Sunteți pe pagina 1din 75

ABORDARE PSIHOSOCIAL A SINUCIDERII CA FORM PARTICULAR A VIOLENEI Analiz documentar

INSTITUTUL NAIONAL DE CRIMINOLOGIE

2005

SUMAR
Capitolul 1: Istoria sinuciderii...1-10 1.1. Antichitatea greco-roman...2-3 1.2. Evul Mediu i Renaterea.3-6 1.3. Epoca modern..6-10 Capitolul 2: Cadrul conceptual al sinuciderii..11-23 Dificulti de definire 2.1. Dificulti in definirea i abordarea sinuciderii..11-14 2.2. Eforturi metodologice, instrumente de cercetare.14-22 2.3. Miturile sinuciderii..22-23 Capitolul 3: Dimensiunile fenomenului de sinucidere.24-28 la nivel global 3.1. Statistici mondiale privind sinuciderea24-25 3.2. Limite in statistici25-28 3.3. Sinuciderea in Romania28-39 Capitolul 4: Factori de risc n sinucidere.40-50 4.1. Factori psihiatrici40-43 4.2. Factori biologici i medicali:.43-44 ereditate suicidal i familii suicidale 4.3. Evenimente cu rol de factori precipitani45-47 4.4. Factori sociali i de mediu47-50 Capitolul 5: Strategii de prevenire i control a sinuciderii..51-57 5.1. Farmacoterapia i tratamentul bolilor mentale..51-52 5.2. Abordri comportamentale...52-53 5.3. Abordri de tip relaional..54-55 5.4. Intervenii comunitare.55 5.5. Abordri la nivelul societii.56-57 Capitolul 6: Recomandri i concluzii..58-62 6.1. Recomandri..58-60 6.2. Concluzii..60-62 Anexe: Studii de caz..63-72

Abordare psihosocial a sinuciderii ca form particular a violenei Doina-tefana Sucan, Aurora Liiceanu, Mihai Ioan Micle Institutul Naional de Criminologie In anul 2000, s-au sinucis aproximativ 815.000 de persoane in intreaga lume. Aceasta inseamn o rat a mortalitii de circa 14,5 la 100. 000 de locuitori sau un deces la fiecare 40 de secunde. Sinuciderea reprezint a 13-a cauz de deces in lume, iar pentru grupa de varst 15-44 de ani, autornirea reprezint a patra cauz de deces i a asea de afectare a sntii i a invaliditii1. Ce i-a determinat pe aceti oameni s-i doreasc moartea, s renune la tot ceea ce inseamn via? Ce au simit? Ce i-au dorit i nu au avut? Pot fi doar cateva dintre intrebrile care rman in urma lor, adesea fr rspuns. Decesele imputabile sinuciderilor nu reprezint decat o parte a unei probleme extrem de grave, cci, in afara celor care decedeaz, foarte multe persoane supravieuiesc unor tentative de sinucidere i unor rniri autoprovocate, adeseori foarte grave i care necesit ingrijiri medicale de lung durat. Ca s nu mai vorbim despre persoanele care rman in urma celor care-i gsesc moartea prin sinucidere, persoane profund afectate in plan emoional, social, economic. Costurile economice ale sinuciderilor i rnirilor autoprovocate sunt estimate la mai multe miliarde de dolari anual. 1. Istoria sinuciderii: istoric, filosofie, jurispruden Sinuciderea a constituit dintotdeauna un moment cu semnificaie diferit pentru filosofi, medici, sociologi, psihologi etc., dar i pentru diversele religii sau chiar pentru oamenii obinuii. Unii au acceptat-o ca pe o form a eliberrii omului de povara vieii sau a manifestrii spiritului de libertate, iar alii au condamnat i au blamat persoana care recurge la un asemenea act extrem.
Rapport Mondial de la Violence et de la Sant, Organisation Mondiale de la Sante, Geneve, 2002, p. 205
1

Legand sinuciderea de absurdul lumii in care trim, Albert Camus spunea in Mitul lui Sisif: Omul care este capabil s priveasc in fa absurditatea existenei umane, care vede disprand semnificaia vieii inc se confrunt cu problema sinuciderii. Singura problem filosofic intradevr serioas este sinuciderea. 1.1. Antichitatea Greco-Roman Toate curentele de gandire ale antichitii greceti au recunoscut valoarea suprem a individului, care are libertatea i puterea de a hotri singur asupra propriei viei sau mori. In viziunea antic, viaa nu merita s fie pstrat decat dac era conform cu raiunea, cu demnitatea uman i dac aducea mai multe satisfacii decat nenorociri. Altfel, pstrarea ei era considerat o nebunie de filosofii greci ai timpului2. Platon era, in general, impotriva sinuciderii, dar meniona trei excepii majore: condamnarea (cazul lui Socrate), boala foarte dureroas i incurabil, precum i o soart mizerabil, putand include situaii diverse, de la mizerie la ruine3. Intre toate civilizaiile antice, Roma este considerat a fi cea mai tolerant fa de sinucidere. Yolande Grise4 a oferit un tablou in care creioneaz date despre 314 cazuri de moarte voluntar a unor personaliti celebre, din secolul al V-lea inainte de Cristos i pan in secolul al II-lea dup Cristos, adic un numr considerabil mai mare decat cel pe care l-am putea gsi in Europa din 1300
2

Epicurienii spuneau c inelepciunea ne sftuiete s ne sinucidem cu calm dac viaa devine insuportabil. Individul poate pleca fr zgomot, dup ce a reflectat profund, fr s se grbeasc, aa cum ai prsi o camer plin de fum. Stoicii recomandau i ei suicidul chibzuit, atunci cand raiunea ne arat c aceasta ar fi soluia cea mai demn de a ne conforma ordinii lucrurilor sau cand nu se mai poate urma linia de conduit pe care ne-am trasat-o. 3 Platon. Legile. Editura IRI, Bucureti, 1995. El spunea despre jefuitorii de temple c, dac nu reuesc s se lepede de tendinele negative, ar trebui s priveasc moartea drept un bine i s prseasc aceast

via. 4 Grise, Yolande. Le suicide dans la Rome antique. Paris, Les Belles Lettres, 1982. Legea celor dousprezece table, invocat de autoare, nu interzice moartea voluntar, recomandand ca inmormantarea sinucigailor s se desfoare normal. Totui, in ceea ce privete procedeele utilizate, spanzurtoarea este considerat una dintre cele mai malefice metode de a-i lua viaa. Ins, din raiuni mai mult decat evidente de natur economic i patriotic, Roma interzicea sinuciderea pentru dou categorii sociale: sclavii i soldaii.

pan in zilele noastre. Datele istorice nu specific nici o interdicie legal a sinuciderii. Analiza discursului lui Seneca din Scrisoarea ctre Lucilius5 reliefeaz legtura evident dintre sinucidere i varsta individului. Autorul spunea c atata vreme cat corpul i mintea noastr este in cea mai bun form, permiandu-ne s ducem o via demn, sinuciderea nu ar fi justificat. In schimb a tri in decrepitudine, cu suferinele provocate de o btranee inaintat, a nu te elibera de ea, este o adevrat prostie. Dreptul roman din epoca imperial las fiecruia libertatea de a-i alege moartea6. Pe msur ce stoicismul incepe s decad, cam prin secolul al II-lea, legislaia roman privitoare la sinucidere devine mai aspr. Neoplatonismul, la fel ca i cultele orientale, condamn sinuciderea, care tulbura de fapt sufletul mortului i il impiedica s se desprind de trup pentru a se ridica la ceruri. 1.2. Evul Mediu i Renaterea Evul Mediu se remarc printr-o absen aproape total a sinuciderilor ilustre, in contrast cu antichitatea. In peste o mie de ani, nici o sinucidere celebr. Ins modul de via al aristocraiei rzboinice presupunea conduite de substituie, forme de sinucidere indirecte, cum ar fi turnirurile, asimilate sinuciderilor ludice7. In misterele i miracolele jucate de trupe ambulante, care
Seneca. Scrisoarea LVIII ctre Lucilius. (trad. Rom. Gh. Guu), Editura tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1967, pp. 148-149. ...Dac trupul nu mai e bun de nimic, de ce s nu eliberezi un suflet care se chinuiete?...N-am s renun la btranee, dac m va lsa intreg, intreg prin ce e mai bun in
5

mine. Dar dac va incepe s-mi scanteasc sau s-mi ia minile, dac-mi va lsa nu viaa, ci numai suflarea, voi fugi din aceast hardughie putred i pornit la vale...este un nevolnic i un ticlos cel care moare din cauza durerilor, dar este un nebun cine triete numai ca s sufere dureri. 6 Garrisson, G., Bayet, A. cf. Minois, G., Istoria sinuciderii.Editura Humanitas, Bucureti, 2002, p.60 Existau apte sau opt circumstane ale sinuciderii care nu atrgeau dup sine confiscarea bunurilor: sinuciderea din dezgust fa de via, din suferin la moartea unui fiu, din dorina de a se vorbi despre tine c ai avut o moarte frumoas, din nebunie, din idioie sau srcie de duh, pentru a scpa de boal i suferin, din dorina de a scpa de compromitere in caz de faliment. In cele din urm, toate tipurile de sinucidere erau permise cu excepia cazurilor de acuzai i condamnai. 7 Minois, G., op.cit., p.19. Se spune c, din punct de vedere psihologic, in majoritatea cazurilor, individul dirijeaz impotriva propriei persoane o agresivitate pe care nu o poate elibera impotriva celorlali, in societile civilizate. Ins, cavalerii epocii medievale, mercenarii nu se supuneau interdiciilor de natur pacifist i, prin urmare, violena impotriva semenilor diminua tendina de autodistrugere i deci de sinucidere. Cronicile medievale sunt totui pline de sinucideri indirecte, de tip rzboinic. Cronicarii timpului semnaleaz i cazuri de sinucidere ca urmare a violurilor (vezi moartea Lucreiei, a femeilor

puneau in scen morala Bisericii, se condamn categoric sinuciderea. In Minunile Fecioarei Maria, sinuciderea este prezentat ca rezultat al disperrii inspirate de diavol. Cantecele de vitejie (chansons de geste) prezint oarecum diferit acest fenomen. Sinuciderea apare aici ca o conduit ce sfarete intr-un impas, oricare ar fi motivele ei sau contextul: personajele se sinucid din cauza iubirilor imposibile, din tristee extrem, din remucare, de ruine8. Comportamentul real i literatura medieval sunt in deplin concordan atunci cand sunt difereniate sinuciderea nobil de cea nedemn. Personalitatea i motivaia sinucigaului conteaz mai mult decat actul in sine. ranul, care se sinucide pentru a scpa de mizerie, este considerat un la al crui trup trebuie s fie supus supliciului i al crui suflet va ajunge in iad. Cavalerul viteaz, plin de caliti, care prefer s moar in btlie decat s se predea, este considerat erou i i se datoreaz onoruri civile i religioase9.
brutalizate de normanzi). Mai sunt semnalate i sinuciderile de tip altruist, precum aceea a burghezilor

din Calais, tentative de sinucidere a Ioanei dArc, care, fiind prizonier, se arunc din varful unui turn, declarand c a preferat s moar decat s triasc dup masacrarea atator oameni nevinovai (aluzie la masacrul de la Compiegne). 8 Trecerea la act este provocat de manie, de un acces de gelozie, de disperare, toate considerate la acea vreme pcate. In plus, de regul, se sinucid personajele negative. Apar uneori i sinucideri aa-zise onorabile (in Cantecul lui Daurel i Beton, Beatrice, dup moartea fiului i exilul soului, se arunc dintr-un turn inalt) sau sinucideri altruiste (in Lancelot, Galehaut moare prin infometare voluntar dup ce a aflat c prietenul su s-a omorat, iar Lancelot are i el o tentativ de sinucidere, fiind salvat in extremis). i Cavalerii Mesei Rotunde vorbesc despre sinucidere de fiecare dat cand se intampl o nenorocire. 9 Minois, G. op.cit., p. 41. Moralitii i poeii condamn dezgustul fa de via, Dante rezervand sinucigailor un loc in infern. Ei sunt plasai in a doua parte a celui de-al aptelea cerc, cel al violenilor. Pentru a-l abate pe cretin de la gandul sinuciderii, Biserica Catolic a recurs la o serie de povestiri regsite in pildele din cadrul predicilor. Mesajul este acela c este condamnabil s disperi, pentru c, intotdeauna, se va intampla o minune venit de la Dumnezeu. Credinciosul are astfel la indeman un refugiu infailibil impotriva sinuciderii. Cei care, fiind in deplintatea sntii mentale, se sinucid nu se pot atepta la nici un fel de mil. Dreptul canonic, fixat in secolul al XII-lea prin operele lui Burchard, Yvo din Chartres, Gratianus, Grigore al IX-lea, este de o extrem severitate in legtur cu sinuciderea. Incepand cu aceast perioad, inhumarea cretineasc le este refuzat sinucigailor (dei prima prob scris dateaz din secolul al XIII-lea, fiind un edict al Conciliului de la Nimes). Se face o excepie pentru sinucigaii care las un semn de cin in extremis. O ordonan din sec. al XIIIlea a municipalitii din Lille prevedea ca cel care s-a sinucis s fie tarat pan la eafod, apoi spanzurat, dac este brbat, i ars dac este femeie. La Metz, cadavrul trebuia scos din cas printr-un orificiu spat sub prag, inchis apoi intr-un butoi care era aruncat in fluviu, cu un anun s fie lsat s pluteasc la intamplare. La Zurich, cadavrului i se aplica o pedeaps specific fiecrei metode de sinucidere: dac moartea s-a produs prin injunghiere cu un pumnal, in craniul mortului se infigea o pan de lemn, dac individul s-a inecat, cadavrul lui era acoperit cu nisip la cinci picioare de malul apei, dac cineva s-a sinucis care las un semn de cin in extremis. O ordonan din sec. al XIII-lea a municipalitii din Lille prevedea ca cel care s-a sinucis s fie tarat pan la eafod, apoi spanzurat, dac este brbat, i ars

dac este femeie. La Metz, cadavrul trebuia scos din cas printr-un orificiu spat sub prag, inchis apoi intr-un butoi care era aruncat in fluviu, cu un anun s fie lsat s pluteasc la intamplare. La Zurich,

Incepand cu a doua jumtate a secolului al XIII-lea, in Anglia, tribunalele hotrsc s se fac o distincie intre cazurile de sinucidere non compos mentis (cel care se sinucidea suferea de o maladie mental) i cele felo de se (trdtor al propriei persoane), numai bunurile acestuia din urm fiind confiscate. Explicand sinuciderea numai prin aciunea diavolului i prin nebunie, Evul Mediu a fcut din ea un act cu totul iraional. Sinuciderea, indelung gandit i explicabil prin simplul motiv al dezgustului fa de via, nu era decat o categorie a nebuniei, melancolia. Renaterea reprezint un tablou aparte in ceea ce privete sinuciderea. Dei esena filonului renascentist era omul, personalitile timpului vorbesc clar despre o cretere a numrului de sinucideri: Boccaccio era surprins de frecvena sinuciderilor prin spanzurare la Florena, Erasmus de Rotterdam se intreba retoric ce s-ar intampla cu omenirea dac oamenii nu s-ar teme totui de moarte, avand in vedere uurina cu care merg in intampinarea ei, Luther vorbete despre epidemia de sinucideri din Germania anului 1542. Aceasta este perioada cand apar primele statistici in ceea ce privete sinuciderea, Anglia fiind un exemplu in acest sens10. Frmantrile religioase din epoca Renaterii timpurii nu aduc o destindere in ceea ce privete condamnarea morii voluntare, putandu-se constata chiar o
cadavrului i se aplica o pedeaps specific fiecrei metode de sinucidere: dac moartea s-a produs prin injunghiere cu un pumnal, in craniul mortului se infigea o pan de lemn, dac individul s-a inecat, cadavrul lui era acoperit cu nisip la cinci picioare de malul apei, dac cineva s-a sinucis pin precipitare de la inalime, el era ingropat sub un munte, cu trei pietre mari pe cap, pe abdomen i pe picioare. In Anglia, cadavrele sinucigailor erau ingropate sub un drum principal, de preferin la o rspantie, pe

unde trecea mult lume, intuit la pmant cu un ru de lemn care ii traversa pieptul. Se credea, c, astfel imobilizat i clcat in picioare, avea puine anse s se mai elibereze tulburandui pe cei vii. Execuia cadavrarelor de sinucigai era considerat, in acelai timp, un ritual de exorcizare dar i un tratament preventiv. Incercarea era inspimanttoarea mai ales pentru familia celui decedat, un astfel de spectacol public putand compromite un neam intreg. Urma apoi confiscarea bunurilor. In Frana, din 1205, comisarii regali atribuiau regelui sau nobilului local bunurile mobile ale celor care se inecau sau se sinucideau. 10 Minois, G., op.cit., p.70. Michael MacDonald i Terence Murphy arat c se impune o anumit rezerv in analizarea cifrelor care indicau o cretere spectaculoas a sinuciderilor intre 1510 i 1580: de la 61 de cazuri intre 1500 i 1509 la 940 intre 1570 i 1579. In peste 95% din cazuri, sinucigaii sunt de tipul felo de se, deci vinovai, bunurile lor fiind confiscate. Aceast progresie spectaculoas poate fi explicat i ca rezultat al legilor din 1478, 1509 i 1510 prin care se reforma procedura ce trebuia urmat in cazurile de moarte suspect. Coronerii sunt responsabili cu organizarea anchetei, primind 13 ilingi i 4 pennies pentru fiecare verdict de sinucidere; bunurile sinucigaului sunt confiscate in beneficiul preotului confesor al regelui, ceea ce reprezenta mai multe sute de livre pe an. Era vorba, prin urmare, de o intreag administraie care avea interes pentru aplicarea strict a legii referitoare la sinucidere. Nu se tie, de asemenea, dac, in scopul imbogirii, nu s-au fcut abuzuri, fiind considerate drept sinucideri i decesele din cauze naturale.

