Sunteți pe pagina 1din 6

REVOLUTIA FRANCEZA

In sec. 17, Franta cunoaste o importanta crestere demografica. Taranii reprezentau 85% din nr. Populatiei, ei fiind liberi ca persoana dar dependenti economic de pamanturile primite de la nobil, Biserica sau rege. Societatea franceza isi pastra structura sociala traditionala ce cuprinde 3 stari: - regele si familia sa; - nobilimea si clerul; - burghezia si taranimea. La conducerea statului se afla regele, nobilimea si clerul. Starea a 2-a participa la curtea regala, functiile fiind ereditare. Regele conduce in mod absolutist, bucurandu-se de numeroase privilegii iar in perioadele in care regele este o pers. slaba, creste puterea nobilimii si clerului. In 1774, Franta este condusa de Ludovic al 16-lea, care desi este o pers. culta si bine intentionata este incapabil sa conduca. In 1785, Franta intra intr-o perioada de criza determinate de seceta si de scaderea activitatii industriale. Regele incearca sa resolve aceasta situatie convocand adunarea starilor generale in care au intrat si reprezentantii starii a 3-a. S-a propus intocmirea unor caiete de doleante. Reprezentantii fiecarei stari si-au formulat revendicarile adresate regelui. Au fost solicitate reforme in domeniul juridic si al fiscalitatii, reducerea prerogativelor monarhului si constituirea unei adunari reprezentative care sa decida asupra legilor si impozitelor. Convocarea Adunarii Starilor Generale in 1789 a demonstrat dorinta regelui de a pastra absolutismul si de a masca deficitul bugetar prin introducerea unor noi impozite. Reprezentantii starii a 3-a au intrat in conflict cu regele si nobilimea si au proclamat o noua adunare, numita Adunarea Nationala. Regele Ludovic al 16-lea a fost obligat sa accepte transformarea Adunarii Nationale in Adunarea Constituanta. In acelasi timp regele pregateste o interventie in forta iar reprezentantii starii a 3-a mobilizeaza populatia din Paris. Se formeaza o militie revolutionara care va impiedica intrarea trupelor aduse de rege in capitala. Cele mai importante lupte au loc in jurul inchisorii Bastilia unde erau inchisi toti opozantii regimului absolutist. Din Paris revoltele s-au raspandit in marele orase si s-au transformat rapid intr-o revolutie generala. La 4 august 1789 Adunarea Constituanta a decretat desfintarea tututor privilegiilor feudale. La 27 august 1789 a fost adoptata Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului ce reprezenta prima constitutie moderna. Pana in 1791, Franta a fost condusa de 2 grupari politice numite Clubul Iacobinilor si Clubul Cordilierilor. Cei nemultumiti se vor grupa in jurul regelui si il vor ajuta pe acesta sa paraseasca capitala. Regele a fost prins la Verannes si obligat sa revina si sa accepte promulgarea unei noi constitutii care se baza pe separarea puterilor in stat. In exterior se formeaza o alianta care incerca sa-l ajute pe Ludovic al 16-lea sa reinstaureze absolutismul. Alianta era formata din Austria si Rusia. Armata franceza era prost organizata si fara un conducator specialist. Armata austriaca sic ea prusaca intra in Franta si ajung in apropierea Parisului.

Ludovic al 16-lea este suspendat de catre Parlament si apoi arestat impreuna cu intreaga familie. Armata franceza reuseste sa obtina la 20 septembrie 1792 prima victorie impotriva coalitiei externe la Valni. Se organizeaza alegeri pe baza votului universal care au dus la desfintarea monarhiei si proclamarea republicii.

