Sunteți pe pagina 1din 49

CAPITOLUL IV OPERATIUNI DE LEASING I.

Aspecte generale ale leasingului Asanarea economiei si mai ales franarea consumului, concomitent cu stimularea investitiilor publice si private, romanesti sau straine, in vederea realizarii unei productii competitive pe plan european si international, s-a reflectat pe plan juridic prin adoptarea de acte normative - legi si ordonante guvernamentale - printre care se afla si reglementarea, pentru prima data in Romania, a operatiunilor de leasing si a societatilor de leasing. Leasingul este un pas inainte in finantarea societatilor comerciale care doresc sa isi achizitioneze utilaje si echipamente, dar care nu au posibilitati financiare. Aceasta tehnica de finantare - care presupune un risc ridicat - vine sa dea satisfactie agentilor economici care nu pot sa obtina credite de la banci, ori nu vor sa-si greveze bunurile mobile si imobile prin instituirea de ipoteci sau gajuri, sarcini de natura a afecta dinamismul specific domeniului comercial. Interesul practic al leasingului este de a asigura finantarea integrala prin fonduri imprumutate a unei investitii fara ca beneficiarul sa constituie masuri asiguratorii; prin aceasta leasingul se distinge de traditionala creditare a investitiilor, unde intreprinderea beneficiara suporta o parte din valoarea investitiei. De aceea leasingul - ca tehnica de finantare - vizeaza, in primul rand, intreprinderile care urmaresc largirea activitatii si ridicarea performantelor, iar pe plan mai general, asigura progresul tehnic. 1. Notiunea de leasing Definitia leasingului poate fi data atat din punct de vedere economic, cat si juridic. Din punct de vedere economic, leasingul reprezinta o operatiune de finantare in care finantatorul asigura fondurile necesare pentru intreaga investitie.1 Din punct de vedere juridic, leasingul reprezinta un contract complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un lucru fara a plati imediat pretul, cu posibilitatea de a-l cumpara la un pret rezidual.2 Termenul de leasing este necunoscut in limba romana, fiind preluat din jargonul economic si comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de tarile europene occidentale. Definitia operatiunilor de leasing trebuie sa reliefeze elementele esentiale ale acestora, precum si modul lor de realizare. Definitiile din diferitele legislatii nationale ale statelor europene prezinta aceleasi caracteristici esentiale ale leasingului. Identitatea de structura a operatiunilor de leasing isi are explicatia in originea comuna a diferitelor reglementari nationale, respectiv in dreptul american. Diferentele ce se intalnesc intre unele reglementari ale leasingului privesc importanta pe care statele au inteles s-o acorde unor aspecte referitoare la leasing. 2. Definitia leasingului in legea franceza

A se vedea: Analiza economica a operatiunilor de leasing in Dan Voiculescu, Mircea Caras - Leasing, Ed. Enciclopedica 1986 si Alex Puiu - Tehnici de negociere contractuala si derularea in afacerile economice internationale , Ed. Tribuna economica, 1997, pag. 229-258. De asemenea: - Lamy - Droit commercial, Paris 1995, ed. Lamy, partea privind operatiunile de credit-bail la nr. 758, 803,805. - Michel Germain - Traite de droit commercial, vol. I, ed. L.C.D.I., Paris, 1987, la nr. 167, 389, 558, 567, 6511, 16821. - Jean -Pierre Casimir, Alain Couaet - Droit des affaires, Ed. Sirey - Paris, 1987, pag. 760, 1139, 1368. - Romuald Szramkiewicz - Histoire du droit des affaires - ed. Montchrestien - Paris, 1989, pag. 225-227. - Ralph H. Folsom, Alain A. Levasseur - Pratique du droit des affaires aux Etats Unis Dolloz, Paris, 1995 pag. 185. - Legea nr. 64-455 din 2 VII 1966, in Code de commerce - Dolloz, 1980, p. 741 2 Asupra analizei juridice a operatiunilor de leasing, a se vedea D. Clocotici, Gh. Gheorghiu in R.D.C. nr. 1-12/1997 si nr. 3/1998.

Prima definitie legala a leasingului in Europa provine din Franta, unde operatiunea poarta numele de credit-bail. Textul legii din 1966, asa cum a fost revizuit in anul 1967, prevede ca operatiunile de creditbail sunt cele prin care o intreprindere da in locatie bunuri imobiliare, in vederea unei utilizari profesionale, cumparate de ea sau construite prin efortul ei financiar, daca aceste operatiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatarului de a deveni proprietar, in tot sau in parte, a bunurilor astfel inchiriate, cel mai tarziu la expirarea termenului contractual, fie printr-o promisiune unilaterala de vanzare, fie prin achizitionarea directa ori indirecta a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele inchiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate asupra constructiilor edificate pentru acel locator. Aceasta ampla definitie, desi se refera doar la leasingul imobiliar, este in masura sa prezinte cu claritate principalele elemente cuprinse de conceptia traditionala asupra leasingului. In doctrina franceza recenta, operatiunile de leasing sunt definite prin evidentierea functiilor economice ale acestuia. S-a retinut in acest fel ca leasingul reprezinta o finantare, in principiu integrala, a unei investitii productive, garantata de beneficiar cu insasi proprietatea investitiei finantate.3 Din definitie se desprinde cu usurinta caracterul comercial al operatiunii, dar si intentia legiuitorului francez de a incuraja pe aceasta cale activitatile economice aducatoare de profit. 3. Definirea leasingului in legea germana O definitie foarte sumara a leasingului a fost data in Germania, prin circularele fiscale din anul 1971 si respectiv 1972, stabilind, drept criteriu unic, in caracterizarea contractului, durata sa fixa si perioada in care este reesalonata restituirea capitalului de finantator. Astfel, circularele mentionate prevad urmatoarele: a) contractul este incheiat pe o perioada determinata (irevocabila), timp in care niciuna din parti nu este indreptatita a proceda la reziliere; b) marimea platilor care se fac de catre beneficiarul utilizator in timpul perioadei irevocabile cuprinde in afara costului de achizitie ori de productie si toate cheltuielile accesorii suportate de societatea finantatoare. In plus, cele doua circulare cuprind trei solutii care pot fi receptate in practica, in cadrul contractului de leasing: a) contractele in care se prevede expres optiunea utilizatorului de a cumpara bunul la sfarsitul perioadei irevocabile. b) contractele in care o asemenea optiune nu este prevazuta, ori care, eventual cuprind numai acordul partilor, in sensul ca la expirarea perioadei irevocabile va fi prelungita relatia contractuala initiala. c) contractele de leasing incheiate in legatura cu bunuri specializate, care nu pot fi utilizate in conditii economice viabile, decat de beneficiar, ceea ce implica pentru acest motiv, transferul de proprietate catre beneficiar la data cand perioada a luat sfarsit. 4. Definirea leasingului in legea belgiana Legislatia belgiana ofera cea mai fidela definitie a leasingului mobiliar si imobiliar, sub aspectul raportarii acestuia la realitatea economica a operatiunii. Mai precis, sub rezerva transmiterii catre utilizator a riscurilor si sarcinilor ce decurg din folosinta bunului, au fost receptionate si precizate toate elementele specifice operatiunii de leasing. Decretul-lege nr. 55 din 10 noiembrie 1967 arata in art. 9 trasaturile contractului de leasing imobiliar: a) priveste numai acele echipamente pe care utilizatorul beneficiar le foloseste in scopuri imobiliare;

M. Giovanoli Le credit-bail (leasing) en Europe. Developement et nature juridique, Paris, 1980, pag.11.

b) bunurile trebuie achizitionate de la furnizori, in vederea predarii lor in leasing, tinand seama de comanda pe care viitorul utilizator o transmite si care trebuie sa cuprinda specificatiile, detaliile si performantele pe care utilizatorul le doreste; c) durata contractului de leasing trebuie sa corespunda perioadei in care se prezuma ca bunul este util din punctul de vedere al performantei economice; d) pretul locatiei trebuie sa fie astfel stabilit, incat sa poata amortiza valoarea bunului, in perioada de utilizare determinata prin contract; e) contractul trebuie sa cuprinda clauza potrivit careia utilizatorul este indreptatit ca la incetarea contractului sa cumpere bunul, platind pretul stabilit prin contract, iar daca acest pret nu a fost acoperit in intregime, se datoreaza plata diferentei, adica a valorii reziduale. In ceea ce priveste imobilele, prin art. 1 al Decretului regal nr. 30 din 28 decembrie 1970, s-au prevazut urmatoarele: a) contractul are ca obiect un imobil existent la acea data, construit sau cumparat de finantator, potrivit cu precizarile detaliate ale utilizatorului, astfel incat sa poata fi folosit de catre beneficiar in vederea exercitarii activitatilor comerciale sau industriale; b) folosirea edificiului si a terenului pe care este construit trebuie sa fie predata utilizatorului, in temeiul unui contract care nu poate fi reziliat, dar care, in acelasi timp, nu este translativ de proprietate, finantatorul pastrand nuda proprietate; c) la data expirarii contractului si tinand seama de totalul sumelor platite in perioada de locatiune, utilizatorul este indreptatit a dobandi insasi proprietatea bunului primit in leasing; d) totalul sumelor platite de utilizator in perioada contractului, in ipoteza in care beneficiarul nu-si manifesta dorinta de a dobandi proprietatea imobilului, trebuie sa fie folosite de finantator pentru a-si reconstitui in intregime capitalul investit initial, majorat chiar cu dobanzile primite de la utilizator. 5. Definirea leasingului in legea italiana In Italia, leasingul (locazione financiaro) este prevazut in mod expres prin Legea nr. 183 din 2 aprilie 1986, care -la art. 17 alin. 2- defineste leasingul prin inchirierea bunurilor mobile ori imobile, pe care finantatorul le dobandeste, ori le confectioneaza, in raport cu indicatiile date de utilizator, acesta din urma asumandu-si toate riscurile pe timpul valabilitatii contractului, avand si dreptul de a deveni proprietarul bunului primit in locatiune, cu conditia de a plati pretul stabilit la data incheierii. Simpla si sintetica, aceasta definitie nu spune nimic despre natura platilor si pretului. 6. Definirea leasingului in legea elena Legea elena s-a nascut intr-un moment (1986) in care a putut dispune de intregul bagaj conceptual al Europei occidentale, data la care putem vorbi deja de o traditie in domeniu. Acest fapt se remarca prin lipsa oricarui demers de sintetizare a unei definitii juridice, preferanduse ca notiunea de leasing (locatiune financiara) sa fie definita prin intermediul obiectivelor economice si juridice pe care legiuitorul elen a urmarit sa le atinga cu ajutorul acestei figuri juridice. 4 7. Reglementarea leasingului in legea romana In legislatia romana operatiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operatiuni prin care "o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun, al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita locatar- utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al locatarului, utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing fara a schimba natura leasingului ori de a inceta raporturile contractuale. (art. 1 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing,
4

Jean Vulgaris, La location financiere en Grece, in Revista italiana del leasing, nr. 3/1987, pag. 575 si urm.

completata si modificata prin Legea nr. 90/28.04.1998, Legea nr. 99/1999, republicata in M.O. al Romaniei, Partea I, nr. 9/12.01.2000 si Legea nr.289/13.07.2006 publicata in M.Of. al Romaniei nr. 606/13.07.2006 8. Notiunea de leasing Definim leasingul ca fiind operatiunea prin care o parte, denumita locator/finantator, se angajeaza la cererea unui utilizator/locatar, sa-i asigure posesia sau folosinta unui bun, cumparat sau realizat de finantator, contra unei redevente, iar la sfarsitul perioadei de folosinta convenite, sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a dobandi proprietatea bunului la un pret rezidual, sau de a prelungi contractul de leasing, ori de a inceta raporturile contractuale. Nu am considerat util a include in cadrul definitiei destinata bunurilor contractate, pentru a evita confuziile. Despre problemele pe care le creeaza precizarea destinatiei bunurilor in cadrul definitiei va fi vorba in unul dintre paragrafele urmatoare. Raspunzand intereselor specifice mediului romanesc, legiuitorul se delimiteaza de reglementarile statelor occidentale, dand leasingului nu numai un scop economic, ci si unul social. Tinta economica este incurajarea investitiilor, prin punerea la dispozitie a unui instrument de finantare cu multiple avantaje, inclusiv de ordin fiscal si care, in acelasi timp, ofera securitate creditului fara sa greveze bunurile cu sarcini speciale. Scopul social urmarit este sprijinirea achizitionarii de locuinte si bunuri de folosinta indelungata de catre persoanele fizice. 9. Terminologie Termenul de leasing este susceptibil de interpretari diferite si mai ales de extindere la alte operatiuni care nu fac parte din sfera sa, cum ar fi inchirierea sau vanzarea afectata de termen. Echivocul subzista si urmare a diferentelor de sens ale termenului de leasing chiar in tarile anglo-saxone, unde desemneaza multiple tranzactii, dar din care doar financial leasing corespunde operatiei ce ne intereseaza, aspect ce va fi analizat in cele ce urmeaza. Este de observat ca termenul de leasing este preluat si de legislatia noastra ca un neologism, renuntandu-se implicit la termenul francez de credit-bail; fiind un neologism, pare firesc a se aplica numai unei operatiuni noi, distincte de institutiile juridice deja reglementate.5 Leasingul - in forma preluata de europeni, respectiv financial-lease, se deosebeste de operating lease care este o simpla locatiune cunoscuta si sub numele de renting. In legislatia germana si suedeza se intalneste contractul numit konsumgiiterleasing (inchirierea bunurilor destinate consumatiei). Prin natura sa, acesta operatie se apropie de locatiunea denumita operational leasing, insa atunci cand utilizatorul dispune de dreptul de a cumpara bunul, vom fi in fata unei modalitati a leasingului care, de altfel, a fost precizata si de legea romana, anume leasingul bunurilor de folosinta indelungata. Termenul leasing se alatura celorlalti termeni din sfera economica, consacrati la scara internationala, avand o origine anglo-americana. Marketing, factoring, forfaiting, joint-venture, knowhow sunt termeni care vorbesc de vocatia economico-practica a spiritului american. 10. Etimologie Etimologic, cuvantul lease este de origine franceza. La randul sau, lease provine din mai vechiul lais, derivat al verbului laisser, care isi are originea in latinescul laxare6 si semnifica:
5 6

M. Giovanoli, idem pag. 17 - Oxford Dictionary, vol.I, lease si lax - Le petit Robert, par Paul Robert - Dictionnaire, Paris 1991, pag. 419. - Dictionnaire actuel de la langue francaise, ed. Flammarion, Paris, 1995, pag. 274 - Gh. Bibicescu-Lexicon maritim englez-roman, Bucuresti,1971, p. 328

In S.U.A. , contractul numit lease desemna locatiunea bunurilor imobile. Acest contract avea foarte putin in comun ce ceea ce numim noi, in sistemul de drept romano-german, locatiune imobiliara. Singurul element care ar putea reliefa apropierea celor doua tipuri de contracte este finalitatea (scopul) lor: exploatarea unui imobil de catre un neproprietar. Spre deosebire de simpla locatiune care da nastere doar la drepturi personale (de creanta), vechiul contract de lease presupune transferul unor drepturi reale pe o perioada fixa de timp, in schimbul unor redevente. Contractul lease este un mijloc de dezmembrare a dreptului de proprietate si de exploatare distincta a atributelor acestuia. O asemenea figura juridica se incadra firesc sistemului anglo-american, foarte reticent fata de categoria drepturilor personale, insa este oarecum rebela fata de sistemul rigid si inflexibil al drepturilor reale din sistemul romano-germanic. O alta particularitate a contractului lease este termenul foarte lung pe care, de regula, acesta se incheia. Intre lease imobiliar din S.U.A. si inchirierea emfiteotica din unele tari europene exista unele asemanari relative la termenul indelungat al contractului si la transferul unor drepturi reale. De remarcat ca la origine, termenul lease era folosit exclusiv in domeniul imobiliar; ulterior termenul a inceput sa desemneze si alte operatiuni de inchiriere avand ca obiect bunuri mobile. Astazi, in S.U.A. aproape toate modalitatile de inchiriere se numesc lease. 11. Financial lease Expresia financial lease, cum afirmam, corespunde acceptiunii continentale asupra leasinguluisi a aparut in perioada cand contractele de lease desemnau exclusiv o tranzactie imobiliara. Noua operatiune transforma vechiul contract intr-un mijloc de finantare a achizitiilor de imobile. Ulterior, financial lease avea sa desemneze atat operatiunile de finantare a imobilelor, cat si a echipamentelor mobiliare. Elementul de trecere catre un mijloc de finantare a fost aparitia dreptului de achizitie a bunului la un pret rezidual. Termenul leasing sau expresia echivalenta credit bail din dreptul francez, isi descopera semnificatia reala ca tehnica de inchiriere ce permite realizarea operatiunilor de creditare; diferenta fata de contractul de vanzare in rate consta tocmai in faptul ca finantatorul ramane proprietarul bunului pana la finele operatiunii, dreptul de proprietate avand rolul unei garantii reale. In fine, utilizatorul este considerat un simplu locatar care poate deveni proprietar numai la sfarsitul contractului. 12. Lease-back Trebuie specificat ca in definirea completa a leasingului este necesara si analiza lease-back-ului ca forma particulara a leasingului in care finantatorul transmite lucrul spre folosinta fostului proprietar; aceasta modalitate a leasingului intareste caracterul de operatiune de finantare. Lease-back-ul imobiliar este, de altfel, prima forma de financial leasing care a aparut si s-a dezvoltat in America. Lease-back a avut primul succes pentru ca este cea mai simpla forma de leasing. El nu presupune un furnizor al bunului, ceea ce elimina sistemul relativ mai complicat al raporturilor tripartite. Pe de alta parte, lease-back este expresia cea mai evidenta ca leasinguleste in finalitatea sa o operatiune de finantare, garantata cu un drept de proprietate. De observat ca denumirea completa data de americani acestei operatiuni este sale and lease-back, adica vanzare si inchiriere inapoi. 13. Fiducia cum creditare Inca din antichitate s-a observat ca beneficiile sunt obtinute prin folosinta unui lucru, avand mai putina importanta cine detine titlul de proprietate. Aristotel exprima ideea ca bogatia nu se masoara prin

titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar daca sunt proprietatea altora. 7 Leasingul isi afla radacinile in forma arhaica a creditului pe care o constituia in dreptul roman fiducia: imprumutatorul isi rezerva pentru garantia creantei sale proprietatea unui lucru. Exista o mare asemanare a leasingului si in special a modalitatii sale and lease-back cu forma arhaica a gajului din dreptul roman fiducia cum creditare. In cadrul operatiunii fiducia cum creditare, imprumutatul (fiduciant) transfera proprietatea unui lucru mobil sau imobil in patrimoniul imprumutatorului (fiduciar), cu titlu de garantie a imprumutului primit. La randul sau, fiduciarul se obliga sa-i restituie bunul dupa inapoierea datoriei. In practica, datorita necesitatilor economice sau sociale, imprumutatul pastra in mod frecvent folosinta bunului vandut. Debitorul devenea astfel un detentor precar al lucrului vandut, platind periodic o suma de bani cu titlu de chirie, ca pret al folosintei lucrului. Indiferent de atitudinea imprumutatului, acesta nu-si schimba calitatea de detentor precar, impiedicand astfel ca prescriptia achizitiva sa opereze pana la data platii debitului. Uzucapiunea se producea in termen de un an de la data stingerii datoriei, in favoarea debitorului care a conservat folosinta bunului instrainat. Alaturi de gaj si ipoteca, fiducia cum creditare era o garantie reala care permitea creditorilor sasi asigure finantarile efectuate, insa spre deosebire de celelalte, ea ofera un plus de securitate creditorului. Drepturile nascute din contract erau garantate printr-o actiune in factum si printr-o actiune in jus 8. La origine, asemenea acte nu aveau o sanctiune, termenul care le desemneaza - fiduciaexprima faptul ca raporturile dintre parti se bazau pe incredere. Gaius- care ne vorbeste despre fiducia cum creditare - arata ca aceasta avea functia de garantie si consta in transmiterea proprietatii prin mancipatiune sau in jure cessio, insotita de o conventie privind retransmiterea proprietatii asupra lucrului9. Desi in mod cert nu exista o continuitate evolutiva de la fiducie catre leasing, vechea institutie juridica romana ne-ar putea folosi in demersurile teoretice de stabilire a naturii juridice a contractului de leasing. 14. Safeway Stores In epoca moderna, spre sfarsitul secolului al XIX-lea, aveau loc in S.UA. primele operatiuni care prefigurau leasingul. In 1877 aparatele de telefon au fost inchiriate abonatilor, iar acest contract avea sa fie denumit lease. Insa, cum am vazut, nu din zona bunurilor mobile avea sa se nasca noua figura juridica. In 1937, Safe Stores Inc. a cumparat un teren pe care ulterior a ridicat super-magazinul Safeway Stores; avand nevoie de capital mobil, acesta l-a vandut imediat unui grup de investitori care, la randul lor, l-au lasat spre exploatare fostului proprietar, in regim lease, pe o perioada indelungata. Cam in aceeasi perioada, o operatiune similara lease-back-ului avea loc in Ohio. Operatiunea consta in vinderea unui imobil catre o banca, cu titlu de garantie (trustee), imobil ce urma sa fie exploatat de vanzator in regim de lease timp de 99 de ani, dupa care utilizatorul avea optiunea cumpararii bunului. 15. Sale and lease-back Leasingul (lease financing) s-a folosit in S.U.A. in anii 30 pentru finantarea bunurilor imobile. La inceputul anilor 50, el a inceput sa fie folosit si ca instrument de finantare a echipamentelor mobiliare. Operatiunile de lease financing s-au dezvoltat foarte mult dupa al II-lea razboi mondial si datorita incurajarilor pe care S.U.A. le-a dat prin facilitatile fiscale.
7 8 9

