Sunteți pe pagina 1din 6

8. Rolul GATT n reglementarea comerului mondial 8.1 Caracteristicile GATT. Rolul acestuia in comertul international 8.

2 Principii de baza si derogari ale GATT 8.3 Primele 6 runde de negocieri in cadrul GATT 8.1 Caracteristicile GATT. Rolul acestuia in comertul international n perioada postbelic, n condiiile n care interdependenele economice internaionale s-au adncit, o reglementare a relaiilor economice ntre state a devenit obiectiv, reglementare prin care s-a urmrit coordonarea modului de aciune a statelor n domeniul politicii comerciale. Ca urmare, n afara unor reglementri a relaiilor economice dintre state, n cadru bilateral, regional sau subregional, apare tendina de multilateralizare a relaiilor economice externe prin intermediul unor acorduri ce au ncercat s codifice anumite principii i reguli, n ceea ce privete folosirea diferitelor instrumente i msuri de politic comercial n relaiile reciproce. n acest domeniu, pentru sistemul comercial mondial, un rol central i-a revenit Acordului General pentru Tarife si Comer (GATT) care, de la 1 ianuarie 1995, a devenit Organizaia Mondial a Comerului (OMC). Pn la apariia OMC, n practica relaiilor comerciale externe s-a artat c multe state au elaborat i aplicat diverse instrumente de politic comercial tot mai variate, prin care au nclcat chiar diverse reglementri i staturi, urmare a anumitor acorduri privind folosirea acestor instrumente n relaiile economice reciproce, n acelai timp cu promovarea unor puternice tendine de regionalizare a schimburilor. n anul 1947, Naiunile Unite au iniiat Carta de la Havana ce prevedea fondarea Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC), care s supravegheze funcionarea sistemului comercial global. Dei Carta nu a fost ratificat ideea unei OMC a persistat. n ciuda eforturilor depuse de statele lumii, Organizaia Mondial a Comerului a luat fiin abia la 1 ianuarie 1995, dup aproape cincizeci de ani n care relaiile comerciale dintre naiuni au funcionat ntr-un cadru instituional ce nu a avut, de jure, statutul de organizaie internaional. Ca urmare a faptului ca cel de al doilea razboi mondial a afectat profund intrega economie mondiala si relatiile economice internationale, O.N.U. a initiat, inca din primii sai ani de activitate, o ampla actiune menita sa duca in final la cearea unei organizatii mondiale a comertului care sa-si aduca contributia la eliminarea treptata a tuturor barierelor si restrictiilor din calea comertului international, in primul rand, a celor discriminatorii, si la statornicirea unor principii si reguli generale care sa stea la baza desfasurarii acestuia. In acest scop, o comisie pregatitoare (formata din reprezentantii a 23 de state) a trecut inca din anul 1945 la elaborarea unei sectiune a viitoarei Organizatii Mondiale a Comertului, aceasta fiind prima incercare de codificare a unor reguli fundamentale care sa guverneze relatiile economice internationale. Comisia pregatitoare a hotarat ca, paralel cu activitatea de elaborare a sectiunei pentru viitoarea Organizatie Mondiala a Comertului si pana la ratificarea ei, sa initieze si primele negocieri cu privire la reducerea taxelor vamale si a altor restrictii din calea comertului international. Aceste negocieri au avut loc din aprilie si pana in octombrie 1947 si rezultatele lor au fost incorporate intr-un tratat multilateral denumit Acordul General pentru Tarife si Comert, care constituie baza oficiala, juridica a concesiilor tarifare convenite. Totodata, in acest tratat, care urma sa fie o anexa la Carta pentru viitoarea Organizatie Mondiala a Comertului, au fost inscrise si o serie de reguli, principii si discipline dupa care sa se calauzeasca statele membre in desfasurarea schimburilor comerciale reciproce. Tratatul a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1948. A fost elaborata si Carta pentru proiectata Organizatie Mondiala a Comertului, cunoscuta sub numele de Carta de la Havana (1948), dar, nefiind ratificata de catre statele semnatare, n-au putut sa fie