Sunteți pe pagina 1din 23

CURS DE PRIM AJUTOR

CUPRINS
CAPITOLUL I - LANTUL SUPRAVIETUIRII CAPITOLUL II TRAUMATISME OSTEO-ARTICULARE CAPITOLUL III ELECTROCUTAREA CAPITOLUL IV ARSURI CAPITOLUL V PLAGI CAPITOLUL VI INTOXICATII CAPITOLUL VII INEC CAPITOLUL VIII HIPOTERMIA CAPITOLUL IX COMPONENTA TRUSEI DE PRIM AJUTOR CAPITOLUL X EDUCATIE PENTRU SANATATE

CAPITOLUL I LANTUL SUPRAVIETUIRII RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE


Lantul supravietuirii este alcatuit din verigile de baza necesare pentru a salva cel mai mare numar posibil de pacienti aflati n stop cardio-respirator (SCR) n faza prespitaliceasca. LANTUL SUPRAVIETUIRII 1. ACCESUL RAPID

2. SUPORT VITAL DE BAZA (BLS) = PRIMUL AJUTOR DE BAZA PRECOCE

3. DEFIBRILAREA PRECOCE

4. SUPORTUL AVANSAT PRECOCE AL VIETII (ALS) 1. 2. ACCESUL RAPID declansarea sistemului de urgenta de catre populatie n cazul unui SCR. trebuie sa fie rapid, usor si neconditionat. numar de telefon unic al serviciilor de urgenta 112 PRIMUL AJUTOR DE BAZA PRECOCE

Acesta este de importanta majora dovedita n cazul unui stop cardio-respirator (SCR). Prognosticul pacientilor cu SCR la care s-a efectuat corect resuscitarea cardio-pulmonara de baza de la nceput este mult mai favorabil comparativ cu cel al pacientilor la care nu sau efectuat manevrele de RCP (resuscitarea cardio - pulmonara) si au ramas o perioada de timp neasistati pina la sosirea echipei medicale. Populatia si personalul de interventie din cadrul serviciilor specializate cum ar fi pompierii, politia, etc. trebuie sa fie instruite n acest domeniu si sensibilizate de importanta majora a acestui act, n asteptarea sosirii echipelor medicale. 3. DEFIBRILAREA PRECOCE Majoritatea situatiilor de stop cardiac la adult au initial la baza o fibrilatie ventriculara (FV). Unicul tratament eficient al fibrilatiei ventriculare este defibrilarea. Astfel o defibrilare efectuata imediat la apritia FV are sansa de reusita de peste 85%, nsa o defibrilare efectuata la 5-8 minute de la aparitia FV are sansa de reusita variabila fara sa depaseasca 50% si care de obicei necesita multiple defibrilari cu energie mare. Pentru a face defibrilarea accesibila personalului nemedical a fost creata o categorie de defibrilatoare numite defibrilatoare semiautomate. 4. SUPORTUL AVANSAT PRECOCE AL VIETII (ALS) ngrijiri de terapie intensiva, administrare de medicamente specifice si aplicare de manevre speciale n timpul resuscitarii. Timpul optim de sosire al acestor echipe trebuie sa fie sub 10 minute, cu conditia nceperii RCP de baza de la aparitia evenimentului sau n cel mult 5-6 minute daca lipsesc verigile 2 si 3 din lantul supravietuirii. -

RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE - toate elementele de resuscitare fara echipament, efectuata de o persoana sau de persoanele care acorda primul ajutor la o victima aflata n stop cardio-respirator. Scopul suportului vital de baza este mentinerea unei circulatii si a unei ventilatii adecvate nepermitnd instalarea starii de moarte biologica pna la sosirea personalului medical calificat. - incearca sa mentina perfuzia si oxigenarea organelor vitale (creier,cord) - evaluarea primara, asigurarea libertatii cailor aeriene, ventilatia artificiala cu aer expirat si masajul cardiac extern EVALUAREA PRIMARA Siguranta salvatorului: Salvatorul evalueaza situatia generala asigurndu-se de lipsa oricarui pericol. Asigurati-va ca nici victima si nici dvs. nu sunteti n pericol. Riscurile majore pentru salvator pot fi: trafic intens, curentul electric, structuri instabile n care sau

sub care se afla victima, substante toxice, gaze, boli transmisibile care necesita o protectie speciala n timpul efectuarii ventilatiei artificiale. Nivelul de constienta: Se evalueaza starea victimei: este constient sau inconstient? l scuturam cu grija de umar si l ntreabam cu voce tare: Ce s-a ntmplat? Va simtiti bine? sau ncercam sa-l determinam sa raspunda la comenzi ca de exemplu: Deschideti ochii. Daca raspunde sau se misca, deci victima este constienta, se lasa n pozitia n care a fost gasita, (asigurati-va nca odata ca nu este n pericol) si incercati sa identificati motivul pentru care pacientul se afla n pozitia respectiva.

