 1. Concentraii diurne
3.2. Efectele NOx
3.2.1. Efecte asupra fiinei umane
Experimentele au demonstrat c NO
2
este de 4 ori mai toxic dect NO i de 10
ori mai toxic ca CO. Mecanismul intoxicaiei cu NO se bazeaz pe reacia de reducere a
oxihemoglobinei la methemoglobin (un compus cu stabilitate mare) care nu are
capacitatea de a fixa oxigenul. n consecin se diminueaz capacitatea sngelui de a
transporta oxigenul spre celule, fenomen cunoscut sub numele de hipoxie. Doze ridicate
de methemoglobine se manifest prin cianoz (10-15% din hemoglobina total este
blocat), iar subiectul are o culoare caracteristic albastr. NO
2
provoac o modificare
specific esuturilor pulmonare, modificare reversibil, dar care poate fi un factor de
efizem pulmonar dac agresiunea se repet.
16
3.2.2. Efecte asupra vegetaiei
Concentraii de 4-8 ppm timp de o or provoac necroze de 5% din suprafaa
foliar la majoritatea plantelor. O expunere continuu la 0,5 ppm de NO
2
timp de 35 zile
provoac cderea frunzelor i cloroz, fr formarea de leziuni necrotice.
Aciunea indirect se manifest prin intermediul precipitaiilor acide.

3.2.3. Efecte asupra bunurilor
NOx produce slbirea culorilor fixate pe fibrele textile si o tendin de virare n
galben a majoritii aditivilor textili. Majoritatea coloranilor pentru fibrele celulozice sunt
sensibili la aciunea NO
x
. Multe tipuri de fibre sintetice reacioneaz direct cu NO
x
producndu-se nglbenirea.
Coroziunea metalelor este intensificat de prezena NOx i a ploilor acide.

3.3. Proprieti fizice i chimice

3.3.1. Monoxidul de azot NO
Gaz incolor i inodor. Capt miros specific cnd se transform n NO
2
n
contact cu aerul. Este un gaz reductor, oxidabil (comburant) i nu se gsete n stare
pur.
M = 30.008;
p = 1.3402 g/L;
d = 1.0336;
T
critic
= - 94
o
C;
T
topire
= - 163.5
o
C;
T
fierbere
= - 152
o
C;
S
0
o
C
= 0.073 mL/mL apa;
S
40
o
C
=0.047 mL/mL apa; NO este practic insolubil in ap i nu reacioneaz cu
apa.
Toxicitate CMA = 25 ppm
v
,.
NO prezint un spectru de absorbie n IR ntre 5,2-5,4 m, proprietate folosit
pentru dozarea NO din emisii.
NO se descompune pe cupru incandescent, este un comburant, solubil n:
HNO
3
, soluii feroase, soluii de NaOH n prezena oxigenului cu formare de azotii i
azotai. Aceast proprietate poate fi evideniat prin apariia coloraiilor roietice n
prezenta reactivului Griess-Ilosvay sau reactivul Griess-Saltzman (reacii chimice de
nitrozare i cuplare azoic pe 1' alfa- naftilamine ori N-(1-naftil)-etilen diamine).
3.3.2 Dioxidul de azot NO
2
La temperaturi sub -11
o
C se gsete sub forma N
2
O
4
, iar mai sus de aceast
temperatura se gsete disociat la echilibru ntre NO
2
i N
2
O
4.
Gaz incolor sub forma
N
2
O
4
, rou cnd este disociat la NO
2
.
T
topire
= -11.2
o
C;
T
fierbere
= +21.2
o
C;
Tensiunea de vapori
-36

o
C
=18 torr;
Toxicitate CMA = 5 ppm
v
(9 mg/m
3
), miros sesizabil de la 0.1 ppm
v
.
Datorit culorii sale absoarbe n Vis i UV apropiat, proprietate folosit la
dozarea NO
2
din emisii.
Reactioneaz cu apa cu formarea unei molecule de acid azotos i a unei
molecule de acid azotic:
2 NO
2
+ H
2
O HNO
2
+ HNO
3

Reacioneaz cu soluiile alcaline de hidroxid de sodiu la azotit i azotat de
sodiu:
17
2 NO
2
+ 2 NaOH NaNO
2
+ NaNO
3
+H
2
O
La barbotarea aerului care conine NO i NO
2
prin soluii de amine aromatice,
NO nu reacioneaz, iar NO
2
trece in HNO
2
. Acidul azotos format reacioneaz cu
aminele aromatice cu formare de sruri de diazoniu:
HNO
2
+ H
2
N-Ar + H
+
Ar-N
+
=N +2 H
2
O
n continuare, sarea de diazoniu prin cuplare cu amine nondiazotabile produce
colorani azoici roii. Aceast caracteristic este folosit pentru dozarea manual.
In cmpurile electrice de nalt frecven (tensiune - frecven > 11.10
5
V.s
-1
)
oxizii azotului NO
x
se descompun dup urmtoarea schem:
2 NO
2
2 NO + O
2

2 NO N
2
+ O
2

4. Metode de analiz a NO
x
n fum, concentraia n NO
2
reprezint aprox. 5% i, deci, este suficient
msurarea concentraiei de NO. Cu toate acestea, n unele cazuri particulare (fumul de
la turbine pe gaz), prezena NO
2,
nu mai este neglijabil, prin urmare trebuie s se
msoar suma NO + NO
2
= NOx.
Tendina actual este de a exprima rezultatele n NO
2
(ppm NO
2
/m
3
, n condiii
normale). Rezultatele mai pot fi exprimate i n condiii standardizate de emisie:
respectiv, 3% oxigen pentru combustibilii gazoi sau lichizi sau 6% oxigen pentru
combustibilii solizi; aceasta determin bineneles necesitatea de a msura n acelai
timp coninutul n NO
x
i O
2
n regiuni foarte apropiate, n circuitele fumului din instalaiile
de ardere. De asemenea exprimarea se va face in gaz sec, ceea ce implic o corecie
suplimentar n funcie de umiditatea fumului.
n mod obinuit, se msoar doar concentraia n NO, iar cea de NO
2
este
rareori masurat; n cazul n care este necesar - NO
2
fiind n cantitate semnificativ, se
transform NO
2
n NO ntr-un convertor termic sau catalitic, situat n amonte de analizor.

4.2. Metode manuale. Dozarea NO
2
prin spectrometrie UV-Vis (reacia Griess
Saltzman)
4.2.1. Domeniu de aplicaie
Aceast metod manual permite determinarea concentraiilor de NO
2
n aer
cuprinse ntre 10 i 10000g/m
3
(0,005-5Vpm).
Metoda este aplicabil pentru dozarea la emisie cci concentraia de NO
2
n
efluent este relativ crescut (n gazul de coada din atelierele de acidului azotic). Ea este
mai dificil de aplicat pentru dozarea n atmosfere urbane sau industiale unde
concentraia in NO
2
este mult mai sczut. Pentru dozarea NO la emisie, ar trebui in
prealabil efectuarea unei oxidri (de exemplu: cu acid cromic) i apoi dozarea NO
2
.

4.2.2. Principiu
Ionii de NO
2
-
, formai prin absorbia NO
2
n ap sau solutii alcaline, formeaz cu
acidul sulfanilic o sare de diazoniu, susceptibil de a se cupla cu o amin i de a forma
un colorant rou. ntensitatea coloraiei care se formeaz este msurat n 30min cu
spectrofotometrul la 550nm.
18


-naftilamina (care este cancerigen), utilizat n reactivul Griess - Saltzman a
fost nlocuit cu N-(1-naftil)-etilendiamin.
nterefene:
o un coninut n SO
2
egal cu de 10 ori coninutul de NO
2
nu
deranjeaz; un raport de 30 diminueaz lejer coloraia. Adaugarea
de 1% aceton la reactivi niante de utilizare ntrzie aceast
diminuare prin formarea unui compus temporar cu SO
2
.
o un coninut n O
2
egal cu de 5 ori coninutul n NO
2
antreneaz o
lejer interferen, efectul maximal se produce n 3 ore; reactivul
prezint o tent uor portocalie;
o nitratul de peroxiacetil (PAN) poate da un rspuns corespunztor
de la aproximativ 15 la 35 % din concentraia molar echivalent
n NO
2
; n aerul ambiant concentraia obisnuit n PAN este prea
sczut pentru a produce o eroare semnificativ.
4.2.3. Eantionarea
innd cont de dificultaile care apar la dizolvarea NO
2
, trebuie verificat
eficacitatea absorbantului; se recomand folosirea sticlei fritate cu o suprafa de
10cm
2
, porozitate maximal de 40m i un debit de 0.4 L/min.
4.2.4. Etalonarea
Etalonarea trebuie efectuat plecnd de la un amestec de gaze pentru
etalonare. Acest amestec se poate obtine dintr-o butelie etalon pri dilutii
corespunzatoare sau prin prin tehnica tubului de permeaie (un mic recipient plasat intr-
un cuptoras termostata si care elibereaza o concentratie cunoscuta de gaz per unitatea
de timp). n cazul n care nu dispunem de gaz de etalonare, se poate efectua etalonarea
cu ajutorul soluiilor titrate de nitrit de sodiu. Reacia stoechiometrica:
O H NaNO NaNO NaOH NO
2 3 2 2
2 2 + + +
ce face corespondena ntre
2 2
2 1 NO NaNO , reactie caracterizat printr-un raport de
1/2. Dar formarea colorantului traduce bilanul unui anumit numr de reacii, unele
SO
3
H
NO
2
+
NO
2
-
CH
3
COOH
SO
3
H
N
+
N CH
3
COO
-
+
O H
2
Acid sulfanil ic Sare de diazoniu
SO
3
H
N
+
N CH
3
COO
-
+
NH [CH
2
)
2
NH
2
2HCl
.
- CH
3
COOH, HCl
SO
3
H
N N NH [CH
2
)
2
NH
2
Sare de diazoniu
Sare de diazoniu
Cl orhi drat de N-(
1
-nafti l)-etil endiamina
Col orant azoic (rosu)
19
favorabile, altele concurente; pentru acest motiv se utilizeaz un raport de 0.72 n loc de
0.5 (adic 0.72 moli de NaNO
2
dau aceeai culoare ca un mol de NO
2
).

4.2.5. Sensibilitate
Pentru un domeniu de concentraie de 0.2-1.0g NO
2
/cm
3
, sensibilitatea este de
0.02g/cm
3
.

4.2.6. Calcul
V
c
m
NO
50
2

= , mg/m
3

unde:
c - concentraia n NO
2
, g/cm
3
,
V - volumul de aer recoltat, dm
3
,
50 - volumul soluiei de eaantionare, cm
3
.

4.3. Metode automate
4.3.1. Dozarea automat a NO
x
prin chemiluminiscen
4.3.1.1. Domeniu de aplicaie
Metoda este aplicat la determinarea n aerul ambiant, cu ajutorul analizorilor
automatici, coninutul n NO i NO
2
de la ctiva Vpb la 10000Vpm, cu un timp de
rspuns <1s.
Reacia de chemiluminiscen considerat este cea a NO n prezena de O
3
;
coninutul n NO
2
este obinut printr-o cale indirect (prin scadere a continutului n NO
din suma oxizilor de azot).
4.3.1.2. Principiu
Chemiluminiscena este o emisie de energe luminoas rezultat n urma unei
reacii chimice, sub efectul unei excitaii; ea este bazat pe reaciile urmtoare:
v h NO NO
O NO O NO
+
+ +
2 2
2 2 3
*
*

n cursul crora molecule de NO
2
trec mai nti printr-o stare excitat apoi elibereaz
energie luminoas centrat n UV apropiat.
Aerul de analizat este prelevat la debit constant, sau volumul su e msurat,
traverseaz un filtru de intrare destinat evitrii murdririi dispozitivului de msur.
Eantionul de aer este introdus ntr-o camer de reacie, in prealabil amestecat cu o
cantitate suficienta de ozon. Intensitatea luminii emise n timpul reaciei chimice este
proporional cu cantitatea de NO; aceast lumin este filtrat, printr-un filtru optic
selectiv, apoi convertit n semnal electric printr-un tub fotomultiplicator plasat ntr-o
incint rcit (termostatata).
Msurarea NO
2
se face prin reducerea acestuia la NO, prin trecerea printr-un
convertizor (cuptor de cuar reglat la temperatur nalt, 400-500
0
C), nainte de a fi
introdus n camera de reacie; valoarea obinut este deci cea a NO
x
, i valoarea NO
2

poate fi obinut prin diferen.

4.3.1.3. Interferene
Determinarea nu ntalnete nici o interferen notabil. Totui, interferene se
pot produce la nivelul convertizorului. Anumite substane chimice pot interveni la nivelul
cuptorului i, dup tipul acestuia, s fie transformate n NO (de exemplu amoniacul,
PAN) sau s altereze buna funcionare a cuptorului n cazuri particulare unde exist
concenatrii anormal de ridicate n diveri poluani. In acest caz, este recomandat s se
asigure absena efectului acestor poluani asupra rspunsului analizorului prin fenomene
de retinere selectiva inainte de analizor.
20
4.3.1.4. Calibrare
Unul dintre parile eseniale ale analizorului este convertizorul; el asigur
reducerea NO
2
la NO i permite, astfel, prin diferen, msurarea coninutului n NO
2
.
nainte de a ncepe operaiile de calibrare, convertizorul trebuie reglat la un randament
aproape de 1.
Verifcarea se face astfel: rspunsul aparatului n NO
x
nu trebuie s varieze dac
se analizeaz diferite amestecuri de compoziii diferite n NO i NO
2
, dar care au acelai
coninut constant n NO
x
. Pentru calibrare, analizorii sunt dotai cu dou tipuri de
21
poteniometre: poteniometru de reglaj al zeroului i poteniometre de reglaj a
sensibilitii.
Pentru reglarea zeroului, fie se oprete generatorul de ozon, fie se alimenteaz
aparatul cu aer lipsit de NO
x
; pentru reglarea sensibilitii se utilizeaz butelii cu gaz
etalon incorporate (0.1Vpm) sau un tub de permeatie blank
Tehnicile de msur ce pot fi realizate cu aceti analizori sunt fie secveniale, fie
simultane:
analiza secvenial const ntr-o faz de introducere a eantionului
n camera de reacie i o faz de trecere prealabil a eantionului
prin convertizor, faze n timpul crora sunt obinute cantitile de
NO i respectiv, NO
x
;
analiza simultan a NO i NO
x
, printr-un sistem de dou canale n
paralel, permite evitarea erorilor instantanee asupra NO
2
datorate
eventualelor variaii rapide ale concentraiilor n oxizi de azot.

4.3.2. Dozarea automat a NO
x
prin absorbie de radiaii (IR, UV, Vis)
n prezena unei radiaii, moleculele de analizat sunt supuse unor rotaii, vibraii
(IR) sau tranziii electronice (UV, VIS) care se traduc printr-o absorbie de energie la
anumite lungimi de und precise; spectrul de absorbie se prezint sub form de benzi
care corespund n fapt unei succesiuni de linii fine separate printr-un spaiu de lungime
de und identic.
Absorbia de energie luminoas crete cu numrul de molecule prezente pe
traiectoria fasciculului i este deci funcie a concentraiei gazelor prezente n cuva de
msur.
Ali compui, prezeni n eantion, absorb la lungimi de und diferite, dar uneori
foarte apropiate. Astfel, toat arta constructorului este de a face un aparat care permite
efectuarea unor msurtori specifice, neperturbat de prezena altor compui
absorbani; aceasta depinde de selecia lungimii de und utilizate i/sau anumite
caracteristici ale radiaiilor fine de absorbie (periodicitate etc.).
Acestea au condus la diferite tehnologii de aparate, de exemplu:
spectrometre IR nedispersante, cu dou cuve, cu detectori cu etaj
simplu sau dublu;
aparate cu monofascicul IR sau UV cu corelaii cu filtre gazoase;
interferometre;
Aparatele automatice utilizeaz, n general, tehnologia spectrometrelor de
corelaie. Ea este bazat pe comparaia spectrului molecular a gazului de analizat ce se
gsete intr-o cuva nchisa si care ajunge prin rotaie in calea optica de msura cu
spectrul obinut n aparat (cel al probei) rezultat prin diminuarea intensitii luminoase
primare.
n ceea ce privete NO, se folosete spectrul de absorbie n IR, banda
principal de absorbie situndu-se la /=5,2-5,4m. Pentru NO
2
se utilizeaz aparate
msurnd absorbia n UV sau VIS.

Metode de reducere a emisiilor de Nox
In procesele de ardere emisiile de NOx provin din:
- azotul din combustibili si
- azotul din aer la temperaturi ridicate si concentratii ridicate de O
2



22



Cele mai utilizate tehnici de reducere a emisiilor de NOx constau in:
- Reducerea primara NOx (rata de reducere NOx pana la 40-50 %).
Prin masuri primare se inteleg masurile tehnice pe partea arderii, care impiedica
masiv aparitia oxizilor de azot deja din timpul arderii.
Reducerea excesului de aer
(reducerea NOx pana la ca. 10 %)
Introducerea in trepte a aerului,
introducerea in trepte pe verticala
acombustibilului (reducerea NOx ca.
10 40 %). Alimentarea treptata a
combustibilului, unde prin a doua
alimentare a combustibilului intr-o
zona saraca in oxigen are loc
reducerea NO in N
2
. Ca substanta
suplimentara se poate utiliza fie
combustibilul principal cat si un alt
combustibil, altul decat cel principal, la
arderea carbunelui utilizand gazul si
pacura.
Reintroducerea in circuit a gazelor de
ardere (reducerea NOx pana la ca.
20%)
Arzator cu NOx redus (reducerea NOx cca. 20 - 30 %). La acestea, prin
mentinerea cantitatii de aer total necesar arderii la valori foarte precise, iar
o parte din aerul de ardere este ramificat in zona arzatorului si retransmis
arderii. Acest tip de alimentare cu aer de ardere actioneaza ca o reducere
a aparitiei de NOx in centrul flacarii de ardere si asigura mentinerea
cantitatii necesare de aer pentru o ardere completa a combustibilului.
Arderea are loc intarziat, fapt ce are ca rezultat dorit limitarea aparitiei de
NOx
23

- Reducerea secundara a NOx
SCR, reducere catalitica selectiva (rata de reducere a 80 90 %)
SNCR, reducere progresiva necatalitica (instalatie mica cu combustibili
solizi rata de reducere pana la 80 %)
Prin masuri primare sunt posibile rate de reducere a oxizilor de pana la 30 %.
Insa acestea nu sunt mereu suficiente, pentru a indeplini cerintele stricte pentru
mentinerea calitatii aerului. De aceea au trebuit dezvoltate alte tehnici, numite masuri
secundare. Procesele tehnice esentiale sunt procesul SCR si procesul SNCR.
Procesul SCR. La procesul SCR (procedura catalitica selectiva) se dozeaza
amoniac (NH3) in fluxul de gaz de ardere, ce actioneaza astfel incat oxizii de azot sa se
transforme in azot (N2) si apa (H2O). Reactiile de reducere a oxizilor de azot sunt, n
principal urmtoarele:
4 NH3 + 6 NO = 5 N2 + 6 H2O
NH3 + 6 NO2 = 7 N2 + 12 H2O
In prezenta oxigenului, se mreste gradul de reducere:
4 NH3 + 4 NO + O2 = 4 N2 + 6 H2O
4 NH3 + 2 NO2 + O2 = 3 N2 + 6 H2O
Aceasta reactie chimica este accelerata printr-un catalizator. Pentru a preveni o
aparitie a sarurilor de amoniu care ar infunda porii catalizatorului, functionarea
catalizatorilor are loc la temperaturi de peste 320 C. Mai sus de aceasta temperaturi nu
apar sarurile de amoniu.
Cei mai utilizaticatalizatori sunt:
Baza de oxid de titan (300-450
o
C)
Silicati de AL zeolit-poros (300-600
o
C)
Particule de carbune activ de huila sau lignit, partial inlocuit cu
material inert (100-220
o
C)

24
Sunt posibile mai multe pozitii de inserare a sistemelor de reducere NOx in circuitul de
gaze:
Dispunere High-dust" , catalizatorul va
fi plasat inainte de preincalzitorul de aer
(LUVO) si astfel si inaintea electrofiltrului
pentru desprafuire. Aceasta are avantajul ca
gazele de ardere au deja temperatura
necesara. Cu toate acestea gazele de ardere
nu sunt desprafuite, aspect ce poate fi
dezavantajos pentru catalizator.
Dispunere Low-dust", catalizatorul
este dispus dupa electrofiltru. Gazul de ardere
este deja desprafuit insa este necesara o
reincalzire a gazelor de ardere deja racite.
Dispunere Tail gas, Catalizatorul se
va instala la finalul epurarii gazului de ardere.
Este necesara reincalzirea gazelor de ardere
cu arzator pe gaz. Avantajele:poluare redusa a
catalizatorului ( poluari, dezactivari, abraziune
reduse, constructie mica)

Procesul SNCR, In procesul SNCR, procesul de reducere selectiva necatalitica,
nu se utilizeaza nici un catalizator. Amoniac sau uree se dozeaza prin duze in camera
de ardere. Chiar si aici oxizii de azot se transforma in azot si apa. In functie de
capacitatea utilizata in momentul respectiv in centrala, locul de dozare variaza, si se
alege acolo unde este realizat optimul de
Temperatura, mai precis, de la 850 pana la 1000 grade celsius, acest proces
necesita o reglare foarte buna atat a debitelor cat si a temperaturii.
Momentan se utilizeaza si alte variante de procese de separare simultanta, unde
emisiile de dioxid de sulf si oxid de azot se reduc in etape imedat consecutive:
Procesul cu cocs activ. La procesul cu cocs activ, gazul de ardere
desprafuit si desulfurat se pulverizeaza cu amoniac si este trecut printr-un
strat de cocs activ. Prin actionarea catalitica a cocsului se formeaza din
oxizii de azot H
2
O si N
2
Aceasta reactie are loc intr-un interval de
temperatura intre 80 si 150 C.
Procesul DESONOX, La procedura DESONOX gazul de ardere se
desprafuieste intr-un electrofiltru inainte de preincalzitor unde este incalzit
la 350 pana la 450 C. Apoi se dozeaza amoniac pentru reducerea NOX,
proces careare loc intr-un catalizator pe pat fix. Acolo rezulta de
asemenea azot si apa.
4.Ozonul

Ozonul (O
3
) este o molecula triatomica alctuita din trei atomi de oxigen. Ozonul
este o forma alotropica a oxigenului si are o stabilitate foarte sczuta in comparaie cu
forma biatomica (O
2
) si a fost descoperit de Christian Friedrich Schnbein in 1840.
1. Proprietati fizice:
Nume sistematic: trioxigen,
Formula moleculara: O
3

Masa moleculara: 47,998 g/mol,
25
CAS numar: 10028-15-6,
Densitate: 2,144 g/L (0
0
C), gaz,
Solubilitatea in apa: 0,105 g/100mL (0
0
C),
Punctul de topire: 80,7 K, -192,5
0
C,
Punctul de fierbere: 161,3K, -111,9
0
C,
Entalpia standard de formare:
f
H
solid
+142.3 kJ/mol
Entropia moleculara standard: S
solid
237.7 J.K
1
.mol
1

Aparenta: gaz albstrui;
Conversia concentratiilor: 1ppm
v
= 2.14 mg/m
3
(la 0
0
C si 760mmcolHg)
1ppm
v
=1.96 mg/m
3
(la 25
0
C si 760mmcolHg)
Nediluat ozonul este un gaz slab albstrui la temperatura si presiunea standard,
lichefiat la -112
0
C are culoarea albastru nchis, iar la -193
0
C devine solid violet inchis. La
concentraiile care se gsete in atmosfera este incolor. La concentraii cuprinse intre
0,0076 si 0,036 ppm are miros specific (electric).
2. Proprieti chimice specifice
Ozonul este un oxidant puternic, instabil la concentraii ridicate,
descompunndu-se la oxigen molecular:
2 O
3
3 O
2

Reacia se desfoar cu viteza mare cu creterea temperaturii si scderii
presiunii.
Ozonul poate oxida metalele la forme superioare de oxidare (cu excepia
aurului, platinei si iridiului):
2 Cu
2+
+ 2 H
+
+ O
3
2 Cu
3+
+ H
2
O + O
2

De asemenea poate oxida oxizii la forme oxidate mai inalte sau la peroxizi:
SO
2
+ O
3
SO
3
+ O
2
NO + O
3
NO
2
+ O
2
(reactie cu efect de chemiluminiscenta),
NO
2
+ O
3
NO
3
+ O
2
si in continuare: NO
2
+ NO
3
N
2
O
5

Reacioneaz cu carbonul la temperatura camerei la bioxid de carbon:
C + 2 O
3
CO
2
+ 2 O
2

Nu reacioneaz cu srurile de amoniu, dar reacioneaz cu amoniacul la azotat
de amoniu:
2 NH
3
+ 4 O
3
NH
4
NO
3
+ 4 O
2
+ H
2
O
Oxideaz sulfurile la sulfai:
PbS + 4 O
3
PbSO
4
+ 4 O
2

Plecnd de la sulf elementar sau de la bioxid de sulf prin reactia cu ozon se
poate obine acidul sulfuric:
S + H
2
O + O
3
H
2
SO
4

3 SO
2
+ 3 H
2
O + O
3
3 H
2
SO
4

In prezenta acidului clorhidric transforma clorura stanoasa in clorura stanica:
3 SnCl
2
+ 6 HCl + O
3
3 SnCl
4
+ 3 H
2
O
In faza gazoasa hidrogenul sulfurat este oxidat la bioxid de sulf:
H
2
S + O
3
SO
2
+ H
2
O,
iar in faza lichida sunt posibile doua reactii simultane:
H
2
S + O
3
S + O
2
+ H
2
O
26
3 H
2
S + 4 O
3
3 H
2
SO
4

Ozonul poate fi folosit in reacii de combustie, cnd se obin temperaturi mult
mai mari dect arderea in oxigen molecular:
3 C
4
N
2
+ 4 O
3
12 CO + 3 N
2
Arderile in ozon sunt posibile la temperaturi extrem de joase (la -196
0
C in ozon
lichid hidrogenul formeaz un super oxid care dimerizeaz):
H + O
3
HO
2
+ O
2 HO
2
H
2
O
4

Se cunosc ozonidele metalelor alcaline (KO
3
, RbO
3
, si CsO
3
):
KO
2
+ O
3
KO
3
+ O
2

2 KOH + 5 O
3
2 KO
3
+ 5 O
2
+ H
2
O
Reacia de oxidare a manganului din apele potabile se folosete curent la
reducerea concentraiei de mangan (similar Fe):
2 Mn
2+
+ 2 O
3
+ 4 H
2
O 2 MnO(OH)
2 (s)
+ 2 O
2
+ 4 H
+

Cianurile pot fi oxidate uor cu ozon la cianaii, mult mai puin toxic, iar ureea se
oxideaz la componente simple:
CN
-
+ O
3
CNO
-
+ O
2

(NH
2
)
2
CO + O
3
N
2
+ CO
2
+ 2 H
2
O
3. Producerea artificiala a ozonului
Ozonul se formeaz din oxigen sub influenta descrcrilor electrice si a
radiaiilor electromagnetice de nalta energie. Multe echipamente electrice produc
cantiti notabile de ozon (echipamente de voltaj nalt, copiatoare laser, fotocopiatoare,
sudura cu arc electric, motoarele electrice cu perii, contactoare).
Pentru nevoi industriale, in concentraii de ordinul ppm ori mg/L, ozonul se
produce cu radiaii ultraviolete de lungime de unda mica produse de lmpile cu
descrcare in vapori de mercur sau prin procese reci de descrcare in cmp electric de
nalta tensiune (efect corona). Aceste instalaii sunt alctuite din doua placi metalice la
mica distanta separate prin izolatori potrivii (sticla borosilicat sau mica).
nalta tensiunea alternativa aplicata plcilor produce disocierea moleculelor de
O
2
care se recombina la O
3
.
Pe cale umeda, ozonul se produce prin electroliza acidului sulfuric (3 molar) pe
catod de grafit si anod de platina la cca. 9 volti:
3 H
2
O O
3
+ 6 H
+
+ 6 e

E
o
= 1.53 V
6 H
+
+ 6 e

3 H
2
E
o
= 0 V
2 H
2
O O
2
+ 4 H
+
+ 4 e

E
o
= 1. 23 V
4. Aplicaii industriale
Ozonul poate fi folosit ca substana de nlbire si pentru a distruge bacteriile.
Multe sisteme municipale de apa potabila folosesc ozonul pentru a ucide bacteriile, in
locul clorului. Ozonul nu formeaz compuii secundari (organoclorici in cazul clorului) si
nici nu rmne in apa dup tratament, dar in unele sisteme se introduce o cantitate mica
de clor pentru a mpiedica dezvoltarea bacteriilor in evile de transport. Odat ce a fost
eliberat, nu las gust sau miros apei potabile. Un nivel sczut de ozon este folositor
pentru a purifica aerul din interiorul locuinei. Elimina mucegaiul si mpiedica formarea
lui. In mod industrial, ozonul (sau apa ozonizata) este folosit la:
27
- Dezinfectarea apei nainte de a fi mbuteliata,
- Dezodorizarea obiectelor si aerului de exemplu dup un incendiu,
- Omoar bacteriile de pe alimente si suprafeele de contact
- Splarea fructelor si legumelor proaspete pentru a ucide drojdii, mucegai si
bacterii
- Ataca chimic contaminani din apa precum: fier, arsenic, nitrii si compleci
organici
- Ajuta la aglomerarea (coagularea) particulelor, lucru ce ajuta in filtrare, metoda
prin care sunt ndeprtai fierul si arsenicul,
- Curata si nlbete esturile,
- Ajuta la fabricarea materialelor plastice si permite dezvoltarea de legturi chimice,
- In tratamentele apelor de suprafaa pentru a eradica parazii precum Giardia
Cryptosporidium (proces de ozonare),
- In spitale, ozonul poate fi folosit pentru a decontamina slile de operaii.
5. Aplicaii domestice
Generatoarele de ozon, cu ionizare sau fr sunt in mod curent folosite la
sanitarizarea (nivel mare de ozon) si la dezodorizarea ncperilor nelocuite, conducte si
canalizri, vehicule, vapoare, lemnrie, construcii.
Multe aparate de purificare a aerului produc cantiti mici de ozon pentru a imita
procesele naturale de filtrare si sanitarizare a ncperilor, cu toate ca nu sunt cunoscute
pe deplin efectele cumulate.
Apa ozonizata se folosete curent la splarea mnuilor, ambalajelor de
alimente, purificarea apei potabile, a suprafeelor din locuine.
Cantiti controlate de ozon aplicate produselor de carne, fructelor au efect
antimicrobian. Ironic, ozonul, un poluant atmosferic recunoscut, duce la diminuarea de
pesticide si conservani in produsele vegetale si animale.
Ozonul se utilizeaz in tratarea apelor potabile (direct la izvor, in staiile de
tratare sau in conductele de transport) pentru a reduce cantitatea de clor sau brom
necesara tratamentelor de meninere a apei fr organisme bacteriene. Deoarece nu
rmne remanent, ozonul trebuie asociat cu alt bactericid pentru a prentmpina
recontaminarea apei cu bacili pe traseele de transport si distribuie.
De asemenea, ozonul se folosete pe scara mare in tratamentul apei de acvariu
si de piscina pentru a controla dezvoltarea paraziilor si a prentmpina fenomenul de
nflorire a apei. Faptul ca se descompune rapid si aplicat in concentraii controlate nu
afecteaz viata petilor.
Ozonul are o serie mare de aplicaii medicale si farmaceutice. Este folosit pentru
a controla antioxidanii din organism in sensul reglrii balanei antioxidanti-prooxidanti
prin stimularea producerii de enzime antioxidante. Cu toate ca ozon-terapia a nflorit ca
o forma de medicina alternativa multe proceduri nc nu sunt argumentate prin studii
sistematice