puse bazele Organizatiei Mondiale a Comertului, ramanand in vigoare numai Acordul General pentru Tarife si Comert, care nu a avut statut juridic de organizatie internationala, dar a intretinut legaturi cu organizatiile specializate ale O.N.U. Acordul General pentru Tarife si Comert este un tratat multilateral intergurnamental prin care tarile membre se obliga sa respecte anumite principii, reguli si discipline in domeniul relatiilor comerciale, sa reduca, sa elimine sau sa consolideze taxele vamale si sa inlature restrictiile cantitati sau de alta natura din calea schimburilor comerciale reciproce, trecand treptat la liberalizarea acestora. Rezulta din aceasta definitie ca obiectivul initial principal al GATT-ului a fost crearea de conditii favorabile pentru desfasurarea schimburilor comerciale intre tarile membre. Acest obiectiv isi pastreaza valabilitatea si in prezent. In ultimii 15-20 de ani insa, ca urmare a faptului ca a crescut numarul tarilor membre si in special al tarilor in curs de dezvoltare, atributiile si obiectile GATT-ului s-au largit, indeosebi pe linia sprijinirii 1

dezvoltarii comertului exterior al acestora si implicit a economiilor lor. La 1 ianuarie 1968 a fost creat Centrul comun pentru comertul international GATT-UNCTAD. Desi GATT-ul nu este o organizatie internationala, in practica el exercita atributiile unui organism international, asigurand cadrul organizatoric corespunzator pentru negocierile comerciale, precum si structura organizatorica menita sa dea rezultatelor acestor negocieri forma unor instrumente legale. In prezent, activitatea GATT-ului se desfasoara in cadrul urmatoarei structuri organizatorice: - Sesiunea partilor contractante; - Consiliul reprezentantilor; - comitete si grupe de lucru specializate pe probleme (permanente si temporare); - Secretariatul. Sesiunea partilor contractente (membrii cu drepturi depline) este alcatuita din delegatii tuturor tarilor membre si este forul suprem al GATT; se intruneste, de regula, odata pe an (sesiune ordinara) sau de mai multe ori pe an, la cererea partilor contractante (sesiuni extraordinare). Are ca principale atributii: - dreptul si obligatia de a ghea la respectarea prederilor Acordului General; - aproba modificarile si completarile aduse textului Acordului General; - aproba prin vot (trimis prin corespondenta) primirea de noi membri in GATT; - aproba crearea de noi organe in structura organizatorica a GATT-ului si le directioneaza activitatea. Consiliul reprezentantilor, alcatuit din reprezentantii tarilor membre cu drepturi depline, a inceput sa functioneze in 1960 si isi exercita atributiile intre sesiunile partilor contractante, indeplinind rolul de organ executiv. Are urmatoarele atributii mai importante: - indruma activitatea organelor din subordine (comitete, comisii si grupe de lucru specializate pe probleme); - organizeaza negocierile pentru primirea de noi membri in GATT; - organizeaza consultari cu partile contractante asupra dirselor aspecte ale evolutiei schimburilor comerciale reciproce; - elaboreaza, cu sprijinul organelor din subordine, recomandari pentru Sesiunea partilor contractante in legatura cu problemele inscrise pe ordinea de zi a acestora. Comitetele si grupele de lucru specializate pe probleme asigura activitatea permenenta a Acodrului General, studiind problemele ce le-au fost incredintate, fie de catre Sesiunea partilor contractante, fie de catre Consiliul reprezentantilor. Concluziile si recomandarile lor sunt supuse aprobarii organelor superioare. In afara comitetelor specializate cu activitatea permanenta pot fi create si comitete cu activitatea temporara (cum sunt, de ex., Comitetele pentru organizarea negocierilor comerciale din cadrul rundelor, organizate periodic de catre GATT), a caror misiune inceteaza odata cu terminarea actiunii pentru care au fost create. Dintre comitetele spacializate pe probleme (permanente), se remarca indeosebi activitatea urmatoarelor opt: - Comitetul pentru comertul cu produse industriale; - Comitetul pentru