ABC-ul resuscitarii A. Airway Eliberarea cailor aeriene. Mentinnd deschise si libere caile aeriene se
permite circulatia aerului ntre organism si mediul nconjurator.

B. Breathing Respiratia - Procesul prin care patrunde aerul n plamni si se elibereaza


dioxidul de carbon n aerul atmosferic.

C. Circulation - Circulatia - Circulatia sngelui prin organism. A. Airway. Eliberarea cailor aeriene
Eliberati caile respiratorii prin ridicarea barbiei si hiperextensia capului apasnd pe frunte. Puneti una dintre mini pe fruntea pacientului (astfel nct degetul mare si cel aratator sa ramna libere pentru a putea pensa nasul victimei cnd i se face respiratie gura la gura.) n acelasi timp cu doua degete de la mna cealalta ridicati barbia victimei. n cazul victimei inconstiente este posibil ca limba sa-i cada n spate spre faringele posterior blocnd astfel caile aeriene superioare. Facnd o hiperextensie a capului si ridicnd barbia, limba se ridica si elibereaza caile aeriene. Eliberati gtul de eventualele haine strnse. ndepartati orice cauza de obstructie evidenta din gura. Aceasta pot fi: dantura rupta, proteze dentare rupte, saliva, snge etc. Nu pierdeti timpul cautnd obstructii ascunse.

B. Breathing Respiratia

Pastrnd caile respiratorii libere ascultati, simtiti si observati daca victima respira adecvat. Ne aplecam asupra victimei cu fata catre torace si ascultati la nivelul cavitatii bucale a victimei zgomotele respiratorii, simtiti daca exista schimb de aer apropiind obrazul de nasul si gura victimei, observati miscarile pieptului. Pentru a decide prezenta sau absenta respiratiei ASCULTATI, SIMTITI SI VEDETI timp de minimum 5-10 secunde.

C. Circulation Circulatia
Circulatia este realizata de cord (inima). Evaluarea acesteia se face prin verificarea pulsului. Pulsul se poate simti cel mai bine pe artera carotida care este situata n santul format de unul din muschii gtului si marul lui Adam. Degetele aratator si mijlociu localizeaza marul lui Adam si vor aluneca lateral pe gt pna se simte bataia n vrful acestora. Pulsul poate fi palpat pe ambele parti ale gtului dar niciodata n acelasi timp. Aceasta etapa poate fi executata simultan cu verificarea respiratiei, de asemenea timp de 510 secunde.

Algoritm de actiune

Victima respira si are puls Daca victima respira si are puls, dar este inconstienta o vom aseza n pozitia laterala de siguranta. ngenunchind lnga victima vom elibera caile aeriene prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei. Asezam bratul cel mai apropiat al victimei n unghi drept fata de corp, iar antebratul se ndoaie n sus. Vom trece celalalt brat al victimei peste torace aseznd dosul palmei pe obrazul victimei.

Se ridica genunchiul (cel opus fata de salvator) victimei, tragndu-l n sus si mentinnd piciorul pe pamnt. Cu o mna vom prinde umarul opus fata de salvator si cu cealalta mna genunchiul pacientului. l vom ntoarce lateral spre salvator; ne asiguram ca se sprijina pe genunchi si pe cot, rearanjam capul n hiperextensie si deschidem gura. Anuntam 112 si ne rentoarcem apoi la victima, reevaluam situatia si supraveghem pacientul pna la sosirea echipajului medical.

Victima nu respira dar are puls: se face doar ventilatie artificiala (vezi in continuare)

Victima nu respira si nu are puls: Tehnica ventilatiei artificiale ngenuncheati lnga pacient. Cu capul victimei n hiperextensie se mentine gura usor ntredeschisa cu o mna, n timp ce cu cealalta se sustine fruntea si se penseaza nasul. Inspirati profund aer asezati etans gura pe gura victimei, si insuflati aer timp de 2-3 secunde. n
acelasi timp se verifica daca toracele se ridica atunci cnd noi insuflam .

Tehnica masajului cardiac extern

Cu victima asezata pe spate pe un plan dur se localizeaza punctul de compresie situat n partea inferioara a sternului. Degetul inelar merge de-a lungul rebordului costal pna la apendicele xifoid (locul de ntlnire a coastelor). La acest nivel lnga acest deget se aseaza alte doua degete, respectiv degetul mijlociu si cel aratator, dupa care asezam podul palmei celeilalte mini, tangent la cele doua degete plasate pe piept, aceasta este locul n care trebuie facute compresiunile toracice.