Aristotel, Retorica, cartea I, cap. V E.Molcut, D.Oancea, Dreptul roman, 1993, Bucuresti, pg. 260 Gaius 2,60

In 1950, peste 150 de universitati si colegii americane erau angajate in tranzactii de sale and lease-back, ele fiind considerate alaturi de alte organisme (ex: fondurile de pensii) taxe exempt institutions, beneficiind in acest fel de multiple avantaje fiscale. In jurul acestor institutii s-au grupat mari finantatori pentru a derula prin intermediul lor operatiuni economice cu fiscalitate redusa. Principalele sustinatoare ale operatiunilor de sale and lease-back au fost marile companii de asigurare. Concursul lor financiar a fost decisiv in afirmarea operatiunii de leasing. Leasingul echipamentelor (finance equipment leasing) a aparut in 1952, o data cu primele societati specializate de leasing. 16. United States Leasing Corporation Leasingul financiar este strans legat de numele omului de afaceri californian Schoenfeld, care a fondat in 1952, alaturi de cativa parteneri, intre care si D.P. Booth Jr. United States Leasing Corporation - prima societate specializata in operatiuni de leasing al echipamentelor mobiliare, societate care este si astazi una din cele mai puternice in domeniu. Schoenfeld si D.P. Booth pot fi considerati, pe drept cuvant, parinti ai leasingului modern. Stralucita idee i-a venit lui Schoenfeld dintr-o fericita experienta personala. Pe vremea cand era directorul unei intreprinderi din domeniul industriei alimentare, Schoenfeld, beneficiind de o mare comanda, s-a confruntat cu nevoia de masini suplimentare pentru a o putea executa la timp. Astfel, el a convins un alt comerciant sa-i inchirieze, in regim asemanator contractului de lease, utilajele de care avea nevoie, pentru un termen indelungat. In urma afacerii, Schoenfeld si-a dat seama ca aceasta poate fi o metoda eficienta de finantare in viitor. 17. Implicarea bancilor in leasing Principalele sustinatoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost bancile , fie indirect prin intermediul unor societati specializate de leasing, fie direct dupa ce acestea au primit autorizatia sa desfasoare asemenea operatiuni. In 1963, cea mai importanta retea bancara, National Banks, a primit aceasta autorizatie urmata de Bank Holding Companies in 1970. Pana in anul 1975, deci in mai putin de 15 ani, bancile fusesera autorizate sa desfasoare operatiuni de leasing in mod direct in 41 de state americane. Dezvoltarea exploziva a leasingului in America a avut loc pe fondul unei economii expansive si intr-un climat fiscal incurajator. 18. Leasingul englez Foarte rapid, aceasta operatiune a fost preluata in Marea Britanie, pentru ca apoi, incepand cu anii 60, sa se raspandeasca in Europa continentala. Leasingul si-a gasit locul firesc in dreptul britanic datorita similitudinilor pe care acesta le are cu dreptul american. Precum in tara de origine, prima forma a leasingului care s-a raspandit in Marea Britanie a fost sale and lease-back. In Marea Britanie, cele mai multe dintre societatile de leasing - leasing companies - sunt infiintate si sustinute de banci. Ele beneficiaza de un regim fiscal extrem de favorabil. Valoarea bunului, spre exemplu, poate fi dedusa pana la 100% din profitul impozabil. Acest fapt a determinat ca si Marea Britanie sa cunoasca o dezvoltare exploziva a acestor societati, ele finantand un sfert din totalul investitiilor de la finele deceniului opt.

19. Natura juridica a operatiunilor de leasing

Leasingul este o operatiune complexa care suscita foarte multe intrebari relative la natura sa juridica. Succesul sau esecul pe care l-ar putea avea cel care porneste in determinarea naturii juridice a operatiunii de leasing se datoreaza gradului de libertate in abordarea acesteia. Multi specialisti europeni au esuat in acest demers, tocmai datorita tendintei de a incadra, chiar in mod fortat si nefiresc, operatiunile de leasing intr-una din figurile juridice traditionale. Leasingul are pe taramul doctrinei comerciale un merit cel putin egal cu acela pe care si l-a capatat in domeniul economico-financiar, si aceasta deoarece prezenta sa a reprezentat pentru Europa traditional-formalista o mare provocare: provocarea renuntarii la canon, amintindu-ne astfel sensul lucrurilor ca nu realitatea se modeleaza pe forma teoriei, ci teoria este sintetizarea realitatii. In acelasi timp, leasingul a pus Europa continentala in ipostaza de a-si reconsidera anumite conceptii in materia dreptului privat. Ca si institutia trust-ului, leasingul este o creatie a sistemului anglo-american. Cele doua figuri juridice reliefeaza disocierea pe care anglo-americanii o fa c traditional intre titlul de proprietate asupra unui bun si utilitatea materiala a acestuia. Nesuprapunandu-se niciunei figuri juridice din dreptul privat european, leasingul a dat nastere unor dispute de ordin teoretic care au fost purtate de formalistii dreptului pe un camp foarte vast, delimitat de locatiune, vanzare in rate, vanzare afectata de termen, imprumut ori credit cu garantii speciale. Treptat insa, leasingul s-a evidentiat ca o institutie de sine statatoare, mai bine conturat ca realitate economica decat ca figura juridica. Evidentiind complexitatea noii figuri juridice, Curtea de Apel din Paris, prin decizia sa din 19 februarie 1978, arata ca din punct de vedere economic leasingul (credit-bail) este, cert, o operatiune financiara, dar care se realizeaza juridic cu ajutorul contractelor de tip clasic asa cum sunt ele reglementate: este vorba de o locatiune (...), insotita de o operatiune de finantare si de o promisiune de vanzare.10 In mod evident, demersul Curtii de Apel a fost in sensul de a gasi cu orice pret o norma care sa guverneze raporturile complexe dintre parti, renuntandu-se de dragul acestui imperativ la acuratetea teoretica ce impunea reconsiderarea, ori macar nuantarea unor categorii invocate. Astfel, utilizatorul este departe de a se identifica cu un simplu locatar, dupa cum vom vedea. 20. Delimitarea leasingului Delimitarea exacta a naturii juridice a leasingului are importanta deosebita in plan practic pentru a stabili raportarile obligationale dintre parti si cele dintre parti si terte persoane. Este important de stiut spre exemplu, cine suporta riscurile si in ce conditii, cine garanteaza pentru vicii si evictiune, ori cine are raspunderea civila pentru fapta lucrului. Totodata, pe aceasta cale se vine in ajutorul partilor pentru interpretarea contractului in conformitate cu vointa lor si cu natura juridica a leasingului, determinandu-se si clauzele ce trebuie subintelese in orice operatiune de acest gen. a) Delimitarea leasingului fata de locatiune La prima vedere, privit superficial, leasingul are natura locatiunii, insa analizand operatiunea din punctul de vedere al utilizatorului, aceasta ne apare ca un procedeu de finantare a investitiilor productive, mobiliare si imobiliare. Iar daca ne referim la modalitatea sale and lease back, leasingul este o cale de remobilizare a investitiilor deja efectuate. Trebuie specificat ca spre deosebire de chiria pentru locatiune, redeventele contractului de leasing includ si ratele de amortizare a bunului.

10

V.CA Paris 16 ch B.J.C. 79.II18934, p. 189, cu nota de E.Bey

De asemenea, daca chiriile locatiunii sunt considerate fructe ale bunului exploatat, redeventele leasingului pot fi numite producte pentru ca, prin amortizarile cuprinse, ele consuma din substanta lucrului pana il aduce la o valoare reziduala, la finalul contractului. In fine, in cadrul leasingului opereaza transferul catre utilizator a tuturor riscurilor si responsabilitatilor ce apartin in mod normal proprietarului. Pe aceasta cale se aduce atingere conceptiei traditionale asupra proprietatii si se confera utilizatorului anumite drepturi reale. Ordonanta nr. 51/1997, modificata si completata, contine in art. 1 expresia drept de folosinta, fara a clarifica natura acestui drept. Din anii 60, administratia fiscala americana nu a mai acceptat sa trateze operatiunile de leasing financiar ca veritabile locatiuni. S-a considerat ca este vorba de o vanzare pe credit deghizata, si nu o inchiriere reala, atunci cand utilizatorul are la dispozitie optiunea de cumparare a bunului la un pret simbolic, ori irelevant in raport cu ratele platite sau cu valoarea de piata a bunului. Prin faptul ca utilizatorul nu este proprietarul bunului, leasingul se aseamana cu locatiunea, dar tinand cont de atributiile sale, el se comporta ca un cvasi-proprietar. In raporturile cu furnizorul, finantatorul nu intervine decat la plata pretului, toate drepturile si obligatiile aflandu-se in sarcina utilizatorului care va trata calitatea, conditiile de achizitie si de garantie a bunului. Tribunalul de Inalta Instanta (T.G.I.) din Paris, prin decizia din 8 ianuarie 197911, a analizat diferentele de regim juridic existente intre o inchiriere comerciala si un contract de leasing (imobiliar).Intr-un contract de locatiune se urmareste, in principal, protejarea fondului inchiriat, pe baza dreptului comun: stabilirea si plata chiriilor, precum si respectarea de catre locator a garantiilor pentru evictiune. In schimb, in contractul de leasing, unde pentru proprietar operatiunea are valoarea unui credit, se va urmari in principal realizarii rambursarii investitiei si a realizarii unui profit. Redeventele se analizeaza ca o rambursare a unui imprumut si ca o plata de profit. Clauza de scara mobila in plata redeventelor, continuta de un contract de leasing are ca scop sa permita locatorului conservarea substantei capitalului sau investit. Aceasta problema nu se pune in materie locativa. A aduce atingere unei asemenea clauze, facand apel la o valoare locativa, ar insemna bulversarea economiei contractului si introducerea in dreptul civil a notiunii de impreviziune, contrara principiilor generale de drept al obligatiilor. Instanta concluzioneaza ca leasingul imobiliar nu este o inchiriere insotita de o promisiune de vanzare, inclinand a-l considera un contract specific. In acelasi sens, delimitandu-se de conceptia locativa asupra leasingului, Curtea Suprema a S.U.A. a admis - intr-o decizie foarte discutata - ca, in cadrul unei operatiuni de sale and lease-back, utilizatorul poate fi considerat, din punct de vedere fiscal, drept adevaratul proprietar al bunului. Nu in ultimul rand, trebuie aratat ca dreptul de optiune al utilizatorului, care ii permite la sfarsitul contractului sa cumpere bunul la un pret egal cu valoarea soldului nerambursat din capitalul investit, nu are nimic in comun cu un contract de locatiune. b) Comparatia intre leasing si credit Leasingul, in forma sa clasica, il putem asemana unui credit de investitii, chiar daca beneficiarul nu devine imediat proprietarul acesteia. Din acest motiv, leasingul a mai fost calificat drept un credit in natura sau operatiune cu scop financiar grevata de un contrat de inchiriere. Se poate spune ca, in ce-l priveste pe finantator, leasingul este un credit mediu sau lung, garantat de un drept de proprietate.12 Datorita asemanarii cu creditul, de la inceputul deceniului sapte, in S.U.A., bancile sunt autorizate sa efectueze direct finantari sub forma leasingului. In practica continentala, societatile bancare nu fac operatiuni de leasing in mod direct, ci indirect prin intermediul unor societati specializate.

11 12

T.G.I. 8 janv.1979, Frongeries bayle contre Locaexpansion

Charlier, Placement collectif, p.6

In decizia sa din 10 octombrie 197913, Curtea din Paris a constatat ca in mod cert leasingul presupune si o inchiriere, dar caracterul sau esential consta in finantarea integrala de catre utilizator a unei investitii. Curtea conchide ca leasingul nu este nici un imprumut, nici un credit, si nu este nici o vanzare cu termen, mai ales ca spre deosebire de ultima categorie, platile facute cu titlu de amortismente nu pot fi restituite, daca vanzarea nu mai are loc din diferite motive. De observat ca, spre deosebire de un credit traditional, prin leasing se asigura finantarea integrala a unei investitii, pe cand in cazul unui credit, beneficiarul contribuie cu 30-50% din valoarea investitiei. De asemenea, prin creditul traditional investitia este grevata de sarcini reale (gaj, ipoteca) - stingheritoare si nesigure, pe cand in cazul leasingului garantia este chiar dreptul de proprietate. Leasingul apare astfel ca mijlocul ideal de finantare a societatilor comerciale in expansiune. c) Comparatie intre leasing si imprumut In acelasi timp, leasingul se aseamana si cu un imprumut, mai ales daca avem in vedere obligatia de restituire integrala a finantarii (face exceptie valoarea reziduala), sau caracterul irevocabil al contractului pe timpul derularii sale. Intr-o structura cu caracter general, redeventele contractului de leasing cuprind: ratele de amortizare, chiria pe capitalul neamortizat, taxele si asigurarile, precum si o marja de profit. d) Comparatie intre leasing si contractul de vanzare-cumparare (in rate si cu termen) Leasingul se deosebeste de vanzarea cu plata pretului in rate care este un contract potrivit caruia cumparatorul isi asuma obligatia de a plati pretul unui bun din veniturile salariale realizate prin retineri lunare.14 Ca orice contract de vanzare-cumparare, si aceasta forma de contract da nastere la obligatiile specifice din sarcina partilor: vanzatorul trebuie sa predea lucrul si sa-l garanteze pe cumparator, iar cumparatorul trebuie sa ia in primire lucrul si sa plateasca pretul. Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor se face de la momentul incheierii contractului, cu unele restrictii ce revin cumparatorului - convenite sau stabilite de acte normative: de a instraina bunul si de a-l asigura pe durata platii ratelor. Se constata diferenta importanta fata de leasing, unde finantatorul pastreaza proprietatea asupra bunului, iar toate celelalte obligatii, inclusiv riscurile, revin utilizatorului. Redeventele nu au natura juridica a ratelor, respectiv de plata a pretului, insa vor fi deduse in cazul in care utilizatorul isi manifesta optiunea de a cumpara bunul folosit. De asemenea, leasingul se deosebeste si de contractul de vanzare-cumparare, cu pastrarea proprietatii pana la plata pretului, deoarece aceasta forma de vanzare, desi nu transfera proprietatea decat la termen, naste toate celelalte efecte specifice vanzarii. Mai este de observat ca la plata pretului cumparatorul devine automat proprietarul bunului, situatie inexistenta in cazul leasingului, unde utilizatorul nu devine proprietar in mod automat, la finele perioadei de folosinta a bunului, cand el are posibilitatea de a cere achizitionarea bunului. 21. Importanta leasingului a) Finantarea investitiilor productive Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finantare a investitiilor productive, oferind un plus de siguranta detinatorului de capital. Statele au incurajat finantarile prin intermediul leasingului a unor investitii de interes general. Unele proiecte ale statului pot fi finantate prin intermediul leasingului public; investitiile comunitatilor pot folosi leasingul comunal. Nu in ultimul rand, leasingul combinat cu facilitati fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate.
13 14

C.A. Paris 6 ch 10 oct. 1979, Charbif contra Bail investissement (nepub) Fr. Deak, Stanciu Carpenaru, Contractele civile si comerciale, p.212 si urm

Leasingul este o alternativa moderna la creditul clasic, dar poate fi si o metoda de remobilizare a capitalului imobilizat (lease-back). Prin acest mijloc, se incurajeaza intrepriderile rentabile, capabile sa aduca profitul necesar achitarii redeventelor. Aceasta forma de finantare ofera creditorului drept de garantie insusi dreptul de proprietate, fapt ce da creditului un grad de risc scazut. Leasingul accentueaza tendinta moderna a capitalismului de a face o disociere intre cei care detin capitalul si cei care folosesc in mod activ acest capital. De asemenea, aduce atingere conceptiei traditionale de proprietate si afecteaza serios mitul proprietatii in planul doctrinelor economice. Prin utilizarea fondurilor pentru plata furnizorilor de bunuri, se incurajeaza, indirect, productia de bunuri mobile si construirea de imobile. Fondurile sindicalizate dein contractele de leasing, cu valoare mare, pot atrage capitalul de pe piata si directionarea lui catre investitii: in acest fel, leasingul se dovedeste un mijloc de vitalizare a unei economii decapitalizate. b) Leasingul in economiile in curs de dezvoltare Leasingul poate fi un complementar al sistemului bancar; prin emiterea de actiuni sau alte titluri de valoare se pot atrage fondurile de la populatie si folosi de societatile de leasing. Totusi leasingul ar putea avea efecte negative asupra economiei printr-o dezvoltare necontrolata a sa. In economia de piata, leasingul poate fi, prin controlul asupra creditului, un mijloc prin care statul intervine in dezvoltarea economica, incurajand anumite investitii, orientand cresterea economica. Pe plan international, leasingul este un mijloc de sprijinire a exportului, ori de finantare a societatilor cu proiecte de dezvoltare si nu in ultimul rand, leasingul poate fi o cale credibila de finantare a investitiilor statelor in curs de dezvoltare. La ora actuala, exista o asociatie europeana - Leaseurope a celor care practica leasingul. Ca mijloc de finantare, leasingul s-a extins deosebit in Europa, extindere care exprima in cifre o imagine fidela a succesului sau. In Franta, in 1978, 14% din totalul creditelor afectate investitiilor, reprezentau finantari prin leasing, totalizand 53 miliarde de franci francezi. In Germania Federala, totalitatea creditelor operate cu ajutorul leasingului ajungea in 1978 la 19,4 miliarde de marci germane, din care 4,5 miliarde reprezentau contractele semnate doar in acel an. In 1976, in Marea Britanie, valoarea totala a echipamentelor finantate prin intermediul companiilor de leasing atingea 500 de milioane lire sterline, iar in 1978 aceasta urca la 2 miliarde, reprezentand 25% din totalul investitiilor din acel an. II.Domeniul de aplicare a leasing-ului in Romania 22. Sediul materiei Leasingul si societatile de leasing sunt reglementate prin Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224/1997, modificata prin Legea nr. 90/28.04.1998, publicata in M.Of. nr. 170/30.04.1998, Legea nr. 99/1999, publicata in M.Of. 236/27.05.1999 si Legea nr.289/13.07.2006 publicata in M.Of. al Romaniei nr. 606/13.07.2006 Acest act normativ nu se aplica tuturor operatiunilor de leasing, asa cum le-am definit, impunandu-se a se distinge doua tipuri de operatiuni: cele vizate de lege si cele nevizate de lege. 23. Operatiunile de leasing vizate de OG nr.51/1997 In art. 1 alin. 1 din Ordonanta se definesc operatiunile de leasing supuse legii, iar in alin. 2 al aceluiasi act normativ se indica bunurile care constituie obiectul operatiunilor de leasing si anume: bunuri imobile prin natura lor sau care devin imobile prin destinatie;

bunuri mobile, aflate inncircuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a dreptului de autor si a bunurilor necorporale; De asemenea, potrivit art.1, indice 1, prezenta ordonanta se aplica si in situatia icare locatarul/utilizatorl unui bun care face obiectul unui contract de leasind incheie cu un alt locatar/utilizator denumit locatar/utiliuzator final, un contract de leasing avand ca obiect acelasi bun. Contractul de leasing incheiat cu locatarul/utilizatorul final se va incheia dupa obtinerea acordului prealabil scris al locatorului/finanttorului initial si indeplinirea de catre locatar/utilizator a conditiilor cerute societatilor de leasing. 24. Caracteristicile operatiunilor de leasing Din analiza reglementarii legale, operatiunile de leasing au urmatoarele caracteristici: a) operatiunile de leasing sunt realizate numai de societati comerciale specializate in calitate de locator/finantator. Potrivit art. 19 din Ordonanta societatile comerciale de leasing, persoane juridice romane, se infiinteaza si functioneaza potrivit Legii nr. 31/1990 republicata, iar in alin. 2 se precizeaza ca au ca obiect principal de activitate desfasurarea operatiunilor de leasing, si au capitalul social minim, subscris si varsat integral in numerar, la infiintare, egal cu echivalentul in moneda nationala -leu- al sumei de 200.000 euro". Prin aceasta prevedere legiuitorul si-a manifestat optiunea directa de a asigura leasingului un caracter profesional, in scopul asigurarii realizarii sale eficiente. De altfel, nici nu era fezabila o alta reglementare avand in vedere valorile banesti foarte mari necesare a fi folosite de catre finantator si cunostintele economico-financiare necesare pentru a concepe, fundamenta si transpune in realitate complexele operatiuni de leasing. Pe cale de consecinta nu pot beneficia de prevederile legii operatiunile de leasing efectuate de alti operatori de pe piata de capital sau de marfuri. b) operatiunile de leasing au ca obiect bunuri imobile sau mobile, aflate in circuitul civil. c) bunurile sunt proprietatea societatii de leasing (sau construite pentru aceasta, in cazul imobilelor), in vederea darii lor in folosinta utilizatorilor. Legea nu contine nici o indicatie asupra persoanei de la care se cumpara bunurile sau care le construieste si, in consecinta, dispozitiile sale sunt aplicabile atat leasingului propriu-zis (bunuri cumparate de la un tert furnizor), cat si pentru situatia cumpararii bunurilor de la utilizator. O asemenea interpretare poate fi data si avand in vedere dispozitiile art. 22, cu caracter special, care permit persoanelor juridice sa-si vanda echipamentele industriale catre societatile de leasing, pentru a le utiliza in sistem leasing, cu obligatia de rascumparare. d) bunurile date spre folosinta raman in proprietatea societatii de leasing. Utilizatorul bunurilor este un simplu locatar pe toata durata contractului, neavand nici un drept de dispozitie juridica asupra bunului. e) la momentul expirarii duratei de folosinta prevazuta in contractul de leasing, utilizatorul are posibilitatea de a deveni proprietarul, in tot sau in parte, a bunurilor folosite. Legea nu priveste decat operatiunile in care utlilizatorul are posibilitatea de a opta la finele perioadei de folosinta, respectiv de a solicita achizitionarea bunurilor, prelungirea contractului de leasing ori restituirea acestora. Ca atare, legea nu se aplica operatiunilor in care locatorul devine in mod automat proprietarul bunurilor la sfarsitul perioadei de locatiune. f) In situatia exercitarii optiunii de dobandire a proprietatii, utilizatorul trebuie sa plateasca un pret rezidual, tinandu-se cont de varsamintele efectuate pe durata folosintei bunurilor, cu titlu de redeventa. g) Durata minima a contractului de leasing este de 12 luni (art.1 alin.1), Caracteristicile mentionate trebuie indeplinite cumulativ, in caz contrar nefiind intrunite elementele pentru ca operatiunea sa cada sub incidenta Ordonantei. 25. Operatiunile de leasing - fapte de comert