6. Ozonul ca poluant
Ozonul este duntor pentru plmn si iritant pentru sistemul respirator.
Organizaia Mondiala a Sntii a stabilit limitele de la care ozonul are efecte asupra
sntii umane. Ozonul fiind o forma foarte reactiva a oxigenului reacioneaz cu
legturile organice duble si poate distruge majoritatea moleculelor organice. Ozonul are
urmtoarele efecte asupra sntii la concentraii normale in aerul urban
o Iritaii ale sistemului respirator, cauznd tuse, iritaii ale gatului,
o Reduce funcia plmnilor, ngreuneaz respiraia, aceasta in loc sa fie
profunda si rara devine deasa si anemica, rezistenta corporala scznd,
28
o Agravarea simptomelor astmatice. Cnd ozonul are un nivel ridicat,
persoanele care sufer de astm are crize, fiind necesara intervenia
doctorului. Unul dintre motivele care produc aceasta agravare este acela
ca ozonul face sistemul respirator mult mai sensibili la factorii alergici.
o Creste susceptibilitatea infeciilor respiratorii.
o Inflamaia si mbolnvirea mucoasei plmnilor. Aceasta mucoasa se
reface dup o perioada scurta de timp cteva zile, cum se reface si pielea
dup ce te arde soarele. Studiile pe animale arata ca daca acest tip de
inflamaie a mucoasei plmnilor se repeta pe o lunga perioada de timp (
luni, ani, decenii) esutul plmnilor rmne cicatrizat permanent aceasta
duce la reducerea performantelor plmnilor deci la o sntate precara.
Un studio statistic asupra a 95 de orae mari din US a artat o strnsa legtura
intre cantitatea mare de ozon din aer si moartea prematura. Sa concluzionat ca o
scdere a nivelului de ozon din mediul urban cu o treime ar salva 4000 de viei anual.
(Bell et. Al, 2004)
7. Fiziologia ozonului
Ozonul, alaturi de formele reactive ale oxigenului precum superoxidul, oxigenul
singlet, peroxid de hidrogen si ioni hipoclorit, este produs natural in celulele albe ale
sangelui si alte sisteme biologice (precum radacinile unor asteraceae ca urmare a unor
corpuri straine). De asemenea, cand ozonul trece in dioxigen, elibereaza radicali liberi
de oxigen, care sunt foarte reactivi si capabili sa distruga multe molecule organice.
Ozonul a fost gasit ca transforma colesterolul in fluxul sanguin, determinand distrugerea
si rigidizarea arterelor. In plus, capacitarea oxidanta mare a ozonului poate fi o cauza a
producerii de inflamatii. Relatia cauza-efect a modului in care ozonul este creat in
organism si ceea ce face, este inca neclar, insa se considera ca are legatura cu legarea
antigenului in raspunsul imun al organismului.
De asemenea, a fost demonstrat ca ozonul formeaza legaturi specifice intre
colesterol si derivati metabolici care sunt considerati ca faciliteaza aparitai de afectiuni
patologice precum ateroscleroza in placi.
Ozonul in atmosfera terestra
8. Ozonul stratosferic
Modalitatea standard pentru a exprima concentratia de ozon din
atmosfera (continutul pe zona si coloana verticala) consta in utilizarea
unitatilor Dobson. O unitate Dobson (UD) este egala cu 2.69 10
16
molecule de ozon per centimetru patrat sau 2.69 10
20
molecule pe
metru patrat. O unitate Dobson se refera la un strat de ozon de
grosimea de 10 micrometri la temperatura si presiunea standard (d.e.:
300UD la suprafata pamantului si la 0
0
C va ocupa un strat gros de 3
mm).
Cea mai mare concentratie de ozon in atmosfera se gaseste in
stratosfera la altitudini cuprinse intre 10 si 50 km, zona cunoscuta sub
numele de stratul de ozon. In acest strat sunt absorbite radiatiile
ultaviolete cu lungimea de unda mai mica de 320 naometri emise de
soare (/UV =270-400qm).
Radiatiile ultraviolete sunt impartite in trei game, UV-A, cu
lungimi de unda cuprinse intre 320 si 400 nm, UV-B, cu lungimi de unda
cuprinse intre 280 si 320 nm si UV-C, cu lungimi de unda mai mici de
280 nm. Pentru formarea ozonului sunt importante radiatiile UV-C, care
au suficient de multa energie pentru a rupe molecula de oxigen in doi
atomi.
29
In stratosfera ozonul este produs prin descompunerea oxigenului molecular de
catre radiatiile UV cu /< 240qm. Trei forme alotropice ale oxigenului participa la ciclul
ozon-oxigen: oxigenul atomic (O), oxigenul diatomic (O
2
sau molecular) si oxigenul
triatomic (O
3
sau ozon). Dupa ce molecula de oxigen este fotodisociata in doi radicali
atomici, prin combinarea unui radical atomic cu o noua molecula de oxigen se obtine
ozonul:
O
2
+ (/ < 240 qm) 2 O
O + O
2
O
3

Molecula de ozon absoarbe radiatiile ultraviolete cu / cuprins intre 200 si 320qm
si se descompune in oxigen molecular si un radical de oxigen. Radicalul de oxigen
poate ataca o noua molecula de oxigen si se reface ozonul. Ozonul se poate
descompune si prin reactia cu un radical de oxigen:
O
3
+ (/ =200-320 qm) O
2
+ O
O
3
+ O 2 O
2

Practic, continutul de ozon din stratosfera reprezinta bilantul dintre procesul
fotochimic de formare si procesele de recombinare.
Reactia de descompunere este favorizata prin cataliza de prezenta radicalilor
liberi cum ar fi: hidroxil (OH), monoxid de azot (NO) clor (Cl) brom (Br) si cloroflorcarboni
(CFCs). De exemplu:
Cl + O
3
ClO + O
2

ClO + O Cl + O
2

Suma: O
3
+ O O
2
+ O
2

Efectul crescand prin rata de recombinare. Florul si bromul reactioneaza similar.
Practic, atomii de halogeni participa succesiv la mii de reactii de descompunere a
ozonului.

9. Deprecierea stratului de ozon
Gaura din stratul de ozon este adesea confundata cu problema incalzirii globale.
Desi intre ele exista o anumita legatura, pentru ca ozonul are contributia sa la efectul de
sera, "gaura de ozon" constituie o problema separata si o dovada in plus a efectelor
nefaste ale activitatii omului asupra mediului. Deasupra Antarcticii, si nu de mult si
deasupra Arcticii, ozonul stratosferic s-a diminuat cantitativ de cteva ori in cursul
ultimilor 15 ani, in unele anotimpuri. Diminuarile in cauza sint exclusiv rezultatul poluarii
atmosferei cu diferiti compusi capabili sa descompuna ozonul. In pofida tuturor masurilor
luate, diminuarea concentratiei de ozon stratosferic este un proces care continua sa se
extinda.
Primele gauri in stratul de ozon au fost
descoperite deasupra Antarcticii. Se pare ca independent
de activitatile umane se produce acolo, an de an, o
subtiere a stratului de ozon, in perioadele de sfarsit al
iernii si inceput al primaverii, numai ca, in ultimele decenii,
fenomenul tinde sa capete proportii alarmante. Emisiile
poluante sunt generate in special in emisfera nordica, dar
circulatia atmosferica le raspandeste pe toata suprafata
terestra. In timpul lunilor de iarna australa (din iunie pana
in august), cand zona Polului Sud nu primeste nici un pic
de lumina solara, stratosfera se raceste puternic, ceea ce
30
favorizeaza aparitia unor nori de mare altitudine, alcatuiti din cristale fine de gheata.
Acesti nori poarta numele de PSC (Polar Stratospheric Clouds) si au proprietatea de a
oferi o suprafata catalitica ideala pentru descompunerea CFC-urilor, eliberandu-se astfel
clorul (i alti halogeni). Dar reactia de descompunere nu se poate declansa la intuneric,
de aceea ea se produce abia in perioada in care Soarele incepe sa lumineze zona
antarctica (la inceputul lunii septembrie), mai inainte de diparitia PSC. Sa mai
mentionam un fapt important. In timpul iernii australe, Antarctica este izolata,
meteorologic, de restul lumii, printr-o circulatie naturala, numita vortex polar, care
impiedica improspatarea in ozon a stratosferei, ceea ce contribuie suplimentar la
subtierea stratului de ozon. Fenomene asemanatoare se produc si in zona arctica,
numai ca aici, datorita conditiilor meteorologice specifice, subtierea stratului de ozon
este mai blanda" i nu coboar la latitudini atat de mici ca in cazul emisferei sudice.
Acest fapt este un mare avantaj pentru noi, avand in vedere densitatea ridicata
a populatiei din emisfera nordica. Avem acest noroc" din mai multe motive. In primul
rand, temperaturile din zona Polului Nord sunt rareori suficient de scazute pentru a
permite aparitia PSC-urilor. In al doilea rand, vortexul polar are in Arctica o intensitate
mult mai scazuta decat in Antarctica. Aceste doua elemente fac ca subtierea stratului de
ozon in zona nordica sa fie de mai mica intensitate decat in zona sudica.
9. Protocolul de la Montreal
Datele alarmante privitoare la scaderea nivelului de ozon stratosferic nu au lasat
indiferenta lumea tiinific i politica, astfel:
o in 1985, este semnata conventia de la Viena, care a elaborat mecanisme
pentru cooperarea internationala in ceea ce priveste programele de
cercetare asupra ozonului,
o doi ani dupa aceasta, in septembrie 1987, este semnat Protocolul de la
Montreal privitor la substantele care produc saracirea stratului de ozon".
Acesta a stabilit ca statele semnatare vor renunta la utilizarea substantelor
care distrug stratul de ozon. Trebuie sa remarcam ca acest tratat nu a
intampinat aceeasi rezistenta acerba ca Protocolul Kyoto, referitor la
reducerea emisiilor de gaze ce produc efectul de sera. De fapt, industriile
sunt pregatite deja sa inlocuiasca substantele raspunzatoare de
distrugerea ozonului.
o Protocolul de la Montreal a fost completat de doua acorduri suplimentare,
semnate la Londra, in 1990, si la Copenhaga, in 1992, prin care s-au
stabilit calendare precise pentru eliminarea CFC-urilor si a celorlalte
substante periculoase pentru ozon. Astfel, toate aceste substante vor
trebui eliminate pana in 2029.
o in 1994 s-a votat ca ziua de 16 sepembrie ca Ziua internationala a
stratului de ozon
10. Efectele diminuarii stratului de ozon

Creterea continua a nivelului de
radiatii UV-B, datorata reducerii stratului
de ozon, duce, in lipsa unor masuri de
protectie adecvate, la imbatranirea
accentuat a pielii, cancere cutanate, boli
de ochi, scderea eficientei sistemului
imunitar etc.
Efectul de sera indus de
prezenta ozonului in straturile tropesferei
31
este dificil de estimat din cauza repartitiei extrem de neuniforme.
Riscul expunerii la radiatie ultravioleta se apreciaz prin indexul radiatie UV.
Indexul are o scara de la 0 la 10+, unde 0 indica un risc minim de expunere iar 10+
indica un risc foarte mare.
Indexul UV Nivelul expunerii
0-2 Minim
3-4 Scazut
5-6 Moderat
7-9 Mare
10+ Foarte mare
11. Monitorizarea stratului de ozon stratosferic
Nivelul de ozon din stratosfera face obiectul programelor internationale de
supraveghere prin retelele de sateliti meteorologici. Primul sistem ( Total Ozone
Mapping Spectrometer -TOMS) a inceput cu satelitul Nimbus 1 (1978), azi Nimbus 7,
completat cu Meteor-3. Din 2006 a intrat in uz OMI (Ozone Monitoring Instrument).
AURA este un sistem multinational coordonat de NASA cu aplicatii de supraveghere a
stratului de ozon, calitatea aerului si schimbarile climatice.
Sistemele de decelare sunt complexe si utilizeaza absortii sau emisii in UV, IR
sau vizibi, microunde:
o HIRDLS High Resolution Dynamics Limb Sounder - measures infrared
radiation from ozone, water vapor, CFCs, methane and nitrogen
compounds. Developed jointly with the United Kingdom Natural
Environment Research Council.
o MLS Microwave Limb Sounder - measures emissions from ozone,
chlorine and other trace gases, and clarifies the role of water vapor in
global warming.
o OMI Ozone Monitoring Instrument - uses ultraviolet and visible
radiation to produce daily high-resolution maps. Developed by Finnish
Meteorological Institute and the Netherlands Agency for Aerospace
Programmes.
o TES Tropospheric Emission Spectrometer - measures tropospheric
ozone in infrared wavelengths, also carbon monoxide, methane and
nitrogen oxides.
12. Ozonul troposferic
La nivel troposferic ozonul este considerat un gaz poluant alaturi de oxizi
azotului si oxizi sulfului. Ozonul nu este emis direct de catre motoarele cu ardere interna
ori din procesele industriale. Majoritatea ozonului troposferic se formeaza prin reactii
fotochimice la care participa poluantii din atmosfera - precursorii: oxizii azotului (NOx),
monoxidul de carbon (CO), compusii organici volatili (VOCs). Emisiile din trafic si cele
din industrie pot fi transportate de vnt la distante mari, iar in prezenta radiaiilor solare
se creeaz condiii de formarea a ozonului troposferic in zone nepopulate aflate la mari
distante de sursele de emisie a precursorilor.
Ozonul local se produce prin cicluri de reactii succesive si paralele ce implica
monoxidul de carbon, radicalulhidroxil si COV-uri care se oxideaza la vapori de apa si
bioxid de carbon:
OH + CO H + CO
2

H + O
2
HO
2

32
Radicalul peroxid reactioneaza cu monoxidul de azot la dioxid de azot, care
fotolitic genereaza radicalii de oxigen si apoi ozonul:
HO
2
+ NO OH + NO
2

NO
2
+ h NO + O
O + O
2
O
3

Suma acestor reactii:
CO + 2O
2
CO
2
+ O
3

Ciclurile se complica implicand HOx si NOx sfrind prin reacia intre OH si NO2
la acid azotic ori prin reactia intre radicalul peroxi cu formare de peroxizi. Reactiile care
implica VOC merg prin mecanisme mai complexe, oricum reactia radicalului peroxi
asupra NO la NO2 este pasul critic in formarea ozonului troposferic.
Transportul ozonului din stratosfera este a doua sursa de ozon troposferic.
13. Monitorizarea ozonului troposferic
13.1 Metode manuale
S-au dezvoltat putine sisteme manuale de analiza chimica a ozonului prin
proceduri analitice clasice. Poate trebuie sa amintim oxidarea violetului de geniana de
catre ozonul dizolvat in apa ori barbotat prin solutia absorbanta la pH=2 coninnd
aceasta substan. Toate metodele au interferente foarte mari, interferente care
trebuiesc rezolvate prin alte metode.
13.2 Metode automate
Am putea afirma c msurtorile de ozon se fac aproape exclusiv prin metode
automate. Cea mai dezvoltat metod fiind absoria n UV. Majoritatea analizoarelor
sunt standardizate pe plan internaional (facilitati in compararea rezultatelor si erorilor).
In continuare se prezinta analizorul pentru determinarea O3 prin fotometrie n UV (US
EPA, numrul de referin EQOA-0193-091) cu care sunt echipate statiile din cadrul
sistemului de monitorizare a calitaii aerului din municipiul Craiova:
- Domeniu de msurare : 0-0.05 sau 0- 20 ppm cu autoscalare
- Limita inferioar de detecie : < 0.001 ppm sau 0.1% pe toat scala
- Deviaie zero: < 0.001 ppm / 24 ore
- Deviaie span: < 0.5% din determinare/ 24 ore
- Timp de rspuns: < 20 secunde
- Linearitate: 0.001 ppm sau 1 % din determinare
- Ieiri:
o digital, RS232
o analog, 0-20 mA , 2-20 mA, 4-20mA. Tensiunea opional fiind de la
100mV la 10V
14. Modul de operare al analizorului de ozon
Ozonul prezint o absorbie puternic n domeniul ultraviolet cu un maxim la
lungimea de und de aproximativ 250 nanometrii (nm). Analizorul de ozon ML9810B
utilizeaz aceast caracteristic astfel nct poate s msoare cu precizie concentraiile
de ozon mai mici de 0,5 ppb. Un fotometru cu un singur fascicul st la baza analizorului
ML9810B.
O lamp cu vapori de mercur este folosit ca surs i o fotodiod vidat este
folosit drept detector sensibil numai n regiunea spectral specific pentru absorbia O3.
33
Celula de absorbie este practic un tub de sticl cu o surs de UV la un capat i
un detectorl de UV la cellalt capt. n timpul ciclului de referin aerul este transmis
printr-un scrubber, care ndeprteaz ozonul, ctre fotometru i se determin
intensitatea luminoas (Io). Valva este apoi comutat pentru a permite aerului ambiental
s umple celula. Pe parcursul acestui ciclul de msurare este determinat intensitatea
luminoas (I). Legea Beer/ Lambert indic relaia ntre intensitile luminoase astfel
determinate i concentraia de ozon.
i ali compui absorb la lungimea de unde de 254 nm, lungime de und
predominant emis de lampa de UV. Printre acetia sunt incluse hidrocarburile
aromatice, SO2, i alii. Scrubberul ndeprteaz selectiv ozonul din prob, dar las s
treac aceti compui care astfel sunt participanti la absortia de zero (sau de referin).
Raportul intensitilor descris n paragraful de mai sus este funcie numai de absobia
ozonului.
Microprocesorul i componentele electronice ale analizorului ML9810B
controleaz, msoar i corecteaz pentru toate variabilele externe pentru a asigura o
operare stabil i fidel. De exmplu, coeficientul de absorbie este influenat de
temperatur i presiune. Analizorul ML9810B conine senzori de temperatur i
presiune care sunt utilizai pentru a corecta acest coeficient pentru condiiile existente.
Aceast caracteristic ne asigur c un analizor ML9810 calibrat n anumite condiii va
opera n continuare cu precizie chiar i n condiii diferite de acestea
Analizorul ML9810B nu are reglri mecanice interne. Microprocesorul
monitorizeaz toate variabile critice i face reglrile necesare. Procedura a fost n aa
fel conceput nct nici o reglare nu afecteaz calibrarea.
Sursa de UV este o lamp cu vapori de mercur care funcioneaz la 10mA cu
ajutorul unei surse de energie stabilizat. Temperatura lmpii este controlat i pstrat
la aproximativ 50C pentru a asigura o operare stabil.
Toi parametri de operare ai analizorului pot fi setai prin softul local, iar fazele
de operare (calibrare, masura, zero, test) pot fi comandate local sau din calculatorul
statiei sau din serverul sistemului sau din alta statie sau alt calculator prin remote
control.
34

35
5.Pulberi
Poluarea atmosferica, in contextul civilizatiei bazata pe dezvoltarea industriala si
urbana, face parte din viata noastra cotidiana si ramane un factor major negativ , cu
toate ca in ultimii ani s-au realizat progrese importante in sensul diminuarii efectelor
directe. Poluanii din atmosfer sunt substane strine de compoziia normal a aerului
i pot fi mprii n dou categorii (suspensii si gaze), n funcie de starea de agregare n
care se gsesc dispersai n stratul atmosferic din vecintatea solului.
Aerul pe care l respirm conine un anumit numr de poluani de diverse tipuri:
gaze (SO
2
, NO
x
, CO, HCl, Cl
2
, HC, COV, COS etc.), pulberi (cenui, ciment etc.),
aerosoli (cea, spori, polen etc.), microorganisme (bacterii, ciuperci, mucegaiuri) i
ocazional emisii radioactive.
In multe cazuri, emisiile de particule materiale in atmosfera constituie o
problema majora si evidenta, in context general (industria cimentului, siderurgie,
termocentrale, traficul auto etc) si particular, asociate cu mirosuri sau continut biologic
(industria alimentara, ferme zootehnice, statii de epurare etc).
Suspensiile sau aerosoli: sunt particule lichide sau solide cu diametre cuprinse
ntre 100-0,1m. La dimensiuni mari stabilitatea n atmosfer este redus, astfel nct
sistemul dispers nu se poate constitui, iar la dimensiuni mai mici dect 0,1 m dispersia
este similar dispersiilor moleculare i are o stabilitate deosebit de ridicat. Aerosolii
dup dimensiunile lor se comport n atmosfer astfel:
- aerosolii cu diametrele mai mari de 10 m au stabilitatea sczut n aer,
sedimenteaz cu vitez uniform accelerat n atmosfera imobil, iar
capacitatea de difuzie este mic;
- aerosolii cu diametrele cuprinse ntre 10 - 0,1m sedimenteaz n
atmosfera imobil cu vitez uniform conform legii lui Stokes, stabilitatea
sistemului dispers precum i capacitatea de difuzie sunt medii;
- aerosolii cu diametre mai mici dect 0,1 m nu se depun n atmosfera
imobil ci se mic brownian, stabilitatea sistemului dispers precum i
capacitatea de difuzie sunt foarte mari.
Primele doua
categorii sunt
considerate pulberi
sedimentabile, iar cea
de-a treia categorie se
masoara ca pulberi in
suspensie.
1. Particule n
suspensie.
n cadrul
acestui poluant se
nscriu particulele solide
netoxice cu diametrul
mai mic de 20 de m.
Dintre acestea, cele cu
dimensiuni micronice i
submicronice ptrund
prin tractul respirator n
plmni, unde se depun
Repartitia particulelor in functie de diametrul echivalent
diametrul
echivalent,
microni
36
umed. Atunci cnd cantitatea inhalat ntr-un interval de timp depete cantitatea care
poate fi eliminat natural, apar disfuncii ale plmnului, ncepnd cu diminuarea
capacitii respiratorii i a suprafeei de schimb a gazelor din snge.Aceste fenomene
favorizeaz instalarea sau cronicizarea afeciunilor cardiorespiratorii. Pulberile n
suspensie din atmosfer afecteaz ochii conducnd la oboseala vizual sau la afeciuni
de mai lung durat.
n cazul n care particulele conin substane toxice ca, de exemplu, metale grele
adsorbite pe particulele solide, acestea devin foarte agresive, eliberarea n plasm i n
snge a ionilor metalici conducnd, n funcie de metal i de doz, la tulburri generale
foarte serioase.
Pulberile sunt considerate noxe att pentru industrie ct i pentru mediul
nconjurtor. Suspensiile de particule fine n aer reprezint fenomene naturale. Ele devin
un risc pentru sntate atunci cnd sunt depite anumite praguri de concentraie.

2. Originile i volumul emisiilor
Sursele de poluare a atmosferei cu particule sunt foarte multe, cele mai
importante fiind sursele care emit pulberi. Daca nu luam in considrerare sursele naturale
(vulcanismul, pulberile desertice si eroziunea solului, vegetatia care emite polen si
aerosoli terpenici, incendiile de paduri, aerosoliii marini si microorganismele) si ne
referim doar la sursele antropice ajungem la o enumerare nesfirsita:
- Industria:
- Siderurgia care emite cantitati importante de oxizi de fier;
- Indusria metalelor neferoase la nivel de elaborarea metalelor si obtinerea
de aliaje;
- Industria materialeor de constructie reprezentata prin productia de ciment
si lianti;
- Cocseriile si industriile adiacente;
- Industria chimica si perochimica;
- Activitatile de constructii si sntierele;
- Industriile de ingrasaminte;
- Incineratoarele de deseuri menajere;
- Sursele de ardere fixe (termocentrale, cazane, incalzirea casnica);
- Sursele de ardere mobile (autoturisme, locomotive, avione, vapoare)
Orientativ, 50% din emisiile antropice de pulberi sunt provocate de sursele
industriale, 25% de catre sursele mobile si 25% de catre cele fixe.
Dupa tipul de emisie, sursele de poluare cu pulberi pot fi diferentiate in:
emisii dirijate sau punctuale (cosuri cu tiraj natural ori fortat);
emisii nedirijate sau fugitive (nu sunt echipate cu sisteme de colectare);
emisii difuze (surse extinse sau multe surse mici care nu pot fi evaluate individual: trafic
auto, santiere, activitati domestice).
Diferenta intre sursele fugitive si cele difuze este greu de realizat, evaluarea
cantitativa este la fel de dificila.
In mod uzual se fac evaluari ale nivelelor de emisie pentru pulberi pe grid mediu
sau des, in functie de tipul de program de evaluare (EMEP, OECD, PHOXA, locale).
3. Efectele particulelor
3.1Efecte asupra fiinelor umane
n mediul industrial, unde se gsesc concentraii relativ ridicate de particule de
natur bine definit, efectele patologice sunt cunoscute. De exemplu, dou maladii sunt
recunoscute ca profesionale si indemnizabile: boala datorat prafului de azbest i
37
silicoza, provenind de la inhalaia de particule de sliciu cristalizat. n atmosfera urban
aceste pulberi se gsesc la concentraii inferioare celor din mediile industriale, prin
urmare nu se observ efectele specifice.
Totodat, un efect propriu al zonelor prafuite este iritaia cilor respiratorii;
efectele specifice sunt n principal datorate substanelor adsorbite pe pulberi, de
exemplu, efectul cancerigen al benzopirenului adsorbit pe cenuile negre.

3.2Efecte asupra vegetaiei
Depozitele de praf pe frunze formeaz un ecran intre frunza propriu-zis i
razele soarelui; i modific asimilaia clorofilian. Pulberile acide produc, la punctul de
contact cu celulele florilor i frunzelor, necroze locale.

4. Proprieti specifice
Una dintre proprietile particulelor este sedimentabilitatea, care caracterizeaz
recderea pulberilor pe sol. Factorii care guverneaz sedimentabilitatea sunt:
starea de turbulen a atmosferei
- viteza vantului
- altitudinea emisiei
- viteza ascensionala vertical e emisiilor
- masa i dimensiunile particulelor
Traiectoria unei particule, intr-un curent gazos este rezultanta tuturor forelor
care se exercita asupra ei: gravitaia, efectele electrostatice datorate prezenei sarcinilor
electrice de pe suprafaa sa, direcia curenilor de aer, gradientul termic, micarea
browniana prin impact cu alte particule etc.
Particulele pot fi "precipitate" pe o suprafa rece n urma efecului de gradient
termic i a marii tensiuni superficiale. Pe suprafata particulelor inerte pot fi adsorbite
substane toxice i germeni vii prezeni n aer.
Atunci cnd particulele sunt inhalate, ele sunt filtrate selectiv prin sistemul
respirator prin urmtoarea modaliate:
- la nivelul foselor nazale sunt reinute particulele superioare la 7m;
- de-a lungul traheo-bonic, cilii rein particulele de mrime cuprins ntre 7
i 3m;
- la nivelul plmnului ajung particule mai mici de 3m, iar numai cele
inferioare la 2m ajung n spaiile respiratorii;
- n alveole sunt reinute cele mai mici de 1m.
Depozitul de particule inhalate n sistemul respirator este reprezentat n
diagrama:
5. Msurarea i analiza particulelor
Msurarea se refer la
determinarea nivelelor particulelor n
efluentul gazos sau n mediul
inconjurtor. Ea este necesar pentru
a verifica respectarea normelor de
emisie i pentru a controla eficacitatea
unui procedeu de ratinere.
Analiza pulberilor implica doua
tipuri de evaluari: analiza dimensionala,
granulometrica si analiza chimica.
38
Analiza granulometrica este importanta in procesele de verificare a eficientei
instalatiilor de retinere a pulberilor, iar analiza chimica este indispensabila la evaluarea
efectelor.
5.1 Prelevarea probelor de pulberi
Prelevarea probelor de pulberi trebuie sa fie facuta reprezentativ, adica
concentratia de pulberi din fluxul de proba si cea din fluxul de emisie trebie sa fie egale:
C/C
p
=V/V
p
Pentru o prelevare corecta trebuie indeplinite conditiile de izocinetism, in acest
sens se folosesc sonde capabile sa satisfaca aceste conditii. In sectiunea unui cos de
evacuare vitezele gazelor pot varia destul de mult, ceea ce implica debite de prelevare
diferite (practic, dupa masurarea distributiei vitezelor in sectiunea de recoltare se face
impartirea sectiunii de evacuare in asa-zisele zone de izo-masa, in continuare se face o
recoltaredin fiecare izo-masa). Sondele au in componenta:
- diuza interschimbabila montata in varful traseului de prelevare,
- un tub Pitot (L) sau doua prize de presiune (Pitot S) pentru masurarea
vitezei de circulatie in cos prin intermediul presiunii cinetice,
- o sonda pentru masurarea temperaturii (necesara corectiilor de debite)


Lantul de recoltare este alcatuit din sonda de prelevare (inclusiv portfiltrul si
filtrul), linii de legatura (furtune rigidizate pentru depresiune), sistem de masurare si
reglare a debitului si pompa pentru realizarea depresiunii de prelevare
5.2. Tehnici de masurare a cantitatii de particule
Filtrarea se bazeaza pe retinerea particulelor pe un mediu filtrant (membrana,
cartus) si determinarea prin cantarirea masei retinute.
Procentul de pulberi retinute depinde de mai multi factori:
- natura filtrului,
- pozitia filtrului,
- rezistenta filtrului la temperatura si umiditate,
- volumul si natura depunerii,
- natura pulberilor.
In principiu o membrana filtranta poate retine cele mai fine pulberi. De exemplu,
un filtru cu dimensiunea medie a porilor de 0,8 m retine pulberi pana la 0,1 m.
Cele mai utilizate membrane filtrante sunt cele din celuloza (hartie), au certe
avantaje:
39
- diametrele porilor foarte regulate si uniforme,
- se pot inmuia cu solventi si devin transparente pentru evaluarea prin
transparenta (microscop, densitometrie, raze X)
- pot fi calcinate, din cenusa se pot analiza metalele.
- au dezavantajul ca se colmateaza la umiditate si nu rezista la temperaturi
ridicate (se folosesc filtre din fibre de sticla sau ceramice).
Impingere (impactoare) fluxul de proba trece printr-o camera cu lichid (apa), iar
pulberile sunt retinte in lichid. Solutia se evapora si se cantareste masa retinuta.
Impactoarele uscate folosesc placa impactor pe care se depun pulberile mai
mari de anumite dimensiuni. Placile de impactor se cantaresc.
Metoda optica se bazeaza pe diminuarea fluxului luminos in functie de
densitatea de pulberi existente in fluxul de gaze. Se utilizeaza pentru monitorizarea
continua on-line. Au multe probleme tehnice de mentenanta deoarece ferestrele optice
se murdaresc frecvent, densitatea optica este modificata de cantitatea de apa din fluxul
masurat si de natura pulberilor (compozitia si granulometria). Metoda are avantajul ca
ofera rezultate instantanee. De regula, este dublata printr-o metoda gravimetrica cu
recoltare orara sau zilnica.
Metode bazate pe interactiunea cu radiatiile ionizante. Aceste tehnici se
bazeaza pe efectul de diminuare a transmisiei radiatiei beta sau gama la trecerea printr-
un depozit de pulberi colectate e o banda de hartie filtranta. Sistemul functioneaza
secvential (intervalele de timp sunt de ordinul zecilor de minute pana la cateva ore): un
volum cunoscut de aer este filtrat prin banda de hartie, iar apoi banda face un pas
inainte, zona cu pulberile acumulate ajunge in dreptul unui sistem emitor-receptor
radioactiv:


VALORI LIMIT ADMISIBILE PENTRU PULBERI

Nr.
crt.
Denumirea substanei
Valoare
limit 8 ore
Observaii
0 1 2 3

1. Cuar(pulbere) 0,1 mg/m3 Fracie respirabil
2. Cristobalit (pulbere) 0,05 mg/m3 Fracie respirabil
3. Tridimit (pulbere) 0,05mg/m3 Fracie respirabil
4. Azbest (amestec de fibre,
inclusiv cel
0,3 fibre/cm3 Fracie respirabil

care conine crisotil) (pulbere)
C

5. Fibre de sticlcu filament 1 fibra/cm3 Fracie respirabil
40

continuu (pulbere)

6. Lnde
sticl
(pulbere) 1 fibra/cm3 Fracie respirabil
7. Lnde
roc
(pulbere) 1 fibra/cm3 Fracie respirabil
8. Lnde furnal (pulbere) 1 fibra/cm3 Fracie respirabil
9. Fibre de sticlpentru scopuri 1 fibra/cm3 Fracie respirabil

speciale

10. Lemn
(esentare)
(pulberi) 5 mg/m3 Fracie total

C*)

11. Lemn (esenmoale) 5 mg/m3 Fracie total
12. Lemn de
cedru
(pulberi) 0,5 mg/m3 Fracie total
13. Bumbac (pulberi) 1 mg/m3 Fracie total
14. Fainde
gru
(pulberi) 0,5 mg/m3 Fracie total
15. Celuloz (pulberi) 10mg/m3 Fracie total
16. Cereale (pulberi) 4 mg/m3 Fracie total
17. Crbune, cocs, grafit (SiO2sub 2 mg/m3 Fracie total

5%) (pulberi)

18. Carburde siliciu (carborund)
(pulbere)
10 mg/m3 5
mg/m3
Fracie total Fracie
respirabil
19. Caolin (pulbere) 2 mg/m3 Fracie total
20. Ipsos i gips (pulbere) 10 mg/m3 5
mg/m3
Fracie total Fracie
respirabil
21. Marmur(pulbere) 10 mg/m3 5
mg/m3
Fracie total Fracie
respirabil
22. Mic(pulbere) 3 mg/m3 Fracie total
23. Ciment Portland (pulbere) 10 mg/m3 Fracie total
24. Talc frfibre de azbest
(pulbere)
2 mg/m3 Fracie total
25. Tutun (pulbere) 10 mg/m3 5
mg/m3
Fracie total Fracie
respirabil

*) fracie inhalabil; dac pulberea de lemn de esen tare este amestecat cu
pulbere de lemn de alt tip de esen, valoarea limit se aplic la suma cantitilor
tuturor pulberilor de lemn prezente n amestecul respectiv.