Aseazam cealalta mna (cea cu care am reperat apendicele xifoid), peste mna situata pe stern fara ca degetele sa se sprijine pe torace.

se alterneaza 30 miscari de masaj cardiac cu 2 miscari de ventilatie artificiala pana la sosirea ambulantei sau pana la epuizarea salvatorului (oboseste) De retinut raportul 30 :2

CAPITOLUL II TRAUMATISME OSTEO-ARTICULARE


EVALUARE PRIMARA PRINCIPIUL DE BAZA: A NU AGRAVA STAREA VICTIMEI ! Secventele urmarite n cazul acestor situatii sunt similare cu cele ntlnite la pacientii fara traumatisme. Evaluarea zonei si siguranta salvatorului ramn n atentia noastra. Sa devina sigur locul accidentului: semnalizare, stationarea vehiculelor ndepartarea accidentatului de pericolul iminent sau de cauza accidentului evitnd riscurile si / sau agravarea situatiei. o eliberarea cailor aeriene - n acest caz nu se face hiperextensia capului ci subluxatia mandibulei. o verificarea respiratiei prin: simt - vad - aud o verificarea pulsului Daca este necesar se ncep imediat manevrele de resuscitare exceptie fiind situatia n care se constata existenta unei hemoragii masive, situatie cnd se realieaza hemostaza apoi se vor ncepe manevrele de resuscitare. Degajarea pacientului traumatizat La locul accidentului se face doar n scopul prevenirii pericolului iminent care poate sa apara. Degajarea victimei se face de persoane bine instruite stiind faptul ca o mobilizare incorect efectuata poate agrava foarte mult situatia pacientului. Urmatoarele situatii pot impune degajarea pacientului: pacientul se afla ntr-o ncapere cu fum sau foc pacientul se afla ntr-o masina instabila, ce urmeaza a se rasturna pacientul se afla ntr-o masina cu pericol iminent de explozie nainte de a ncepe degajarea victimei se verifica sa nu fie prinse picioarele pacientului de pedale, se desface centura de siguranta.

Salvatorul introduce o mna sub bratul victimei si va mentine capul n ax,

iar cealalta mna se introduce prin spatele victimei, se agata de cureaua victimei si cu miscari usoare se ncearca scoaterea ei din autoturism, avnd permanent grija de mentinerea capului imobilizat de umarul salvatorului.

Odata scoasa din masina, asezarea ei pe sol impune de asemenea respectarea anumitor reguli cu foarte mare strictete si anume: capul va fi mentinut n permanenta n ax

n cazul n care victima este gasita culcata pe burta, examinarea nu se poate face dect dupa asezarea lui n decubit dorsal (culcat pe spate). Pentru acest lucru este nevoie de minimum trei persoane. Unul dintre salvatori se aseaza la capul victimei, l v-a pune n ax si l v-a imobiliza comandnd ntreaga operatiune de ntoarcere. Ceilalti salvatori se vor aseza lateral de victima, ct mai aproape de ea, ridicnd bratul dinspre salvatori n sus, lnga capul victimei. La comanda celui aflat la cap, toti salvatorii vor efectua ntoarcerea n acelasi timp, mentinnd n permanenta coloana pacientului n ax.

O data asezat pe spate se poate efectua examinarea primara si secundara a pacientului iar pentru transport se poate folosi targa metalica, de lemn sau vacuum. n toate cazurile de trauma se are n vedere posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala. Suspiciunea existentei leziunii de coloana cervicala apare: - la orice pacient politraumatizat (pacientii care au mai mult de doua leziuni din care cel putin unul pune viata n pericol). - la orice pacient care a suferit un traumatism la nivelul capului - la orice pacient care prezinta traumatism la nivelul toracelui n apropierea capului

- la orice pacient constient, care acuza dureri la nivelul gtului - la orice pacient care prezinta crepitatii sau deformari la nivelul gtului pacientului - la orice pacient care prezinta un status mental alterat (aflati sub influenta alcoolului...) Infirmarea suspiciunii de leziune la nivelul coloanei cervicale se poate face numai pe baza examenului radiografic. Atentie sporita trebuie acordata imobilizarii coloanei vertebrale cervicale. Pentru acest lucru folosim gulere cervicale. GULERUL CERVICAL Pentru fixarea gulerului cervical ntotdeauna este nevoie minimum de doua persoane. Un salvator se aseaza la capul pacientului, va fixa capul si cu o miscare ferma va aseza capul n ax, cel de-al doilea salvator v-a fixa gulerul cervical. Important este sa se ndeparteze toate hainele din jurul gtului pacientului. Se ncepe cu introducerea gulerului dinspre partea posterioara a gtului fara a-l mai misca.

