Sunteți pe pagina 1din 33

Universitatea Alexandru-Ioan Cuza

Mineralogie si petrografie

Grupa 1215B,Anul I Specializarea:Geografia Turismului Prof.indrumator:Delia Anne-Marie Androne


1

Cuprins
1)Mineralogie I.Introducere.4-5 II.Minerale II.1.Aur.. 6-7 II.2.Stibina.8-9 II.3.Malahit...10-11 II.4.Cuart...12-13 II.5.Gips14-15 II.6.Hematit...16-17 II.7.Diamant..18-19 II.8.Blenda20-21 II.9.Ametist...22-23 II.10.Safir..24-25 2).Petrografie I.Introducere..26-27 II.Roci II.1.Bazalt28-29 II.2.Calcar30-31 II.3.Marmura32

1)Mineralogie
I. Introducere Definitie:Mineralogia si petrografia se incadreaza in grupul stiintelor geologice care se ocupa cu studiul scoartei Pamantului.Ambele discipline au ca obiectiv studiul mineralelor si rocilor cue alcatuiesc scoarta terestra. In inteles restrains,mineralogia este stiinta care se ocupa cu studiul mineralelor,iar petrografia se ocupa cu studiul asociatiilor de minerale,al rocilor.Intre aceste doua discipline exista o legatura dialectica,datele lor completandu-se reciproc. Sub denumirea de mineral,in sensul strict al cuvantului,,intelegem o substanta naturala,solida,anorganica,omogena din punct de vedere fizic si chimic,formata in scoarta Pamantului,care face parte integranta din ea. Clasificarea moderna a mineralelor are la baza clasificarea bazata pe criteriul chimic,al celebrului chemist suedez Jean Jaques Berzelius(1779-1848).Acest sistem de clasificare grupeaza mineralele in diviziuni majore sau clase in functie de natura grupului anionic present.Aceste clase sunt urmatoarele: I.Elemente native II.Sulfuri si sulfosaruri III.Oxizi si hidroxizi IV.Halogenuri V.Carbonati,nitrati,borati,iodati(grup anionic XO3) VI.Sulfati,cromati,molibdati,wolframati(XO4) VII.Fosfati,arseniati,vanadati(XO4) VIII.Silicati(SiO4) Printre alte proprieti analizate n scopul caracterizrii mineralelor se numr:
4

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

Structur cristalin n stare solid (deseori prin studiul cu raze X) Compoziie chimic (n mod frecvent folosindu-se pentru analiz microsonde electronice) Proprieti mecanice (densitate de volum, duritate, casabilitate, fractur, densitate de mas) Proprieti optice (culoare, transparen, refracie, strlucire) Natura legturilor atomice notabile (ionice, covalente, metalice) Proprieti chimice: fotoluminiscen, colorare prin flacr, reactivitate cu acizii Faz de agregare (solid, lichid, gazoas) Solubilitate (n ap, n acizi) Proprieti electrice i termice: rezistivitate, conductibilitate etc.

Primul care a incercat sa clasifice mineralele dupa duritate a fost F.Mohs(1773-1849).El a intocmit o scara de duritate alcatuita din 10 minerale,care in ordinea crescanda cuprinde: 1.Talc 2.Gips 3.Calcit 4.Fluorina 5.Apatit 6.Ortoza 7.Cuart 8.Topaz Mg3Si4O10(OH)2 CaSO4.2H2O CaCO3 CaF2 Ca5(PO4)3(F,Cl) K(Al Si3O8) SiO2 Al2(SiO4)(F OH)2

9.Corindon Al2O3 10.Diamant C

Mineralele ce alcatuiesc scara lui Mohs au fost alese arbitrat,iar intervalele dintre acestea sunt inegale,dupa dum s-a dovedit mai recent.Din cauza aceasta,in scopul unei deterinari mai precise a duritatii,s-au imaginat diferite metode bazate pe sfeluirea sau zgarierea mineralelor.Acestea sunt:Metoda Rosiwal,Metoda lui Pfaff si Jaggar si Metoda lui Seebeck.