anumit insprire. Atat pentru catolici, cat i pentru luterani, calviniti, anglicani, sinuciderea era considerat un act diavolesc, intrand, de aceea, in arsenalul luptelor religioase. In secolul al XV-lea, teologii catolici sunt cu toii la fel de intransigeni11. In secolul al XVI-lea, procedura de anchet devine mult mai riguroas. Era nevoie de un proces verbal detaliat in care se specifica locul unde a fost gsit corpul sinucigaului, chirurgii examinau cu mare atenie cadavrul, se strangeau date privind viaa i obiceiurile defunctului, motivele care l-ar fi putut impinge spre sinucidere; (ceea ce astzi ar putea s insemne un inceput de autopsie psihologic), se numea un curator al trupului, care, de altfel, indeplinea

i rolul de avocat al sinucigaului in faa tribunalului, erau convocai familia i motenitorii persoanei care s-a sinucis. Dac vreun element din aceast procedur lipsea, judecata nu era considerat valabil, iar judectorii erau pasibili de sanciuni12. Ce este specific Renaterii in legtur cu acest fenomen? Faptul c acum se descoper complexitatea acestui fenomen, importana sa ca revelatoare pentru conduita individual. Sinuciderea este in continuare respins, dar incep s se pun intrebri, s se fac analize. 1.3. Epoca modern Secolul al XVII-lea se distinge prin excepiile care se fac in reprimarea sinuciderii. Reacia autoritilor religioase i civile ale vremii combin severitatea de principiu i rigoarea selectiv in aplicare. S fie oare dreptul la sinucidere un privilegiu suplimentar al nobilimii? Poate c da, dac inem seama de absena execuiilor de cadavre ale aristocrailor din Frana, Anglia secolului al XVII-lea13.
Domingo de Soto, in De iustitia et iure preia de la Sfantul Toma trei argumente pe care le dezvolt: sinuciderea este un prejudiciu adus naturii i iubirii de sine, statului i societii, lui Dumnezeu care ne-a dat via. Obaria satanic a sinuciderii, propovduit de biseric, e cu atat mai uor acceptat de popor cu cat riturile, invluite in mister, provenind din vremuri strvechi, practicate asupra cadavrului ii pun amprenta pe imaginaie, inducand individului o fric exagerat, o spaim care evoca forele rului. 12 O lege din epoca lui Carol Quintul fcea distincia intre cei care se omorau ca s scape de justiie, acestor persoane confiscandu-li-se bunurile in favoarea seniorului, i cei care se omorau ca urmare a unei boli, din cauza melancoliei, unei slbiciuni fizice etc. 13 In aprilie 1610, fiica lordului Mordaunt are o tentativ de sinucidere, aruncandu-se pe fereastr; se rnete numai, dar puin timp dup aceea incearc s se inece, murind la 5 zile dup asta. Juraii claseaz cazul, punand verdictul de moarte din cauze naturale. Sinuciderea unui consilier de York, in Anglia, membru al parlamentului, Thomas Hoyle, este i ea absolvit la intervenia unor prieteni influeni. Avem de-a face cu o inegalitate in ceea ce privete anchetarea sinuciderii i tratarea ei din
11

La Londra, modul de inregistrare a deceselor permite inelegerea rolului

amplificator al zvonurilor privind sinuciderile. De la inceputul secolului al XVII-lea, autoritile municipale publicau in fiecare sptman lista deceselor, la inceput in legtur cu epidemiile de cium, apoi regulat, indicandu-se i cauzele morii; este ceea ce se numea bills of mortality. Astfel, era disponibil o list sptmanal a sinuciderilor din fiecare parohie, in care se menionau i cazurile de nebunie i, uneori, profesia victimelor, fcandu-se i un total anual14. Ar mai fi de semnalat i valurile de sinucideri cauzate de circumstane extraordinare, cum erau epidemiile de cium15 i sinuciderile colective legate de teama sfaritului lumii, semnalate in unele regiuni din Rusia. Prin urmare, fenomenul sinuciderii pare a fi general, fr a se putea vorbi ins de o epidemie sau de un val de sinucideri pe termen lung. Primele crize financiare ale secolului al XVIII-lea care agitau o lume capitalist destul de indrznea i relativ puin pregtit au determinat cateva accese extraordinare: anii crizei lui Law in Frana i cei ai falimentului Companiei Mrilor Sudului, in Anglia, reprezint astfel de pusee, numrul sinucigailor ajungand brusc de la 20 in 1720 la 52 in 1721 la Londra16. Sporete tot in aceast perioad categoria sinucigailor nevoiai, din cauza crizelor alimentare, a iernilor grele, a bolilor, rzboaielor care bantuie Europa. Filosofii iluminiti se intereseaz cu toii de fenomenul sinuciderii, unii il condamn fr s ezite, alii proclam totala libertate a omului de a dispune de

punct de vedere juridic. 14 Aceste liste apreau in ziarele din capital i chiar in provincii. Independent de datele reale, simpla lor publicare ajunge s creeze impresia de frecven, sinuciderile devenind pentru populaie un subiect familiar, impresionau cititorul prin regularitatea lor. Aceast practic se va dezvolta intr-atat in secolul al XVIII-lea, incat ajunge s stea la baza mitului maladiei englezeti. Asemenea statistici nemaiexistand nicieri altundeva in forma aceea ajung s dea impresia unei slbiciuni a societii

englezeti. Aceste liste ajung s fie valorificate in a doua jumtate a secolului XVII de primul demograf autentic, John Graunt. El i-a manifestat rezerva in ceea ce privete corectitudinea acestora, semnaland o subraportare remarcabil a persoanelor decedate care nu erau ingropate in cimitire, respectiv copiii nscui mori i sinucigaii. Media sinuciderilor, conform datelor stranse de Graunt, era pentru perioada 1629-1660 de 3 la 100.000 de locuitori. 15 Defoe, D. (trad. Antoaneta Ralian), Jurnal din anul ciumei. Editura Univers, Bucureti, 1992. 16 Minois, G. Op.cit. p. 198. Studiindu-se datele istorice, acum este sigur pentru toat lumea c dezvoltarea capitalismului reprezint unul din factorii importani ai creterii ratei sinuciderilor in aceast perioad. Intemeiat pe risc, individualism, concuren acerb, el poate fi considerat factor de instabilitate i nesiguran. Sporete tot in aceast perioad categoria sinucigailor nevoiai, din cauza crizelor alimentare, a iernilor grele, a bolilor, rzboaielor care bantuie Europa.

propria-i via, alii sunt mai nuanai, acceptandu-l sau respingandu-l in funcie de context17. Lui Voltaire suicidul in sine ii provoac mai mult curiozitatea decat simpatia. Vorbete mult despre acest fenomen, se documenteaz, caut motivele care ii imping pe unii oameni s-i pun capt zilelor, el fiind foarte ataat de via. Are i el, ins, momente cand este dezgustat de societate, de spectacolul prostiei omeneti18. Refleciile asupra sinuciderii aparinand autoarei franceze Madame de Stael19 egaleaz aproape un tratat tiinific, in care aceast problem este analizat intr-o manier echilibrat i neutr. Aceasta poate fi considerat lucrarea care face trecerea de la operele angajate ale secolului al XVIIIlea la studiile psihologice i sociologice din secolul al XIX-lea. Ideea de baz este c
17

Montesquieu, Ch. (trad. tefan Popescu). Scrisori Persane. Editura Hyperion, Chiinu, 1993, p.109. De exemplu, Charles de Secondat, baron de Montesquieu, critica vehement reprimarea judiciar a sinuciderii: In Europa, legile sunt foarte aspre cu cei care se sinucid: sunt omorai pentru a doua oar, ca s zic aa. Sunt tarai in batjocur pe ulie, sunt stigmatizai, li se confisc averile. Mi se pare, Ibben, c legile acestea sunt cu totul nedrepte: Cand sunt copleit de durere, de dispre, de ce s fiu impiedicat s-mi pun capt suferinelor i s mi se rpeasc un leac ce se afl in mainile mele? In viziunea lui,

sinuciderea nu aduce nici un prejudiciu societii, nici Providenei Divine. Societatea este bazat pe un avantaj mutual, dac cineva nu mai beneficiaz de acest avantaj din contract, de ce s nu fie liber s se retrag. Viaa i-a fost dat omului ca un bun, dac el nu o mai percepe ca atare de ce s nu o dea inapoi. 18 Voltaire. Histoire de la Littrature franaise. Editura Universitii Bucureti, 1974. I se pare c omenirea nu era decat o aduntur ingrozitoare de criminali nefericii. In articolul su Despre Cato i suicid publicat in Dictionnaire philosophique, plecand de la cazuri concrete, el a schiat o analiz a motivelor care le-au determinat pe anumite persoane s se sinucid. Pentru prima dat, cineva se intreab dac nu este vorba i de o latur ereditar. Denunand absurditatea legilor penale ale epocii, in Prix de la justice et de lhumanite, Voltaire spunea c oricum sinucigailor care sunt mori de-a binelea nu le mai pas c sunt tarai pe strzi, c sunt spanzurai i le confisc bunurile. Ins motenitorii lor pun totul la inim. In final, autorul se adreseaz retoric autoritilor Nu vi se pare crud i injust s jefuieti un copil de motenirea tatlui su numai pentru c este orfan? 19 Madame de Stael. Rflexions sur le suicide. In Oeuvres completes, Ed. FirminDidot, Paris, 1961, vol. III, p.179. Cu toate acestea, n-am avut dreptate s pretindem c sinuciderea este un act de laitate: aceast aseriune forat nu a convins pe nimeni; dar trebuie s distingem in acest caz curajul de fermitate. Pentru a te sinucide, e necesar s nu te temi de moarte; dar inseamn s-i lipseasc fermitatea sufletului, s nu fii in stare s suferi. E necesar un fel de furie pentru a invinge in sine instinctul de conservare a vieii, cand nu sentimentul religios e cel care ii cere acest sacrificiu. Cea mai mare parte a celor care au incercat in zadar s-i ia viaa nu i-au repetat tentativa, pentru c exist in suicid, ca in toate actele haotice ale voinei, o anumit nebunie, care se domolete cand se apropie prea mult de elul ei. Examinand raporturile suicidreligie, aceeai Doamn de Stael spune c resemnarea pe care o obinem prin credina religioas este un fel de suicid moral i, tocmai de aceea, e atat de contrar sinuciderii propriu-zise; cci renunarea la sine-insui are drept scop consacrarea persoanei semenilor si, iar suicidul provocat de sila de via nu este decat doliul sangeros al fericirii personale. Doamna de Stael rmane ins o romantic, neavand in vedere decat sinuciderile nobile. In randul oamenilor obinuii realitatea cotidian a sinuciderii este mai puin glorioas i mai stabil. Oamenii se sinucid de secole din aceleai motive de suferin elementar.

trebuie s evitm s-i judecm pe cei care se sinucid pentru c sunt nefericii,

demni de comptimire, nu de ur, de laud sau dispre. Autoarea afirm c, din punct de vedere psihologic, exist intotdeauna in sinucidere o parte de iraional care insoete paroxismul pasiunilor. In ceea ce privete jurisprudena legat de sinucidere, mai cu seam btlia pentru scoaterea sinuciderii de sub incidena penal, tocmai, in Anglia, unde sinuciderea prea a fi fost abordat intr-o manier oarecum mai liberal, acest lucru se produce cel mai tarziu, intai fiind abolite sanciunile religioase (1823), apoi sanciunile civile (1870). A trebuit, ins s se atepte a doua jumtate a secolului al XX-lea (1961) pentru ca sinuciderea s nu mai fie considerat o crim20. In Frana, intre 1789 i 1790 au aprut cinci tratate care cereau scoaterea de sub incidena penal a sinuciderii21. Secolul al XIX-lea aduce o schimbare in dezbaterile privind sinuciderea, incepandu-se din ce in ce mai mult s se discute cauzele fenomenului, fie ele sociale, fie psihologice. Problema responsabilitii individului devine secundar, omul fiind din ce in ce mai mult perceput ca manipulat de factori sociali sau psihologici, factori pe care el nu-i poate controla. In cutarea adevrului despre sinucidere, ca i despre alte fenomene, spiritul uman a trecut de-a lungul istoriei de la certitudine la indoial, indoial
Beccaria, C. (trad. Dora Scarlat). Infraciuni i pedepse. Editura Rosetti, Bucureti, 2001. In 1760, judectorul englez Edward Umfreville, in Lex coronatoria, propunea o restrangere a verdictului de felo se numai la cazurile de sinucidere a criminalilor. Pentru ceilali, mai ales pentru cei care ii iau viaa sub efectul unui oc, al unei probleme emoionale, al unei suprri, al unei infirmiti, boli, se impune verdictul non compos mentis. In 1764, apare celebrul tratat al lui Beccaria Tratat despre delicte i pedepse in care se arta inutilitatea, ineficacitatea i nedreptatea reprimrii sinuciderii, spunandu-se c sinuciderea este o crim care nu pare s admit, la drept vorbind, vreo pedeaps, cci ea nu poate fi aplicat decat unui nevinovat sau unui trup insensibil. In primul caz, ea este injust i tiranic, deoarece
20

libertatea politic presupune ca toate sanciunile s fie in intregime personale; in cel de-al doilea caz, ea are acelai efect ca biciuirea unei statui. 21 Minois, G. op.cit. , p.312. Chaussard (Theorie des lois criminelles) scria c orice sanciune in acest sens este iluzorie i deart, iar Pastoret (Des lois penales) credea c a tari un trup lipsit de via pe o les de nuiele este un supliciu pe care cu greu l-am ierta antropofagilor. Thorillon, ridicandu-se impotriva nedreptii confiscrii, spunea i el c pedepsirea sinuciderii nu este decat o pedeaps veche i hidoas care nu poate s ne fac decat s deplangem slbiciunile omeneti, fr s le corectm. Vasselin (Theorie des peines) considera c sinuciderea era poate o slbiciune, o laitate, mai sigur un act de nebunie. Cel care se sinucide nu tulbur linitea public, nu vatm moravurile, nu atac nici proprietatea, nici sigurana, nici onoarea concetenilor lui. Poate c-l nemulumete pe Dumnezeu, dar nu zdruncin religia. Atunci, cu ce drept sau mai degrab cu ce mijloc s-l pedepseti? Numai legilor noastre iraionale le era caracteristic s ultragieze un cetean dup moartea lui

care devine la randul ei generatoare de noi certitudini i de iluzii. Problema libertii fiecrui individ asupra propriei viei este pus i repus in discuie sub efectul unor crize profunde. In evoluia societii, dezbaterile privind sinuciderea trec de la propunerea scoaterii ei de sub incidena legii i recunoaterea unor mori voluntare ca fiind sub semnul mreiei i al demnitii (apanajul filosofilor) la insistena pedepsirii acestui act care, in viziunea oamenilor legii, minau contiina colectiv. In final, s-a obinut scoaterea de sub incidena legii a sinuciderii, dar a rmas mentalitatea colectiv cu tcerea ei reprobatoare. 2. Cadrul conceptual al sinuciderii. Dificulti de definire. 2.1. Dificulti in definirea i abordarea sinuciderii Repertoriul comportamentelor suicidare este extrem de larg i de divers, mergand de la simplul gand de a o termina cu viaa pan la pregtirea minuioas a unui plan de sinucidere i obinerea mijloacelor necesare pentru a o duce la bun sfarit, de la tentativa de sinucidere i pan la trecerea la actul propriu-zis, adic sinuciderea realizat. Chiar termenul de sinucidere, ca atare, ne trimite la violen i agresivitate22.

Enciclopedia Britannica23 d urmtoarea definiie a sinuciderii: Aciune prin care fiina uman ii provoac moartea. Dac am analiza toate definiiile sinuciderii, am observa c elementul cheie al acestora este reprezentat de hotrarea de a muri. Totui, trebuie menionat c specialitii sunt inc departe de a se pune de acord cu terminologia cea mai potrivit care s descrie un comportament suicidar. Din perspectiv psihanalitic24, sinuciderea este tratat ca o form de autoagresiune, un potenial agresiv care nu se poate manifesta asupra unui obiect extern25, centrandu-se asupra propriului eu i sfarind prin a-l distruge.
Minois, G., History of Suicide: Voluntary Death in Western Culture.Baltimore, Maryland, John Hopkins University Press, 1999. Numele acestui fenomen vine din Anglia. Suicid este un termen aprut in secolul al XVII-lea, ceea ce este revelator pentru evoluia mentalitii i frecvena sporit a dezbaterilor pe acest subiect. Cel care a vorbit cel dintai despre sinucidere intr-o lucrare a sa (Religio medici 1642), a fost medicul i filosoful Thomas Browne: el a creat termenul de la cuvintele latineti sui (de sine) i caedere (omorare), prin urmare omorare de sine. Acum se stabilete de fapt distincia intre a se omori pe sine i a omori pe altcineva. Dup 1650 neologismul se rspandete in limba englez prin lucrrile lexicografului Thomas Blount i ale editorului lui Epicur, Walter Charleton. In 1658, Edward Phillips il include in Dicionarul General, dar cu un comentariu etimologic ru voitor, invocanduse latura animalic a omului, care il impinge la sinucidere. Termenul apare i in francez, dar mai tarziu, abia spre prima jumtate al sec. al XVIII-lea, datorit Abatelui Prevost care il menioneaz in revista lui Le Pour et le Contre, atunci cand relateaz povestioare englezeti, alimentand ideea mitului maladiei englezeti. Verbul franuzesc se suicider este de fapt folosit sub forma unui pleonasm sau a unei redundane, nereuindu-se desprinderea de ideea de crim impotriva propriei persoane. In limba englez, forma verbal nu exist, substantivul suicide trebuind insoit de un verb de aciune (to commit suicide). Tot in sec. XVIII, din englez, termenul se transmite in spaniol, italian, portughez. 23 www.britannica.com 24 Appignanesi, R., Zarate, O. (trad. Irina Margareta Nistor). Cate ceva despre Freud (titlul original Introducing Freud). Editura Curtea Veche, 2000. Freud vorbea despre existena in fiecare individ a unui
22

instinct de moarte destrudo -, care s-ar opune instinctului vieii i reproducerii - libido -, instinct care s-ar putea ca, in anumite cazuri, s prevaleze dac nu este sublimat in substitute, cum ar fi renunarea la sine in cadrul devotamentului absolut pentru ceilali. 25 Flaubert, G. Oeuvres. Ed. A. Thibudet et R. Dumesnil, Paris, 1983. Flaubert, in scrisorile sale ctre Louise Colet spunea: Am vrea s murim pentru c nu-i putem face pe ceilali s moar, orice suicid fiind poate un asasinat intors spre inuntru. Dup aceast teorie, rata sinuciderilor are tendina s creasc in societile cele mai structurate, cele in care violena exterioar este cea mai ingrdit, in acest caz rata sinuciderilor fiind invers proporional cu aceea a crimelor. Obiecia principal care se aduce punctului de vedere psihanalist const in aceea c el se bazeaz pe experiene ale persoanelor cu grave tulburri de natur psihologic, iar o eventual extindere a teoriei la sinucidere, in general, ar implica faptul c toate

Psihanalitii considerau c agresivitatea era declanat de o pierdere obiectual care trebuie ineleas ca o pierdere a relaiei cu o persoan, dar i ca o frustrare profund legat de aceasta. Deoarece nu poate accepta pierderea suferit, individul ajunge s internalizeze obiectul, identificandu-se cu el. Toate resentimentele fa de acesta se intorc asupra individului insui i determin aciuni autodistructive. In accepiunea lui Alfred Adler26, sinuciderea ar fi un protest activ impotriva colaborrii utile, o retragere total din faa problemelor vieii, generat de infrangere sau teama de o infrangere in una din cele trei mari probleme ale vieii: societatea, profesiunea sau iubirea. Sinuciderea poate fi considerat i cea mai impresionant provocare pentru psihologie, ea fiind favorizat de carenele sentimentului de comunicare, aprand pe fondul unei melancolii. Muli specialiti au fost i sunt de acord c singura ax explicativ, demn de luat in seam, este cea individualist, genetic i psihologic in acelai timp27. Unii suicidologi propun inlocuirea cuvantului suicide cu cel de suisad, care ar insemna un sine (self) trist. Ei cred c acest concept ar fi mai clarificator,

pentru c, in fond, cel care se sinucide dorete i s se salveze pe elinsui, dar dorete mai ales s omoare tristeea. De aici i propunerea de introducere a conceptului de penacid. Pena provine din latinescul "poena (pedeaps sau tortur, chin). Cide provine din latinescul cedere (a dobora, a tranti la pmant). Penacid inseamn omorarea durerii. Acest concept elimin noiunea de a dori s mori28.

persoanele care se sinucid s aib dezechilibre grave de personalitate. 26 Schultz, Duane. Theories of Personality. Chap. 4 Alfred Adler. Brooks/Cole Publishing Company, Pacific Grove, California, 1986, p. 100-124. 27 Baechler, J. Les suicides. Collin, Paris, 1975. El crede c moartea voluntar nu trebuie studiat pornind de la statistici, ci pe baza cazurilor individuale, pentru c sinuciderea este o conduit exclusiv uman i personal. Omul se sinucide din motive deopotriv genetice i psihologice. Patrimoniul su genetic il inzestreaz cu o anumit agresivitate i cu o anumit capacitate de a se adapta la incercrile existeniale. Chiar mai mult, spun autorii, anumite situaii sunt extrem de favorabile unei rate ridicate a sinuciderii: lipsei de integrare in grup, rigorii excesive a codului moral, fapt ce sporete ocaziile de a grei i de a se compromite. 28 Chiles, J.A., Strosahl, K. The suicidal patient: principles of assessement, treatment, and case management. Whiley & Son, New York, 1995. Orice persoan are potenialul de a deveni suicidar cand se confrunt cu situaii care ii provoac suferin emoional din care simte c nu poate scpa, c este fr sfarit i de nesuportat.

