Tema:Noiunea obiectul,sarcinile i principiile dreptului penal.

S1: S2 : S3 : S4 : S5 : Noiunea i obiectul dreptului penal. Sarcinile dreptului penal. tiina dreptului penal. Principiile dreptului penal. Izvoarele dreptului penal.

S1: Noiunea i obiectul dreptului penal.

Un loc aparte , important n lupt mpotriva criminalitaii l au normele juridice Penale, care n totalitatea lor formeaz o ramur distinct n cadrul sistemului de drept i anume drept penal. Dreptul penal se privete sub trei aspecte: 1. drept penal reprezint una din ramurile principale ale dreptului . 2. drept penal reprezint o tiina juridic. 3. drept penal reprezint o disciplin didactic care este studiat de studenii instituiilor superioare de nvamnt cu profil juridic. Studiind drept-ul penal ca ramur de drept e necesar s subliniem faptul a lui i sunt caracteristice toate semnele i principiile generale caracteristice dreptului. Cu toate acestea dreptul penal are un coninut al sau propriu, posed principii i trsaturi specifice care elucideaz particularitaile lui i ne permit s-l desemnm drept ramur independent a dreptului. Dreptul penal ca ramur a dreptului reprezint o totalitate de norme juridice stabilite de organul suprem al puterii de stat din RM care reglementeaz prejudiciabilitatea i pasibilitatea de pedeaps a faptelor infracionale , temeiul rspunderii penale , sistemul pedepsilor penale , oridnea i condiiile aplicrii lor , precum i liberarea de rspundere i pedeaps penal. Dua continuul lor normele dreptului penal au un caracter dublu. Unele din ele stabilesc tezele generale, principiile ce se refer la cele dou noiuni de baz a dreptului penal care sunt infraciunea i pedeapsa penal , aceste norme alctuiesc coninutul prtii generale a dreptului penal. Altele stabilesc cercul i semnele unor fapte social periculoase determinate ca infraciuni i pedepsele care pot fi aplicate n cazul comiterii lor,acestea alcutiesc coninutul prii speciale a dreptului penal. Autonomia dreptului penal n cadrul sistemului de drept se bazeaz pe un obiect de reglementare propriu i un procedeu specific de reglementare juridic. Obiectul de reglementare propriu dreptului penal l constituie relaiile sociale care apar n rezultatul svrii infraciunii iar subiecii raportului de drept penal de conflict sunt pe de o parte cetaenii care au comis infraciunea iar pe de alt parte statul prin intermediu organelor sale judiciare. Procedeul specific de reglementare juridic const n interzicerea infraciunilor ca fapte social periculoase i determinarea pedepselor care urmeaz a fi aplicate persoanelor care le-au svrit. Acest procedeu este caracteristic numai dreptului penal. Dreptul penal este alctuit din partea general i partea special.
-1-

Parte general cuprinde, pe lng noiunile de baz ale dreptului penal infraciunea i pedeapsa penal, teorii cu privirea la subiectul infraciunii , vrsta de tragere a persoanei la rspundere i pedeapsa penal , vinovia i formele de manifestare a acesteia, participaia , etapele activitii infracionale , pedeapsa , categoriile i sistemele acesteia, precum i instituiile liberrii de rspundere i pedeaps penal. Partea general i partea special ale dreptului penal sunt strns legate ntre ele reprezentnd de fapt un drept penal unic.Unitatea acestuia este determinat de scopul comun care const n apararea persoanei, societaii i statului de orice atentat infracional. n sistemul de drept , dreptul penal are cele mai strnse indisolubile legturi cu dreptul de procedur penal i dreptul executional penal , reglementnd relaii sociale care se refer la aceleai valori. Dreptul penal poate avea legturi sociale cu fiecare dintre ramurile dreptului , astfel pot fi recunoscute legturile dreptului penal cu dreptul muncii , dreptul ecologic , dreptul administrativ.

S2 : Sarcinile dreptului penal.