41
6.Metalele grele
1. Aspecte generale
n categoria metalelor grele se numr aproximativ 60 de metale care au o
densitate mai mare de 4,5 mg/cm3. Unele metale grele sunt foarte importante pentru
oameni, animale i plante, cum ar fi fierul, nichelul, zincul, cuprul, altele pur i simplu
ncarc mediul nconjurtor.
Cele mai toxice metale grele sunt: mercurul, plumbul, cadmiul, vanadiul, cromul
i taliul.
Poluarea cu metale grele reprezinta pentru biosfera un pericol pe termen lung si
ireversibil. Metalele grele se caracterizeaza prin persistenta, toxicitate si capacitatea de
acumulare in mediu. Emisia de metale grele in atmosfera este asociata de cele mai
multe ori cu emisia de pulberi.
Metalele grele reprezint o parte a polurii active a apei din procesele
industriale, cum ar fi din industria chimic (producia de: catalizatori, acopriri metalice,
electroliza pe catod de mercur, stabilizatori PVC etc) i industria minier. Dar cele mai
multe cazuri sunt reprezentate aa-numitele poluari istorice cu metale grele din rocile
naturale (mineritul si prelucrarea minereurilor) care au lsat n urm multe mine
deschise n care metalele grele se scurg n apele de suprafa i subterane aflate n
apropiere i poluarea motenit din activitile industriale istorice.
Emisiile de metale grele sub forma de pulberi (cu continut variabil in metalul
toxic) sunt influentate de granulometria particulelor (si ea foarte variabila) deoarece in
functie de talia si densitatea particulelor rezulta timpul de stationare in atmosfera (de
exemplu: pulberile micronice pot calatori zeci de kilometri inainte de a se depune pe sol
si in plus patrund usor in sistemul respiratoriu).
Emisiile de metale grele sub forma lichida sunt rare (un singur caz cert - vapori
de mercur) deoarece metalele sunt solide la temperaturi ordinare.
Emisiile de metale grele sub forma gazoasa sunt posibile doar pentru metalele
care formeaza compusi organo-metalici (metil-mercur, tetra etil-plumb, carbonili metalici)
Forma chimica a metalului influenteaza gradul de toxicitate: cromul hexavalent
este mult mai toxic decat cel trivalent, clorura mercuroasa este un purgativ, pe cand
clorura mercurica este un toxic extrem de violent.
Dei unele dintre aceste substane sunt elemente eseniale, chiar doze foarte
mici pot afecta n mod serios sntatea dac sunt ingerate de-a lungul unei perioade
mai lungi de timp (efecte de acumulare).
Efectele cronice adesea apar sub forma unor simptome atipice i de multe ori nu
pot fi depistate cauzele sau substanele care le-au cauzat. Metalele amintite mai sus,
precum i cadmiul i mercurul sunt extrem de periculoase pentru sntate, constatndu-
se otrvirea populaiei umane sau faunei slbatice n urma ingerrii hranei sau przii
contaminate. Concentraia lor n mediul terestru sau acvatic este din ce n ce mai mare
i va continua s reprezinte o ngrijorare pentru toxicologi.
2. Exemple de metale grele poluante
Mercurul este o substan foarte toxic, in atmosfera cca. 99% se gaseste sub
forma metalica, iar 1% sub forme particulare (metil-mercur). n concentraii sczute
provoac insomnie, tremur, dureri de cap i oboseal. Dozele mari provoac inflamarea
intestinului i stomacului, colici, afeciuni ale rinichilor i pierderea memoriei, acestea
fiind doar cteva dintre problemele pe care le provoac acest metal.
Plumbul este un metal toxic cunoscut ca fiind duntor sntii dac este
inhalat sau ingerat. Efectele expunerii la plumb variaz de la schimbri biochimice
42
subtile n cazul concentraiilor sczute, la efecte neurologice i toxice severe, chiar
moartea n cazul expunerii la concentraii foarte mari. Plumbul provoac afeciuni ale
creierului, ale sistemului nervos, rinichilor i celulelor roii din snge. Este periculos mai
ales pentru copii, o expunere ndelungat putnd provoca retardare mintal i anomalii
i/sau tulburri de dezvoltare i comportamentale. Chiar i n cazul expunerii pe termen
scurt exist riscuri dac este vorba de o femeie nsrcinat sau de un copil mic. Poate fi
prezent sub forma organica (tetra etil plub din aditivii benzinelor). Boala cronica indusa
in mediile profesionale se numeste saturnism.
Cuprul este un element esenial pentru organism. ns concentraiile mari pot
afecta creierul, ficatul i pielea. Cuprul monovalent (ionic) este bactericid, iar cuprul
pulverulent este fungicid.
Cadmiul poate fi cancerigen. Afecteaz serios rinichii, mduva osoas i
oasele, provoaca placa dentara
Cromul ste un element esenial pentru organism. ns n concentraii mari,
cromul (III) i cromul (VI) produc iritaii i eczeme, cromul (VI) din praf i aerosoli
provoac iritaii ale mucoasei nazale, perforarea septului nazal, astm alergic i, n final,
cancer al plmnilor.
Nichelul poate provoca dermite care recidiveaza usor la contactul repetat.
Beriliu si compusi provoaca leziuni ale pielii si mucoaselor, iar prin rani la
nivelul tegumentelor conduce la formarea de granuloame care trebuie extirpate
chirurgical.
Zincul sub forma de aerosoli sau fumuri de saruri cu zinc (particular: clorura de
zinc) provoaca iritarea mucoaselor respiratorii si gastro intestinale. Frecvent, dupa
inhalarea fumurilor de oxid de zinc apare "febra otelarilor".
Fierul este foarte important pentru organismul uman i pentru multe alte
vieuitoare. Cantitile prea mari produc vom i diaree i afecteaz intestinul. Unii
compui care conin fier sunt duntori pentru peti.

3. Surse de poluare cu metale grele
Mineritul este o activitate important care asigur materiale brute societii. Dar
dac nu se iau msurile de siguran necesare, mineritul poate fi nsoit de efecte
negative severe asupra mediului i sntii. El cauzeaz poluarea sever a aerului i a
apei, mineritul fiind foarte extins peste tot n lume. Factori deosebit de importanti sub
aspectul poluarii mediului n minerit l reprezint utilizarea la scar foarte mare a apei i
a energiei. Se estimeaz c minele i topitoriile din ntreaga lume consum 5-10% din
totalul energiei produse n lume.
De exemplu: in bazinul Tisei, exploatarea aurului i a minereurilor preioase
predomin ntre activitile de minerit. Prin urmare, rul, afluenii lui i apele de suprafa
din apropiere sunt poluate cu metale grele i cianur, iar aerul cu pulberi metalifere.
Fiecare etap a procesului de exploatare afecteaz ntr-un anumit grad mediul.
Cele mai multe mine, att n timpul exploatrii, ct i dup nchidere, reprezint o
ameninare pentru mediu. Pot rezulta schimbri de peisaj, distrugeri ale habitatului,
schimbri climatice i ale regimului rurilor, degradarea permanent i instabilitatea
terenurilor, destabilizri ale structurilor i digurilor i poluarea apei i aerului. Referitor la
importanta problemei polurii apei, cei mai periculoi poluani sunt metalele grele i
cianura, dar i alii, cum ar fi acizii, sulfaii, i alte produse chimice folosite la procesarea
metalelor. Conform OEDC (date din 2005), industria minier este responsabil pentru
aproape 20% din totalul deeurilor generate.
Depozitele de minereuri rezultate n urma exploatrii reprezint o problem
serioas de mediu, uneori chiar secole dup ce minele respective au fost nchise.
Pentru a obine argint, cupru, aur sau alte metale, rocile sunt transformate n particule
43
fine, iar metalele rafinate prin diferite procedee. Extracia unei tone de aur are ca rezultat
aproape 3 milioane tone de deeuri.
Depozitarea n locuri deschise expune metalele grele aflate n rocile metalifere
la actiunea vntului i a ploilor. Praful de pe mormanele de deeuri este mprtiat peste
locurile aflate n apropiere.
Consecinele sunt reprezentate de boli ale cilor respiratorii, poluarea solului i
a plantelor cu metale grele. Reziduurile din minele de uraniu emit radon, un gaz
radioactiv care produce cancer pulmonar.
Apa de ploaie spal metalele grele din roci, de exemplu fier, cobalt, nichel,
plumb, crom, cadmiu sau uraniu. Oxigenul oxideaz minereurile sulfuroase, cum ar fi
pirita, n sulfai, cu apa, se formeaz acidul sulfuric care dizolv i mai mult metalele
grele. Aceast soluie acid care conine metale grele se scurge i polueaz apele de
suprafa i subterane, rurile i lacurile. Apele poluate amenin viaa petilor ,
sntatea oamenilor si diminueaza cpacitatea de folosire a respectivei resurse de apa.
Sterilele lichide rezultate de la exploatrile miniere si din procesele de flotatie
sunt depozitate n iazuri de decantare. Sterilul i apa rezidual de la mine sunt foarte
acide i, depinznd de materialul care este exploatat, poluate cu diferite metale grele.
Unele dintre materialele din iazuri pot fi recuperate, cum ar fi fierul sau varul. Aceast
msur poate reduce, cu mai multe sute de tone, reziduurile care urmeaz a fi
depozitate.
Efluenii din iazurile de decantare i apa folosit la splarea minereurilor trebuie
tratate de uzine de tratare a apei. n general, exist procese de precipitare i de filtrare
care pot fi folosite pentru purificarea efluenilor minieri.
Pe lng problemele generale amintite mai sus, cele mai multe mine reprezint
o ameninare pentru mediu datorit metodelor de producie utilizate. De exemplu,
exploatrile de aur i argint cauzeaz probleme deosebite datorit procesului de tratare
utilizat pentru rafinarea aurului din minereuri. Dup utilizare, soluia de cianur care
conine mari cantiti de metale grele, este pstrat n iazuri uriae deschise pentru a se
degrada, timp de mai multe luni. n procesul de tratare, soluia de cianur este turnat
direct peste grmada de minereuri. Din ambele surse, otrava periculoas se evapor n
aer i, mpreun cu metalele grele, se scurge n ruri i ape de suprafa. Petii sunt
omori sau cel puin nu mai pot fi consumai , iar apa potabil este poluat. Cianura
este foarte toxic att pentru oameni ct i pentru animale.
Siderurgia evacueaza in atmosfera cantitati impresionante de gaze si pulberi
metalifere. Activitatile adiacente (depozite de minereu, statii de incarcare descarcare,
bensi de transport) genereaza cantitati notabile de pulberi metalifere.
Metalurgia si productia secundara de metale neferoase emit direct din
procesele tehnologice pulberi si saruri cu continut specific de metale grele.
Procesele de ardere (pe carbune si petrol) produc emisii foarte mari de pulberi.
O parte din metalele continute de combustibili folositi este emisa o data cu aceste
pulberi
Incinerarea deseurilor produce emisii extrem de diversificate in metale grele.
Industria cimentului si a liantilor si carierele de materii prime genereaza
emisii specifice de metale grele.
Industria chimica specifica (pigmenti, catalizatori, semiconductori) participa la
emisia de metale grele.
Incendiile de paduri si stepe favorizeaza excursia metalelor continute in
materialul vegetal si din solul afectat.
Sursele mobile (autotvehicule, locomotive, vapoare si avioane) elimina direct in
atmosfera metalele continute in combustibilii folositi.
Sursele naturale (vulcanismul, aerosoli marini, furtunile de nisip) contribuie la
emisiia totala de metale grele
44
4. Analiza metalelor, prelevare si tratament preliminar
Metoda de prelevare depinde de natura, volatilitatea si concentratia in metalul
analizat si eventual interferentele prezente.
Sistemele statice de prelevare constau in retinerea poluantilor pe medii filtrante
(membrane din fibre celulozice ori de sticla sau cartuse filtrante din carbune activ ori
absorbanti specifici) sau in absorbere care contin solutii absorbante specifice (cel mai
des folosite sunt solutiile acide). Volumul de aer prelevat trebuie contorizat cu exactitate,
iar procesul de retinere trebuie sa se desfasoare cu randament 100% (mai rar dupa un
randament de retinere subunitar).
Dupa un eventual proces de tratare a esantioanelor (aducere la volum final,
extragere din absorbanti, concentrare, dilutie, fragmentare in subprobe, oxidare-
reducere, corectii de pH) se trece la analiza propriu-zisa. Analiza calitativa si cantitativa
a poluantului metalic din esantion poate sa se complice in functie de mai multi parametri
ai probei (daca se cunoaste poluantul si forma de oxidare sau compusul, limita de
sensibilitate a metodei, perisabilitatea, numarul de probe, disponibilitate de aparatura si
reactivi etc).
Metoda clasica de analiza a metalelor este spectrometria de absortie atomica
(cu variantele flacara, cuptor, AAS-plasma cuplata inductiv), dar pot fi folosite foarte bine
tehnicile colorimetrice, tehnici electrochimice sau tehnici mult mai noi: atomizarea in
cuptor cu plasma cuplata inductiv si detectia in spectrometrul de masa sau fluorescenta
atomica sau complexarea cu fluorofori

5. Spectrometria de absorie atomic (AAS), principii

Spectrometria atomic se bazeaz pe absoria sau emisia energiei luminoase
(tranziii electronice n domeniul UV-Vis) de ctre atomii elementelor chimice adui n
stare gazoas. Scopul analizei elementale const n identificarea i determinarea
concentraiei elementelor chimice din prob. Deoarece proba este distrus informaiile
chimice i cele de structur se pierd.
Electronii atomilor n faz gazoas au energii foarte bine distribuite, definite ca
nivele energetice. Energia luminoas este absorbit de ctre electronii care se gsesc
pe nivelul energetic fundamental, sau este emis de ctre electronii care se gsesc pe
nivelele energetice superioare (corespunztoare strii atomice excitate), la lungimi de
und foarte precise, rezultnd linii spectrale. n domeniul UV-Vis, un element chimic
poate avea sute, chiar mii de linii de absorbie/emisie. Limea de band este foarte
ngust, cca. 0,002-0,005 nm, lrgindu-se cu creterea temperaturii i a presiunii.
Utiliznd un interval spectral foarte ngust este posibil identificarea i dozarea
cantitativ a unui singur element specific. Majoritatea elementelor chimice au stabilite
cele mai probabile linii de emisie/absorbie, numite linii de rezonan, aceste fiind cele
mai potrivite lungimii de und pentru analiza spectrometric a elementului respectiv (Na
589 nm, Fe 248,3 nm).
5.1. Componentele unui AAS
a. Sistemul de atomizare.
A. AAS flacara (AAS-F). Majoritatea tehnicilor de flacr utilizeaz un
nebulizator i un arztor cu fante. Debitul de oxidant determin absortia probei prin
capilara calibrat i produce dispersia lichidului n picturi foarte fine (aerosol). Picaturile
mari cad la baza nebulizatorului i sunt drenate n exterior. O mare parte din prob se
pierde pe aceast cale. Oxidantul (care transport picturi fine de proba ca aerosol) se
preamestec cu carburantul (acetilen) inainte de a intra la arztorul cu fante. Arztorul
produce flcri stabile, liniare cu nlime de 2 5 cm.
45
Nebulizatorul i arztorul trebuie s indeplineasc (se regleaz pentru)
urmtoarele desiderate:
- s produc aerosoli foarte fini i reproductibili;
- s nu rein lichide din probele succesive (fr efect de memorie);
- s produc flcri linitite, stabile i reproductibile;
- s previn curgerile inverse ale probei sau ale amestecului de gaze (explozii).
Presiunile i debitele gazelor trebuie s fie foarte fin reglate, de preferin
automatizate i programabile. Cele mai folosite amestecuri de gaze sunt: acetilen aer
(T
max
= 2400
O
K) i acetilen protoxid de azot (T
max
= 2800
O
K). Debitul de
combustibil/oxidant poate fi reglat la raport: stoichiometric (flacr cald), bogat (sau
reductor), excesul de combustibil ajut la reducerea oxizilor metalici, sau sarac
(oxidant) ajuta la distrugerea compui organici din probele.
Flacra trebuie s evapore picturile de lichid din aerosol, s descompun
compuii organici i srurile la atomi i s reduc ionii la atomi. Concentraia atomilor
variaz cu nlimea flcrii ca urmare a chimismului foarte complex al flcrii.


B. AAS prin efect termoelectric (AAS-GF). In spectrometria de absorbie
atomic prin efect termoelectric (cuptor de grafit) se utilizeaz tuburi din grafit inclzite
cu ajutorul unui curent electric intens. Majoritatea operatiilor cu cartusele de grafit sunt
prea pretenioase pentru a fi efectuate far asisten computerizat. Ordinea i regimul
termic al etapelor implic urmtoarele operaii:
- injectarea probei in cartuul de grafit (5-50 L);
- uscarea probei (100
0
C);
- calcinarea probei (300 500
0
C) pentru descompunera compusilor organici;
- atomizarea probei prin evaporare instantanee la 2000 2500
0
C, cnd pentru o
fraciune de secund norul de atomi umple tubul, absorbana probei fiind
msurat in acest timp foarte scurt;
- curirea tubului de grafit prin nclzire la cca. 3000
0
C i apoi rcirea pentru
refolosire.
Metoda de atomizare n flacr ofer o bun precizie i acuratee, vitez foarte
bun de analiz la un cost moderat, pe cnd metoda de atomizare n cuptor de grafit
ofer o sensibilitate mai mare, costuri mai ridicate i pierderi de proba mici.

b. Sursele de radiatii folosite in tehnica AAS sunt tuburi cu catod scobit
(cavitar) confectionat din metalul care trebuie analizat:
46

Tuburile catodice emit liniile de baza ale metalului respectiv. Atomii din zona
nebulizatorului diminueaza toate liniile emise de catre sursa de radiatii.
In continuare, monocromatoarele selecteaza doar linia de lungimea de unda in
care se efectueaza analiza (calibrarea initiala trebuie facuta la aceasta lungime de
unda).
c. Monocromatoarele pot fi construite din prisme sau din retele de dispersie.
Retele de difractie sunt sisteme care descompun lumina policromatica (lumina alba) in
radiatii monocromatice avand la baza fenomenul de difractie. In spectrometrie se
folosesc retele de difractie opace, bazate pe reflexie. Radiatia luminoasa cade pe o
retea de reflexie si este difractata sub diferite unghiuri conform cu relatia:
n. =d. Sin
unde:
o n- ordinul spectral
o - lungimea de unda,
o d distanta dintre liniile sau fantele retelei de difractie,
o - unghiul de inclinare a canelurilor retelei de difractie,
o d- distanta intre caneluri

Sunt posibile diferite scheme de monocromatoare, in functie de pozitia si
geometria ferestrelor de intrare, a oglinzilor de schimbare a directiei si a retelelor de
dispersie.
d. Fotomultiplicatorul. Pentru detectia radiatiei care a strabatut zona de
masura si a fost izolata doar lungimea de unda dorita, se utilzeaza fotomultiplicatoare
adecvate. Fotomultiplicatorul este un instrument care transformaun semnal luminos intr-
un semnal electric. Un fotomoltiplicator este constituit dintr-un tub de sticla vidat in care
se afla:
o un fotocatod
o un ansamblude dinode(10 15).
o un divizorde tensiune
o un anod
47

-

Fotonii (scintilatiile) aparuti in scintilator cad pe fotocatod, care transforma fotonii
in electroni (numiti si fotoelectroni) prin efect fotoelectric. Intrefotomultiplicator si prima
dinoda, intre dinode si intreultima dinoda si anod se aplica diferente de potential, cu
ajutorul unui divizor de tensiune. Aceste valori cresc, intre 900 V si 2500 V.
Sub actiunea campului electric, fotoelectronii sunt accelerati spre prima dinoda
unde extrage prin emisie secundara maimulti electroni care sunt accelerati spre
urmatoarea dinoda unde produc din nou emisie secundara de electroni si procesulse
repeta. Deci dinodele au rolulde a multiplica curentul produs de fotonii (scintilatiile) initiali
pe fotocatod. Dinodele au sarcini pozitive si atrag fotoelectronii, care atunci cand
interactioneaza cu dinodele se multiplica.
Anodulstrange toate sarcinile produse in interiorul fotomultiplicatorului. Daca
luminina produsa in scintilator este constituita in general din cateva sute de fotoni, la
iesireadin fotomultiplictor este amplificata cu un factor de 10
6
10
7
.
Timpul de tranzit al intregului fotomultiplicator este de cateva zeci de
nanoseconde. In felul acesta, la iesirea din fotomultiplicator se produce un
semnalelectric, care poate fi analizat de un PC. Inaintede a fi trimisla un PC, semnalul
electric trebuie prelucrat si inregistrat de un lant de electronica.
5.2. Schema unui spetrofotometru de absortie atomica in flacara:
Spetrofotometrele de absortie atomica au mai multe scheme constructive: cu o
singura cale optica, cu doua cai optice si cu diverse modalitati de corectie a absortiilor
nedorite (de exemplu: sisteme de comutare a fluxurilor luminoase, o lampa de deuteriu
suplimentara pentru corectia de fond).

48


Schema unui spetrofotometru de absortie atomica cu cuptor de grafit
(atomizare prin efect electrotermic) si corectie de fond cu lampa de deuteriu:


















49
7.Compusii organici volatili
1. Prezentare generala
Compusii organici volatili (VOC) sunt compusi chimici care au presiunea vapori
suficienta de mare pentru a genera concentratii semnificative in atmosfera in conditii
normale.
In chimie si fizica, presiunea de vapori semnifica presiunea dezvoltate de vaporii
in echilibru cu faza lichida sau solida. Toate solidele si lichidele au tendinta de a trece in
faza de vapori, iar gazele au tendinta de a condensa. In meteorologie, termenul de
presiune de vapori este utilizat pentru presiunea partiale de vapori a apei, care foarte rar
ajunge la echilibru cu presiune de saturatie.
Cu cat presiunea de vapori a unei substante este mai mare cu atat mai usor se
va vaporiza substanta respectiva, respectiv acea substanta este mai volatila, si va avea
un punct de fierbere scazut.
Presiunea de vapori creste neliniar cu temperatura conform legii Clausius-
Clapeyron, temperatura de fierbere fiind temperatura la care presiunea de vapori este
egala cu presiunea ambianta.
EPA face precizari clare referitoare la proprietatile comune care trebuie sa le
aiba compusii organici pentru a fi considerati COV-uri:
presiunea de vapori superioara valorii de 13kPa (20
0
C) (1atm =
101325Pa);
durata de viata si reactivitatea suficient de mari in atmosfera pentru a
putea participa la reactiile fotochimice, deci susceptibile de a interveni in
fenomenul de smog, efectul de sera
In general, dupa temperatura de fierbere se pot defini trei clase:
COV cu Tf < 150-200
0
C;
semi-volatile:200 < Tf < 500
0
C;
greu-volatile: Tf > 500
0
C
Termenul organic indica faptul ca aceste substante contin carbon unele sunt
purtatoare de miros, iar altelenu nu au miros. Dar COV-urile pot contine pe langa C si H
alti atomi: O, N, Cl, F, P, S metale si metaloizi. Metanul nu este considerat COV
deoarece nu reactioneaza cu NOx si nu intervine in procesul de epuizare a stratului de
ozon.
In terminologia UE se evidentiaza 118 poluanti organici (73 prioritari) grupati in
urmatoarele clase:
COVT, compusi organici volatili totali exprimati prin echivalentul in
metan (ppm sau mg/mc);
NMCOV, compusi organici volatili nonmetanici:
HAM, hidrocarburi aromatice monociclice: benzen, tolun, etilbenzen
si xileni -BTEX
NMHC Non-Methane Hydrocarbons
NMOG Non-Methane Organic Gases
ROG Reactive Organic Gases
TOG Total Organic Gases
VOC Volatile Organic Compounds
Termenul de COV grupeaza o diversitate de produsi organici: hidrocarburi
saturare si nesaturate, hidrocarburi aromatice si halogenate, esteri, cetone, alcooli,
solventi, HAP, dar exclude metanul, monoxidul si dioxidul de carbon, acidul carbonic,
carburile si carbonati metalici, carbonatul de amoniu, metanul si CFC-urile.
50
2. Originile i volumul emisiilor
Se cunosc enorm de multe surse de COV-uri. La scara planetara, emisiile
naturale (izopren si terpene emisi de paduri) sunt depasite cu mult de catre emisiile
antropice. In Europa emisiile de covuri sunt repartizate astfel: 40% din utilizarea
solventilor, 40% din activitatile de transport si 20% din surse diverse (combustie,
agricultura etc).
Compuii organici volatili rezult din: prelucrarea, depozitarea sau transportul
ieiului i a produselor petroliere; traficul rutier; compostarea reziduurilor menajere,
industriale i agricole; activiti industriale care folosesc solveni organici, etc. Cei mai
reprezentativi compui organici volatili sunt: benzenul, toluenul, xilenii, butanul,
izopentanul, hexanul, acetona, cloroformul, esterii, fenolii, sulfura de carbon etc.
Deoarece compuii organici volatili stau la baza formrii ozonului, impactul lor
asupra mediului este similar cu impactul negativ al ozonului troposferic.
Cele mai comune surse artificiale de cov-uri sunt: solventi din vopsele, solventi
din curatatorii, componentii din petrol, emisiile din activitatile de extractie si rafinare a
titeiului, transportul (in trafic, in extratrafic, vapoare, avioane, locomotive), distributia
carburantilor si se poate continua: vopsele, lacuri si agenti de luciu, insecticide
(naftaline),gazoline, tiparirea ziarelor si revistelor, bucatarii, chimicale pentru curatenie,
dusumele plastice (vinil), carpete, fotocopiere, capitonaje, adezivi, produse de etansare,
chituri, cosmetice, agenti de purificare, improspatare aer din incaperi, carburanti, emisii
de la atomobile, agenti de incleiere si finisaje pentru lemn, incalzirea rezidentiala (lemn,
carbune), incinerarea deseurilor, fumul de tigara etc.
De exemplu, doar in Canade in anul 2008 au fost emise 2431361 tone fara a lua
in considerare sursele naturale (agricultura, animalele, incendiile de paduri), sursele
primare fiind: transporturile, extractia si prelucrarea titeiului, utilizarea si comertul cu
solventi, incalzirea rezidentiala si altele.