CONVENTIILE POPULARE
In 1792 la conducerea Frantei vine o adunare formata din republicani, aleasa prin vot universal. Republicanii erau impartiti in 2 grupari: girondinii si montagnarii. Girondinii obtin mai multe locuri in Adunarea Republicana. Prima masura adoptata de girondini a fost aceea de a-l judeca pe rege. La presiunea maselor revolutionare, girondinii au fost obligati sa-l condamne la moarte prin ghilotinare. Aceasta decizie determina formarea unei noi coalitii antifranceze in exterior. Sustinatorii regimului absolutist au provocat miscari antirepublicane si in Franta profitand de situatia economica in continua degradare. In plan politic, intre girondini si montagnarzi apare un conflict care a dus la inlaturarea girondinilor in iunie 1973 si ghilotinarea conducatorilor gruparii. La conducerea adunarii prin montagnarii care s-au confruntat cu pericolul extern dar si cu situatia economica in continua degradare. Au adoptat o serie de masuri prin care incercau sa controleze autonomia si sa impuna taxe asupra tuturor veniturilor. A fost adoptata o noua Constitutie prin care montagnarii au introdus teroarea ca o masura de a restabili ordinea sociala, politica si economica. Numerosi aristocrati si o parte a burgheziei instarite au fost condamnati si ghilotinati pt. diferite culte economice. Au fost introduse preturi matinale la toate produsele iar salariile au fost inghetate. Pt. a face fata pericolului extern a fost reorganizata armata, fiind promovati generali tineri. In interiorul gruparii montagnarde apar neintelegeri iar unii dintre fruntasi sunt ghilotinati. In 1794, pt. ca situatia economica nu se imbunatateste, iar armata sufera infrangeri, multimea din capitala sprijinita de trupe militare inlocuieste pe montagnarzi de la conducerea gruparii. Conducerea este luata de gruparea moderata a termoderienilor. Acestia au restabilit ordinea si au adoptat o noua Constitutie bazata pe principii si pe separarea puterilor in stat. Puterea legislativa era alcatuita din 2 camere, iar camera superioara alege un consiliu format din 5 directori care formeaza puterea executive.

FRANTA NAPOLEONIANA
Potrivit Constitutiei din 1795 Franta va fi condusa de un consiliu director format din 5 membri si o putere legislative formata din Consiliul celor 500 si Consiliul Batranilor.

Situatia Frantei era complexa deoarece se afla in criza iar regimul democractic era des incalcat de folosirea armatei pt. rezolvarea divergentelor. In aceste conditii s-au afirmat ofiterii tineri a caror cariera militara era strans legata de revolutie. Napoleon Bonaparte a ajuns general de armata la doar 25 de ani. El a participat in timpul directoratului la innabusirea miscarilor regaliste din capitala, fapt ce a determinat numirea in fruntea armatei franceze care urma sa lupte in Italia impotriva coalitiei externe. Intre 1795 si 1797, Napoleon obtine 12 victorii si negociaza pacea de la Campoformio. Prin aceasta pace, Franta primeste malul stang al Rinului, Belgia si o parte din statele italiene din nord. Reintors in Franta, Napoleon organizeaza o camapanie in Orient, urmarind sa loveasca indirect Anglia, care reprezenta principalul dusman al Frantei. Planul sau este acceptat de directorat si Napoleon ataca Egiptul. Flota franceza este distrusa de cea engleza dar Napoleon obtine victorii pe uscat. Aflat inca in Egipt, Napoleon devine comandantul trupelor ce aparau capitala iar cu sprijinul maselor populare si al armatei, Napoleon organizeaza la 9 noiembrie 1799 o lovitura de stat prin care directoratul este inlocuit cu un consiliu format din 3 consuli. Napoleon primeste functia de prim consul si este adoptata o noua Constitutie in care principiul separarii puterilor este abandonat, consulii avand dreptul de a se implica in zona legislativa. Prin Constitutie s-au legiferat masuri autoritare care vizau toate componentele statului de la aparatul administrator si pana la organizarea invatamantului. Prin aceste masuri Napoleon a reusit sa imbunatateasca situatia economica, sa intareasca armata, sa asigure stabilitate sociala si politica.

IMPERIUL NAPOLEONIAN
Napoleon reuseste sa intareasca armata si sa obtina victorii importante la Marengo si Hohenlindem. In urma acestor victorii, Franta incheie pace cu Austria si cu Anglia, prin care a fost reconfirmata dominatia franceza asupra Belgiei si Italiei. Semnarea pacii va determina cresterea prestigiului lui Napoleon in interiorul tarii si va permite alegerea sa in anul 1802 ca prim consul pe viata. In 1804, Anglia va reincepe conflictul cu Franta pt. a impiedica o revenire a legalistilor. In noua calitate, Napoleon isi continua politica de crestere a economiei si de pedepsire a celor ce incalca legea si se inconjoara de o noua categorie sociala numita Noua Nobilime. In domeniul militariei, Napoleon organizeaza Marea Armata prin introducerea serviciului militar obligatoriu pt. tinerii intre 20-25 de ani. In exterior se formeaza o a 3-a coalitie la care participa Anglia, Rusia, Austria si Prusia. Napoleon hotaraste sa isi incerce norocul intr-o noua batalie navala impotriva Angliei, dar este invins la Trafalgar in 1805. Urmeaza campania din Austria,