Potrivit dispoziiilor alin.1 al art.2 legea penal apar mpotriva infraciunilor persoana , drepturile i libertile acesteia , proprietatea , mediu nconjurtor , o rnduirea constituional , suveranitatea , independena , i integritatea teritorial a RM , pacea i securitatea omenirii, precum i intreaga ordine de drept. Pentru ndeplinirea acestor sarcini Codul penal determin faptele care reprezint infraciuni i stabilete pedepsele ce urmeaz a fi aplicate persoanei care le-au svirit. Sarcina principal a dreptului penal este cea de aparare i ocrotire , dar pe lng aceasta dreptul penal mai are i sarcina de prevenire (prevenia). n dreptul penal exist prevenia general i prevenia special. Prevenia general este situaia n care toi cetenii sunt prentmpinai prin existena principiului rspunderii penale a persoanelor vinovate de svrirea infraciunilor c n cazul n care vor admite un comportament ilegal sub aspectul dreptului penal va urma aplicarea unei sanciuni penale . Preventia special exist n situaii particulare de comitere a unor infraciuni nemijlocit de ctre condamnai , acetea sunt prentmpinai n mod special c dac vor mai comite ulterior carevai abateri de lege vor avea soarta pe care o au la moment. n afar de funcia de aprarea i prevenire, dreptul penal i respectiv codul penal n coninutul su conine norme care stimuleaz cetenii spre svirirea unor aciuni social utile , este vorba despre instituia legitimii aparri (art.36) , retinerea infractorului(art.37) , strii de extrem necesitate , constringerii fizice sau psihice , riscul ntemeiat precum i ndeplinirea ordinului sau dispoziei superiorului . De asemenea persoana care a declarat benevol netiind c organele de urmrire penal sunt la curent cu infraciunea de dare de mit svrit de aceasta sau dac mita i-a fost estorcat (cerut) este eliberat de rspundere penal , precum i persoana care a predat de buna voie arma de foc sau muniiile pe care le deinea fr autorizaia corespunzatoare la fel este eliberat de rspundere penal (art.290 alin.3). Dreptul penal mai este i un mijloc de realizare a politicii penale. Politica penal reprezint o forma de exprimare a politicii sociale, actualmente politica penal n RM este caracterizat prin dou tendine: 1. Const n faptul c n cazul n care persoanele comit fapte cu un grad sporit de prejudiciabilitate adic infraciuni grave, deosebit de grave sau excepional de grave s se aplice pedepse grave pentru svrirea acestora. 2. Se caracterizeaz prin faptul c n cazul n care infractorul comite infraciuni cu un grad minor de pericol social , adic infraciuni uoare sau mai puin grave s se aplice
-2-

categorii i limite de pedepse mai blnde, accentul totui punnduse n acest caz pe posibilitatea aplicrii instituiiei liberrii de rspundere penal i liberrii de pedeaps penal.

S3 : tiina dreptului penal.

tiina dreptului penal reprezint acele idei direguitoare, orientri de baz care alctuiesc att elaborarea ct i punerea n aplicare a dispoziiilor dreptului penal. Prin tiina dreptului penal nelegem o totalitate de idei predominante n societate la o anumit etap de dezvoltare despre dreptul penal i lupta cu criminalitatea. Obiectul tiinei dreptului penal l constituie nsai legea penal i practica aplicrii acesteia. tiina dreptului penal are ca obiect de studiu nu numai actuala lege penal dar i istoria apariiei dreptului penal i a legii penale nu numai a RM dar i a altor state cu scopul preluarii experienei pozitive existent n statele respective i util pentru ara noastr. Este evident ca nu poate fi abandonata legatura stiintei dreptului penal cu practica penal existenta. Aceasta legatura se bazeaza pe: 1. conferinte care sunt organizate cu participarea specialistilor n domeniul, atit din tara ct i din starinatate. 2. existenta comisiilor consultative de pe lng organele de forta menite sa aplice n practica legea penal. Stiinta dreptului penal este mult mai vasta comparativ cu dreptul penal n calitate de ramura a dreptului. n calitate de stiinta dreptul penal are legaturi necesare cu stiinta criminologiei, criminalisticii, statisticii judiciare etc. Daca e sa vorbim despre stiinta criminologiei atunci aceasta studiaza criminalitatea. Stiinta statisticii judiciare se refer la studierea criminalitatii dar sub aspectul dinamicii ei, a factorilor ce influenteaza cresterea sau scaderea nivelului acesteia. Stiinta criminalisticii se refer la studierea metodelor tactice de descoperire i de verificare, de ridicare i de prezentare a probelor intrun proces penal. Dreptul penal ca disciplina didactica reprezint cursul de drept penal studiat de catre studentii institutiilor de invatamint superior cu profil juridic. n cadrul acestuia studentii studiaza i dreptul penal ca ramura a dreptului i dreptul penal ca stiinta juridica.

