Sunteți pe pagina 1din 4

Karl Marx (1818-1883), principalul iniiator al socialismului tiinific", s-a nscut n 1818, n oraul Trier din Germania.

Urmnd tradiia familiei, la aptesprezece ani Karl s-a nscris la Universitatea din Bonn pentru a studia dreptul. Mai trziu ns, s-a transferat la Universitatea din Berlin i n cele din urm i-a luat licena n filozofie la Universitatea din Jena. Dup terminarea studiilor, Marx s-a orientat spre jurnalism i o vreme a fost redactorulef al publicaiei Rheinische Zeitung din Koln. Din cauza ideilor sale politice radicale s-a vzut ns nevoit s se mute la Paris. Aici l-a cunoscut pe Friedrich Engels, i prietenia dintre cei doi avea s dureze tot restul vieii. Expulzat n scurt timp din Frana, Marx a fost nevoit s se mute la Bruxelles. Aici avea s apar n 1847 prima lui lucrare important, Srcia filozofiei. n anul urmtor, mpreun cu Engels a publicat Manifestul Comunist, cea mai citit dintre lucrrile lor. n acelai an, Marx a revenit la Koln, dar a fost din nou expulzat, n doar cteva luni. Ulterior, s-a mutat la Londra, unde a rmas pn la sfritul vieii. Dei i-a ctigat existena i de pe urma ziaristicii, Marx i-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Londra, documentndu-se i scriind cri de politic i economie. (n toi aceti ani, Marx i familia sa s-au bucurat de sprijinul financiar generos al lui Engels.). La moartea sa, n 1883, nu apucase s definitiveze celelalte dou volume. Ele au fost redactate i publicate de ctre Engels, pe baza nsemnrilor i a manuscriselor lsate de Marx. Scrierile lui Marx constituie baza teoretic a comunismului, precum i a numeroase forme moderne de socialism. Ideea centrala a filosofiei marxiste in jurul careia graviteaza intreaga opera teoretica a lui Marx, Engels si Lenin este reprezentata de conceptul emanciparii umane. Potrivit teoriei marxiste, emanciparea clasei muncitoare se produce in principal in sfera activitatii economice si politice, fiind in primul rand o revolutionare a relatiilor de productie, prin lichidarea exploatarii si a proprietatii privat-capitaliste asupra mijloacelor de productie. Nefiind posibil in cadrul societatii capitaliste, acest obiectiv reclama insasi schimbarea oranduirii sociale, facand astfel necesara afirmarea clasei muncitoare ca forta conducatoare a intrgii societati. Cucerirea puterii politice de catre clasa muncitoare si dictatura proletarismului devin deci, in conceptia marxista, componente indispensabile in prima faza a procesului de emancipare. Trecand la analiza componentei general- umane a procesului de emancipare, putem desprinde de aici existenta a doua aspecte: unul cantitativ si altul calitativ. Formele emanciparii: a) emanciparea economica- Marx considera emanciparea economica sub forma unui proces de lichidare a scindarile si opozitiilor ce caracterizeaza modul de productie capitalist in uram caruia sa se realizeze o unitatea superioara a muncii, ca activitate specific umana. Potrivit teoriei marxiste intre munca fizica si cea intelectuala trebuie sa existe o stransa unitate, ca expresie a unitatii materialului si spiritualului la nivelul existentei sociale. b) emanciparea sociala in conceptia lui Marx omul este fiinta eminamente sociala, care nu poate exista si nu se poate dezvolta decat in relatia cu alti oameni, de unde rezulta ca emanciparea lui in acest domaniu presupune afirmarea deplina a atributelor specifice umane i n relatiile sociale. Relatiile pe care indivizii le stabilesc intre ei, in primul rand in scopul desfasurarii activitatii lor productive, nu reprezinta doar cadrul general al economicului, doar un mijloc subordonat productiei, ci ele se manifesta activ prin influenta care o au asupra activitatii economice si asupra omului insusi. Atribuind mediului social un important rol modelator pentru individul uman, Marx concepe emanciparea sociala ca un nivel calitativ superior al raporturilor interumane, in care determinanta sa fie afirmarea deminitatii fiintei umane. In acest sens teoria marxista preconizeaza o societate in care relatiile intre oameni sa fie expresia individualitatii lor