Operatiunile de leasing asa cum au fost caracterizate de legiuitor, constituie o noua categorie incadrul faptelor de comert obiective, care se adauga la cele prevazute de art. 3 Cod comercial. Intr-adevar, aceasta categorie nu poate fi asimilata vreuneia din cele prevazute de Codul comercial. Mai mult, in vederea realizarii leasingului, legiuitorul creeaza si o exceptie de la dispozitiile art. 3 pct. 1 si 2 Cod comercial - care nu considera fapte de comert decat operatiunile avand ca obiect bunuri mobile - permitand ca imobilele sa constituie obiect al faptelor de comert. 26. Obiectul operatiunilor de leasing Potrivit alin. 2 al art. 1 si art. 22-24 din lege, pot forma obiect al leasingului numai anumite categorii de bunuri determinate, aflate in sfera operatiunilor de leasing, asa cum au fost prezentate mai sus. Textele mentionate stabilesc urmatoarele categorii: A) bunuri imobile achizitionate sau construite de o societate de leasing. Textul art.24 distinge 4 variante privind obiectul contractelor de leasing: a)realizarea unei constructii pe terul proprietate a locatarului/utilizatorului, caz in care partile pot conveni ca perioada de rambursare a artelor de leasing incepe sa curga de la receptionarea constructiei si confera locatorului/finantatorului un drept de proprietate asupra constructiei si un drept de folosinta asupra terenului, daca partle nu au convenit altfel; b)dobandirea dreptului de edificare a unei constructii pe ternul locatorlui/finantatorului, caz in care partile pot conveni ca perioada de rambursare a ratelor de leasing incepe sa curga de la receptionarea constructiei si confera locatarului/utilizatorului un drept de proprietate asupra constructiei si un drept de folosinta asuptaterenului, daca partile nu au convenit altfel; c)constructiile existente, proprietate a locatorului/finantatorului sau care urmeaza sa fie achizitionate de acesta, construite pe ternul proprietate alocatorului/finantatorului ori care urmeaza sa fie achizitionat de acesta sau pe un teren asupra caruia locatorul/finantatorul are un drept de superficie. In acest caz, locatorukl/finantatorul va transfera in sistem de leaing constructiile si, daca este cazul, va finanta costul terenului ce urmeaza a fi achizitionat si va avea un drept de porprietate asupra constructiilor si un drept de proprietate sau de superficie asupra ternului, dupa caz, in timp ce locataruil/utilizatorul va avea un drept de folosinta atat asupra constructiilor, cat si asupra terenului. d)constructiile existente, proprietate a locatorului/finantatorului, construite pe ternul proprietate a locatorului/finantatorului sau pe un teren proprietate a unui tert, asupra caruia locatorul/finantatorul are un drept de folosinta; partile pot conveni ca perioada de rambursare a ratelor de leasing incepe sa curga de la receptionarea constructiei de catre locatar/utilizator. In aceasta situatie, locatorul/finantatorul va avea un drept de proprietate asupra constructiei si un drept de proprietate sau, dupa caz, dun drept de folosinta asupra terenului, daca partile nu au convenit altfel B) bunurile mobile Legiuitorul nu face vreo delimitare asupra tipurilor de bunuri mobile si in consecinta trebuie acceptat teza ca orice bun mobil poate constitui obiect. Totusi, sunt bunuri mobile, cum ar fi cele consumtibile cate isi pierd substanta prin folosire si in consecinta, daca ar forma obiectul unui contract de leasing, acest contract nu si-ar atinge finalitatea, intrucat locatarul/utilizatorul nu ar putea exercita dreptul de optiune la finele duratei contractului. Intr-o intrepretare rationala, apreciez ca bunurile mobile trebuie sa isi pastreze calitatile pe durata contratului, iar utilizatorul sa poata avea garantia de conformitate atestata de un certificat de garantie ori cartea tehnica sau instructiuni de folosire redactate in limba romana care sa cuprinda principalele caracteristici ale produsului, conditii de instalare, exploatare, intretinere, data fabricatiei, termenul de garantie si eventualele riscuri ce pot apare in urma nerespectarii instructiunilor15.

15

A se vedea Emil Bojin - Educatia ecologica a consumatorilor, 1996

In practica, cel mai adesea asemenea bunuri mobile sunt echipamentele industriale si care pot fi exploatate comercial, cum ar fi: utilaje, masini, instalatii si altele. C) fondul de comert sau elementele sale componente Prin modificarea ordonantei nu s-a mai prevazut ca fondul de comert sa poata constitui o categorie de bunuri determinata, ce poate fi folosita in leasing. Fondul de comert este o notiune de drept comercial, utilizata incidental in fostul art. 861 Cod comercial din materia falimentului (abrogat prin Legea nr. 64/1995 modificata, privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului) si art. 38 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului. In doctrina16 fondul de comert a fost definit ca un ansamblu de bunuri afectate de un comerciant in cadrul intreprinderii proprii, in scopul desfasurarii activitatii sale specifice, in conditii de competitivitate si rentabilitate. Fondul de comert se deosebeste de patrimoniul comerciantului, care inseamna totalitatea bunurilor, drepturilor si obligatiilor, de natura patrimoniala. Fondul de comert cuprinde bunuri corporale (masini, materiale si altele) si necorporale (clientela, vadul comercial, firma, emblema, proprietatea industriala - brevetele, marcile si modelele industriale precum si proprietatea intelectuala, respectiv dreptul de autor). Natura juridica a fondului de comert este cea a bunurilor necorporale, fiind o universalitate de fapt, ceea ce semnifica o masa omogena a elementelor componente, bunuri sau drepturi private, care desi distincte unele de altele in materialitatea lor, prin vointa comerciantului se contopesc intr-o unitate distincta, cu consecinte importante. Pe de o parte, fondul de comert - ca universalitate - subzista chiar daca elementele sale se modifica in volum sau valoare prin subrogatie reala, iar pe de alta parte, fondul de comert ca bun mobil poate sa fie obiectul unor acte juridice distincte de cele asupra elementelor sale. Astfel, fondul de comert poate fi gajat - fara deposedare - in conditiile art. 861 Cod comercial (text abrogat, insa solutia subzista de principiu) poate fi transmis in uzufruct sau poate fi aportat la capitalul social, ori poate fi vandut si cumparat. In forma initiala, Ordonanta reglementa utilizarea fondului de comert in cadrul operatiunilor de leasing, ceea ce permitea unui comerciant sa dea altui comerciant spre folosire un ansamblu de bunuri corporale si necorporale, cu dreptul de optiune al utilizatorului de a-l cumpara sau folosi in continuare. Reglementarea data am criticat-o deoarece serioase semne de intrebare erau ridicate asupra intentiei legiuitorului privitor la leasingul elementelor componente ale fondului de comert: in art. 1 alin. 2 lit. b se indica utilizarea in sistem de leasing a unuia din elementele sale necorporale, pe cand in art. 14 alin. 2 lit. a se reglementa autorizarea societatilor comerciale care practica leasingul fondului de comert sau a unuia din elementele sale corporale. Interpretarea separata a celor doua dispozitii legale a creat o contradictie, in sensul ca se putea admite leasingul elementelor necorporale, dar ca societatile de leasing sunt autorizate a efectua operatiuni asupra elementelor corporale ale fondului de comert. Avand in vedere scopul leasingului si natura sa juridica, am considerat ca este posibil leasingul elementelor corporale ale fondului de comert, interpretare bazata pe imprejurarea ca atributele exercitate de utilizator - jus utendi si jus fruendi - presupun un contact material cu bunurile in sistem de leasing. D)Art.22 si 23 din lege prevad alte 2 modalitati de folosire a bunurilor in leasing: -situatia in care o persoana fizica sau juridica, inclusiv furnizorul, vinde un bun unei societati de leasing, pentru a-l utiliza in sistem de leasing, cu dreptul sau obligatia de rascumparare la sfarsitul contractului de leasing (art.22); -situatia in care bunurile ce fac obiectul unui contract de leasing pot fi utilizate in sistem de leasing de mai multe societati comerciale, daca intre acestea si locator/finantator s-a incheiat un contract in acest sens, precum si cea in care doua sau mai multe societati de leasing, in calitate de locator/finantator, incheiea un contract de leasing cu un locatar/utilizator (art.23).
16

O. Capatina, Societatile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p.282 si urm.

27. Bunuri excluse de la operatiunile de leasing a) inregistrarile pe banda audio si video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele,i drepturile de autor si drepturile necorporale nu pot forma obiectul leasingului (art. 1 alin. 2). Interdictia este justificata de prevederile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si ale Legii nr. 64/1991 privind brevetele de inventie. Astfel, art. 11 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 interzice instrainarea drepturilor morale de autor, iar art. 12 permite autorului sa decida asupra utilizarii sau exploatarii operei sale inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii, cu limitarile cuprinse in art. 33-38 din lege. In fine, cesiunea dreptului de autor, exclusiva sau neexclusiva, reglementata de capitolului VII din lege priveste numai drepturile patrimoniale17. In cazul brevetelor de inventie, art. 48 din Legea nr. 64/1991 enumera drepturile care pot fi transmise (dreptul la eliberarea brevetului de inventie, dreptul asupra brevetului de inventie, drepturile care decurg din inregistrarea unei cereri de brevet de inventie, precum si drepturile nascute din brevetul de inventie) si modalitatile speciale de transmitere: prin cesiune sau licenta exclusiva sau neexclusiva, precum si prin succesiune legala sau testamentara. Nu pot fi transmise drepturile nepatrimoniale ale inventatorului. Ordonanta a luat in considerare si reglementarea cuprinsa in Legea nr. 129/1993 privind protectia desenelor si modelelor industriale, permitandu-se transmiterea drepturilor prin cesiune sau pe baza de licenta exclusiva sau neexclusiva, precum si prin succesiune legala sau testamentara (art. 33). b) De asemenea sunt excluse de la operatiunile de leasing bunurile care fac obiectul proprietatii publice. Potrivit art. 135 pct. 5 din Constitutie bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate. Din textul citat se configureaza regimul juridic al proprietatii publice, deosebit de cel al proprietatii private. Proprietatea publica apartine statului si unitatilor administrativ teritoriale si este inalienabila, ceea ce inseamna ca nu poate fi transmisa catre alti titulari si nici nu este susceptibila de dezmembraminte18. In conditiile legii, proprietatea publica este administrata de entitati juridice constituite special (regii autonome si institutii publice), ori poate fi concesionata sau inchiriata. De asemenea, proprietatea publica este insesizabila, nefiind posibil a fi urmarita silit de catre creditori, si imprescriptibila, adica nu poate fi dobandita prin posesie indelungata si nici nu se poate invoca prescriptia extinctiva. Regimul proprietatii publice este reglementat de Legea nr. 213/1998. Fata de trasaturile caracteristice proprietatii publice, consideram ca aceasta este incompatibila cu institutia juridica a leasingului, care prin natura sa da dreptul utilizatorului sa dobandeasca in proprietate privata bunurile folosite. Trebuie precizat ca statul si unitatile administrativ-teritoriale au in proprietate si alte bunuri pe langa cele proprietate publica. Acestea sunt bunuri aflate in domeniul privat si au acelasi regim juridic ca bunurile proprietate privata, fiind posibil a forma obiectul operatiunilor de leasing fara nici o restrictie. 28. Specificul operatiunilor de leasing Prin reglementarea operatiunilor de leasing, legiuitorul a consacrat implicit specificitatea lor, caracterizata sub doua aspecte: a) societatile comerciale care au ca obiect principal de activitate leasingul, sunt supuse regulilor specifice societatilor comerciale; b) operatiunile vizate de lege trebuie supuse regimului publicitatii, stabilit prin acelasi act normativ.
17 18

A se vedea Yolanda Eminescu, Dreptul de autor - Legea nr. 8 din 14 martie 1996 comentata, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 1997 Corneliu Barsan s.a., Drepturile reale, Bucuresti 1996, p.86

29. Operatiuni de leasing nevizate de OG nr. 51/1997 Asa cum au fost configurate de legiuitor, operatiunile de leasing au un camp de aplicare bine delimitat. Nu se afla in acest camp operatiunile care nu intrunesc toate trasaturile si conditiile prevazute de lege, cum ar fi: a) Bunul nu a fost cumparat ori preluat de catre o societate de leasing care sa il dea spre folosinta utilizatorului. Rezulta ca orice alta b)Dispozitiile legii nu se aplica nici in situatia in care societatea de leasing este locatar si subinchiriaza, deoarece nu poate fi exercitat dreptul de optiune in lipsa unui titlu de proprietate apartinand societatii de leasing. c)De asemenea, nu cad sub incidenta legii operatiunile de locatiune-vanzare, in care locatarul devine automat proprietar la sfarsitul perioadei de locatiune, deoarece locatarul nu dispune de dreptul de optiune. d)Nici simpla locatiune nu se afla in sfera de aplicare a legii pentru aceleasi considerente precizate anterior. e)In fine, o situatie speciala care excede sferei legii este aceea reglementata prin H.G. nr. 457/28.08.1997 si H.G. nr. 55/1998 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind procedurile de privatizare si conditiile de organizare si desfasurare a vanzarilor de actiuni, de parti sociale si de active. Aceste norme au fost date in aplicarea prevederilor Legii nr. 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale si vanzarea de active, lege abrogata prin O.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, devenita Legea privatizarii nr. 90/1998, care insa a pastrat in mare parte reglementarea operatiunii de leasing, avand ca obiect active ale societatilor respective. Potrivit art. 24 din O.G. nr. 88/1997, in prezent Legea nr. 90/1998, societatile comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, pot vinde active din patrimoniul lor persoanelor fizice sau juridice de drept privat, la initiativa consiliului de administratie si cu acordul Fondului Proprietatii de Stat ori din initiativa Fondului Proprietatii de Stat, cu mandatarea reprezentantului sau in adunarea generala a actionarilor. Vanzarea activelor se face pe baza de licitatie cu strigare sau in plic, cu adjudecare la pretul de piata, in baza raportului dintre cerere si oferta, procedura aplicabila si in cazul perfectarii unui contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vanzare. Pentru a incuraja privatizarea, potrivit art. 27 din aceasta ordonanta, s-a permis societatilor comerciale care au in derulare contracte de locatie de gestiune, de inchiriere sau de asociere in participatiune sa vanda sau sa incheie contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vanzare, prin negociere directa cu locatarii sau asociatii, in situatiile in care acestia au efectuat investitii in activele pe care le utilizeaza. In acest caz, din pretul de vanzare se scade valoarea investitiilor pe baza de raport de evaluare acceptat de parti. Evocarea legislatiei abrogate este necesara pentru faza de tranzienta, deoarece potrivit art. 36 din O.G. nr. 88/1998, procedurile de privatizare aflate in curs de derulare la data intrarii in vigoare a ordonantei vor continua cu recunoasterea valabilitatii actelor si a etapelor consumate pana la acea data, potrivit dispozitiilor legale anterioare. Pentru a nu da nastere la interpretari divergente, au fost definite procedurile de privatizare aflate in curs de derulare: vanzarile de actiuni si vanzarile de active, in cazul in care s-au publicat anunturile de organizare a licitatiilor. Capitolul III - Vanzarea de active la expirarea contractelor de leasing imobiliar din H.G. 457/1997, cuprinde norme speciale in materie. Art. 95 din actul normativ indicat definea leasingul imobiliar ca fiind contractul prin care o societate comerciala, denumita locator, acorda unui utilizator, pe o perioada determinata, dreptul de posesie si de folosinta asupra unui activ, urmarind ca la sfarsitul perioadei de leasing utilizatorul sa poata opta pentru: a) cumpararea activului, caz in care intre locator si utilizator se incheie un contract de vanzarecumparare a activului; b) incetarea raportului contractuale si restituirea activului locatorului..

Perfectarea contractelor de leasing imobiliar se face pe baza de licitatie, cu oferte inchise in plicuri sigilate (art. 96), avand continutul-cadru prevazut in anexa, pe o durata care nu va depasi 10 ani (art. 97). Pentru persoanele fizice si juridice, romane sau straine, care au incheiate contracte de locatie de gestiune sau de inchiriere a unor active cu o societate comerciala, s-a permis optiunea de a le transforma, prin novatie, in contracte de leasing imobiliar cu clauza ferma de cumparare, cu acordul F.P.S. (art. 99). Daca locatarii au efectuat investitii in activele respective prin lucrari de structura sau de modernizare a spatiului, ei pot opta pentru incheierea de contracte de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de cumparare la expirarea termenului, dupa ce din valoarea actualizata a acestora a fost dedusa valoarea actualizata a investitiilor efectuate de catre acestia. Continutul-cadru al contractului de leasing imobiliar este redat in anexa la prezenta lucrare. Din succinta prezentare a acestor reglementari se poate constata ca asa-numitul leasing imobiliar nu se incadreaza in exigentele O.G. nr. 51/1997, deoarece nu se realizeaza de societati de leasing specializate. Neinspirata este si formularea clauza irevocabila de cumparare asociata cu leasingul, avand in vedere ca utilizatorul are dreptul de optiune: fie de a cumpara, fie de a inceta raporturile de locatiune. De aceea, in noua reglementare s-a precizat clauza irevocabila de vanzare in sarcina proprietarului. Desi nu se incadreaza in leasingul propriu-zis, contractele de achizitionare de active isi produc efectele in temeiul principiului general pacta sunt servanda, prevazut de art. 969 Cod Civil, cu toate facilitatile acordate de legiuitor. 30. Regimul juridic al operatiunilor nereglementate de legea leasingului. Asa cum precizam, partile pot incheia conventii cuprinzand clauze potrivit vointei lor, dar cu respectarea legii si a ordinii publice. De principiu, operatiunile asemanatoare leasingului sunt valabile, concluzie intemeiata pe regula cuprinsa in art. 969 C.civ., dar si pe imprejurarea ca in cuprinsul O.G. nr. 51/1997 nu se indica explicit ca asemenea conventii ar fi nule. Sub aspectul regimului juridic, conventiile vor fi interpretate in baza regulilor generale ale dreptului civil. Totusi, trebuie observat ca leasingul nu este un contract sui generis, fiind in prezent reglementat. Este posibil ca partile contractante sa simuleze, sub aceasta operatiune; astfel, se poate ascunde o vanzare pe credit cu rezervarea proprietatii, sau un imprumut cu constituirea unei ipoteci. Fiind o situatie de fapt, urmeaza ca instantele sa stabileasca adevarata natura a raporturilor contractuale, prin calificarea data, si, daca este cazul, sa aplice sanctiunea nulitatii atunci cand au fost incalcate reguli impertative. Aratam ca operatiunile nevizate de lege nu pot beneficia de regimul juridic stabilit, sub cel putin urmatoarele aspecte: - obligatiile trecute in sarcina utilizatorului nu subzista de jure in cazul unei asemenea operatiuni, decat daca partile au prevazut expres; - operatiunile efectuate de asemenea societati nu sunt supuse publicitatii prevazute de O.G. nr. 51/1997. III. Societatile de leasing 31. Reglementare Capitolul V din O.G. nr. 51/1997, intitulat Organizarea si functionarea societatilor de leasing, cuprinde in mod succint cateva cerinte specifice. Potrivit art. 19 alin. 1, societatile de leasing, persoane juridice romane, se infiinteaza si functioneaza potrivit Legii nr. 31/1990, republicata. In alin. 2 al aceluiasi articol se instituie restrictii privind obiectul de activitate si capitalul social minim al societatilor de leasing, stabilindu-se ca trebuie ca obiectul lor de activitate sa fie desfasurarea operatiunilor de leasing, iar capitalul social minim,

subscris si varsat integral la infiintare, sa fie egal cu echivalentul cu echivalentul in moneda nationala a sumei de 200.000 euro. 32. Dispozitii speciale privind contabilitatea operatiunilor de leasing Art.19 indice 1, introdus prin Legea nr.287/2006, instituie obligatia ca situatiile financiare anuale ale societatilor de leasing vor fi elaborate in conformitate cu prevederile reglementarilor contabile aplicabile si vor fi auditate de persoane fizice si juridice, persoane active, membre ale camerei Auditorilor Financiari din Romania, potrivit reglementarilor legale in vigoare. Conform art. 20 din Ordonanta, inregistrarea amortizarii bunului ce formeaza obiectul contractului se efectueaza in cazulul leasingului financiar de catre locatar/utilizator, iar in cazul leasingului operationala de catre locator/finantator. societatile comerciale care efectueaza operatiuni de leasing, precum si cele care livreaza bunuri mobile sau imobile in sistem de leasing au obligatia sa tina contabilitatea operatiunilor prin inscrierea in evidentele contabile a urmatoarelor date: Achizitiile de bunuri imobile si mobile, in cazul leasingului financiar, sunt tratate ca investitii, fiind supuse amortizarii in conformitate cu actele normative in vigoare. Inregistrarea operatiunilor de leasing in evidentele contabile ale societatilor care efectuaza operatiuni de leasing, precum si ale societatilor comerciale care utilizeaza bunuri in sistem de leasing se efectueaza potrivit reglementarilor contabile in vigoare Operatiunile vor fi evidentiate in mod distinct dupa natura bunului inchiriat. Este de observat ca evidentierea si calculul amortismentelor se inscrie la utilizator este un aspect specific, in disonanta cu dispozitiile art. 19 din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea mijloacelor fixe, potrivit carora amortizarea se tine de proprietarul bunului. Ca atare, prin aceasta norma speciala se inlatura un principiu in materia amortizarilor, deoarece utilizatorul este un detinator care foloseste un bun proprietatea altuia si care plateste o redeventa. Tinerea evidentei platii amortismentelor de catre utilizator apare ca necesara pentru situatia in care, urmare a exercitarii dreptului de optiune, achizitioneaza bunul, deoarece pretul de achizitie este format din valoarea reziduala a bunurilor ce se obtine prin scaderea din valoarea initiala a cuantumului amortismentelor efectuate. Prin Ordinul nr. 686/25.06.1998 al Ministerului de Finante s-au aprobat Normele privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing, stabilindu-se documentele necesare inregistrarii, articolul contabil de evidentiere si amortizare, de plata a redeventelor si transfer a dreptului de proprietate, ori scoaterea din patrimoniu, etc. De asemenea, BNR, prin Circulara nr. 3/2000, publicata in M.Of. al Romaniei, Partea I, nr. 23/24.01.2000, a reglementat inregistrarea in contabilitatea bancilor a operatiunilor de leasing. 33. Surse de finantare Avand in vedere ca societatile de leasing sunt societati cu capital privat si ca ele nu pot constitui depozite publice, precum bancile, finantarea poate proveni din trei surse: a) fonduri proprii, insemnand aporturi la capitalul social al actionarilor fondatori (banci, companii de asigurare, societati comerciale), si beneficiile cuprinse in fondurile de rezerva; b) emisiunea de actiuni si obligatiuni in conditiile Legii nr. 31/1990; c) imprumuturi de la banci si alte institutii financiare. In situatia imprumuturilor, apare problema garantiilor. Gajarea fondului de comert al societatii de leasing constituie o solutie teoretica, insa dificila in practica. Pare fezabila indisponibilizarea bunurilor imobile printr-o ipoteca, cu respectarea contractului de leasing; de asemenea, o cautiune. 34. Facilitati acordate societatilor de leasing