S4 : Principiile dreptului penal.

Prin principiu al dreptului penal se inelege acele principii deriguitoare, orientri de baz care cluzesc att elaborarea ct i punerea n aplicare a dispozitiilor legii penale. Actualmente la categoria principiilor fundamentale ale dreptului penal legiutorul atribuie urmatoarele: 1. principiul legalitatii (art.3); 2. principiul umanismului (art.4); 3. principiul democratismului (art.5); 4. principiul caracterului personal al raspunderii penale (art. 6); 5. principiul individializarii raspunderii penale i pedepsei penale (art. 7); Principiul legalitatii reprezint un principiu unanim admis n legislatia i doctrina penal atit a RM ct i din strainatate i exprima regula potrivit careia nimeni nu poate fi declarat vinovat de savirsirea unei infractiuni decit numai n conformitate cu legea. Acest principiu se refer de fapt la situatia n care chiar daca a fost comisa o fapta prejudiciabila aceasta nu poate fi caracterizata sau atribuita la categoria de infractiune atita timp ct legea penal nu o contine, sau o sanctiune care este aplicata unei persoane nu constitue
-3-

pedeapsa penal atita timp ct aceasta nu se prevede n legea pentru eventuala savirsire a unei infractiuni, mai mult ca atit tipul de infractiune trebuie n mod obligatoriu sa existe n legea penal anterior savirsirii faptei. Acest principiu pentru prima data a fost proclamat de idiologii revolutiei franceze din 1789 precum i n declaratia universala a drepturilor omului i cetateanului adoptata de adunarea generala a ONU n ziua de 10 decembrie 1948 n art. 11, astfel nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru actiuni sau omisiuni care potrivit dreptului penal national sau international nu constituie infractiune. Respectarea principiului dat exclude aplicarea legii penale prin analogie, mai mult ca atit, chiar n continutul alin.2 art.3 se stabileste : interpretarea extensiva, defavorabila i aplicarea prin analogie a legii penale sun interzise. Principiul unmanismului reprezint un principiu al scolii clasice i exprima regula potrivit careia intreaga reglementare juridico-penal are menirea sa apere persoana cu drepturile i libertatile acesteia. Sanctiunile pe lng functia coercitiva mai indeplinesc i functia de reeducare. Acest principiu isi gaseste reflectarea n continutul alin.2 art.61 care stabileste: executatrea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice i nici sa injoseasca demnitatea persoanei vinovate. De asemenea reflect ideia existentei unui regim special de sanctionare pentru minori i femei: atr. 71 alin. 3, detentiunea pe viata nu poate fi aplicata femeilor i minorilor; art. 54, liberarea de rspundere penal a minorilor; art. 93, liberarea de pedeapsa a minorilor; atr. 96, aminarea executarii pedepsei pentru femei gravide i femei care au copii n virsta de pina la 8 ani. Umanizarea raspunderii penale nu trebuie privita insa unilateral, numai ca o grija de soarta infractorilor fara a se lua n seama interesele societaii. Umanismul dreptului penal presupune acel minim de sanctiuni penale care sunt necesare pentru asigurarea apararii societatii de atentate infractionale i atingerea scopului corectarii infractorului. Principiul democratismului presupune regula ca toti indivizii din societate sunt egali n fata legii . Acest principiu este consacrat i n constitutia RM. Egalitatea n fata legii functionaeza pentru toti indivizii fie n calitatea acestora de beneficiari ai ocrotirii penale, fie de destinatari ai exigentilor acesteia. Principiul caracterului personal al raspunderii penale contine regula potrivit careia atit obligatia ce decurge dintr-o norma penal de a avea un anumit comportament, ct i raspunderea care decurge din nerespectarea acestei obligatii revin persoanei ce nu i-a respectet obligatia savirsind o fapta interzisa i nu alteia sau unii grup de persoane. n dreptul penal nu se poate aplica raspunderea penal pentru fapta altuia, principiul dat apare ca o garantie a libertatii persoanei, de aceea el este considerat fundamental, acesta mai apare i n calitate de principiu al raspunderii penale. Principiul individualizarii raspunderii penale i pedepsei penale presupune ca stabilirea i aplicarea masurilor de drept penal ( pedepse penale, masuri de constringere) n functie de gravitatea faptei savirsite, de pericolul social al infractorului, de necesitatile de corectare i reeducare ale acestuia. Acesta reprezint un principiu al rspunderii penale, ndeplinirea scopurilor i funciilor sanciunilor penale are loc numai dac acestea au fost adoptate cazului concret strict individual.