FRACTURI SI IMOBILIZAREA LOR Fracturile sunt leziuni ce apar n urma actiunii unui traumatism puternic asupra osului, constnd n ntreruperea continuitatii acestuia. n functie de modul de actiune a agentului vulnerant, de intensitatea lui fracturile pot fi de mai multe feluri: - fracturi nchise - tegumentele n jurul focarului de fractura sunt intacte - fracturi deschise - focarul de fractura comunica cu exteriorul printr-o plaga - fracturi directe - n care agentul traumatizant actioneaza chiar la locul de producere a fracturii

fracturi indirecte - traiectul de fractura apare la distanta de la locul de actiune al agentului vulnerant De asemenea, traiectul fracturii poate avea aspecte foarte variate, dupa mecanismul de producere: fracturi spiroide, fracturi cu nfundare, deplasate. La fel pot fi fracturi complete, interesnd ntreaga circumferinta a osului sau incomplete (partiale). La batrni sau la persoane cu diverse afectiuni osoase pot apare fracturi n urma unor traumatisme minore, sau chiar la efectuarea unui pas gresit. Pentru recunoasterea unor fracturi sunt doua grupe de semne: Semne de probabilitate - durere spontana sau ntru-n punct fix, exacerbata la palpare sau mobilizare - impotenta functionala a membrului afectat - deformarea si scurtarea regiunii - echimoze tardive - tumefactie, edem, cresterea temperaturii locale Semne de certitudine (semne sigure) - mobilitate anormala n focar - perceperea palpatorie de crepitatii osoase - netransmiterea miscarilor distal de focarul de fractura - ntreruperea evidenta ( la inspectie sau palpare ) a continuitatii osoase Fracturile se pot nsotii de o serie de complicatii: Complicatii imediate: - transformarea unei fracturi nchise ntr-o fractura deschisa - lezarea vaselor sau a nervilor aflate n vecinatate - infectia focarului de fractura Complicatii tardive (ntrziate): - cicatrizarea anormala a plagii osoase (n unele boli cronice) - pseudartroza (ntrzierea consolidarii fracturii) - calusul vicios Imobilizarea provizorie a fracturilor se face n scopul mpiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, n functie de regiunile la nivelul carora se aplica. Pentru a avea siguranta ca fractura nu se deplaseaza nici longitudinal si nici lateral imobilizarea trebuie sa cuprinda n mod obligatoriu articulatiile situate deasupra si dedesubtul focarului de fractura. nainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului n ax. Acest lucru este valabil numai n cazul fracturilor nchise. Fracturile deschise se imobilizeaza n pozitia gasita, dupa pansarea plagii de la acel nivel, fara a tenta reducerea lor prin tractiune. Fracturile claviculei se produc mai frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia n care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava mpins catre spate si n sus.

Fracturile humerusului (bratului) se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii drept atela putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe. Fracturile antebratului se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate. Fracturile oaselor minii se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete Fracturile membrului inferior Fracturile femurului se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se ntinde de deasupra oaselor bazinului pna la calci. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se ntinde de la regiunea inghinala pna la calci. Cnd femurul este fracturat n apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecute prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pna la calci. Fracturile gambei sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela. Fractura de rotula se produce prin cadere n genunchi, se imobilizeaza n atele posterioare. Fracturile costale nu se imobilizeaza. Exceptie situatia voletului costal. Voletul costal este minimum dubla fractura la doua coaste nvecinate. Imobilizarea se face prin nfundarea zonei respective mpiedicnd astfel miscarile segmentelor la acest nivel. Semnele si simptomele constau n dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (n inspir cnd toracele se destinde fragmentul se nfunda; la expir cnd toracele se micsoreaza fragmentul se deplaseaza spre exterior), durere, cianoza. Fracturile la nivelul bazinului. Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramne nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui si se tine pe un plan dur n pozitie culcat pe spate. ENTORSE SI LUXATII Entorsa Forma minora a traumatismelor articulare, n care nu se pierde contactul permanent ntre suprafetele articulare si consta din ntinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii. Primul ajutor consta n imobilizarea provizorie acest lucru va ameliora durerea, care este de o mare intensitate. Luxatia Este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafetele articulare ale oaselor care formeaza o articulatie (deplasarea capetelor osoase ale unei articulatii). Dupa modul de producere luxatiile pot fi complete sau incomplete. Primul ajutor consta din imobilizarea provizorie a membrului afectat fara a tenta reducerea luxatiei. Accidentatul se transporta la spital.

CAPITOLUL III ELECTROCUTAREA


Accidentele datorate curentului electric apar n urma trecerii acestuia prin corpul uman sau ca urmare a producerii unui arc electric. n raport cu intensitatea curentului pot apare urmatoarele manifestari: - senzatie de tremuratura a corpului - contracturi musculare generalizate - pierderea constientei si chiar moartea. La locul de contact al curentului, victima prezinta arsura, a carei ntindere , profunzime si gravitate se datoresc transformarii la exteriorul sau interiorul corpului a energiei electrice n energie calorica. Voltajul arde si intensitatea omoara. Conduita de urmat: Siguranta salvatorului. Nu atingeti victima nainte de a ntrerupe curentul electric. Se ntrerupe sursa de curent. Se ndeparteaza victima de sursa de curent utiliznd un obiect uscat ca de exemplu o coada de matura, haine uscate, avnd grija sa va plasati pe o zona uscata. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC) este pasul urmator cu mentiunea ca se considera posibilitatea existentei leziunii de coloana cervicala. Daca victima nu respira si nu are puls se ncep imediat manevrele de resuscitare cardio-pulmonara dupa ce a fost solicitat ajutorul unui echipaj calificat. Toti pacientii electrocutati se transporta la spital.