Legiuitorul roman nu a acordat privilegii pentru societatile de leasing, optica sa fiind contrara altor state care stimuleaza operatiunile de leasing. Spre exemplu, in Franta, societatile de leasing - SICI -, potrivit ordonantei din 28 septembrie 1967, au beneficiat de importante facilitati fiscale: - exonerarea de impozit pe profit, cu conditia de a distribui 85% din beneficiul net realizat; - posibilitatea de amortizare contabila a imobilelor intr-o perioada mai scurta si cu alegerea modalitatii de amortizare (lineara, progresiva sau degresiva); - constituirea de provizioane deductibile pentru a compensa diferenta dintre valoarea reziduala contabila si valoarea reziduala financiara (sau pretul cesiunii) (art. 64 din Legea nr. 69/1969); - exonerarea de taxa de transmitere a proprietatii (de 15,40%), cu exceptia taxei de publicitate financiara de 0,60%; - posibilitatea de a avea participatii in societatile imobiliare. Si in legea noastra exista unele facilitati: a)una, generala, in favoarea locatarului/utilizator de deductibilitate fiscala a cheltuielilor de asigurare, iar in caz de inreggistrare de daune si incasarii sumelor din asigurare, sa poata conveni cu finantatorul stingerea creantelor reciproce prin compensare, in conditiile legii (art.26); b)facilitati privind regimul vamal. Potrivit art. 27, bunurile mobile care sunt introduse in tara de catre utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, in baza unor contracte de leasing incehiate cu societati de leasing, persoane juridice straine, se incadreaza in regimul vamal de admitere temporara, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garantiilor vamale. Bunurile mobile care sunt introduse in tara de societatile de leasing, persoane juridice romane, se incadreaza in regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import. In cazul in care utilizatorul, din vina societatii de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat dreptul de optiune prevazut in contract privind prelungirea termenului de leasing sau achizitia bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat sa plateasca taxele vamale raportat la valoarea reziduala a bunului. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent daca partile au convenit o valoare reziduala mai mica. In cazul achizitionarii bunurilor introduse in tara in conditiile alin. 1 si 2, utilizatorul este obligat sa achite taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mica de 20% din valoare de intrare a bunului, indiferent daca partile au convenit contractual o valoare reziduala mai mica. Termenul in cadrul caruia bunurile urmeaza sa fie restituite sau sa primeasca o noua destinatie vamala este cel conventi intre parti prin cotnractul de leasing. Termenul in cadrul caruia bunurile urmeaza sa fie restituite sau sa primeasca o noua destinatie vamala nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii in tara a bunului, indiferent daca partile au convenit prin contract o durata mai mare, cu exceptia mijloacelor destinate transportului aerian pentru care termenul mentionat este de 14 ani. Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing incheiat intre locatori/finantatori, persoane juridice romane, cu locatari/utilizatori, persoane fizice sau juridice straine, si care se exporta din Romania in temeiul acestor contracte se incadreaza in regimul vamal de export temporar, in conformitate cu prevederile lagale in materie. Termenul in cadrul caruia bunurile obiect al unui contract de leasing, incheiat in conditiile alin. 6, urmeaza sa fie restituite locatorului/finantatorului sau sa primeasca o noua destinatie vamala este cel convenit intre parti prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de la data exportului din tara al bunului respectiv. c)facilitati de informare si obligatii de raportare

Potrivit art. 28, societatile de leasing care functioneaaza in Romania au obligatia de raportare si dreptul de consultare a informatiilor de risc bancar la Banca Nationala a Romaniei- Centrala Riscurilor Bancare. Societatile de leasing prevazute in alin. 1 trebuie sa se conformeze obligatiilor de raportare, in termen de 6 aluni de la data la care Banca Nationala a Romaniei va emite norme cu privire la proceura de raportare. 35. Propuneri de lege ferenda Desi O.G. nr. 51/1997 a fost modificata si completata, apare necesitatea unor reglementari moderne, de natura celei din Franta. Astfel, legea franceza, in art. 2 asimileaza societatile de leasing cu bancile sau institutiile financiare, ceea ce a determinat urmatoarele consecinte: - capitalul social de nivelul societatilor bancare; - conturile sociale trebuie publicate in conformitate cu normele Comisiei de control bancar; - societatea de leasing trebuie sa respecte dispozitiile Consiliului national al creditului. De aceea este necesara constituirea societatilor de leasing intr-o anumita forma (ca societati pe actiuni), cu un capital de marimea bancilor (circa 50 miliarde), iar supravegherea lor sa fie incredintata unui organism competent. III. Contractul de leasing 36. Operatiuni de leasing sau contract de leasing? Asa cum am aratat deja, leasingul s-a conturat mult mai clar ca realitate economica decat ca o entitate juridica. Daca pentru agentii economici leasingul poate fi considerat drept un mijloc de concentrare, prin micsorarea riscurilor, pentru cei chemati sa-i descifreze esenta juridica el pare o problema insolubila. Succesul economic deosebit al acestei noi operatiuni a impus leasingul in atentia tuturor. Leasingul este la acest moment, pe plan international, unul dintre cele mai raspandite mijloace de realizare a finantarilor. O prima problema pe care o ridica notiunea de contract de leasing o reprezinta insasi existenta sau inexistenta unui asemenea contract. Este leasingul un contract, sau o operatiune formata dintr-un complex de contracte? Ordonanta nr. 51/1997 se intituleaza Ordonanta privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, iar art. 1 alin. 1 arata ca prezenta ordonanta se aplica operatiunilor de leasing. Aceste operatiuni pe care OG nr. 51/1997 le numeste leasing cuprind, conform legii, mai multe elemente distincte: transmiterea catre utilizator a folosintei unui bun (art.1); o exploatare comerciala a bunului (art. 10 lit. b); un mandat (art. 5); un drept de optiune (art. 9 lit. d). Din enumerare reiese cu usurinta faptul ca operatiunea de leasing poate fi disociata intr-un complex de contracte numite si nenumite. In doctrina franceza traditionala, dreptul de optiune a fost tradus tot printr-un contract distinct, anume promisiune de vanzare - le credit-bail. Pe de alta parte, Ordonanta nr. 51/1997 reglementeaza incheierea contractului de leasing, valoarea contractului de leasing , durata minima sau constituirea cu titlu executoriu. In concluzie, leasingul este atat o operatiune formata dintr-un complex de contracte, cat si un contract distinct. Atunci cand ne referim la totalitatea raporturilor juridice ne aflam in fata operatiunilor de leasing, conform acceptiunii date, iar atunci cand ne referim la actul incheiat intre finantator si utilizator, vom folosi notiunea de contract de leasing. Chiar daca unele dintre efectele contractului de leasing contureaza figura juridica a altor contracte (locatiune, mandat, promisiune de vanzare), totusi, prin crearea unor efecte noi, distincte de cele ale

contractelor clasice, contractul de leasing si-a castigat dreptul de cetate pe taram juridic, fapt sprijinit si de consacrarea sa legislativa. 37. Trasaturile contractului de leasing Contractul de leasing este un act juridic bilateral, numit, cu titlu oneros, avand continut patrimonial, cu executare succesiva, intuitu-personae si consensual. Contractul de leasing confirmat de Ordonanta nr. 51/1997 a devenit un contract tipic (numit). Contractul de leasing este un act juridic bilateral, care se incheie intre societatea de leasing, in calitate de locator (finantator) si utilizator. Alaturi de conditiile generale referitoare la incheierea actelor juridice, lacatorul trebuie sa indeplineasca si conditiile speciale prevazute de lege. Utilizatorul trebuie sa indeplineasca conditii speciale referitoare la destinatia bunului contractat si plata redeventelor. Este un contract sinalagmatic pentru ca ambele parti se obliga reciproc. Contractul de leasing da nastere la obligatii corelative si interdependente, fapt ce permite aplicarea principiilor generale relative la executarea, ori neexecutarea contractelor sinalagmatice (cum ar fi exceptia de neexecutare a contractului si rezilierea). Este un contract cu titlu oneros si continut patrimonial pentru ca ambele parti urmaresc realizarea unui profit propriu, profit evaluabil in bani. Locatorul primeste redevente platite periodic de catre utilizator din care isi pastreaza o marja de profit, iar utilizatorul beneficiaza de folosinta bunului pe perioada derularii contractului, iar la sfarsitul acestuia poate achizitiona bunul la valoarea reziduala a acestuia (art. 9 lit.d). Este un contract cu executare succesiva, deoarece efectele sale se produc pe tot parcursul derulari contractului. Acest fapt are consecinte importante asupra desfasurarii raporturilor dintre parti, dintre care amintim problema riscului, a efectelor privind neexecutarea contractului si rezilierii ori a prescriptiei dreptului la actiune. Este un contract intuitu-personae, in ceea ce-l priveste pe utilizator, societatea de leasing incheind contractul in considerarea calitatilor utilizatorului care este obligat sa prezinte o data cu cererea de a contracta si acte referitoare la situatia sa financiara, precum si date privitoare la exploatarea ulterioara a bunului, in cazul unei destinatii comerciale sau industriale. Drept consecinta, utilizatorul nu poate instraina drepturile sale, ori cesiona contractul fara acordul locatorului. Cu toate acestea, in cazul succesiunii universale (fuziune, comasare) ori cu titlu universal (divizare), drepturile si obligatiile prevazute in contract nu se sting, indiferent daca transmisiunea se refera la patrimoniul locatorului, ori al utilizatorului. In cazul bunurilor cu destinatie comerciala sau industriala, succesorul trebuie sa respecte conditiile de exploatare a acestora, asa cum au fost ele prezentate in planul de exploatare, la momentul incheierii contractului. Contractul de leasing este consensual, simpla manifestare de vointa a partilor fiind suficienta pentru realizarea acordului in mod valabil. Incheierea contractului de leasing in forma autentica sau prin act scris si realizarea procedurilor de publicitate nu reprezinta conditii de valabilitate, ci doar conditii ad probationem (conform regulilor referitoare la proba actelor juridice) si de opozabilitate (conform art. 21 din Ordonanta nr. 51/1997). 38. Clasificarea contractelor de leasing Se folosesc mai multe criterii de clasificare: a) dupa calitatea utilizatorului, leasingul este: - public, daca cel care beneficiaza de finantare este statul, avand ca varianta leasingul comunal, cand utilizatorul este o comunitate locala; - privat, daca se realizeaza finantarea unei intreprinderi particulare vizand bunuri cu destinatie comerciala sau industriala ori pentru persoane fizice bunuri de folosinta indelungata sau imobile cu destinatie de locuinte. b) dupa apartenenta partilor:

- leasing national - daca partile apartin aceluiasi stat; - contractul de leasing international - cand intervine un element de extraneitate. In special este vorba de leasingul echipamentului industrial sau alte bunuri mobile de mare valoare (avioane, petroliere, sateliti, camioane, etc.)19. In acest caz este relevant sistemul de impunere fiscala si vamala. c) dupa modul de calcul al redeventelor: - contractul de leasing cu amortizare integrala (full-pay-out-leasing) in care suma redeventelor platite locatorului, din care s-a scazut cea cu titlu de marja de profit, amortizeaza valoarea bunului20; - contractul de leasing cu amortizare partiala. Acest tip de contract se caracterizeaza printr-o valoare reziduala considerabila care da consistenta dreptului de optiune (non-full-pay-out-leasing). d) dupa apartenenta fondurilor investite prin contractul de leasing: - leasingul realizat cu fondurile unei societati de leasing; - leasingul sindicalizat - finantarea achizitiei bunurilor contractate in regim de leasing se face prin punerea in comun de fonduri apartinand mai multor societati de leasing. In acest fel se pot finanta investitii mari cu riscuri scazute. Ordonanta nr. 51/1997 reglementeaza leasingul sindicalizat in art. 23 permitand ca echipamentul industrial si constructiile sa poata fi utilizate, in sistem de leasing, de catre societatile comerciale, daca intre acestea s-a incheiat un contract in scopul realizarii unei investitii sau al folosintei comune. e) dupa provenienta bunurilor finantate: - contractul de leasing clasic, cu structura tripartita. In acest caz bunul provine de la o terta persoana, numita furnizor; - contractul de leasing care are ca obiect un bun aflat in patrimoniul finantatorului sau construit chiar de finantator. Este cazul societatilor imobiliare pentru comert si industrie care exploateaza prin leasing imobilele pe care le-a construit. In Franta bunurile de folosinta indelungata pentru persoane fizice nu pot fi exploatate in sistem leasing prin intermediul societatilor integrate, iar imobilele cu destinatie de locuinta nu pot face obiectul contractelor de leasing incheiate de SICOMI. Aceste ultime bunuri mobile si imobile, pot fi exploatate in regim de leasing doar de catre societatile de leasing generale. - lease-back ori sale and lease-back. Este varianta contractului de leasing in care bunul utilizat este vandut societatii de leasing, chiar de catre beneficiar. Acest tip de leasing evidentiaza cel mai bine caracterul de operatiune financiara a leasingului21 .Lease-back-ul este reglementat de Ordonanta nr. 51/1997, in art. 22, sub forma de vinderea echipamentului industrial, fapt care ne-ar putea face sa credem ca legiuitoru a dorit sa lase lease-back-ul imobiliar in afara reglementarii, indiferent daca este vorba de imobile cu destinatie comerciala sau industriala, ori imobile cu destinatie de locuinta. f) dupa natura bunului contractat: - leasingul mobiliar, care poate avea ca obiect bunuri cu destinatie comerciala sau industriala ori bunuri de folosinta indelungata; - leasingul imobiliar, care poate avea ca obiect imobilele cu destinatie industriala sau comerciala, ori imobile cu destinatia de locuinta pentru persoanele fizice. g) dupa natura operatiunii, legiuitorul roman clasifica leasingul in financiar si operational (art. 2). Leasingul financiar este definit ca fiind acea operatiune care indeplineste una sau mai multe dintre urmatoarele conditii: - riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;
19 20

GE CAPITAL: Jack Welchs Secret Weapon, in FORTUNE din 10 nov. 1997, p. 116 In dreptul german, se cheama ...-Modell, adica un contract de leasing cu valoare reziduala simbolica de 1DM. M. Giovanoli, op. cit. p. 263

21

- artile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului; - utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata. - perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este transferat. Leasingul operational este considerat ca fiind acea operatiune de leasing care nu indeplineste nici una dintre conditiile leasingului financiar. Din analiza celor doua forme de leasing, asa cum au fost conturate de legiuitor, se constata contradictia elementelor specifice leasingului financiar fata de trasaturile definitorii ale leasingului, mentionate in art. 1. Astfel, se permite o clauza expresa de transferare a dreptului de proprietate catre utilizator, la expirarea contractului de leasing, clauza care inlatura dreptul de optiune a utilizatorului de a continua contractul ori de incetare a contractului cu restituirea bunului. Se renunta la o trasatura definitorie a leasingului - dreptul de optiune - cu consecinta transformarii contractului in alta figura juridica - locatiune cu promisiune ferma de vanzare - ceea ce va genera, in practica, interpretari diferite. De asemenea, s-a prevazut ca beneficiile aferente dreptului de proprietate sa treaca asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing, dispozitie aflata in conflict cu cea din art. 9 lit. c care interzice transmiterea dreptului de dispozitie, deci si a beneficiilor aferente acestuia. Importanta clasificarii se releva sub aspectul calcularii ratelor de leasing, a valorii reziduale si duratei contractului. 39.Incheierea, executarea si incetarea contractului de leasing Operatiunile de leasing presupun o succesiune de etape. Majoritatea specialistilor considera necesare 3 etape succesive de realizare, daca nu survine vreun eveniment care sa intrerupa operatiunile. Prima etapa este cea de formare a contractului (I), urmata de etapa de realizare a locatiunii (II) si apoi etapa de finalizare a contractului (III). I. Etapa de formare a contractului Contractul de leasing se va supune regulilor generale din dreptul comun care guverneaza incheierea contractelor. Astfel, contractul de leasing se incheie prin intalnirea cererii cu oferta, fiind aplicabile dispozitiile art. 35-39 din Cod. comercial privitoare la formarea contractelor. La acest punct vom avea in vedere nu numai procedura de incheiere a contractului de leasing propriu-zis - dintre locator si utilizator - ci ne vom referi la toate etapele care premerg, insotesc si succed acestui proces. Altfel spus, vom analiza incheierea intregii operatiuni de leasing care cuprinde nu numai raporturile specifice locator-utilizator, ci toate raporturile ce se nasc in structura tripartita - pana la momentul in care utilizatorul intra in posesia bunului. 40. Conturarea contractului de leasing se poate face pe mai multe cai aflate la indemana partilor. In doctrina22 au fost analizate trei situatii, in functie de scopul urmarit. Este vorba de leasingul mobiliar (1), leasingul imobiliar (2) si de cesiunea leasingului (3). A. Formarea contractului in cazul leasingului mobiliar 41. Realizarea unui contract de leasing mobiliar presupune adesea un timp indelungat pentru ca raporturile dintre cele trei parti (finantator-utilizator-producator de bunuri) sa se poata inchega si a se ajunge la un acord de vointa.
22

Idem, p. 265

In mod obisnuit, se incepe procesul prin initiativa utilizatorului de a contacta furnizorul de bunuri (a) care apoi cauta o societate de leasing dispusa a finanta (b) si care cumpara bunul de la furnizor (c); procesul se termina prin realizarea masurilor de publicitate (d). a) Intelegerea dintre utilizator si furnizor 42. Viitorul utilizator, de regula, cauta printre furnizorii de bunuri pe acela care produce ori comercializeaza bunurile ce ii sunt necesare. El solicita furnizorului caracteristicile tehnice, termenul de livrare si pretul - functie de care va lua o hotarare. Practic, viitorul utilizator actioneaza ca si cand ar urma sa cumpere bunul, desi societatea de leasing il va achizitiona si astfel va deveni proprietara. Actiunea viitorului utilizator, in aceasta faza, a fost explicata de unii specialisti23, pe baza mandatului acordat de societatea de leasing. O asemenea explicatie ni se pare eronata, deoarece, de regula, la momentul discutiilor dintre viitorul utilizator si furnizori, utilizatorul nu a intrat in legatura cu societatea de leasing si deci nu avea posibilitatea sa obtina un mandat24. De altfel, recurgerea la explicatia mandat prezinta interes, fiind suficient a constata ca relatiile prealabile intre furnizor si viitorul utilizator sunt de natura acestei operatiuni noi si specifice numita leasing. Art. 9 lit. a si b din ordonanta, da dreptul utilizatorului de sa-si aleaga furnizorul si societatea care va asigura bunul, cu acordul societatii de leasing. Face exceptie cazul in care societatea de leasing are si calitatea de furnizor. De altfel, dispozitia citata era superflua, avand in vedere ca, in faza precontractuala vointa partilor nu poate fi supusa exigentelor viitorilor parteneri contractuali. In art.5 se da dreptul utilizatorului de a alege societatea care va asigura bunul, cu acordul societatii de leasing problema diferita ce urmeaza a fi analizata la efectele contractului. 43. Cererea utilizatorului Potrivit art.4, pentru efectuarea unei operatiuni de leasing, orice persoana fizica sau juridica formuleaza o cerere ferma, in care precizeaza bunul care va constitui obiectul contractului de leasing. Cererea se transmite societatii de leasing impreuna cu actele din care rezulta situatia financiara a solicitantului. In functie de preferintele viitorului utilizator privitoare la caracteristicile bunului, termenul de livrare si pret, furnizorul va stabili daca le poate satisface. In cazul unui raspuns pozitiv, furnizorul isi ia angajamentul fata de utilizator de a livra bunul in conditiile convenite. Angajamentul furnizorului are natura juridica a unei promisiuni unilaterale de vanzare25, cu stipulatia ca rezilierea promisiunii poate fi facuta in beneficiul oricarei persoane desemnate de viitorul utilizator. Cererea utilizatorului survine cel mai adesea in urma tratativelor purtate cu finantatorul. b) Incheierea contractului de leasing 44. Daca problemele tehnice privitoare la caracteristicile bunului, termene de livrare si pret au fost rezolvate, viitorul utilizator urmeaza a le rezolva si pe cele financiare, adesea mult mai dificile. In acest scop, utilizatorul se adreseaza unei societati de leasing cu o cerere de leasing. In cuprinsul cererii, utilizatorul va insera si informatii asupra persoanei sale, indeosebi asupra capacitatii sale financiare de a restitui creditul sub forma redeventelor si pretului rezidual. Informatiile furnizate vor fi insotite de dovezi (analize tehnice si financiare, confirmari din partea unor specialisti in materie, etc.).
23 24

Cl. Chamand - Le leasing, J.c.P. 1985, ..., op.cit., p.34 Aceeasi opinie - Giovanoti, op. cit., p. 308-309 25 Privitor la promisiunea de vanzare, a se vedea Stanciu Carpenaru si Francisc Deak in Contracte civile si comerciale Editura Lumina Lex 1993, p. 263 si urm.