-4-

n general prin izvor al dreprului se nelege forma juridic pe care o mbrac o norm pentru a deveni obligatorie. Avnd n vedere c prin normele de drept penal este necesar s fie combtut fenomenul periculos - criminalitatea n scopul aprrii valorilor sociale eseniale de baz prin prevederea celei mai grave rspunderi juridice a raspunderii penale pentru infraciunea svrit. Izvoarele dreptului penal sub aspectul formei prezint particularitatea c pot fi exprimate numai prin legi. Mai mult ca att n conformitate cu dispoziiile alin.1 art.1, CPRM este unica lege penal a RM.

S5 : Izvoarele dreptului penal.

Tema: Evoluia dreptului penal.

-5-

Tema: Legea penal.

-6-

S1: Noiunea de lege penal. S2: Categoriile de legi penale. Normele juridice penale. S3: Interpretarea legii penale. S4: Aciunea legii penale n timp. S5: Aplicarea legii penale n spaiu.

Legea penal ocup un loc aparte preponderent n ansamblul izvoarelor dreptului penal. n aceast interpretare prin lege penal se nelege actul legislativ care cuprinde norme de drept ce stabilsec principiile si dispoziiile generale ale dreptului penal, determin faptele ce constituie infraciuni i prevede pedepsele ce urmeaz a fi aplicate infractorilor. Dreptul penal i legea penal se afl ntrun anumit coraport. Legea penal reprezint o form de exprimare a normelor juridice penale, totalitatea crora o constituie dreptul penal in genere. Anume de aceea aceste dou noiuni sunt indivizibile una fa de cealalt. Temeiul juridic al legii penale este reprezentat de constituia RM adoptat la 29 iulie 1994 i intrata n vigoare in ziua de 27 august 1994, precum si actele internationale la care RM este parte. Legea penala se aplica numai in cazul savirsirii infractiunilor, a faptelor prejudiciabile ce contin toate semnele constituitive ale une infractiuni. Trasaturile si importanta legii penale: 1. trasatura de baza a legii penale ca act juridic al organului suprem al puterii de stat (parlamentul RM) reese din desemnarea sa si consta in asigurarea persoanei, a drepturilor ei, a mediului, a proprietatii, a intereselor statului si societatii precum si a intregii ordini de drept de orice atentat infractional. 2. legea penala reprezinta actul legislativ adoptat de parlamentul RM in conformitate cu prevederile Constitutiei RM si ale actelor internationale. 3. legea penala in statul de drept reprezinta mijlocul realizarii politicii penale. 4. legea penala reprezinta unicul izvor de drept penal intrucit normele penale se contin numai in legea penala si numai aceasta determina prejudiciabilitatea si pasibilitatea de pedeapsa a faptelor. 5. legea penala contine temeiul si principiile raspunderii penale precum si dispozitiile generale ale dreptului penal. 6. legea penala stabileste care fapte prejudiciabile, actiuni sau inactiuni, constituei infractiuni si determina pedepsele care pot fi aplicate persoanelor care au savirsit infractiuni sau in unele cazuri concrete indica despre posibilitatea aplicarii institutiilor liberarii de raspundere si pedeapsa penala. 7. legea penala corespunde conditiilor social-economice, politice si idiologice in care traiesc societatea, interesele si cerintele acesteia iar in cazurile aparitiei necorespunderii date legea penala sau unele dispozitii din cadrul ei se modifica sau se abroga. 8. Legea penal nsi prin faptul aprobarii si punerii in aplicare a ei contribuie la respectarea prevederilor Constitutiei si a altor legi, la prevenirea criminalitatii din partea cetatenilor RM.