nelaterale, nemutilate si nu raporturi pur functionale si instrumentale intre statusuri si intre roluri, denuntate de spiritualitate si psihologia specific umana. Concluzionand cu privire la emanciparea sociala, putem afirma ca lichidarea antagonismului de clasa reprezinta obiectivul real care neaga o carcateristica a oranduirii capitaliste. c) emanciparea politica- inseamna in principal realizarea acelei forme de conducere a societatii care sa permita apropierea permanenta in scopul fundamental al intregului proces, respectiv dezvoltarea aptitudinilor specific umane, realizarea omului total. d) emanciparea spirituala potrivit teoriei marxiste, emanciparea spirituala reprezinta modalitatea suprema de actiune a omului asupra lui insusi, prin care fiinta umana accede la adevarul imperiu al libertatii si, prin urmare, la adevarata sa esenta. Astfel primul act al emanciparii spirituale consta in desprinderea omului de toate conceptiile idealiste- implicit de releigie- modurile de gandire si de existenta prin care individul uman se instraineaza de propria lui natura, punandu-si fiinta in slujba unei esente straine, fictive. Emancipare spirituala mai insemna si o morala noua prin care omul sa se desaprinda de vechea morala de clasa si sa traiasca in conformitate cu principiile noii oranduiri sociale, avand permanent in vedere realizarea unitatii dintre interesul personal si interesul general dintre binele individual si cel general. Pentru marxiti, materialismul reprezint baza teoretic, opus idealismului, considerat ca instrument speculativ n slujba burgheziei. n doctrina marxist, materialismul are dou aspecte: unul dialectic, care exprim legile generale ale lumii exterioare i ale gndirii umane, un altul istoric, care afirm c numai realitatea social determin contiina oamenilor. Marx a elaborat i o teorie a valorii: valoarea este expresia cantitii de munc coninut de un produs. "Plus-valoarea" reprezint diferena dintre valoarea creat de muncitor n timpul muncii prestate i salariul primit, i reflect astfel gradul exploatrii capitaliste. In momentul morii acestuia, nici o ar nu-i aplicase n practic ideile. Totui, n secolul care a trecut de atunci, guvernele comuniste au preluat puterea n multe ri, printre care Rusia i China. n altele, micrile inspirate de nvturile sale s-au dezvoltat i au ncercat s accead la putere. Istoria marxismului in tarile ajunse sub controlul sovietic ca urmare a celui de-al doilea razboi mondial poate fi impartita in mai multe etape: perioada de inceput a fost marcata de promisiunile domesticiste ale liderilor comunisti si de o toleranta limitata in sfera culturala. Recent, marxismul sovietic s-a transformat intr-o adevarata apologie a elitei puterii, in vreme ce filialele est-europene au vegheat in absurde dezbateri scolastice despre functiile materialismului istoric si esenta socialismului existent in fapt. Evenimentele reale si dinamica sociala autentica nu apartin sferei de interes a acestor pseudodatorii aseptice. Cercetarea novatoare era totusi permisa in economie in special datorita efortului conducatorilor de a introduce un numar modic de reforme. In structurarea doctrinei marxiste se pleaca de la premisa ca nicio teorie sociala nu poate fi inocenta din moment ce ideile ei s-au concretizat in opusul a ceea ce proclamatorii ei au proclamat ca obiectiv principal. S-au scris o serie de lucrari despre distrugerea natiunii, insa poate ca idealogia invingatorilor, marxismul este privit inca intr-o mare masura ca o forma de umanism, iar leninismul si stalinismul ca regretabile deviatii de la altruistul proiect originar. Versiunea leninista a marxismului, singura care a izbutit in termeni politici a esuat in incercarea de a oferi o justificare pentru toate sperantele investite in promisiunile ei de emancipare. Se prea poate sa fi disparut teroarea fatisa in societatile coplesitoare birocratiei. Problema marxismului nu este leninismul sau stalinismul ci marxismul insusi. Exista in marxism un subcurent voluntarist, aproape irational ce poate explica multe din aberatiile, pe