In ultimii ani, s-au impus expresiile comportament suicidar fatal, pentru a califica actele suicidare care au ca rezultat moartea persoanei, i comportament suicidar nonfatal, cand se refer la actele suicidare care nu au ca rezultat moartea, deci la tentativele de sinucidere (aceast expresie este curent in S.U.A.) sau la parasinucidere, ori act destructive deliberat (terminologie curent in Europa). In multe documente tehnice medicale gsim expresia ideaie suicidar ceea ce inseamn a-i pune capt zilelor intr-un mod mai mult sau mai puin intens i

elaborat. Acest concept ne mai poate trimite i la ideea de stul de via, la convingerea c viaa nu mai merit trit, la dorina de a nu se mai trezi din somn29. Dei aceste sentimente diferite, respective ideaii, corespund unor grade diferite de gravitate, nu trebuie s absolutizm afirmand c intre ele exist un continuum. Intenia de a muri nu este, in cele din urm, un criteriu obligatoriu al comportamentului suicidar nonfatal. Sinuciderea este actul de conduit intenional, voluntar-deliberat, legat de un motiv exogen (social sau psiho-social) i de o motivaie endogen (psihologic sau psihopatologic), specifice pentru fiecare individ in parte, cu rezonan ideo-afectiv asupra personalitii sale, declanand pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale fa de sine i fa de lume i avand ca finalitate intreruperea desfurrii fireti a cursului vieii biologice printrun proces de traumatizare al propriului corp. Aceast definiie a suicidului permite s fie acceptate, in mod egal, atat o etiologie pur patologic a acestuia, precum i o atitudine motivat de interesele morale ale persoanei respective, absolut nepatologic. In cazul suicidului, intreruperea cursului vieii, nu trebuie privit automat ca un fapt clinico-psihiatric, ca expresie a unei boli sau cel puin a unei tulburri psihice. Ea nu este numai anularea instinctului de conservare, ci concomitent, i dorina simbolic de a iei, prin moarte, considerat ca gest suicidar dintr-o existen considerat inacceptabil pentru individ. O existen pe care acesta o percepe ca pe o constrangere i pe care o refuz. In acest caz
Paikel, E.S. et al. Suicidal feelings in the general population: a prevalence study. British Journal of Psychiatry, 1974, 124 : 460-469
29

gestul suicidar are semnificaia simbolic a unei incercri de trecere intrun alt registru al existenei, depind astfel o situaie-limit impus30. Condamnat de prescripiile religioase, de atitudinile opiniei publice i, nu in

ultimul rand, de reglementrile legislaiilor contemporane, sinuciderea pare, cel puin in aparen, un gen de conduit care implic numai individualitatea persoanei i ale crei motivaii interioare sunt greu de perceput sau descifrat...Intr-un anume sens, actul sinuciga concentreaz in el un intreg univers de sentimente umane: frustrarea, ura, gelozia, pasiunea morbid, lezarea demnitii, violena proiectat asupra propriului eu, toate se impletesc cu pierderea instinctului primordial al vieii...31. Intenia suicidar este relativ simplu de descris. Totui, studierea sa tiinific se extinde la riscul de estimare a morii, pe de-o parte, i la reliefarea motivelor, cauzelor pe de alt parte. Ambele direcii sunt dificil de urmrit dac vorbim despre metodologia cea mai adecvat. 2.2. Eforturi metodologice, instrumente de cercetare Specialitii psihologi, cercettori in domeniul suicidologiei au elaborat diverse instrumente (scale i teste)32 care alturi de interviuri s ajute la estimarea riscului de moarte i la stabilirea motivaiei suicidare: - s cala Hatton i Valente (1977) specific faptul c factorii asociai unui risc sporit de sinucidere sunt, in linii mari anxietatea, depresia, izolarea,resurse psihice, strategii de coping, valoarea celorlali considerai de subieci ca fiind semnificativi, satisfacia in ceea ce privete ajutorul psihiatric primit anterior, o via stabil, stilul de via, existena unor tentative anterioare, dezorientare/dezorganizare, ostilitate;
Enchescu, C. Tratat de igien mintal. Editura Polirom, Iai, 2004. Rdulescu, S.M. Devian, criminalitate i patologie social. Lumina Lex, Bucureti, 1999, p.214. 32 www.suicidepreventtriangle.org/index.htlm#Main Page. Menionm c scalele i testele poart numele autorilor lor, regsindu-se ca atare in orice bibliografie de specialitate.
30 31

Factori predispozani Nater Pierderi semnificative Rolul celorlali semnificani Tentative de sinucidere

Fig. 1: Factorii predispozani ai sinuciderii - scala de potenial de sinucidere (Suicidal Potential Scale) elaborat de Cull i Gill in 1983 are avantajul de utilizare aproape a tututror itemilor de coninut nonsuicidar la care un subiect poate rspunde direct; scorurile sunt folosite pentru evaluarea persoanei pe patru nivele de risc

pentru sinucidere letal, creionand in acelai timp un profil pe alte trei scale privitoare la lipsa speranei, evaluare negativ de sine i ostilitatea; este foarte util mai ales pentru msurile profilactice care se iau in cazul subiecilor cu risc maxim; - s cala Bruni (1985) identific elementele care in de sarcina mamei, evenimente in timpul naterii ca factori de risc: lipsa ingrijirii prenatale, boli cronice ale mamei, insuficiena respiratorie la natere; - M oses (1985) a stabilit c brbaii prezint un risc mai mare de sinucidere dup 45 de ani cu boli cronice i cu un sistem de credine tradiional, inflexibil care respinge imprtirea sentimentelor, cererea de ajutor. - T omlinson-Keasy (1986) a gsit apte variabile ca posibili predictori ai sinuciderii la femei: sntatea fizic, pierderea timpurie a tatlui, stresul in familia de origine, probleme cu alcoolul i trei indici de sntate mental; - S emnturile suicidare identificate de Shneidman (1971) sunt: tentative de sinucidere, anxietate, abuzul de alcool, de droguri, homosexualitatea, instabilitate vizibil i depresie. Mai sunt luate in calcul evalurile de temperament precum fericirea, proasta dispoziie, impulsivitatea, increderea in sine, emoionalitatea i sentimentul de inferioritate; - M otto (1986) a elaborat o scal cu 15 itemi in care sistemul de scorare permite stabilirea unui nivel de risc pentru orice subiect in urmtorii doi ani; in afara itemilor cunoscui apar unii noi, respectiv schimbarea brusc a greutii (mai mult sau mai puin de 10%), numrul orelor de somn noaptea (6 ore sau mai mult), insatisfacia privind tratamentul anterior i reacia negativ subiectiv a intervievatorului fa de client; - L esch & Walter (1985) intr-o serie de studii privind riscul i motivaia pentru sinucidere au reliefat relaia dintre depresie, nefericire i intenia suicidar, depresia i intenia fiind chiar dependente de nefericire; - B eck (1985) a stabilit c itemii din chestionarul elaborat de el referitori la pesimism, simul eecului, neplcere de sine i ideaia suicidar sunt cei mai puternici in identificarea pacienilor depresivi cu mare risc de sinucidere pe termen lung; - M odelul triangular de prevenire a sinuciderii elaborat de Cutter (1983) reprezint un efort de abordare a motivelor clinice in aa fel incat s permit specialitilor s aplice o intervenie selectiv in modul cel mai direct cu putin. Modelul imprumut logica prevenirii incendiului: dorina de a muri reprezint scanteia, actele de autoagresiune sunt similare oxigenului, iar depresia este benzina, toate impreun producand focul,

respectiv actul de sinucidere ca atare; lipsa oricruia dintre aceste elemente previne comportamentul autoagresiv; condiia necesar i suficient pentru comportamentul suicidar este, in opinia lui Cutter, ca toate aceste trei elemente s existe. Fig. 2: Model de prevenirea incendiului Fig. 3: Modelul Cutter de prevenirea sinuciderii
Flacr Oxigen Benzin Intensitatea dorinei de a muri Gradul de planificare Tipul i dimensiunea nefericirii Cauze necesare i suficiente pentru comportamentul suicidar

Fig. 4: Analiza dorinei de moarte Fig. 5: Analiza disperrii - S tephens (1983) pune fa in fa metodele sociologice i psihologice in vocabularul motivelor de sinucidere reuit aa cum reies ele din scrisorile sinucigailor, comparaia fcandu-se intre activitatea interpersonal, orientat spre oferirea unui sens sinelui i altora i presiunile interne spre aciuni vzute ca motive de surse
Acut vs.Cronic Ambivalen: Dorina de a tri sau a muri. Satisfacie vs. dorina de moarte Intensitatea dorinei de a muri Anxietate acut Anxietate cronic Agitaie Depresie Proces schizoid Reacii toxice la substane Felul i gradul disperrii

comportamentale. Din perspectiv sociologic, argumenteaz autoarea, atat victimele cat i nevictimele dezvolt vocabulare de motive, asigurand explicaii acceptabile; autoarea a identificat nou motive in scrisorile sinucigailor din literatura suicidologic, comparate cu datele experimentale obinute din intervievarea studenilor din ultimul an din 106 faculti privind o sinucidere justificat, trgand concluzia c exist un limbaj comun despre subiectul sinuciderii care servete la justificarea aciunii de autoagresiune atat la victime cat i la cei din anturajul lor. Victimele se vd ca eroi sau cel puin raionali in motivele invocate. - A dams (1981), pe baza unor studii experimentale pe subieci studeni ai cror prini au decedat inainte ca ei s implineasc 16 ani sau care au divorat, lotul de control fiind alctuit din studeni cu familii normale, a ajuns la concluzia c pierderea prinilor este un factor de risc pentru tentativele de sinucidere. De asemenea, disciplina sever in copilrie, conflictele parentale coreleaz cu actele de natur psihiatric de autoagresiune la varsta adult la pacienii depresivi.

- V an Hoesel (1983) a gsit, in incercarea sa de a identifica o tipologie empiric a sinuciderii, cinci clusteri valabili pentru 86% din cazurile investigate (404 studii de caz): agresiune, alienare, fuga de realitate, depresie/stim de sine de nivel sczut i confuzie. Foarte importante pentru estimarea riscului de sinucidere sau a tentativelor sunt analizele in care factorii epidemiologici au o importan deosebit. Factorii epidemiologici sunt folosii in identificarea gradului de risc pentru orice element de natur medical. Se alctuiete o hart care folosete rata morilor suicidare in fiecare an in vederea stabilirii probabilitii pentru fiecare din factorii epidemiologici indicai: varst, sex, boal mental anterioar, antecedente in ceea ce privete tentativele de sinucidere, faptul c locuiete singur, alcoolism i externare recent. Astfel de informaii pot fi folosite de specialitii in domeniul sanitar ca un ghid atunci cand trebuie s ia decizii de ordin clinic sau managerial (externare, frecvena controalelor in spital)
Primul stadiu Pierdere grea/ireparabil nainte de 13-15 ani i alte pierderi ale unor persoane semnificative Sinuciderea unui printe sau a unei persoane care a inut loc de printe Moartea neobinuit sau prematur a unui printe dup vrsta de 16 ani Probleme comportamentale sau emoionale pn la 16 ani Neadaptare colar, la serviciu sau la armat Probleme maritale Brbat mai n vrst care triete singur Sub 35 de ani Istorie de tratament pentru tulburri mentale Stadiul mediu Lipsa sensului vieii Dependen de alcool i/sau droguri Durere, probleme cu somnul, probleme intestinale, cu greutatea, afeciuni ale pielii, precum i alte afeciuni cronice

Tratament ndelungat pentru boli cronice (de ex. diabetul) Ameninarea prematur cu boala (boli de inim, cancer, accident vascular cerebral) Comportament nesatisfcut-dependent Noi pierderi

Dou sau mai multe accidente severe, inclusiv supradoza Instituionalizare : spital, nchisoare Comportament autoagresiv, letalitate sczut, salvarea de sine Creteri Neschimbat

Aleas Nedecis/Tmpurie n ciclul vieii Hotrre Superficial ,,Act suicidar Da Nu Ameninri cu sinuciderea Rni prin mpucare Rni prin tiere nalt Sczut ,,Joaca de-a moartea ,,Predicie acurat nepractic ,,Strigt de ajutor ,,Protejare/ajutare Risc nalt Factori precipitatori Dorina de a muri Metode de autoagresare Planificarea sinuciderii Validitatea metodei alese Letalitate Incidena evenimentelor Ambivalen Comportament autoagresiv Moart Salvare

Ciclul vieii cu risc mare de sinucidere

Ultimul stadiu Resurse personale diminuate Pierderi semnificative n ultimii doi ani Pierderea speranei Criterii de abordare a morii Persoane apropiate mai competitive i mai consuming Lips de direcie i de scop (abulie, rtcire), plutete la voia ntmplrii i n afara comunitii Depresie acut sau recent Dependena de diverse substane

Punctul de vedere psihologic poate sta la baza explicrii mecanismului de trecere la actul suicidar, dar nu poate explica constana fenomenului la nivel de grup social. Dac sinuciderea ar avea cauze exclusiv psihologice, se poate pune o intrebare justificat, i anume de ce rata sinuciderilor este aproape invariabil pentru o anumit societate pentru perioade lungi de timp. Durkheim33 susinea ipoteza existenei unei determinri sociale a sinuciderii. El a observat c fiecare popor are o tendin colectiv de sinucidere bine determinat, care este invers proporional cu gradul de integrare a individului in social. Aseriunile lui, precum sinuciderea preponderant masculin, rata sczut a sinuciderii la persoanele cstorite, intensificarea fenomenului in timpul crizelor economice i scderea numrului de sinucideri in timp de rzboi, au fost verificate i

confirmate de numeroi cercettori care i-au urmat. El vorbea despre trei mari categorii de sinucidere, in funcie de cauzele care o determin: sinuciderea egoist aici intr indivizii cei mai slabi integrai in grupul lor familial, religios i politic -, sinuciderea altruist se refer la societile in care intalnim un grad de integrare excesiv, putand justifica sacrificarea pentru grup -, sinuciderea anomic este cauzat de dereglrile mecanismelor sociale, care nu asigur satisfacerea trebuinelor elementare. Jack Douglas34, pornind de la confruntarea cauzelor sociale ale sinuciderii i motivele care fac ca un individ s treac la actul sinuciga, vorbete despre un presupus caracter eronat al statisticilor in domeniu. El consider c documentele lsate de sinuciga (scrisori de adio, note, jurnale) sunt cu mult mai importante pentru descifrarea unui act de sinucidere decat statisticile, care de cele mai multe ori nu sunt decat interpretri,
Durkheim, E. Despre sinucidere. (trad. Mihaela Calcan). Editura Institutului European, Bucureti, 1993. 34 Douglas, J. The Social meanings of Suicide. Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1967.
33

in urma actului ca atare, ale unor situaii sociale investite de sociolog sau statistician cu diverse semnificaii. 2.3. Mituri legate de sinucidere. Pornind de la percepia oamenilor privind sinuciderea, au aprut interpretri neconforme cu realitatea, aa numitele mituri: Persoanele care vorbesc despre sinucidere nu ajung niciodat s se sinucid; total greit. Se recomand s nu se ignore ameninrile cu sinuciderea pentru c datele au dovedit c apropape toi aceia care s-au sinucis sau au incercat s o fac au dat anterior semnale de avertizare de tipul o s-i par ru cand o s mor sau nu vd alt cale de a rezolva decat..., indiferent de cat de ocazionale sau disimulate sub forma unei glume nevinovate, ele pot indica o ideaie suicidar serioas; Oricine incearc s se omoare este mai mult ca sigur nebun; iat din nou o idee greit in ceea ce privete sinuciderea. Muli dintre cei care s-au sinucis nu erau psihotici, nu sufereau de tulburri mentale. De cele mai

multe ori este vorba de persoane suprate, copleite de durere, disperate, iar suprarea, suferina emoional, disperarea extrem nu sunt in mod necesar apanajul unor boli mentale; Dac o persoan este decis s-i curme viaa, nimeni i nimic nu o poate impiedica s o fac. Total neadevrat, pentru c chiar i cei foarte depresivi au sentimente amestecate legat de moarte, osciland pan in ultimul moment intre dorina de a tri i cea de a muri. Muli sinucigai nu vor de fapt ca ei s moar, ci ii doresc ca suferina de care se simt copleii s inceteze; Sinucigaii sunt persoane incapabile s caute ajutor. i acest lucru este infirmat de diverse studii pe victime ale sinuciderii care au probat c muli dintre ei au apelat anterior la ajutor medical, chiar cu ase luni inainte; Dac se vorbete mult i insistent despre sinucidere, se poate intampla ca unor persoane s le i vin ideea s o fac. Neadevrat pentru c, numai comunicand deschis cu persoanele cu ideaie suicidar, le poi oferi ajutorul de care au nevoie; De cele mai multe ori, trecerea la actul suicidar este iraional; neadevrat, pentru c este dovedit c majoritatea celor care se sinucid sunt in deplin contact cu realitatea, sunt raionali. Este evident, i studiile tiinifice in domeniu o dovedesc, c exist o discrepan intre cunoaterea tiinific i cunoaterea comun, intre stereotipuri variate, mentaliti inrdcinate istoric, i ipoteze de natur tiinific, validate de studii aprofundate. 3. Dimensiunile fenomenului la nivel global 3.1.Statistici mondiale privind sinuciderea Ratele sinuciderii variaz de la o ar la alta. Cele mai ridicate sunt cele comunicate de rile din estul Europei la Organizaia Mondial a Sntii (O.M.S., 2002)*: Lituania 51,6, Federaia Rus 43,1, Belarus 41,5, Estonia 37,9 la 100.000 de locuitori. Cele mai mici rate par a fi in America Latin: Columbia 4,5, Paraguay 4,2 la 100.000 de locuitori, dar i in unele ri din Asia: Tailanda 5,6, Filipine 2,1, la 100.000. In America de Nord i alte ri din Europa, ratele se inscriu intre