II.Minerale
II.1.Aur (Au)

Aurul se gaseste in natura in stare elementara(nu formeaza legaturi cu majoritatea elementelor chimice).Este opac si de culoare galben-auriu metallic,dar are o culoare mai deschisa cand apare alaturi de argint in varietate electrum.Cristalele de aur sunt octaedrice,rareori cubice sau dodecaendrice si apar adesea ca agregate dendritice.Fregvent se gaseste sub forma de granule minuscule,mase in straturi paralele si pepite.Este foarte dens,moale,usor de taiat si de indoit si nu isi pierde lustrul.Aurul este foarte raspandit ca localizare,dar se gaseste de obicei in filoane hidrotermale si in depozite detritice superficial cu minerale grele. Minereurile de aur pur, n afar de aurul nativ, sunt foarte rare. Aurul se gsete majoritar n doar cteva minerale rare i ntr-o proporie mai mic n alte cteva. Uneori acesta e ntlnit i sub forma de aliaj cu alte metale, n special argint. Puinele minerale care accept n formula lor existena aurului fac parte dintr-o subclas a sulfurilor i sunt numite telururi. Foarte rar se gsesc telururi care s nu conin aur. Aceasta se explic prin faptul c telurul este singurul element de care aurul se ataeaz foarte uor. Printre telurile cele mai bogate n aur, i aa puine, se numr : nagyagit, calaverit, silvanit i krennerit. De regul acestea se prezint sub form de minereuri de aur. Uneori se gsesc i n asociaie cu aurul nativ. Tot n grupa sulfurilor exist i o sum de minerale numite Aurul Prostului, (cel mai cunoscut fiind pirita), care i-au cptat aceast denumire de la asemnarea cu aurului n culoare i strlucire. Ce difereniaz totui aurul de aceste minerale este tocmai ductibilitatea acestuia, maleabilitatea i densitatea.

Zacamintele de aur sunt prinse in gresii,aleurite si conglomerate si pot fi transformate ulterior.Omare parte din aurul din lume provine dintr-un deposit detritic superficial din Africa de Sud.Depozitele recente sunt nisipuri si prundisuri din care aurul poate fi extras prins spalarea nisipului.

Fig.1 Aur nativ

Fig.2 Colectia de aur nativ, cuprinzand aproape 500 de esantioane.Este a doua ca marime si varietate din Romania dupa Muzeul Aurului de la Brad 7

II.2.Stibina (Sb2S3)

Este gri argintiu opac,dar isi pierde lustrul devenind mata,expusa la lumina.Obisnuit apare sub forma de cristale prismatice alungite ce pot fi indoite sau rasucite.Masele grosiere neregulate sau ramurile radiante de cristale aciculare sunt specific,dar apare si sub forma granular sau masiva.Apare in zacaminte hidrotermale de stibiu. Se formeaz prin procese geologice hidrotermale (la temperaturi n jur de 100 grade Celsius) ca mineral de asociaie cu cuartul i aurul. Este frecvent nsoit de minereuri sulfitice i poate apare n rocile calcareous. Moleculele sulfurii de antimoniu formeaz lanuri duble n direcia Axei - C, din cauza aceasta apare lungimea mare n comparaie cu grosimea cristalelor i la fel aceast structur explic clivajul perfect al mineralului. Din punct de vedere economic mineralul are un coninut ridicat n antimoniu (cca. 71,4 %.) Antimonul n natur n stare pur este foarte rar ( 0,00002 % n scoara terestr). In industria metalurgic antimonul este folosit ca element de aliaj n creterea duriti oelului, fiind de asemenea utilizat la baterii, sau n industria semiconductorilor. In anul 2003 principala ar exportatoare de stibin a fost China.

Mineral s-a gist n cantiti mai mari n provincia Hunan n China, Wolfsberg/Ostharz, n Germania Shikoku n Japonia, Kadamdzhai n Kirkistan Baia Sprie, Herzai Baiut n Romania, Kremnica n Slovacia i Manhattan n SUA

Fig.3 Stibina,din clasa Sulfuri,exponat de la BAIUT,BAIA MARE,ROMANIA.