CAPITOLUL IV ARSURI
Arsurile sunt accidente provocate de caldura sub diferite forme, agenti chimici, electricitate si iradiatii. Arsurile termice se datoresc caldurii, care poate actiona prin: flacara, lichide cu temperatura nalta, metale ncalzite, gaze sau vapori suprancalziti, corpi solizi incandescenti. Arsurile chimice sunt produse de unii acizi ca: acid azotic, clorhidric, sulfuric, oxalic, etc sau de substante alcaline: hidroxid de sodiu, de potasiu, de calciu, amonia gazos, etc. Arsurile electrice se datoresc contactului cu un conductor electric aflat sub tensiune. Arsurile prin radiatii - produse de razele solare, raze ultraviolete, etc. Localizari periculoase si arsuri grave sunt: - fata, gtul pentru ca arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicatii la nivelul aparatului respirator - toate arsurile care sunt n apropierea fetei (pleoape), minii, peroneului, zonele de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor. - arsurile care depasesc mai mult de 30% din suprafata arsa indiferent de gradul de arsura - arsurile de gradul III si care depasesc 10 % din suprafata corpului - arsurile complicate cu fracturi si cu distrugeri masive de tesuturi moi - arsuri profunde cauzate de substante acide sau de curent electric

n functie de gradul de distrugere al tesuturilor si profunzimea arsurii se descriu patru grade:

Arsura de grad I intereseaza numai stratul superficial al pielii, epidermul. Se manifesta prin roseata pielii, edem local, durere, frisoane. Arsura tipica de gradul I este eritemul solar, produs prin expunerea ndelungata si nerationala la soare. Dureaza 3-4 zile, dupa care roseata scade fiind nlocuita de o pigmentatie bruna urmata de descoamatie. Arsura de grad II intereseaza epidermul pe care-l decoleaza de derm provocnd aparitia flictenelor, vezicule (basici) pline cu lichid galbui, care nu este altceva dect plasma sangvina extravazata. Acest tip de arsura este provocat de lichide fierbinti sau metale incandescente, care au actionat o durata scurta asupra pielii. Este cea mai dureroasa pentru ca sunt atinse terminatiile nervoase de la acest nivel. Arsura de grad III intereseaza dermul n totalitatea lui. Flictenele au continut sangvinolent. Durerea nu mai este att de intensa, poate sa si lipseasca deoarece terminatiile nervoase pot fi sau sunt distruse complet. Arsura de grad IV intereseaza toate straturile pielii, apare necroza (moartea celulelor). Primul ajutor n cazul pacientilor care au suferit o arsura respecta princiipiile deja discutate. Siguranta salvatorului este primul lucru de care trebuie sa ne asiguram. Controlul nivelului de constienta si evaluarea functiilor vitale conform protocolului ABC sunt si ele valabile. Caracteristici: n cazul arsurilor provocate de flacara. Important n aceste situatii este oprirea ct mai rapida a arderii cu jet de apa. Acest lucru este valabil si pentru situatiile cnd flacara este deja stinsa, deoarece n acest moment arsura se poate propaga n continuare n profunzime. Se ndeparteaza hainele pacientului cu conditia ca acestea sa nu fie lipite de piele iar manevra de dezbracare sa produca distrugeri tisulare. Odata cu dezbracarea pacientului se va asigura protectia acestuia de hipotermie. n cazul arsurilor provocate de substante chimice. Spalarea suprafetei arse cu jet de apa n aceste situatii trebuie sa fie de o durata mai mare, pentru a fi siguri ca se ndeparteaza orice urma de substanta cauzatoare. Profunzimea arsurii este direct proportionala cu timpul de contact, de concentratia substantei si proprietatile substantei. n cazul arsurilor provocate de curentul electric important este ndepartarea pacientului de sursa de curent (sau invers). Totdeauna se are n vedere posibilitaea leziunii la nivel de coloana cervicala (datorita mecanismului actiunii). Arsurile electrice produc

leziuni att la suprafata ct si n profunzimea organismului. Tesuturile sunt distruse prin mecanism termic. Se cauta poarta de intrare si poarta de iesire a curentului electric. Acest lucru este important pentru ca ne furnizeaza informatii privind traseul urmat de curent prin organism. Distrugerea tisulara este maxima la punctul de intrare. Daca sunt interesate vase importante apar gangrene iar daca traseul intersecteaza inima pot aparea tulburari n activitatea inimii deosebit de grave chiar moartea. Generalitati: - Jetul de apa trebuie folosit numai pentru regiunile afectate - Este interzisa folosirea cremelor, ungventelor, substantelor uleioase - Se folosesc pe ct posibil pansamente sterile sau crpe foarte curate, umezite. Nu se pune gheata n contact direct cu tegumentul. - Se acopera pacientul pentru a preveni pierderea de caldura.