aceste extreme: de exemplu, Finlanda 28,4, Belgia 24,0, Elveia 22,5, Frana 20,0, Germania 14, 3, Canada 15,0, S.U.A. 13,9, la 100.000 de locuitori. Din datele centralizate de O.M.S., se observ c lipsesc in mare parte statistici referitoare la rile africane. Cele mai vechi date privind rata sinuciderii provin din secolul al XVIII-lea i au fost stabilite de dou din rile nordice, respectiv de Suedia i Finlanda. In stabilirea datelor statistice, sunt luate in calcul mai ales dimensiunea gender i dimensiunea varst. Varsta este un element demografic important al riscului de sinucidere. La nivel global, ratele sinuciderii au tendina s creasc o dat cu inaintarea in varst: in 1995, in lume, acestea variaz intre 0,9 la 100.000 pentru grupa 514 ani i 66,9 la 100.000 pentru peste 75 ani. In general, rata pentru acest grup este de circa 3 ori mai mare decat in cazul tinerilor intre 15 i 24 de ani. Aceast tendin este valabil, in linii mari, pentru ambele sexe, dar este mai marcat pentru brbai. Pentru femei, ratele sinuciderii prezint scheme divergente. In unele cazuri, rata crete regulat o dat cu varsta, in altele ea atinge punctul maxim la 40 de ani sau, cum ar fi in rile in dezvoltare i pentru grupurile minoritare, ea atinge apogeul la tinerele adulte35. *Pe parcursul textului O.M.S. este prescurtarea Organizaiei Mondiale a Sntii Sexul, cultura, rasa i originea etnic sunt i ele dimensiuni importante in epidemiologia sinuciderii. Ratele de sinucidere sunt mai mari la brbai decat la femei: de exemplu, intre 1990 i 2000, pentru grupa de varst 35-44 de ani, rata de sinucidere la brbai a fost de 20,5, iar la femei de 15,4 la 100.000 de locuitori. In ceea ce privete contextul cultural, se pare c i el influeneaz aceast rat, ea fiind relativ sczut in unele zone ale Asiei, ridicat in mai multe ri ale

fostei Uniuni Sovietice i foarte ridicat in zone ale Americii36. Prevalena sinuciderii la rasa alb este de aproximativ dou ori superioar in raport cu rata sinuciderii observat la alte rase. Acest fapt este valabil atat pentru Statele Unite ale Americii cat i pentru Africa de Sud i Zimbabwe. Apartenena la acelai grup etnic pare s fie i ea asociat cu ratele de sinucidere similare. S lum spre exemplu cazurile Estoniei, Finlandei i Ungariei, ri unde rata sinuciderii sunt foarte ridicate, chiar dac Ungaria este destul de deprtat geografic de celelalte dou ri. De asemenea, grupuri etnice diferite, chiar dac triesc in aceeai zon, prezint rate de sinucidere foarte diferite. In Singapore, de exemplu, rata sinuciderii este evident mai mare la populaia de origine chinez i indian decat la cea malaez37. 3.2. Limite in statistici Una din problemele pe care le ridica studiul sinuciderii este cea a calitaii datelor. Acestea sunt de multe ori discutabile: in multe cazuri nu se tie sigur
Girard, C., Age, gender and suicide. American Sociological Review, 1993, 58 : 553574. 36 Rapport Mondial sur la Violence et la Sant, op.cit. p.208 37 idem, p.209
35

daca a fost accident, crima sau sinucidere, totul depinzand de ancheta care se face intr-un asemenea caz. In unele ari, in caz de sinucidere se fac anchete asupra motivelor care au condus la aceasta, in majoritatea insa nu se fac. In urma studierii datelor statistice globale, se impune o observaie esenial care privete utilizarea cu pruden a acestora. Modul in care se inregistreaz toate tipurile de decese variaz de la o ar la alta, ceea ce face extrem de dificil compararea ratelor naionale de sinucidere. Chiar i in ri in care se utilizeaz criterii standard, cum este cazul Australiei, aplicarea lor este destul de inegal38. Exist guverne care impun nite limite in comunicarea datelor despre sinucidere, rapoartele efectuate de institutele de medicin legal sunt de multe

ori intarziate. Pentru o ar dat, ratele de sinucidere declarate pot varia in funcie de sursa lor: astfel, in China, estimrile merg de la 18,3 (date communicate de O.M.S., 2002) la 22,0 (date de la Ministerul Sntii al Chinei) la 100.000 de locuitori. Datele mortalitii din cauza sinuciderii subestimeaz, in general, adevrata prevalen a sinuciderii intr-o populaie.Ele sunt produsul final al unui intreg lan de informatori, intre care sunt incluse persoanele care gsesc corpul celui care s-a sinucis, medicii, poliia, medicii legiti i statisticienii. Se intampl de multe ori ca una dintre aceste personae s ezite s vorbeasc de sinucidere, mai ales acolo unde religia i cultura condamn acest gest. Cooper i Milroy (1995)39 arat, intr-o cercetare, c in unele regiuni din Anglia documentele subestimeaz cu aproape 40% numrul sinuciderilor. Sunt i cazuri in care sinuciderile sunt trecute sub tcere pentru ca decedatul sau familia sa s nu fie stigmatizai de comunitate, pentru convenienele sociale, cauze politice, pentru a putea beneficia de eventualele asigurri. Sau se poate intampla aceasta i pentru c sinucigaul i-a ascuns gestul, fcandu-l s par un accident verosimil. Exist i cazuri in care procuratura d, in mod eronat, verdictul de moarte natural, mai ales in cazul unor persoane in varst. Uneori sinuciderea poate trece neobservat in cazul toxicomanilor care ii administreaz o supradoz, al
Graham A. et al. Suicide: an Australian Psychological Society discussion paper. Australian Psychologist, 2000, 35, 1-28. 39 Cooper, P.N., Milroy, C.M. The coroners system and underreporting of suicide. Medicine, Science and the Law, 1995, 35 : 319-326
38

persoanelor care mor de inaniie voluntar sau al celor care mor la catva timp dup ce au avut o tentativ de sinucidere. In aceste cazuri, precum i in cazul sinuciderii asistate (eutanasie), cauza clinic este cea care se reine in mod oficial.

In ceea ce privete tentativele de sinucidere, puine sunt rile care au date fiabile in legtur cu aceasta. Dintre cei care au tentative de sinucidere, foarte puini ajung s primeasc ingrijiri in spitale. Iar dintre cei care ajung totui s fie internai, in unele ri, in care tentativa de sinucidere este susceptibil de sanciuni penale, aceasta nu este raportat ca atare. O concluzie a O.M.S. (2002) arat c in cea mai mare parte a rilor nu se cunoate cu adevrat amploarea tentativelor de sinucidere40. Unele fapte duc la presupunerea c aproximativ 25% dintre persoanele care incearc s se sinucid ajung la un spital public. Acest procent pare a fi numai partea vzut a aisbergului, pentru c majoritatea persoanelor care incearc s se sinucid rman inc nedescoperite. Totui, responsabilii din instituiile de sntate public incearc s obine mai multe date din dosarele spitaliceti, din anchetele demografice i din unele cercetri, surse care conin datele ce lipsesc in sistemele de date privind mortalitatea. Aadar, din datele de care dispunem reiese c cea mai mare rat a tentativelor de sinucidere se semnaleaz la tineri in comparaie cu btranii. Dei comportamentele suicidare sunt mai rare la persoanele de varsta a treia, probabilitatea unui rezultat fatal este mai mare la acetia decat la tineri. In general, tentativele de sinucidere comise de persoanele mai in varst sunt mai grave, atat din punct de vedere medical cat i psihologic, iar eecul ca atare al unui astfel de demers este de cele mai multe ori rezultatul intamplrii. De asemenea, tentativele de sinucidere sunt de dou pan la trei ori mai des intalnite la femei decat la brbai. Totui, Finlanda este o excepie de la aceast aa zis regul. Dintr-un studiu transnaional (1996) asupra comportamentului

suicidar desfurat in 13 ri, intre 1989 i 1992, a reieit c, la Helsinki, rata masculin a tentativelor de sinucidere este cea mai ridicat 314 la 100.000 de
40

locuitori, iar, prin comparaie, intr-o provincie spaniol (Guipuzcoa) este cea mai mic dintre rile i regiunile investigate (45 la 100.000)41. Pentru femei, cea mai mare rat in ceea ce privete tentative de sinucidere s-a remarcat la CergyPontoise, in Frana (462 la 100.000), iar cea mai sczut in aceeai provincie spaniol, menionat mai sus. (69 la 100.000). Ratele cele mai ridicate s-au semnalat pentru persoanele in varst de pan la 55 de ani. Metoda cel mai des intalnit este otrvirea i autornirea prin tiere.. Mai mult de jumtate din persoanele cercetate avuseser mai multe tentative de sinucidere, iar a doua tentativ a intervenit in anul imediat urmtor celei dintai in mai mult din 20% din cazuri. Un alt studiu (2000) pe un eantion longitudinal norvegian de aproape 10.000 de adolesceni intre 12 i 20 de ani a artat c 8% au incercat s se sinucid o dat, iar 2,7% de cel puin dou ori cu doi ani inainte de perioada vizat pentru analiz de acest studiu. Analiza datelor prin regresie au artat c probabilitatea unei tentative de sinucidere este mai mare dac persoana a atentat deja la viaa sa, dac este de sex feminin, dac este la o varst apropiat de cea a pubertii, dac are ideaie suicidar, dac a consumat alcool, dac nu triete cu ambii prini i dac este tentat s se devalorizeze ca persoan42. 3.3. Sinuciderea in Romania i acum 100 de ani rata sinuciderilor in randul bucuretenilor era destul de ridicat, dei nu existau nici televiziune i nici radiouri. Iar motivele pentru care oamenii ii luau viaa semnau izbitor de mult cu cele din timpurile noastre43.

Rapport Mondial de la Violence et de la Sante, op.cit. p. 211.

Aparent, sinuciderea ar fi un rezultat legat organic de modernizarea intrun ritm accelerat a unei societi. A ine pasul cu schimbrile galopante care transform o societate premodern nu era usor, muli se prbueau lsandu-se
Schmidtke, A. i al. Attempted suicide in Europe: rates, trends and sociodemographic characteristics of suicide attepters during the period 1989-1992. Results of the WHO/EURO Multicentre Study of Parasuicide. Acta Psychiatrica Scandinavica, 1996, 93 : 327-338. 42 Wichstrom, L. Predictors of adolescent suicide attempt: a nationally representative longitudinal study of Norwegian adolescents. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 2000, 39 : 603-610. 43 Majuru, A., cf. Luminia Valcea, De ce se sinucideau bucuretenii acum un secol? Evenimentul Zilei, 11 iulie 2004
41

purtai de diferite curente imaginare, fie deveneau radicali i opuneau rezisten la nou, fie deveneau moderai fa de schimbare, scrie A. Majuru44, intrun studiu despre sinuciderile din Bucuretiul inceputului de secol XX. Lucrarea a fost publicat recent intr-unul din volumele editate de Muzeul Municipiului Bucureti. La baza studiului s-au aflat observaiile cuprinse in lucrarea de doctorat a medicului Nicolae Minovici intitulat Studiu asupra spinzurrii. Spre deosebire de Occident unde sinuciderea este apanajul spaiului rural, la noi din contr oraele ne dau numrul cel mai mare de spanzurai. In el gsim acei indivizi care, lipsii de mijloace pentru susinerea vieii i-au ales ca fel de sinucidere spanzurarea. Insi oraele le ofer adesea cauzele determinante ale spanzurrii, scria Nicolae Minovici in 1904. Potrivit studiului realizat de Nicolae Minovici pentru perioada 1891190245, in Bucureti predomina sinuciderea prin spanzurare - 136 de cazuri. Apoi, in ordine, urmau armele de foc - 120 barbati i opt femei - i otrvirile - 46 barbati, 71 femei. Alte modaliti folosite pentru sinucidere erau: aruncarea in faa trenului

sau pe fereastr, precum i asfixierea cu monoxid de carbon rezultat din arderea incomplet a carbunilor. Cei mai muli dintre sinucigai aveau varsta cuprins intre 30 si 60 de ani, erau divorai, vduvi sau celibatari. Categoriile cu rata cea mai mare de sinucidere erau in ordine: persoane fr profesie (prostituate, vagabonzi, hoi), menajere, cizmari, muncitori i comerciani, funcionari, tamplari, brutari, birjari, zugravi, zidari, cantrei, cojocari etc. Pe etnii, ungurii (48 cazuri, 39 brbai i 9 femei) au inregistrat cel mai mare numr de sinucideri pe perioada studiului, urmai de romani (23 cazuri, 19 brbai, 4 femei), transilvneni (18 cazuri, 14 brbai, patru femei). Ungurii sint aceia care, ca naionalitate, dau spanzurtorii contingentul cel mai mare i la care adogind romanii transilvneni, avem un total de 66 care intrece cu 1/2 numrul romanilor, observa Minovici. Majoritatea sinuciderilor se petreceau primavara, iar toamna cretea numrul celor care se spanzurau, scrie Adrian Majuru. La capitolul cauze ale sinuciderilor, Minovici meniona frustrrile i neimplinirile cotidiene generate de
44 45

alcoolism, alienaie, mizerie, certurile de familie, boli cronice, pasiuni, lipsa ocupaiei, datoria de bani sau alte motive necunoscute. O interesant scrisoare trimis de un sinuciga doctorului Mina Minovici este menionat de Majuru: M rog foarte mult D-l Doctor Mina s m scuzai de atata polologhie, dar am auzit odat pe Dl. Dr. Nicu, fratele D-voastr ca ine tare mult a avea scrisorile sinuciilor, deci am voit s fac o plcere i pe de alta s-l rog ca s nu m mai chinuiasc i mort c destul am fost persecutat de oameni in via. Iat unde ajung oameni carei ine cinstea pan la moarte i s nu m mai vad aceast infam lume. In prezent, in Romania46, precum i in capital, situaia nu difer fa de

idem Minovici, N., cf. Adrian Majuru, op.cit., 2004.

situaia sinuciderii in perioada mai sus menionat, in ceea ce privete structura fenomenului suicidar. In acest capitol vom discuta dinamica sinuciderii in funcie de mai multe variabile: timp, zone demografice, varst, sex, rata omajului, satisfacia de via. Dinamica sinuciderilor n Bucureti, n perioada 1986-2004.
anul 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 nr. sinuci deri 133 158 216 220 186 196 296 335 289 284 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 267 336 354 414 511 348 342 248 254
46

Trebuie s menionm c, in ceea ce privete Romania, statisticile privind sinuciderea sunt puine, disparate i neorganizate. Numrul de sinucideri in Bucureti pe perioada menionat in tabel este specificat in articolul citat mai sus al L. Valcea

0 100 200 300 400 500 600 1986 1988 1990 1992 1994 1996 1998 2000 2002 2004
nr. sinucideri Bucureti

Grafic 1: Dinamica sinuciderilor n Bucureti Se observ c aceast dinamic este oarecum oscilant cu o cretere mai accentuat in 1988, 1992, 1997, 1999, 2000. Dup 2000, apare o tendin de descretere semnificativ, de la 511 in 2000 la 254 in 2004. Varful este anul 2000, pregtit oarecum i de anul 1999, cand s-a remarcat o cretere insemnat fa de 1988. In ceea ce privete evoluia numrului de sinucideri in Romania47, intre 19962004, se poate remarca o tendin ascendent, de la 2933 in 1996 la 3236 in 2004. Ca i in cazul Bucuretiului, varful este reprezentat de anul 2000. Nu avem o explicaie fundamentat tiinific pentru numrul mare de sinucideri din 2000. Putem doar s avansm ideea c s-ar putea ca acest fenomen de cretere mai accentuat a numrului de sinucideri este legat de sfaritul de secol, de

ateptrile mai mari in legtur cu nivelul de trai i de aspiraii in perioada 19962000, ateptri contrazise de realitate. Dinamica sinuciderilor n Romnia, 1996-2004
anul 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Nr.sinucideri 2933 3174 3318 3541 3967 3120 3486 3481 3236
47

Datele statistice sunt preluate de pe situl Institutului de Medicin Legal www.legmed.ro.


0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500 4000 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 nr.sinucideri Romnia

Grafic 2: Dinamica sinuciderilor n Romnia. 1996-2004 Dup cum se observ din graficul de mai sus, tendina este de scdere a numrului de sinucideri, incepand cu 2002 i pan in 2004. i cu toate acestea, anul 2004, la fel ca i 2003, este anul in care numrul cazurilor de sinucidere a fost egal cu cel al victimelor generate de omucideri i accidente rutiere la un loc, reprezentand 31% din totalul morilor violente. In 2003, din totalul deceselor violente, doar cele accidentale depesc ca numr sinuciderile, care reprezint 30% din decesele violente, respectiv 3481 de cazuri. Fcand un calcul simplu, reiese c in acest an, in medie zece romani pe zi au decis s se sinucid. In timp ce numrul omuciderilor este in scdere continu in ultimii trei ani (947 in 2001, 782 in 2003), dinamica sinuciderilor este exact invers (3120 de sinucigai in 2001, 3481 sinucigai in 2003). La nivel naional, media sinuciderilor raportat la 100.000 de locuitori, pentru 2003, este de 15,9. Conform datelor publicate in raportul privind activitatea reelei de medicin legal in 200348, in unele zone ale rii incidena sinuciderilor este cu mult mai mare decat media naional: judeul Harghita conduce cu 32,84, judeul Dolj 32,12 cazuri, Covasna 32 de cazuri la 100.000 de locuitori. Exist

i zone in care media este cu mult sub media pe ar a sinuciderilor: judeul Alba
48

6,6, Cara-Severin 6,25 de cazuri la 100.000 de locuitri. Contrar tendinei inregistrate la nivel naional, bucuretenii par a fi ceva mai optimiti decat restul romanilor. Din 2000 cand numrul bucuretenilor sinucigai era 511, s-a ajuns in 2003 la jumtate, respectiv 248. Potrivit datelor statistice pentru 2003, cel mai mare numr de sinucideri a fost inregistrat in grupa de varst 41-50 de ani (23%). La celelalte grupe de varst incidena variaz intre 15 i 17%. Demn de remarcat, pentru aceast perioad, este i faptul c sinuciderea nu este absent nici la grupele de varst extreme, respectiv 0-10 ani. O alt constatare a raportului, pentru acelai an, se refer la faptul c marea majoritate a sinuciderilor (80%) s-a inregistrat in randul brbailor, ins acest lucru nu este specific romanilor, el fiind valabil pentru toate meridianele. Incidena sezonier a sinuciderilor demonstreaz o distribuie neuniform, dar trebuie menionat c cele mai multe cazuri sunt inregistrate vara, preferate fiind lunile mai i iunie. In ceea ce privte metodele de sinucidere, in 2003, romanii au preferat spanzurtoarea (70%), precipitarea (aruncarea de la inlime sau in faa trenului, a mainii 9%), intoxicaiile (ingerarea de substane letale sau medicamente, intoxicarea cu monoxid de carbon sau cu gaz metan 8%), submersia (4%).
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% mpucare plgi arsuri electrocutare

Sava, A. Pe culmile nefericirii, Cotidianul, 9 mai 2004

submersie intoxicaii precipitare spnzurare alte metode metode de sinucidere

Grafic nr. 5: Metode de sinucidere preferate de romni n 2003 Metodele mai violente de sinucidere sunt preferate de brbai, iar cele cu efect mai puin traumatizant sau perceput ca atare, respectiv intoxicarea, tierea venelor etc., de ctre femei. O.M.S. (2002) a dat publicitii o statistic privind sinuciderea in Romania, pe grupe de varst49 . De la inceput, se poate remarca faptul c exist un numr semnificativ de copii i tineri care se sinucid in Romania. Categoria de risc mare este cuprins in intervalul de varst 45-54 de ani, deci varsta maturitii active. Numrul de sinucideri pe categorii de vrst. Romnia, 2002
Vrst 5-14 15-24 25-34 35-44 45-54 55-64 65-74 75 + Brbai 35 198 375 469 669 366 285 142 femei 11 38 58 66 109 100 87 59
49