agricultura si comertul cu produse agricole; - Comitetul pentru comert si dezvoltare; - Comitetul balantelor de plati; - Comitetul pentru practicile antidumping; - Comitetul pentru buget, finante si administratie; - Comitetul tarilor participante la protocolul celor 16; - Comitetul pentru textile. In cadrul comitetelor specializate, sau in afara lor, pot fi create si grupe de lucru specializate pe probleme, care, in general, sunt alcatuite din reprezentantii tarilor membre interesate si din experti in materie. Acordurile negociate in cadrul rundei Tokio (1973-l979) au completat structura organizatorica a GATT-ului cu: - Comitetul pentru evaluarea vamala; - Comitetul pentru comertul de stat; - Comitetul semnatarilor; - Comitetul privind obstacolele tehnice; - Comitetul pentru autorizatii de import; - Comitetul special pentru restrictii la import; - Comitetul pentru comertul cu avioane civile; - Consiliul international al carnii; - Consiliul international al produselor lactate. 2

Secretariatul GATT, cu sediul la Geneva, indeplineste functii administrative ce rezulta din activitatea celorlalte organe ale GATT-ului si este condus de un director general. El sprijina derularea rundelor de negocieri organizate de GATT si publica rezultatele acestora. Acorda asistenta de specialitate tarilor in curs de dezvoltare. Din 1964, mai face parte din structura organizatorica a GATT-ului si Centrul de comert international, care din 1968 a denit Centrul comun de comert international GATT-UNCTAD. Membrii GATT; accesiunea la GATT; retragerea din GATT Textul Acordului General pentru Tarife i Comer a fost autentificat, pe calea semnrii unui act final, de ctre reprezentanii a 23 de ri (care l-au negociat) denumite membre fondatoare (Australia, Belgia, Brazilia, Birmania, Canada, Ceylon, Chile, Cuba, SUA, Frana, India, Liban, Luxemburg, Norvegia, Noua Zeeland, Pakistan, Olanda, Rhodezia de Sud, Anglia, Siria, Cehoslovacia, Uniunea Sud-African i China), fiind nscrise n preambulul acordului. De la semnarea acordului (octombrie 1974) i pn n septembrie 1993, numrul statelor membre la GATT a crescut de la 23 la 133 din care 111 pri contractante i 22 ri membri de facto. Drept de vot au numai prile contractante. Membrii de facto sunt foste colonii pe teritoriul crora au nceput s fie aplicate prevederile Acordului General pentru Tarife i Comer nainte de ctigarea independenei lor politice (prin intermediul metropolei parte contractant GATT) i care, n virtutea prevederilor articolului XXVI din Acord, au dreptul, dac doresc, s devin pri contractante dup ctigarea independenei politice. Cat priste accesiunea la GATT, textul Acordului a prevazut doua proceduri: accesiunea ordinara (obisnuita) si accesiunea la prezentare. a) Accesiunea ordinara este calea obisnuita de aderare la GATT pentru orice tara independenta care doreste sa devina membra cu drepturi depline (art. XXXIII). Conditiile de aderare a unui stat cu drepturi depline la GATT se silesc pe baza negocierilor dintre statul respectiv si partile contractante. Aceste negocieri au ca scop reglementarea schimbului de concesii (tarifare si netarifare) intre partile contractante si tara care doreste sa adere la GATT. Cele connite cu privire la conditiile de aderare (schimbul de concesii) sunt inscrise intr-un protocol de accesiune. b) Accesiunea la prezentare este reglementata de prederile articolului XXVI din Acord si poate fi folosita numai de catre membrii de facto care doresc sa devina membri cu drepturi depline. Aceste tari nu trebuie sa negocieze accesiunea la GATT, fiind suficienta doar o declaratie de aderare pe care o prezinta fosta metropola si in care se certifica faptul ca tara respectiva si-a cucerit independenta politica si dispune de autonomie deplina in desfasurarea relatiilor sale comerciale externe.In afara celor doua forme de accesiune reglementate de Acord, practica GATT-ului a mai consacrat si alte doua proceduri de accesiune, ca etape intermediare pana la aderarea ca membri cu drepturi depline si anume: accesiunea