CAPITOLUL V PLAGI
Prin plaga (rana, leziune) se intelege orice intrerupere a continuitatii unui tesut( a tegumentelor, mucoaselor sau a tesuturilor mai profunde). Plaga este insotita de obicei de sangerari si poate avea ca urmare infectia, prin patrunderea microbilor in tesuturi. Plagile pot fi: - inchise si deschise; - functie de profunzime: julituri; superficiale si plagi profunde; - externe si interne; - functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere: - plagi contuze( contuzii, vanatai) care pot fi superficiale sau profunde; - plagi zdrobite; - plagi taiate; - plagi intepate; - plagi muscate; - plagi impuscate. Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor: - combaterea hemoragiei; - prevenirea infectiei; - combaterea durerii; - prevenirea si combaterea socului. Materialele de prim ajutor necesare( aflate in Trusele de prim ajutor): - comprese sterile, vata, fesi, leucoplast; - alcool sanitar; - apa oxigenata sau tablete de perogen( 10 tablete/ 100 ml apa); - rivanol 1%; apa fiarta 30 min. si racita; - medicamente care combat durerea: algocalmin, etc.

Tratamentul plagilor Contuzii, vanatai - primul ajutor consta in aplicarea de comprese reci( care se pot realiza, de ex., prin inmuierea unui prosop in apa rece, stoarcerea lui de excesul de apa si infasurarea acestuia in jurul partii afectate) sau a unei pungi de gheata. Nu se aplica punga de gheata direct pe piele. Plagi minore cu sangerari mici cum ar fi julituri, taieturi mici si zgarieturi minore pot fi spalate cu apa de la robinet si sapun daca sunt murdare. Se sterg cu tifon steril si se acopera cu pansament special preparat sau improvizat. Pansarea corecta a plagilor: 1. Se curata zona cu ajutorul unei comprese sterile pornind de la marginile plagii, spre pielea sanatoasa din jur( nu se utilizeaza vata- se folosesc comprese sterile sau un material moale, curat). 2. Se spala apoi pielea din jur( cu sapun lichid, alte substante detergente) si se dezinfecteaza cu ajutorul unor substante antiseptice: alcool, rivanol). 3. Plaga se curata si se dezinfecteaza, de eventualii corpi straini, cu apa oxigenata. Corpii straini superficiali, care nu sunt indepartati cu apa oxigenata, se vor indeparta, cu grija, cu pensete sterile( de ex. sterilizate la flacara) sau cu degetele( unghiile) dezinfectate( cu alcool, apa si sapun) si apoi rana se dezinfecteaza din nou. Daca obiectul infipt nu iese prea mult din rana se face un pansament, cu grija sa nu fie presat acel obiect. Daca obiectul este lung si a ramas prea mult afara din rana, pansamentul se face in jurul obiectului, pentru a acoperi rana. Corpurile straine infipte nu trebuie scoase. In ambele cazuri se solicita apoi ingrijiri medicale. Nu se toarna pesta rana substante antiseptice iritante: alcool, tinctura de iod. Nu se aplica pe rana prospata substante grase, de tipul alifiilor sulfamidate sau al alifiilor cu antibiotice. 4. Se acopera apoi plaga cu un strat de comprese sterile( eventual si un strat de vatain caz de sangerari) dupa care se efectueaza bandajarea. 5. Daca sangele tasneste din plaga sau se scurge intr-o cantitate apreciabila, primul ajutor se va adresa hemoragiei. Hemoragia Urgent trebuie oprita hemoragia = hemostaza, chiar si provizoriu, pana la internarea in spital. Hemostaza poate fi: spontana- in cazul hemoragiilor mici( se poate interveni si prin simpla compresiune); provizorie- in cazul hemoragiilor mijlocii si mari si are ca scop intreruperea hemoragiei, pana ce pacientul ajunge la spital.; definitiva- ce se executa numai de medic.

Acordarea primului ajutor: Nu se ridica in picioare un accidentat cu hemoragie importanta si nu misca inuti. Se aseaza cu capul mai jos decat restul corpului. Rana se panseaza numai dupa incetarea hemoragiei. Daca accidentatul a pierdut mult sange, pana ce se ajunge la primul punct sanitar (dispensarul din santier, spital, etc.), el trebuie culcat cu capul mai jos decat picioarele, pentru prevenirea anemiei creierului. Daca ii este sete i se dau cantitati mici si repetate de bauturi calde, i se vor incalzi mainele si picioarele cu sticle de apa calda si i se vor administra calmante. Pansamentul compresiv: se foloseste in hemoragiile capilare si in hemoragiile venoase mici, dar nu se utilizeaza daca in rana se afla corpuri straine ascutite. Pansamentul compresiv se realizeaza prin asezarea unui strat gros de comprese sterile( sau o bucata de panza curata impaturita la dimensiunile ranii), peste primele comprese cu care se acopera rana, care apoi se strang cu un bandaj compresiv. Compresiunea manuala: se realizeaza prin apasarea arterei afectate pe un plan osos situat intre inima si artera, de o persoana cu pregatire corespunzatoare, de salvator. Apasarea se face cu varful degetelor, cu ajutorul unuia sau mai multor degete sau chiar cu ajutorul pumnului, functie de calibru vasului si de profunzimea acestuia. Compresiunea circulara a tesuturilor: se realizeaza cu ajutorul unui garou - se utilizeaza numai in cazul ranirii membrelor, decat pe perioada executarii toaletei si pansarii ranii