Rapport Mondial sur la Violence et la sant, Organisation Mondiale de la Sante, Geneve, 2004.
0 100 200 300 400 500 600 700 800 5-14 ani 15-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani 65-74 ani 75 + ani barbai femei

Grafic 3: Sinuciderea n Romnia pe categorii de vrst i sexe. 2002 Din Studiul pentru implementarea Planului Naional de Aciune pentru Tineret50 se spune c in ultimii patru ani ponderea sinuciderilor juvenile se menine relativ constant, inregistrandu-se o scdere doar cu 1,2%. Cele mai multe sinucideri in randul tinerilor s-au inregistrat in 2003: din totalul tinerilor sinucigai in categoria de varst 25-29 de ani se incadreaz 47,3%, in categoria 20-24 de ani 35,4%, iar categoria 15-19 ani 18,3%. Datele mai arat c sinuciderea predomin la biei, media fiind de 6 la 1. Rata sinuciderilor in Romania urmez tendina evoluiei fenomenului din celelalte ri europene: rata sinuciderilor la brbai este semnificativ mai mare decat la femei. La noi, rata de suicid feminin este aproape constant din 1990 i pan in 2002. In ceea ce-i privete pe brbai, rata sinuciderilor a crescut spectaculos din 1990 pan in 1995, pstrand in continuare pan in 2002 o tendin de cretere, dar uoar. De asemenea i rata de sinucidere la nivelul rii, dup o cretere mai accentuat intre 1990 i 1995, se plaseaz i ea pe aceeai tendin pan in 2002, dar nu semnificativ.
Studiul pentru implementarea Planului de Aciune pentru Tineret, ANSIT. Gandul, 4 august 2005.
50

13,3% 20,3% 21,2% 23,9% 4,6% 4,5% 4,7% 4,7% 9% 12,3% 12,6% 14,1% 0 5 10 15 20 25 30 1990 1995 2000 2002 Brbai Femei Total

Grafic 4: Rata sinuciderilor n Romnia. 1990-2002 Atragem atenia c, in ceea ce privete alte variabile referitoare la profesie,

mediul de reziden, starea civil, statutul socio-economic, pentru Romania lipsesc datele statistice care s aduc informaii relevante. Lipsesc de asemenea studii i date care s analizeze eventuale corelaii intre ratele omajului i cele ale sinuciderii, intre nivelul srciei intr-o zon sau alta a Romaniei i rata sinuciderii in acea zon. Iat cateva oportuniti de cercetare in domeniu pentru viitor. Se poate vorbi despre sinucidere in relaie cu insatisfacia fa de via i cu pesimismul, fr ca s existe date experimentale care s sprijine o ipotez sau alta legat de aceste corelaii. Intre neadaptare i omaj, o bun parte a poupulaiei este dezorientat, manifestand frustrare, ceea ce poate duce fie la criminalitate, fie la autoagresiune. Ultimul Barometru de opinie public51 prezint starea de spirit a populaiei romaneti: ponderea populaiei care declar c este mulumit de felul in care
Barometru de Opinie Public, Gallup Organization Romania Metro Media Transilvania la cererea Fundaiei pentru o Societate Deschis. Mai 2004, p.10.
51

triete in prezent (42%) o egaleaz aproape pe cea a populaiei nemulumite (46%). Ateptrile privind traiul din anul urmtor sunt imprite, oamenii anticipand aproape in aceeai pondere o situaie mai bun (34%) sau meninerea celei actuale (34%) i mai puin inrutirea situaiei (20%). Un procent destul de ridicat (11%) al populaiei triete sub semnul incertitudinii. Cauzele percepute ca responsabile pentru inrutirea situaiei sunt considerate a fi mai degrab de natur economic: salariile/pensiile mici, preurile mari, omajul i boala.

38% 41% 4% 15% 2%

destul de mulumit foarte mulumit nu prea mulumit deloc mulumit nu tiu/nu rspunde

Grafic 6: Starea de spirit a populaiei romneti. 2004 In 2000, starea de spirit a populaiei era mult mai proast decat in 1996; plusul de speran a fost mai mare in 2000. Dac urmrim trendul uor ascendent, atat al sinuciderilor la nivel naional, cat i al criminalitii, putem s emitem ipoteza c poate s existe o corelaie pozitiv intre starea de spirit a populaiei romaneti in perioada menionat i rata sinuciderii. In acelai Barometru de Opinie Public52 este prezentat o tipologie a romanilor rezultat prin intersecia aprecierilor obiectiv-subiective cu privire la traiul acum fa de anul trecut, traiul din prezent i speranele cu privire la modul in care vor tri in
52

viitor: tipul A (7%) este cel mai nemulumit (indivizii care formeaz acest tip consider c in prezent triesc mai prost decat anul trecut, sunt total nemulumii de traiul din prezent i cred c anul viitor vor tri mai prost); tipul B (7%) difer de tipul precedent doar prin faptul c aprecierile cu privire la traiul din prezent nu sunt atat de negative; tipul C (11%) consider c triete la fel ca anul trecut, c nimic nu se va schimba intr+un an i apreciaz c nu este prea mulumit de traiul din prezent; tipul D (6%) este compus din cei care consider c triesc la fel comparativ cu anul trecut, nu sunt prea mulumii de cum triesc, dar cred c vor tri mai bine anul viitor; tipul E (13%) triete mai bine comparativ cu anul trecut, crede c va tri mai bine anul viitor i este mulumit de cum triete in prezent. Comparativ cu ultimele ase luni, ponderea tipurilor dominante s-a schimbat in sensul unei migraii uoare dinspre evalurile negative spre cele pozitive: de exemplu, tipul E care avea o pondere de 9% a crescut la 13%, tipul A a sczut de la 10% la 7%. Dar diferenele nu sunt mari i nici semnificative statistic. Cine sunt cei care compun cu precdere fiecare tip? Tipul A este compus din

Barometru de Opinie Public, op.cit., p. 19

oameni cu resurse mici (varstnici, educaie sczut, venituri mici, mai bolnavi, fr relaii, mai puin informai), cu incredere sczut in oameni i in cei care i conduc, nemulumii de funcionarea democraiei i a economiei de pia. La cealalt extrem se situeaz indivizii din tipul E, caracterizai prin resurse ridicate (mai tineri, mai educai, cu venituri mai mari, stare de sntate bun, cu relaii interpersonale, bine informat), cu incredere mare in semenii lor i in cei care ne conduc, mai mulumii de modul de funcionare al democraiei i al economiei de pia53. Aadar, datele de mai sus ne pot deschide calea pentru o cercetare privind relaia dintre starea de spirit a populaiei romaneti i rata sinuciderii.
53

idem

4. Factorii de risc n sinucidere Exist o serie de cauze subiacente, se poate spune, comportamentului suicidar. Factorii care expun o persoan la riscul de a se sinucide sunt deosebit de complexi i mai ales strans legai unii de alii. Este foarte important ca acetia s fie bine analizai, s se ineleag rolul lor pentru comportamentul suicidar fatal i nonfatal, pentru a putea preveni sinuciderile. Epidemiologii i specialitii in sinucidere au descris un anumit numr de caracteristici specifice, legate strict de comportamentul suicidar. In afara factorilor de esen demografic, precum varst, sex, trebuie luai in calcul factorii psihiatrici, biologici i de mediu, dar i cei legai de viaa persoanei. 4.1. Factorii psihiatrici. Ceea ce se tie, in general, despre riscul suicidar provine din cercetrile in cadrul crora specialitii au intervievat o rud sau un prieten pentru a ti care sunt simptomele psihiatrice specifice care s-au manifestat in viaa unei personae care s-a sinucis. Este vorba despre ceea ce specialitii numesc autopsie psihologic. Aceast abordare permite demonstrarea faptului c un numr

insemnat de aduli care se sinucid prezint in lunile, respective anii, care preced decesul lor semen sau simptome de tulburri psihiatrice54: - depresii majore; - alte tulburri de ordin afectiv, cum ar fi tulburarea bipolar (perioade de depresie care alterneaz cu stri euforice, cu stri maniacale i care pot dura zile sau zile; - schizofrenie; - anxietate i tulburri de comportament; - impulsivitate; - sentimental de neputin. Depresia pare a avea un rol major in sinucidere i se estimeaz c ea este responsabil de aproximativ 65% pan la 90% din sinuciderile cu patologii psihiatrice. Riscul este cu atat mai mare la pacienii depresivi, cu cat acetia inceteaz s mai ia medicaia pe care o gsesc inutil, considerand c nu exist nici un tratament pentru ei, pentru c oricum nu se vor vindeca55. Riscul de sinucidere privind durata vieii unor pacieni care sufer de depresii majore sau bipolare este estimat la aproximativ 12-15%. Aceast boal poate aprea la orice varst i indifferent de sex. Depresia masculin este precedat de diverse tipuri de violen, atat in familie cat i in afara ei. Tratarea ei este foarte important la pacienii de sex masculine, mai ales dac se ine seama c, in multe culturi, sinuciderea este mai frecvent la brbai. La copii i la tineri, natura depresiei difer de cea intalnit la aduli. Adolescenii deprimai absenteaz nemotivat de la coal in mai mare msur
Primary prevention of mental, neurological and psychosocial disorders. Geneve, Organisation Mondiale de la Sante, 1998. 55 Beck, A.T. i alii. The relationship between hopelessness and ultimate suicide : a replication with psychiatric outpatients. American Journal of Psychiatry, 1990, 147 : 190-195.
54

decat colegii lor, au note mai mici, au un comportament deviant, devenind violeni, consumand alcool sau droguri, au tendina de a manca i a dormi mult. Este adevrat c, la fetele deprimate poate aprea i un comportament anorexic.

Aceste tulburri grave de alimentaie sunt associate unui risc de sinucidere crescut. Depresia are de multe ori, mai ales in cazul btranilor, manifestri fiziologice, cum ar fi durerile de stomac, ameelile, palpitaiile i alte dureri inexplicabile la prima vedere. Deseori, depresia este insoit la aceast categorie de personae de boli i tulburri precum infarctul, cancerul, reumatism, boala Parkinson i maladia Alzheimer. Tendina de sinucidere poate fi redus, dac depresia i anxietatea sunt tratate corespunztor, fie cu antidepresori, fie prin psihoterapie, mai ales cea cognitive comportamental. Schizofrenia este o alt patologie psihiatric puternic asociat sinuciderii. Riscul de sinucidere privind durata de via la aceti pacieni se situeaz intre 10-12%. Riscul este cu atat mai mare cu cat pacientul este mai tanr, este brbat, se afl in primele stadii ale bolii, la cei care erau dinamici, mental i social, inainte ca boala s se declaneze, la pacienii care au recderi cornice i la cei la care se estimeaz o aa-zis dezintegrare mental. Ali factori, cum ar fi sentimental de neputin i de disperare, fac s creasc riscul suicidar. Intr-un studiu American longitudinal, desfurat de-a lungul a zece ani (1975-1985)56, se subliniaz importana sentimentului de disperare ca predictor major al unui comportament suicidar. Absena perspectivei de viitor era un punct comun la 91% dintre subiecii care apoi s-au sinucis. Alcoolismul i toxicomania sunt considerate i ele ca avand un rol important in sinucidere. In S.U.A., consumul excesiv de alcool ar fi un factor de risc in cel puin un sfert dintre sinucideri. Persoanele dependente de alcool prezint un risc suicidar mai mic decat cele cu tulburri depressive majore. Dar trebuie spus c exist legturi stranse intre consumul excesiv de alcool i depresie, aa c este destul de dificil s se stabileasc care dintre ele prezint

Beck, A.T. i alii. Hopelessness and eventual suicide: a 10 year prospective study of patients hospitalized with suicidal ideation. American Journal of Psychiatry, 1985, 142 : 559563.
56

un predictor mai important pentru sinucidere. Consumul excesiv de alcool poate s conduc la depresie din cauza sentimentului de decdere i de eec pe care multe din persoanele dependente il incearc. In acelai timp, consumul excesiv de alcool poate reprezenta o form de automedicaie pentru ameliorarea depresiei de care o persoan sufer. De asemenea, atat consumul de alcool, cat i depresia pot rezulta amandou dintr-o stare de stress care poate aprea la un moment dat in viaa unui om. Totui, dac sinuciderea la persoanele depressive are loc destul de devreme in evoluia bolii (mai ales la grupa de varst 30-40 de ani), la persoanele alcoolice ea se produce in general mai tarziu in evoluia bolii. In plus, cand are loc efectiv trecerea la actul sinuciga, mai apar i ali factori, cum ar fi sfaritul unei relaii, marginalizarea social, srcia i inceputul unei deteriorri fizice ca urmare a consumului excesiv i indelungat de alcool. In Asia (2002), se pare c alcoolismul i toxicomania joac un rol mai mic decat in alte regiuni ale lumii in sinucidere, aa cum reiese dintr-un studiu dezvoltat pe adolescenii din Hong Kong i China, unde numai 5% dintre cei care s-au sinucis beau excesiv sau se drogau57. Tentativa de sinucidere precedent actului final reprezint totui cel mai important predictor al comportamentului suicidar fatal ulterior. Riscul este mai mare in primul an i mai ales in primele ase luni care urmeaz tentativei. Aproape 1% din persoanele care incearc s se sinucid mor in anul imediat urmtor, iar 10% sfaresc prin a comite sinuciderea cu rezultat fatal. Estimrile privind creterea riscului ca urmare a tentativelor de sinucidere anterioare

variaz de la un studiu la altul. Gunnell i Frankel (1994)58 afirm c riscul la aceste persoane este de 20-30 de ori mai mare decat la populaia general, ceea ce este confirmat i de alte studii. Existena unei tentative de sinucidere anterioare face s creasc riscul de sinucidere al unei persoane, dar majoritatea persoanelor care i-au luat viaa o fac fr s fi avut anterior vreo tentativ de acest gen59.
Rapport Mondial sur la Violence et la Sant. Op.cit. p. 214. Gunnell, D., Frankel, S. Prevention of suicide: aspiration and evidence. British Medical Journal, 1994, 308 : 1227-1233. 59 Graham, A. i alii. Op.cit., 2000.
57 58

4.2. Factori biologici i medicali: ereditate suicidar i familii suicidare O istorie familial cu antecedente de sinucidere este un marcker puternic al riscului crescut de sinucidere. Unii cercettori cred c o caracteristic genetic predispune unele persoane la un comportament sinuciga. Date din studii fcute pe gemeni i pe copii adoptai confirm posibilitatea ca factorii biologici s joace un rol major in unele comportamente suicidare. Exist o concordan mult mai net in ceea ce privete sinuciderea i tentativele de sinucidere intre gemenii monozigoi (cei cu gene total identice) decat intre cei dizigoi (nu au in comun decat jumtate din gene). Ins, pentru ca rezultatele s fie perfect validate i bazate pe o metodologie solid, mai este nevoie de cercetri privind cazul monozigoilor crescui separat, precum i de altele care s aib in vedere i existena unor tulburri psihiatrice. Pentru c ar putea fi vorba, de fapt, de tulburri psihiatrice ereditare i nu de o predispoziie genetic la comportament suicidar i de faptul aceste tulburri fac ca acest tip de comportament s fie mai probabil la persoanele inrudite (1979)60. Intr-un studiu din 1978, cu un lot martor de copii adoptai, Schulsinger a constatat c existaser deja cazuri de sinucideri

in familia biologic a celor care s-au sinucis. Sinuciderea acestor copii adoptai era independent in mare msur de existena unor tulburri de natur psihiatric, ceea ce ne-ar putea face s credem c exist o predispoziie genetic la sinucidere. Este, de asemenea, foarte probabil ca i ali factori, precum cei de mediu i sociali, adugai la istoria familial, s fac s creasc riscul de sinucidere. Exist i studii privind procesele neurobiologice care sunt responsabile de numeroase patologii psihiatrice, inclusive acelea care predispun la sinucidere, din care rezult c exist o baz biologic a sinuciderii. Se constat, de exemplu, c nivelul serotoninei din lichidul cefalorahidian este diferit la pacienii psihiatrici care s-au sinucis. Serotonina este un neurohormon foarte important care rspunde de dispoziie i agresivitate61. Este posibil ca proasta funcionare a neuronilor care conin serotonin in cortexul prefrontal al creierului s fie una din
Schulsinger, F. i alii. A family study of suicide. In Schou, M., Stromgren, E. Origin, prevention and treatment of affective disorders , Londra, Academic Press, 1979 : 227-287. 61 Coccaro, E.F. i alii. Serotonergic studies in patients with affective and personality disorders. Archives of General Psychiatry, 1989, 46 : 587-599.
60

cauzele subiacente ale capacitii de nivel sczut a unei persoane de a rezista pulsiunilor care o imping la trecerea propriu-zis la act. Este posibil, de asemenea, ca o persoan s sufere de o boal grav, foarte dureroas, care o slbete foarte mult fizic, iar sinuciderea s fie o consecin a acesteia. Prevalena durerilor fizice la cei care se sinucid este estimat la cel puin 25% din cazuri, putand atinge i 80% la persoanele varstnice. In mai mult de 40% din cazuri, boala este considerat un factor contributiv important al comportamentului i ideaiei suicidare, mai ales in prezena tulburrilor de dispoziie sau simptomelor de depresie. Totui, mai multe investigaii au artat c persoanele care sufer de o boal fizic grav se sinucid foarte rar, iar ele nu prezint nici un simptom psihiatric62. 4.3. Evenimente cu rol de factori precipitani