Fig.4 Stibina,din clasa Sulfuri,exponat de la BAIA SPRIE,BAIA MARE,ROMANIA

II.3.Malahitul Cu2(CO3)(OH)2 Este cel mai comun mineral secundar de cupru si este intotdeauna de culoare verde-deschis la inchis.Cristalele pot fi tabulare,dar de obicei sunt prismatice sau aciculare,formand manunchiuri si invelisuri druzitice,care pot avea aspect catifelat.Agregatele botrioidale de malahit sunt si ele commune sic and sunt taiate si slefuite devin frumoase pietre decorative stratiforme.Malahitul din Muntii Ural din Rusia a fost folosit pe scara larga pentru a decora palatele tarilor,dar la ora actual malahitul folosit la bijuterii provine din Republica Democrata Congo. Adevaratele cristale de malahit sunt in general mici si subtiri,dar malahitul formeaza frecvent structure pseudomorfe,in care inlocuieste un mineral fara a modifica forma cristalelor.Se intalnesc si nodule care contin azurite partial alterat in malahit,dar forma tabulara a cristalelor de azurite se pastreaza. Malahitul este o piatra recomandata pentru nativii zodiilor berbec, balanta, scorpion, sagetator si capricorn iar specialistii in feng-shui recomandata ca aceasta piatra sa fie oferita sub forma de talisman sau bratara la aniversarea a 13 ani de nastere sau de casatorie.

Malahitul protejeaza impotriva pericolului, cazaturilor, deochiului, magiei negre, blestemelor, gandurilor negative, atacurilor psihice si protejeaza activitatile comerciale. Mai mult decat atat este benefic in caz de: astm, dureri, inflamatii, depresie, furie, hemoragie, fracturi osoase, epilepsie, autism, ulcer, vertij, reumatism, leucemie, infectii, colici, dureri cardiace etc.

10

Fig.5

Fig.6 Colier din malahit 11

II.4.Cuartul

SiO2

n stare pur cuarul este incolor, impuritile din cristal determin culoarea mineralului. Cuarul cristalizeaz frecvent n goluri existente n roci numite geode. Clivajul este inexistent n sprtur avnd o culoare sidefie, are valoarea 7 pe scara duritii lui Mohs nainte de descoperirea proprietii sale piezoelectrice, cuarul a fost utilizat ca piatr n bijuterii. Din punct de vedere optic el poate fi uor confundat cu calcitul, de care se deosebete prin duritatea sa mai mare (7) valoarea refraciei duble mai reduse i nu reacioneaz ca i calcitul cu (HCl) acidul clorhidric Este mineralul cel mai rspndit n scoara terestr. Cristalele se formeaz dup rcirea soluiilor bogate n SiO2 i frecvent ntlnit n roci ca: Plutonit, Granite, Granitoide, Granodiorite, Tonalite, Quarz-Syenite, Quarz-Monzonite, Quarz-Diorite, minerale de gang (steril) ca: Aplite ca i din grupa vulcanitelor Rhyolithe, Dacite, Andesite, Quart Trachyte, Quarz-Latite. Un criteriu folosit n clasificarea rocilor este coninutul n cuar. Cuarul este frecvent mineral de gang n filoanele de aur. La fel acest mineral este ntlnit n roci metamorfice ca isturi, Gneise. Datorit duritii sale este rspndit i n rocile sedimentare Cristalele pure de cuar sunt incolore, transpatrente, prin incluziuni de gaze sau lichide, cristalul devine de o culoare lptoas, la fel impuritile determin schimbarea culorii, sau prin iradiere se produce un fenomen ionizare care schimb culoarea cristalului.. Cuartul este folosit la: producerea instrumentelor de precizie ca de exeplu cntar cu fir de torsiune.

rimitive ca si unealta.

12

Fig.7 CUART,DIN CLASA SILICATI,EXPONAT DE LA CAVNIC,BAIA MARE,ROMANIA

Fig.8 CUART,DIN CLASA SILICATI,EXPONAT DE LA HERJA,BAIA MARE,ROMANIA

13

II.5.Gipsul (CaSO4 2 H2O) Este un mineral incolor, cu forme intermediare de culoare, pn la alb, avnd formula chimic: CaSO4 2 H2O (sulfat de calciu). Roca cu coninut ridicat n ghips se numete tot ghips. Ghipsul este uor solubil n ap, are o duritate mic (2), cristalizeaz n sistemul monoclinic, las o "urm" alb. Apare att ca form masiv i cristalin, cu cristale incolore sau colorate n alb, galben, rou sau cenuie (alabastru), ct i sub form fibroas (ghips fibros). n unele cazuri poate forma cristale transparente (selenit). n mina Naica din Chihuahua, Mexic s-au gsit cristale cu lungime de 15 m. Ghipsul se formeaz prin cristalizare din soluii suprasaturate n sulfat de calciu din apa de mare, sau prin aciunea acidului sulfuric asupra rocilor calcaroase. Zcminte mai importante de ghips se afl n Mexic, Algeria, Spania, Germania Prin calcinare pierde apa de cristalizare; pulberea obinut absoarbe din nou ap, solidificnduse. Aceast proprietate este folosit n industria de construcii. Creta folosit n coli provine la fel din ghips. n medicin este utilizat pentru fixarea fracturilor de oase, ca bandaj de ghips, n stomatologie ca mulaj. n arheologie, paleontologie i n art, ca statui din ghips curat sau n amestec cu alte minerale.