Distributia emisiilor de COV-uri in Canada, 2008



51
3. Efecte asupra mediului
Compusi organici volatili sunt principali componenti din atmosfera care participa
alaturi de NOx la reactiile de formare a ozonului troposferic si a altor oxidanti fotochimici,
componenti principali ai smogului fotochimic. Ozonul este un poluant dificil de controlat
deoarece nu este emis direct ci se formeaza prin mecanisme fotochimica ca poluant
secundar. In aceste procese COV-urile joaca un rol important Astazi, este unanim
aceptata ideea ca emisiile de COV-uri si NOx trebuie reduse.
COV-urile din atmosfera, alaturi de metan au un puternic efect de sera ducand
la incalzirea globala si conduc la pierderi de materii prime (solventi).
Multi compusi individuali sunt recunoscuti pentru efectele toxice directe asupra
fiintei umane (cancerigene si neurotoxice: benzen toluen xileni, 1,3-butadiena),
tricloretilana (agent de spalare, degresare) induce defecte de nastere, tetracloretilena
este toxica pentru adulti, toluenul este narcotic (sindrom fetal toluenic si induce defece
de nastere).
COV-urile din atmosfera pot ajunge in apele naturale sau pe sol si au efecte
negative, toxice. Fenomene de toxicitate pentru gravide si femei care alapteaza au fost
evidentiate inca din ani 60, sunt cunoscute cazurile:

Camp Lejeune (Jacksonville, North Carolina in 1942 apartinand de
Marina USA care deversa tetracloretilena si tricloretilena) iar dupa 40
ani s-au descoperit aceste substante in apa de baut cu efecte la
alaptare si asupra gravidelor;
Love Canal (Niagara Falls, New York unde Armata USA si
Occidental Petroleum au abandonat deseuri chimice cu continut ridicat
de toluen, dioxine si alti poluanti).
3.1. Efecte asupra fiinei umane
Acute
- Iritarea ochilor, lacrimare
- Iritatrea nasului
- Iritarea gatului
- Migrene
- Greata, voma
- Ameteala
- favorizarea crizelor de astm
Cronice
- Cancer
- Afectiuni ale ficatului
- Afectiuni ale rinichilor
- Afectiuni ale sistemului nervos central

Majoritatea studiilor vizeaza efectulul unei singure substante. Sunt putin
cunoscute efectele combinate la expunerea la mai multe substante concomitent, si cea
mai buna protectie consta in diminuarea expunerii individuale la produse si materiale
care contin COV-uri si consultarea medicului.
Cele mai ari riscuri la expunerea la COV-uri le au persoanele care sufera de
astm, copii mici, persoanele varstnice si persoanele cu sensibiliate ridicate la chimicale.
4. Proprieti fizice si chimice specifice
Coninutul de compui organici volatili COV reprezint masa de compui
organici volatili exprimat n grame la litru (g/l) n formula unui produs n starea sa gata
pentru utilizare. Masa de compui organici volatili, ntr-un anumit produs dat, care
reacioneaz chimic n timpul uscrii i care formeaz parte a stratului de acoperire nu
este considerat ca parte a coninutului de compui organici volatili.
Cateva exemple de COV si proprietatile lor toxice

52
TOLUEN
Toxicitate: inhalarea sau ingestia de toluen provoac dureri de cap, stri de
confuzie, de slbiciune i de pierdere a memoriei. Deasemeni afecteaz cile renale i
funciile ficatului.
Reaciile toluenului asupra atmosferei: contribuie la formarea ozonului n
straturile joase ale atmosferei. Ozonul duneaz cilor respiratorii n special la indivizii
sensibili care sufer de astm i de alergii.
Unele studii au artat influene negative asupra ftului animalelor gestante care
au inhalat toluen, nu la cele care au fost alimentate cu alimente care conin toluen.
Aceleai efecte ar putea fi i asupra organismelor umane.
Cancer. in prezent nu exist dovezi c toluenul ar fi cancerigen
Distrugerea mediului nconjurtor: majoritatea emisiilor de toluen n ap sau
pmnt se evapor. Toluenul poate fi degradat de microorganisme. Toluenul emis n
straturile joase ale atmosferei reacioneaz cu ali componeni ai atmosferei i contribuie
la formarea stratului de ozon la nivelul solului i a altor poluani.
Proprieti fizice: Toluenul este un compus organic volatil inflamabil.
XILEN
Toxicitate: Este adsorbit rapid n organismul uman n cazul ingestiei, inhalrii
sau contactului cu pielea.
Expunerea pe termen scurt a organismului uman la doze ridicate de xilen poate
cauza iritaii ale pielii, ochilor, cilor respiratorii - nasului, gtului, dificulti n respiraie,
tulburri de memorie i modificri posibile la nivelul ficatului i rinichilor. Att expunerile
pe termen scurt ct i cele pe termen lung pot cauza dureri de cap, boli, confuzii, lips
de coordonare a muchilor. Reaciile xilenului n atmosfer contribuie la formarea
ozonului n straturile joase ale atmosferei. Ozonul afecteaz sistemul respiratoriu n
special al persoanelor sensibile care sufer de astm sau de alergii.
Cancer: in prezent nu exist dovezi c xilenul ar fi cancerigen
Distrugerea mediului nconjurtor: majoritatea emisiilor de xilen n ap sau
pmnt se evapor, dei poate interveni i o biodegradare din partea
microorganismelor. Xilenul este destul de mobil n sol i poate ptrunde n pnza
freatic unde poate rmne mai muli ani.
Proprieti fizice: xilenul este un compus organic volatil i n atmosfer n
straturile joase ale atmosferei reacioneaz cu ali componeni ai atmosferei i contribuie
la formarea stratului de ozon i a altor poluani la nivelul solului.
METANOL
Toxicitate: este uor adsorbit de tractul digestiv i de cile respiratorii i n doze
medii i mari este toxic pentru organismul uman. n interiorul organismului metanolul
este transformat n formaldehid i n acid formic i este eliminat sub form de acid
formic.
Efectele toxice observate asupra organismului uman n cazul adsorbiei de doze
mari: afecteaz sistemul nervos central i poate cauza orbirea.
Expunerea animalelor pe termen lung la inhalare de metanol n doze ridicate
poate duna ficatului i sistemului de circulaie.
Din punct de vedere ecologic se consider c metanolul are toxicitate sczut
asupra organismelor acvatice.
Concentraia letal la o jumtate din organismele din totalul populaiei testate
depete ca 1 mg metanol la un litru de ap. Metanolul emis n ap nu persist.
Deasemeni nici nu este acumulat de organismele acvatice.
Cancer: in prezent nu exist dovezi c metanolul ar fi cancerigen.
53
Distrugerea mediului nconjurtor: metanolul lichid se evapor cnd este
lsat neacoperit. n aer reacioneaz producnd formaldehida care contribuie la
formarea poluanilor. n atmosfer poate reaciona cu alte substane chimice sau poate fi
splat de apa de ploaie. Metanolul din sol i din apele de suprafa este degradat uor
de microorganisme.
Proprieti fizice:metanolul este un compus chimic foarte inflamabil.
METIL-ETIL CETON
Toxicitate: inhalarea n cantiti mici de ctre cile respiratorii poate cauza
efecte adverse asupra sistemului nervos ca: ameeal, grea, amoreala degetelor i
stri de incontien. Vaporii irit pielea, gtul, nasul i poate duna ochilor. Expunerea
repetat la doze medii i mari poate duna rinichilor i ficatului.
Cancer: in prezent nu exist dovezi c metil etil cetona ar fi cancerigen.
Distrugerea mediului nconjurtor: in atmosfer reacioneaz cu ali
componeni ai atmosferei i contribuie la formarea stratului de ozon la nivelul solului i a
altor poluani secundari. Metil etil cetona este degradat uor de microorganisme.
Proprieti fizice: metil etil cetona este un compus chimic uor inflamabil.
ACETON
Toxicitate: irit ochii, nasul i gtul. Simptomele expunerii repetate la cantiti
mari de aceton sunt : dureri de cap, lips de echilibru, oboseal, toropeal, stri de
vom, crize respiratorii
Cancer: in prezent nu exist dovezi c acetona ar fi cancerigen.
Distrugerea mediului nconjurtor: dac este eliberat n ap poate fi
degradat de microorganisme sau se evapor n atmosfer. Acetona este foarte volatil
i n atmosfer reacioneaz cu ali componeni ai atmosferei contribuind la formarea
stratului de ozon la nivelul solului i a altor poluani (ozonul fiind principalul component al
smogului urban).
Proprieti fizice: acetona este un compus chimic inflamabil.
ACETAT DE ETIL
Toxicitate: acetatul de etil este o substan puin toxic, la fel i produii si de
hidroliz. Totui expunerile la doze mari i prelungite antreneaz modificri hepatice i
renale. Ptrunderea n organism se face n special pe cale respiratorie. O parte din
substana inhalat se elimin ca atare prin aerul respirat, dar cea mai mare parte este
rapid hidrolizat n acid acetic i alcool etilic metabolizat definitiv n ficat n ficat sau
eliminat prin rinichi. n cazul absorbiei de concentraii mari, mucoasele conjunctivale i
nazale sunt n principal lezate, ulterior putnd apare i iritaii ale cilor respiratorii. n
concentraii foarte mari i la expunere prelungit, acetatul de etil produce narcoz, iritaii
puternice ale corneei, anemii, leucocitoz, alterri toxice hepatice i renale. Pielea
supus acetatului de etil devine sensibil, aprnd dermatoze.
Cancer: in prezent nu exist dovezi c acetatul de etil ar fi cancerigen.
Distrugerea mediului nconjurtor: eliberat n ap i sol se volatilizeaz
aproape n totalitate n atmosfer. n stratul de jos al atmosferei se descompune foarte
ncet prin foto-oxidare i se difuzeaz n straturile superioare ale atmosferei unde se
descompune rapid.
Proprieti fizice: lichid incolor, volatil, cu gust plcut i miros caracteristic de
fructe. Este solubil in diferii solveni organici i miscibil cu acetia, aproape n orice
proporie.
54
ACETAT DE BUTIL
Toxicitate: acetatul de butil este considerat un solvent organic puin toxic, astfel
c o intoxicaie grav nu se produce dect n situaii n care se realizeaz concentraii
foarte mari. Simptomele caracteristice sunt: iritarea i lcrimarea ochilor, tuse, iritaia
faringelui, dispnee, palpitaii.
Expunerile prelungite i repetate fac s progreseze iritaia ocular pn la edem
i hiperemie conjunctiv, uneori i ulcerarea superficial a corneei. Tulburrile de tip
narcotic sunt n general uoare: ameeli, greuri, depresiune.
Nu persist mult timp n organism i se elimin parial prin rinichi.
Cancer: in prezent nu exist dovezi c acetatul de butil ar fi cancerigen.
Distrugerea mediului nconjurtor: eliberat n ap i sol se volatilizeaz
aproape n totalitate n atmosfer. n ap este puin solubil.
n stratul de jos al atmosferei se descompune foarte ncet prin foto-oxidare i se
difuzeaz n straturile superioare ale atmosferei unde se descompune rapid.
Proprieti fizice: lichid incolor, volatil, cu miros caracteristic de fructe, puin
solubil n ap, miscibil cu alcoolul i solveni organici obinuii. Este inflamabil.
ALCOOL BUTILIC (BUTANOL)
Toxicitate: alcoolul butilic are o toxicitate medie. Provoac iritaii ale nasului,
gtului i ochilor. Poate provoca dureri de cap, ameeli, somnolen iar la contact cu
pielea apar flictene.
La aciunea concentraiilor mari s-a observat ntmpltor inflamaii ale
corneei, senzaii de arsur, lcrimare i foto fobie.
Alcoolul izobutilic provoac iritaii ale gtului i ochilor, scderea apetitului i
slbirea n greutate. La contact pe piele apare un eritem slab i o hiperemie a esuturilor.
n general alcoolul butilic nu produce intoxicaii grave.
Cancer: in prezent nu exist dovezi c alcoolul butilic ar fi cancerigen.
Distrugerea mediului nconjurtor: eliberat n ap i sol se volatilizeaz
aproape n totalitate n atmosfer.
n stratul de jos al atmosferei se descompune foarte ncet prin foto-oxidare i se
difuzeaz n straturile superioare ale atmosferei unde se descompune rapid.
Proprieti fizice: lichid incolor, volatil, cu miros dulceag neccios.
5. Legislatie EU si RO privitoare la COV-uri
VOC Solvents Directive 1999/13/EC limitarea emisiilor de COV din activitatilr
care utilizeaza solventi (VOC Solvents Directive)
Paints-Directive (Directive 2004/42/EC), directiva stabileste concentratiile de
solventi din lacuri si vopsele Directiva este corelata cu directiva IPPC (Integrated
Pollution Prevention and Control)
Directiva 2004/42/CE - limitarea continutului total de compusi organici volatili in
anumite vopsele, lacuri si produse de refinisare a suprafetelor vehiculelor, in scopul de a
preveni sau reduce poluarea aerului cauzata de formarea ozonului troposferic prin
actiunea compusilor organici volatili, a fost transpus n legislaia naionala de:
HG 735/2006 -valorile limit maxime ale COV pentru vopsele, lacuri si produse
de refinisare a suprafetelor vehiculelor sunt prevazute n anexa nr. 2 din HG 735/2006.
Determinarea limitei COV pentru fiecare din produsele prevazute se face prin metode
analitice reglementate EN ISO 11890-2 precum si ASTMD 2369.
HG 568/2001 privind stabilirea cerinelor tehnice pentru limitarea emisiilor de
compui organici volatili rezultai din depozitarea, ncrcarea, descrcarea i distribuia
benzinei la terminale i la staiile de benzin,
Emisiilor totale anuale de compui organici volatili, rezultai din operaiunile de
ncrcare i depozitare a benzinei la fiecare instalatie de depozitare la terminale, sub
55
valoarea int de referin de 0,01% n greutate din cantitatea total anual tranzitat, iar
cei rezultai din operaiunile de ncrcare i descrcare a containerelor mobile la
terminale sub valoarea int de referin de 0,005% n greutate din cantitatea total
anual tranzitat.
HG 699/2003 privind stabilirea unor msuri pentru reducerea emisiilor de
compui organici volatili (COV) datorate utilizrii solventilor organici n anumite activiti
i instalaii. Prin aceast hotrre a Guvernului se completeaz i se armonizeaz
legislaia de mediu aferent domeniului controlului polurii industriale cu prevederile
Directivei 1999/13/CE si Directivei 2004/42/CE (protecia atmosferei i prevenirEA i
controlului integrat al polurii)

6. Reducerea continutului de COV-uri
Un domeniu cu mari posibilitati de reducere a utilizarii COV-urilor il constituie
utilizarea vopselelor. Vopselele cu continut redus de COV-uri conduc la reducerea
emisiilor de substante organice si sunt avantajoase economic (nu necesita schimbarea
tehnologiei de aplicare, mai putin de 50 g/l (plan) ori 150 g/l (tridimensional)):
nivele mici de poluare cu ozon;
numar mai mic de emisii formatoare de smog;
au aceleasi performante ca vopselele clasice;
au costuri competitive;
nu necesita ecipament special;
reduce incidentele si afectiunile ochilor si respiratorii;
imbunatateste calitatea aerului din incaperi si din exterior;
imbunatateste calitatea vietii;
recunoasterea performantelor de mediu si tehnice.
O alta masura consta in dotarea halelor cu sisteme de retinere a emisiilor
fugitive si dirijate masuri care conduc la nivele mici de COV-uri in atmosfera:

7. Metode de estimare si de analiza
Estimarea teoretica a cantitatilor de COV eliberate se poate face din factorii de
emisie Corinair:
Autoturisme, carburant - BENZIN
NOx CH4 VOC CO N2O CO2
Necatalitic, consum carburant de 12,3 l/100 km

M = machine A = waste gas abatement
M M
1
3
2
M
A A
4 5 6 7
O 1
contained conditions
O 1
contained conditions
with emission reduction
O 4
fugitive emissions


56
g/kg benzina 20.4 0.91 55.5 542 0.057 3183
Necatalitic, consum carburant de 9.5 l/100 km
g/kg benzina 28.9 1.16 54.7 406 0.071 3183
Necatalitic, consum carburant de 8.4 l/100 km
g/kg benzina 36.7 1.13 52.0 300 0.079 3183
Oxidare catalitica, consum carburant de 8.1 l/100 km
g/kg benzina 22.2 1.17 16.0 124 0.08 3183
Cataliza tripla: consum carburant de 8.5 l/100 km
g/kg benzina 8.05 0.31 5.97 44.6 0.780 3183
Motor 2 timpi ; Necatalitic, consum carburant de 11.2 l/100 km
g/kg benzina 8.57 0.95 134 149 0.061 3183
Cataliza moderata, consum carburant de 7.3 l/100 km
Total g/km 0.67 0.005 0.19 0.71 0.010 190
g/kg benzina 11.0 0.083 3.08 11.7 0.165 3138
autovehicule uoareDiesel (< 3,5 t) - motorin
NOx CH4 VOC CO N2O CO2
Control moderat, consum carburant de 11.0 l/100 km
Total g/km 1.44 0.005 0.42 1.58 0.017 284
g/kg motorina 15.9 0.055 4.64 17.5 0.188 3138
autovehicule grele (> 3,5 t) -benzin
NOx CH4 VOC CO N2O CO2
Control moderat, consum carburant de 24.0 l/100 km
Total g/km 6.75 0.11 5.13 58.4 0.006 553
Exhaust 6.75 0.11 5.13 58.4 0.006 553
g/kg benzina 37.5 0.64 28.5 324 0.035 3183
g/MJ 0.86 0.02 0.65 7.46 0.001 73.2
Diesel grele (> 3,5 t)- motorin
NOx CH4 VOC CO N2O CO2
Control moderat, consum carburant de 30.8 l/100 km
Total g/km 10.9 0.06 2.08 8.71 0.03 800
g/kg fuel 42.7 0.25 8.16 34.2 0.12 3138
g/MJ 1.01 0.006 0.19 0.80 0.003 73.9
MOTORCYCLES < 50 cc Necatalitic, consum carburant de 2.6 l/100 km
Total g/km 0,05 0,10 6,19 10,0 0,01 57,3
g/kg benzina 2,56 5,55 317 510 0,056 3183
MOTORCYCLES > 50 cc 4 str Necatalitic, consum carburant de 5.1 l/100 km
Total g/km 0.30 0.20 3.36 20.0 0.002 121
g/kgfuel 7.89 5.26 88.3 526 0.053 3183
8. Analiza COV-urilor
Analiza chimica a COV-urilor se poate face prin metode manuale sau automate
8.1Metodele manuale constau in faza de recoltare si faza de detectie.
Recoltarea se face in barbotoare, pe filtre sau cartuse absorbante. In functie de
tehnica de recoltare sunt necesare operatii preliminare de extragere, concentrare,
purificare, uscare si apoi analiza propriu-zisa (detectia). Tehnicile cel mai des utilizate
sunt:
spectrometrie de UV-Vis
spectrometrie IR sau FTIR
cromatografie
Pentru analiza compusilor organici metoda cromatografica este de departe cea
mai folosita tehnica de masura.
57
Cromatografia grupeaz o variat i important grup de metode care permit
separarea compuilor foarte asemntori din amestecuri complexe. n toate separrile
cromatografice proba este dizolvat ntr-o faz mobil: gaz, lichid sau fluid supercritic.
Metodele cromatografice sunt bazate pe adsorbia substanelor din amestec pe
un material adsorbant, urmat de desorbia succesiv (cu ajutorul unui dizolvant adecvat
eluant) a componentelor din amestec.
Analiza chimica cromatografica include mai multe metode de separare si
totodata de analiza a componentilor amestecului din proba. Separarea precede analiza
si se realizeaza prin repetarea, de un numar mare de ori, a echilibrului de distributie
ntre doua faze. Una dintre faze este imobila si poarta denumirea de faza stationara
(aflata de regula ntr-un tub numit coloana) iar cealalta - faza mobila - aflata n miscare,
se deplaseaza prin golurile primei faze. Separarea se petrece n coloana
cromatografica, piesa cheie a ntregii metode. Faza mobila, denumita si eluent -
scurgndu-se continuu prin interstitiile fazei stationare, adeseori poroase, poate provoca
migrarea, cu viteze diferite, a celor n componenti ai amestecului de separat de-a lungul
coloanei
Coloana de adsorbant poate fi nlocuit, n unele variante cu o foaie de hrtie
poroas preparat n mod special (cromatografie pe hrtie) sau cu un strat subire de
adsorbant fixat pe o plac de sticl, cu ajutorul unui liant (cromatografie n strat subire).
O analiz cromatografic se rezum n general la urmtoarele concepte
fundamentale:
proba este dizolvat n faza mobil;
faza staionar este cel mai frecvent un lichid adsorbit la suprafaa
unor particule de solid ;
faza mobil este trecut peste faza staionar nemiscibil; aceasta
se numete eluie;
solutul care are o mare afinitate fa de faza mobil se va mica prin
coloan foarte ncet ca sa permita echilibre multiple;
componenii probei se vor separa n benzi discrete vizibile la
detector, i rezult cromatograma.
Cromatografia a devenit principalul instrument pentru separarea speciilor
asemntoare. Ea poate fi de asemenea utilizat pentru determinri cantitative i
calitative ale speciilor separate,
In cromatografie informaia calitativa este furnizata de timpul de retenie al
speciilor sau poziiile acestora pe faza staionar dup un timp de eluie specific, iar
informaia cantitativ se bazeaz pe compararea mai multor nlimi sau suprafee ale
picurilor analitice cu etaloane.
Sunt mai multe categorii de cromatografii: de adsorbie; de partiie; cu schimb de
ioni; prin excluziune molecular; de afinitate. Metodele de cromatografie pot fi de
asemenea clasificate n dou moduri: cromatografia planar i cromatografia pe
coloan.
n cromatografia de gaze (GC) lichidul volatil este injectat ntr-un port injector,
care vaporizeaz proba. Probele gazoase pot fi injectate folosind o sering adecvat.
Un gaz inert purttor poart proba prin coloana ce conine faza staionar.
Gazul purttor servete ca faz mobil. Dup traversarea coloanei,
componentele separate de solut intr ntr-un detector. Semnalul electric este prelucrat
de catre un lant electronic si rspunsul este afiat pe un calculator ca funcie de timp.
Schema principalelor etape n cromatografia de gaze:
prepararea probei,
injectarea n coloan,
separarea componenilor
detectarea componenilor din prob,
identificare i msurare
58
n figura urmatoare este ilustrat structura coloanei de separare, ntr-o
perspectiv din seciune si impachetarea unei coloane de separare pentru a putea fi
termostatata intr-o incinta cat mai mica.



Asamblarea prilor componente ale unei instalaii de cromatografie de
gaze:

Schema de principiu a unui gazcromatograf:
unde: 1-butelie de gaz purtator, 2-reductor de presiune, 3 - manometru de nalta
presiune, 4- manometru de joasa presiune, 5- regulator de presiune si debit, 6-
seringa de injectie pentru substante de analizat n stare initiala lichida, 7-
dispozitiv de evaporare rapida (injector) , 8-cuptor termostatat de ncalzire, 9-
coloana cromatografica tubulara, 10- detector, 11- amplificator electronic, 12-
sistem electronic de achizitie prelucrare si afisare date, 13 calculator, 14-
sistem de iesire si aspectul unei cromatograme

Efectul de intarziere la iesirea din coloana, numit retentie, provoaca migrare
diferentiata. Adica moleculele migreaza n grupuri, n fiecare grup existnd doar
molecule de acelasi fel. Aceasta face posibila sesizarea componentilor, pe rnd, la
parasirea coloanei, de catre un instrument.
Instrumentul amintit este un analizor fizico-chimic, sensibil la mai multi (n mod
ideal la oricare) dintre componenti ce ies din coloana si care este plasat n eluent,
imediat dupa iesirea din coloana. Acest analizor, denumit detector este capabil sa dea
un semnal proportional cu masa sau cu concentratia solutiei de component n faza
mobila.
Sunt utilizati o serie foarte mare de detectori: detector de ionizare in flacara
(FID), detector de termoconductibilitate (TCD), detector de fotoionizare (PID), detector
cu captura de electroni (ECD), detectori speciali pentru azot oxigen sulf fosfor (NPD),
spectrometru de masa (MSD), sau pot fi folosti detectori in serie sau paralel.
n consecinta, dispozitivul, "marcheaza" trecerea fiecareia din substantele ce
formeaza initial proba, similar cu o fotocelula care nregistreaza trecerea concurentilor la
sosire n atletism. Semnalul detectorului (cromatograma) are cateva elemente specifice:
timpul de retentie si inaltimea picului:
Vopsea poliamidica de protectie
Coloana din sticla cuart
Faza stationara-film
59

unde:
t
R
sau V
R
timp de retentie sau volum de retentie,
t
M
-

timp mort,
h inaltimea picului,
0,607h inaltimea picului la semilatimea picului,
w latimea picului

7.2. Metode automate
Metodele automate folosesc cromatografe adaptate ca sa lucreza secvential.
GC din statiile automate pentru analiza compuilor BTEX (benzen, toluen, etil benzen,
xileni) este un cromatograf dotat cu trapa de preconcentrare a poluantilor din aer si apoi
injectia din trapa direct in coloana. Aparatul folosete urmtoarele componente:
GC model BTX2000
Detector PID (pentru msurarea componenti BTEX)
Valvele electronice de prelevare a probelor de gaz (fiecare avnd 10
porturi)
Accesoriile trapei nclzite
Cuptor termostat
Pompa pentru prelevare probe
Cromatograful de gaze model BTX2000 este un instrument foarte compact:
pot fi montai n acelai timp pn la 4 detectori, dintr-o diversitate
de 14.
pot fi instalate n acelai timp pn la 5 tipuri de injectoare, dintr-o
diversitate de 15.
GC poate controla pn la 16 rampe de temperatur,
3 valve pentru prelevarea de probe de gaz, i 7 presiuni de gaze
se poate implementa aproape orice metod EPA sau ASTM pe
configuraia acestui GC.
temperatura coloanei (model 8610C) n cuptor se poate programa
de la temperatura mediului ambiental pn la 400C cu un numr
nelimitat de rampe i de asemenea are un sistem de rcire rapid.
Chiar dac dimensiunea acestui echipament este mai mic dect cea a unui
cromatograf clasic de laborator, cuptorul are capacitatea s fie dotat cu o coloana
standard, sau cu mai multe coloane mai mici.
Toate gazele, purttoare i de detecie, sunt controlate pentru mai mult precizie
de regulatoare electronice de presiune (EPC), iar presiunea gazului purttor este
programabil.
Sistemul de date softul PeakSimple ncorporat executa calculele si transmite
datele la PCse conecteaza mai uoar la PC pe port serial.
Detectorul utilisat este un PID si se compune dintr-o lamp UV special,
montat pe o celul termostat cu volum mic. Temperatura este reglabil de la
temperatura ambiental pn la 250C. Lampa UV de 10.6 eV emite energie pe o
60
lungime de und de 120 de nanometri, care este suficient pentru a ioniza marea
majoritate a compuilor aromatici (benzen, toluen, xilen, etc.) precum i multe alte
molecule (H2S, hexan, etanol) al cror potenial de ionizare este sub 10,6 ev. Metanolul
i apa,de exemplu, au un pontenial de ionizare mai mare de 10,6 ev i nu prezint
rspuns specific la PID.
Lampa de pe BTX2000 PID poate fi nlturat cu uurin, fr unelte, pentru
curarea periodic a geamului lmpii. Lmpile rezist mult mai mult pe BTX2000 PID
deoarece numai geamul lmpii este nclzit, nu ntregul corp al lmpii.
Limitele de detecie pentru compuii aromatici se situeaz n domeniul
picogramelor (ppb) i pentru c PID nu este distructiv, proba de aer poate fi injectat i
n ali detectori (FID/ECD) obtinndu-se astfel mai multe cromatograme din una i
aceeai prob printr-o singur injectare.
Utilizarea detectorului PID este recomandata n mai multe metode EPA (8021,
TO-14 etc.), datorit sensibilitii i selectivitii sale.
PID are de asemenea capacitatea de a funciona i cu gaz purttor aer n cazul
n care nici un alt gaz purttor nu este disponibil (heliu, hidrogen, azot), sau pentru
aplicaiile de monitorizare a fluxului n cazul n care nu este disponibil o coloan de
separare, iar proba este transmis direct ctre detector.
Metoda pentru BTX-purja si trapa (P&T) concentreaz compui organici volatili
(VOC) din aer in una dintre trapele de absorbie, de unde sunt automat transferai n
coloana GC.
Operaiunea de purjare i separare este complet automatizat i este
coordonat de ctre sistemul de date PeakSimple i de ctre parametrii operaionali
cum ar fi: timpul de purjare i de prenclzire i temperatura sunt corectate direct n
tabelul de evenimente al software-ului.
Trapa poate fi nclzit independent pn la temperatura de desorbie (de
regula 200C), la temperatura de maxim (de regula 250C), i, de asemenea, la
temperatura de adsorbie (35-70C).
Pentru marea majoritate a aplicaiilor pentru determinarea VOC trapa este
Tenax-GR.















61
8.Ceata fotochimic


1 Procesul de formare a cetii fotochimice
Oxidarea fotochimic a NO la NO
2
n matrice atmosferic reprezint reactia
chimica "cheie" n formarea ceii fotochimice oxidante, fenomen cu extrem de multe
efecte negative: iritarea ochilor, daune vegetaiei, formarea de pcle, apariia ozonului
troposferic i mirosurilor caracteristice.
Episoadele de cea oxidant apar in perioada cald, insorit, ridicnd indicele
de oxidare al atmosferei, concentraia de ozon i peroxizi organici. Cantitativ,
concentraia de oxidani din atmosfer respect o periodicitate zilnic, cu un maxim n
timpul zilei i valori in vecinatatea lui zero n timpul nopii.
Principalii poluani primari(CO, NO, hidrocarburi, COV) i secundari (O
3
, NO
2
)
urmeaz, in timpul zilei o evolutie tipic care este conditionata de productia (emisia in
atmosfera) si de consumul (reactii chimice de descompunere).
Pentru ca o reacie fotochimic s aib loc, in primul rnd trebuie ca radiaia
solar s fie absorbit pe una din substanele "reactive", n ali termeni, substana
trebuie s poata absorbi radiatii solare in domeniul spectral specific reaciei fotochimice
(NO
2
este colorat n rou-orange i joac rolul de fotoacceptor n domeniul ultaviolet din
spectrul UV-Vis).n al doilea rnd, trebuie ca molecula reactiva care a absorbit una sau
mai multe cuante energetice hv s devin chimic activ.
Natura dual particul-und a radiaiei electomagnetice se bazeaz pe teoria
quantic; absoria sau emisia de energie radiant se face n pachete discrete numite
quante sau fotoni. Energia fotonului este dat de relatia Planck: E = h v, (unde: h,
constanta Planck, 6.63 10
-34
J.s), deci energia fotonului este cu att mai mare cu ct
frecvena este mai ridicata (sau lungimea de und mai mic). n domeniu infrarou (IR)
frecvena este prea mic i energia insuficient pentru a produce ruperea legturilor C-C
sau C-H, absoria cuantelor din domeniul IR producnd doar cresterea energiei de
vibraie si de rotatie a atomilor din moleculele bi- sau poliatomice. n domeniul vizibil
(Vis) i mai bine ultaviolet (UV), energia fotonului devine suficient de mare pentru a rupe
legturile chimice, singura limit impus reaciilor fotochimice const in faptul c
/>290nm. Radiaiile UV cu /<290nm sunt reinute in straturile superioare ale atmosferei
de catre ozonul stratosferic.
Cnd o molecul absoarbe un foton fr a rezulta o disociere, coninutul su
energetic crete, trecnd in starea excitat. Molecula poate reveni pe starea
fundamental eliminand energie sub forma de radiaii fluorescente, fosforescente sau
poate transfera energia unei alte molecule printr-un oc dezactivant.
Noiunea de atmosfer oxidant reprezint un paradox, plecnd de la specii
care sunt recunoscute ca ageni reductori: NO, SO
2
, i hidrocarburi care nu au putere
oxidant deloc, dar in prezena luminii solare sunt generai oxidani foarte puternici
precum ozonul. Evident, cheia procesului const in producerea de oxigen atomic prin
fotodisocierea NO
2
i O
2
, si desigur trebuie s acceptm participarea radicalilor liberi.
La altitudini mai mari de 60 km oxigenul molecular nu poate subsista din cauza
disociaiei fotochimice:
O
2
+hv (/<290nm) O + O
Legtura oxigen-oxigen este o legtura tare (120 kcal/mol), dar radiaiile
ultraviolete din domeniile 135-176 nm i 240-260 nm pot produce disocierea. Dar i
recombinarea este posibil, ea jucnd un rol nensemnat doarece intr-un mediu rarefiat
numrul coliziunilor este redus:
O + O + M O
2
+ M
*

62
M este un ter partener de reacie prezent in atmosfer (chiar alta molecula de
O
2
, N
2
hidrocarbura, halogen) care poate prelua excesul de energie cu vitez mare.
La altitudini de 20-30 km, unde concentraia oxigenului ncepe s creasc un
nou tip de reacie este posibil:
O* + O
2
+M O
3
+ M , reactie foarte rapid.
La altitudini mai mici producia de oxigen atomic descrete pna la anulare din
cauza absotiei radiaiei ultaviolete cu / < 290 nm de ctre stratul de ozon (15 - 30 km),
desigur si producia de ozon se va diminua mult. Dar prin fenomene de amestec i de
difuzie o parte din ozonul stratosferic ajunge in straturile joase ale atmosferei.
In atmosfera inalt, se gasesc de asemenea oxizi de azot N
2
O, NO, NO
2
;
acetia sunt obligai s traverseze stratul de ozon, unde sufer o oxidare la N
2
O
5
, care,
cu apa disponibil, se transform in acid nitric, eliminat prin ploaie ca atare sau sub
forma de sruri, in particular, sare de amoniu.
La o altitudina mica ar trebui sa existe o concentraie mica de ozon i o
concentraie nul n atomi de oxigen. Pentru NO
x
, avem doua surse: o parte este produs
natural, datorit furtunilor i erupiilor vulcanice, dar cea mai mare prezena sa este
datorat activitilor industriale sau altor activitati antropice. n acelai timp, la altitudini
joase, insolaia este suficient pentru ca NO
2
s sufere o fotodisociere generatoare de
atomi de oxigen. Prin urmare originea acestor specii este cu totul alta dect cea din
atmosfera nalta.
Deci, radiaia UV care traverseaza stratul de ozon si ajunge la noi, este
capabil sa provoace o fotodisociere:
O NO nm NO
h
+ =
v
) 400 350 (
2
, reacie foarte rapid.
Aceste specii pot reactiona dupa urmatoarele scheme:
o atomii de oxigen pot aciona asupra moleculei de O
2
- ce se gseste in
atmosfer in concentraie ridicat:
O* + O
2
O
3
(reactie care explic perezena ozonului in atmosfera joas).
o NO poate, fie s acioneze asupra O
2
dupa reacia
2 2
2 2 NO O NO + , reacie lent,
o fie sa acioneze asupra ozonului pentru a reforma NO
2

2 2 3
O NO O NO + + , reacie foarte rapid.
Viteza de producere a NO
2
este proporional cu ptratul concentraiei NO; dac
concentraia NO este redus la jumtate, viteza va fi redus de patru ori. Deci, in
atmosfer unde concentraia NO este foarte mic, viteza de transformare este cvasi
nul.
Nu exist oxidare direct a NO n NO
2
de ctre O
2
, dect in cele cteva zecimi
de secund n care intervine fenomenul de diluie a efluentului (de exemplu din co, din
evile de eapament) prin amestecarea cu aerul din vecintate. n condiiile realizrii
diluiei, concentraia de NO scade prea mult pentru a avea o reacie de oxidare cu vitez
notabil. Astfel:
o concentraia in NO
2
este de aprox 10% la ieirea din eapamente
i de aprox 5% la emisiile din instalaiile de ardere a combustibililor
fosili;
o se diminueaz la maxim transformarea NO n NO
2
printr-o diluie
controlat; prin aceast ultim operaiune, se micoreaz apariia
coloraiilor roii ale fumului, eliminnd astfel i riscul condensrii
apei.