provizorie (de unde si denumirea de membri provizorii), care nu se mai foloseste; accesiunea pe baza de aranjament special (de unde si denumirea de membri pe baza de aranjament special) care n-a mai fost folosita in ultimul timp; aceasta din urma viza fostele tari cu comert de stat; prin aceasta cale intermediara a trecut Polonia. Cat priste retragerea din GATT, articolul XXXI din Acord precizeaza ca orice parte contractanta are dreptul de a se retrage din GATT, atunci cand doreste acest lucru, cu conditia sa instiinteze in scris despre aceasta Secretariatul GATT-ului. Cererea de retragere intra in vigoare dupa expirarea a sase luni de la depunerea ei la Secretariat. Prederile partii a patra a Acordului General pentru Tarife si Comert (Comert si Dezvoltare). 8.2 Principii de baza si derogari ale GATT Din textul Acordului General se desprind o serie de principii fundamentale care trebuie s stea la baza relaiilor comerciale dintre prile contractante i care au fost statornicite n practica activitii GATTului. Acestea sunt urmtoarele: a) Principiul nediscriminrii n relaiile comerciale dintre prile contractante. Aceasta nseamn, n primul rnd, c prile contractante trebuie s-i acorde reciproc clauza naiunii celei mai favorizate n forma ei necondiionat (art. I), iar, n al doilea rnd, c trebuie s-i acorde tratament naional n materie de impozite i reglementri interne (art. III). Ambele clauze se acord n GATT pe cale multilateral. Singura ar membr a GATT care acord clauza naiunii celei mai favorizate i tratamentul naional pe cale bilateral este SUA. b) Interzicerea de ctre prile contractante, n relaiile reciproce, a restriciilor cantitative, sau a altor msuri cu efecte similare la importul i exportul de mrfuri (art. XI). Aceasta nseamn c prile contractante nu trebuie s instituie sau s menin la importul i exportul reciproc de mrfuri restricii de 3

ordin cantitativ, cum sunt contingentele, licenele de import i export, interdiciile sau orice alte msuri cu efecte similare. De la aceste dou principii sunt admise, dup cum se va vedea, unele derogri. c) Aplicarea nediscriminatorie a restriciilor cantitative (sau a altor msuri cu efecte similare) n relaiile comerciale dintre prile contractante, n msura n care, n anumite situaii, acestea sunt admise (ca derogri de la principiul b) (art. XIII). De aici rezult c, atunci cnd, n anumite situaii, sunt admise restricii de ordin cantitativ sau alte bariere netarifare, ele trebuie s fie aplicate fr discriminare, adic n aceleai condiii fa de toate prile contractante. d) Eliminarea sau limitarea subveniilor la export n relaiile comerciale dintre prile contractante (art. XIV). Din prevederile art. XIV rezult c prile contractante trebuie s elimine sau s limiteze subveniile de export n msura n care acestea afecteaz serios, direct sau indirect, interesele comerciale ale celorlalte pri contractante. n astfel de situaii, prile contractante sunt obligate s procedeze periodic la examinarea cazurilor concrete i dac se face dovada c practicarea unor subvenii de export de ctre unele pri contractante aduce importante prejudicii altor pri contractante, primele sunt obligate s nlture sau s limiteze aplicarea subveniilor respective. e) Protejarea economiilor naionale de concurena strin s se fac, n principiu, numai cu ajutorul tarifelor vamale, care nu trebuie s fie ns prohibite (art. XI) i (art. VII). f) Folosirea consultrilor de ctre prile contractante pentru evitarea prejudicierii intereselor comerciale ale acestora (art. XXII). Cu alte cuvinte, prile contractante au dreptul s foloseasc consultrile i obligaia de a rspunde la aceste consultri pentru a se rezolva pe aceast cale diferendele de ordin comercial dintre ele. g) Adoptarea deciziilor de ctre prile contractante prin consens general; deciziile se supun la vot numai atunci cnd nu se realizeaz consensul general sau la cererea unei dintre prile contractante, fiecare dispunnd de un singur vot. Prevederile Acordului, precum i practica ndelungat a GATT-ului, au statornicit i unele excepii sau derogri