14

Fig.9 GIPS,DIN CLASA SULFATI,EXPONAT DIN MINA DE LA HERJA,BAIA MARE,ROMANIA

Fig.10 GIPS,DIN CLASA SULFATI,EXPONAT DIN MINE DE LA HERJA,BAIA MARE,ROMANIA

15

II.6.Hematitul

(Fe2O3 (III))

Cristalele gri opace cu un luciu ca de oglinda se numesc hematit reflectant.Cristalele sunt complex romboedrice,piramidale sau tabulare,uneori subtiri sau in straturi paralele;se observa frecvent striatii triangulare.Grupurile de cristale in forma de rozeta se numesc eisenrose..Acolo unde cristalele au crescut impletite strans si formeaza mase compacte,hematitul este rosu.Masele reniforme rosii sunt denumite hematit in nodule.Hematitul se gaseste in fumaroles vulcanice si filoane hidrotermale,in roci metamorfice de contact,sferosiderite stratiforme,sferosiderite oolitice si ca rezultat al alterarii altor minerale de fier. Fie ca este in cristale gri metallic sau in mase rosu maroniu,hematitul are o urma rosie caramizie care ajuta la identificarea sa.Goethitul poate forma de asemenea mase botrioidale maro,sar urma este maro galbui. Este unul dintre cele mai importante minereuri de fier, fiind ntlnit de obicei n formaiunile feroase n benzi. Hematitul lustruit a fost considerat ca piatr preioas i utilizat pentru realizarea de ornamente, mai ales n Epoca Victorian. De asemenea, se utilizeaz pentru fabricarea de pigmeni, n industria vopselelor. Zcminte importante de hematit au fost descoperite pe insula Elba, fiind extrase pn n vremea etruscilor. Identificarea pe planeta Marte a unor zone bogate n hematit gri, minereu de baz al fierului, a dus la ntrirea ipotezei c n trecut pe planet exista ap n stare liber. Originea denumirii sale vine din grecescul "haima" care inseamna sange. Desi este unul din cele mai importante minereuri de fier, ascensiunea sa a inceput in Epoca Victoriana cand a fost lustruit si considerat ca piatra pretioasa. Efecte benefice: Respinge negativitatea din jur, trimitand-o inapoi la sursa. Acelasi lucru se va intampla si cu negavitatea trimisa de insusi purtatorul pietrei. Aduce noroc si bani, succes in afaceri sau chestiuni judiciare. Zodii: Berbec i Scorpion. Chakra: muladhara (centrul 1 de energie). Efecte asupra corpului: activeaz regenerarea sngelui i a celulelor,activeaz circulaia sngelui i inima,ntrete plmnii, ficatul,splina i rinichii,grbete nsntoirea, stimuleaz somnul. Efecte asupra psihicului: Hematitul activeaz voina, curajul i eficacitatea.

16

Fig .11 HEMATIT

Fig.12 Colier din hematit si perle argintii 17

II.6.Diamantul Este un mineral nativ i n acelai timp o piatr preioas. Din punct de vedere chimic este una din formele de existen ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf (grafitul) i fulerenele. Diamantul cristalizeaz n sistemul cubic i poate atinge duritatea maxim (10) pe scara Mohs, duritatea variind ns n funie de gradul de puritate a cristalului. Din cauza duritii ridicate, cristalele de diamant pot fi lefuite numai cu pulbere de diamant i din fulerit. Masa diamantului este exprimat n carate, un carat corespunznd cu 0,200 grame. Pe lng cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot ntlni diamante cu cristale hexagonale denumite Lonsdaleit, unii consider, aceste diamante s-au format n medii nefavorabile. Duritatea extrem a diamantului este explicat prin legtura stabil simetric dintre atomii de carbon. Diamantul arde ntr-un mediu cu oxigen pur la o temperatur de 720 C, iar n aer la peste 800 C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil n unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom,titan, platin, paladium i alte metale asemntoare. Pe motivul reactivitii reduse (datorat structurii stabile) a suprafeei cristalului, prin iradiere cu neutroni crete gradul lui de duritate. rile unde se gsesc diamante n cantiti mai importante sunt: Rusia, Botswana, Australia, Congo, Canada, Africa de Sud, Angola, Namibia, Sierra Leone, Ghana, Tanzania i Brazilia. n Europa s-au gsit diamante n Arhanghelsk. Scala culorilor diamantului conform standardelor GIA (Gemmological Institute of America):