Nu este aceai situaie in cazul reaciilor foarte rapide. Acestea reprezint aa
numitul ciclu fotodinamic al oxizilor de azot in aer.
63
La ntuneric, un amestec de aer+NO+NO
2
nu reacioneaz. Prin iradierea
amestecului cu energie solar se atinge foarte repede o stare de echilibru.
La echilibru, NO i O
3
sunt formai i distrui cu aceeai vitez conform expresiei
vitezei de reacie, dar trebuie sa tinem cont de intensitatea readiaiei solare:
] ][ [ ' '
] [
] [ '
] [
3
3
2
O NO k
dt
O d
NO I k
dt
NO d
= = = , de unde
] [
] [
] [
2
3
NO
NO
kI O =
innd cont de intensitatea radiaiei solare care trece prin atmosfer, kI este de
ordinul 13-26g/m
3
. Pentru ca ozonul sa se gseasc la concentraii de aprox 200g/m
3
(determinate experimental) trebuie ca [NO
2
]/[NO] sa fie de ordinul 10 sau mai mult (date
ce au fost confirmate exerimental).
Dis-de-diminea, NO este constituentul major al atmosferei i raportul
[NO
2
]/[NO] este de ordinul 0.25-0.5. In tipul zilei crete si poate depi raportul de 10
(antrennd o cretere a [O
3
]), in aceasta situatie apar noi reacii care duc la cicluri
fotochimice.
Este suficient s se consume o cantitate de O
3
cu puin mai mic dect
cantitatea de NO transformat n NO
2
pentru ca echilibrul s fie distrus: NO dispare
concomitent cu acumularea de O
3
i NO
2
(atmosfer oxidant). Hidrocarburile (HC) sunt
cele care, interevenind n ciclul precedent, aduc modificri, permind creterea nivelelor
de O
3
i NO
2
i scderea NO.
Atacul hidrocarburilor asupra atomilor de oxigen este procesul decisiv:
* * OH R O RH + +
* *
2 2
RO O R +
2 2
* * NO RO ROONO NO RO + +
Este suficienta existena unui radical oxidat (stare foarte reactiv) ca sa
acioneze asupra NO pentru a se produce NO
2
; astfel, concentraia [NO] se diminueaz
i [O
3
] trebuie sa creasc in mod egal.
Hidrocarburile prezente n atmosfer intervin in ciclu prin deplasarea echilibrului,
avnd ca rezultat mrirea concentriilor de NO
2
i O
3
. Compuii CO, RCHO i COS au o
aciune similar.
n concluzie, condiiile ce permit producerea de "cea fotochimic oxidant"
sunt:
o introducerea n atmosfer a unor cantiti mari de NO i HC, de
exemplu prin gazele de eapament;
o o putenic insolaie (de exemplu in zilele calde de var),
generatoare de reacii fotochimice;
o evacuarea acestor poluani sub un strat de inversie, unde
concentraia lor crete si favorizeaza cresterea numarului de
ciocniri.
Aceste condiii sunt rareori reunite n acelai timp, dar, din nefericire, se cunosc
cateva cazuri celebre, este cazul Californiei (Los Angeles), Japonia (Tokyo) etc.

2. Prelevarea probelor de gaze la emisie
2.1. Precauii legate de prelevarea probelor de NOx,
Pentru a aduce NO
x
, prezente n emisii, pn la analizor, trebuie luate o serie de
precauii. Acestea vizeaz evitarea:
o reacia NO
2
n apa de combustie condensat. Prezena nedorit a
produilor de condensare la nivelul circuitelor de prelevare i
analiz, poate antrena grave probleme de ntreinere (coroziune de
ctre acizii formai, iar sondele de prelevare i liniile de transfer
trebuie sa fie realizate din materiale polimerice (teflon) sau din oel
64
inoxidabil care rezist mai bine la coroziune) i/sau rezultate
eronate;;
o prelevrile de probe la temperaturi prea mari (>450
0
C) mai ales n
prezena oelului inoxidabil, sub influenta cromului si vanadiului din
oteluri NO
2
poate suferi o reacie de reducere paril la NO.
Pe de alt parte, nu se poate evita reacia de de conversie a NO n NO
2
.
Cunoaterea fraciei de NO transformat poate fi util, mai ales atunci cnd NO e
msurat singur. Acolo unde se dorete obinerea unei imaginii ct mai exacte a
proporiilor de NO i NO
2
din co trebuiesc masurati ambii poluanti. Totodat, tinnd
cont de riscul reaciei NO
2
cu apa n liniile nencalzite, este interesant a se cunoaste si
fracia de NO
2
ce poate rezulta din conversia NO la NO
2
fractie susceptibil a se piarde
total sau parial din analiz.
Utilizatorii pot evalua nivele de conversie a NO n NO
2
, la 20
0
C, n funcie de
concentraia iniial a NO i O
2
la punctul de prelevare din co i de timpul ct circula
proba prin liniile de prelevare pn la analizor (sau, concret, de lungimea liniei pentru un
diametru i un debit de gaz dat).
De exemplu, la 20
0
C, n majoritatea cazurilor, nivele de conversie a NO n NO
2
,
nu depesc 1% n linia de prelevare, dar pot atinge 50% la contactul cu atmosfera
(20%O
2
) ntr-un timp de 4.4 sec.
Dei in primul rand ne intereseaz suma de NO i NO
2
, se dorete si evaluarea
fraciei de NO convertit n NO
2.
Din aceste impedimente dozarea NO
2
este recunoscut a fi dificil, adeseori
imprecis, din cauza ca se adsoarbe uor pe pereii umezi.
n consecin, cu ct cantitatea de NO
2
rezultat din oxidarea NO este mai
scazut, cu att mai mic va fi riscul de erori la msurarea NO
x
.
Aceste fenomene apar si la oxizii sulfului, dar intr-o masura mult mai mica.
2.2. Prelevri pentru analiza "n situu" i analiza extractiv
Lanurile clasice de analiz funcioneaz pe principiul extractiv: eantionul este
aspirat din traseul gazelor, vehiculat n condii etane, apoi injectat ntr-o camera de
msur sau camera de reacie a analizorului. Nu este tolerat prezena prafului, a
produilor de condensare sau a particulelor mecanice etc.
Fluxul de gaz de analiz care intr in analizor trebuie s fie:
o reprezentativ pentru efluentul de analizat;
o ne-alterat, adic fr pierderi semnificative de poluani de
msurat;
o suficient de epurat pentru ca durata de via a liniilor de prelevare
i a analizorului sa nu fie redus.
In concluzie este absolut necesara o prelucrare preliminar a gazelor de
analizat prin nlaturarea prafului i condensarea apei.
Operaiile de pregtire se efectueaz cu mult grij, lucru care nu este
ntodeauna simplu, tocmai de aceea unii constructori au conceput analizoare care sa
evite operatiile de pregatire preliminara a probelor.

Analiza in situu
Analiza directa in cos, numita si analiza "in situu", consta intr-o cuva de
msur care este n fapt consituit de o seciune a circuitului de gaz, avnd implantate
de o parte i de alta a acesteia, un emitor i un receptor (sau reflector), ori detectori
electrochimici.
Analizorii n situu sunt nc puin rspndii n Europa, probabil va evolua n anii
urmtori. Acetia suprim dependena prelevare - tratament perliminar i permite analiza
simultan a mai multor poluani (NO, SO
2
, CO
2
, praf etc.) pentru un cost suplimentar
limitat.
65
Acest tip de analizori este dotat cu:
- dispozitive de auto corecie pentru a atenua fenomenele de murdrire i de
absorbie a luminii de ctre particulele depuse pe ferestrele de masura,
- dispozitivele optice sunt protejate prin circulaia de aer filtrat injectat din
exterior in zona ferestrelor din lantul optic;
- piesele importante ale aparatului sunt implanate direct n conductul fumului, n
condii fizice i de accesibilitate care pot fi relativ dificile.
- calibrarea analizorilor reprezint, n fapt, o verificare a bunei funcionri prin
operaii indirecte (interpunerea filtrelor optice sau de cuve sigilate umplute cu
gaz de analizat si gaz zero).
n figura urmatoare este prezentata schema unui analizor "in situu" care
utilizeaz ca principiu de de masura: absorbia razelor IR de catre fluxul de poluanti.
Fascicolul emis traveseaz conducta sau coul apoi este trimis intr-un analizor printr-un
retroreflector optic situat de cealalt parte a coului. Dublul traseu optic marete
sensibilitatea sitemului. Analizorul conine un ansamblu emitor-receptor, plasat pe o
brid a coului i un refleftor optic situat de cealat parte.; dou turbine de ventilaie
asigur o suprapresiune la nivelul fiecrei ferestre optice, evitnd orice coroziune sau
murdrire de ctre gazele prezente n co.


Analiz extractiv.
Analizele extractive cuprind urmtoarele etape: prelevare, pregtire preliminar,
transferare la analizor i analiza propriu-zis.
Sondele de prelevare sunt adesea simple tuburi de oel, al cror capt este
situat n mijlocul traseului de evacuare a gazelor, dar dac gazele sunt reci sau foarte
umede trebuie utilizai polimeri.
O prima etap de filtrare este realizat n captul de intrare al liniei de
eantionare; filtrul (manon de fibr de sticl, ceramic fritat etc.) sau este plasat la
exteriorul cosului, pentru a facilita ingrijirea sa ulterioar si este nclzit pentru a evita
condensarea. Aceast filtrare va fi completat prin unul, dac nu dou, etape
suplimentare nainte ca gazul s ajung la celulele de msure ale analizorilor.
Exista mai multe modalitati de eliminare a riscului de condens prin:
- condensare voluntar intr-un punct (regiune refrigerent reglata de la 2
0

la 4
0
C); aceast soluie este larg utilizat pentru NO, SO
2
i O
2
. Ea nu
este recomandat dac se ia n calcul NO
2
, cci o mare parte din acesta
risc sa fie pierdut prin condensare;
- rencalzirea ntregului lan de analiz peste punctul de roua cu 10-20
O
C
(linii, pompe, analizori), pentru a evita orice risc de condensare;
Emitor
receptor
Reflector
Cos sau
conducta
de evacuare
Cofret cu
turbina de
ventilatie
66
- diluarea gazelor umede direct la punctul de prelevare cu un gaz uscat
(aer comprimat, azot) si se obtine un amestec cu tempertura de rou
suficient de mic. Soluiile propuse pe pia presupun o diluie la captul
sondei de 10 la 1000 de ori, ceea ce permite utilizarea n aval a
analizoarelor de tip mediu nconjurtor (pentru aer ambiantal, deci pentru
concentratii de ordinul ppb). Factorul de diluie trebuie pstrat constant i
cunoscut. Se poate injecta amestecul etalon la nceputul sondei, ceea ce
permite etalonarea direct a ansamblului: linie de transfer, diluant, analit.
Metoda cu diluie este din ce in ce mai utilizat cci ea prezint numeroase
avantaje fa de eantionarea clasic:
o prelevarea se face n mod continuu, fr nici o intervenie sau
intreinere a sondei timp de mai multe luni;
o debit slab de prelevare, evitnd astfel orice problem de colmatare
a filtrului introdus in co;
o transfer de gaz diluat pn la o distan de 150m, printr-o linie de
transport, la temperatur ambiant, fr risc de condens;
o controlul etalonrii intregului lan de msur, prin injecia gazului
de etalonare la captul superior al sondei;
o nu exist piese electrice sau in micare si poate fi utilizat intr-o
zon clasificat ca fiind riscant;
o nu exist riscul de coroziune.

2.3. Sonda pentru prelevare extractiva cu dilutie
Principiul de funcionare al sondei i al sistemului de eantionare - analiz
extractiv consta in: un eantion continuu de gaz este extras din co printr-o sond cu
diluie, cu ajutorul unui orificiu sonic (duza calibrata) i a unui ejector pneumatic montate
n interiorul sondei; ultimul este alimentat de aerul comprimat uscat ce servete la
diluie.
Eantionul, al crui punct de rou a fost sczut prin diluie (cantitatea de apa
initiala din gazele arse se distribuie in tot debitul diluat), este trimis prin linia de transfer
(la temperatur ambiant) la un analizor sau grup de analizoare (NO, NO
2
, SO
2
, CO,
COV) tip "aer ambiant", care este situat intr-un loc uor accesibil. Se poate alege un
nivel de diluare astfel inct sa nu existe riscul de condensare n linia de transfer chiar la
temperaturi de iarna i, in plus, s satisfac gama de msura a analizorului. La scar si
mai mare se poate folosi un sistem multisond ce permite mai multe puncte de msur
cu acelai grup de analizori.
Aerul de diluie (aer comprimat uscat i fr grasimi, sau azot) este trimis cu un
debit Q
1
ajustabil n ejectorul pneumatic ncorporat n sond. Depresurizarea creat este
utilizat pentru prelevarea, din co sau conducte, a eantionului de gaz printr-o duza
prevzuta cu un filtru fin de praf. Acest orificiu determin debitul constant Q
2
al
eantonului de gaz prelevat. La intrarea in sonda se monteaza un filtru grosier.
Sonda de dilutie
Linie de
prelevare
Cos de
evacuare
SO2
NOx
CO
COV
Sistem
de
control
gaze
Gaze
etalon
Aer
comprimat
67
Nivelul de diluie este egal cu (Q
1
+Q
2
)/Q
2
; el poate fi ajustat prin folosirea unei
anumite plaje, n funcie de orificiul sonic interschimbabil ales.

Pentru concentraii mici, se utilizeaz analizori de aer ambiant cu scala de
10ppmv i un nivel mic de diluie; din contr, pentru concentrai mari, se utilizeaz
analizori de emisie, cu o scala de pn la 10000ppmv i un nivel crescut de diluie.

2.4 Cele mai utilizate tehnici de prelevare la cos
n concluzie, tehnicile curente folosite pentru prelevarea gazelor din cosurile
sau conductele de evacuare sunt:
o condensarea imediat (in zona de prelevare) a apei de combustie
i uscarea gazului naintea analizorului; dei nu poate fi aplicat
intotdeauna la locul prelevrii, aceast metod este uor de aplicat
i puin costisitoare;
o renclzirea liniei de prelevare (la o temperatur superioar
temperaturii de rou a fumului) pe toat lungimea sa i analiza
gazului cald i umed, sau eliminat condensul naintea analizorului;
o diluarea emisiilor cu azot sau aer uscat si curat la un nivel suficient
de ridicat pentru a scdea termperatura de rou i analiza gazul la
temperatura ambiant cu apa n stare de vapori; aceast ultim
soluie presupune, n afar de problema pus de controlul asupra
nivelului de diluie, o detecie suficient de sensibil pentru msur.
Analiza propriu-zis este efectuat de analizori care sunt n general plasai la
adpost, ceea ce este benefic pentru durata de viaa a echipamentelor i facilitarea
operaiilor de ntreinere. Calibrarea analizorilor (verificarea zeroului i a unui punct de
pe curba de rspuns) este simplu de realizat cu recipientele de amestec gazos etalon
sub presiune.
Analizoarele funcioneaz dupa diverse principii: absorbie a razelor IR, radiatii
gamma ori beta sau UV i chemiluminiscen.

2.5. Configuraie propus pe pia
Rar se ntmpl s se doreasc a se msura doar un poluant, in majoritatea
cazurilor se msoar deopotriv NOx, SO
2
, CO, O
2
, umiditate, temperatura etc. Lantul
de masura trebuie privit ca o structura omogena si interdependenta
Cele trei configuraii propuse pe pia sunt:
2.5.1. Analiz extractiv clasic
Gazele sunt aspirate din sistemul de evacuare, filtrate la cald si conduse n
tabloul de analiz printr-o linie nclzit electric sau insotita de un circuit cald (abur). In
panoul de analiz se realizeaza condensarea apei, refiltrarea i distribuirea n diferiti
analizori de SO
2
, CO, O
2
etc.
2.5.2. Analiz extractiv prin diluie
Filtru de intrare
Filtru fin
Gaze din cos,
umede, cu
pulberi
Duze calibrate Ejector
Aer de dilutie
preincalzit
Proba de gaze
diluata la
raportul dorit
Intrare gaze
etalon
Manta pentru
preincalzire
68
Linia de prelevare, introdusa in traseul fumului, este alctuita dintr-un filtru i un
ejector alimentat cu aer comprimat curat i uscat. Din aceast cauz, punctul de rou al
amestecului fum+aer de diluie va scdea sub temperatura ambiant. Gazele pot fi
astfel conduse in panoul de analiz printr-o linie nenclzit i fr a necesita alte
tratamente nainte de analiz.
Datorit diluiei gazului, este nevoie de metode de analiz foarte sensibile: prin
chiluminescen pentru NO i prin fluorescen-UV pentru SO
2
.
Analiza prin diluie nu permite msurarea O
2
; se poate utiliza n acest caz o
sond de zirconiu plasat n co.
2.5.3. Analiz n situ
Un analizor multipoluant montat direct n co permite msurarea dup diverse
modele a NO, SO
2
, CO i HCl. Aceste aparate nu permit dozarea O
2
, n acest scop, se
utilizeaz analizori cu sond zirconiu care este implantata direct n conducta de fum, cu
o simpl protecie de ceramic fritat mpotriva praful.







































69

9. Precipitatii acide
In procesul de combustie, mai ales la combustibili fosili (carbunele, benzina,
petrolul) se emit in atmosfera oxizi de azot, de sulf si dioxid de carbon (gaze cunoscute
si sub numele de anhidride acide). Acesti oxizi se combina cu apa din aer si formeaza
acid sulfuric, acid carbonic si acid azotic. Cand ploua sau ninge, acesti acizi ajung pe sol
sub forma de precipitatii acide:
2NO
2
+ H
2
O HNO
2
+HNO
3

SO
2
+ H
2
O H
2
SO
4

CO
2
+ H
2
O H
2
CO
3

Aciditatea sau alcalinitatea solutiilor lichide se declara dupa scara de pH (pH= -
log [H
+
]). Pe o scara de la 0 la 14, 0 reprezinta cel mai ridicat nivel de aciditate, iar 14
cel mai ridicat nivel de alcalinitate. O solutie de apa distilata are pH 7 (neutru). Daca
nivelul pH-ului in apa de ploaie scade sub 5.6, ploaia este considerata acida.
In secolul XX, aciditatea aerului si ploaia acida au ajuns sa fie recunoscute ca o
amenintare la adresa calitatiii mediului. Cea mai mare parte a acestei aciditati este
produsa in tarile industrializate din emisfera nordica: SUA, Canada, Japonia si
majoritatea tarilor din Europa de Est si de Vest.
Atat anhidridele gazoase cat si aerosoli acizi pot fi transportati la distante foarte
mari de sursele originale de producere. Ploaia acida este in prezent subiect de
controversa datorita actiunii sale pe areale largi si posibilitatii de a se raspandi si in alte
zone decat cele de origine. De exemplu, cercetarile confirmau faptul ca emisiile poluante
provenite de la centralele termoelectrice din centrul si vestul SUA erau cauza principala
a marilor probleme legate de ploaile acide in estul Canadei si nord-estul SUA. Ploile din
estul SUA si din Europa au adesea un pH intre 4.5 si 4.0.
Severitatea efectelor poluarii acide, pe plan local (mai ales in zonele puternic
industrializate), a fost recunoscuta de mult, fiind denumita smog acid. Din nefericire
problema s-a extins la nivel global.
Printre interactiunile daunatoare ale ploilor acide se numara: erodarea
structurilor, distrugerea culturilor agricole si a plantatiilor forestiere, amenintarea
speciilor de animale terestre dar si acvatice, deci in general distrugerea ecosistemelor.
Efectele distructive ale ploii acide nu se limiteaza la mediul natural. Constructiile din
piatra , metal sau beton au fost si ele afectate. Unele dintre marile monumente ale lumii,
catedralele Europei sau Colisseum-ul din Roma, prezinta semne de deteriorare datorata
ploilor acide.
Efectele distructive ale precipitatiilor acide sunt in continua crestere, zona care a
primit o atentie deosebita o reprezinta Europa nord-vest. In 1984, de exemplu,
rapoartele privind mediul ambiant indica faptul ca aproape o jumatate din masa
forestiera a Padurii Negre din Germania, a fost afectata de ploi acide, de asemenea
Nord-estul Statelor Unite si estul Canadei. Studii publicate in 1996 sugereaza faptul ca
padurile si solul forestier sunt cu mult mai afectate de ploaia acida decat se credea prin
anii '80, si redresarea efectelor este foarte lenta.
Singura modalitate pentru a diminua efectele ploilor acide consta in redcerea
emisiilor de gaze acide.