de la principiile fundamentale, dintre care, mai importante sunt urmtoarele: a) Recunoaterea sistemului preferinelor vamale n vigoare la data semnrii acordului, cu condiia ca limitele acestor preferine n vigoare s nu fie extinse ulterior de ctre prile contractante. Acestea vizau preferinele instituie anterior de ctre metropole i imperiile coloniale. b) Admiterea crerii de zone de liber schimb i de uniuni vamale, cu tarife vamale externe comune, la care s participe dou sau mai multe pri contractante (art. XXIV), cu condiia s nu fie instituite noi bariere (tarifare i netarifare) fa de celelalte pri contractante. c) Negocierea de protocoale prefereniale ntre rile n curs de dezvoltare, pri contractante ale GATT, i instituirea Sistemului generalizat de preferine vamale nereciproce i nediscriminatorii n favoare rilor n curs de dezvoltare (ca o derogare de la clauza naiunii celei mai favorizate); negocierea Sistemului Global de Preferine Comerciale ntre ri n curs de dezvoltare, membre ale Grupului celor 77, tot ca o derogare de la clauza naiunii celei mai favorizate. d) Autorizarea rilor n curs de dezvoltare pri contractante la GATT de a promova msuri de politic comercial cu caracter protecionist pentru aprarea economiei naionale i n special a industriei, de concurena puternic a rilor dezvoltate. Aceasta reprezint o derogare de la mai multe principii fundamentale. ntr-o anumit msur, prevederile prii a patra din GATT se nscriu i ele ca derogri de la unele principii fundamentale n favoarea rilor n curs de dezvoltare pri contractante la GATT. e) Admiterea temporar de restricii cantitative (sau alte msuri netarifare cu efecte similare) n relaiile comerciale dintre prile contractante la importul unor produse care ar periclita producia intern sau n scopul de a contribui la echilibrarea balanei de pli. In afara acestor exceptii sau derogari, in articolul XXI din Acord sunt inscrise si o serie de exceptii cu privire la securitate (asa numita clauza a securitatii). Potrivit prederilor acestui articol, nici o parte contractanta nu poate fi obligata sa furnizeze informatii sau sa intreprinda actiuni care ar prejudicia interesele securitatii sale, sau ar insemna o incalcare a obligatiilor tarii respecti privind mentinerea pacii si securitatii internationale, obligatii ce deriva din prederile sectiunei ONU. Practica activitatii GATT-ului a aratat ca in imprejurari cu totul deosebite, altele decat cele prevazute in Acord, partile contractante pot beneficia de derogari de la unele obligatii ce deriva din Acord, cu conditia ca acestea sa nu lezeze interesele economice ale partilor contractante. 8.3 Primele 6 runde de negocieri in cadrul GATT 4

In perioada scursa de la semnarea Acordului General pentru Tarife si Comert (1947) si pana in anul 1967 s-au desfasurat in cadrul GATT-ului sase runde de negocieri care, in ansamblu, s-au soldat cu rezultate importante pe linia crearii conditiilor favorabile dezvoltarii comertului international. In cadrul acestor runde a fost negociat un mare numar de concesii tarifare, sub forma eliminarii, reducerii sau consolidarii taxelor vamale de import la o gama foarte larga de produse industriale, precum si la unele produse agricole. Numai la produsele industriale, taxele vamale de import au fost reduse, in medie, cu cca 60% fata de nivelul initial (1947) in urma acestor runde. De asemenea, au fost negociate si unele concesii netarifare indeosebi pe linia eliminarii restrictiilor cantitative la import si a altor bariere netarifare din calea schimburilor comerciale dintre partile contractante. Se poate aprecia ca, pana la sfarsitul deceniului sapte, cea mai mare parte a restrictiilor cantitative la importul de produse industriale au fost eliminate in relatiile comerciale dintre partile contractante. Cu toate acestea, folosindu-se frecvent de derogarile admise de GATT de la principiile fundamentale, tarile capitaliste dezvoltate au reintrodus pentru anumite perioade de timp restrictii cantitative la import, iar in deceniul opt au recurs pe scara