CAPITOLUL VI INTOXICATII
Intoxicatiile cu CO Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, fara gust, degajat de toate combustiile incomplete. Este o intoxicatie de cele mai multe ori colectiva si de obicei accidentala. Acuzele prezentate de pacienti sunt: astenie, cefalee, ameteli, greturi, varsaturi, pierderea constientei, aspect visiniu al pielii. Conduita de urmat: siguranta salvatorului. Nu este permisa intrarea n zona cu emanari de gaze fara echipament de protectie. n toate cazurile pacientul trebuie scos imediat din mediul toxic, transportat ct mai rapid la o unitate spitaliceasca. Daca este posibil administram oxigen ct mai precoce n concentratii mari. Intoxicatiile cu medicamente Apar n doua circumstante: accidental mai ales la vrstele extreme si voluntar cel mai frecvent fiind intoxicatii polimedicamentoase. Semne generale prezentate: agitatie sau somnolenta, tulbari de constienta, poate exista o halena specifica, dureri abdominale, varsaturi, diaree.

Conduita de urmat: Protocolul de evaluare al nivelului de constienta si al functiilor vitale (ABC) ale pacientului se respecta. Totdeauna se cauta cutiile de medicamente, flacoane, folii din jurul pacientului si ele vor fi transportate mpreuna cu pacientul la spital. Daca pacientul este constient se poate tenta provocarea de varsatura, iar n cazul victimei inconstiente se va transporta n pozitia laterala de siguranta. Intoxicatia cu substante caustice n grupul substantelor caustice sunt cuprinse o serie de acizi (azotic, clorhidric, sulfuric, etc.) sau baze puternice (amoniac), sau mai slabe (amoniu), care pot produce n raport cu natura lor si gradul de toxicitate leziuni ale mucoaselor de la simplul eritem la necroza. Manifestari clinice (dupa ingestie): constau din senzatia de arsura a mucoasei bucale, dureri la nghitire, varsaturi mucoase apoi sangvinolente, colici abdominale, dureri retrosternale. Starea de soc se poate instala foarte rapid, chiar la cteva ore dupa ingestie. Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC). n cazul stopului cardio respirator la efectuarea ventilatiilor gura la gura se evita contactul direct dintre gura salvatorului si gura pacientului. Se poate folosi o bucata de tifon sau batista salvatorului. Este interisa provocarea de varsaturi si neutralizarea substantei corozive. Exemplu: n cazul intoxicatiei cu acizi nu se administreaza lapte sau uleiuri. Intoxicatia cu ciuperci Apare cel mai frecvent n mod accidental. Manifestari clinice: colici abdominale, greturi, varsaturi, stare generala alterata. Conduita de urmat: Prezentare ct mai rapid la medic. Cu ct se ntrzie nceperea tratamentului adecvat situatiei, cu att urmarile pot fi mai grave. Se tenteaza provocarea de varsaturi, se administreaza substante purgative (sare amara). Intoxicatia cu fum Deseori integrate ntr-un tablou asociat cu arsuri si traumatisme, intoxicatia cu fum de incendiu este cauza cea mai frecventa de mortalitate si morbiditate a victimelor de incendiu. Manifestari clinice: cefalee, agitatie, tulburari de constienta, depozite de funingine la nivelul orificiilor nazale, a gurii si a faringelui, tuse, dispnee, voce ragusita. Conduita de urmat: Protectia personala este deosebit de importanta. Evaluarea nivelului de constienta si a functiilor vitale (ABC), dupa ce victima a fost scoasa din mediul toxic. Transportul ct mai urgent la spital cu administrare de oxigen ,precoce, in concentratii crescute. Pacientii inconstienti se transporta n pozitia laterala de siguranta.