70
10.POLUAREA SONOR
1. Sunete i zgomote
Orice corp care vibreaz produce un sunet ca rezultat al micrilor oscilatorii ale
moleculelor aerului care formeaz condensri i rarefieri consecutive. ntre anumite limite, omul
este capabil s nregistreze aceste modificri ale presiunii aerului pe care creierul le percepe ca
sunet.
Un sunet se caracterizeaz prin frecven, adic numrul de vibraii complete ntr-o
secund i se msoar n heri (1Hz = 1ciclu pe secund). Sunetele se deosebesc prin frecvena
lor n sensul c sunetele nalte (ascuite) au frecvene mari i invers. Urechea uman a adulilor
tineri percepe sunete cu frecvenele cuprinse intre 20 20000 Hz.
O alt caracteristic a sunetului este viteza de propagare ntr-un mediu elastic: 335
m/s n aer, 1435 m/s n ap i 5000 m/s n oel, sunetul nu se propaga in vid.
Sunetul reprezint n acelai timp i o cantitate de energie n deplasare. Aceast
energie poate fi exprimat n diferite uniti de energie (d.e. watul), dar, deoarece urechea
uman rspunde la modificrile de presiune provocate de unda sonor, trebuie utilizate uniti
pentru presiune. Aceast unitate de msur este microbarul (de un milion de ori mai mic dect
presiunea atmosferic normal) sau Pascalul ( 1 Pa=10 bar).
Presiunea sonor cea mai mic pe care urechea uman o poate percepe este de 0,002
bari (200Pa), determinat prin utilizarea frecvenei de 1000 Hz, frecventa utilizata ca baz de
referin pentru msurarea intensitii sunetului. Intensitatea cea mai mic pe care o percepe
urechea se numete prag de audibilitate i este specific pentru fiecare domeniu de frecvene.
Unele sunete pe care le percepe urechea uman produc presiuni sonore extrem de
ridicate fa de presiunea pragului de audibilitate, registrul presiunii pentru sunetele audibile
situndu-se ntre 0,002 2000 bari. Creterea n continuare a intensitii produce disconfort,
durere n urechi i chiar leziuni grave ale urechii interne.
Deoarece domeniul presiunilor sonore perceptibile este foarte larg i datorit faptului c
urechea uman nu percepe intensitatea sunetului proporional cu energia sa absolut, ci
aproximativ proporional cu logaritmul zecimal al valorii absolute se folosete unitatea de msur
Bel. Aceasta nseamn c la creterea presiunii sunetului, n cifre absolute, de 10 000 de ori,
urchea percepe acest sunet mrit de 4 ori (lg 10 000 = 4).
Belul nu are valoare absolut ( cu sunt kilogramul sau litrul), ci este o unitate fr
dimensiune exprimnd logaritmul zecimal al unui raport a dou presiuni de sunete. Deoarece
Belul reprezint o valoare prea mare pentru msurarea intensitii sunetelor s-a introdus
submultiplul belului decibelul egal cu 1/10 Bel, cu simbolul dB.
n definirea noiunii de Bel se folosete ca presiune de referin o valoarea de 10 ori
mai mic dect pragul de audibilitate, respectiv 0,0002 bar sau 20Pa. Acest nivel este
cunoscut ca decibel acustic zero. Aparatele utilizate pentru msurarea intensitii sunetelor sunt
calibrate pentru zero fa de aceast valoare de referin.
Zgomotul reprezint un amestec de sunete rezultate din vibraia neperiodic a aerului i
care produce o impresie subiectiv de neplcere i disconfort pentru subieci. Teoretic nu este
nici o diferen ntre zgomote i sunete. Sunetul este o percepie senzorial i un complex de
unde sonore etichetate n zgomote, muzic, vorbe, etc. Zgomotul este adeseori definit ca
sunetul nedorit. Zgomotul este format dintr-un numr variat de sunete cu frecvene diferite i
variabile. Totalitatea frecvenelor unui zgomot formeaz spectrul zgomotului i se msoar n
benzi de octav. O band de octav este un interval de frecvene a crui limit superioar este
de dou ori mai nalt dect limita inferioar. Frecvena medie geometric este de 1,41 ori mai
mare ca frecvena joas. Zgomotul de band larg este format dintr-o varietate de frecvene
care se ntind pe un numr mai mare de o octav, pe cnd zgomotele de band ngust conin
doar o singur octav. Multi termeni tehnici utilizati in demeniul zgomotului-sunetului provin din
muzica.
Zgomotele unei comunitii sunt definite ca zgomotele emise de toate sursele
exceptnd sunetele produse de zonele industriale. Cele mai poluante surse de zgomot sunt
drumurile, traficul aerian, terestru, diverse festivitati, construciile i lucrrile publice. Majoritatea
zgomotelor din jurul nostru pot fi aproximativ descrise prin cteva msurtori simple. Toate
msurtorile sunt bazate pe frecvena sunetelor si nivelele presiunii sunetului, sunetele pot fi
71
percepute de oameni ntr-un mod variat i inconsecvent. Majoritate sunetelor nconjurtoare
sunt compuse din mai multe i diferite frecvene. Frecvena se refer la numrul de vibraii pe
secund. n aerul n care sunetul este propagat i se msoar n Hz. Nivelul de frecven
acustic pentru zgomote este la fel cu cel considerat pentru sunetele normale, ntre 20 i 20000
de Hz pentru persoane care au urechea neafectata .
Cele mai cunoscute efecte ale zgomotelor pot fi considerate: pierderea sau diminuarea
auzului, probleme cardiovasculare sau psihologice, reducerea performanelor i modificri ale
comportamentului, stres nonspecific
2. Ultrasunetele i vibraii
Ultrasunetele sunt unde cu frecventa mare, peste 16000-18000 Hz care se afla peste
zona de percepie a sunetului la om. Interesul pentru aceste sunete a aprut dup ce au aparut
tehnici care produc astfel de frecvente (motorul turboreactor si aviaia cu aceste motoare). Davis
si Parrack (1952) au introdus termenul de "boala ultrasonica" pe care au observat-o la
personalul care lucra in vecintatea acestor avioane. Afeciunea se manifesta cu oboseala,
cefalee si greata.
In prezent, ultrasunetele se ntlnesc in industrie si in alte locuri, fiind utilizate in sudura
materiilor plastice, detectarea fisurilor in metale, in bai de degresare, perforaj, procese
electrolitice si in determinarea unor proprieti fizice sau chimice ale substanelor.
In industrie, frecventa acestor ultrasunete variaz intre 18000-30000 Hz. Datorita
faptului ca ultrasunetele cu frecventa mare se absorb rapid in aer, ele nu se transmit dect pe o
mica distanta, ceea ce face ca ele sa nu prezinte importanta pentru sntatea omului, dect in
cazul in care corpul vine in contact direct cu sursa ce produce ultrasunete, situaie rar ntlnita,
de regula, in practica industriala. Ultrasunetele cu frecventa joasa ntlnite in zgomotul
avioanelor turboreactoare sunt amestecate cu gama sunetelor audibile, aciunea nociva
datorndu-se intensitii extraordinare a zgomotului peste 140 db si nu ultrasunetelor.
Ultrasunetele nu sunt percepute de ureche si nu exista nici o dovada ca un alt receptor
al organismului ar fi capabil sa informeze organismul de prezenta lor si ca ar putea produce vreo
aciune specifica directa asupra creierului sau a altor pariale sistemului nervos.
Ultrasunetele sunt reflectate uor pe pielea omului; blana animalelor retine
ultrasunetele, dar animalele se pot nclzi pn la hiperemie. Transmise prin lichide,
ultrasunetele omoar microorganismele si chiar peti sau broate in cteva minute.
Simptome. Personalul din industrie expus la ultrasunete poate prezenta o serie de
simptome subiective, semne de oboseala din partea organului auditiv si tulburri vestibulare.
Simptomele subiective sunt: oboseala excesiva, cefalee cu diferite localizri, iritabilitate, tulburri
de somn (somnolenta ziua) si greata. Unele simptome ca: ameeli, mers nesigur, pierderea
echilibrului sunt atribuite tulburrilor vestibulare determinate de stimularea intensa acustica. Au
mai fost menionate dureri in urechi si o oarecare pierdere a pragului in zona frecventelor nalte,
care insa este rapid reversibila.
Aceste fenomene se pare ca se datoreaz, in mare msura, intensitii mari a undelor
audibile cu frecvente la limita superioara a auzului si cu intensiti foarte mari, peste 140 db.
Astfel de unde sunt ntotdeauna prezente in ultrasunetele de 16000 18000 -20000 Hz care se
ntlnesc in diferitele utilitari industriale.
Profilaxie. Masurile profilactice constau in protecia organismului fata de aciunea
acestor ultrasunete prin paravane din diferite materiale care sa fie interpuse intre om si maina
care produce ultrasunetul. Astfel de masuri de protejare si altele, bazate pe aceleai principii, au
dat rezultate bune acolo unde au fost aplicate.
Vibraia este o micare oscilatorie de tip special in regiunea frecventei undelor
infrasonore si parial a undelor audibile in timpul creia punctele materiale ale unui corp solid
sau a organismului trec prin punctul lor de echilibru. Aceast oscilaie a materiei se datoreaz
energiei vibraiei care o disloca din poziia sa de echilibru. Energia vibraiei este cuantificabila
prin doua marimi: amplitudinea vibraiei si frecventa.
Amplitudinea vibraiei indica distana maxim a unui punct material fat de poziia sa de
echilibru msurndu-se in micrometrii sau milimetri. Frecventa reprezint numrul oscilaiilor pe
secunda si se exprima in hertzi.
Alti parametri care msoar vibraia sunt: viteza care este produsul amplitudinii cu
timpul (frecventa) si se exprima in centimetri pe secunda; acceleraia care este produsul
amplitudinii cu timpul (frecventa) exprimndu-se in cm pe secunda la ptrat.
72
Vibraiile pot fi periodice, simple, complexe si vibraii neperiodice;. o vibraie este
periodica cnd punctele materiale ale unui corp solid, care oscileaz, trec prin mai multe poziii
succesive in mod regulat si ele pot fi:
- vibraia periodica simpla similar cu o oscilaie periodica de tip sinusoidal
- vibraia periodica compusa - nu este necesar sa fie sinusoidala, dar este
repetata ritmic.
- vibraia neperiodica nu are un ritm specific oscilatoriu.
Vibraia este perceputa de om prin receptorii de vibraii de la nivelul tegumentului, cit si
prin diveri centri receptori tisulari din organism. Exista un prag de percepie care depinde att
de caracteristicile vibraiei, cit si de sensibilitatea locala tegumentara. Omul percepe vibraii de la
frecventa de 1 Hz pn la peste 1500 Hz, dar cu senzaii diferite.
Vibraiile cu frecventa joasa produc o micare a ntregului corp, crend senzaia de
zdruncintura sau legnare in timp ce vibraiile cu frecvente foarte mari produc furnicturi sau
chiar senzaia de arsura. Vibraiile care prezint un interes deosebit pentru om se afla in gama
de frecvente 1-400 Hz si dup aciunea lor asupra organismului se pot clasifica in
- vibratii cu frecventa sub 3 Hz avnd aciune asupra aparatului vestibular
- frecventa mica intre 3-20 Hz, cu aciune asupra ntregului organism
- frecventa mare 20-1000 Hz cu aciune locala.
Vibrarea integului organism si aciunea sa asupra organismului. In cazul cnd
vibraia este sub 3 Hz corpul se mic ca o unitate cu factorul care produce micarea vibratorie,
iar efectul care rezulta este "boala de cltorie". Astfel de situaii se creeaz in timpul zborului cu
avionul, vaporul sau automobilul (ru de mare, de avion). Simptomele care apar prezint
intensiti diferite de la un uor disconfort pn la great, vrsturi paloare a feei, transpiraii
reci i chiar fenomene mult mai severe care oblig la ntreruperea cltoriei. Tulburrile care
apar se datoreaz suprasolicitrii labirintului prin vibraie, n care acceleraia are un rol
important. Nu toate persoanele sunt sensibile la aciunea acestor vibraii.
La aciunea vibraiilor cu frecventa mica (3-20 Hz) sunt expui conductorii de vehicule:
tractoare, camioane grele, locomotive de diferite tipuri si alte mijloace de transport. Aciunea
acestor vibraii, in afara de frecventa, este determinata de mrirea acceleratei, direcia
transmiterii vibraiei prin corp, de poziia corpului si de starea fizica a individului. Vibraiile cu
aceasta frecventa sunt transmise de-a lungul ntregului corp, iar esuturile si organele rspund
diferit la forele fluctuante ale vibraiei. In general, sistemul oteoarticular si organele interne
abdominale sunt primele influenate. Vibraiile intre 4-12 Hz, de exemplu, fac s vibreze
articulaia coxo-femurala, articulaia umrului si unele organe din cavitatea abdominal:
intestinele. Expunerile repetate la "lovituri" sau la "zdruncinturi" ntmpltoare au drept urmare
leziuni cronice cu localizri in sistemul osteoarticular si al organelor din abdomen. Nu apar
afeciuni acute. Aceti muncitori acuza dureri sacro-iliace si simptome din partea organelor
abdominale, manifestate sub forma de crampe in regiunea epigastrica sau apsare epigastrica
in bara, subcostal, inapetena si slbiciune consecutiva. Fenomenele digestive se explica prin
efectul cumulativ rezultat din aciunea vibraiilor asupra intestinelor care sunt fragil legate de
pereii abdominali, care in cele din urma pot duce la leziuni tisulare.
Vibraiile din gama de frecvente 20-1000 Hz prezint un deosebit interes, fiind cele mai
frecvent ntlnite in industrie. Sunt expui aciunii acestor vibraii, muncitorii care lucreaz cu
diferite instrumente ce produc vibraii, cum sunt: ciocanele, sfredelele, daltile acionate prin aerul
comprimat, ciocane si perforatoare electrice, precum si polizoare. Aceste instrumente fiind
portative, de greutate variabila, fac ca utilizarea lor sa transmit vibraia direct corpului omului.
Boala datorita vibraiilor este o perturbare complexa a organismului, cauzata de o
expunere extinsa la vibraii. Localizarea afeciunii pe diferite esuturi este determinata de
frecventa predominanta a spectrului vibraiei.
Instrumentele grele cu o frecventa a vibraiilor sub 60Hz au o acceleraie mare si lovesc
puternic. Aciunea care rezulta este osteoarticulara si musculo-aponevrotica. Instrumentele
uoare ca acelea utilizate in polizare produc vibraii cu frecventa intre 60-250 Hz care provoac
simptome neuro-vasculare.
Cele mai des intalnite sunt leziunile osteoarticulare unilaterale sau chiar bilaterale,
localizate la articulaiile si oasele de la nivelul gtului, minii, cotului si umrului. Ele rezult n
urma proceselor degenerative determinate de fenomenele vaso-spastice care altereaz cartilajul
suprafeei articulaiei si chiar osul. In plus, exist o reactie osteo-periostal si o oboseala legata
de munca fizica care agraveaz evoluia bolii.
73
Examenul radiologic scoate in relief modificri ale articulaiilor care constau in alterri
ale suprafeelor periarticulare (capsula articulara si ligamentele), artrite ale articulaiilor mici ale
degetelor, epicondelita si stiloidita ale radiusului si cubitusului. Intr-o forma avansata, se pot
observa pe radiografie si alte semne de alterare ale oaselor: refractia esutului osos; apariia de
chisturi in oasele mici metacarpiene uneori combinate cu o condensare osoasa sau cu o
necroza chistica aseptica, apariia de osteofite si exostoze osoase. Cel mai frecvent (aproximativ
40% din cazuri) este afectata articulaia cotului; urmnd apoi oasele metacarpiene si articulaiile
lor (16-20%) si n cele din urma, regiunea articulaiei umrului (11%).
Simptomele constau din dureri locale de tip reumatoid la nivelul articulaiei cotului, a
gtului, minii si apar la nceputul muncii sau la terminarea sa si nu sunt niciodat puternice.
Micrile cotului sunt limitate, in special flexiunea si uneori se aud cracmente.
Alt tip de afectiuni vizeaza esutul muscular, induse de expunerea prelungita la vibraii a
unor grupe musculare care poate duce la o lezare permanenta a acestora. Astfel de aciuni se
pot exercita asupra muchilor din regiunea tenar si hipotenara, a muchilor interosoi cu
rezultatul final, atrofia acestor grupuri mici musculare.
In fazele incipiente, aciunea nociva a vibraiilor localizat asupra muchilor se prezint
ca o miozita sau tendinita. Ea se datoreaz unei creteri coloidale in fibra musculara care duce
la o cretere a volumului muchilor nsoita de dureri. In acest proces, efortul fizic i are, de
asemenea, partea sa de contribuie, dar care nu este precis definita. De asemenea, exista o
scdere a tonusului muscular care se repercuta asupra forei de conducere a minilor.
Vibratiile pot duce la alterri ale sistemului nervos periferic. Cele mai frecvente leziuni
ale nervilor sunt nevritele, polinevritele, radiculitele si plexitele. Afeciunile nervoase apar rareori
singure, ele sunt asociate si cu fenomenele exercitate de osteofite sau exostoze.
Leziuni neuromusculare - fenomenul Raynaud profesional. Afeciunea este cunoscuta
sub diferite alte denumiri: degetul alb profesional, boala traumatica vaso-spastica, sincopa
periferica prin vibraii si vasonevrita profesionala. Termenul cel mai utilizat la noi este fenomenul
Raynaud profesional, iar afeciunea este cea mai frecventa in cadrul bolii de vibraie. A fost
descrisa prima data de ctre Loriga (1911), apoi de Hamilton (1918), de Seyring (1930) dup
care a urmat un numr nsemnat de comunicri si cercetri, privind aceasta afeciune.
Fenomenul Raynaud profesional este o perturbare care apare in vasele terminale ale
membrelor superioare (degetele de la miini), care se manifesta prin atacuri vaso-spasticecu
aparitie spontana la muncitorii ce lucreaz cu unelte vibratile si in mediu rece si umed.
Afeciunea este evolutiva in faza incipienta afectand esuturile moi (vasele, nervii si
muchi), ulterior si esuturile dure (articulaiile si vasele). Procentul muncitorilor afectai este in
general ridicat (40-50%) fiind dup unii autori 4% dup 2 ani de expunere la vibraii; 48% dup 3
ani si 61% dup 10 ani.
La aceste riscuri profesionale sunt expui muncitorii forestieri care lucreaz cu
fierstrul cu motor, muncitorii din industria extractiva (minerii) care lucreaz cu perforatoare
pneumatice, muncitorii din industria constructoare de maini: polizatorii si curtorii cu dalta
pneumatica.
3. Fiziologia auzului
Vibratile aerului ptrund prin conductul auditiv extern i lovesc membrana timpanului
care ncepe s vibreze. Aceste vibrai sunt transmise de la urechea mijlocie la urechea interna
printr-un lan de 3 oscioare; ciocanul, pe faa intern a timpanului, nicovala i scria care este n
contact cu fereastra ovala a canalului vestibular din melc. Datorita celor doi mui minusculi
stapedius i tensor - vibraiile mari sunt reduse, protejnd astfel urechea intern a de trauma
sonora (fig. 3.1).
Vibratile scriei declaneaz vibraii n fluidul din canalul vestibular, vibraii care se
transmit pn la vrful melcului i se ntorc prin canalul timpanic la fereastra rotunda. Undele
formate n lichidul canalelor melcului lovesc membrana canalului medial (care desparte cele
doua canale vestibuar i timpanic) numit i canal cohlear. Pe aceasta membrana fibroas, fin,
numit membran bazilar, este situat organul Corti i, ceea ce este foarte important, celulele
cu periori. La baza acestor celule cu periori se gsesc terminaiile fibrelor nervoase ale
poriunii cohleare al celui de al optulea nerv cranian. Vibraiile mecanice recepionate din fluidul
canalelor vestibular i timpanic se transmit prin celulele cu periori de pe membrana bazilar la
terminaiile nervoase ale nervului cohlear, fiind transformate in impulsuri nervoase.
74
Aceast transformare a vibraiei mecanice in impuls nervos se numete transducie. Prin nerv,
impulsurile nervoase se transmit la creier, care le percepe ca sunet, respectiv ca zgomot. Modul,
cum creierul distinge, cu o extrem de mare finee, diferitele tonuri, este o problema mai
complicata.

Fig.3.1. Seciune transversal prin ureche


4. Expunerea la zgomot i efectele asupra sntii
Expunerea cotidian. n mediul urban orice persoan este expus la zgomotul produs
de multitudinea de activiti care se desfoar zi i noapte ntr-o comunitate: zgomotul produs
de traficul auto i pietonal, zgomotul din structurile comerciale, zgomotul generat de diverse
activiti sociale si de divertisment si, mai nou, supraelectronizare: alarme, mersul inapoi,
senzori de apropiere, semnalizari, semaforizare acustica, muzica excesiva etc.
Expunerea industrial. In mediu industrial, expunerile la zgomot pot avea loc intr-un
numr mare de operaii din care menionm: atelierele de cazangerie, fierrie, foraje
pneumatice, nituire, bancul de probe al motoarelor de avioane, de auto, estorii, circularele mari
pentru tiatul butenilor, funcionarea diferitelor maini n industria siderurgic, laminoare, in
operaii de foraj, mine, etc.
Zgomotele pot fi de mai multe tipuri:
- zgomot permanent: band lat care implic o gam mare de frecvene de cteva
octave (zgomotul produs de mainile rotative, alternative, motoarele termice, de
vnt, de aparatele de climatizare sau frigidere, zgomotul oraului, curgerea apei
n sistemele de alimentare sau canalizri, zgomotul ocazional produs de diverse
evenimente festive etc)
- zgomot permanent: band ngust, format dintr-un numr redus de frecvene care
concentreaz ntreaga emisie energetic sub form de sunete: transformatoare
electrice, sisteme mecanice cu sarcin constant, emitori cu definiie vibratorie
bine definit, etc;
- zgomote unice de scurt durat, care se prezint ca impulsuri: un ciocan de forj,
ceasul din turn, tunet, ua metalic trntit etc;
- zgomot repetat: operaii de nituire, ticitul ceasului etc;
- zgomot intermitent: trafic auto sau aerian.
n mediul ambiant se ntlnesc o infinitate de surse de zgomot, de la nivele abia
perceptibile pn la sunete dureroase.
Dintre efecte cele mai frecvente asupra sntii induse de zgomote pot fi enumerate
urmtoarele: pierderea sau diminuarea auzului, probleme cardiovasculare sau psihologice,
reducerea performanelor i modificri ale comportamentului si, desigur, stresul citadin.

75

Fig. 4.1 Nivele de zgomot corespunztoare unor activiti

Diminuarea auzului: Diminuri ale auzului apar la frecvene de peste 3000 6000 de
Hz cu efectul cel mai puternic la 4000 de Hz. Deficienele auditive pot fi nsoite de iuiri n
urechi. La creterea nivelului de expunere LAeq,8h i mrirea timpului de expunere diminuarea
auzului poate interveni chiar la 2000 de Hz, cu toate acestea la nivelele de expunere cotidiene
de 75 dB (A) sau mai mici pierderea auzului nu ar trebui s apar. n ntreaga lume exist peste
un sfert din populatie care prezint dificulti auditive. Aceste distrugeri ale sistemului auditiv pot
fi cauzate i de unele boli, chimicale, medicamente otice, accidente i originile ereditare.
Principalele consecine serioase ale diminurii auzului sunt incapabilitatea de a nelege
discuiile zilnice si reactia defectuasa a individului la sistemele de comunicare sociale.
Inteligibilitatea discursurilor este considerabil afectat de zgomote. Majoritatea
semnalelor acustice a vorbirii se ncadreaz ntre 100 i 600 de Hz. Interferena discursului este
n fapt, un proces de mascare, n care sunetele se suprapun i astfel discursul devine imposibil
de neles. Zgomotele nconjurtoare pot masca i alte semnale acustice, care sunt vital
necesare n viaa de toate zilele precum ar fi soneria, zgomotul telefonului, alarma ceasurilor,
semnale de atenionare sau muzica.
n viaa de toate zilele inteligibilitatea discuiilor este influenat de nivelul vorbirii,
pronunie, distana dintre vorbitor i auditor, acuitatea auzului i bine-neles nivelul de atenie. n
interiorul camerelor, comunicarea este de asemenea afectat de caracteristicile de reverberaie
ale camerelor. Reverberaiile mai mari de 1s constituie cel mai important efect al zgomotului din
mediu ambiental interior. Pentru grupurile vulnerabile, un nivel de zgomot sczut i reverberaii
mai mici de 0,6 s sunt eseniale pentru recepionarea corect a sunetelor vorbirii.
Perturbarea somnului este un efect major al zgomotelor ambientale. Somnul
nentrerupt este benefic pentru buna funcionare psihologic i mental a organismului, iar
primele efecte ale tulburrii somnului sunt: dificulti la adormire, treziri i alternri ale strilor
veghe - somn, somn ineficient, creterea presiunii sanguine, accelerarea btilor inimii,
vasoconstricie, schimbri n respiraie, etc.
Pentru un somn bun nivelul sunetului ar trebui s nu depeasc un nivel 30 de dB (A)
pentru sunete continue de fundal, iar sunetele individuale, dispersate, nu trebuie s depeasc
nivelul 45 dB (A).
Funcii fiziologice. Muncitorii expui la zgomote, oamenii ce locuiesc lng
aeroporturi, complexe industriale sau doar strzi glgioase, sunt expui temporar sau
permanent la nivele sonore foarte ridicate, ceea ce duce la un impact mare asupra funciilor
fiziologice. Dup o expunere ndelungat oamenii pot suferi diferite traume temporare sau
permanente precum: hipertensiune, boli de inim. Muncitorii ce lucreaz n zone cu zgomote
puternice cam n 5-30 ani pot prezenta numeroase malfunciuni ale organismului.
Reducerea performanelor. S-a demonstrat c mediul zgomotos reduce performanele
cognitive ale persoanelor. Lectura, atenia, rezolvarea problemelor, capacitatea de memorarea
76
sunt puternic afectate de sunete. Astfel, n cazul copiilor ce nva n coli amplasate n
apropierea aeroporturilor sau a zonelor zgomotoase se constat astfel de efecte. Zgomotul
poate determina greeli la locul de munc precum i accidente, ceea ce indic deficite ale
performanelor.
Efecte ale zgomotului asupra comportamentului individual i social. Zgomotul
poate determina modificri ale comportamentului si diferite stri cum ar fi proasta dispoziie,
plictiseala sau enervarea subit. Zgomotele peste 80dB (A) pot determina comportament
agresiv. De aceea se presupune ca multe tipuri de muzic pot transmite diferite mesaje si
impulsuri mentale asupra asculttorilor. Un caz aparte este acela cnd anumite zgomote
permanente pot determina anumite stri psihice, precum sentimentul de neajutorarea al unor
colari. Reacii puternice au fost observate atunci cnd zgomotul este nsoit de vibraii i conine
componente de frecven joas sau impulsuri puternice, de exemplu mpucturi.
Subgrupuri vulnerabile. Acestor grupuri de persoane le este recomandat protecia
mpotriva zgomotului i se impun reguli stricte de diminuare a zgomotelor n cldirile n care i
desfoar activitatea. Astfel sunt oamenii suferinzi de anumite boli (de exemplu tensiune
ridicat), oameni n spitale sau centre de reabilitare, orbii, oamenii cu probleme auditive,
bebelui, copii mici sau btrni.
5. Mrimi caracteristice
Principalii indicatori cantitativi acustici sunt:
5.1. Nivelul de presiune sonor Lp este dat de formula:

( )
2
2
10log
ref
P t
Lp
P
=
(3.1)
unde:
- P
(t)
este nivelului momentan al presiunii sunetului, n Pascali,
- P
ref
este presiunea sonor de referin, n Pascali

5.2. Nivelul presiunii sonore echivalente Leq, Leq-ul este nivelul echivalent continuu
al presiunii sonore (n decibeli) ntr-un interval de timp. Aceasta este valoarea unui nivel al
presiunii sonore pentru un sunet continuu i stabil, care, ntr-un interval de timp cunoscut t2

t1
are aceeai valoare a rdcinii ptrate ca i sunetul pe care-l lum n considerare i al crui
nivel variaz n timp. Calculul Leq-ului din nivelul presiunii sunetului este dat de formula:

(
(

=
}
1
2
2
2
2 1
) ( 1
10 ,
t
t
ref
EQ
dt
P
t P
t t
Log T L
(3.2)
unde:
- Leq,T este nivelul presiunii sunetului continuu echivalentul, n decibeli, determinat
ntr-un interval de timp T care ncepe n momentul t1 i se termin n momentul
t2
- Pref este nivelul de referin al presiunii sunetului (20 Pa)
- P(t) este presiunea instantanee a semnalului sonor.
Ca funcie pe un interval de timp se folosete termenul, Leq-scurt pentru timpi care
variaz de la cteva milisecunde la cteva secunde. Ca i pentru Leq, Leq-ul scurt conserv
energia ntr-un interval de timp T care poate fi recompus din valori scurte de Leq-uri, n intervalul
de timp considerat. Valoarea Leq-ului recompus pentru n Leq-uri scurte peste N perioade
elementare este dat de formula:


(

=

=
N
i
Leqi
eq
N
Log L
1
10 / ) (
10
1
10
(3.3)
unde:
- N este numrul de perioade elementare
77
- Leqi,T este Leq-ul scurt corespunztor incercri, exprimat n dB.

Fiecare mostr de Leq scurt poate fi asociat cu o surs de sunet. Prin urmare, fiecare
parte de timp a unei msurtori poate fi asignat unui sunet specific, lsndu-ne s calculm
indicatori specifici raportai la evenimente sonore. Valoarea Leq-ului, recompus pentru N Leq-uri
scurte corespunztoare la N perioade elementare, este dat de aceeai formul.

5.3. Nivel de vrf. Nivelul de vrf este valoarea absolut maxim a presiunii
instantanee a sunetului ntr-un interval de timp. Este exprimat n dB.
5.4. Indicatori statistici. LnT este nivelul presiunii sunetului care a depit N% din
intervalul de timp considerat i se simbolizeaz: LnT,
de exemplu:
- L95,1H este nivelul depit in 95% dintr-o or;
- L100 ( valoare depit in 100% din intervalul de timp) valoare numit i LMIN;
- L0 (valoarea nedepi n 0% din intervalul de timp) valoare numit LMAX;
- LMIN este valoare minim a Leq-ului in perioada de timp considerat. Pentru a defini
intervalul de timp, trebuie considerai un numr cert de termeni Leq. Valoarea LMIN-
ului este cea mai mic valoare pentru un interval de timp (perioad). Este echivalent
cu valoarea lui L100;
- LMAX este valoarea maxim a Leq-ului n perioada de timp. Intervalul de timp se
defineste considernd un numr suficient de Leq-scurt. Este echivalent cu valoarea lui
L0.
5.5. Mrimi acustice relative. O surs de zgomot este un tip specific de zgomot, care
apare n timpul msurtorilor. O surs de zgomot este de obicei compus din cteva
evenimente sonore. Identificarea surselor de zgomot este una din cele mai importante elemente
a tehnicii Leq-urilor mici. O informaie special (codul surs) poate fi asignat la fiecare perioad
elementar de timp (dac echipamentul permite o astfel de procedur). Odat ce evenimentele
sonore au fost codate, pot fi calculai urmtorii indicatori:
Leq particular, nivel echivalent al presiunii sonore, n decibeli, corespunztor unei surse
specifice active pe o subduratdurat a msurtorii. Formula de calcul este dat mai jos:

( )
dt
P
t P
t
Leq
t
particular
}

A
=
A
2
0
2
1
(3.4)
unde:
- At este suma duratelor aciunilor sursei de zgomot considerat;
- P0 este nivelul de referin al presiunii zgomotului (20 Pa);
- P(t) este presiunea instantanee a semnalului sonor.

Leq parial, este echivalentul nivelului presiunii sonore, n decibeli, corespunztor unei
surse specifice si raportat la ntregul interval de timp considerat. Este dat de formula:
( )
dt
P
t P
T
Leq
t
partial
}

=
A
2
0
2
1
(3.5)
unde:
- At este durata cumulat a aciunilor sursei de zgomot considerat;
- P0 este nivelul sonor de referin (20 Pa);
- P(t) este presiunea instantanee a semnalului sonor.

5.6. Nivelul de expunere sonor. Energia medie a unui sunet discret emis de o surs
n perioada de timp raportat la o secund, numit Sel. Valoarea Sel este dat de formula:
78
dt
P
P
t
Sel
t
t
ref
t
}
=
2
1
2
2
) (
0
1
log 10
(3.6)
unde:
- P(t) este presiunea instantanee a semnalului sonor;
- t2 t1 este un interval de timp static destul de lung pentru a conine toate sunetele
semnificative al unui eveniment static;
- Pref este nivelul sonor de referin (20 Pa);
- T0 este durata de referin (1 s).

5.7.Deviaie standard este dat de formula:

=
n
i
i
e
n
RSD
1
2
) (
1
1
(3.7)
unde:
- n este numrul de probe considerate;
- ei este proba i;
- este valoarea medie.

5.8. Ponderrile temporare sunt rezultatatul al integrrii de tip RC cu o constant de
timp specific. Cum nivelul de intrrii variaz de la x la y i rmne la y, constanta de timp este
timpul cerut de detector ca s ajung la 63% din distana dintre x i y.



Fig. 3.3. Mrimi caracteristice microfonului


5.8.1. Ponderri temporare lente, sunt rezultatul integrrii de tip RC cu o constant
de timp de 1 secund. Cum nivelul de intrrii variaz de la x la y i rmne la y, constanta de
timp este timpul cerut de detector ca s ajung la 63% din distana dintre x i y.Pentru aceste
ponderi TC = 1000 milisecunde, adica o secunda.
5.8.2. Ponderri temporare rapide, rezult n urma integrrii de tip RC cu o constant
de timp de 125 milisecunde.
5.8.3. Ponderri temporare impuls, sunt rezultatul integrrii de tip RC cu o constant
de timp de 35 milisecunde pentru a mri diferena de nivel, urmat de o integrare de tip RC cu o
constant de timp de 35 milisecunde pentru a o scdea.
5.8.4. Ponderri temporare impuse de utilizator reprezint rezultatul integrrii de tip
RC cu o constant de timp msurat n milisecunde aleas de utilizator. TC = A milisecunde (A
definit de utilizator).
5.9. Reele de ponderare n frecven. Reelele sunt folosite frecvent n acustic i au
fost definite nc de la descoperirile de baz ale lui Flecher i Munson n 1933. Scopul studiilor a
fost s determine influena asupra urechii omului n funcie a frecvenei i nivelului sunetului. Aa
79
a aprut noiunea de nivel de linite. Scopul acestor reele este s prevad un nivel ct se
poate de aproape de percepia subiectiv. Reelele A corespund sensibilitii urechii omului la
nivele joase, reelele B nivelelor medii iar C celor nalte. In domeniul polurii sonore, de
exemplu, cele mai multe msurtori sunt fcute cu reelele de tip A. Ponderile A sunt reele care
se coreleaz cel mai bine cu urechea uman. Atenueaz frecvenele joase i nalte i majoreaz
frecvenele n jurul a 2 kHz (frecvena la care urechea omului este cel mai sensibil). Ponderile
C seamn cu A la frecvene mari i sunt aproape neatenuate la frecvene joase sub 1 kHz.
Tabelul i diagrama de mai jos exemplific aceste ponderri:


Fig. 3.4. Tipuri de ponderri

Tabel 3.1. Comparaie ntre valorile Leq obinute prin cele trei tipuri de ponderare
Frecven
nominal
(Hz)
Frecven
exact
(Hz)
A B C
Frecven
nominal
(Hz)
Frecven
exact
(Hz)
A B C
10 10 -70,4 -38,2 -14,3 500 501.2 -3,2 -0,3 -0,0
12.5 12.59 -63,4 -33,2 -11,2 630 631.0 -1,9 -0,1 -0,0
16 15.85 -56,7 -28,5 -8,5 800 794.3 -0,8 -0,0 -0,0
20 19.95 -50,5 -24,2 -6,2 1000 1000 0 0 0
25 25.12 -44,7 -20,4 -4,4 1250 1259 0,6 -0,0 -0,0
31.5 31.62 -39,4 -17,1 -3,0 1600 1585 1,0 -0,0 -0,1
40 39.81 -34,6 -14,2 -2,0 2000 1995 1,2 -0,1 -0,2
50 50.12 -30,2 -11,6 -1,3 2500 2512 1,3 -0,2 -0,3
63 63.10 -26,0 -9,3 -0,8 3150 3162 1,2 -0,4 -0,5
80 79.43 -22,5 -7,4 -0,5 4000 3981 1,0 -0,7 -0,8
100 100.0 -19,1 -5,6 -0,3 5000 5012 0,5 -1,2 -1,3
125 125.9 -16,1 -4,2 -0,2 6300 6310 -0,1 -1,9 -2,0
160 158.5 -13,4 -3,0 -0,1 8000 7943 -1,1 -2,9 -3,0
200 199.5 -10,9 -2,0 -0,0 10000 10000 -2.5 -4.3 -4.4
250 251.2 -8,6 -1,3 0.0 12500 12590 -4.3 -6.1 -6.2
315 316.2 -6,6 -0.8 0.0 16000 15850 -6.6 -8.4 -8.5
400 398,1 -4,8 -0.5 0.0 20000 19950 -9.3 -11.1 -11.2