Bonitatea comerciantului se va stabili pe baza a doua elemente: primul, un curriculum vitae al societatii (comerciantului) din care sa reiasa seriozitatea acestuia in raporturile economice anterioare, precum si stabilitatea situatiei sale financiare; al doilea, un plan al afacerii care sa arate perspectivele de exploatare eficienta a bunului achizitionat. Amandoua actele au o importanta la fel de mare. O investitie implica intotdeauna un grad de risc; evaluarea riscului comporta analiza a doua aspecte, unul obiectiv, altul subiectiv. Componenta obiectiva a gradului de risc este data de mediul de realizare a investitiei, adica de situatia social-economica, de evolutia pietei, de stabilitatea monetara 26. Un alt indice obiectiv de risc il reprezinta chiar modul de investitie a fondurilor: investitiile bancare, fondurile de pensii sau de asigurari, ori fondurile pentru investitii de portofoliu, toate au grade diferite de risc, fapt care poate determina preferinta orientarii fondurilor catre o modalitate sau alta la un moment dat27. Dupa ce au cunoscut un boom la inceputul anilor 80, investitiile realizate in fondurile de pensii si de asigurari s-au reorientat catre sfarsitul anilor 90 catre investitiile directe sau de portofoliu, in principal datorita aparitiei unor noi zone de piete in expansiune (emerging markets). Componenta subiectiva este data de increderea pe care o poate genera utilizatorul. 45. Toti acesti factori de risc se transforma in indici care vor sta la baza de calcul al pretului finantarii. In general, leasingul este considerat o forma de finantare cu un risc scazut. Leasingul ca forma de finantare comporta la randul sau diferite variante cu grad de risc diferit. Ordonanta nr. 51/1997 reglementeaza o varianta de leasing cu cel mai scazut grad de risc. Acest tip de leasing este cunoscut din S.U.A. ca bond-lease. El se caracterizeaza prin aceea ca in cazul distrugerii bunului in perioada derularii contractului, utilizatorul va continua sa plateasca redeventele pana la achitarea integrala a valorii contractului conform art. 10 lit. f din ordonanta. Exceptia o fac distrugerile cauzate de forta majora si fapta unei terte persoane. Cum am aratat, gradul de risc concret al investiei este stabilit, in final, prin considerarea bonitatii utilizatorului, luandu-se in calcul cele doua aspecte: activitatea anterioara si planul de exploatare al bunului. Informatiile privind activitatea anterioara a utilizatorului sunt adunate din acte si fapte precum: ultimele bilanturi contabile, ultimele contracte si modul de derulare al lor, planul general de dezvoltare, litigiile anterioare, informatii furnizate de Camera de Comert si Industrie, ori de alte asociatii profesionale128. In cazul unor investitii de amploare, se va cere parerea si a unui expert financiar (audit). De asemenea, pot fi folosite si scrisori bancare relative la seriozitatea firmei. Insa profilul moral al firmei nu este factorul exclusiv de determinae a deciziei de investitie si a valorii contractului; celalalt element de analizat, la fel de important, este planul de exploatare a bunului. Acest plan trebuie sa convinga finantatorul ca este capabil sa asigure rentabilitatea investitiei si sa deruleze contractul normal, platind la termenele fixate redeventele convenite29. Importanta acestui plan de exploatare variaza de la caz la caz, el putand a fi contrapondere a probitatii si moralitatii firmei. Astfel, pentru o firma trans-nationala, in cazul unei investitii minore, planul de exploatare este putin relevant. Insa -poate si ceea ce intereseaza mai mult- in cazul unor intreprinderi mici sau mijlocii, in cazul unor intreprinzatori a caror afacere este de abia in stadiul de proiect, ori in cazul intreprinderilor de se confrunta cu pierderi financiare sau sunt chiar in pragul falimentului, planul de exploatare a bunurilor

26 27

John F. Lamemert, M.A.I.-R.M.-Investors perspective on single tenant net lease transactions in The Appraisal Journal, July 1997, p.223 GE CAPITAL, idem, p.118 28 In S.U.A. asociatiile profesionale (si alte institutii) editeaza publicatii privind situatia firmelor, care pot fi obtinute gratuit prin cerere nominala. Ex: Standard and Poors Bloamberf Reporting Service 29 Business Management Look before you lease, in Black enterprise, november 1997

poate determina el singur, -daca este indeajuns de convingator -, atat decizia finantatorului de a investi in acest plan, cat si conditiile de realizare a investitiei30. Pentru a avea efectul dorit, un asemenea plan trebuie sa fie bine fundamentat pe calcule corecte de piata. Toate aceste elemente relative la riscul unei investitii vor influenta,uneori decisiv, atat valoarea contractului, cat si durata sa. Valoarea contractului este o notiune consacrata in cuprinsul Ordonantei nr. 51/1997 si definita de aceasta. O intalnim in art. 2 lit. b si reprezinta suma tuturor redeventelor, iar in cazul achizitiei bunului se adauga si valoarea reziduala a acestuia. Ordonanta nu face referire la un element des intalnit printre clauzele contractului de leasing referitoare la valoarea contractului - avansul. Avansul reprezinta o suma de bani pe care utilizatorul o plateste la inceputul derularii contractului de leasing. Suma se calculeaza procentual din valoarea bunului achizitionat. Desi leasingul este cunoscut ca o unitate de finantare integrala a investitiilor, nu este mai putin adevarat ca atunci cand, fie in favoarea utilizatorului, fie in cea a finantatorului, este posibila plata in avans a unei sume procentuale, acest fapt se va realiza inscriindu-se in contract si stabilind efectele principale asupra derularii contractului. Plata unei sume de bani cu titlu de avans are consecinte asupra componentelor variabile din valoarea redeventelor: - scade valoarea de amortizat, astfel incat platile facute cu titlu de amortizari vor fi mai mici. - scade valoarea totala a creditului si, ca atare, vor scadea si sumele din redeventa datorate ca pret al creditului. - scade procentul de risc al creditului, fapt ce determina, de asemenea, scaderea pretului creditului. In ce priveste societatea de leasing, plata unei sume de bani cu titlu de avans poate constitui elementul determinant in luarea deciziei de a investi intr-o anumita afacere, atunci cand utilizatorul si planul de afacere nu prezinta o bonitate suficienta pentru o finantare integrala. Ca regula, avansul se poate situa in intervalul 10%-40% din valoarea bunului. La stabilirea sa, se va tine seama de interesele ambelor parti. Dupa cum am aratat, redeventele au o structura complexa. Principala componenta a redeventelor o reprezinta amortizarile. Litera d a articolului 2 din ordonanta precizeaza ca rata de leasing reprezinta: - in cazul leasingului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing care se stabileste pe baza ratei dobanzii convenite prin acordul partilor; - in cazul leasingului operational, chiria se stabileste prin acordul partilor. Amortizarile vor fi calculate in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 15/1994. Astfel se va determina durata economica de viata a bunului achizitionat. Dupa cum vom fi in prezenta unei amortizari lineare, degresive sau accelerate, va diferi de la caz la caz si cuantumul redeventelor, dar si durata optima de derulare a contractului. In actualul context legislativ, in conformitate cu art. 6 alin. 2 lit.c din Ordonanta nr. 70/1994 privind impozitul pe profit - amortizarea efectuata peste limitele legale nu este deductibila din baza de impozitare. Art. 7 al Ordonantei nr. 70/1994, la alin. 2 arata ca mijloacele fixe amortizate sunt impartite, din punct de vedere fiscal, in 6 grupe, cu urmatoarele cote de amortizare: Grupa
30

Durata de functionare a mijloacelor fixe

Cota anuala de amortizare

Exemplu in 1993, firma Continental Airlines se lupta cu spectrul falimentului si cu ajutorul unor contracte de inchiriere si finantare a evitat procedura de falimentare

(determinat de dispozitiile legale) 1. 2. 3. 4. 5. 6. De la 1 an la 4 ani inclusiv De la 4 ani la 8 ani inclusiv De la 8 ani la 12 ani inclusiv De la 12 ani la 20 ani inclusiv De la 20 de ani la 30 de ani inclusiv Pest 30 de ani 40% 17% 10% 7% 4.5% 2%

Consideram ca, prin norme de aplicare guvernul va trebui sa determine, in mod concret, care este libertatea societatilor de leasing de a stabili regimul de amortizare a bunurilor exploatate in acest regim. Bunurile exploatate in leasing se amortizeaza ca regula in functie de tabelele oficiale ale amortizarii fiscale, bazate pe regula uzurii. Se poate opta intre o amortizare lineara sau degresiva, specificand ca pentru o amortizare accelerata este nevoie de aprobarea Ministerului Finantelor. 46. Oferta ferma Prin oferta ferma se intelege manifestarea de vointa a utilizatorului caracterizata prin exigente specifice dreptului comercial31. Fie ca este vorba de locator sau utilizator, oferta apartine celui care ia initiativa de a contracta. Pentru a avea caracterul unei oferte, intentia de a contracta trebuie adusa la cunostinta celeilalte parti, impreuna cu principalele elemente ale contractului. Doua dintre principalele elemente ale ofertei sunt durata contractului si valoarea acestuia (exprimata prin suma redeventelor si valoarea reziduala). Ca atare, se constata ca principalele elemente ale contractului de leasing tin de natura si valoarea bunului contractat, fapt care determina ca alegerea furnizorului si stabilirea conditiilor de vanzare a bunului, inclusiv pretul, sa preceada momentului realizarii unei oferte ferme si a incheierii contractului de leasing. Acordul intervenit intre societatea de leasing si utilizator inainte de stabilirea furnizorului bunului si clauzelor referitoare la valoarea si durata contractului de leasing, are valoarea unui antecontract sau a unui contract prealabil. Acest acord este un veritabil contract avand forta obligatorie pentru parti32. In cadrul operatiunilor de leasing, acesta este primul contract care da nastere la drepturi si obligatii pentru parti. Dupa acceptarea de catre societatea de leasing a ofertei formulate de catre utilizator in conditiile din ordonanta, angajarea raspunderii partilor se va face pe baza de contract, chiar daca un contract de leasing nu s-a incheiat33. 47. In cazul operatiunilor de leasing in care societatea de leasing are si calitatea de furnizor, aceasta faza nu exista, partile trecand direct la negocierea clauzelor contractului de leasing, inclusiv cele referitoare la durata si valoarea acestuia (numarul si quantumul redeventelor si valoarea reziduala). Desi ca regula operatiunile de leasing presupun o oferta ferma formulata de utilizator, in cazul in care societatea de leasing vrea sa valorifice bunurile proprii, contractul de leasing poate avea ca baza o oferta publica formulata de catre societate. Societatea de leasing va fi obligata sa mentina oferta pe perioada in care a fost formulata, ori daca nu are termen, ea trebuie mentinuta un timp rezonabil. Societatea de leasing va raspunde delictual pentru retragerea intempestiva a ofertei, daca aceasta a provocat vreun prejudiciu34.
31 32 33 34

I. Turcu, I.Pop Contractele comerciale-formare si executare, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p.110 si urm. Droit civil, les obligations, 15-eme edition Gerard Legier, ... 1996 Gerard Legie, idem p. 27 Liviu Pop Teoria generala a obligatiilor, ed. a II-a, Chemarea, Iasi, 1996, p. 50-51; Gerard Legier op.cit., p.23

De multe ori ofertele formulate de catre proprietarul bunurilor se intituleaza impropriu oferte de vanzare prin leasing. Trebuie specificat ca in cazul ofertelor de a incheia un contract de leasing, formulate chiar de catre producatorul bunurilor, fara ca acesta sa aiba calitatea de societate comerciala de leasing, contractul ce urmeaza a se incheia nu beneficiaza de dispozitiile Ordonantei nr. 51/1997 si, ca atare, partile nu sunt tinute de prevederile legii. Toate obligatiile partilor trebuie prevazute expres in contract, si in mod special obligatia locatorului de a respecta dreptul de optiune al utilizatorului de la sfarsitul derularii contractului. Daca nu sunt respectate conditiile referitoare la calitatea locatorului si cele referitoare la destinatia bunurilor, va fi vorba de un contract nenumit care va fi reglementat doar de clauzele proprii, completate de dispozitiile generale si speciale ale Codului Civil (inchirierea bunurilor si contractul de vanzare) 35. 48. In cazul contractului sale and lease-back operatiunile de leasing incep prin oferta de vanzare facuta de utilizator catre societatea de leasing. Daca contractul de vanzare-cumparare se incheie inaintea contractului de leasing, partile trebuie sa prevada inca de la momentul vanzarii, obligatia societatii de leasing de a incheia un contract de leasing cu vanzatorul avand ca obiect chiar bunul vandut. Dreptul de optiune in cazul lease-back-ului se mai numeste si dreptul de rascumparare a bunului. 49. Aceptarea ofertei Transmiterea cererii catre societatea de leasing nu este suficienta pentru formarea contractului de leasing. Cererea constituie doar o oferta de a contracta pe care societatea de leasing poate sa o accepte sau sa o refuze, in functie de interesele sale. Daca cererea este acceptata, societatea de leasing si utilizatorul vor semna contractul de leasing, precizand in clauzele contractuale obligatiile reciproce pe toata durata contractului si la finalul acestuia. 50. Contractul de leasing - contract de adeziune ? Capitolul II din ordonanta, intitulat Contractul de leasing contine norme care stabilesc elemente minime obligatorii, atat generale cat si specifice, ceea ce obliga partile sa le accepte, cu posibilitatea conferita de art. 6 alin. 3 de a stipula si alte clauze. Contractul de leasing trebuie sa cuprinda minim elementele prevazute in art. 6, respectiv: a)clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing sinanciar sau operational. b)denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing si caracteristicile de identificare a acestuia; c)valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora d)perioada de utilizare in sistem de leasing; e)clauza privind obligatia asigurarii bunului; In cazul contractului de leasing financiar vor fi incluse si urmatoarele clauze: a)valoarea de intrare a bunului; b)valoarea reziduala a bunului convenita de parti, cand este cazul; c)valoarea avansului; d)rata de leasingul. O clauza obligatorie este cea privind constituirea ca titlu executoriu a contractului de leasing, daca: - la sfarsitul perioadei de leasing, utilizatorul nu a formulat optiunea cumpararii bunului sau a prelungirii contractului; rezilierea contractului din vina exclusiva a utilizatorului. In fine, potrivit art.7, contractul de leasing se incheie in scris.
35

Jean Voulgaris, La location financiere en Grece in Revista italiana del leasing nr. 3/1987 (decembrie), p. 575

Clauzele obligatorii nu consideram ca transforma contractul de leasing intr-un contract de adeziune, avand in vedere ca unele clauze se refera la conditiile de valabilitate ale conventiilor ( obiectul, durata), iar altele configureaza contractul de leasing in specificitatea sa si care fac parte obligatorie din contract. 51. Garantiile contractului Cel mai adesea societatea de leasing isi constituie garantii care sa ii asigure realizarea creditului 36 acordat . Spre exemplu, va solicita utilizatorului un acord asupra redeventelor sau poate solicita garantarea returnariii creditului de catre un tert, prin cautiune data de acesta, sau cautiune data de persoanele din conducerea societatii utilizatoare. 52. Afectarea contractului O observatie se impune in aceasta faza de realizare a operatiunilor de leasing: la semnarea contractului de leasing, bunul ce urmeaza a fi utilizat nu este inca proprietatea societatii de leasing care finanteaza operatiunea, deoarece inca nu s-a realizat achizitia bunului de la furnizor. Intelegerea dintre societatea de leasing si utilizator isi are intemeierea in conventia incheiata anterior intre furnizor si utilizator privitoare la caracteristicile bunului, timpul de livrare si pret, ceea ce va permite societatii de leasing sa negocieze cu furnizorul in conditiile deja stabilite. In consecinta, pana la achizitia bunului de catre societatea de leasing, contractul de leasing trebuie considerat sub conditia dobandirii dreptului de proprietate de catre finantator. Unii autori analizeaza situatia ca o promisiune sinalagmatica de leasing37, iar leasingul devine definitiv la momentul livrarii bunului la utilizator. c) Incheierea contractului de vanzare-cumparare 53. Deoarece furnizorul a tratat cu utilizatorul inca inainte de semnarea contractului de leasing, el are deja avansata o oferta de vanzare adresata societatii de leasing aleasa de utilizator. Pentru a se realiza contractul de vanzare-cumparare este suficient deci ca o societate de leasing sa se adreseze furnizorului cu o comanda prin care sa-si manifeste intentia de a achizitiona bunul ales de utilizator. De regula, inainte de a fi transmisa comanda la furnizor, societatea de leasing o supune spre aprobare utilizatorului, ca o masura de precautie pentru a nu se comanda alte bunuri, cu alte caracteristici, decat cele solicitate de utilizator. Avand in vedere ca societatea de leasing comanda bunul pe baza prescriptiilor utilizatorului, s-ar parea ca el actioneaza ca un mandatar. Catre aceasta solutie s-ar tinde si din interpretarea literala a dispozitiilor art. 9 lit. a si b din ordonanta, afara de cazul in care societatea de leasing are si calitatea de furnizor. Dupa primirea comenzii, furnizorul - de regula - solicita societatii de leasing un acont din pret pentru a avea certitudinea incheierii si realizarii contractului de vanzare-cumparare. 54. Dreptul de a negocia si receptiona bunul ce face obiectul contractului de vanzare-cumparare dintre furnizor si finantator comporta si o serie de riscuri pentru utilizator. Astfel, conform art. 14 alin. 2 societatea de leasing nu raspunde pentru cazul in care bunul ce face obiectul contractului de leasing nu este livrat sau este livrat necorespunzator utilizatorului de catre furnizor". Face exceptie cazul in care societatea de leasing are si calitatea de furnizor.
36

A se vedea garantiile creditorului: - Ion Turcu, Liviu Pop, Contractele comerciale - formare si executare, editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 180-238. - Paul Demetrescu, Drept civil - Teoria generala a obligatiilor, Bucuresti, 1966, Editura Didactica si pedagogica, p. 196-212. 37 Cl. Champand, Le leasing, J.C.P. 1965

Din aceasta cauza legiuitorul a prevazut corelativ cu exonerarea de raspundere a societatii de leasing pentru nelivrarea bunului, cu instituirea expresa a unei actiuni directe impotriva furnizorului, exercitata de utilizator, potrivit art.12 alin.1 lit.a, pentru cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar in perioada de garantie si postgarantie. 55. Dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare, partile contractante isi executa obligatiile asumate: furnizorul pune la dispozitie bunul si garanteaza contra evictiunii si viciilor ascunse, iar societatea de leasing achita pretul convenit38. Specificitatea operatiunii de leasing se releva si privitor la executarea obligatiei furnizorului de a pune la dispozitie bunul, in sensul ca isi executa valabil indatorirea prin predarea bunului direct utilizatorului, iar nu societatii de leasing care ese proprietara bunului. Explicatia rezida, pe de o parte, in intelegerea dintre societatea de leasing si furnizor, iar pe de alta parte, in intelegerea dintre societatea de leasing si utilizator, de a fi predat bunul de la furnizor catre utilizator. In acest sens sunt si prevederile art. 9 lit. c din ordonanta, potrivit carora societatea de leasing are obligatia ca la incheierea contractului de leasing cu utilizatorul sa confere acestuia, in temeiul contractului toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie. Norma citata asigura specificitatea leasingului, urmand a fi analizate in detaliu ulterior. Pentru moment, este de observat ca societatea de leasing transmite utilizatorului si dreptul sau de a-i fi predat bunul de catre furnizor. Ca atare, utilizatorul se subroga legal si eventual conventional in drepturile societatii de leasing. Furnizorul si utilizatorul vor semna cu aceasta ocazie un proces-verbal de livrare cu referire la contractul de leasing, pentru a constata starea exterioara a bunului livrat. Potrivit art. 10 lit. a din ordonanta, utilizatorul se obliga sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul si in conditiile de livrare agreate cu furnizorul. Exprimarea laconica trebuie explicitata prin dispozitiile de drept comun in materia conventiilor si cele ale contractului de vanzarecumparare comerciala. Ne referim indeosebi la caracteristicile tehnice ale bunului primit de utilizator care vor trebui sa fie conforme cu cele indicate in contractul de vanzare-cumparare si contractul de leasing. In aceasta faza a operatiunii de leasing se poate vorbi de un mandat acordat utilizatorului de societatea de leasing - proprietara bunului - , respectiv de a lua in primire bunul de la furnizor. Mandatul poate fi stipulat in mod expres in contractul de leasing, dar el isi gaseste suportul si in lege. d) Publicitatea operatiilor de leasing 56. Se face potrivit celor indicate mai sus. B. Formarea contractului de leasing imobiliar 57.Operatiunile de leasing imobiliar se formeaza in conditii asemanatoare leasingului mobiliar. Exista insa si unele deosebiri specifice bunurilor imobile care sunt supuse pe calea dreptului comun unor reglementari speciale in ce priveste dobandirea dreptului de proprietate. Un prim aspect specific priveste modul in care societatea de leasing imobiliar dobandeste proprietatea imobilului: - prin achizitionarea imobilului de la un tert, caz in care se parcurg etapele de formare a contractului de leasing, mentionate anterior;
38