S1: Noiunea de lege penal.

-7-

S2: Categoriile de legi penale. Normele juridice penale.

Pentru o mai buna cunoastere privind interpretarea si aplicarea lor in doctrina dreptului penal, legile penale sunt clasificate dupa mai multe criterii: 1. Dupa criteriul intinderii sferei de incidenta deosebim: Legi penale generale- prin ea se intelege orice dispozitie cu caracter penal de generala aplicatiune sau avind aplicatiune in raport cu un numar mare de legi penale speciale. Codul penal reprezinta o astfel de lege penala generala. El cuprinde 393 de legi penale speciale. Legi penale speciale- prin aceste legi se inteleg legile ce contin dispoziti derogatorii de la dreptul comun, privind situatii deosebite ce necesita o reglementare speciala. In general legile penale speciale contin norme penale speciale prin care se incrimineaza si se sanctioneaza ca infractiuni, fapte prejudiciabile neprevazute in Codul penal, completindu-se in felul acesta partea speciala a Codului penal al RM. Normele prevazute in partea speciala au caracter de legi speciale in raport cu cele prevazute inpartea generala a Codului penal. Importanta distinctiei dintre legile generale si legile speciale este incontestabila si este legata de interpretarea si aplicarea lor, deoarece in dreptul penal legea speciala care deroga de la legea generala are prioritate atunci cind vine in concurs cu legea generala (cap. 12 partea generala a Codului penal) 2. Dupa durata de alicare distingem : Legi penale permanente acele legi penale cu o durata de aplicare determinata in timp, in sensul ca in cuprinsul acestora nu se mentioneaza data pina la care vor fi in vigoare. Aceste legi penale ramin in vigoare atita timp cit sunt utile si servesc necesitatilor societatii, ele sunt abrogate in momentul in care nu mai corespund exigentilor timpului, printr-o lege penala speciala de abrogare. Legi penale temporare- sunt acele legi care au o durata de aplicare in tipm prevazuta din momentul aparitiei lor, deoarece chiar si in cuprinsul aceste legi e stabilita si data iesirii din vigoare. Legile temporare pot fi emise si ca urmare a unor situatii exceptionale (stare de razboi, inundatii, cutremure de pamint) cind este necesar de a fi protejate mai bine unele valori sociale aparate le legea penala. Aceste legi temporare sunt abrogate in momentul incetarii situatiei exceptionale care a determinat aparitia acestora. 3. Dupa caracterul legilor: Legi peenale ordinare (obisnuite)- sunt acele legi care se emit in conditii de normala desfasurare a vietii economico sociala si a evolutiei criminalitatii Legi penale exceptionale sunt acele legi ce apar intr-o situatie extraordinara prin care trece societatea (stare de razboi, seceta, incendii masive), aprobarea acestora fiind impusa de necesitatea unei mai bune aparari a valorilor sociale. Legile penale exceptionale contin reguli derogatorii de la dreptul comun si privesc fie incriminarea unor fapte ce devin periculoase in astfel de situatii, fie ca intituie pedepse mai greve pentru fapte incriminate deja.