CAPITOLUL VII INEC SI ASFIXIE


INEC necul poate fi asociat cu alcoolul, hipotermia, tentativa de suicid, trauma, criza de epilepsie, etc. Siguranta salvatorului capata aspecte deosebit de importante n aceste situatii. Salvatorul trebuie sa evite orice fel de risc n cazul n care nu stie sa noate sau n cazul n care nu detine echipamentul potrivit pentru intrarea n apa rece. Orice pacient nnecat este suspicionat de existenta leziunii de coloana cervicala, victima se pastreaza n pozitie orizontala, fara a ncepe manevrele de resuscitare naintea scoaterii victimei din apa. Indiferent carui fapt se datoreaza necul, din punct de vedere fiziologic nti se instaleaza stopul respirator apoi apare stopul cardiac. Acest lucru apare ca urmare a nchiderii cailor aeriene (spasm laringian) ceea ce duce la stop respirator si ca urmare a hipoxiei se instaleaza stopul cardiac. Ca urmare a acestui mecanism plamnii pacientilor nu sunt inundati de apa. Din punct de vedere al primului ajutor nu are importanta faptul ca necul este n apa dulce sau n apa sarata. n cazul n care victima revine complet la starea de constienta dupa scoaterea ei din apa, ea trebuie sa fie transportata la spital, indiferent daca la momentul respectiv este fara simptomatologie semnificativa, aici se tine sub observatie pentru minimum 6 ore. ASFIXIA MANEVRA HEIMLICH IN CAZUL ADULTILOR SI COPIILOR PESTE 1 AN Persoana care executa manevra se pozitioneaza in spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in jurul taliei acesteia. Daca persoana care se sufoca sta in picioare, se pozitioneaza unul dintre picioare intre picioarele victimei pentu a o putea sustine daca aceasta isi pierde cunostinta. Se pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra ombilicului, dar mult sub zona sanilor (sub stern). Se apuca pumnul cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate determina obiectul sa sara afara. In cazul unui copil se impinge cu putere mai mica. Manevra se poate repeta pana cand obiectul iese sau pana cand persoana isi pierde cunostinta.

CAPITOLUL VIII HIPOTERMIA


Hipotermia O temperastura centrala mai mica de 350 C se numeste hipotermie. Valoarea normala a temperaturii corpului este cuprinsa ntre 36-370C Categoriile de persoane cu risc la hipotermie sunt: batrni, copii mici, traumatizatii, alcoolicii, drogatii, necatii. Temperatura corpului se pierde mai repede n apa dect n aer. n functie de severitatea hipotermiei semnele pot fi: puls slab palpabil, bradicardie, tensiunea arteriala scazuta sau nemasurabila, nivelul de constienta alterata sau coma. Primul ajutor n aceste situatii respecta principiile de evaluare si ABC. Specific cazului este atentia deosebita ce trebuie acordata la mobilizarea hipotermicului. Orice miscare mai brusca sau necoordonata poate agrava situatia sau poate duce la stop cardiac. n cazul pacientilor aflati n stop cardiac masajul cardiac este mai dificil de efectuat deoarece toracele hipotermicului este mai rigid.

HIPOTERMICUL NU POATE FI DECLARAT DECEDAT PNA CE NU ESTE RENCALZIT Rencalzirea hipotermicilor se face lent, 10C / ora. Din acest motiv resuscitarea acestor pacienti este de durata mai lunga, pna la atingerea temperaturii normale a corpului. Defibrilarea nu poate fi folosita dect dupa ce temperatura corpului este peste 30 0C. Metode cunoscute si folosite pentru rencalzire sunt: - rencalzire externa pasiva, consta din nvelirea pacientului cu paturi si pastrarea lui n mediu ambiant cald. Acest tip de rencalzire se foloseste pentru pacientii cu hipotermii usoare sau eventual medii cu temperatura centrala de peste 32 grade C. - rencalzirea externa activa, se efectueaza prin imersia totala a pacientului n baie cu apa ncalzita la 40 grade C sau prin folosirea de paturi ncalzite sau pungi cu apa calda. Aceasta tehnica este potrivita pentru pacientii aflati n hipotermie medie cu o temperatura centrala pna la 31 grade C sau cel mult 30 grade C. Imersia n apa calda se foloseste atunci cnd dorim sa rencalzim pacientul rapid, acest lucru fiind aplicabil la cei care au pierdut temperatura n mod rapid. - rencalzirea activa centrala - folosite n unitati spitalicesti.

CAPITOLUL IX COMPONENTA TRUSEI DE PRIM AJUTOR


Cutie din material plastic, etan, cu coluri rotunjite Foarfece cu vrfuri boante Garou 50 cm Deschiztor de gur din material plastic Dispozitiv de respiraie gur la gur Pip Guedel mrimea 4 Pip Guedel mrimea 10 Mnui de examinare, pereche Pahare de unic folosin Batiste de hrtie cu soluie dezinfectant Atele din material plastic Fei din tifon mici 5 cm/4 m Fei din tifon mari 10 cm/5 m Bandaj triunghiular I = 80 mm Vat hidrofil steril, pachet A 50 g Ace de siguran Leucoplast 5 cm/3 m Leucoplast 2,5 cm/2,5 m Alcool sanitar 200 ml Comprese sterile 10 cm/8 cm Pansament individual 2 cm/6 cm Pansament cu rivanol 6 cm /10 cm Plasture 6 cm/50 cm Creion Caiet a 50 de pagini Brour cu instruciuni de prim ajutor Rivanol soluie 1, 200 ml Ap oxigenat sau perogen Alcool iodat 200 ml

CAPITOLUL X EDUCATIE PENTRU SANATATE