- Ioan Zinveliu, Contractele civile, Ed. Dacia, Cluj, 1978, p. 45- 130 - Dr. Eugeniu Safta Romano - Dreptul de proprietate privata si publica in Romania, Editura Graphix, Iasi, 1993 - R. David, La distinction du droit civil et du droit commercial et le droit anglais, ed. Melinges Mossa, 1961, vol. I - C. Statescu-Drept civil, Teoria generala a drepturilor reale, Buc., 1973

- prin achizitionarea sau construirea imobilului de catre o societate de leasing denumita societate imobiliara pentru comert si industrie - S.I.C.I.. Aceasta societate nu are calitatea de antreprenor deoarece isi realizeaza pentru sine constructia, insa modalitatea de constructie - in regie proprie sau prin subcontractare - ramane la latitudinea sa. Leasingul imobiliar se complica prin doua probleme specifice: cea a achizitiei terenului si cea a edificarii constructiei. 59. Achizitia terenului presupune folosirea de fonduri prealabile de catre S.I.C.I.; terenul este achizitionat in numele si pentru viitorul utilizator, insa constructiile sunt edificate in contul S.I.C.I. si raman proprietatea acesteia pe toata durata leasingului. Rezulta ca S.I.C.I., pe toata durata contractului, are folosinta terenului fara a dobandi proprietatea; de aceea trebuie considerat ca viitorul utilizator a consimtit ca S.I.C.I. sa construiasca pe terenul sau, ceea ce face ca S.I.C.I. sa aiba calitatea de superficiar. Aceasta solutie, desi logica dupa regulile clasice referitoare la dezmembramintele dreptului de proprietate39, pare totusi curioasa prin raportare la operatiunile de leasing unde societatea de leasing S.I.C.I. si utilizatorul convin, in reglarea raporturilor lor juridice privitoare la teren, inainte ca utilizatorul sa dobandeasca proprietatea. 60. Cea de-a doua problema specifica privitoare la derularea constructiei imobilului este legata de timpul indelungat de realizare a constructiei, ceea ce determina partile sa incheie un protocol de definire a modalitatilor de constructie, de colaborare pe durata realizarii constructiei. In dreptul francez, au fost concepute mai multe tehnici juridice de colaborare, cum ar fi: viitorul utilizator poate actiona ca un mandatar al societatii S.I.C.I., sau poate actiona ca un coordonator ori de a stabili, de comun acord, un sef de lucrari. O data constructia terminata, contractul de leasing este semnat, daca nu a fost semnat inca, si poate incepe perioada de locatie. 61. Aspecte specifice leasingului imobiliar - potrivit art. 21 din ordonanta privesc si publicitatea operatiunilor de leasing. Norma mentionata instituie obligatia de a fi inscrise contractele de leasing care au ca obiect realizarea bunului imobiliar, in cartea funciara - partea a III-a din Registrul cadastral de publicitate funciara de la biroul judecatoriei in a carei raza de activitate este situat imobilul respectiv. De asemenea sunt supuse publicitatii schimbarile survenite, in ce priveste sediul utilizatorului sau al locatorului, ori cu privire la situatia juridica reala a bunului, publicitate care se realizeaza prin mentiuni de rectificare in Cartea Funciara si la Registrul Comertului (art. 19 alin.2). Din corelarea celor doua texte citate se constata ca publicitatea rectificarilor are o sfera mai larga decat publicitatea leasingului. Daca privitor la sediul contractantilor orice modificare se inscrie la Oficiul Registrului Comertului potrivit dispozitiilor Legii nr. 26/1990 privind Oficiul Registrului Comertului; in ce priveste situatia juridica a bunului aflat in leasing apare ca firesc si propunem de lege ferenda ca publicitatea contractelor de leasing sa se faca si prin Registrul Comertului. C. Formarea contractelor de leasing in cazul cesiunii 60.In cazul in care partile sunt de acord se poate proceda la transmiterea drepturilor si obligatiilor utilizatorului catre o terta persoana agreata de societatea de leasing. Tertul se subroga in locul utilizatorului, dupa ce in prealabil au fost purtate negocieri pentru stabilirea continutului clauzelor de cesiune. Asa cum aratam in analizele anterioare40, leasingul se prezinta ca o operatiune cu caracter intuitu-personae, ceea ce inseamna ca finantatorul operatiunii de leasing acorda utilizatorului creditul
39

Corneliu Barsan si altii - op. cit. , p.102 A se vedea articolele din R.D.C., nr. 1-12/1997

40

avand in vedere calitatile reale ale acestuia si posibilitatea de rambursare a creditului. Fata de aceasta situatie, utilizatorul trebuie sa-si pastreze aceasta calitate pe toata perioada de derulare a operatiunii de leasing pana la completa sa realizare. Cu toate acestea apar situatii in care imperativele mentionate mai sus nu pot fi realizate din variate motive si cand partile prefera sa cedeze contractul. In analiza acestei probleme, vom prezenta: cazurile de cesiune; modalitatea de cesionare; garantiile de plata a redeventelor; controlul operatiunilor. 61. Cazurile de cesiune In doctrina franceza au fost stabilite mai multe tipuri de cesiune, in functie de natura lor. a) Cauze de ordin tehnic, cum ar fi situatia in care bunul ce formeaza obiectul leasingului nu mai este necesar, urmare a regruparii unitatilor de productie41. b) Cauze de ordin speculativ, cum ar fi cazul unui imobil comercial bine plasat si care astfel poate asigura un pret foarte ridicat al cesiunii creditului. c) Cauze financiare, cand exploatarea bunului genereaza utilizatorului pagube si pericolul starii de faliment. Se constata ca toate cazurile privesc circumstante ale activitatii utilizatorului, interesand mai putin situatia finantatorului, care isi poate rezerva dreptul de cesiune, fara ca utilizatorul sa se poata opuna, intrucat leasingul nu are caracter intuitu personae decat in ceea ce-l priveste pe utilizator. 62. Modalitatea de cesionare Cesiunea leasingului se prezinta ca o solutie convenabila partilor si, in special, utilizatorului care poate obtine un pret compensator, dar si cesionarului care va avea un bun deja existent, depasind fazele preliminare de realizare a leasingului. Elementul esential il constituie pretul cesiunii care, de principiu, exprima stadiul derularii leasingului. Transferul bunului la cesionar poate avea loc inclusiv cu o parte din activul cedentului. Cesiunea se realizeaza printr-un contract care trebuie sa cuprinda urmatoarele clauze: identificarea partilor; motivatia cesiunii si acordul finantatorului; pretul cesiunii si obligatiile care revin cesionarului. Trebuie specificat ca obligatiile cedentului fata de finantator trebuie preluate de cesionar in integralitate, fara a le putea modifica decat cu acordul prealabil al finantatorului, in caz contrar cesiunea fiind lovita de nulitate. Cesionarul va lua bunurile ce formeaza obiectul leasingului in starea in care se aflau la data intrarii in vigoare a conventiei si va trebui sa trateze direct cu cedentul. De asemenea, el va plati finantatorului redeventele si va implini celelalte obligatii asumate de cedent, fara sa poata a pune in discutie continutul acestor obligatii. Cesionarul va plati toate cheltuielile, drepturile si onorariile cesiunii, inclusiv costul prilejuit de perfectarea actului. Cesionarul va plati amortismentele deja platite in schimbul transferului dreptului la optiunea de a achizitiona bunurile la sfarsitul contractului. Cu toate acestea, cesionarul nu va putea fi obligat si la plata fractiunilor din redevente care reprezinta chiria platita de utilizator pentru folosinta bunurilor si nici la plata catre cedent a marjelor de profit deja primite de finantator. Partile pot conveni ca primele de asigurare platite de cedent sa fie incluse in pretul platit de cesionar. In dreptul francez, problema criteriilor de evaluare a pretului cesiunii contractului de leasing a fost analizata in mod deosebit pentru imobile42.
41 42

Alain Cohen Le credit-bail immobilier, Dalloz 1996 Alain Coehn-Le credit-bail immobilier, p. 116. - Le leasing international - Revue de jurisprudence commerciale, Paris, 1982, p. 165

S-au evidentiat doua posibilitati: - cazul contractului cedat dupa o scurta perioada si in care dreptul de optiune de cumparare a bunului imobil nu poate fi exercitat (in legislatia franceza acest drept se exercita, in materie imobiliara, dupa 12 ani). Cesionarul va avea in vedere valoarea redeventelor pana la expirarea contractului pe care le va indexa cu 15% in functie de o inflatie anuala estimata la 3%. - cazul contractului cedat dupa 12 ani cand dreptul de optiune se poate exercita, ceea ce presupune elemente patrimoniale suplimentare. Finantatorul va trebui sa-si manifeste vointa in mod expres privitor la cesiune, in sensul de a accepta noul utilizator si a dispensa pe cedent, cu singura rezerva de a-si pastra dreptul de garantie si asupra acestuia, ceea ce are semnificatia unei solidaritati pasive intre cedent si cesionar. In fine, este necesara a fi inclusa si o clauza rezolutorie, respectiv un pact comisoriu de gradul IV - rezilierea de plin drept - in cazul nerespectarii de catre cesionar a obligatiilor asumate. 63. Garantiile de plata a redeventelor In contractele de leasing cesionate, asa cum mentionam anterior, urmeaza a se insera clauza potrivit careia cedentul garanteaza pe cesionar pentru plata redeventelor, creandu-se astfel o solidaritate ce isi are originea in cesiunea fondului de comert. In jurisprudenta franceza, Curtea de casatie a considerat ca exista solidaritate in situatia mentionata, chiar in absenta unei clauze conventionale43. Mai mult, s-a statuat ca garantia solidaritatii din partea cedentului ramane valabila chiar si in situatia in care cedentul se afla in faliment44. O asemenea statuare este deosebit de importanta pentru finantator care isi vede satisfacute interesele si face ca cedentul sa aiba un comportament diligent in alegerea si stabilirea solvabilitatii cesionarului. Mai trebuie precizat ca regula solidaritatii functioneaza si in cazul cesiunilor succesive, toti cedentii raspunzand solidar fata de finantator. In reglementarea noastra nu se face vreo referire asupra cesiunii leasingului si nici asupra solidaritatii cedentilor fata de finantator. Pe cale de consecinta, problema urmeaza a fi rezolvata prin conventia partilor, ori in lipsa se va face aplicatiunea dispozitiilor art. 42 C.com. privitoare la solidaritatea pasiva45. 64. Controlul cesiunii de catre utilizator Leasingul avand un caracter intuitu-personae permite finantatorului sa aiba puteri depline de apreciere si de dispozitie46 asupra realizarii operatiunii. In Ordonanta nr. 51/1997 nu se face referire la situatia mentionata, fiind necesara conexiunea cu regulile de drept comun ale institutiei cele mai apropiate, adica a locatiunii. (nici urmare a adoptarii Legii nr. 90/1998). Drepturile finantatorului trebuie circumscrise art. 1418 alin. 1 C.civ. care stabileste dreptul locatarului de a subinchiria si de a ceda contractul sau catre altul daca o asemenea facultate nu i-a fost interzisa, iar in alin. 2 se precizeaza ca facultatea respectiva poate fi interzisa in tot sau in parte si ca interzicerea nu se prezuma, ci trebuie sa rezulte dintr-o stipulatie speciala.

43 44 45 46

- Carbonnier - Le credit bail, du bail au credit, ed. Defrenois - Paris 1991, pct. 1025 - Philippe Delebeque et Michel Germain - Traite de droit commercial, ed. L.G.D.I., vol. II, Paris, 1996, p. 493 - Ion Turcu - Operatiuni si contracte bancare, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994, cap. V, sect. II, pct. e leasingul Curtea de casatie, soc. 9 dec. 1996 C. Cass. 3 civ. 11 iunie 1987 in JCP nr. 11/1988, p. 80 A se vedea M. Nicolae Discutii privitoare la raspunderea solidara in obligatiile comerciale, in RDC nr. 12/1997, p. 112-124 Francisc Deak si St. Carpenaru Contracte civile si comerciale, Bucuresti, Lumina Lex, 1993, p. 103

In doctrina, se arata ca interdictia transmiterii locatiunii, stipulata in contract, transforma locatiunea intr-un contract intuitu-personae si ca o asemenea clauza comporta o interpretare restrictiva (spre exemplu, daca este interzisa sublocatiunea totala este permisa cea partiala). In cazul leasingului, aceasta operatiune are chiar ab initio un caracter intuitu-personae, ceea ce este un element de diferentiere fata de locatiune si ca atare este necesara conventia expresa a partilor relativa la posibilitatea de a transmite drepturile si obligatiile contractuale. De asemenea, s-a mai precizat ca cesiunea trebuie sa respecte conditiile convenite in contractul principal, dar cu posibilitatea de a conveni si in mod diferit cu acordul locatorului. In caz contrar, vor fi aplicate sanctiunile din materia civila, adica locatorul poate cere prin justitie executarea obligatiilor sau rezilierea contractului principal pentru neexecutare cu daune interese (1492-1430 si 1439 alin. 2 C.civ.). In fine, se mai arata ca cesiunea constituie o vanzare a dreptului de folosinta care impune notificarea sa catre locator sau acceptarea prin act autentic in scopul opozabilitatii fata de terti, printre care se afla si locatorul (art. 1393 C.civ.). Cum Codul civil nu reglementeaza cesiunea obligatiilor urmeaza a se considera ca obiect al cesiunii sunt doar drepturile locatarului care ramane in continuare obligat fata de locator, daca 47 acesta nu-l absolva in mod expres, si nu contractul de locatiune in intregul sau. Avand in vedere executarea uno ictu a contractului de cesiune, cedentul garanteaza in baza art. 1392 C.civ. numai existenta dreptului de folosinta la data incheierii conventiei, insa nu si indeplinirea obligatiilor de catre finantator. De aceea cesionarul poate sa pretinda finantatorului, printr-o actiune directa executarea contractului sau rezilierea cu daune interese. Dovada cesiunii se face dupa regulile contractului de vanzare-cumparare a creantei. Apreciem ca toate aceste reguli urmeaza a fi respectate si in cazul leasingului. II. Etapa de realizare a locatiunii 65. Etapa locatiunii bunurilor aflate in leasing incepe din momentul punerii lor la dispozitia utilizatorului si dureaza pe timpul stabilit prin contract. Durata poate fi scurta pentru leasingul mobiliar (cativa ani) sau poate fi indelungata pentru leasingul imobiliar (10-20 ani sau mai mult). Legiuitorul roman a stabilit decat durata minima a locatiunii la un an, urmand ca partile sa stabileasca prin acordul lor de vointa, durata maxima a contractului. Libertatea contractuala pare totala in acest sens, insa daca se depasesc termenele de amortizare sau pentru bunurile imortate durata de 7 ani, apar consecinte privind amortizarea ori taxelel vamale. Potrivit art. 20 lit. b, redeventele se calculeaza tinandu-se seama si de amortizarea integrala a bunului sau cel putin a unei parti din valoarea de intrare a acestuia potrivit conventiei partilor privitor la regimul de amortizare si in functie de natura bunului si a valorii reale de intrare, in conformitate cu Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in actiunile corporale si necorporale. Consideram ca dispozitiile mentionate nu limiteaza durata contractului, avand rolul de a calcula redeventa. In dreptul francez, libertatea de vointa a partilor a fost ingradita, prevazandu-se o durata minima de locatiune a bunurilor imobile la 12 ani. 66. Raporturile dintre finantator si utilizator Pe durata locatiunii, finantatorul si utilizatorul au drepturi si obligatii specifice stabilite pe cale legala si pe cale conventionala. Astfel, finantatorul are urmatoarele obligatii prevazute in art. 9 din ordonanta: - de a conferi utilizatorului drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie (art. 9 lit.c);
47

Francisc Deak si St. Carpenaru Contracte civile si comerciale, Bucuresti, Lumina Lex, 1993, p. 103

- de a garanta pe utilizator contra evictiunii din partea oricarei persoane fizice sau juridice care ar pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului, in conditiile in care utilizatorul a respectat toate clauzele contractuale (art. 9 lit.e); - sa asigure bunurile oferite in leasing, printr-o societate de leasing (art. 9 lit.f). 67. Utilizatorul are, conform art. 10 din ordonanta, urmatoarele obligatii: - sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing; - sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa il exploateze; - sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului; - sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele prevazute in contractul de leasing; - sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing; - sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitata obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing; - sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing; - sa il informeze pe finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venita din partea unui tert; - sa nu aduca modificari bunului fara acordul finantatorului. - sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing. La obligatiile legale mentionate, partile pot sa adauge si alte obligatii. Privitor la raporturile dintre societatea de leasing si utilizator, necesita a fi analizate problemele ce trebuie rezolvate de parti si anume: a) utilizarea lucrului; b) plata redeventelor; c) cesiunea contractului; d) raporturile finantatorului si utilizatorului cu furnizorul bunului; e) drepturile finantatorului in cazul instrainarii bunului de beneficiar ori a falimentului beneficiarului. a) Utilizarea lucrului 68. Utilizatorul , ca orice locatar, are asupra lucrului un drept de folosinta ce-i permite sa-l exploateze si sa dobandeasca profiturile. Folosinta bunului trebuie exercitata conform regulilor de drept comun cuprinsa in art. 1429 C.civ., adica sa respecte natura bunului si destinatia sa economica. De aceea, in contract partile trebuie sa precizeze ca utilizatorul nu poate sa deplaseze sau sa transforme bunul. In acest sens, utilizatorul trebuie sa respecte obligatia legala (art. 10 lit. b) de a se conforma instructiunilor elaborate de furnizor si de a instrui personalul nominalizat sa il exploateze. 69. Privitor la obligatia de intretinere a bunului, contractul de leasing presupune o rezolvare specifica diferita de cea reglementata in contractul de locatiune. Astfel, in contractul de locatiune se face distinctie intre tipurile de reparatii (art. 1420 si 1421 C.civ.) in timp ce in contractul de leasing nu se face nici o distinctie intre acestea. Prin urmare, obligatia de intretinere revine in integralitate utilizatorului, ca si cand ar fi proprietarul bunului. Explicatia rezida in rolul societatii de leasing care desfasoara o activitate pur financiara, fara a-si asuma vreo obligatie tehnica privitoare la bunul utilizat in sistem de leasing.

Totusi societatea de leasing isi rezerva dreptul de a verifica pe toata durata contractului modul in care utilizatorul foloseste bunul , drept ce poate fi exercitat prin prepusi cu pregatire corespunzatoare sau alti imputerniciti, printre care se poate afla chiar si furnizorul. 70. Pentru situatia in care bunul a fost pierdut sau deteriorat, utilizatorul isi asuma intreaga responsabilitate, fara a putea fi invocata absenta culpei sale spre a fi exonerat, asa cum se procedeaza in materia locatiunii (art. 1435 C.civ.). In dreptul francez, raspunderea utilizatorului este antrenata atat pentru caz fortuit, cat si pentru forta majora, ceea ce semnifica o veritabila garantie ce ofera societatii de leasing maxima securitate. Si legiuitorul nostru indica expres situatiile in care utilizatorul suporta riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite. Notiunea de caz fortuit are o sfera mai larga, incluzand si forta majora. Este o adevarata raspundere obiectiva care isi gaseste explicatia in imprejurarea ca societatea de leasing i-a transmis toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, mai putin dispozitia, ceea ce simetric presupune onorarea de catre utilizator a obligatiilor corelative, inclusiv cea de a suporta riscurile ca si cand ar fi proprietar. Problema prezinta un interes practic mai redus, deoarece utilizatorul are obligatia sa asigure bunul contra riscurilor pieirii ori deteriorarii, sens in care si plateste primele de asigurare pentru bunul utilizat. 71. Nefiind proprietarul lucrului, utilizatorul nu are drept de dispozitie (abusus) si deci el nu poate sa vanda bunul, si nici sa-l distruga. Aceasta obligatie este asigurata inclusiv prin sanctiuni penale: fie abuzul de incredere (art. 213 C.pen.), fie infractiunea de distrugere (art. 217 C.pen.). b) Plata redeventelor 72. Potrivit art. 10 lit. d din ordonanta, utilizatorul trebuie sa efectueze platile cu titlu de redeventa. In concretizarea dispozitiei legale, partile vor conveni, prin clauze contractuale, cuantumul redeventei si periodicitatea de plata48. Marimea redeventelor poate fi constanta sau poate fi degresiva, in functie de vointa partilor. Se va tine seama ca elemente de calculare a redeventei platite o marja de profit si de amortizare integrala a bunului, sau cel putin a unei parti din valoarea de intrare a acestuia. Exista si o alta formula, numita pareting, de calculare a cuantumului redeventei ce consta in a modela platile dupa utilizarea efectiva a lucrului (ex: kilometrii parcursi de un autoturism). Marimea redeventei se calculeaza pe baza pretului total de investitie pentru bunul cesionat, a costurilor financiare a locatorului si a taxei de leasing a locatorului. Se au in vedere toate taxele actuale in vigoare in Romania. Privitor la periodicitate, ea poate varia de la luni la ani. Plata redeventelor se face fara nici o reducere, la datele convenite in contract, din fonduri disponibile imediat, inclusiv o taxa la valoarea adaugata. Datele de plata vor concorda cu cele de refinantare, in moneda convenita de parti, dar cu respectarea principiului din legea contabilitatii, potrivit careia contabilitatea se tine in moneda nationala. Plata facuta in alta moneda decat cea convenita de parti sau plta facuta in alt cont decat cel stabilit atrage raspunderea utilizatorului de a desdauna societatea de leasing pentru toate pierderile, prejudiciile si cheltuielile efectuate, obligatie ce trebuie considerata ca independenta de orice alta obligatie a utilizatorului. 73. Marimea redeventei este uneori indexata, indeosebi in creditul imobiliar. Clauza de indexare este valabila si eas ete in directa legatura cu obiectul contractului.