larga la noi obstacole netarifare, avand loc o adevarata escaladare a protectionismului netarifar. Totodata, aparitia si raspandirea gruparilor economice integrationiste, precum si instituirea de aranjamente preferentiale in relatiile dintre tarile respective, negocierea de protocoale sau sisteme preferentiale, bazate pe principiul reciprocitatii sau principiul nereciprocitatii, a continuat sa duca la scaderea ponderii comertului international care se desfasoara sub regimul clauzei natiunii celei mai favorizate. Catre sfarsitul deceniului opt, ponderea schimburilor comerciale in regimul clauzei natiunii celei mai favorizate scazuse la cea 64-66%, crescand ponderea schimburilor comerciale in regim preferential la cea 34-36%. Succinta prezentare a primelor sase runde de negocieri comerciale in cadrul GATT-ului a) Runda de la Geneva (aprilie - octombrie 1947) Aceasta runda s-a soldat cu crearea Acordului General pentru Tarife si Comert si cu 45 000 concesii tarifare zand peste 50% din valoarea comertului mondial din acea perioada. La aceasta runda de negocieri comerciale s-a inaugurat tehnica "bimultilate-ralismului", in sensul ca tara cea mai interesata in reducerea nivelului taxei vamale la un anumit produs sau grupa de produse, dupa principiul furnizorului principal, a negociat cu tara (tarile) principala importatoare, pentru ca de concesia vamala la care a condus negocierea sa beneficieze toti membrii cu drepturi depline in rtutea clauzei natiunii celei mai favorizate. Acesta tehnica de negociere s-a numit tara cu tara si produs cu produs. De rezultatele negocierii acestei prime runde au beneficiat in special SUA, care au obtinut reduceri importante de taxe vamale la o serie de produse cu o pondere mare in exportul american (grau, bumbac, carbune, automobile, unele bunuri industriale de larg consum). In schimb, SUA au acordat concesii tarifare la importul produselor care prezentau un interes deosebit pentru economia americana (in special materii prime) sau nu faceau concurenta produselor americane. Tot la aceasta runda, Anglia a acceptat sa reduca cu 5% numarul pozitiilor din cadrul sistemului preferential vamal pe care il practica cu tarile membre ale Commonwealth-ului si sa reduca cu peste 35% taxele vamale nepreferentiale la cea 25% din pozitiile tarifului sau vamal in goare la acea data. b) Runda de la Annecy (Franta) 1949 Aceasta runda de negocieri comerciale a condus, pe langa aderarea a 11 noi tari la GATT, la unele concesii tarifare in numar de 5000 (inclusiv consolidarile). Rezultatele concesiilor tarifare au fost modeste din cauza existentei si mentinerii disparitatilor tarifare foarte mari in special intre SUA si tarile europene. Datorita faptului ca tarile cu taxe vamale foarte mari (in special SUA) nu au acceptat sa le reduca in mod unilateral, tarile cu taxe vamale mai mici au oferit in special consolidari ale nivelului taxelor vamale pe o anumita perioada de timp. c) Runda de la Torquay (Anglia) - 1950-l951 Aceasta runda a fost organizata cu prilejul aderarii R.F.Germania la GATT. Negocierile au fost dificile. Refacerea tarilor innse in razboi se terminase si incepea treptat lupta pentru piete intre principalele tari capitaliste. Numarul concesiilor tarifare negociate a fost de 8 700, iar reducerea medie a taxelor vamale a fost de 25% fata de nivelul practicat in 1948. Cea mai mare parte a concesiilor au constituit-o consolidarile de taxe vamale pe o perioada de 3 ani. Rezultatele slabe s-au datorat tot disparitatilor tarifare, neacceptanduse propunerea Frantei de a fi reduse, in primul rand, taxele vamale care depaseau un anumit nivel convenit. d) Runda de la Geneva - 1955-l956 Aceasta runda s-a soldat cu rezultatele cele mai modeste: 4 300 de concesii tarifare, alcatuite in principal din consolidari de taxe vamale.In parte, aceasta situatie s-a datorat si faptului ca administratia americana a 5