D= cel mai ridicat grad de culoare al diamantului E-F= aproape incolor+ G= aproape incolor H= alb (incolor) I-J= incolor cu uoare tente de culoare K= galben pal M, N-O, P, S-Z= colorat

18

Fig.13 Diamant neslefuit

Fig.14 Forme de diamant lefuit intrate n istorie

Instrument pentru lefuirea diamantelor Fig.15

19

II.7.Blenda

ZnS

Blenda(Sphalerit, denumirea veche Zinkblende) din punct de vedere chimic fiind o sulfur de zinc ( - ZnS ) este un mineral rspndit, din clasa sulfurilor, formula chimic ZnS cu un raport metal/sulf de 1:1. Cristalizeaz n sistemul cubic, cu cristale tetraedrice i dodecaedrice, mai poate apare sub form de agregate fibroase masive de diferite culori. Din punct de vedere chimic este o sare a acidului sulfhidric [H2S] cu zincul. Mineralul poate fi uor confundat cu magnetitul, rutilul, care au la fel o duritate mic (3,5 - 4) din care cauz varietile frumos colorate (brun pn la verde) nu se folosesc ca pietre preioase. Blenda este varianta obinut la temperaturi joase a sulfuri de zinc, iar care la temperaturi nalte formndu-se varianta wurtzit (vurit) sau -ZnS. Varietile blendei dup culoare sunt:

Cleiophan, verde, galben sau portocaliu Marmatit, negru Honigblende, galben clar Rubinblende, brun pn la rou Varietatea alb este foarte rar.

Blenda i-a natere n roci magmatice (pegmatite) sau hidrotermale fiind frecvent asociat cu galena i alte minerale sulfurice, sau magnetit i Pyrrhotin ca minenereu n calcare. Printre locurile unde a fost gsit mineralul putem aminti: Madan in Bulgaria, Aomori in Japonia Dzhezkazgan in Kazahstan, Cananea in Mexic, Dalnegorsk in der Rusia, Trepa in Serbia, Bansk tiavnica in der Slovacia, Santander in Spania, Franklin/New Jersey, Big Four Mine/Colorado, Galena/Illinois /Missouri in USA. Datorit procentului de ca. 67 % in zinc i un procent relativ ridicat n cadmiu, blenda este una din minereurile cele mai importante pentru obinerea zincului i cadmiului. Zcmintele mai importante fiind n China, Australia i Canada.

20

Fig.16 Structura Blendei

Fig.17 Blenda

21

II.8.Ametist

SiO2+(Al, Fe, Ca, Mg, Li, Na)

Are frecvent o culoare violet, de nuane diferite pn la variante de culoare roz. Culoarea este distrbuit neuniform n masa mineralului, astfel apar dungi de nuane mai nchise. Factori determinani ai culorii sunt realizate prin prezena ionilor de Fe4+ aezai n structura atomic a reelei tetraedrice. Culoarea ametistului s-ar datora prin nlocuirea unor atomi de siliciu cu atomi de fier, aceasta fiind o teorie controversat. Ametiste se pot transforma prin supunere la radiaie n cristale incolore. Un efect asemntor de schimbare a culorii se realizeaz prin expunerea la soare, sau la cldur un timp mai ndelungat mineralului. Ametistul este un mineral foarte rspndit n natur, exemplarele mai mari care se pot tia i lefui fiind folosite ca pietre preioase, asftfel de cristale s-au gsit n Brazilia, Uruguay, Madagascar, Rusia, Germania i Sri Lanka. Asemenea cristale mari se gsesc n geodele (golurile) filoanelor hidrotermale asociat cu calcedonie i n rocile vulcanice. Ametistul este o piatr preioas apreciat, fiind lefuit frecvent ca briliant, navet sau briolett. Varietatea de culoare violet nchis este cea mai valoroas, ca i varietate ametrin o stare de trecere de la ametist la citrin. Manipulaii prin nclzirea ametistului la 400 C se obine culoarea galben a citrinului, la fel prin nclzire se poate obine culoarea verde a prasiolitului, sau poate cuar incolor, ca i degradarea cristalului prin fisurare. Din secolele XIX-XX se pot obine pietre preioase pe cale artificial, astfel se pot produce i ametiste care ns se pot deosebi de cele naturale.