48

Cass. com. 15 janvier 1991, Bull cass. nr. 31, R.Y.D.A., Paris, 1991

Apare intrebarea daca in absenta unei clauze de indexare redeventa poate fi revizuita pe cale judiciara. Consideram ca nu este posibila o solutie judiciara, decat daca, potrivit unei clauze de impreviziune, s-ar ajunge la un dezechilibru intre prestatii de asemenea marime incat contractul ar fi impovarator sau imposibil de executat pentru una din parti. c) Cesiunea contractului 74. Utilizatorul nu este proprietarul bunului pe care il exploateaza in sistem de leasing si nu poate sa transmita proprietatea lucrului catre terte persoane. Totusi, se poate imagina si realiza o cesiune de creanta care sa-i permita utilizatorului a ceda catre un tert drepturile dobandite prin contractul de leasing. In fapt insa, prin contract se limiteaza uneori pana la anulare aceasta facultate. Astfel, potrivit art. 10 lit. b din ordonanta, utilizatorul nu poate greva bunul, deci nu poate incheia un contract de sublocatiune si, cu atat mai mult, de transmitere prin cesiune a drepturilor sale.Se da astfel efect caracterului intuitu-personae al contractului de leasing in ceea ce-l priveste pe utilizator. Prin clauze contractuale, partile pot reglementa insa si o alta conduita. 75. Societatea de leasing isi pastreaza facultatea de a transmite proprietatea lucrului ce formeaza obiectul contractului de leasing. Leasingul nu comporta clauze de inalienabilitate, si aceasta deoarece persoana proprietara este fara importanta din punct de vedere al utilizatorului. De aceea, vanzarea bunului catre o alta societate de leasing este admisibila, fiind un procedeu de mobilizare a creditului. De observat ca cesiunea contractului de catre societatea de leasing nu trebuie sa-l tulbure pe utilizator in drepturile sale. Pentru a asigura protectia utilizatorului, art. 12 din ordonanta obliga cumparatorul bunului sa mentina obligatiile asumate de finantatorul vanzator fata de utilizator; mai mult, vanzatorul ramane garant fata de utilizator. d) Raporturile finantatorului si utilizatorului cu furnizorul bunului 76. Potrivit principiului relativitatii efectelor contractelor, acestea isi produc efectele direct asupra societatii de leasing si utilizatorului fara a crea drepturi ori a stabili obligatii in sarcina celorlalte persoane. Cu toate acestea, contractul de leasing incheiat poate conduce la influente asupra unor terti, cum ar fi furnizorul bunurilor. Asemenea raporturi exista in leasingul clasic, nu insa si in lease-back unde finantatorul cumuleaza si calitatea de furnizor urmare achizitionarii prealabile a bunului. Furnizorul nu este un tert in sensul consacrat al termenului49, avand in vedere ca cel mai adesea vointa sa este consemnata in inscrisul constatator al operatiunii de leasing. Totusi, fata de caracterul esential financiar al leasingului, rolul furnizorului este secundar, obligatiile sale limitandu-se la a garanta calitatea bunului. Cum insa bunul este ales de catre beneficiar si este livrat acestuia, dar proprietatea revine finantatorului - care isi declina orice responsabilitate privind bunul - in doctrina si jurisprudenta s-au dat fundamentari diferite naturii juridice a raporturilor lor cu furnizorul50. Astfel, s-a observat ca, impotriva aparentelor, nu exista veritabile raporturi contractuale intre furnizor si beneficiar, decat prin intermediul finantatorului care primeste proprietatea, ceea ce face difica explicarea juridica a drepturilor beneficiarului fata de furnizor la alegerea, receptia, calitatea si viciile bunului, precum si posibilitatea de a-l actiona in justitie. S-au conturat trei teorii de explicare a raporturilor dintre parti:
49 50

Gh. Beleiu, Drept civil roman, Ed. Sansa, Buc., 1995, p. 172 si urm. I. Giovanoli, op.cit., p. 405

- o teorie considera raporturile existente intre finantator, beneficiar si furnizor ca fiind cuprinse intr-un contract tripartit in car se contractavanzarea-cumpararea si leasingul; - o alta teorie apreciaza ca stipulatia pentru altul determina drepturile partilor; - in fine, o teorie acceptata de majoritatea doctrinei explica drepturile finantatorului si beneficiarului fata de furnizor pe baza unuia sau mai multor mandate51. Teoria fundamentata pe mandat se apropie de continutul concret al leasingului: finantatorul - in calitate de mandant - imputerniceste pe beneficiar - in calitate de mandatar - sa achizitioneze titlul de proprietate asupra bunului ales de el, sa rezolve orice diferend privind calitatea bunului si sa conserve bunul pana la manifestarea optiunii de cumparare. De asemenea se poate considera si ca beneficiarul, dupa ce a ales bunul dorit, da un mandat finantatorului pentru achizitia bunului in scop de garantie pentru ca astfel sa raspunda beneficiarul de riscuri. Si aceasta teorie este criticabila, cel putin pentru situatia beneficiarului care alege bunul si apoi cauta un finantator, ceea ce exclude ideea de mandat. Apreciem ca leasingul reprezinta o institutie juridica cu trasaturi specifice, nereductibile la cele ale altor contracte reglementate - desi o parte se regasesc la mandatul pentru interes comun - deoarece finantatorul si beneficiarul fac front comun fata de furnizor, mai ales in faza de inceput a operatiunii de leasing cand urmaresc achizitionarea de la furnizor a unui bun in cele mai avantajoase conditii. Furnizorului ii sunt opozabile efectele leasingului pe temeiuri contractuale, iar nu ca fapt juridic, avandu-se in vedere continutul manifestarii sale de vointa si corelatia cu vointele finantatorului si beneficiarului. De lege ferenda s-ar impune reglementarea elementelor specifice ale leasingului, prin norme dispozitive, pentru a-l degreva pe finantator de obligatiile decurgand din calitatea de proprietar si a stabili prerogativele beneficiarului in relatiile cu furnizorul si terte persoane52. In acest sens, art. 12 din ordonanta reglementeaza actiunea directa a utilizatorului fata de furnizor cu privire la livrarea, calitatea, asistenta tehnica, serviciul necesaer in perioada de garantie si postgarantie. Fata de ceilalti terti utilizatorului i-au fost acordate, potrivit art. 12 lit. 2, actiunile posesorii53. e) Drepturile finantatorului in cazul instrainarii bunului de beneficiar ori a falimentului beneficiarului 77. Instrainarea bunului de beneficiar Asa cum mentionam, finantatorul se implica total in operatiunea de leasing asigurand finantarea integrala a bunului avand convingerea ca va primi suma investita de la beneficiar, cu un beneficiu superior ratei dobanzii - fie prin executarea de buna-voie a prestatiei de catre beneficiar, fie printr-o executare fortata, pe baza unei garantii eficace, mai puternica decat garantiile clasice, care sa-i permita recuperarea creantei in conditii discretionare. O asemenea garantie trebuie sa-l apere de pretentiile tertilor, pe de o parte, pentru cazul instrainarii ori grevarii frauduloase a bunului de beneficiar, iar pe de alta parte fata de creditorii beneficiarului falit care potrivit procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului au drepturi speciale asupra patrimoniului debitorului lor54.
51

Idem, p. 409

52

- M. Delapolte - La liberte contractuelle et le statut des baux commerciaux I.C.P. 1969, Paris - M. Pedamon - Baux commercioux - L.G.D.I. - Paris, 1979 - Elie Alfandri, Droit des offaires - Dolloz - Paris, 1985 - Gerard Forjat - Droit economique - P.U.F.- Paris, 1982 53 - A se vedea Florin Scriecin - Actiunile posesorii, Ed. Lumina Lex, 1998 54 A se vedea I. Turcu, Procedura reorganizarii si lichidarii judiciare, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996; M. Costin s.a., Reorganizarea si lichidarea judiciara, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, Gh. Gheorghiu, Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, Ed. Lumina Lex. 2000

Cea mai puternica garantie reala o constituie cea asupra bunului corporal apartinand debitorului, dar aflat in puterea creditorului care poate, fie sa dispuna ca un adevarat proprietar atunci cand are titlul de proprietate, fie sa indisponibilizeze bunul in mainile sale in vederea valorificarii lui potrivit legii. Garantiile, asa cum sunt reglementate in legislatia noastra, da si a celorlalte state din centru si estul Europei, corespund cerintelor dreptului civil, iar nu celui comercial, fiind inadecvate unei executii imediate si eficiente. Pentru a ajuta tarile cu economie incipienta, in anul 1994 specialistii Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare au elaborat un model de lege privind garantarea tranzactiilor. Specificul acestui model consta in imbinarea elementelor de drept civil european cu cele de common law intr-o sinteza cuprinzand solutii adecvate la tehnicile financiare moderene. Principalele caracteristici ale modelului sunt urmatoarele: - privitor la domeniul de aplicare, modelul priveste garantarea creditului comercial, cu posibilitatea extinderii si la domeniul consumatorilor; - se instituie un drept unic de garantie, conceput ca un veritabil drept de proprietate si care permite garantului sa vanda bunurile si drepturile formand obiectul garantiei potrivit procedurii de executare, ori sa aiba prioritate fata de ceilalti creditori in cazul procedurii reorganizarii si lichidarii judiciare; - garantiile pot fi descrise specific sau generic, pot fi prezente sau viitoare si pot fi modificate pe durata existentei lor; - garantiile trebuie facute publice prin inregistrare intr-un registru public; - garantiile se executa potrivit intereselor creditorului, inclusiv ca o intreprindere in stare de functionare, nefiind necesara o hotarare judecatoreasca pentru a se proceda la executare. Modelul conceput de specialisti, intr-o constructie juridica clara si echilibrata, trebuie sa constituie baza pentru elaborarea urgenta a unei legi romane in materie. In parte, aceasta reglementare s-a realizat prin Legeanr. 99/1999, de accelerare a privatizarii. Titlul VI reglementeaza gajul comercial printr-o procedura simplificata de constituire si valorificare, constituindu-se o arhiva electronica de gajuri la nivel national55. Revenind la operatiunea de leasing, garantia specifica a finantatorului consta in detinerea proprietatii asupra bunului, in timp ce beneficiarul are folosinta acestuia. Fiind in situatia exercitarii unei puteri materiale asupra bunului (iar nu juridice), beneficiarul poate crea tertilor si creditorilor sai convingerea ca ar fi adevaratul proprietar, cu consecinta fraudarii finantatorului. Efectele garantiei finantatorului se apreciaza diferit dupa natura bunului care formeaza obiectul leasingului: a) in cazul bunurilor imobile , drepturile finantatorului sunt deplin garantate fata de terti prin indeplinirea publicitatii potrivit regulilor dreptului civil56 incat beneficiarul nu are posibilitatea instrainarii ori grevarii lor. b) Pentru situatia bunurilor mobile s-a instituit initial o publicitate de natura celei privind imobilele, potrivit art. 19 din ordonanta. In acest caz, nu este aplicabila regula cuprinsa in art. 1909 C.civ. prin care se instituie prezumtia iuris tantum potrivit careia posesorul unui bun mobil este considerat proprietar. Publicitatea leasingului mobiliar in forma aratata asigura protectia drepturilor finantatorului fata de terti care vor evita dobandirea proprietatii ori a unei garantii reale asupra acestora, in caz contrar fiind prezumati de rea credinta si suportand consecintele specifice57. Cum publicitatea mobiliara aratata nu a fost mentinuta in forma actuala a legii, urmeaza a se apela la prevederile Legii nr. 99/1999 privind gajul comercial, dar care nu s-a aplicat inca.
55 56 57

A se vedea Ion Turcu - Insolventa comerciala, reorganizarea judiciara si falimentul , Ed. Lumina Lex, 2000, p. 128-143. A se vedea Corneliu Barsan s.a., Drepturile reale, Institutul european, 1997, p. 212 si urm. Gh. Beleiu, op.cit. p. 174

Legea franceza (Decretul nr. 72-665/4 iulie 1972) a instituit un regim particular de publicitate constand in tinerea unui registru la grefa tribunalului comercial teritorial in care, la cererea finantatorului, se inscriu contractele de leasing, partile contractante si obiectul leasingului. Lipsa publicitatii mentionate este sanctionata sever, finantatorul fiind lipsit de posibilitatea de a opune creditorilor beneficiarului si tertilor drepturile sale asupra bunului (art. 8). S-ar impune si in legislatia noastra, in cadrul mai generala al publicitatii garantiilor - potrivit modelului de lege elaborat de specialistii BERD. O publicitate de fapt, prin inscriptionarea bunului cu mentiunea ca se afla in folosinta sub forma leasingului, nu poate fi opusa tertilor decat daca se dovedeste ca au cunoscut-o, ceea ce creeaza dificultati de probatiune avand in vedere elementul subiectiv de probat. Pe calea unei actiuni in justitie, finantatorul are posibilitatea de anulare a actului fraudulos, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara. Mai este de observata ca subzista riscul ca bunul mobile sa fie transferat in strainatate si astfel publicitatea sa devina ineficienta din cauza caracterului teritorial al normelor de publicitate. 78. Falimentul sau lichidarea utilizatorului - societate comerciala In cazul falimentului beneficiarului, situatia sa este reglementata de dispozitiile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciae si a falimentului, asa cum a fost modificata58. Potrivit art. 55 din legea mentionata, daca debitorul falit detine un bun apartinand altuia la data inregistrarii cererii de declansare a procedurii, a expirarii termenului pentru contestarea de catre debitor a cererii creditorilor de declansare a procedurii sau a respingerii contestatiei debitorului impotriva acestei cereri, proprietarul va avea dreptul sa-si recupereze bunul, daca este ingaduit asa ceva prin contract, in afara de cazul in care debitorul are un drept de garantie valabil asupra bunului. In textul de lege citat nu se face referire directa la contractul de leasing, dar continutul normei corespunde pe deplin operatiunii de leasing, deoarece finantatorul isi rezerva dreptul de proprietate asupra bunului aflat la beneficiarul falit. De aceea s-a prevazut in art. 13 din ordonanta ca drepturile reale (din dreptul de proprietate) ale finantatorului asupra bunului utilizat in baaza unui contract de leasing sunt opozabile judecatorului sindic in situatia in care utilizatorul se afla in reorganizare judiciara si/sau faliment, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 64/1995, republicata. Potrivit alin. 2 se recunosc aceleasi drepturi in fata lichidatorului, pentru cazul in care utilizatorul se afla in dizolvare si/sau lichidare in procedura Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Practic, finantatorul are dreptul sa adreseze o cerere judecatorului sindic desemnat in cauza, pentru a-se recupera bunul; dupa verificarea corectitudinii pretentiilor, judecatorul sindic are de ales intre doua variante de solutie: fie va dispune restituirea bunului, fie sa continue contractul de leasing cu executarea obligatiilor asumate. Ultima varianta isi gaseste suportul legal in dispozitiile art. 51 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 potrivit carora in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, judecatorul-sindic poate se mentina sau sa denunte orice contract ... atat timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate in totalitate ori substantial de catre partile contractante. In acest scop, la cererea celeilalte parti (creditorul) judecatorul sindic trebuie sa raspunda in termen de 30 de zile daca alege Mentinerea sau denuntarea contractului; daca judecatorul sindic nu raspunde ori raspunde tardiv, el nu mai poate cere executarea contractului si acesta va fi socotit denuntat.
58

Pentru procedura falimentului mai pot fi consultate: - Mihail Pascanu - Dreptul falimentar roman, Ed. Cugetarea, Buc, 1926 - George M. Treister, I. Ronald Trost, Leon S. Folmon, Kenneth N. Klee, Richar B. Levin - Fundamentals of Bankruptcy Law, Philadelphia, Paris, 1991 - Francais Terre - Code de commerce annote, ed. Litec, Paris, 1993 - Yvon Desderises, Laymont Le Guidec - Introduction on droit de lentreprises, Paris, 1990

A.L.A. - A.B.A.;

Daca judecatorul sindic isi asuma sa mentina un contract prevazand plati periodice - in speta un contract de leasing - in art. 51 alin. 6 din lege se specifica ca : asumarea contractului nu va obliga pe judecatorul sindic sau pe administrator sa faca plati restante pentru perioadele anterioare inceperii procedurii. Pentru astfel de plati restante pot fi formulate cereri impotriva averii debitorului. In acest sens este si legea franceza59. Daca bunul nu este in posesia debitorului la data declansarii procedurii si el nu il poate recupera de la detinatorul actual, potrivit art. 50 alin. 2 din lege, proprietarul va fi indreptatit sa aiba creanta inregistrata in tabelul de creante, cu valoarea bunului la acea data. La fel se va proceda si in situatia pierderii posesiei bunului, ulterior declansarii procedurii (art. 50 alin. 2, fraza a doua). Din textele mentionate se constata precaritatea garantiei proprietarului unui bun mobil aflat in detentia beneficiarului falit pentru situatia cand a procedat la instrainare, el fiind tratat ca un creditor chirografar. Si pentru acest motiv se impune publicitatea leasingului mobiliar, dar si pentru a infrange manoperele dolozive ale beneficiarului. 79. Drepturile beneficiarului in cazul instrainarii bunului de catre finantator ori a falimentului finantatorului. Cel mai adesea finantatorul - in concret, societatea de leasing - nu afecteaza drepturile beneficiarului deoarece este in interesul sau ca bunul dat in leasing sa fie folosit eficient si astfel sa-si incaseze redeventele. Totusi, se pot ivi situatii cand finantatorul instraineaza bunul unor terti ori se afla in insolventa, aspecte ce vor fi analizate in continuare. 80. Instrainarea bunului de catre finantator Avand nuda proprietate asupra bunului aflat in leasing, finantatorul are dreptul de dispozitie juridica, care ii permite sa il instraineze cu titlu oneros sau gratuit catre terte persoane. Problema care se iveste este legata de manifestarea de vointa a partilor contractante potrivit careia finantatorul a convenit ca beneficiarul sa-i acorde un drept de optiune la cumpararea bunului, la finele leasingului sau chiar anterior, daca se cumuleaza ultima rata cu cele ramase. Altfel spus, beneficiarul are un drept de preemtiune, asemanator celui din domeniul financiar, de natura unui drept de creanta. Daca finantatorul nu respecta dreptul recunoscut beneficiarului, datoreaza daune interese. Ar avea instanta posibilitatea sa anuleze actul de instrainare facut de finantator si sa-l oblige sa respecte dreptul de optiune al beneficiarului? Consideram ca nu poate fi adoptata o asemenea solutie, avand in vedere ca nerespectarea unui drept de creanta este sanctionata numai prin acordarea de despagubiri persoanei lezate. Pentru a se exclude orice neclaritate, s-a prevazut in art. 17 din ordonanta ca daca in timpul derularii contractului de leasing finantatorul vinde bunul care face obiectul contractului unui alt finantator, noul finantator este legat de aceleasi obligatii contractuale ca si vanzatorul, care ramane garant al indeplinirii obligatiilor fata de utilizator. 81. Insolventa finantatorului Cat priveste falimentul finantatorului, acesta se poate datora managementului defectuos ori insolventei beneficiarului de leasing care nu-si achita obligatiile. Intr-o asemenea situatie, potrivit dispozitiilor legale referitoare la faliment, contractul de leasing poate fi continuat sau reziliat de catre judecatorul sindic. In caz de continuare, interesele beneficiarului nu sunt afectate. Dimpotriva, daca judecatorul sindic respinge contractul de leasing, avand in vedere ca finantatorul falit este proprietar, bunul va fi readus in averea falitului, iar beneficiarul se va inscrie in tabelul de creante ca un creditor
59