unde Napoleon obtine victoriile de la Ulm si Austerlitz. Prusia vine in ajutorul Austriei dar pierde la Iena, Napoleon ocupand Berlinul. Ramasa singura, Rusia este invinsa la Eylau si Friedland. Intre Rusia si Franta se incheie pacea de la Tilsit prin care cei 2 imparati isi impart dominatia asupra Europei. Pt. a slabi Anglia, Napoleon impune statelor europene Blocada continentala, care interzicea comertul Europei cu Anglia. Aceasta hotarare a lui Napoleon a reprezentat inceputul sfarsitului marelui imperiu. Spania si Portugalia, supuse Austriei, se revolta iar Napoleon este obligat sa trimita o parte din armata in peninsula Iberica. Austria incearca sa se elibereze de sub dominatia lui Napoleon care este infrant din nou la Waram in 1809. Intretinerea armatei care numara peste 6 sute d mii de soldati determina izbucnirea crizei economice. Napoleon reintroduce taxe si impozite marite iar popularitatea lui este in scadere, mai ales in randul burgheziei, a noii nobilimi.

DECLINUL LUI NAPOLEON


Razboiul prelungit din Spania si Portugalia blocheaza o parte din armata franceza iar Napoleon inregistreaza primele infrangeri. Pt. a-si salva onoarea, Napoleon organizeaza o campanie in Rusia. In septembrie 1812, Napoleon intra in Moscovacare a fost parasita de catre rusi lasand armata franceza fara surse de aprovizionare. Napoleon ordona retragerea, iar armata sa va fi decimate de foame si de frigul sin stepele Rusiei. Profitand de victorie, tarul Rusiei Alexandru I va pune bazele celei de-a 4-a coalitii antifranceze. Napoleon este infrant in batalia natiunilor de la Leipzig in 1813 si este obligat sa abdice sis a se retraga in insula Elba. In fruntea Frantei revine dinastia de Bourbon prin Ludovic al 18-lea. Se incearca reinstaurarea monarhiei absolutiste fapt ce va nemultumi pe revolutionari care il sprijina pe Napoleon sa revina de 100 de zile. Dupa o domnie de 100 de zile coalitia antifranceza condusa de Anglia il va invinge definitiv la Waterloo. Napoleon este din nou exilat in insula Sf. Elena unde va muri in conditii misterioase in 1821.

ANUL 1848 IN EUROPA


La jumatatea sec. al 19-lea in majoritatea statelor europene se pastreaza regimurile absolutiste. Intre anii 1845 si 1848, Europa cunoaste o crestere economica dupa care se instaleaza o criza determinate de seceta. Criza s-a instalat in agricultura dupa care s-a propagate in industrie si a determinat falimetarea a numeroase fabrici, cresterea somajului si scaderea puteri de cumparare a populatiei. Aceste probleme au dat nastere unui val revolutionar european. In februarie 1848 izbucnise la Paris ample menifestatii de strada reprimate brutal de regale Ludovic Filip dOrleans.

Republicanii, care reprezentau principala forta de opozitie, au constituit un parlament provizoriu ce a impus votul universal si a legiferat infiintarea atelierelor nationale cu scopul scaderii nr. somerilor. In aprilie 1848 s-au organizat alegeri pe baza votului universal, castigate de catre moderati. Acestia hotarasc desfiintarea atelierelor nationale, fapt ce a dus la izbucnirea unei noi revolte. Revolutionarii au fost reprimati de catre armata cu sprijinul presedintelui Ludovic Napoleon Bonaparte (nepotul lui N.B.). Din Franta miscarea revolutionara se va raspandi in intreaga Europa. In Imp. Habsburgic, radicalii se vor ridica impotriva politicii absolutiste duse de cancelarul Metternich. La 13 martie 1848, cancelarul Metternich este inlaturat iar revolutionarii promit o noua constitutie. Locuitorii din Viena organizeaza barricade in tot orasul si impugn alegerea unei adunari constituante prin vot universal. Din Viena, miscarea revolutionara se propaga in celelalte provincii ale imperiului, iar cele mai ample manifestari au loc in Ungaria si in Transilvania.