22

Fig.18 Talisman norocos din ametist

Fig.19 Ametistul in stare pura 23

II.9 Safir

Al2O3

Sub denumirea de safir sunt cunoscute toate pietrele preioase din corindon cu singura excepie a variantei de culoare roie rubinie care este denumit rubin. ns este foarte rspndit denumirea de safir, a pietrelor preioase de culoare albastr, dar acest albastru nu trebuie neles ca i culoarea cerului senin, ci toate nuanele de albastru pn la albastru foarte nchis i chiar negru. Safirul este un mineral ce apare sub form de monocristale Al2O3 Culoarea o determin impuritile ca de exemplu cu Fe2+-, Fe3+-, Cr3+-, Ti4+- sau V4+-Are duritatea 9 pe scara Mohs, dup diamant. Rocile unde s-au gsit safire se numesc Pegmatite care prin procese de eroziune au fost transportate i depozitate n aluviuni, n albiile apelor curgtoare. rile mai importante n producia de safire sunt Sri Lanka (denumirea veche Ceylon), India mai nou USA,Australia, i Nigeria. Pe cale sintetic se pot produce safire de o calitate perfect i de o mrime aproape nelimitat Pe lng utilizarea lor ca pietre preioase, a fost utilizat din anii 1950 pn n anii 1960 ca vrf al acului patefoanelor i picup-urilor. O utilizare o are i n producerea laserului, prin monocristale sintetice de safir care prin coninutul n Galliumitrid contribuie la producerea laserului de culoare albastr i LED-ului de culoare alb, albastr i verde. Prin introducera ionilor de titan la producerea cristalelor sintetice, este de asemenea utilizat in industria laserului cu lungimea de und ntre 750 pn la 1000 Nanometri. Pentru geamuri expuse unor condiii extreme de temperatur i presiune ca de exemplu avioane de recunoatere sau nave spaiale, se utilizeaz safire sintetice cu un diametru pn la 75 cm. Safirul natural descoperit pn n prezent este Steaua Indiei de 563,35 carate , gsit (1901) n Sri Lanka fiind vndut de John Pierpont Morgan muzeului american American Museum of Natural History.

24

Fig.20 Safir folosit ca talisman

Fig.21 SAFIR ALB-ROZ, taietura ovala, are greutate 0.39 carate si dimensiuni de 4.92X4.00 mm.

25

Petrografie
I.Introducere Petrografia este stiinta care se ocupa cu studiul rocilor,adica al asociatiilor de minerale care alcatuiesc scoarta Apamantului,urmarind determinarea compozitiiei lor si consitiie de formare.Una din disciplinele inrudite,geochimia,urmareste repartitia elementelor chimice din scoarta Pamantului,reactiile chimice care au avut loc intre ele in decursul timpurilor,precum si migrarea lor in diversele invelisuri ale globului.Aceste doua discipline urmaresc in acelasi timp transformarile mineralelor in diferite conditii de presiune si temperature in scoarta terestra. O alta definitie a petrografiei este : Ramur a geologiei care se ocup cu studiul rocilor din scoara pmntului din punctul de vedere al compoziiei lor mineralogice i chimice, l formriilor, al transformrilor pe care le sufer, al rspndirii lor n scoar(Dictionar Explicatic al Limbii Romane) Roca este un agregat mineral natural din structura scoarei terestre. Pentru identificarea rocilor se iau n considerare urmtoarele elemente fundamentale:

compoziia mineralogic gradul de cristalizare mrimea cristalelor textura cristalelor dispoziia spaial a componentelor minerale.