-8-

Normele juridice penale

Daca legea penala in sens larg reprezinta o totalitate de legi penale , la rindul ei orice lege penala este o totalitate de norme juridice penale. Totalitatea acestor norme juridice penale alcatuiesc continutul normativ al unei legi penale. Normele juridice penale reprezinta reguli de conduita inscrise in legi penale care reglementeaza raprturile juridice de drept penal ce i-au nastere in rezultatul savirsirii unei infractiuni. Dupa continutul si sfera de incidenta a normei deosebim: 1. Norme penale generale- sunt normele cuprinse in partea generala a Codului penal si sunt de generala aplicabilitate. Ele stabilesc reguli de aplicare a institutiilor fundamentale ale dreptului penal care sunt infractiunea, raspunderea penala si pedeapsa penala. Acestea se clasifica in: 1. Norme declarative stabilesc scopul si principiile fundamentale ale dreptului penal. (in forma exhaustiva in art.1-7 ) 2. Norme determinative- stabilesc institutiile fundamentale ale dreptului penal , formularea acestora precum si a unor institutii separate de dreptul penal (art.17,18,21,26,27,35,41) 2. Norme penale speciale- sunt normele de incriminare ce prevad conditiile in care o anumita fapta constituie infractiune, precum si pedeapsa ce urmeaza a fi aplicata pentru savirsirea ei. Acestea alcatuiesc continutul partii speciale ale Codului penal. Normele speciale se clasifica in: 1.Norme de interdictie (prohiditive) se impune o interdictie oprind savirsirea unei anumite fapte prevazuta in norma prin amenintarea amenintarii unei sanctiuni. Majoritatea normelor penale sunt de acest tip (art.216,243,248,271 etc.) 2. Norme de prescriptie (onerative) se obliga cetatenii sa savirseasca anumite fapte recunoscute ca fiind social uitile (art.162,163) Daca e sa ne referim la structura normei de drept penal este necesar sa mentionam ca in literatura de specialitate s-au conturat doua opinii care se refera la structura normei penale. O parte din teoriticieni mentioneaza ca norma juridica penala e formata din : ipoteza, dispozitie si sanctiune, si repectiv are o structura trihotomica. Altii considera ca norma penala e formata din dispozitie si sanctiune, astfel avind o structura dihotomica. Tinem seama ca norma penala are specific de incriminare,sustinem cea de a doua opinie,intrucit in dreptul penal ipoteza coincide cu dispozitia si cuprinde determinarea imprejurarilor in care a fost savirsita fapta prejudiciabila. Prin dispozitie intelegem partea normei ce determina faptele prejudiciabile ce constituie infractiunea. Dispozitia in drept penal se clasifica in: 1. Simpla- care numeste doar fapta infractionala fara a descrie semnele ei(art.145 alin.1, art.164 alin.1) 2. Descriptiva- dispozitie care contine o descriere desfasurata a semnelor infractiunii. Majoritatea dispozitiilor din cadrul partii speciale a Codului penal sunt dispozitii descriptiva(art.140 alin.1) 3. De blancheta- pentru a intelege continutul normei se face trimitere la alte legi sau acte normative(art.223 alin.1, art.224 alin.1, art.235) 4. De trimitere- pentru a intelege continutul normei se face trimitere la dispozitiile altor norme penale din cadrul Codului penal(art.149- art.18,art.197- art.126, art. 2011- art. 1331)
-9-

5. Combinata- contine doua sau mai multe tipuri de dispozitii exempificate anterior(art.334 : a. Legea cu privire la secretul de stat; b. Art.121) Sanctiunea reprezinta partea normei ce determina categoria si tipurile pedepsei penale pentru fapta savirsita, aceasta se clasifica in: 1. Sanctiuni relativ determinate- stabilesc o singura categorie de pedeapsa principala si limitele ei de aplicare. In cazul in care sanctiunea prevede numai limita maxima a pedepsei de exemplu se pedepseste cu inchisoarea pe un termen de pina la 6 ani, in asemenea cazuri limita minimala o gasim in partea generala a Codului penal dupa cum urmeaza: a. Amenda: -pentru persoanele fizice se stabileste in limitele de la 150 u.c. (alin. 3 art. 64) - pentru persoanele juridice se stabileste in limitele de la 500 u.c (alin.4 art. 64). b. Privarea de dreptul de a ocupa o anumit funcie sau de a exercita o anumit activitate poate fi stabilit pe un termen minimum de la 1 an (art. 65 alin.2) c. Munca neremunerat n folosul comunitii se stabilite pe un termen de la 60 de ore (art. 67 alin.2) d. nchisoarea se stabilete n conformitate cu art. 60 alin.2 pe un termen de la 3 luni (art. 188 alin.2, art. 162 alin. 2, art. 163 alin. 2). 2. Sanciuni alternative- care stabilete dou sau mai multe tipuri de pedepse, iar instana de judecat are obligaia,( reeind din faptul c acestea sunt principale), s aplice numai una singur (art. 157, art. 222, art. 225). Prin innterpretarea legii penale nelegem dezvluirea multilateral i profund a coninutului legii penale i ilucidarea veridicitii lui introdus de legiuitor n textul legii. Deosebim urmtoarele tipuri de interpretare: 1. Dup subiect- cine interpreteaz legea; 2. Dup metod- n ce mod are loc interpretare; 3. Dup volum- asupra cror fapte se extinde aciunea unei legi. 1. Dup subiect- interpretarea se clasific : a. legal- interpretarea dat de nsi legiuitor b. judiciar- este dat de ctre instanele judectoreti n procesul examinrii unor cauze penale. Hotrrile plenului CSJ reprezint o interpretare judiciar ntruct cuprinsul acestora este obligator n cazul judecrii cauzelor penale la care se refer acestea. c. doctrinal- interpretarea care este dat de insttuiile tiinifice, savani, juriti i alte persoane. Aceasta nu are putere obligatorie pentru organele ce aplic legea penal. 2. Dup metod- interpretarea se clasific: a. interpretare gramatical- const n nsuirea coninutului normei de drept penal cu ajutorul cuvintelor prin care aceasta a fost exprimat. n acest sens textul legii e analizat din punct de vedere etimologic, sintactic sau stilistic. b. interpretare sistematic- const n elucidarea voinei legiuitorului exprimat n norm, pornind de la corelaia normei cu alte norme din aceeai lege sau alte acte normative din cadrul sistemului de drept. c. interpretare istoric- const n nsuirea nelesului normei penale prin studierea condiiilor de ordin politic, economic, social i juridic n care a fost adoptat legea. 3. Dup volum- interpretarea se clasific :
- 10 -