REVOLUTIA DE LA 1848 IN TARILE ROMANE


Miscarea revolutionara europeana va influenta lupta de emancipare nationala sociala, politica si culturala a romanilor. Programele revolutionare cuprind revendicari, cum ar fi obtinerea independentei sau largirea autonomiei, realizarea unor reforme in economie si administratie, revizuirea sistemului de taxe si impozite si imbunatatirea situatiei taranimii prin improprietarire. Miscarea revolutionara este initiate in Moldova unde are loc intalnirea revolutionarilor si se adopta o Petitie Proclamatiune. Desi avea un character moderat, acest document a fost respins de domnul Mihail Sturza iar semnatarii au fost obligate sa se autoexileze. O parte dintre acestia s-au refugiat in Transilvania si au realizat un nou document Principiile noastre pt. reformarea patriei care are un character radical, cuprinzand revendicari cum ar fi unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. In Transilvania miscarea revolutionara face parte din ampla miscare izbucnita in Imp. Habsburgic. Revolutionarii maghiari doreau unirea fortata a Transilvaniei cu Ungaria. Romanii au convocat o adunare natiola desfasurata la Blaj intre 3-5 mai in 1848. A fost redactata petitia nationala in care romanii isi exprimau dezacordul fata de unirea cu Ungaria si solicitau egalitate in drepturi pt. toti locuitorii Transilvaniei, indiferent de nationalitate si rezolvarea problemei taranimii prin improprietarire fara despagubire. In septembrie 1848, romanii se aduna din nou la Blaj pt. a se organiza in cete inarmate care sa reziste impotriva asaltului armatelor maghiare. Conflictul dintre romani si maghiaru a permis autoritatilor habsburgice sa infranga ambeke miscari.

In T.Romaneasca revolutia a fost pregatita de gruparea studentilot din Paris. La 9 iunie 1848 are loc o mare adunare la Islaz unde a fost redactata o proclamatie ce cuprinde recunoasterea independentei tarilor romanesti, excluderea protectoratului tarist, improprietarirea taranilor prin despagubire si infiintarea unor garzi nationale. Gheorghe Tibescu accepta acest program si guvernul provizoriu format de revolutionary. Noul govern dorea convocarea unei adunari constituante care sa realizeze o noua lege fundamentala si o reforma agrara. In iulie 1848 are loc o miscare contrarevolutionara iar trupele otomane intra in T.Romaneasca. Guvernul provizoriu este inlocuit cu o locotenenta domneasca care incearca sa continue politica reformatoare. Trupele otomane intervin in forta in septembrie 1848 si inving garzile revolutionare inabusind miscarea de revolta.

TARILE ROMANE SI PROBLEMA ORIENTALA


La inceputul sec. XVIII se intareste dependenta Tarilor Romane fata de I.Otoman prin instaurarea domniilor fanariote. Aceasta perioada a fost una controversata deoarece domnii au impletit masurile reformatoare cu cele de modernizare a societatii romanesti. Tarile Romane s-au aflat in centrul problemei orientale aparute odata cu inceputul declinului I.Otoman, dupa infrangerea sa la Viena in 1683. Poarta a intervenit direct in politica interna si externe a Tarilor Romane prin schimbarea domnilor fanarioti dintr-o tara in alta si prin incurajarea politica de crestere a fiscalitatii, duse de domnii fanarioti. Din a 2-a jumatate a sec. XVIII, famililiile de greci ce domneau in Tarile Romanesti au initiat o serie de reforme necesare ptr. modernizarea institutionala, sociala, juridical si culturala a Tarii Romane. Cei mai importanti reformatory au fost C-tin Havrocordat, Alexandru Ipsilanti, Scarlat Calimacki si Ion Caragea. Intre 1683 si 1822 intre Imperiile Otoman Tarist si Habsburgic, au loc numeroase conflicte prin care isi impart dominatia asupra Europei de sud-est. Romanii au sprijinit in general Imperiul Tarist de la care asteptau ajutor ptr. a iesi de sub dominatia otomana. Popoarele din Peninsula Balcanica au initiat la inceputul sec.XIX miscari de revolta impotriva dominatiei otomane. In acest curent se inscrie miscarea condusa de Tudor Vladimirescu din 1821. A fost realizat un document numit Cererile norodului romanesc in care sunt scrise toate revendicarile romanilor. Miscarea este inabusita dar se revine la domniile pamantene. In 1829 intre Turcia si Rusia se incheie tratatul de la Adrianopol prin care Tara Romana ramane sub suzeranitatea I.Otoman dar trec sub protectorat tarist. Rusia impune in 1831 si 1834 adoptarea primelor legi fundamentale moderne din Tara Romaneasca: Regulamentele organice.