obtinut foarte greu mandatul Congresului, care a prevazut o marja de negocieri, in special ca timp, foarte limitata. Congresul a reprosat administratiei americane ca in schimbul concesiilor tarifare facute tarilor europene nu s-a obtinut reducerea obstacolelor netarifare fata de produsele americane (desi intre ele le redusesera in mare masura). e) Runda Dillon - Geneva - 1960-l962 A fost denumita astfel dupa numele subsecretarului de stat american care a propus-o. Desi nu a dus decat la realizarea unui numar de 4 400 concesii tarifare, a marcat totusi un pas inainte fata de rundele precedente prin faptul ca s-a folosit tehnica reducerii lineare si reciproce a taxelor vamale cu un anumit procent convenit. Runda s-a desfasurat in conditii noi; in Europa aparuse Comunitatea Economica Europeana, care preconiza introducerea unui tarif vamal comun fata de tarile terte. Contradictiile de interese in ul relatiilor comerciale incepusera sa se intensifice. f) Runda Kennedy - Geneva - 1964-l967 S-a desfasurat la Geneva in perioada 1964-l967 si a fost lansata din initiativa SUA (fostul presedinte J.F.Kennedy) si CEE. SUA doreau sa-si consolideze pozitia pe piata europeana, iar CEE dorea sa obtina concesii tarifare din partea AELS catre care se indrepta cea 35% din exportul CEE. Raportul de forte pe plan economic a evoluat in aceasta perioada in defavoarea SUA si in favoarea CEE si Japoniei. In 1962, in Congresul american s-a aprobat Legea pentru dezvoltarea comertului exterior in baza careia presedintele SUA avea mandat sa negocieze o reducere a taxelor vamale cu pana la 50%. in acest context, SUA au facut propuneri care zau o dezarmare vamala substantiala, respectiv reducerea tuturor taxelor vamale cu 50%, in timp de 5 ani si inlaturarea completa a celor ce se aplicau la produsele la care SUA si CEE detineau impreuna 80% din comertul mondial. Pana la urma s-a convenit reducerea taxelor vamale la 6 300 pozitii si subpozi-tii tarifare, in medie cu 35%, in timp de 5 ani. Ca urmare, nivelul mediu al taxelor vamale al CEE sa redus cu 38%, cel al SUA cu 43% si cel al Angliei cu 35%. Pentru prima oara au fost abordate la aceasta runda de negocieri si alte trei probleme: obstacolele netarifare, liberalizarea comertului cu produse agricole si luarea in considerare a situatiei tarilor in curs de dezvoltare. In domeniul obstacolelor netarifare s-a elaborat si adoptat un cod antidumping, iar SUA s-au angajat sa desfiinteze sistemul de evaluare vamala folosit la produsele chimice (American Selling Price System) care consta in aplicarea taxei vamale la pretul de vanzare a produselor de pe piata americana si nu la cel de import, angajament netranspus in practica (datorita opozitiei Congresului American) decat cu prilejul rundei urmatoare. In ce priveste comertul cu produse agricole s-au obtinut doua rezultate: la cereale s-a cazut de acord sa se stabileasca un pret de baza minim si totodata sa se creeeze un fond de ajutor alimentar de 4,5 milioane tone pentru tarile in curs de dezvoltare in caz de criza. Cat priveste concesiile facute tarilor in curs de dezvoltare ele au fost cu mult sub nivelul asteptarii acestora. Rezultatele activitatii GATT-ului, desi in ansamblu pozitive, nu au favorizat in aceeasi masura dezvoltarea comertului exterior al tuturor partilor contractante. De rezultatele actitatii GATT-ului au beneficiat, in primul rand, tarile dezvoltate si in mult mai mica masura cele in curs de dezvoltare. Concluzionand, se poate aprecia ca GATT-ul a desfasurat o importanta activitate in vederea crearii unor conditii favorabile desfasurarii comertului international, iar in ultimele doua decenii si pe linia sprijinirii tarilor in curs de dezvoltare in domeniul comertului exterior. Cu toate acestea, GATT-ul nu a putut opri procesul de revenire la un protectionism tot mai agresiv intr-o serie de tari capitaliste dezvoltate, indeosebi in deceniul opt si inceputul deceniului noua, anihilandu-se prin aceasta unele rezultate obtinute anterior si nu a putut rezolva operativ o serie de probleme care au aparut mai ales in ultimii ani si care au afectat in ansamblu evolutia comertului exterior in tarile in curs de dezvoltare.