S3: Interpretarea legii penale.

a. interpretare extinsiv- exist atunci cnd legiuitorul a vrut s spun mai mult dect a exprimat legea, iar sarcina interpretului este s extind coninutul normei la voina legiuitorului. b. Interpretare restrictiv- exist atunci cnd legiuitorul a vrut s spun mai puin dar a exprimat mai mult. Interpretul n aceast situaie trebuie s restrng nelesul normei la voina legiuitorului.

S4: Aciunea legii penale n timp

Normele de drept penal din momentul intrrii lor n vigoare se adreseaz destinatarilor legii penale, adic tuturor cetenilor ce trebiue s-i adapteze conduita la exigenele acesteia, deci s nu le ncalce. n literatura de specialitate aplicarea (aciunea ) legii penale este neleas n general ca folosire a acesteia la realizarea prin constrngere a ordinii de drept penal, adic la soluionarea raporturilor juridice penale de conflict, prin folosirea legii penale ca temei pentru tragerea la rspundere penal a fptuitorului i respectiv sancionarea ultimului. n ce privete aplicarea normelor penale e de observat c aceasta se face n raport cu anumite elemente care determin limitele ei de aplicare astfel aplicarea legii penale este determinat n primul rnd de svrirea unei infraciuni. n toate cazurile faptele infracionale sunt svrite ntr-un anumit loc i ntr-o anumit perioad de timp. Anume aceasta i presupune ca spaiul i timpul s devin elementele ce determin limitele puterii de aciune a legii penale. Legea penal se modific mereu, n funcie de cerinele dezvoltrii sociale, de starea infracional ntr-un moment sau altul. Principiul general de aciune a legii penale n timp e prevzut n dispoziiile art. 8 care stabilete caracterul infracional al faptei i pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penal n vigoare la momentul svririi faptei. De regul o lege nu numai cu caracter penal se afl n vigoare din momentul publicrii ei n MO al RM, unele legi au nscrise chiar n coninutul acestora momentul intrrii n vigoare a lor. Legea penal nu se aplic faptelor comise n trecut ci numai faptelor comise n perioada ct aceasta s-a aflat n vigoare. Acest principiu poart denumirea de principiul neretroactivitii legii penale. Acest principiu cunoate ns i o excepie. S presupunem c o infraciune svrit n timpul ct era n vigoare o anumit lege, dar care a fost descoperit mai trziu cnd a aprut o alt lege care nu mai atribuie aceast categorie de fat la compartimentul infraciuni, atunci dac am respecta cu strictee prevederile principiului neretroactivitii, prevederile legii penale care era n vigoare n momentul comiterii de ctre acesta a faptei prejudiciabile, legea nou nu ar putea fi aplicat ntruct ea se reflect la fapte ulterioare punerii n alicare a ei i nu anterioare.

- 11 -