80
5.10. Msurtori spectrale. Este o reprezentare a componentelor de frecvenelor ale
unui semnal. Spectrul unui semnal este obinut cu ajutorul analizatorilor de frecven (filtre de
frecvent). n funcie de numrul de filtre utilizat (limitat de performanele echipamentului),
spectrul de frecvene este prezentat n una din urmtoarele forme: band ngust, band de o
octav, band de o treime de octav sau 1/6 octav. Intensitatea sunetului n fiecare band este
stocat ca un sir de Leq-scurt i poate fi calculat ca Leq global pentru fiecare interval de
frecvene.
6. Limite admisibile pentru nivelul de zgomot
6.1. Limite normale pentru nivelul de zgomot
Ascultarea unor mesaje mai complicate (la coal, la locul de munc, nvarea unei limbi
strine, conversaii telefonice) rata semnalului trebuie s fie de cel puin 15dB peste un nivel
vocal de 50dB. Acest nivel al sunetului corespunde mediei nivelului vocal al unei conversaii
normale, att la brbai ct i la femei, situai la 1 m distana unul de cellalt. Pentru o percepie
clar sunetul de fundal nu trebuie s depeasc 35dB(A). n slile de clas sau sli de
conferine, unde percepia este foarte important, sunetul de fundal trebuie sa fie ct se poate
de redus. Pentru o buna inteligibilitate n camere mici este nevoie de reverberaii sub 1 s.
Diminuarea auzului. Zgomote care induc disconfort sau determin chiar pierderea auzului
nu sunt motivate numai de locul de munc. Nivele nalte de zgomote pot aprea i la concerte n
aer liber, discoteci, sporturi cu motor, tir etc. Alte surse importante de zgomote puternice sunt
ctile audio, ca de asemenea i unele jucrii i artificii care induc impulsuri puternice.
Standardul ISO1999 propune o metod pentru a deduce factorii sonori care determin pierderea
auzului populaiei expus la toate tipurile de zgomote (continuu, intermitent i impuls) n timpul
serviciului. Totui pentru ca aceast metod s dea rezultate bune, este nevoie i de o
monitorizare a zgomotelor din mediul nconjurtor n timpul liber al acestor persoane. Standardul
ISO1999 susine c expunerea pe termen lung la LAeq,24h la nivele de zgomot pn la 70
dB(A) nu va determina pierderea auzului. Pentru a mpiedica pierderea auzului presiunea
maxim a sunetului trebuie s nu depeasc 140 dB pentru aduli i 120 dB pentru copii.
Deranjarea somnului. Efectele msurabile ale zgomotului asupra somnului ncep la
nivele LAeq de 30 dB. Cu toate acestea cu ct sunetul de fundal este mai intens cu att efectele
de deranjare a somnului sunt mai puternice. Sunetele intermitente determin atingerea cotelor
maxime de deranjare a somnului. Cnd sunetul este continuu nivelul presiunii acustice nu
trebuie s depeasc 30 dB n interiorul camerei pentru a fi evitate efectele negative asupra
somnului. Pentru zgomote cu o proporie mai mare n frecvene joase este necesar o limit
mult mai joas. O situaie special este cazul nou-nscuilor din incubatoare cnd zgomotul
poate cauza severe dereglri ale sntii.
Deprinderea cititului. Expunerea la zgomote n timpul copilriei pare s diminueze
capacitatea de nvare a cititului. Cercetrile arat c cu ct expunerea este mai ndelungat cu
att leziunile sunt mai mari. Nu sunt informaii suficiente pentru a stabili nite valori limit. Totui
trebuie reinut c centrele de nvmnt nu trebuie amplasate lng surse de zgomot puternic.
Depresie. Capacitatea sunetelor de a induce depresie nervoas depinde n primul rnd de
caracteristicile fizice incluznd nivelul presiunii sunetelor, caracteristicile spectrale i variaia
acestora cu timpul. n timpul zilei puini oameni sunt deranjai de nivele LAeq sub 55 dB (A) i
civa sunt deranjai mediu de nivele sub 50 dB. Nivelele sunetelor n timpul serii i nopii ar
trebui s fie cu 5 10 dB mai sczute dect cele din timpul zilei.
Medii specifice. Msurtorile efectuate pentru stabilirea nivelului de zgomot ambiental
exprimate printr-un singur indicator - Leq nu sunt ntotdeauna suficiente pentru caracterizarea
corect a nivelului de expunere. Este la fel de important s se msoare valorile maxime i
fluctuaiile zgomotelor, preferabil combinate cu msurarea numrului evenimentelor sonore.
Dac zgomotul include o proporie mare n frecvene joase, msurtorile n ponderare A nu
sunt suficiente, fiind indicate msurtorile n ponderare C. Dac diferenele ntre cele dou
tipuri de ponderare sunt mai mari de 10dB este indicat analiza de frecven. Trebuie reinut c
n cazul zgomotelor n care proporia de frecvene joase este mare, efectele negative asupra
sntii sunt considerabil crescute.
n interiorul locuinei. Efectele zgomotelor n interiorul locuinelor sunt: deranjarea
somnului, enervare i interferen verbal. Pentru dormitoare efectul critic este deranjarea
somnului, iar valorile normale sunt 30dB LAeq pentru zgomot continuu i 45 LAmax pentru
81
evenimente singulare. n timpul nopii, zgomotele msurate la 1 metru de suprafaa locuit nu
trebuie s depeasc 45 dB LAeq, astfel nct oamenii s poat dormi cu ferestrele deschise.
Pentru a proteja majoritatea oamenilor mpotriva deranjului, n timpul zilei, sunetul continuu din
exterior nu trebuie s depeasc 55 dB LAeq pe balcon, teras etc.
coli i n instituii de nvmnt precolar. Pentru coli, efectele critice sunt
interferena vocal, deranjarea n extragerea informaiilor, comunicarea mesajelor etc. Pentru a
fi capabil de a nelege mesajele transmise in timpul unei ore de curs, sunetul de fundal nu
trebuie s depeasc 35 dB LAeq. Reverberaia n clas ar trebui s se situeze in jurul valorii
de 0,6 s, i preferabil mai sczut n cazul copiilor cu deficiene auditorii. Pentru precolari sunt
aceleai valori ca n cazul colilor, iar in dormitoare trebuie aceleai condiii ca n zonele locuite,
n case, respectiv dormitoare.
Spitalele sunt locuri pretenioase aa c valorile trebuie s fie adaptate condiiilor
particulare ale bolnavilor. Valorile LAmax n timpul nopii nu trebuie s depeasc 40dB(A).
Pentru camere de gard n spitale valorile limit se situeaz sub 30 dB LAeq. Din moment ce
muli pacieni sunt stresai i nu au abilitatea de a-i reveni uor, n saloanele unde bolnavii sunt
inui sub observaie nivelul LAeq nu trebuie s depeasc 35 dB.
Ceremonii, festivaluri, evenimente de divertisment. n multe ri exist ceremonii
regulate, festivaluri i evenimente de divertisment pentru a celebre anumite perioade din via.
Aceste evenimente produc sunete puternice, incluznd muzic i sunete impulsive. La astfel de
ocazii nivelul sunetului ajunge la 100 dB Laeq sau chiar mai mult. Astfel de zgomote pot duce la
diminuarea auzului, i daca au un caracter permanent pot induce chiar surzirea. ntr-o
comunitate umrul de evenimente care produc zgomote peste 100 dB trebuie limitat sever, la
cteva evenimente anuale.
Cti audio. Pentru a evita diminuarea auzului de la muzica ascultat n cti, att la
adulii ct i la copii, nivelul sonor nu trebuie s depeasc 70 dB (A).
Jucrii, focuri de artificii, arme de foc. Pentru a evita leziuni mecanice ale urechii
interne din cauza unor sunete puternice provenind de la jucrii, arme de foc, artificii, adulii nu
trebuie s fie expui la mai mult de 140 dB(lin). Pentru a ine seama de vulnerabilitatea copiilor
ei nu au voie sa depeasc 120 dB (lin), msurat lng ureche (100mm).
Parcuri, zone protejate. Astfel de zone au un specific aparte i trebuiesc conservate iar
semnalele audio (efect antropic) trebuiesc meninute la valori foarte mici.
6.2. Norme romne pentru zgomotul extern
STAS 10009-88 este actul normativ care reglementeaz limitele admisibile ale
nivelului de zgomot n mediul urban, difereniate pe zone i dotri funcionale, pe categorii
tehnice de strzi, stabilite conform reglementrilor tehnice specifice n vigoare privind
sistematizarea i protecia mediului nconjurtor. Prevederile prezentului standard se aplic la:
- sistematizarea zonelor funcionale din mediul urban (locuine, dotri social-
culturale, zone de recreere, odihn i sport, zone de producie, zone
pentru transporturi etc.);
- amplasarea de surse de zgomot n cadrul sau n vecintatea zonelor
urbane protejate;
- restructurri n zone urbane existente.
n ansamblurile urbane se stabilesc limite admisibile pentru:
- nivelul de zgomot pe strzi i n pasajele rutiere subterane;
- nivelul de zgomot la limita zonelor funcionale din mediul urban;
- nivelul de zgomot n interiorul zonelor funcionale din mediul urban;
- indicii de izolare de zgomot aerian pentru ferestre i ui prevzute n
elementele de faad care delimiteaz diferite uniti funcionale (situate n
cldiri amplasate pe artere de circulaie cu trafic).
Se redau in continuare cteva exemple de valorile admisibile ale nivelului de
zgomot exterior pe strzi, msurate la bordura trotuarului ce mrginete partea carosabil,
stabilite n funcie de categoria tehnic a strzilor (respectiv de intensitatea traficului) conform
tabelului 3.2.

Tabelul 6.1. Nivele de zgomot exterior
82
Nr.
crt.
Tipul de strad
(conform STAS 10144/1-80)
Nivelul de
zgomot
echivalent
L
ech
*)

dB(A)
Valoarea
curbei
de
zgomot
Cz
dB
**)

Nivel de
zgomot de
vrf
L
10

dB (A)
1 Strad de categorie tehnic IV, de
deservire local
60 55 70
2 Strad de categorie tehnic III, de
colectare
65 60 75
3 Strad de categorie tehnic II, de
legtur
70 65 80
4 Strad de categorie tehnic I,
magistral
75...85
***)
70...80
***)
85...95
***)


*)
Nivelul de zgomot echivalent se calculeaz (difereniat pentru perioadele de zi i
noapte) conform STAS 6161/1-79.

**)
Evaluarea prin curbe de zgomot Cz se folosete numai n cazul unor zgomote
cu pronunat caracter staionar.

***)
La proiectarea magistralelor trebuie s se adopte msurile necesare pentru
obinerea unor nivele echivalente (real msurate) ct mai apropiate de valorile minime
din tabel, fr a se admite depirea valorilor maxime.

Tabelul 6.2. Nivele de zgomot la limita funcional
Nr.
crt.
Spaiul considerat
Nuvelul de
zgomot echivalent
L
ech

dB(A)
Valoarea curbei
de zgomot, Cz,
dB
1 Parcuri, zone de recreere i odihn, zone
de tratament balneo-clomateric
45 40
2 Incinte de coli, cree, grdinie, spaii de
joac pentru copii
75 70
3 Stadioane, cinematografe n aer liber 90
*)
85
4 Piee, spaii comerciale, restaurante n aer
liber
65 60
5 Incint industrial 65 60
6 Parcaje auto 90
*)
85
7 Parcaje auto cu staii service subterane 90 85
8 Zone feroviare
**)
70 65
9 Aeroporturi
***)
90 85

OBSERVAII:
1.Valorile nsemnate cu asterisc au urmtoarele semnificaii:

*)
Timpul care se ia n consideraie la determinarea nivelului de zgomot echivalent
este cel real corespunztor duratei de serviciu.

**)
Limita zonei feroviare se consider la o distan de 25 m de axa liniei ferate
celei mai apropiate de punctul de msurare.

***)
Valorile au fost stabilite innd seama de prevederile STAS 10183/3-75.
83
2.n cazul a dou sau mai multe zone i dotri funcionale adiacente, cu valori
diferite ale nivelului de zgomot, ca limit admisibil pe linia de separaie ntre aceste
zone se ia valoarea cea mai mic.
Valorile admisibile ale nivelului de zgomot n interiorul zonelor funcionale din mediul
urban sunt conform tabelului 3.5

Tabelul 6.2. Nivele de zgomot n interiorul zonelor funcionale
Nr.
crt.
Spaiul considerat
Nivelul de
zgomot
echivalent, L
ech

dB(A)
Valoarea
curbei de
zgomot, Cz
dB
1 Parcuri 60 55
2 Zone de recreare i de odihn, zone de
tratament medical i balneoclimateric
45 40
3 Incinte de coli, cree, grdinie, spaii de
joac pentru copii
85 80
4 Piee, spaii comerciale, restaurante n aer
liber
70 65
5 Parcaje auto 90 85

n funcie de condiiile de determinare i de caracteristicile sursei de zgomot, la valorile
msurate ale nivelului de zgomot se aplic corecii. n zonele afectate de traficul feroviar i
naval, efectul zgomotului provenind de la aceste surse se ia n considerare dup cum urmeaz:
-n cazul n care nu se afecteaz caracterul aleator al variaiei nivelului de
presiune acustic, datorit traficului rutier din zona considerat, nu se adaug corecii;
-n cazul n care afecteaz caracterul aleator al variaiei nivelului de presiune
acustic, datorit traficului rutier din zona considerat, coreciile se aplic conform
tabelului 3.6, iar n zone afectate de zgomotul avioanelor se vor respecta prevederile
STAS 10183/4-75.
n cazul unor aciuni izolate caracterizate printr-un nivel ridicat de zgomot, acesta
se corecteaz n funcie de durata sa (exprimat n procente fa de o perioad de
referin de 8 h ziua sau 30 min noaptea) cu valorile date n tabelul 5.

-
6.3. Norme romne pentru zgomotul interior
Nivelele de zgomot interior sunt reglementate prin STAS-ul 6156-86 care stabilete
limitele admisibile ale nivelului de zgomot n cldirile de locuit, tehnico-administrative i social-
culturale, precum i parametri de izolare acustic pentru elementele de construcie, n vederea
asigurrii proteciei i confortului acustic.
Limitele admisibile pentru nivelul de zgomot echivalent interior datorat zgomotului
exterior se exprim prin numrul de ordine al curbei Cz sau global prin dB(A). Unitile
funcionale din cldirile civile i social-culturale se consider cu ferestrele i uile nchise.
Curbele Cz sunt calculate pentru nivele de presiune acustic corespunztoare benzilor de
frecven de 1/1 octav. n continuare se prezint cteva limite admisibile (tabel 6.3).

Tabel 6.3 Nivele de zgomot interior pe unitii funcionale
Nr
crt
Tip de cldire Unitate funcional
Lim. adm. niv. zgomot
echiv. int. exprimat n
84
Numr de
ordine al
curbei Cz
Global n
dB, (A)
1 Cldiri de locuit - apartamente (excepie vestibul)
30 35
2 Cmine, hoteluri, case
de oaspei
- camere de locuit i apartamente;
30 35
- sli de studii, biblioteci; 30 35
- birouri de administraie 40 45
- sli de restaurant i alimentaie public 45 50
3 Spitale, policlinici - saloane, 1-2 paturi
25 30
- saloane, peste 3 locuri 30 35
- saloane de terapie intensiv 30 35
- sli de operaii 30 35
- cabinete de consultaii 30 35
- amfiteatre, sli de conferine 35 40
- sli de mese 40 45
4 Scoli - sli de clas, amfiteatre
35 40
- sli de studiu 30 35
- birouri administrative 40 45
- laboratoare 35 40
5 Grdinie, cree - dormitoare
30 35
- sli de mese 45 50
6 Cldiri tehnico-
administrative si
anexe ale halelor de
producie
- birouri pentru activitate intelectual
35 40
- birouri de lucru cu publicul 40 45
- laboratoare tehnologice 50 55
- sli de comand 70 75
7 Centru de calcul - sli pentru calculatoare
50 55
- birouri i alte spaii 40 45
8 Cldiri comerciale i
depozite, inclusiv cele
situate la parterul sau
nivele inferioare ale
cldirilor de locuit
- spaii de vnzare si anexe, cu i fr
agregate frigorifice
60 65
- alimentaie public, inclusiv de consum 45 50
- prestri servicii 45 50

Intervalele de timp care se iau n considerare la calculul nivelului de zgomot echivalent
interior real (cel care se compar cu nivele admisibile) este de 8 h consecutive pentru intervalul
6.00-22.00 i de 30 min. pentru intervalul 22.00-6.00. Pentru spitale intervalul de referin este
de 30 min (ntre 0.00-24.00), iar pentru coli i grdinie se utilizeaz intervalul de referin de 60
min (ntre 0.00-24.00). Mai multe uniti funcionale se trateaz particularizat.
In cazul cnd nu se dispune de un echipament care s msoare nivele echivalente de
zgomot i pentru zgomote simple se pot utiliza curbele de zgomot, msurtorile efectundu-se
pentru fiecare octav normat conform graficului de mai jos:

85

-10
0
10
20
30
40
50
60
70
80
90
100
110
120
130
140
150
160
31,5 125,0 500,0 2000,0 8000,0
N
i
v
e
l

d
e

z
g
o
m
o
t

L
[
d
B
]
Frecventa, [Hz]
Curbe Cz
Cz0
Cz5
Cz10
Cz15
Cz20
Cz25
Cz30
Cz35
Cz40
Cz45
Cz50
Cz55
Cz60
Cz65
Cz70
Cz75
Cz80
Cz85
Cz90
Cz95
Cz100
Cz105
Cz110
Cz115
Cz120
Cz125
Cz130
86
Fig. 6.1. Curbe de zgomot

6.4. Valori ghid pentru nivelul de zgomot conform OMS
In continuare se reproduc cteva valori acceptabile pentru nivelul de zgomot cotidian i
industrial (tabel 3.9)

Tabel 6.4. Limitele zgomotelor n pentru medii specifice i comuniti OMS
Mediu specific Efecte critice asupra sntii
L
Aeq
[ dB(A)]
Baz de
timp
[ore]
L
Amax

n afara spaiului locuit Deranjare serioas n timpul zilei i
serii
Deranjare medie in timpul zilei i
serii
55
50
16
16
-
-
n interiorul locuinei
Interiorul dormitoarelor
Inteligibilitatea dialogului, iritate
moderata n timpul zilei i serii
Perturbarea somnului, noaptea
35
30
16
8
-
45
n exteriorul dormitoarelor Perturbarea somnului, ferestre
deschise
45 8 60
Sli de clas i grdinie pentru copii,
n interior
Inteligibilitatea cuvintelor,
perturbarea extragerii informaiilor,
comunicrii mesajelor
35
n timpul
orelor
-
Sala de odihn n grdiniele pentru
copii, n interior
Perturbarea somnului
30
n timpul
odihnei
45
Grdini de recreaie, exterior Surs exterioar
55
n timpul
recreai
ei
-
Spitale, sli/camere, n interior Perturbarea somnului noaptea i in
timpul zilei i serii
30
30
8
16
40
-
Spitale, sli de tratament, n interior Interferene cu pauze i
convalescen
#1
Zone industriale, comerciale, vnzri,
circulaie intens, la exterior i la
interior
Pierderea auzului
70 24 110
Ceremonii, festivaluri, divertisment Pierderea auzului ( <5 ori pe an)
100 4 110
Discursuri, manifestaii, interior i
exterior
Pierderea auzului
85 1 110
Muzic i alte sunete transmise prin
difuzoare
Pierderea auzului
85 #4 1 110
Impulsuri sonore generate de jucrii,
focuri de artificii i arme de foc
Pierderea auzului (aduli)
Pierderea auzului (copii)
-
-
-
-
140#2
120#2
Parcuri naturale i zone protejate ntreruperea linitii #3
# 1: Ct se poate de sczut
87
# 2: Presiunea acustic maxim (nu LAF, maxim) msurat la 100 milimetri de
ureche.
# 3: Zonele exterioare linitite trebuie protejate i raportul zgomotului cu cel de fundal
natural trebuie meninut ct mai sczut posibil.
# 4: La cti audio, adaptate la control propriu al volumului.

7. Aparatur sonometric
Productorii de echipamente sonometrice ofer o gam foarte variat de aparate
destinate msurtorilor sonometrice, de la cele mai simple dozimetre capabile s msoare un
nivel de presiune acustic momentan exprimat n Lp sau Leq-scurt, pna la echipamente
sofisticate dotate cu sisteme de stocare i transmisie a tuturor indicatorilor sonometrici. n
continuare prezentm dou echipamente din dotarea IPM Craiova.
7.1. Dozimetru Cirrus CRL 221
Dozimetrul (Cirrus Research Limited England) poate masure nuvele de presiune
acustic ntre 30 -120 dB, ponderare A, referin 1000Hz, pe intervale de integrare lungi SLOW
(1000 milisecunde) sau pe intervale scurte FAST (125 milisecunde). Domeniul este mprit in
9 decade selectabile manual, iar afiajul analogic neliniar 10,0,+10 dB se caleaz cu valoarea
zero pe valoarea selectat din selectorul de trepte. Partea pozitiv (pas de 0,5 dB) a afiajului se
adun la valoarea treptei selectate, valorile negative (pas de 1 dB) ale afiajului sunt doar
orientative. Cnd valoarea indicat este negativ se comut selectorul general pe o treapt
inferioar, iar valorile msurate vor fi afiate in zona pozitiv. Calibrarea dozimetrului se face
fa de o referin intern la 94 dB prin poziionarea microfonului n mufa de calibrare i
selectarea procedurii Cal. Aparatul este clas 2, IEC 651-BS 5969 TYPE 2, are o aduran
foarte bun i o autonomie de lucru de 10-15 zile pentru un set de baterii. Verificarea strii
bateriilor i rezerva de alimentare se pot verifica pe o gradaie suplimentara a scalei. Utilizarea
aparatului pentru msurarea zgomotelor cu fluctuaii mari ine de abilitatea operatorului de a citi
valorile momentane. Msurtori la diferite frecvene nu sunt posibile.


88

Dozimetrul Cirrus

7.2. Sonometrul SIP 95 cu filtre1/1 i 1/3 octav
Sonometrul SIP 95 (SIP SOUND LEVEL METER 01dB MVI Technologies Group
France clas 1, NF EN 60651/NF EN 60804- IEC 651/ IEC 804) proceseaz semnalului de
presiune acustic n intervale de timp discrete (desemnate prin abrevierea T, mai multe intervale
elementare combinate formeaz o perioad P, o perioad sau mai multe perioade combinate
formeaz durata de msurare ) ofer urmtoarele date de ieire:
L
Xeq,

T
- reprezint un nivel de presiune acustic echivalent, mediat n frecven pe
lungimea intervalului de integrare T, exprimat n dB. ponderea marcat prin X poate fi A, C, sau
Lin. Aceast mrime se descrie i prin termenul short Leq (Leq scurt).
L
XE
- reprezint un nivel de expunere acustic, exprimat n dB, ce se aplic unui
eveniment singular. Medierea reprezentat prin X poate fi n pondere A, C sau Lin. Pentru
aceast mrime se mai utilizeaz i termenul SEL.
L
PC
reprezint un nivel de presiune acustic de vrf, exprimat n dB la o referin de
20Pa. n funcie de circumstane aceast valoare poate fi fie valoarea atins n fiecare interval
T, dac Lpc este salvat, fie maximul observat de-a lungul perioadei, dac Lpc nu este salvat.
L
p
- reprezint un nivel de presiune acustic exprimat n dB la o referin de 20Pa
mediat conform celor patru tipuri de ponderi: Fast, Slow, Impulse, Peak. n timpul operaiei de
stocare se vor ntlni LpM, Lpm i LeqLp.
TaktMax, codificat LFT3/LFT5 reine maximul nivelului de presiune sonor la fiecare
3 sau 5 secunde, exprimate n dB la o referin de 20Pa mediat conform ponderii Fast
Msurtori spectrale n band de o octav sau band de o treime de octav.
Intensitatea sunetului n fiecare band este stocat ca un sir de Leq-scurt i poate fi calculat ca
Leq global pentru fiecare interval de frecvene i ca indicator global cu ponderare A, C sau Lin.
Aparatul se calibreaz fa de un generator de semnal exterior cu valori selectabile la
94, 74 i 114 dB cu acuratee de 0,1dB. Microfonul i preamplificatorul pot fi detaate de la
aparatul propriu-zis i conectate printr-un cablu de 10 metri. Autonomia de alimentare electric
din baterii este n funcie de solicitarea numrului de parametri msurai i stocai i poate fi de
la 24 ore la 30 zile, capacitatea de stocare a datelor poate fi de asemenea de ordinul 24 ore
pn la 30 zile. datele masurate i stocate pot fi vizualizate pe un afiaj LCD, transferate intr-o
89
aplicaie PC (dBTRAIT32, dBSLMS32) sau transmise via modem telefonic spre un PC receptor
n timp real.
Softul PC permite prelucrarea ulterioar a serilor de date stocate i calculul marimilor
sonometrice, afiarea parametrilor statistici, prelucrarea grafic a datelor, ntocmirea rapoartelor
i exportul datelor spre alte aplicaii PC.

Sonometrul SIP95
Poluarea sonor i stresul indus de aceasta au fost ntotdeauna o problema important
pentru comuniti, ncepnd cu zgomotul roilor de la vagonete n Roma antic i continund cu
zgomotele complexe din zilele noastre.
n comparaie cu alte surse de poluare cu emisie dirijat controlul asupra zgomotului
este mult mai dificil deoarece emisiile energetice sub form de sunete sunt omnidirecionale, se
cumuleaz dintr-o mai multitudine de surse i sunt recepionate diferit de ctre subieci, fapt care
ngreuneaz att controlul ct i gsirea unor soluii eficiente de reducere. n plus, multe
probleme teoretice legate de expunerea la zgomote i efecte nu sunt pe deplin cunoscute.
n rile Uniunii Europene aproximativ 40% din populaie este expus la zgomotul
traficului avnd un nivel al presiunii sunetului echivalent cu 55 dB (A) n timpul zilei i 20% sunt
expui la nivele depind 65 dB (A). Mai mult de 30% sunt expui n timpul nopii la presiune
sonor depind 55 dB ce deranjeaz somnul. De asemenea zgomotul este o problem sever
n oraele din rile n curs de dezvoltare i este generat n special de trafic. n aceste cazuri
nivelele presiunii sonore pot ajunge pn la 75-80 dB (A).
Pentru zona Craiova se constat faptul c sursele de zgomot sunt foarte diverse i la
nivele de zgomot foarte variabile, ceea ce conduce la o cretere a polurii sonore a mediului
urban. Din datele globale anuale se constat c nivele de zgomot sunt continuu depite pentru
valorile de vrf i n proporie de 80% pentru nivelele de zgomot echivalent. Acest fapt se
justific prin urmtoarele considerente:
- cunotine insuficiente privitoare la poluarea sonor i ignorarea efectelor;
- norme pentru limitele de zgomot prea largi i ignorarea legislaiei conexe;
90
- disfunciunii n traficul rutier, inexistena pasajelor, starea carosabilului i a parcului
de autovehicule inadecvat;
- acceptarea n zona urban de activiti industriale productoare de zgomote intense;
- inexistena spaiilor tampon i preocupri foarte modeste privind dotarea cu structuri
fonoizolante;
Poluarea sonor a devenit o problem global, iar guvernul trebuie s asigure protecia
populaiei mpotriva zgomotului, protecia mpotriva zgomotului trebuie s constituie o parte a
politicii de mediu. Autoritatile locale trebuie s adopte planuri de implemantare a
managementului de zgomot cu obiective realizabile pe termen scurt, mediu i de perspectiv. Pe
baza legislaiei naionale fiecare municipalitate trebuie s-i stabileasc propriul plan de
reducere a zgomotelor ambientale in virtutea criteriilor de cost efectiv i eficien. In Romania
acest lucru este asigurat de HG 321/2005, iar pentru hartile de zgomot HG .




11.INCALZIREA GLOBALA

nclzirea global este creterea continu a temperaturilor medii nregistrate ale
atmosferei n imediata apropiere a solului, precum i a apei oceanelor, constatat n
ultimele decenii. Temperatura medie a aerului n apropierea suprafeei Pmntului a
crescut n ultimul secol cu 0,74 0,18 C.
Grupul interguvernamental de experi n evoluia climei (Intergovernmental Panel
on Climate Change) afirm c cea mai mare parte a creterii temperaturii medii n a
doua jumtatea a secolului al XX-lea se datoreaz probabil creterii concentraiei
gazelor cu efect de ser, de provenien antropic. Ei consider c fenomenele naturale
ca variaiile solare i vulcanismul au avut un mic efect de nclzire pn n anii 1950.
nclzirea global
are efecte profunde n cela
mai diferite domenii. Ea
determin ridicarea
nivelului mrii, extreme
climatice, topirea ghearilor,
extincia a numeroase
specii i schimbri privind
sntatea oamenilor.
mpotriva efectelor nclzirii
globale se duce o lupt
susinut, al crei aspect
central este ratificarea de
ctre guverne a
Protocolului de la Kyoto
privind reducerea emisiei
poluanilor care
influeneaz viteza
nclzirii.

Ciclurile climatice
Clima Pmntului a suferit dintotdeauna modificri ciclice, cu perioade de rcire
i nclzire. Modificrile au diferite durate, precum i diferite amplitudini. Se menioneaz
urmtoarele tipuri de cicluri:
- Ciclul zi-noapte (ciclul circadian), n care temperaturile pot varia de la cteva
grade, pn la cteva zeci de grade. Acest ciclu este prea rapid pentru a fi luat n
considerare n cazul schimbrilor climatice.
91
- Ciclul anual (anotimpuri), n care variaia temperaturii i a altor parametri, de
exemplu a concentraiei de dioxid de carbon) este sesizabil pe un grafic care
arat influena industrializrii.
- Ciclul solar, este o variaie a activitii solare cu o durat medie de 11,2 ani, ns
se cunosc cicluri solare cu durate ntre 8 i 15 ani. Se presupune c un ciclu solar
este determinat de cmpul su magnetic, care se inverseaz o dat la 11 ani, un
ciclu magnetic complet durnd de fapt 22 de ani. Activitatea solar este
caracterizat prin numrul de pete solare, numrul de erupii solare i radiaia
solar. Cel mai bun indice este considerat cel al radiaiei de 2,8 GHz, adic a
radiaiei cu lungimea de und de 10,7 cm. Nu se cunoate prea bine influena
ciclului solar asupra climei, ns lipsa petelor solare din a doua jumtate a
secolului al XVII-lea a coincis cu o perioad foarte friguroas, perioada minimului
Maunder, numit mica glaciaiune, sau mica er glaciar.
- Ciclul glaciar, care se ntinde pe durate de mii pn la sute de mii de ani i
determin mari variaii climatice. Studiul climei, de exemplu din cuaternar i pn
astzi se poate face pe baza carotajelor din Antarctica (staiei Vostok), carotaje
care pot extrage ghea de la adncimea de 3500 m. Compoziia izotopic a
oxigenului extras din ghea permite reconstituirea temperaturii atmosferei pe o
perioad n urm de pn la 700 000 de ani. Se cunoscurmtoarele glaciatiuni:
glaciaiunea Gnz (900 000 700 000), glaciaiunea Mindel (650 000 350 000
.Hr.), glaciaiunea Riss (300000 - 120000 .Hr i glaciaiunea Wrm (80 000 10
000 .H). n perioada cuaternar variaiile de temperatur n-au depit 10 C, iar
maximele de temperatur n-au depit niciodat +4 C fa de temperaturile
actuale. n perioade mai ndeprtate variaiile de temperatur au atins 22 C, iar
maximele +8 C. n perioada acestor maxime gheurile au disprut complet.
Figura alturat prezint evoluia temperaturilor n ultimii 2000 de ani.
Temperaturile figurate n grafic reprezint mediile pe cte un interval de 10 ani. ntruct
nu exist msurtori de
temperatur directe n aceast
perioad, temperaturile au fost
reconstituite pe baza msurrii
grosimii inelelor de cretere ale
arborilor i a grosimii
ghearilor. Datarea inelelor
arborilor se poate face pe baza
determinrii concentraiei de
carbon 14, activitatea biologic
n ultima mie de ani fiind
prezentat n figura din
dreapta.
Variaiile climatice n
evul mediu n-au fost aa de
mari ca n perioadele
glaciaiunilor. Totui, n ultima
mie de ani se observ o
perioad cald n secolele al X-lea i al XI-lea, perioad numit maximul medieval. Este
epoca n care vikingii au descoperit Groenlanda, al crui nume, ara verde indic un
peisaj cu vegetaie, nu acoperit de zpezi i gheuri.
n continuare ns, n perioada (1550 - 1850) a urmat o rcire, mica er glaciar,
n care iernile au fost foarte reci, n special cea dintre anii 1708 - 1709
Conform temperaturilor reconstituite de climatologi evoluia n perioada actual.,
ultimul deceniu din secolul al XX-lea i nceputul secolului al XXI-lea constituie cea mai
cald perioad din ultimii 2000 de ani. Epoca actual este mai cald cu cteva zecimi de
92
grad fa de maximul medieval. Evoluia temperaturilor, conform Global Historical
Climate Network, n ultimii ani este urmtoarea:
Anul 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Cre temp
grC
0,35 0,12 0,14 0,24 0,38 0,30 0,40 0,57 0,33 0,33 0,48 0,56 0,55 0,49 0,62 0,54 0,57

Romnia nu face excepie, raportndu-se creteri ale temperaturii cu 0,5 C n
ultimul secol. Anul 2007 a fost anul temperaturilor record. Iarna dintre 2006 - 2007 a fost
cea mai cald din ultimii 100 de ani, de cnd exist observaii meteorologice n
Romnia.
Clima se schimb datorit forcingului extern, n funcie de influena deplasrii pe
orbit n jurul Soarelui, erupiilor vulcanice i efectului de ser. Ponderea diverselor
cauze ale nclzirii este n studiu, dar consensul oamenilor de tiin este c principala
cauz este creterea concentraiei gazelor cu efect de ser datorit activitilor umane
din epoca industrializrii, in special n ultimii 50 de ani. Efectele forcingului nu sunt
instantanee. Ineria termic a solului i oceanelor duce la presupunerea c starea
curent a climei nu este n echilibru cu forcingurile.