Unele evenimente din viaa unui individ pot avea un efect precipitator in ceea ce privete sinuciderea. Printre acestea, cele mai studiate sub raportul corelaiei cu sinuciderea au fost: pierderea unei persoane apropiate, conflicte interpersonale, ruperea unei relaii sau o relaie tensionat, precum i probleme cu autoritile sau de ordin professional. Pierderea unei fiine iubite, fie c este vorba de un divor, de o separare sau de un deces, poate declana o depresie puternic, mai ales dac persoana pierdut era partenerul de via sau cinevaextrem de apropiat. La fel i conflictele acas, la locul de munc (de studiu), pot provoca sentimente de disperare i stri depressive serioase. Intr-un studiu finlandez pe 16 000 de adolesceni (1999), s-a constatat o prevalen sporit a celor care erau victime ale certurilor din coal i nu la cei care erau autorii incierrilor63. Examinarea tuturor sinuciderilor inregistrate pe o perioad de doi ani intr-o regiune a Australiei (Ballarat) I-a dus pe cercettori la concluzia c dificultile sociale i personale erau associate cu sinuciderea la mai mult de o treime din cazuri. De
Blumenthal, S.J. Suicide: a guide to risk factors, assessment, and treatment of suicidal patients. Medical Clinics of North America, 1988, 72 : 937-971. 63 Kaltiala-Heino, R. i alii. Bullying, depression and suicidal ideation in Finnish adolescents: school survey. British medical Journal, 1999, 319 : 348-351.
62

asemenea, a aprut i probabilitatea apariiei depresiei i tentativelor de sinucidere la victime ale violenei conjugale64. i faptul de a fi fost victima violenei fizice sau sexuale in copilrie poate face s creasc riscul de sinucidere de la adolesceni pan la varsta adult.. Victimele violenei sexuale se simt adesea umilite i se ruineaz de condiia lor, iar persoanele maltratate in copilrie i adolescen se tem, sunt bnuitoare in relaiile interpersonale i au dificulti in a menine o relaie. De cele mai multe ori, aceti subieci prezint dificulti permanente de natur sexual, se simt inadaptate, inferioare celor cu care vin in contact. O cercetare fcut in Olanda

pe 1490 de adolesceni colarizai a demonstrat c cei care fuseser victime ale violenelor sexuale manifestau un comportament semnificativ mai suicidar decat colegii lor, precum i alte probleme afective i comportamentale65. Orientarea sexual poate avea i ea o legtur cu riscul crescut de sinucidere la adolesceni i tineri. Estimarea procentului de sinucideri la tinerii homosexuali, biei i fete, merge de la 2,5 la 30%. Discriminarea, stresul in relaiile interpersonale, drogurile, alcoolul, angoasa privnd pericolul SIDA, precum i resursele de susinere limitate sunt tot ataia factori care pot contribui la sinucidere sau tentativ de sinucidere. In schimb, o relaie marital stabil, responsabilitatea de a crete copii reprezint factori protectivi in faa sinuciderii. Studiile privind relaia dintre situaia familial i sinucidere au demonstrat existena unor rate inalte de sinucidere la persoanele celibatare, care nu au fost niciodat cstorite, vduvi, persoane separate sau divorate in culturile occidentale, mai ales la brbai, in primele luni de la separare sau pierderea partenerei66. Ins cstoria nu este un factor stabil in toate culturile. S-au remarcat rate ridicate de sinucidere la femeile pakistaneze in comparaie cu brbaii i femeile celibatare. Acest lucru ar putea fi explicat
64

Thompson, M.P. i alii. Partner abuse and post-traumatic stress disorder as risk factors for suicide attemptsin a sample of low-income, inner-city women. Journal of Trauma and Stress, 1999, 12 : 5972. 65 Garnefski, N., Arends, E., Sexual abuse and adolescent maladjustement: differences between male and female victims. Journal of Adolescence, 1998, 21: 99-107. 66 Cantor, C.H., Slater, P.J. Marital breakdown, parenthood and suicide. Journal of Family Studies, 1995, 1 :91-102.

prin aceea c discriminarea social, economic i juridic creeaz un stress psihologic, predispunand aceste femei la un comportament suicidar. Este adevrat c anumite persoane sunt mai sensibile la conflictele din relaiile interpersonale, acestea putand s le declaneze un comportament

suicidar, dar i izolarea social poate s reprezinte un factor precipitator pentru riscul de sinucidere67. Studiile de autopsie psihologic arat c retragerea social precede adeseori sinuciderea. Izolarea social este menionat de multe ori ca factor contributiv in ceea ce privete ideaia suicidar la persoanele in varst. 4.4. Factori sociali i de mediu In general, cercetarea in domeniu a permis relevarea mai multor factori de mediu i sociali importani legai de sinucidere. Acetia privesc modalitatea de sinucidere, locul de reziden al persoanei sinucigae, statutul ocupaional, situaia economic, statutul de imigrant, religia. Metoda aleas pentru sinucidere va determina, intre altele, i dac sinuciderea va rmane la stadiul de tentativ sau va fi desvarit.. In Statele Unite ale Americii, armele de foc, cele mai periculoase instrumente alese pentru finalizarea unei sinucideri, sunt folosite in aproape o treime din sinucideri68. In general, persoanele in varst aleg metode care cer for fizic mai redus, precum inecul, precipitarea de la inlime. In ultimele decenii, in unele ri, ca de exemplu Australia, a crescut numrul sinuciderilor prin spanzurare mai ales la tinerii care nu au sau nu utilizeaz arme de foc69. Aproape pretutindeni, femeile
Maris, R.W. Pathways to suicide: a survey of self-destructive behaviors. Baltimore, Maryland, John Hopkins University Press, 1981. Aceast izolare social st de fapt in spatele a ceea ce Durkheim numea sinucidere egoist i anomic, amandou conceptele fiind legate de ideea relaiilor sociale inadecvate. Intr-un studiu comparativ, privind comportamentul de grup al persoanelor care au avut tentative de suicid, al celor care s-au sinucis i al persoanelor care au murit de cause naturale, se arat c cei care au reuit s se sinucid au participat mai rar la organizarea social, de cele mai multe ori nu aveau prieteni i se retrseser treptat din relaiile interpersonale, ajungand in final intr-o stare de rar la organizarea social, de cele mai multe ori nu aveau prieteni i se retrseser treptat din relaiile interpersonale, ajungand in final intr-o stare de total izolare social.
67

National injury mortality reports. 1987-1998. Atlanta, Georgia, , Centers for Disease Control and Prevention, 2000. 69 De Leo, D. i alii. Hanging as a means to suicide in young Australians: a report to the Commonwealth Ministry of Health and Family Services. Brisbane (Australia), Australian Institute for Suicide Research and Prevention, 1999.
68

sunt tentate s aleag metode mai puin traumatizante, cum ar fi ingerarea excesiv de medicamente. Mai exist i ali factori, in afara varstei i sexului, cum ar fi cei de natur cultural (in Japonia se mai cunosc i astzi cazuri de hara-kiri, (eviscerare voluntar), influena media (se intampl ca tinerii s imprumute metode pe care le-au folosit unele din celebritile intens mediatizate pentru a se sinucide)70. Hotrarea unei persoane de a renuna la via se vede mai ales din metoda aleas, metode mai susceptibile de a antrena un traumatism major care s provoace moartea instantanee, precum spanzurarea, precipitarea de la mare inlime, folosirea unei arme de foc. i analiza mediului de reziden al sinucigaului puncteaz unele dispariti intre ratele de sinucidere intre zonele urbane i cele rurale. In Australia, unele ri europene (Anglia, ara Galilor, Scoia etc.) se remarc rate mai mari in zonele populate de agricultori. In S.U.A., in 1997, in districtul manhattan, la New York, au fost inregistrate 1372 de sinucideri, de trei ori mai multe decat in statul majoritar rural Nevada (411). Dar rata sinuciderii din statul Nevada era de trei ori superioar celei din statul New York in ansamblul su (24,5 la 100.000 de locuitori cea mai ridicat din intreg teritoriul Statelor Unite ale Americii rata sinuciderii 7,6 la 100.000). Preponderena sinuciderilor in mediul rural din aceste zone are drept cauze izolarea social, dificultatea decelrii semnalelor de alarm

comportamental care prevestesc trecerea la actul sinuciga, accesul limitat la instituii de sntate, medici, nivelul redus de instrucie. In zonele rurale, difer i metodele de sinucidere. In zonele rurale din Europa de Est i unele zone din Asia de sud-est, ierbicidele i pesticidele sunt cel mai frecvent folosite in sinucidere, pentru c sunt uor de procurat, sunt la indemana oricui. Spre deosebire de acestea, in comunitile rurale australiene, in care este obinuit s ai o arm de foc, acestea sunt cel mai adesea menionate ca metode folosite in sinucidere. Incidena imigraiei asupra ratelor sinuciderii este studiat mai ale in ri ca Statele Unite, Australia, Canada, in care triesc diverse grupuri etnice. S-a
Wasserman, I., Imitation and suicide: a re-examination of the Werther effect. American Sociological Review, 1984, 49 : 427-436.
70

observat c ratele sinuciderii pentru un grup etnic sau altul din aceste ri sunt similare cu cele din ara de origine a imigranilor respectivi. In Australia, ratele sinuciderii la imigranii greci, italieni i pakistanezi sunt net inferioare celor inregistrate la imigranii din rile Europei de Est, Irlanda sau Scoia, ri in care aceste rate au fost intotdeauna mai mari71. Aceasta ne indreptete s afirmm c factorii culturali influeneaz considerabil comportamentul suicidar. Statutul ocupaional i ali factori economici sunt i ei responsabili de creterea sau descreterea ratei sinuciderii. Din mai multe studii a reieit c, in timpul perioadelor de recesiune economic i omaj la cote inalte, rata sinuciderilor a crescut in multe state. Intr-un studiu (1995) privind impactul factorilor economici asupra sinuciderilor in Germania72, se arat c, in perioadele de dezintegrare social, cand omajul este mare, cand protecia social este minim, cand nimeni nu este la adpost in faa falimentului, corelaia intre acetia i rata sinuciderii este semnificativ pozitiv.

Berk (1998)73 vorbete in cercetarea sa despre o cretere a ratei sinuciderilor in fosta Bosnie- Herzegovina peste estimri, precum i o cretere a dependenei de alcool la copii. Acetia au supravieuit pericolelor imediate ale rzboiului, dar au clacat in faa stresului post-traumatic pe termen lung. La nivel individual, comportamentul suicidar este mai des intalnit la omeri decat la cei care au un loc de munc. Srcia i diminuarea rolului social, amandou consecine ale omajului sunt adeseori asociate unei predispoziii spre sinucidere, mai ales atunci cand locul de munc este pierdut brusc. Cercetarea in domeniu nu s-a concentrat i pe durata omajului, pe regruparea persoanelor care ateapt s-i gseasc un prim loc de munc alturi de cei care au suferit pierderea unei slujbe, uitandu-se problemele de natur psihiatric, precum i tulburrile de personalitate. Religia este de mult timp considerat un factor care influeneaz rata sinuciderilor. Cercetrile au demonstrat c, in rile in care ataamentul fa de
Cantor, C.H. op.cit., 1995. Weyerer, S., Wiedenmann, A. Economic factors and the rate of suicide in Germany between 18811989. Psychological Report, 1995, 76 : 1331-1341. 73 Berk, J.H. Trauma and resilience during war : a look at the children and humanitarian aid workers in Bosnia. Psychoanalytical Review, 1998, 85 : 648-658.
71 72

religie este interzis sau in care ateismul este puternic promovat (de ex., rile foste comuniste din Europa de Est, fosta Uniune Sovietic), rile in care religia predominant este budismul, hinduismul, rata sinuciderilor este mai mare decat in alte ri unde catolicismul sau islamul sunt religiile dominante. Singura excepie notabil poate fi considerat Lituania, care, dei avea o populaie predominant catolic, iar influena bisericii era foarte puternic chiar i atunci cand fcea parte din fosta Uniune Sovietic, prezint i prezenta rate ale sinuciderii destul de ridicate74. Durkheim considera c sinuciderea rezult din absena identificrii cu un grup

unitar, avansand ideea c rata sinuciderii ar trebui s fie mai mic acolo unde integrarea religioas este mai puternic. Prin urmare, practicile i credinele religioase comune, precum cele asociate catolicismului ar putea reprezenta factori de protecie in faa sinuciderii75. Ali cercettori76 consider c nu exist o legtur intre proporia de catolici i ratele de sinucidere, precum i c aceste rate sunt mai puin ridicate la populaia care ader la islam prin raportare la populaia cretin. De ce dreptul contemporan nu se ocup de sinucidere? Norma juridic privete individul in relaie i nu in sine. Ea are ca scop nu perfecionarea individului, ci optimizarea relaiilor sociale in care acesta intr. Dreptul este interesat de raport, el nu se preocup de o atitudine strict subiectiv cum ar fi sinuciderea. Sistemul juridic nu interzice sinuciderea, dat fiind c el nu are in atenia sa viaa individului, individul intrand in sfera lui de preocupri numai dac intr in relaie cu alii. De aceea o persoan poate dispune de propria-i via, dar nu poate cere altuia s intervin in propria-i moarte, eutanasia intrand sub incidena Codului Penal.
Lester, D. Religion, suicide and homicide. Social Psychiatry, 1987, 22 : 99-101. Singura excepie notabil poate fi considerat Lituania, care, dei avea o populaie predominant catolic, iar influena bisericii era foarte puternic chiar i atunci cand fcea parte din fosta Uniune Sovietic, prezint i prezenta rate ale sinuciderii destul de ridicate. Este adevrat ca aceste clasificri nu in seama de fora credinei i de adeziunea individual la religia dintr-o ar dat 75 Durkheim, E. Sinuciderea. Editura Humanitas, 1992 76 Simpson. M.E, Conlin, G.H. Socioeconomic development, suicide and religion: a test of Durkheims theory of religion and suicide. Social Forces, 1989, 67 : 945-964.
74

Aceast atitudine exterioar a dreptului in raport cu contiina difereniaz norma juridic de cea moral. Sanciunea atat de des invocat in acest scop este un element derivat i nu intotdeauna relevant. Se are in vedere c, dac

norma moral este sancionat prin satisfacia contiinei, nici normei juridice nu-i este strin aceast form de aplicare77. 5. Strategii de prevenire i control a sinuciderilor In faa creterii generale a comportamentelor suicidare, mai ales la tineri, este absolut obligatoriu s se intervin in mod eficient. Orice strategie de prevenire trebuie s porneasc de la cunoaterea factorilor de risc pentru sinucidere. Exist de mult vreme un numr remarcabil de intervenii, dar foarte puine reuesc cu adevrat s duc la scderea comportamentelor suicidare sau au rezultate durabile in timp. Pentru a avea totui rezultate demne de luat in seam in acest domeniu, trebuie avute in vedere strategii complexe care s se bazeze in acelai timp pe tratamente ale tulburrilor mentale, farmacoterapie, terapii comportamentale, relaionale, intervenii psihosociale, intervenii comunitare, colare, la nivelul societal, intervenii postsuicidare, intervenii susinute de politici de stat. 5.1. Tratamentul bolilor mentale i farmacoterapia Se tie c un numr relativ important de sinucideri este cauzat de tulburrilor mentale. Prin urmare este important i necesar ca ele s fie detectate cat mai rapid cu putin i s li se administreze tratamentul adecvat pentru a preveni sinuciderea, mai ales in tulburrile de stare emoional, dependena de alcool i droguri, schizofrenie i unele tipuri de tulburri de personalitate. Dac medicii de familie vor fi invai s diagnosticheze aceste tulburri i s le trateze la nivelul
77

medicinii primare, ratele sinuciderilor ar putea scdea la persoanele cu acest risc. De asemenea, trebuie avut in vedere c astfel de pacieni suport mai bine i cu mai bune rezultate tratamentul cu medicamente de generaie nou recomandate pentru tulburri de stri emoionale i cele legate de schizofrenie.

Dnior, D.C. Norma dreptului. 2004. http : // drept.acv.ro/Members/Danisor/html.

Aceste medicamente au mai puine efecte secundare i un profil terapeutic mai precis, ceea ce permite obinerea unor rezultate superioare i reducerea probabilitii de comportament suicidar la aceti pacieni. Exist preocupri in farmacologie pentru a se studia in ce msur farmacoterapia influeneaz procesele neurobiologice, care includ i unele stri de natur psihiatric78. Se propune paroxetina, presupus a atenua comportamentul suicidar. Aceast alegere este justificat prin faptul c se asociaz comportamentul sinuciga unei diminuri a nivelului de serotonin in organism. Paroxetina este un inhibitor selectiv de recaptare a serotoninei care permite creterea concentrrii cerebrale in serotonin disponibil pentru neurotransmiterea de semnale. Un studiu pe un an de zile in dublu orb a comparat efectele paroxetinei i ale unui placebo la un lot de pacieni care prezentaser tentative de sinucidere, mai ales in perioada premergtoare studiului. Aceti pacieni nu sufereau de depresii majore, dar cei mai muli dintre ei sufereau de tulburri de personalitate de limit, fiind antisociali, narsiciti i histrionici. S-a constatat c pacienilor care au luat paroxetina li s-a atenuat comportamentul suicidar. 5.2. Abordri comportamentale In vreme ce multe tratamente se concentreaz prioritar pe tulburrile mentale, prin ameliorarea lor incercandu-se reducerea comportamentului suicidar, alte abordri vizeaz direct comportamentul. Un studiu realizat la Oxford (1990) a avut in vedere pacieni cu un risc crescut de a comite tentative de sinucidere, intre 16 i 65 de ani. Acetia au fost admii de urgen la grupul de terapie comportamental dup ce ingeraser supradoze de antidepresoare. Pacienii au primit fie un tratament standard pentru tentative
Verkes, R.J. i alii. Reduction by paroxetine of suicidal behavior in patients with repeated suicide attempts but not with major depression. American Journal of Psychiatry, 1998, 155 : 543-547.
78

de sinucidere, fie un tratament standard insoit i de o scurt intervenie de rezolvare a problemelor, o form de psihoterapie scurt care pune accentul pe problema identificat ca fiind cea mai obsesiv, preocupant pentru pacient. Studiul a ajuns la concluzia c s-au fcut progrese remarcabile in grupul experimental (tratament plus terapie) la ase luni dup abordarea terapeutic, in sensul scderii ratelor tentativelor de sinucidere repetate. Ins, din nefericire, diferena intre acest grup i cel care a primit numai tratamentul standard a sczut simitor, apropiindu-se de zero cand subiecii au fost reevaluai la un an i jumtate dup aceea79. Cercettorii americani au avut i ei in vedere terapia comportamental dialectic la pacienii cu tulburri de personalitate la limit, disfuncionaliti comportamentale multiple, tulburri mentale majore i cu numeroase tentative de sinucidere. Acest tip de tratament este conceput pentru pacienii suicidari cronici i are la baz analiza comportamentului, precum i o strategie de rezolvare de probleme. S-a ajuns la concluzia c, dup primul an de tratament, pacienii supui unei astfel de terapii au prezentat mai puine tentative de sinucidere in comparaie cu cei care au fost supui numai unui tratament standard80. Un program interesant i, se pare, util mai mult pentru pacienii care sunt la prima tentativ de sinucidere s-a numit Cartea verde. Pacientul primete un card care ii d dreptul la diverse soluii imediate, respectiv la un psihiatru de serviciu, la care pot apela la orice or din zi sau din noapte, sau o spitalizare81. Serviciul de tele-ajutor i tele-control pentru persoanele in varst, program dezvoltat in Italia82, reprezint o alt form de intervenie bazat pe principiul relaionrii, al facilitrii accesului la o form de ajutor. Este vorba despre un sistem de alarm pe care clientul il poate activa pentru a cere ajutor. Serviciul de

telecontrol contacteaz clienii de dou ori pe sptman pentru a verifica dac


79

Salkovskis, P.M., Atha C., Storer, D. Cognitive behaviouralproblem-solving in the treatment of patients who repeatedly attempt suicide: a controlled trial. British Journal of Psychiatry, 1990, 157 : 871-876. 80 Linehan, M.M., Heard H.L., Armstrong, H.E. Naturalistic follow-upof a behavioural treatment for chronically parasuicidal borderline patients. Archives of General Psychiatry, 1993, 50 : 971-974. 81 Cotgrove, A. et al. Secondary prevention of attempted suicide in adolescence. Journal of Adolescence, 1995, 18 : 569-577. 82 De Leo, D., Carollo, G., Dello Buono, M. Lower suicide rates associated with a telehelp/tele-check service for the elderly at home. American Journal of Psychiatry, 1995, 152 : 632-634.