care aceasata doctrina a trebuit sa le suporte. La romantici, marxismul accentueaza superioritatea ontologica a comunitatii in fata individului. Marxismul este forma de relativism etic cea mai elaborata si de aceea apreciaza atat leninismul cat si stalinsmul ce nu sunt straine de intentiile ideologice ale parintelui fondator. Aceata inseamna ca toate evolutiile ulterioare nu au fost dictate de destin si nici ca intre Lenin si Stalin vazuti ca personalitati istorice nu a existat nicio diferenta. Fondul problemei este identificarea legaturilor logice dintre varii intruchipari ale aceleiasi ideologii, de vreme ce leninismul, ca filozofie este sensibil diferit de marximsul originar, dar mai putin diferit din punct de vedere al practicii ideologice. Deci marxismul este asemenea unei tragedii istorice cu eroi si martiri, ritualuri de sacrificare etc. Stalin a pus la cale dezvoltarea unui cult al personalitaii pentru a consolida si perpetua legenda caracterului exceptional al regimului sovietic. Socialismul inseamna o singura tara. Ortodoxia exclusiva presupunea existenta unui singur Dumnezeu reprezentat de Lenin si un sigur profet reprezentat de Stalin. Germanii rezistenti trebuiau eradicati prin toate mijloacele, cu orice pret pentru ca marxismul sa ramana o valoare sacra sau mai bine zis un obiect de cult ca unul din enigmaticele lucruri venerate de triburile primitive. Marxism- leninismul isi propune sa domine sferele publice si particulare ale vietii sociale. Oamenii atat ca indivizi cat si ca cetateni trebuie sa fie masificati. A sfida logica stalinista era posibil dar extrem de primejdios; eroismul este echivalent crimei, iar oponentii sunt tratati ca adevarati criminali. Sarma ghimapta devine simbolul unui nou tip de frontiera: cea dintre victimele absolute si complicii relativi ai raului. Ideologia ajuta sistemul sa se conserve si sa se perpetueze. Singura sursa de adevar ramane gandirea liderului suprem. Mitul lui Stalin este o justificare teoretica pentru nostalgiile radicale imprimabile, care au victimizat multi intelectuali in acest sector. Nici demascarea si demolarea mitului facuta de Hrusciov si nici sfarsitul hegemoniei sovietice in comunismul international nu a putut sa-i convinga pe unii marxisti ca raul este ascuns in adancul doctrinei, ca Marx este cel care inaugurase acest experiment inpedagogia sociala. Declinul marxismului in societatile de tip sovietic este o poveste tulburatoare si instructiva. Caracterizarea marxismului sub Stalin era in stransa legatura cu insusirea completa si distorisonarea lui de catre partidul sovietic. Stalinismul s-a apropiat de o anumita traditie sovietica rusa in special in cultul pentru partidul- stat si in dispretul pentru drepturile individului. La polul opus, au fost cateva incercari de slavare a tendintei originare a marxismului pentru a apara viitorul tuturor valorilor in care Marx crezuse cu adevarat: ratiunea in actiune, intemeierea unei societati organizate armonios si rational, sfarsitul conflictului ce au deformat viziunile si actele umanitaii. Ca institutie ideologica stalinismul s-a ambitionat sa inlature tendina memoriei. Nimic din rafinamentul dialecticii marxiste din muzele filosofice inflacarate ale tanarului Marx. In tarile satelit, persecutia ideologica si teroarea fatisa a politiei au dus la decimarea vechii gandiri. A fost Stalin oare o deviatie monstruasa de la o ideologie de altfel salvatoare? Toate documentatiile istorice sugereaza contrariul: Stalin a fost intradevar masura umana a unei epoci si a unei mentalitai, produsul criminal al unui sistem criminal. Pe termen lung, cu toate eforturile masinariei staliniste sistemul nu a putut sa functioneze. Epoca lui Stalin a fost plina de confuzii si suferinta, de incredibila spaima. In timpul marii epurari, dar in mod deosebit dupa 1849 nimeni nu se simtea in siguranta in anturajul lui Stalin, iar membrii clincii de conducereasa cum, ulterior, a admis Hrusciov- erau nesiguri de sansele lor de supravietuire. In aceptiunea lui Stalin oricine era un potential tradator, si depinde de el, si numai de el, sa decida in privinta sau mortii supusilor. Numele lui Stalin, chiar mai mult decat cel al lui Lenin, a fost sacru pentru generatii succesive de comunisti. Datorita lui Lenin, si Stalin, discipolul lui credincios, Marx este astazi doar un capitol din istoria utopiilor socialiste occidentale.

Emenciparea din capivitatea mentala nu a fost posibila fara a strapunge zidul ideologiei staliniste. Fantoma lui Stalin, metafora a lui Satr, persista si a fost nevoie de cativa ani de razboi de gherila intelectuala ca ea sa dispara. Pierderea credibilitatii in ideologia oficiala, esecul lamentabil de a sugera raspunsuri si solutii la problemele sociale dureroase au adancit si mai mult criza sociala in regimurile de tip sovietic. Marxismul atat ca ideologie cat si ca filozofie a devenit complet irelevanta Chiar si conducatorii statelor comunsite au abandonat aproape in intregime aceasta natiune si chiar diversele ei formulari.

Bibliografie 1) Chitea Viorel, Logica teoriei marxiste, Appolo, 1995. 2) Tismaneanu Vladimir. Mizeria utopiei: criza ideologiei marxiste in Europa Rasariteana, Polirom, 1997.

S-ar putea să vă placă și