n funcie de geneza lor, se deosebesc: Roci eruptive (magmatice)


roci intrusive, formate prin consolidarea maselor topite de silicai n interiorul scoarei (granit, granodiorit etc); roci efuzive, formate prin consolidarea maselor topite de silicai pe suprafaa scoarei (dacit, riolit etc);

Roci sedimentare

roci clastice (detritice), formate prin depunerea materialelor rezultate n procesul de dezagregare i de alterare a rocilor de pe suprafaa scoarei i transportate de ctre vnt, ape i gheari:
26

neconsolidate (nisip, pietri, grohoti etc); consolidate (gresie, conglomerate, brecii); roci de precipitare, formate prin precipitare chimic n ape marine, lacustre sau de izvoare, (calcar, dolomit, sare etc); roci biogene (organogene), formate prin intermediul organismelor, (crbune, calcar recifal etc);
o o

Roci carbonatice Calcarul reprezint 10% din totalul rocilor sedimentare. Majoritatea calcarului se formeaza n medii marine din rmiele fosilizate ale cochiliilor i scheletele micilor organisme care cad pe fundul oceanelor i, n timp, se conpacteaz n straturi sedimentare. Exist 2 tipuri de calcar n care originile sale biologice sunt foarte evidente: coquina, o roc cu granulaie mare, compus din fragmente de cochilii prost cimentate, i creta, o roc poroas, moale, format aproape doar din cochilii i schelete ale creaturilor marine. Roci metamorfice

roci de contact (epimetamorfice), formate prin transformarea rocilor existente n condiii de temperatur ridicat ( isturi sericitoase, isturi cloritoase etc); roci cataclastice (mezometamorfice), formate prin transformarea rocilor existente n condiiile unor dislocaii intense ale scoarei terestre (gnaise, amfibolite, cuarite etc).

27

II.Roci II.1.Bazaltul Bazaltul este o roc magmatic numit i roc vulcanic bazic fiind un amestec silicai de fier i magneziu cu olivina i piroxeni ca i minerale bogate n calciu, feldspat. Bazaltul ia natere prin erupia unui vulcan din lava fluid (cu vscozitate redus) i un coninut srac n acid silicic i care ajuns la suprafaa pmntului se rcete relativ repede. Magma din care ia natere bazaltul spre deosebire de granit este o magm bazic. In mod obinuit bazaltul are o culoare cenuie nchis cu nuane de culoare pn la negru, aprnd ca o mas cu granulaie fin, uneori cu incluziuni de roci de o culoare diferit. Aceast granulaie fin a bazaltului este determinat de procesul de rcire relativ rapid a lavei, n cazul unei rciri mai lente se formeaz coloanele de bazalt hexagonale. Bazaltul poate fi ntlnit pe fundul mrilor, fiind denumit

MORB (mid ocean ridge basalt) aprnd la linia de contact a plcilor oceanice, sau pe uscat numit CMB (continental margin basalt),la lnia de contact a plcilor oceanice cu cele continentale, IAB (island arc basalt) la linia de contact a dou plci oceanice OIB (ocean island basalt) fiind situat pe placa tectonic mai mult sau mai puin central.

Datorit duritii lui este utilizat la pavarea strzilor, la cile ferate, ca material de construcie, n grdini ca ornament, prin anii 1950 i 1960 s-a folosit ca mozaic. Coloanele de bazalt alctuiesc i o atracie turistic. Astfel de locuri pot fi amintite ca: Eifel (Mendig) i Siebengebirge n Germania sau lng Etna n Sicilia, Detunata n Romnia. Bazaltul care conine mai mult olivin devine sfrmicios neputnd fi utilizat n construcii.