acetia au nevoie de vreun ajutor i pentru a le aduce un sprijin afectiv. 12.135 de persoane in varst de peste 65 de ani au beneficiat de dou tipuri de servicii pe o perioad de patru ani. In tot acest timp, nu a existat decat o sinucidere in grupul respectiv, fa de apte la cate s-ar fi putut atepta din punct de vedere statistic. 5.3. Abordri de tip relaional Se tie c riscul de sinucidere este legat de numrul relaiilor interpersonale pe care o persoan le are. Cu cat aceste relaii sunt mai numeroase, cu atat riscul de sinucidere este mai mic. Abordarea general const in studierea atent a problemelor din diverse segmente ale vieii sociale a pacientului, incercanduse, in scopul unei terapii eficiente, gsirea unor soluii adecvate. Dei este vorba, mai ales, despre prevenirea revenirii la un comportament suicidar, ameliorarea relaiilor sociale este considerat important prin ea-insi. O metod de intervenie specific a fost propus de Litman i Wold83 meninerea relaiilor continue. Este de fapt meninerea de ctre un consilier psihosocial a unei relaii, constand in dese contacte personale, cu persoana suicidar. Timp de 18 luni, 400 de oameni cu risc crescut de sinucidere au urmat

acest program. Subiecii au fost imprii intr-un grup experimental (M.R.C.) i un grup martor, care beneficia de consiliere psihosocial continu, subiecii avand iniiativa contactrii consilierului. Intervenia nu a dus la diminuarea in intensitate a ideaiei suicidare sau la reducerea tentativelor de sinucidere, a sinuciderilor realizate. Totui, programul i-a dovedit eficiena prin atingerea mai multor obiective intermediare, evideniindu-se progresul sensibil in grupul experimental (M.R.C.) prin raportare la grupul martor. Participanii la program s-au simit mai puin singuri, reaueau s aib relaii intime satisfctoare, erau mai puin depresivi i mai pregtii s contacteze serviciile comunitare.
Litman, R.E., Wold, C.I. Beyond crisis intervention. Schneidman E.S. Suicidology, contemporary developments. New York, Grune&Stratton, 1976: 528-546.
83

Gibbons et al.84 a comparat eficiena unui sprijin psihosocial individualizat bazat pe sarcini metoda rezolvrii de probleme sau punerea accentului pe colaborarea dintre pacieni i asistentul social pentru problemele legate de viaa cotidian cu un tratament standard pentru pacienii cu tentative de sinucidere anterioare. S-a constatat c nu au existat diferene intre cele dou grupuri in ceea ce privete rata tentativelor de sinucidere repetate, ins subiecii din grupul care a beneficiat de un sprijin psihosocial individualizat bazat pe sarcini a progresat, fiind capabil s-i rezolve mai bine problemele sociale decat grupul martor. 5.4. Intervenii comunitare Paralel cu interveniile la nivel individual, in multe ri exist servicii de sntate mental comunitare pentru persoanele care manifest comportamente suicidare. Aceste centre sunt concepute ca centre de criz unde se ofer un sprijin imediat, de obicei prin telefon, existand ins i consiliere psihosocial

direct, precum i aciuni sociale. Unele cercetri au artat c, la nivel global, aceste centre de prevenire a sinuciderii nu i-au probat eficacitatea in ceea ce privete rata sinuciderii, constatandu-se chiar c proporia sinuciderilor la clienii acestor centre este superioar celei de la nivelul populaiei generale. Acest fapt ar putea s duc la concluzia c aceste centre de prevenire atrag in mare msur populaia cu risc ridicat de sinucidere85. Exist programe de formare a personalului din coli, a membrilor comunitii i a personalului medical in vederea pregtirii lor pentru a putea repera persoanele cu risc suicidar i a le indruma spre serviciile de sntate mental competente. La baza acestor programe st legtura solid cu serviciile de sntate mental locale. Ins, este necesar s se in seama c, indiferent cat de bine sunt pregtii i informai profesorii, prinii, ali participani la programele din coli, acetia nu trebuie s inlocuiasc personalul specializat in sntate mental. i totui aceste instituii specializate nu pot face fa singure nevoilor
Dew, M.A. and al. A quantitative literature review of the effectiveness of suicide prevention centers. Journal of Consulting and Clinic Psychology, 1987, 55: 239-244. 85 idem
84

tinerilor i ca atare colile sunt cele care trebuie, pot s contribuie la prevenirea sinuciderilor. 5.5. Abordri la nivelul societii Acest tip de abordare se refer la politici care restrang accesul la mijloacele de sinucidere: barbiturice, arme de foc etc. In unele ri, precum Australia, Canada, Statele Unite ale Americii, s-a constatat o scdere a utilizrii armelor de foc in sinucidere o dat cu restrangerea dreptului de a deine o astfel de arm86 Se cunoate influena media asupra ratelor sinuciderii87. Unii specialiti se tem c vulgarizarea extrem in semnalarea cazurilor de sinucidere poate crea o

cultur a sinuciderii, in care acest comportament este considerat normal i acceptabil pentru prsirea unei lumi dificile. Se cere din ce in ce mai mult responsabilitate din partea media in maniera in care relateaz cazurile de sinucidere, orice msur in aceast direcie ar fi binevenit. Diverse organizaii, precum i guverne, au propus linii directoare in ceea ce privete relatarea comportamentelor suicidare: Befriender International in Anglia, Centrele pentru controlul i prevenirea bolii in S.U.A., O.M.S., guvernele australian i neozeelandez88. In 1999, O.M.S. a lansat o iniiativ mondial pentru prevenirea sinuciderii, avand urmtoarele obiective: ajungerea la o reducere durabil a frecvenei comportamentelor suicidare, punandu-se accentul pe politicile din rile in curs
Lester, D., Preventing suicide by restricting access to methods for suicide. Archives of Suicide Research, 1998, 4: 7-24. 87 Inc de acum dou secole, celebrul roman al lui Goethe-Suferinele tanrului Werther- provoca o adevrat contagiune a sinuciderii. Astzi, se pare c efectul articolelor de pres, al reportajelor asupra incitrii prin imitaie la sinucidere depinde in mare msur de modul in care sunt prezentate evenimentele (tonalitate, locul acordat evenimentului, utilizarea fotografiilor i a altor documente nepotrivite). 88 Preventing suicide : a resource for media professionals. Geneve (Suisse), Organisation mondiale de la Sante, 2000.
86

de dezvoltare sau in tranziie economic i social; reperarea, evaluarea i eliminarea intr-un stadiu precoce, atat cat este posibil, a factorilor care pot incita tineretul la sinucidere; sensibilizarea publicului i asigurarea unui sprijin psihosocial persoanelor care sufer de ideaie suicidar sau au avut tentative de sinucidere, prinilor i prietenilor persoanelor care s-au sinucis. Principala strategie de punere in aciune a acestei iniiative comport dou componente care urmresc strategia O.M.S. in materie de sntate primar:

organizarea de activiti multisectoriale naionale, regionale i mondiale in vederea informrii suplimentare privind comportamentele suicidare i prevenirea lor eficient; intrirea capacitilor unei ri de a defini i evalua politici i planuri naionale pentru prevenirea sinuciderilor, in care s fie cuprinse tratamentul i sprijinirea populaiei cu risc crescut (depresivii, persoanele varstnice, tinerii), limitarea accesului la mijloacerle folosite in sinucidere (de ex., substanele toxice), sprijinirea i intrirea reelelor de persoane care au supravieuit unei tentative de sinucidere, formarea specialitilor din sectorul de sntate primar i alte sectoare inrudite. 7. Recomandri i Concluzii 7.1. Recomandri Se constat nevoia urgent de informaii referitoare la cauzele sinuciderii, la scar naional i internaional, mai ales in grupurile minoritare. Ar fi eficient incurajarea unor studii interculturale, care ar putea facilita inelegerea factorilor de cauzalitate i de protecie i care ar duce, in consecin, la ameliorarea eforturilor de prevenire. O.M.S.89 face urmtoarele recomandri pentru culegerea unor date mai bune privind fenomenul sinuciderii: guvernele ar trebui incurajate s faciliteze culegerea datelor asupra comportamentelor suicidare fatale i nonfatale, punandu-le apoi la dispoziia organizaiei Mondiale a Sntii; centrele spitaliceti i alte servicii medicale i sociale ar trebui s fie incurajate s in registre de comportamente suicidare nonfatale (tentativele de sinucidere care nu au ca rezultat moartea persoanei); aceste date statistice ar trebui puse de acord i inute la zi, pe baza unui ansamblu de criterii i definiii uniforme care, o dat stabilite, ar trebui s fie constant aplicate i revizuite; este necesar ca strangerea datelor s fie in aa fel organizat, incat s se evite suprapunerea informaiilor statistice, uurandu-se astfel accesul cercettorilor care se ocup de investigaii analitice i epidemiologice;
89

Rapport Mondial sur la Violence et la Sant. 2002, p. 226.

se simte nevoia unor eforturi susinute pentru corelarea datelor provenind de la diverse organisme, inclusive spitale, instituii

psihiatrice, alte instituii medicale, medicina legal i poliie; se recomand, pentru specialitii din instituiile medicale i din alte organizaii responsabile, o formare care s le permit s repereze i s orienteze persoanele cu risc suicidar, precum i codificarea corect a acestor cazuri in sistemul de colectare a datelor; este necesar culegerea de date privitoare la indicatorii sociali (calitatea vieii, ratele de divor, evoluia demografic i social) in paralel cu informaiile referitoare la comportamentele suicidare, pentru inelegerea cat mai complet a acestui fenomen; se simte nevoia unui plus de cercetare pentru examinarea contribuiei factorilor biologici i psihosociali responsabili pentru comportamentul suicidar; asocierea acestor factori in programele de cercetare ar permite progresarea in cunoaterea actual a fenomenului; cercetarea in genetica molecular, care ia din ce in ce mai mare amploare, ar fi extrem de util mai ales pentru a inelege mai bine mecanismele de control al metabolismului serotoninei ; mai multe cercetri clinice asupra rolului cauzal al strilor comorbide ( de ex., interaciunea dintre depresie i consumul excesiv de alcool); ar trebui s se pun mai mult accentul pe subgrupurile de populaie inandu-se cont de variabilele varst, personalitate, temperament; imageria cerebral este un alt domeniu in care cercetarea ar trebui aprofundat; i, in sfarit, ar fi necesar un interes sporit pentru studierea rolului ostilitii, agresivitii i impulsivitii in comportamentele suicidare; contribuia considerabil a factorilor psihiatrici in comportamentul suicidar ne duce la concluzia c este extrem de important ameliorarea tratamentului tulburrilor psihiatrice pentru prevenirea sinuciderii la astfel de pacieni; in acest scop, ar trebui incurajate societile farmaceutice in cercetarea pentru introducerea unor medicamente din ce in ce mai eficiente in astfel de tratamente; finanarea cercetrii ar trebui orientat spre punerea la punct a unor tehnici de psihoterapie i consiliere psihosocial specializate pentru persoanele suicidare; guvernele i serviciile naionale de planificare a sntii trebuie s acorde prioritate depistrii i tratrii precoce a persoanelor care sufer, nu numai de tulburri mentale, dar i de toxicomanie i alcoolism; sunt necesare i schimbri de mediu inconjurtor pentru limitarea accesului la mijloace de sinucidere (de ex., limitarea accesului pe acoperiurile unor cldiri inalte, limitarea accesului nonagricultorilor la pesticide, accesul la medicamente numai cu reet emis de un medic, reducerea numrului de tablete prescrise, acolo unde este posibil, pres crierea medicamentelor mai ales sub form de supozitoare, limitarea accesului la arme de foc etc.); dezvoltarea unor programe de prevenire la nivelul comunitii; creterea finanrii pentru centrele de prevenire a sinuciderii, pentru grupurile de sprijin, pentru reducerea izolrii sociale;

stabilirea de parteneriate i imbuntirea colaborrii intre organismele interesate; dezvoltarea unor programe educative in coli, la locurile de munc, in diverse cadre comunitare, cu scopul prevenirii comportamentelor suicidare. Prin urmare este nevoie de investiii importante atat in cercetare, cat i in instituirea unor msuri de prevenire. Eforturile pe termen scurt pot ajuta la inelegerea oamenilor care se sinucid, la descoperirea unor msuri de prevenire i control. Studiile longitudinale sunt indispensabile pentru sesizarea mai nuanat a rolului factorilor biologici, psihosociali i de mediu inconjurtor in sinucidere. Evalurile i pe termen lung sunt i ele folositoare. Msurile de prevenire a sinuciderii vor fi ineficiente dac nu se vor inscrie in planuri la scar mare definite prin echipe multidisciplinare compuse din reprezentani ai guvernului, cercettori, responsabilii cu sntatea public etc. 7.2.Concluzii Sinuciderea este un fenomen extrem de prezent pe toate meridianele lumii, cu o rat anual semnificativ. Dintotdeauna sinuciderea a reprezentat o preocupare pentru filosofi, medici, sociologi, psihologi, criminologi etc. O lung perioad de timp, sinuciderea a intrat sub incidena Codului Penal, de-abia in secolul al XIX-lea responsabilitatea individului trecand in plan secundar, iar sinucigaul fiind perceput ca manipulat de factori sociali sau psihologici pe care el nu-i poate controla. Repertoriul comportamentelor suicidare este extrem de larg i divers, ceea ce atrage dup sine dificultatea de definire a fenomenului. Psihologii, specialitii in suicidologie au elaborat instrumente de cercetare (scale, teste) care alturi de interviuri pot ajuta la estimarea riscului de moarte suicidar i la stabilirea motivaiei suicidare. Punctul de vedere psihologic poate sta la baza explicrii mecanismului trecerii la actul suicidar, dar nu poate explica constana fenomenului la nivel

de grup social, pentru sinucidere putandu-se vorbi i de determinri de ordin social. Ratele sinuciderii variaz de la o ar la alta in funcie de cultur, ras, origine etnic i de structura populaiei. Modul in care se inregistreaz toate tipurile de decese variaz de la o ar la alta, ceea ce face dificil compararea ratelor naionale de sinucidere. Factorii de risc suicidar sunt cei demografici, psihiatrici, biologici, de mediu, sociali, dar i individuali. Dinamica sinuciderilor in Romania intre 1996-2000 se remarc printr-o tendin de cretere, varful de cretere fiind anul 2000, cand nivelul de speran al populaiei era foarte ridicat. In 2004, in Romania, numrul de sinucideri afost egal cu cel al victimelor generate de omucideri i accidente rutiere la un loc. Categoria de varst cu risc mare de sinucidere se plaseaz in intervalul 4554 de ani, varsta maturitii active. Ponderea sinuciderilor la tinerii romani este relativ constant in ultimii patru ani. Brbaii se sinucid in numr mult mai mare decat femeile, respectand tendina la nivel mondial. Judeele cu numrul cel mai mare de sinucideri sunt Harghita, Dolj i Covasna, iar numrul cel mai mic de sinucideri, sub media pe ar este in judeele Alba i Cara Severin. Intre metodele cele mai frecvent folosite pentru sinucidere spanzurtoarea se afl pe primul loc. Metodele cele mai violente de sinucidere sunt preferate de brbai, iar cele cu efect mai puin traumatizant sau percepute ca atare, de ctre femei. Pentru Romania, nu exist date care s ateste relaia dintre rata sinuciderilor i mediul de reziden, starea civil a sinucigailor, statutl lor socio-economic, starea de spirit a populaiei. Strategiile de prevenire i control a sinuciderii trebuie s aib in acelai timp in vedere tratamentul tulburrilor mentale, farmacoterapia specific, terapiile comportamentale, relaionale, interveniile psihosociale, interveniile comunitare, colare, de la nivelul societii, interveniile postsinucidere,

intervenii susinute de politici de stat. Principala strategie de punere in aciune a acestei iniiative comport dou componente care urmresc strategia O.M.S. in materie de sntate primar: organizarea de activiti multisectoriale naionale, regionale i mondiale in vederea informrii suplimentare privind comportamentele suicidare i prevenirea lor eficient; intrirea capacitilor unei ri de a defini i evalua politici i planuri naionale pentru prevenirea sinuciderilor. se simte nevoia unui plus de cercetare pentru examinarea contribuiei factorilor biologici i psihosociali responsabili pentru comportamentul suicidar; asocierea acestor factori in programele de cercetare ar permite progresarea in cunoaterea actual a fenomenului; cercetarea in genetica molecular, care ia din ce in ce mai mare amploare, ar fi extrem de util mai ales pentru a inelege mai bine mecanismele de control al metabolismului serotoninei ; mai multe cercetri clinice asupra rolului cauzal al strilor comorbide ( de ex., interaciunea dintre depresie i consumul excesiv de alcool); ar trebui s se pun mai mult accentul pe subgrupurile de populaie inandu-se cont de variabilele varst, personalitate, temperament; imageria cerebral este un alt domeniu in care cercetarea ar trebui aprofundat; i, in sfarit, ar fi necesar un interes sporit pentru studierea rolului ostilitii, agresivitii i impulsivitii in comportamentele suicidare. este nevoie de investiii importante atat in cercetare, cat i in instituirea unor msuri de prevenire. Studii de caz90 Cazul 1 (sinucidere familial) Mihai s-a sinucis in primvara lui 1997. Avea 38 de ani. S-a intamplat la 12 ani i cateva zile dup sinuciderea surorii sale Amelia, in martie 1985. Prinii au fost cu totul orbii, copleii de tragedia Ameliei, dei Mihai era tratat de depresie de mai mult de 10 ani, ajungand in final s fie diagnosticat cu depresie maniacal. Mihai locuia cu prinii, mediul fiind afectuos i deschis, apropiat pan la momentul sinuciderii lui. Sora sa Amelia a murit singur. Se poate spune c nu are nici o importan, c moartea este moarte, oricum ar fi ea.

In ce consta totui diferena? Mihai a murit iubit, existau multe persoane care au lucrat cu el pentru a putea opri evoluia unei boli mentale teribile care il impinsese spre cele mai cumplite i mai adanci guri negre. Amelia a incercat i ea s opreasc aceast spiral a morii, dar nu a fost aproape nimeni lang ea s o ajute. Poate c Amelia era capabil s opreasc sau s-i controleze boala ei mental, dac ea sau cei din jurul ei ar fi tiut mcar ce s-a intamplat. Dup ce a studiat un semestru la Universitatea din Iai, s-a transferat la Bucureti ca s studieze biochimia. Era printre studenii cei mai buni din facultate i ar fi trebuit s absolve in vara lui 1985. In liceu, practicase sportul de performan, ii plcea s cante la pian.
Cazurile prezentate sunt preluate din dosarele unor psihoterapeui (Institutul de Psihologie i cabinete particulare), crora le mulumim pentru disponibilitate.
90

La sfaritul lui martie 1985, prinii primesc o scrisoare de la Amelia. Era plin de optimism, iar scrisul era plin de inflorituri. Acest stil nu o caracteriza, era chiar diferit de Amelia cea serioas, introvertit, uneori melancolic, dar foarte reional. Dar la momentul acela, prinii s-au bucurat, lucrurile preau s mearg intr-o direcie bun pentru ea, ei au inceput s-i fac planuri de vacan pentru var. Dar lovitur de teatru, dou zile mai tarziu primesc vestea c Amelia s-a sinucis, tindu-i venele i ateptandu-i sfaritul avand alturi ppua preferat in copilrie. Din acel moment viaa intregii familii s-a schimbat. In ianuarie 1997, familia era contient c depresia lui Mihai se accentuase, in ciuda tratamentului. Prinii simeau c-l vor pierde, dei o intreag echip de doctori, psihiatri, psihologi se ocupa de el. La una din ultimele edine de terapie, Mihai a strigat disperat: Durerea este atat de mare! Cand a fost intrebat de ce nu se sinucide, dac lucrurile stau in felul acesta, a rspuns c nu o face din cauza familiei. Se lupta cu dependena de alcool i de droguri inc din liceu.