Efectul de ser
Efectul de ser este un
fenomen natural prin care o
parte a radiaiei terestre n
infrarou este reinut de
atmosfera terestr. Efectul se
datoreaz gazelor cu efect de
ser care reflect napoi
aceast radiaie.
n figura alturat sunt
prezentate fluxurile termice n
atmosfer, n regim stabilizat.
Din radiaia solar incident,
de 342 W/m2 cota de 107
W/m2 este reflectat de
atmosfer i sol. Restul este
reinut n atmosfer sau ajunge
pe sol. Din totalul de 559 W/m2
(67 + 24 + 78 + 390) din
atmosfer, 235 W/m2 sunt
radiai n afara atmosferei, iar
restul de 324 W/m2 se rentorc
Creterea de temperatur grC
0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
1990 1995 2000 2005 2010
93
pe Pmnt datorit efectului de ser. n acest fel se nchide bilanul energetic (342 =
107 + 235).
Efectul actual al existenei gazelor cu efect de ser este c temperatura medie a
Pmntului este cu cca. 33 C mai mare dect ar fi n lipsa lor, adic este de cca. +15
C n loc s fie de -18 C. n acest sens, efectul de ser este benefic, el asigurnd
nclzirea suficient a Pmntului pentru a permite dezvoltarea plantelor aa cum le
cunoatem noi azi.
Dac concentraia gazelor cu efect de ser crete, echilibrul prezentat este
perturbat, cota de 235 W/m2 se micoreaz iar cea de 324 W/m2 crete, diferena de
flux termic se acumuleaz n atmosfer, care astfel se nclzete. De aceea, termenul
de efect de ser este folosit cel mai adesea n vorbirea curent pentru a evidenia
contribuia unor anumite gaze, emise natural sau artificial, la nclzirea atmosferei
terestre prin modificarea permeabilitii atmosferei la radiaiile solare reflectate de
suprafaa terestr. Principalul element responsabil de producerea efectului de ser sunt
vaporii de ap, cu o pondere de 36 - 70 % urmai de dioxidul de carbon, cu o pondere
de 9 - 26 %, metanul, cu o pondere de 4 - 9 % i ozonul, cu o pondere de 3 - 7 %. Alte
gaze care produc efect de ser, ns cu ponderi mici, sunt protoxidul de azot
hidrofluorocarburile, perfluorocarburile i fluorura de sulf.

Vaporii de ap
Cantitatea de vapori de ap din atmosfer depinde exclusiv de termodinamica
atmosferei. Cantitatea de vapori de ap pe care o poate conine aerul este n funcie de
presiunea de saturaie, care, la rndul ei, depinde de temperatur. Presiunea de
saturaie a vaporilor de ap crete repede cu temperatura, astfel c dac la 10 C 1 kg
de aer uscat poate absorbi 7,73 g de ap, la temperatura de 30 C poate absorbi 27,52
g.
Presiunea local a
vaporilor (practic concentraia lor
local) determin viteza
evaporrii. Un vnt uscat
ndeprteaz vaporii de ap
formai, permind evaporarea
unei noi cantiti de ap, ceea ce
explic efectul de uscare al
vntului. La rndul su, vntul
este generat de diferenele de
presiune atmosferic, diferene
care apar datorit diferenelor de
densitate ale aerului, densitate
care depinde de temperatur. Se
observ c temperatura i
variaiile ei sunt responsabile de
cantitatea de vapori de ap n atmosfer. Efectul de ser al vaporilor de ap este ns
natural i nu exist nicio posibilitate tehnic de a influena cantitatea de vapori de ap
din atmosfer n afar de ncercarea de a reduce temperatura. De remarcat c
evaporarea este reversibil, prin scderea temperaturii vaporii de ap se condenseaz,
efect observat toamna i iarna, cnd scderea anual a temperaturilor determin
creterea precipitaiilor.
Din cele prezentate, dei vaporii de ap sunt principalul gaz cu efect de ser, nu
cu privire la ei trebuie luate msuri n cazul nclzirii globale.

Dioxidul de carbon
94
Carbonul este elementul
principal care asigur viaa. La fel ca
i alte elemente chimice, el este
angrenat n natur ntr-un circuit.
Cea mai mare parte a combinaiilor
sub form gazoas este format din
dioxidul de carbon.
ntre atmosfer i biosfer:
plantele n timpul nopii i animalele
elimin prin respiraie dioxid de
carbon. n timpul zilei plantele
asimileaz carbonul din CO2 i, cu
ajutorul luminii solare, prin procesul
de fotosintez l transform n
combinaii organice, elibernd
oxigenul. Capacitatea biosferei de a
asimila carbonul este, totui,
limitat:
- ntre atmosfer i hidrosfer: CO2 este un gaz relativ solubil n ap i exist un
echilibru al concentraiei CO2 n ap. Oceanele conin dizolvate cantiti imense
de CO2, care, n caz c echilibrul ar fi perturbat, ar putea fi eliminate n
atmosfer, ducnd la o perturbaie climatic extrem. Solubilitatea gazelor n ap
descrete pe msur ce temperatura apei crete, ca urmare la o nclzire a
oceanelor, eliberarea CO2 n atmosfer este un pericol real.
- ntre biosfer i litosfer: n trecutul ndeprtat, n special n carbonifer, o mare
parte a plantelor din flora din epoc au ajuns n pmnt, stocnd n litosfer
carbonul din corpul lor sub form de zcminte de crbune. De fapt, se consider
c n acea perioad atmosfera terestr coninea CO2 n loc de oxigen, iar
plantele au teraformat atmosfera, oxigenul de acum i lipsa dioxidului de carbon
(concentraia actual de numai 0,03 %) fiind de fapt urmarea acestei activiti.
- ntre atmosfer i litosfer: actual carbonul este eliberat din litosfer n atmosfer
sub form de CO2 prin activiti antropice (arderea combustibililor fosili). Se
consider c n ultima jumtate de secol au fost emise n atmosfer cantiti
foarte mari de CO2 i metan, care, prin efectul de ser au dus la nceperea
fenomenului de nclzire global.
Majoritatea uscatului, pe care crete vegetaia, se afl n emisfera nordic.
Primvara i vara vegetaia asimileaz CO2 necesar creterii frunzelor, ca urmare
concentraia de CO2 din atmosfer scade. Toamna i iarna frunzele se descompun
elibernd CO2 i concentraia lui n atmosfer crete. Din grafice se vede c
concentraia de CO2 a crescut de la 316 ppm n pri volumice n anul 1960 pn la cca.
385 ppm n iarna anului 2007.

Metanul
Este o alt combinaie chimic sub form gazoas n care se gsete carbonul n
atmosfer. La cantiti volumice egale, metanul produce un efect e ser mai important
dect dioxidul de carbon, ns datorit concentraiilor sale mici n atmosfer, de cca. 1,8
ppm efectul global este mai mic, cam un sfert din cel al CO2. De la nceputul revoluiei
industriale concentraia de metan n atmosfer a crescut cu 149 %.

Ozonul
Ozonul din straturile superioare ale atmosferei, dei este extrem de necesar
pentru via prin faptul c absoarbe radiaia n ultraviolet a Soarelui, reflect selectiv
radiaia n infrarou emis de sol, ceea ce face ca el s produc un efect de ser.
95
Efectul de ser global al ozonului este greu de estimat exact, ultimele rapoarte ale IPCC
estimeaz acest efect la cca. 25 % din efectul dioxidului de carbon.
Alte gaze care produc efect de ser: protoxidul de azot, hidrofluorocarburile,
perfluorocarburile i fluorura de sulf.
Vulcanismul este un factor a crui importan a fost subestimat pn
recent.Vulcanismul contribuie la nclzirea global n dou moduri:
- prin gazele cu efect de ser (n general CO2) care sunt coninute n magm;
- prin cenua vulcanic, i aerosolii sulfuroi care obtureaz radiaia solar.
Se consider c efectul vulcanilor n perioada preindustrial (nainte de 1850) a
fost de nclzire, dar dup, efectul a fost de rcire, datorit contribuiei la ntunecarea
global.

Efectul antropic
Activitatea uman n perioada industrializrii a dus la:
- Emisii de dioxid de carbon ca urmare a arderii combustibililor fosili pentru
transporturi, nclzire, climatizare, producerea curentului electric n termocentrale
i n industrie. Creterea emisiilor de CO2 este agravat de defriri, care se
datoreaz tot activitii omului, defriri care reduc cantitatea de CO2 absorbit
de plante.
- Emisii de metan, ca urmare a activitilor agricole, cum ar fi creterea vacilor i
cultivarea orezului, datorit scprilor prin neetaneitile conductelor de
transport i distribuie a gazului metan precum i datorit utilizrii solului.
- Emisii de N2O ca urmare a folosirii ngrmintelor chimice i a arderii
combustibililor fosili.
- Emisii de compui halogenai datorit utilizrii freonilor n instalaiile frigorifice, n
instalaiile pentru stingerea incendiilor i ca agent de propulsie n sprayuri,
precum i datorit utilizrii hexafluorurii de sulf ca protecie mpotriva arcurilor
electrice.
- Creterea concentraiei aerosolilor, ca urmare a activitilor industriale, de
exemplu mineritul la suprafa.
De la nceputul revoluiei industriale concentraia de dioxid de carbon a crescut
cu 32 %.
Producerea de CO2 prin arderea combustibililor fosili, a cror ponderi n perioada 2000 -
2004 au fost:
- arderea crbunelui: 35 %
- arderea combustibililor lichizi: 36 %
- arderea combustibililor gazoi: 20 %
- instalaiile de facl la extragerea i prelucrarea hidrocarburilor: 1 %
- alte hidrocarburi: 1 %
- producia de ciment: 3 %
- alte surse (transport maritim i aerian necuprins n statisticile naionale): 4
%
Trile cu cele mai mari emisii de CO2 sunt Statele Unite ale Americii, urmate de
China, Indonezia, Rusia, India i Brazilia. Emisiile de CO2 ale SUA se datoraz
economiei sale, mare consumatoare de petrol, iar ale Chinei i Rusiei datorit industriilor
lor energetice

Efecte asupra atmosferei
Efectele asupra atmosferei se manifest prin creterea vaporizaiei, a
precipitaiilor i a numrului furtunilor. Dup cum s-a spus mai sus, creterea
temperaturii duce la creterea cantitii de vapori de ap care poate fi coninut n
atmosfer. Dei n secolul al XX-lea vaporizaia s-a redus ca urmare a ntunecrii
globale, n perioada actual vaporizaia crete datorit nclzirii oceanelor. Pentru a se
96
realiza echilibrul circuitului apei n natur trebuie s creasc i nivelul precipitaiilor.
Creterea precipitaiilor poate duce la intensificarea eroziunii n unele zone, de exemplu
n Africa, ceea de poate duce chiar la deertificare, sau la favorizarea creterii vegetaiei
n zonele aride.Se consider c vaporizaia crescut va genera furtuni. n general
uraganele apreau doar n Atlanticul de nord. Totui, n 2004 a aprut primul ciclon n
Atlanticul de sud.

Topirea calotelor polare
Observaiile din satelit indic o reducere treptat a suprafeelor calotelor polare.
Vrsta medie a gheurilor arctice a sczut n perioada 1988 - 2005 de la 6 la 3 ani.
nclzirea climei n aceast regiune este de cca. 2,5 C, (n loc de 0,7 C n medie pe
planet), iar grosimea medie a gheurilor a sczut cu 40 % n perioada 1993 - 1997 fa
de perioada 1958 - 1976. n 2007, observaiile din satelit au relevat o accelerare a topirii
banchizei arctice, cu o scdere a suprafeei sale cu 20 % n decursul unui singur an.
Dac tendina continu, unele observatoare consider c banchiza se va topi complet
vara deja din 2013, n loc de 2030 ct se estima nainte.
i n Antarctica apar fenomene de topire. nclzirea s-ar datora schimbrii
direciei vnturilor dominante, a mririi concentraiei gazelor cu efect de ser i a
deteriorrii stratului de ozon. Desprinderea gheurilor de pe elful Antarcticii a crescut n
ultimul deceniu (pn n 2008) cu 75 %.
i ghearii teretri sufer un proces de topire. Observaii disparate indic
retragerea ghearilor ncepnd din anul 1800. Retragerea ghearilor alpini, n special n
vestul Americii de Nord, n Groenlanda, Asia, Alpi, Indonezia, Africa (Kilimandjaro) i n
America de Sud a fost folosit de IPCC n raportul su din 2001 drept prob a nclzirii
globale.
Creterea nivelului mrii n secolul al XX-lea.
Unul din efectele nclzirii globale este creterea nivelului mrii, efect care are
dou cauze:
- creterea volumului apei prin dilatare n urma nclzirii;
- adaosul de ap provenit din topirea gheurilor din calotele polare i ghearii
teretri.
Conform rapoartelor IPCC, n secolul al XX-lea nivelul oceanelor a crescut cu 0,1
- 0,2 m, ns efectul de cretere va mai dura mult timp. Nu se pot face previziuni exacte,
deoarece rezultatele depind de modelele emisiilor gazelor cu efect de ser. n ritmul
actual, se prevede o cretere a nivelulul mrii de 0,18 - 0,59 m la sfritul secolului al
XXI-lea i de 2 m la sfritul secolului al XXIII-lea.
Dizolvarea n oceane a CO2 suplimentar din atmosfer, presupus de origine
antropic, a dus la scderea pH-ului apei de la suprafaa oceanelor, adic la acidifierea
lor. Se estimeaz c ntre anii 1751 i
1994 pH-ul suprafeei oceanelor a sczut
de la 8,179 la 8,104 (o schimbare de -
0,075).
Termosifonul salin este un
fenomen de circulaie global a apelor
oceanice. El ncepe n nordul Oceanului
Atlantic cu micarea apelor srate reci
spre fund, ape care curg de-a lungul
continentelor America de Nord, de Sud i
Antarctica pn n oceanele Indian i
Pacific. Acolo se nclzesc i se ridic la
suprafa, urmnd un traseu invers,
mpinse i de vnturile alizee. Prin
aceast micare o cantitate imens de
97
cldur este transportat de la ecuator spre nordul Europei, care astfel are o clim mult
mai blnd dect alte regiuni de la aceeai latitudine, de exemplu Siberia. Prin topirea
gheurilor arctice, la apele reci se adaug o mare cantitate de ap dulce, cu densitate
mai mic dect a apei srate, ceea ce micoreaz presiunea activ care determin
scufundarea apelor reci. IPCC consider c n secolul al XXI-lea circulaia termosifonului
salin se va ncetini, iar pe termen lung este posibil chiar s se opreasc definitiv. Al Gore
demonstrnd n filmul Un adevr incomod funcionarea termosifonului salin.

Efecte asupra litosferei
nclzirea global determin ridicarea temperaturii solului, ceea ce duce la
uscarea lui, favoriznd incendiile de pdure. ntre 20 iunie i 8 iulie 2008 n California se
declanaser deja 18 000 de incendii, devastnd 241 600 ha. n afar de perturbarea
ciclului carbonului, incendiile pot duce la eroziunea solului, analog cu efectele
despduririlor. Dei prin ardere se creeaz un efect sinergic, totui, prin nclzire regiuni
mai nordice devin propice pentru dezvoltarea pdurilor, astfel c efectul incendiilor de
pdure asupra fenomenului de nclzire global este incert.
Un efect cert este ns eliberarea metanului prin topirea permafrostului siberian i
a gheii. Se estimeaz c n urmtoarele decenii ar putea fi eliberate pn la 70 de
miliarde tone de metan, un gaz cu efect de ser foarte puternic.
Efecte asupra biosferei. IPCC prezint o serie de observaii privind influena
nclzirii globale asupra biosferei, observaii care arat destabilizarea local a climei i
dereglarea anotimpurilor. Aceste observaii nu sunt ns distribuite uniform, 96 % din ele
au fost sesizate n Europa i America de Nord i doar 2,75 % n alte continente.
Conform acestora, anotimpurile apar desincronizat fa de prevederile astronomice, cu
un avans local de pn la dou sptmni. Acest lucru influeneaz de exemplu
perioadele de migraie ale psrilor. Un studiu asupra comportamentului sezonier al 130
de specii de animale a artat un decalaj de cca. 3,2 zile pe deceniu, iar n unele zone,
de exemplu la Torino, chiar mai mult, de 4,4 zile pe deceniu.
Fenomenul se observ i la plante: in Europa, frunzele i florilor apar n medie
mai repede cu 2,4 - 3,1 zile, iar n America de Nord cu 1,2 - 2,0 zile pe deceniu.
Momentul atingerii maximului anual al CO2 n atmosfer n emisfera nordic confirm
avansul anotimpurilor, n 1990 el fiind atins cu 7 zile mai devreme ca n 1960.[82]

Consecine economice.
Raportul UE privind consecinele nclzirii globale asupra mediului de securitate
atrage atenia asupra faptului c topirea gheurilor arctice ar putea face exploatabile
resurse naturale ca pescuitul, sau zcmintele de gaze naturale i petrol care sunt
momentan blocate sub platforma continental ngheat. Acest lucru ar putea genera
divergene ntre Rusia, Statele Unite, Canada, Norvegia i Danemarca.[83]
Asupra agriculturii
Un timp s-a crezut c nclzirea global are efecte benefice asupra agriculturii
datorit creterii concentraiei de CO2 asimilabil prin fotosintez. Creterea
temperaturilor a permis cultivarea plantelor n locuri unde acest lucru nu era posibil, de
exemplu cultivarea orzului n Islanda. Tot aceast nclzire poate determina deplasarea
zonelor de pescuit spre nord.Dei n unele locuri, de exemplu n Siberia, nclzirea este
favorabil, n altele, de exemplu n Africa, ea are efecte dramatice, deoarece contribuie
la extinderea deertului Sahara peste Sahel.
Asigurri. Asigurrile sunt direct afectate de modificrile climatice. Se estimeaz
c numrul catastrofelor naturale s-a triplat fa de anii 1960, iar din acestea, 35 - 40 %
se datoreaz nclzirii globale.
Transport. Drumurile, pistele de aterizare, cile ferate, conductele pot fi afectate
de variaiile de temperatur mai mari, pot avea o durat de serviciu mai mic i pot
98
necesita ntreinere sporit. De exemplu, topirea permafrostului poate afecta
aeroporturile.
Inundaii. Ridicarea nivelului mrii duce la acutizarea problemelor inundaiilor, n
special a zonelor foarte joase, cum sunt cele din Olanda, Bangladesh i la Veneia. n
zonele inundabile triesc adesea comuniti foarte srace, deoarece este singurul teren
fertil la care au acces. Srcia face s nu poat plti asigurri, ceea ce face s nu-i
poat compensa pierderile n caz de dezastre naturale.[89]
Trecerea de nord-vest. Topirea gheurilor arctice n perioada de var poate
deschide trecerea de nord-vest, care n 2007 s-a deschis navigaiei n mod natural
pentru prima oar n istorie. Acest lucru scurteaz cu cca. 5000 de mile marine (9000
km) rutele navelor ntre Europa i Asia, n special a petrolierelor care nu pot trece prin
Canalul Panama.
Sntate. Creterea temperaturilor mrete riscul afeciunilor cardiovasculare i
mrete concentraiile de ozon troposferic, care este un poluant care poate produce
astm bronic. Organizaia Mondial a Sntii (OMS) apreciaz c procesul de
nclzire global este vinovat de moartea anual a 150 000 de persoane i mbolnvirea
altor 5 milioane din cauza valurilor de cldur sau a diferitelor calamiti naturale
declanate de acest proces. n Romnia, n iunie 2008 canicula a determinat 187 de
cazuri care au necesitat ajutor medical, din care 139 n Bucureti.
Aprare. Implicaiile nclzirii globale din punct de vedere militar au fost
examinate de Consiliul Consultativ Militar (englez Military Advisory Board), un grup de
generali n retragere ai SUA, care au relevat cteva aspecte:[97]
- Acutizarea conflictelor n zonele afectate de dezastre provocate de
schimbrile climatice;
- Migrarea populaiilor din zonele afectate de dezastre;
- Probleme privind dependena energetic.
Lupta mpotriva nclzirii globale
Pentru a se putea analiza msurile care se impun pentru combaterea nclzirii
globale este nevoie de evaluarea att a evoluiei climei n viitorul imediat i mai
ndeprtat, ct i a efectului msurilor propuse. [9 n acest scop au fost elaborate
diverse modele climatice, cu care se obin previziunile. Aceste modele iniial simulau
doar modificrile de temperatur i deplasrile maselor de aer atmosferic i de ap ale
oceanelor. Ulterior modelele au fost dezvoltate, ncluznd efectul de ser (inclusiv ciclul
carbonului i efectul antropic), efectul aerosolilor, al norilor, al utilizrii solului, al
oceanelor i al forcingului radiativ.Aceste modele sunt acceptate de comunitatea
tiinific i pot simula nclusiv variaii climatice sezoniere, fenomenul El Nio, variaia
nivelului apei n nordul oceanului Atlantic, sau chiar evoluia temperaturilor n ntregul
secol al XX-lea.
Desigur, modelele prezint nc un oarecare grad de incertitudine, datorat n cea
mai mare parte modelrii fenomenelor care se petrec la scar mic, cum ar fi modelarea
norilor, a celulelor de furtun i a circulaiei de aer locale, datorit reliefului local. n plus,
posibilitile modelelor sunt limitate de capacitatea de calcul a calculatoarelor actuale.
Cu toate astea, IPCC consider modelele climatice drept instrumente pertinente pentru
obinerea previziunilor privind evoluia climei. Aceste modele estimeaz c clima global
se va nclzi cu 1,1 - 6,4 C n cursul secolului al XXI-lea. Estimrile variaz din cauza
faptului c nu poate fi prevzut evoluia emisiilor de gaze care cauzeaz efectul de
ser.
Dezbateri social-politice. Unul dintre primele articole care au semnalat nclzirea
global a fost The Discovery of the Risk of Global Warming. Tema a fost reluat pe larg
n diferite cri.
n decembrie 1997 160 de ri au participat la Kyoto la negocieri privind emisiile
de gaze de ser, negocieri finalizate prin Protocolul de la Kyoto. Prin acest protocol
rile industrializate se oblig ca n perioada 2008 - 2012 s reduc emisiile poluante cu
99
5,2 % n comparaie cu emisiile din 1990. La negocieri n-au participat SUA i Australia,
responsabile de cca. 30 % din emisii. Recent Australia a ratificat protocolul, SUA
rmnnd singura ar industrializat care nu l-a ratificat.
Actual, n scopul dezbaterii problemei nclzirii globale se organizeaz anual
Conferina Naiunilor Unite privind Schimbrile Climatice, ajuns n 2007 la cea de a 13-
a ediie. Ultimele conferine au avut loc la Montreal (2005), Nairobi (2006) i Bali (2007).
La ultima s-au discutat probleme ca: reducerea despduririlor, dezvoltarea, adoptarea i
transferul de noi tehnologii, examinarea raportului IPCC, ghidul de implementare al
articolului 6 al Protocolului de la Kyoto, cele mai bune practici privind folosirea solului
etc.
Al Gore, fost vicepreedinte al SUA n timpul preediniei lui Bill Clinton, n cartea
sa, An Inconvenient Truth (Un adevr incomod) prezint zece prejudeci care circul cu
privire la nclzirea global:
- Nu exist un rspuns comun al oamenilor de tiin la ntrebarea dac
oamenii sunt cei care cauzeaz schimbrile climatice,
- Multe lucruri pot afecta climatul - aa c nu are niciun sens s ne facem prea
multe probleme n legtur cu CO2,
- Variaiunile climatice n timp sunt normale, aa c schimbrile pe care le
observm acum fac parte dintr-un ciclu natura,
- Gaura din stratul de ozon provoac nclzirea globala,
- Nu putem face nimic n legtur cu criza mediului. Este deja prea trziu,
- Straturile de ghea din Antarctica i sporesc dimensiunile, aa c, pesemne
nu este adevrat c nclzirea global face ghearii i banchizele s se
topeasc,
- Avertismentele oamenilor de tiin provin numai din faptul c oraele rein
cldura i nu au nimic de-a face cu gazele de ser
- nclzirea global este ceva bun, pentru c ne va scpa de iernile reci i va
face ca plantele s creasc mai repede
- nclzirea global este rezultatul prbuirii unui meteorit n Siberia la nceputul
secolului al XX-lea,
- Temperaturile nu cresc peste tot, aa c nclzirea global este un mit
Dup aceast carte s-a turnat un film cu acelai nume, n care Al Gore prezint
materialele din carte, film care a obinut Premiul Oscar pe 2007 pentru cel mai bun film
documentar.
Msuri
In cadrul UE se discut despre limitarea nclzirii globale, care prevede msuri
pentru limitarea nclzirii globale la 2 C, n contrast cu adaptarea la nclzirea global.
Limitarea nclzirii globale se reduce practic la limitarea concentraiilor de CO2 la
400 - 500 ppm n volum. Valorile n ianuarie 2007 sunt de 383 ppm i cresc anual cu 2
ppm. Pentru a evita foarte probabila depire a celor 2 C ar trebui ca nivelele de CO2
s fie stabilizate imediat, ceea ce nu se ntrezrete prin prisma programelor actuale.
Calea propus este reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser prin reducerea
consumurilor energetice i utilizarea energiei din surse regenerabile.
Economia de energie
Una dintre cele mai bune aciuni pentru reducerea nclzirii globale este
reducerea consumului de energie prin:
- Adoptarea de tehnologii moderne, care nu sunt energointensive. Acest lucru este
valabil n special pentru Romnia, a crei industrie se bazeaz pe tehnologii
vechi. Consumul specific de energie primar pe unitatea de venit naional este n
Romnia de circa dou ori mai mare dect media din Uniunea European,
- Reducerea consumului energetic prin reducerea iluminatului artificial. Pentru
popularizare, Sydney a avut iniiativa stingerii n 29 martie 2008 a luminilor timp
de o or, iniiativ la care au aderat nc 23 de orae mari din lume,
100
- Eficientizarea transportului prin folosirea hidrogenului drept combustibil n locul
hidrocarburilor, prin folosirea biodieselului drept combustibil regenerabil i prin
nlocuirea transportului cu camioanele cu cel pe calea ferat,
Prin reducerea consumului de energie scade sarcina termocentralelor.
Proporional scade cantitatea ce combustibil consumat, deci emisiile de CO2 n
atmosfer. Producia de CO2 n Romnia depete pe cea a Regatului Unit datorit
tehnologiilor ineficiente.
Energiile alternative
n scopul reducerii emisiilor de CO2 se recomand utilizarea energiilor care nu se
bazeaz pe tehnologia de ardere, cum sunt energia solar, energie hidraulic i energia
eolian. Captarea energiei solare este dificil, actual recomandrile sunt ca ea s fie
captat sub form de biomas. Energia hidraulic exploatabil actual este limitat i nu
poate satisface cererea, ns ea joac un rol cheie n acoperirea vrfurilor de sarcin.
Energia eolian este disponibil doar n anumite zone, iar randamentul captrii sale este
sczut.
Biomasa
Arderea biomasei s-a practicat din cele mai vechi timpuri, oamenii folosind drept
combustibil lemnul. Din punct de vedere al ciclului carbonului arderea plantelor este
ecologic. Dei prin arderea lor carbonul coinut n ele este eliberat n atmosfer sub
form de CO2, acest carbon provine chiar din CO2 din atmosfer, captat n procesul de
fotosintez. Deci arderea plantelor este un proces de reciclare a carbonului, spre
deosebire de arderea combustibililor fosili, care introduce n atmosfer noi cantiti de
CO2. Totui arderea lemnului nu este o soluie bun, deoarece ritmul de regenerare al
copacilor este mic, regenerarea lemnului durnd cca. 30 de ani. O soluie alternativ
este arderea porumbului, care n cultur se reface anual. n acest caz culturile de
porumb joac rolul unui imens captator solar, ecologic. Pentru asigurarea necesitilor
energetice este nevoie de cultivarea cu porumb destinat arderii a cca. 15 % din
suprafaa agricol. Opiunea este sprijinit de American Corn Growers Assocication.
Arderea se poate face att n termocentrale, care ns trebuie echipate cu instalaii de
ardere adaptate acestui tip de combustibil, ct i n instalaii de nclzire individuale care
ard boabe de porumb n loc de pelei, instalaii care se gsesc n comer.
Alt cale este fermentarea porumbului n vederea produciei de etanol, ns
aceasta este considerat o cale mai puin eficient.
Tot drept culturi energetice pot fi considerate culturile de floarea soarelui, soia i
n special rapi, uleiul rezultat (biodiesel) putnd nlocui relativ simplu combustibilul
pentru motoarele diesel ale autovehiculelor.
Energia nuclear
Dei n urma accidentului de la Cernobl energetica nuclear a intrat ntr-un con
de umbr, recent, prin prisma reducerii emisiilor de CO2, este reluat fezabilitatea
acestei soluii.

In concluziie:
o nclzirea global este, conform observaiilor, un fapt incontestabil.
o Comunitatea tiinific admite c principala cauz a nclzirii globale este
creterea concentraiei de CO2 din atmosfer ca rezultat al activitatii
umane.
o Efectele nclzirii globale degradeaz calitatea vieii pe Pmnt.
o Omenirea poate i trebuie s ia msuri pentru oprirea contribuiei sale la
nclzirea global.