Coloane de bazalt, Svartifoss, Island Fig.22

28

Coloane prismatice de bazalt Gangolfsberg in Rhn

Fig.23 Coloane de bazalt pe insulele Frern lng Danemarca

Fig.24 Bazalt n Islanda loc Kirkjubaejarklaustur

29

II.2.Calcar Calcarul este o roc cu foarte multe variante, aceasta se refer nu numai la procesul de formare a lor, dar i la caracterele rocii, ca aspect, sau utilizare. Din aceast cauz exist o ramur special a geologiei Carbonatsedimentologia care se ocup numai cu formarea i caracterele tipurilor diferite de calcar. Termenul de calcar este folosit n vorbirea curent, pe cnd n limbajul tehnic sau tiinific acest termen este utilizat difereniat. De exemplu roca masiv compact va fi numit calcar pe cnd roca poroas este numit cret n industria de construcii calcarul fiind folosit ca var nestins, sau varianta cu o structur porfiric este numit marmor cu toate c marmorele adevrate din punct de vedere geologic sunt roci metamorfice. Calcarul ca roc sedimentar poate s fie de mai multe tipuri. Cea mai mare parte a calcarelor este de natur biogen, ceea ce nseamn c este produs de organisme vii, fiind ulterior depus ca sediment. Calcarul poate s ia natere i prin procese chimice (care pot fi de asemenea influenate de organismele vii) prin procese de precipitare din apele n care este dizolvat calcarul. O alt posibilitate a formrii depozitelor de calcar este aceea cnd calcarul prin procesele de eroziune este transportat de exemplu n stare nedizolvat (calcar sau marmor) fiind depus ntrun alt loc unde se formeaz roci sau depozite noi de calcar. Calcarul este foarte rspndit n natur, fiind ntlnit pe platourile continentale vechi ca i n munii tineri unde apare mai frecvent. Cea mai mare parte din calcare se formeaz n mediul marin, ulterior acesta fiind ridicat prin micrile tectonice la suprafa. Calcarul format pe continente necesit rezervoare vechi de calcar care furnizeaz materia prim pentru formarea noii roci calcaroase, un astfel de exemplu este formarea travertinului n Turingia. In Europa,depozite mari de calcar de origine biogen formate n triasic i cretacic (n urm cu cteva sute de milioane de ani) se afl n sudul Germaniei, n nordul munilor Alpi i n Europa central. In nordul Germaniei sunt frecvent ntlnite calcare din perioada glaciar transportate de gheari.

30

Depozite mai importante de travertin sunt n regiunea Stuttgart, bazinul Turingiei (WeimarEhringsdorf). Pe cnd depozitele de cret se pot ntlni n aa numitul cordon (bru) al cretei din Europa ce se ntinde din Anglia prin Frana i ajungnd pn la Marea Baltic. In Romnia depozite mai importante de calcar sunt n regiunile carstice cu peteri numeroase, ca de exemplu regiunea Munilor Apuseni.

Fig.25 Terase de travertin n Mammoth Hot Springs, Parcul Naional Yellowstone, Wyoming, SUA

Fig.26 Calcarele de la Turnu Rosu

31

III.3 Marmura Marmura este o roc metamorfic, compus n cea mai mare parte din calcit (forma cristalin a carbonatului de calciu, CaCO3) i obinut prin metamorfoza calcarului. Numele su provine din limba greac veche, = a strluci, a luci. Cele mai obinuite culori pentru marmur sunt urmtoarele: alb, cenuie, gri, neagr i roie. n Europa, cea mai apreciat marmur este marmura de Carrara (Italia), faimoas pentru marmura sa de culoare alb, respectiv gri-albstruie, ambele de o calitate deosebit. Blocuri de marmur alb, precum cea de Carrara, au fost intotdeauna apreciate in domeniul sculpturii . Aceast preferin are de a face cu anumite caracteristici ale pietre precum: moliciune, omogenitate i o rezisten destul de mare la fisurare si spargere. De asemenea, indicele de refracie sczut de calcit permite luminii s ptrund mai adanc n piatr nainte de a fi risipit afar, aspect ce confera personalitate si da viata sculpturilor umane. n Romnia, cea mai important surs de marmur este zcmntul de la Ruchia Culorile diverse ale marmurei se datoreaza impuritatilor continute (rosu - de la sarurile de Fe, maro - de la cele de Mn, cenusiu - de la grafit, etc.).

Fig.27 Marmura slefuita

32

Bibliografia:

Asistent Buzgar, Niculae Mineralogie si Petrologie, ,Ed.Universitatii Alexandru-Ioan Cuza 1996 , Monica Price, Kevin Walsh Totul despre natura:Roci si Minerale, Ed.Litera V.Manilici Mineralogie si Petrografie, Ed.didactica si pedagogica Bucuresti 1965 Nicolae,Buzgar Petrologie magmatica,Ed.Tehnopress 2009 Seclaman,Marin ; Anastasiu ,Nicolae Petrografie,Ed.Universitatea Bucuresti 1983 www.wikipedia.ro

: 25/15/9 cm 15/9 cm

33