Depresia lui se declanase de timpuriu, dar nu a fost tratat medical pan la 28 de ani. Depresia i-a furat lui Mihai relaiile personale, slujbele bune, umorul plin de substan de care ddea dovad, graia i abilitatea social. Redm in cele ce urmeaz scrisoarea lui scris cu o zi inainte de a se sinucide: Familiei mele, Nu ineleg cum un Dumnezeu iubitor permite minii mele s fie bantuit de astfel de ganduri aproape tot timpul. Chiar i dup ce am ieit din spital, lumea imi apare ca o mucava, ca i cum toate faetele i orice vd nu ar fi drept, ca i cum moartea mi-ar da tircoale. Ce incearc Dumnezeu s demonstreze? Este oribil i nu am vrut s admit in totalitate cat de ru este. Nu am vrut s termin intr-un spital ca psihotic. Am avut cateva zile bune i aici i acolo. Medicaia a prut s m ajute o perioad, dar nimic nu a reuit s alunge senzaia c lumea este o fantezie creia nu-i aparin. Interviurile pentru angajare, telefoanele, conversaiile zilnice m epuizau. Nu condamn doctorii. Ei au fcut tot ce au putut, dar ei nu au ineles cu adevrat ce inseamn s trieti aa 24 de ore din 24. Aceast boal a minii mele este hidoas. Factorul genetic este uria. Inelegem atat de puin despre asta! V rog s m iertai, nu mai pot s merg inainte in halul sta. Este prea oribil. Imi pare ru, plnuiesc s folosesc alcoolul la sfarit. Nu mai vreau s merg din nou la spital. Sunt sigur c a simi acelai lucru i dac a avea un serviciu grozav, o csnicie reuit. Este o anomalie chimic ce s-a agravat de-a lungul timpului. Cred c Dumnezeu a avut un motiv pentru asta, aa misterios cum este, i c are un loc linitit i pentru mine. V iubesc foarte mult. 4 i 15 p.m., 3/21/97, Cu dragoste Mihai. Mihai a cumprat de la cineva o puc veche, 12 gloane, s-a dus intr-un parc

frumos i s-a impucat aproximativ la ora 3 dup amiaza, la 22 martie 1997. Litium-ul i terapia electroconvulsiv au fost tratamente pe care Mihai, care suferea de depresie maniacal, nu le-a folosit. Poate c acest gen de tratament i-ar fi imbuntit situaia, l-ar fi ajutat. In cazul Ameliei, coala a sesizat unele semne de depresie, dar nu le-a comunicat nimic prinilor ei. Aa c pentru ea s-a irosit ansa unui tratament care poate ar fi ajutat-o. Din relatarea mamei, cat i din scrisoarea lsat de Mihai reiese c atat boala Ameliei cat i a lui Mihai este ereditar: factorul genetic este uria. Inelegem atat de puin despre asta.... Ereditatea in P.M.D. (psihoza maniacodepresiv) este dovedit, mai mult decat in oricare dintre psihoze, transmiterea fiind direct. Se pare c tatl celor doi suferea de depresie unipolar, caz in care debutul primului episod apare in medie dup 43 de ani. Acelai diagnostic se poate pune i celor doi tineri, cu toate c, in cazul Ameliei, debutul pare s se fi produs la o varst relativ fraged: ...Amelia cea serioas, uneori melancolic, dar foarte raional.... Melancolia de involuie este de douzeci de ori mai frecvent in cazul persoanelor ai cror prini (unul dintre ei) a suferit de o boal asemntoare. In cazul Ameliei, evoluia P.M.D. se caracterizeaz prin apariia unor episoade caracteristice bolii, distanate in ani, dar cu agravarea in timp a simptomelor, dat fiind lipsa unui tratament corespunztor. Contientizandu-i starea, Amelia, fr a-i anuna prinii, se transfer la o facultate din Bucureti biochimie dorindu-i s gseasc o explicaie, o soluie pentru ameliorarea simptomelor tot mai evidente ale bolii de care suferea. Din pcate, episoadele maniacale incep s se manifeste brusc, agravandu-se rapid. Escaladarea situaiei i probabil i

probabil contientizarea ireversibilitii bolii, pe fondul unei stri confuzionaldepresive, anxioase ea ajunge s se sinucid prin tierea venelor. Neatenia prinilor fa de ce se intampla cu Amelia, neglijarea de ctre profesorii din liceu, care observaser c se intampl ceva ciudat cu ea, s anune familia i si recomande trimiterea la un cabinet specializat, lipsa unui psiholog in coal, iat elemente care au concurat la sfaritul tragic al acestei tinere. In cazul lui Mihai, originea ereditar a bolii i trauma psihic sever trit ca urmare a morii surorii lui declaneaz destul de devreme apariia episoadelor maniacale depresive, aceasta intamplandu-se i pe fondul consumului exagerat de alcool i a unei viei dezorganizate: ...se lupta cu alcoolul i viaa dezorganizat inc din liceu. Depresia lui Mihai a fost declanat de timpuriu, dar nu a fost tratat medical pan la 28 de ani.... Din scrisoarea lsat de Mihai reiese c pierderea statutului social (rmsese fr serviciu), izolarea (ii pierduse toi prietenii), lipsa abilitii sociale (din aceast cauz nu-i putea gsi o slujb, mersul la interviuri i alctuirea unui C.V., telefoanele, conversaiile zilnice epuizandu-l pur i simplu, nu putea s inchege noi relaii), viaa dezorganizat au condus la apariia unor episoade distimice maniaco-depresive -, la idei negative privind viitorul su, inutilitatea lui ca persoan. De aici sentimentul de disperare, lipsa speranei, nefericirea patologic care il fac s exclame: Durerea e atat de mare! Mihai are o personalitate premorbid, rezultat i al unui stil defectuos de cunoatere, tradus printr-o percepie negativ a Eu-lui, printr-o interpretare negativ a propriei experiene, fr sperane in viitor, in care pulsiunea suicidar ii apare ca o eliberare sinuciderea ca element catharctic - . Toate acestea sunt infinit mai puternice decat dragostea sa fa de familie, de altfel destul de mare, care l-a impiedicat o vreme s treac la actul final de a-i lua viaa. Cazul 2

Radu, in varst de 12 ani, ajuns la psiholog, dup ce fusese salvat in extremis, in urma ingerrii unui medicament pentru inim, gsit in dulpiorul de medicamente din baie. Prinii lui afirmau c li s-a prut c, de cateva luni, biatul lor parc se schimbase. Nu au dat atenie acestui lucru, crezand mai degrab c este vorba de rea-voin din partea lui. In urma discuiilor avute cu psihologul, i-au reamintit c schimbarea observat apruse dup plecarea celui mai bun prieten al copilului, emigrat cu prinii in Canada. Radu devenise apatic, manifesta mai tot timpul indiferen, dar existau i momente de agitaie continu, un hiperkinetism accentuat cand nu putea sta locului, era ca argintul viu, fiind totui incapabil s se poat concentra pentru a duce la bun sfarit vreo aciune. Rezultatele la coal deveneau din ce in ce mai slabe, prinii au inceput s-i reproeze c s-a lenevit. Situaia a culminat cu tentativa de sinucidere. In urma edinelor cu psihologul, s-a descoperit c Radu credea c plecarea prietenului lui s-a produs din vina lui, c, in general, este vina lui c nici un coleg nu pare s-l agreeze. Prinii erau nemulumii de el, dar el simea pe zi ce trecea c nu mai putea face nimic. Iat de ce, spunea el, m-am hotrat s m sinucid. Problema lui Radu s-a dovedit a fi depresia. Prinii trebuie s contientizeze c depresia poate aprea i la copii mai mici decat Radu. De asemenea, trebuie tiut c, cu cat copiii sunt mai mici, cu atat semnalele vor fi mai nespecifice, putand fi uor confundate cu obrznicia, neatenia, lenea sau chiar cu o boal somatic. Dac prinii ar cunote acest lucru, ar putea cere din timp un consult psihiatric i/sau psihologic evitandu-se astfel trecerea la actul suicidar. Astfel se permite ameliorarea i/sau insntoirea copilului doar prin intermediul psihoterapiei, fr a mai fi neaprat necesar o intervenie medicamentoas. Cazul 3

M.P. s-a nscut in 1987 in oraul B.i pan la varsta de 18 ani a avut dou tentative de sinucidere. Prima tentativ, la 16 ani, prin ingerarea unor somnifere. Este salvat de ctre mam, in urma unui apel telefonic dat de un coleg alertat de faptul c M.P. nu rspunde la telefon (M.P. discutase iniial cu acest coleg i-l informase despre intenia ei de a se sinucide). A doua tentativ are loc un an mai tarziu prin incercarea reuit de secionare a venelor de la mana stang. Este gsit de concubinul mamei, salvat in ultimul moment in urma unei intervenii medicale specializate. Caracteristicile tabloului clinic al lui M.P. relev c aceasta sufer de episod depresiv major nsoit de un comportament anorexic (anorexie nervoas). In cazul lui M.P. criteriile de diagnostic pentru episodul depresiv major sunt: Dispoziie depresiv major in cea mai parte a zilei; Diminuare marcat a interesului sau plcerii pentru toate/sau aproape toate activitile; Luare in greutate (tip restrictiv in alternan cu tip excesiv/purgare); Insomnie; Lentoare psihomotorie; Fatigabilitate sau lipsa de energie aproape in fiecare zi; Sentimente de inutilitate; Diminuarea capacitii de a gandi sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi. O introspecie (anamneza psihologic) in viaa lui M.P.in vederea evalurii diferitelor alternative pe care le-a avut la dispoziie in decursul scenariului existenial propriu, pan in momentul trecerii la actul de sinucidere, a artat c la naterea ei mama avea 16 ani in urma unei relaii de concubinaj avute cu concubinul mamei (D.R). C.P.(mama) termin liceul, pleac in oraul C. pentru a urma cursurile unei faculti. Inc din perioada liceului, C.P. il cunoate pe D., student in oraul C, cu care se cstorete in momentul in care i ea intr la

facultate. M.P. rmane la bunicii din partea mamei. Primele ei amintiri sunt legate de momentele de suferin, de frustrare profund, cauzate de absena mamei ,,mi amintesc, pe la vrsta de 3 ani c o nchideam n camer s nu mai plece, m agam disperat de picioarele ei. Pan in clasa a III a locuiete cind la bunicii din partea mamei (bunica este o persoan simpl, fr coal, gras, brfitoare, reatot timpul l certa pe bunicul, altfel un om blnd niciodat nu mi-a dat voie s fac ceva anume de una singur, nu m lsa singur nici la W.Cpn n clasa a XI- a nu am avut curajul s aprind aragazul, mi era fric s trec singur strada), cand la bunicii din partea tatlui (sunt nite jegoi, inculi, cred ca banul reprezint totul, mi spuneau mereu ct de rahat sunt. M obligau s mnnc i apoi mi spuneau c sunt ca o vac nu te vezi cat eti - , mi spuneau c sunt o proast). Absena afectivitii din partea mamei i bunicilor, sentimentul de devalorizare indus, constrangerile i dependenele pe care acetia i le-au creat de mic, o determin pe M.P. s-i construiasc o realitate imaginar in care s se protejeze ca form de aprare a atitudinilor (nc de mic mi-am construit o realitate paralel, ca s ,,scap de situaia frustrant , vorbesc de mult timp de una singur, mi imaginez c triesc cu altfel de oamenii, c sunt altfel mi imaginam ce bine o s fie atunci cnd mama o s m ia la C. mi promisese c o s locuim mpreun). Inc din perioada copilriei mici 1-3 ani M.P era supraponderal ,, m ngrau bunicile. M bteau dac nu mncam, i ele erau grase. La inceputul clasei a IV- a este luat de mam, pentru a locui impreun. La inceput, se bucur de noua situaie, in sfarit putea s fac ce-i dorete, era alturi de mam, visurile ei deveniser realitate.

Din pcate, mama era foarte ocupat , nu avea timp s se ocupe de ea, iar soul acesteia ii era strin (stam singur n cas pn venea mama. M uitam la televizor. La bunici nu aveam voie. Mncam, mi fceam temele n timp ce m uitam la televizor. De cnd locuiam mpreun, mama nu m-a ntrebat odat, ce fac, dac mi-am fcut leciile, niciodat nu a interesat-o persoana mea. Nici vorb de momente de tandree, afeciune. nc din aceast perioad mi s-a accentuat sentimentul c sunt un balast , o persoan nedorit, c sunt o povar pentru mama, un obstacol n calea planurilor ei). In timp relaia dintre mam i tatl vitreg se deterioreaz. Acesta abandoneaz facultatea, se angajeaz pentru a putea s-i intrein familia i susine soia la facultate ,, s-a folosit de el, a inut la ea Dup terminarea facultii, mama reuete s se angajeze pe un post bine renumerat intro companie multinaional, unde in prezent ocup o funcie important. Soul abandoneaz serviciul, relaia dintre ei devine tot mai tensionat ,,ne lsa bani, D (tatl vitreg) sta toat ziua n camer, bea cam 10 beri pe zi. Stam cu el zile ntregi, singuri, m descurcam cum puteam, mama a nceput s nu mai vin seara pe acas). Din clasa a VII-a, M.P. incepe s aib ,,probleme legate de structurarea, dezvoltarea incorporarea i acceptarea propriei corporaliti (Eul fizic) cum se percepe, cum crede c este perceput de ceilali. Imaginea corporal determin gradul in care te simi confortabil in i cu corpul tu ,, pn n clasa a VII a artam ca un balon. Nimeni nu m privea ca un om. Toat lumea m privea cu dispre, nimeni nu voia s se apropie de mine, rdeau de mine. Am rmas de atunci cu un skepsis. Dezamgit de comportamentul mamei, atmosfera familial frustrant, lipsit

de afeciune, protecie, ii accentueaz sentimentul de devalorizare, de inutilitate, de neincredere, stima de sine sczut. Toate acestea o fac pe M.P s se ,,refugieze tot mai mult intr-o realitate imaginar, construit de altfel inc din perioada in care locuia cu bunicii. Incepe s absenteze de la coal, s nu-i mai pregteasc temele, consumandui timpul acas in faa televizorului, impreun cu tatl vitreg. La inceputul clasei a IX- a, pe fondul deteriorrii relaiilor, a escaladrii conflictelor dintre mam i so, acetia divoreaz, urmand ca M.P. s locuiasc impreun cu mama i noul ei prieten intr-un apartament inchiriat. Noua stare de lucruri o bulverseaz sufletete i mai mult pe M.P., accentuandu-i i mai mult starea de depresie. Prima zi de liceu, ii declaneaz vechile resentimente legate de propria corporalitate ,, n prima zi de coal am plns. Eram gras, am impresia i acum c se rde pe seama mea, c se discut despre mine n spatele meu, accentuandu-i sentimetele de nemulumire, neincredere, furie, izolare i generand tulburri de tip anorexic. M.P. incepe s fac sport exerciii excesive s urmeze o diet alimentar sever, s posteasc. Nesusinut de ctre mam in demersurile ei, M.P. nu reuete s slbeasc la standardul ideal de greutate pe care il dorea. In cazul ei, comportamentul alimentar de tip restrictiv amintit mai sus, alterneaz cu unul de mancat excesiv/purgare ,, tot timpul am avut perioade de slbire, ngrare, am nceput sa consum laxative, diuretice. Studiile asupra anorexiei nervoase au confirmat c exist un risc crescut de tulburri afective printre rudele biologice de gradul I ale indivizilor cu anorexie nervoas, fapt confirmat i de M.P. ,, att bunica din partea mamei, tata i mai ales bunica din partea acestuia (130 de kg.) sunt foarte grai, avnd un comportament de tip

anorexic (tipul mancat excesiv/purgare) chiar i mama este gras, a inut de nenumrate ori cure de slbire. Comportamentul alimentar promovat in familia bunicilor, patternul familial, a fost preluat i promovat i de M.P. Starea de depresie i se accentueaz in condiiile in care mama nu-i acord sprijinul i afeciunea necesar ,, nu m-a iubit niciodat, m ignor att ea ct i noul ei prieten, le stau n calem simt n plus, o ursc. Il culpabilizeaz pe noul prieten al mamei, considerandu-l vinovat de nivelul sczut al relaiei cu aceasta. In fapt, aceast relaie, a fost inexistent dintodeauna. Sentimentele de frustrare, ur, gelozie, stima de sine sczut (i-a fost indus din copilrie), imaginea de sine negativ, absena sentimentelor de securitate i apartenen (in clasa a X-a, la onomastica unui coleg, consum o mare cantitate de alcool, form de automedicaie pentru ameliorarea depresiei de care o persoan sufer; transportat la spital, in momentul cind este rugat s spun unde locuiete i cine ii sunt prinii, M.P. rspunde : ,, nu am prini, triesc pe strad), ii accentueaz suferina emoional, simte c nu mai poate scpa, c acest realitate este fr sfarit i de nesuportat. Copleit de durere, disperat, fr prieteni ,, m ursc, pe mine nu m iubete nimeni M.P. consider c ieirea dintr-o existen inacceptabil ar fi un act de sinucidere. Pe fondul acestei stri de zbucium emoional are loc prima tentativ de sinucidere. consumul de somnifere. Este salvat de mam. Chiar i dup aceast tentativ, mama nu incearc s i-o apropie, s o susin in demersurile ei, in timp ce prietenul acesteia o ignor i o umilete, relaiile dintre ea i cei doi deteriorandu-se i mai mult ,, m simt n plus n aceast familie, ne-am certat ca iganii, noul prieten al mamei este un parazit, nu muncete, st toat ziua acas, mama l ntreine, dracu tie de unde i

gsete. Am ncercat s stau de vorb cu ea dar. M.P. incearc o reconciliere, o discuie cu mama. Aceasta refuz orice comunicare, preferand s ofere doar sfaturi inelepte care nu se negociaz . Toate resentimentele lui M.P. se intorc impotriva concubinului. Au loc discuii ,,aprinse, jigniri intre acetia. Datorit iresponsabilitii, infantilitii emoionale, dependenei fa de concubin, mama nu incearc o mediere a conflictului, o apropriere de fiica ei, dorina de a o asculta i inelege. Doamna C.P. nu contientizeaz c, pentru a avea un adolescent plcut, dispus s coopereze, ar trebui s fie mai inelegtoare, empatic, consecvent i tandr. O relaie eficient cu copilul i nu numai, implic deschidere, rbdare, dorina de a-l inelege i asta presupune disciplin emoional trsturi de caracter evoluate. i se pare c C.P. nu este beneficiara unor astfel de trsturi. Pe fondul eecurilor atat in viaa personal cat i in cea familial i social, pentru M.P. urmtoarea tentativ de sinucidere (secionarea venelor de la mana stang), poate fi ineleas ca o retragere total, ca un protest manifest in faa dificultilor, a unei viei fr sens. In prezent, M.P. se afl internat la un spital de neuro psihiatrie unde urmez un tratament medicamentos, completat cu edine de psihoterapie.