- M. Cozian, Precis de fiscalite des entreprises, Paris, 1987 - Alain Couret, Guy Melleroy, Le developpement de linitiative econommique - I.C.P.I.E./1985 - Paris nr. 14517 - Alain Couret, Jacques Igalens Le L.M.B.O. Revue francaise de gestion-juin-juillet, aout 1985

chirografar. Solutia este discutabila deoarece nesocoteste dreptul de optiune al beneficiarului. De lege ferenda, ar trebui ca judecatorul sindic sa ii acorde beneficiarului posibilitatea de a opta, dupa care sa ia masurile specificate. III. ETAPA DE FINALIZARE A CONTRACTULUI DE LEASING 82. Durata de folosinta a bunului de catre utilizator este variabila, partile contractante avand deplina libertate de a o determina, insa nu mai putin de 1 an. In practica insa, libertatea juridica este limitata de necesitati economice, durata de locatiune corespunzand perioadei de amortizare, potrivit legislatiei in materie. Contractul de leasing poate inceta la termenul convenit de parti sau inainte de acel termen, urmare interventiei unor cauze care tin de vointa unei parti ori a unui eveniment. a) Incetarea contractului inainte de termen 83. Rezilierea Rezilierea anticipata a contractului de leasing este o sanctiune la indemana societatii de leasing, pentru situatiile stabilite prin ordonanta, insa partile contractante pot conveni si rezilierea in favoarea utilizatorului. Societatea de leasing poate solicita rezilierea anticipata in urmatoarele situatii prevazute in ordonanta: a) in cazul in care utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing (art. 14) b) in situatia in care utilizatorul nu isi executa obligatia de plata a redeventei (art. 15); c) in cazul in care utilizatorul se afla in stare de reorganizare judiciara sau faliment (art. 14). Pentru utilizator nu au fost reglementate situatii de reziliere, insa nerespectarea dreptului sau de optiune obliga societatea de leasing la plata de daune interese, care vor fi egale cu valoarea reziduala a bunului, sau cu valoarea sa de circulatie, calculata la data expirarii contractului de leasing (art. 16). 84. Rezilierea contractului de leasing necesita unele precizari: daca actioneaza in baza legii sau este necesara stipularea unor clauze rezolutorii, daca poate fi invocata in orice moment al derularii contractului si fara un preaviz si daca rezilierea actioneaza de plin drept ori trebuie constatata pe cale judiciara? 85. Asa cum este reglementata rezilierea prin ordonanta, este indubitabil ca partile nu sutn obligate a include printre clauzele contractului de leasing a unui pact comisoriu. Norma cuprinsa in art. 14 alin. 1 are o formulare imperativa si permite societatii de leasing rezilierea unilaterala a contractului de leasing pentru situatii determinate: refuzul utilizatorului de a primi bunul la termen si pentru cazul utilizatorului aflat in stare de reorganizare judiciara ori faliment. De asemenea, si dispozitiile art. 15 acorda societatii de leasing dreptul de a rezilia contractul in cazul in care utilizatorul nu isi executa obligatia de plata a redeventei timp de doua luni consecutive. Ca atare, in lipsa unui pact comisoriu, contractul de leasing se intregeste cu prevederile ordonantei. Credem ca pentru a facilita finantatorului satisfacerea drepturilor acordate s-a prevazut la art. 8 din ordonanta ca in caz de reziliere a contractului din vina exclusiva a utilizatorului, contractul de leasing sa constituie titlu executoriu. In dreptul francez s-a reglementat o solutie opusa. In alin. 2 al art. 1 din Legea din 1966 s-a stabilit ca obligatie in sarcina partilor contractante, sub sanctiunea nulitatii, de a prevedea conditiile de interventie a rezilierii la cererea societatii de leasing. In jurisprudenta franceza recenta60, Curtea de
60

Cass 3e civ. din 6 dec 1978 - JCP 1980

Casatie a constatat caracterul indiscutabil legal al dreptului societatii de leasing de a solicita rezilierea, insa aceasta nu impiedica partile de a determina modalitatile dreptului de reziliere care trebuie sa fie liber consimtite. De aceea nu este interzis de a prevedea in favoarea societatii de leasing a unei despagubiri ca urmare a rezilierii, egala cu totalitatea redeventelor neachitate. De lege ferenda, se impune prevederea legala a solutiei aratate. 86. Pactele comisorii In practica, toate contractele de leasing contin pacte comisorii exprese, care permit locatorului sa obtina rezilierea, in caz de neplata a redeventelor, fara sa fie necesara interventia justitiei. Pentru ca rezilierea sa se poata produce, este suficient ca utilizatorul sa nu plateasca la termen redeventa convenita. Timp de doua luni aceasta cale de reziliere a contractului sfarseste cel mai adesea intr-un litigiu, de aceea solutia ramane delicata. In unele contracte se poate intalni o clauza care permite locatorului sa ceara rezilierea contractului, chiar in cazul de executare voluntara a acestuia, cand continuara contractului poate deveni periculoasa pentru el, cum ar fi reorganizarea judiciara sau falimentul utilizatorului, cesiunea activitatii utilizatorului ori diminuarea garantiilor initiale. Toate aceste clauze sunt valabile de la momentul acceptarii lor de catre utilizator. Cu toate acestea, ramane de discutat daca rezilierea contractului in caz de reorganizare sau faliment al utilizatorulu este de acceptat atata vreme cat, conform legii, judecatorul sindic este autorizat sa administreze afacerile in derulare ale utilizatorului. 87. Privitor la clauza de reziliere, daca aceasta reia unul din cazurile reglementate de ordonanta, este un pact comisoriu de gradul unu care presupune a fi constatata de instanta de judecata, potrivit regulilor de drept comun61. Societatea de leasing va trebui sa se adreseze tribunalului cu o actiune privind rezilierea contractului de leasing. Constatand ca suntem in prezenta unor raporturi juridice comerciale, vom aprecia ca si in fata unui pact comisoriu de gradul unu, instanta nu poate sa dispuna un termen de gratie in favoarea debitorului, iar punerea sa in intarziere se face de drept de la data la care creanta a devenit exigibila. Aceasta problema se pune in aceiasi termeni chiar in cazul leasingului imobiliar pentru ca ordonanta deroga de la opinia doctrinei traditionale si considera operatiunile de leasing imobiliar drept operatiuni comerciale, si nu civile. b) Incetarea contractului de leasing la termen 88. Utilizatorul are trei posibilitati: sa achizitioneze bunul, sa il restituie, ori sa continue contractul de leasing. a) Achizitia bunului La expirarea perioadei de locatiune, utilizatorul isi poate exercita dreptul de optiune de a cumpara bunul folosit la valoarea reziduala (art. 9 lit. d). Ca exceptie, dreptul de optiune de a achizitiona bunul se poate exercita si pana la expirarea contractului de leasing, daca utilizatorul formuleaza o oferta ferma si irevocabila de cumparare (art.7). Norma citata contine un beneficiu pentru utilizator care prin exercitarea anticipata a dreptului de optiune va cumpara bunul folosit la valoarea reziduala, daca partile nu au convenit altfel. 89. Utilizatorul devine proprietarul bunului folosit urmare promisiunii unilaterale de vanzare facuta de societatea de leasing, insa manifestarea de vointa a societatii presupune ca si utilizatorul sa exprime intentia de cumparare.

61

- V. Stoica, op.cit, p. 112 - V. Pierre, Jean-Albert Latxaque - La transmission des entreprises, Nouvelles editions jurdiciaires, Paris, 1986

90. In contractele de leasing imobiliar este utilizata si o alta tehnica de achizitie pentru situatia in care terenul pe care se afla constructia este proprietatea utilizatorului care ii permite societatii de leasing sa construiasca. In aceasta situatie, proprietatea asupra constructiei este transmisa utilizatorului in conformitate cu o clauza expresa din acel contract. b) Restituirea bunului 91. Daca utilizatorul nu isi manifesta intentia de a achizitiona bunul ori de a prelungi durata contractului de leasing, el este obligat de a restitui bunul folosit la momentul expirarii contractului ori o alta data convenita de parti. Lucrul trebuie restituit in starea in care se afla, dar fara depasirea gradului de uzura normala cauzata de folosinta. Deteriorarile care exced uzurii normale sunt imputabile utilizatorului care datoreaza despagubiri societatii de leasing. Asupra nivelului de uzura si a deteriorarilor aduse bunului urmeaza a decide instanta de judecata sau arbitri. Pare firesc a considera ca arbitrajul furnizorului este cel mai indicat. Sub acest aspect o clauza de arbitraj poate fi inclusa in contractul de leasing sau poate forma obiectul unei intelegeri separate. 92. Restituirea bunului este o solutie neconvenabila pentru societatea de leasing, avand in vedere ca aceasta are in obiectul de activitate operatiuni financiare, iar nu folosirea in concret de bunuri materiale. O situatie si mai dificila este aceea in care bunul utilizat este uzat moral, ori fizic, iar societatea de leasing nu-l mai poate exploata. Considerma ca pentru aceasta situatie societatea de leasing va actiona in baza legii amortizarii si va casa acele bunuri. c) Prelungirea contractului de leasing 93. Utilizatorul poate sa ceara societatii de leasing reinnoirea contractului de leasing, sens in care ii va adresa o cerere inainte de expirarea contractului. Contractul de leasing este un contract cu termen, ceea ce face sa nu fie posibila o prorogare a termenului, insa se poate reinnoi contractul de leasing care va contine dispozitii diferite de cele din vechiul contract privitoare la modul de derulare a acestuia. Aceasta este necesar pentru ca bunul se afla intr-un anumit stadiu de uzura cauzat de folosinta anterioara, iar redeventa va trebui sa fie determinata de aceasta. Consideram ca negocierile intre parti vor avea in vedere valoarea reziduala a bunului. 94. Reinnoirea contractului de leasing are ca temei juridic promisiunea unilaterala de reinnoire facuta de societatea de leasing in primul contract, iar in lipsa, in temeiul art. 9 lit.d din Ordonanta nr. 51/1997. Specificam ca in textul mentionat se foloseste expresia de prelungire a contractului de leasing, termenul de prelungire trebuind a fi inteles in sensul anterior. IV. LITIGII IN EXECUTAREA CONTRACTULUI DE LEASING 95. Operatiunile de leasing sunt complexe si ele pot da nastere la numeroase litigii atat cu privire la natura operatiunior, cat mai ales privitor la natura obligatiilor asumate de parti. In Romania, dupa stiinta noastra, inca nu au fost solutionate litigii privind operatiunile de leasing. Pentru a preintimpina litigiile ori a gasi solutii judiciare optime, este necesar a ne raporta la jurisprudenta din alte tari, indeosebi la jurisprudenta franceza. Principalele litigii pot fi grupate in trei categorii: a) refuzul de finantare; b) neconformitatea obiectului si intarzierea in predara acestuia; c) neplata redeventelor.

a) refuzul de finantare 96. Societatea de leasing este cea care are puterea financiara de a realiza contractul de leasing, ea isi asuma obligatia de plata a bunului fata de utilizator, obligatie care daca nu este indeplinita, bunul nu poate fi livrat de catre furnizor. Tocmai de aceea litigiile pe aceasta problema sunt rare, avand in vedere ca societatea de leasing accepta incheierea contractelor numai dupa ce isi evalueaza posibilitatile financiare. In caz contrar, raspunderea sa este de natura contractuala. 97. Este posibil ca finantarea sa fie refuzata anterior contractului de leasing, respectiv a negocierilor dintre utilizator si furnizor. In aceasta situatie, raspunderea societatii de leasing este greu de determinat, deoarece simpla cerere de finantare pe care i-o adreseaza utilizatorul nu creeaza nici o obligatie in sarcina sa. Totusi, este posibila o raspundere delictuala bazata pe refuzul de a contracta atunci cand acesta nu este fundamentat pe un motiv rezonabil. 98. Refuzul de finantare poate sa atraga insa si raspunderea utilizatorului atunci cand acesta a trecut la comandarea bunului de la furnizor fara a astepta semnarea contractului de leasing. Intr-un asemenea caz, in functie de solutionarea litigiului declansat de furnizor pentru daunele suportate, este posibil a fi atrasa si raspunderea societatii de leasing. b) Livrarea neconforma a bunului 99. In materie de vanzare, livrarea neconforma atrage raspunderea vanzatorului. In cazul contractului de leasing, atunci cand sunt livrate obiecte cu defectiuni ori cu intarziere, pot aparea asemenea litigii care se complica in plus prin faptul ca exista o disociere intre calitatea de utilizator si cea de proprietar. Daca partile convin , precum si potrivit art. 12, pentru situatia livrarii neconforme, utilizatorul poate formula o actiune in justitie impotriva furnizorului pentru livrare. Dispozitiile art. 12 trebuie interpretate totusi restrictiv, deoarece societatea de leasing ramane obligata fata de utilizator de a-l garanta contra evictiuni din partea oricarei persoane care ar pretinde vreun drept real (art. 9 lit. e din ordonanta). Societatea de leasing are, in aceasta situatie, o actiune impotriva furnizorului intemeiata pe contractul de vanzare-cumparare, privitor la evictiune. Conform art. 10 lit. f, utilizatorul are un mandat din partea societatii de leasing, sa apere in raporturile cu terte persoane folosinta bunului. Rezulta ca societatea de leasing nu este exonerata de garantia contra evictiunii fata de utilizator. c) Neplata redeventelor 100. Operatiunile de leasing creeaza utilizatorului o viziune optimista asupra posibilitatilor de realizare a obiectivelor concrete prin folosirea bunurilor proprietatea altora. Aceasta poate conduce la perfectarea de contracte de leasing pentru bunuri care depasesc puterea de plata a utilizatorului. In concret, utilizatorul nu va putea face fata obligatiei de plata a redeventelor. In acest caz, societatea de leasing are doua posibilitati: - fie actiunea in justitie pentru executarea silita a obligatiilor (varianta putin utilizata); - fie a cere rezilierea contractului cu daune interese. 101. Contractul de leasing este un contract cu executie succesiva si ca atare rezilierea ca sanctiune specifica acestui tip de contracte nu poate retroactiva. Ca urmare, rezilierea contractului are ca efect obligarea utilizatorului la restituirea lucrului catre societatea de leasing si plata de daune-interese. Societatea de leasing are la indemana insa si calea unei actiuni in revendicare pentru recuperarea bunului, atunci cand utilizatorul l-a subinchiriat ori vandut, deoarece este proprietara acestui bun.

102. Dreptul de proprietate al societatii de leasing constituie un pericol pentru tertii care au crezut ca utilizatorul era proprietarul bunului mobil. Acest pericol poate fi ins inlaturat prin publicitatea leasingului; daca publicitatea s-a realizat, tertii nu vor putea invoca beneficiul dispozitiilor art. 1909 C.civ. potrivit carora posesia de buna credinta a bunurilor mobile a tertilor dobanditori echivaleaza cu dreptul de proprietate62. 103. Daunele interese datorate de utilizator in cazul rezilierii contractului pe motivul neplatii redeventelor vor fi stabilite pe baze contractuale sub forma unei clauze penale. In lipsa unei clauze penale, daunele interese vor fi calculate conform art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997, cuprinzand cuantumul valoric al redeventei care a ramas de platit pana la expirarea contractului de leasing. Daunele interese, asa cum sunt stabilite de catre ordonanta, sunt mari, punand utilizatorul intr-o situatie inechitabila. Tinand cont ca prin redeventele platite utilizatorul a rambursat deja o parte din valoarea bunului, si ca de obicei valoarea de piata a bunului in momentul restituirii este mai mare decat valoarea reziduala a acestuia, prin aceste daune-interese societatea de leasing beneficiaza de o imbogatire nemeritata. 104. Din aceasta cauza, legiuitorul francez, spre exemplu, a tinut sa limiteze cuantumul daunelor-interese, instituind si o formula rezonabila de calcul a acestora. Astfel, conform art. 21 din Legea din 10 ianuarie 1978, paguba este data de suma redeventelor neplatite inca, plus valoarea reziduala a acestora, din care se scade valoarea de piata a bunului. V. CONTRACTUL INTERNATIONAL DE LEASING 105. Leasingul este un instrument de finantare a investitiilor pe termen mediu si lung, care s-a dovedit foarte eficient, atat in tranzactii nationale, cat si in cele internationale. Fie ca este vorba de finantarea de investitii private ori guvernamentale, leasingul este un canal de orientare a fondurilor catre zonele economice in dezvoltare. Contractul international de leasing se compune si se deruleaza, in principiu, dupa aceleasi criterii ca un contract intern. Insa, pentru ca un contract international se guverneaza doar dupa propriile sale clauze, contractul international va trebui sa cuprinda toate clauzele necesare functionarii contractului. Alaturi de clauzele generale ale contractului de leasing, contractul international de leasing va cuprinde si clauze specifice tranzactiilor internationale. 106. Legea aplicabila Contractul international de leasing va trebui sa prevada carei legislatii ii va reveni misiunea, in caz de litigiu, sa guverneze raporturile dintre parti si care va fi instanta competenta. O asemenea clauza este permisa si de legea romana privind raporturile de drept international privat - Legea nr. 105/1992, care, prin art. 73 da posibilitatea contractantilor ca, de comun acord, sa aleaga legea competenta in contract. Partile convin ca regula, sa desemneze prin contract ca autoritatile si legislatia statului unuia dintre contractanti sa fie competente in solutionarea oricaror litigii. Este posibil, de asemenea, ca partile sa opteze pentru o alta solutie, desemnand o alta autoritate judecatoreasca si o alta legislatie. De multe ori sunt preferate curtile de arbitraj, fie cele de pe langa camerele de comert si industrie nationale, fie cea de pe langa Camera de Comert International de la Paris, UNCITRAL.
62

C. Statescu - Drept civil, op.cit., p. 193-205

107. In 1965 a fost instituit Centrul International pentru reglementarea diferendelor legate de investitii (ICSID), care este un mecanism specializat pentru litigiile internationale referitoare la investitii. Centrul functioneaza in baza unei conventii semnate de 139 de state, din care 126 sunt membre ICSID. Daca partile provin din state care au incheiat intre ele acorduri de promovare si protejare reciproca a investitiilor, atunci partile vor tine seama si de prevederile referitoare la solutionarea litigiilor cuprinse in aceste acorduri bilaterale. 108. La 28 mai 1988, s-a incheiat la Ottawa, Conventia Unidroit asupra Leasingului Financiar International. In preambulul Conventiei, se arata ca ratiunile pentru care statele parti au inteles sa incheie aceasta conventie sunt: 1) importanta eliminarii anumitor impedimente juridice din calea leasingului financiar international pentru echipamente si mentinerea echilibrului intre interesele diferitelor parti implicate in tranzactie; 2) necesitatea de a da leasingului financiar international mai multa accesibilitate; 3) regimurile juridice care guverneaza contractul traditional de inchiriere trebuie sa fie adaptate relatiilor tripartite caracteristice care apar in cadrul operatiunilor de leasing financiar; 4) utilitatea stabilirii anumitor reguli uniforme legate in principal de aspectul dreptului comercial si civil al operatiunilor de leasing financiar international. In conformitate cu art. 4, Conventia guverneaza operatiunile de leasing financiar referitoare la toate echipamentele, cu exceptia acelora care trebuie sa fie utilizate in principal de catre locatar cu titlu personal, familial sau casnic. Cat priveste subiectele contractului de leasing, Conventia se aplica atunci cand locatorul si locatarul au sediul in state contractante sau atunci cand atat contractul de furnizare, cat si contractul de leasing sunt guvernate de legea statului contractant. Conventia consacra principalele drepturi si obligatii pe care le au partile, in virtutea unui contract de leasing. Prevederile Conventiei au caracterul de regula, ele aplicandu-se tuturor contractelor de leasing, daca prin acestea nu s-a renuntat in mod expres la beneficiul Conventiei. Art. 5 alin .2 arata care sunt clauzele obligatorii de la care nu se poate deroga, la fel si art. 8 alin. 3 privitor la garantia pentru evictiune. Prevederile generale ale Conventiei referitoare la descrierea operatiunilor de leasing, la obligatiile partilor, la opozabilitatea drepturilor ori la sanctiunile posibile, se suprapun in mare masura prevederilor corespondente din Ordonanta nr. 51/1997. Conventia instituie numai cadrul juridic pe baza caruia sa se deruleze operatiunile de leasing si sa se solutioneze litigiile aparute, lasand pe seama dreptului comun determinarea instantelor competente de solutionare a litigiilor. 109. In situatia in care partile contractante doresc sa beneficieze de posibilitatea ca eventualele litigii sa fie solutionate prin arbitraj, ele trebuie sa incheie separat o conventie in acest sens, ori sa introduca in contract o clauza compromisorie. Desi clauza compromisorie poate fi inserata in contractul international de leasing, ea este o conventie de sine statatoare63. 110. Pentru a evita riscurile decurgand din fluctuatiile monetare, partile unui contract international de leasing pot introduce intre clauzele contractuale o clauza de impreviziune, ori un pact de mentinere a valorii. Asemenea clauze nu se refera decat la prestatiile monetare. Astfel, societatea de leasing isi rezerva dreptul de a indexa redeventele datorate de utilizator in concordanta cu fluctuatia monedei in care se efectueaza platile.
63

Dr. Sergiu Deleanu, Contractul de comert international, 1996, Ed. Lumina Lex, p. 60-62

De asemenea, conform clauzei de impreviziune, in situatia in cre obigatiile unei parti devin imposibil de executat, ori executarea lor ar duce la falimentarea partii contractul va inceta. O asemenea posibilitate este recunoscuta numai atunci cand situatia extraordinara a contractantului este cauzata de un factor extern si independent de vointa acestuia. Se retin in acest sens crize economice si sociale, greve, etc. Aceasta clauza nu se identifica cu un pact de neraspundere; asa cum am vazut in contractul de leasing, utilizatorul raspunde pentru distrugerea bunului, in mod obiectiv, chiar si in caz de cutremur, greve politice si de forta majora. 111 Daca ulterior angajarii unor acorduri preliminare cu furnizorul de bunuri, beneficiarul primeste o oferta din partea altui furnizor, insa in conditii mai favorabile, beneficiarul se poate prevala de avantajul clauzei de oferte concurente. Clauza de oferta concurenta este o conventie distincta ce poate fi inscrisa intr-un contract ori poate fi semnata separat la inceputul negocierilor contractuale. Clauza de oferta concurenta da posibilitatea partii care a primit o asemenea oferta mai favorabila de a cere celeilalte parti reconsiderarea intelegerilor anterioare si modificarea conditiilor contractuale. Intr-o asemenea situatia, cealalta parte poate accepta modificarea contractului, ori poate cere rezilierea contractului64.

64

- S. Deleanu, idem, p. 105 - Droit, classe de terminale pas Andre Dusort et Claude Tremeau est Foucher Paris, 1980, p. 61-71.