Adaptarea oraselor la conditiile mediului de la formare pana in secolul XX Factorii care influenteaza evolutia unui oras pot fi grupati

in trei mari categorii: naturali, economici si politici. Mediul este definit ca totalitatea condiiilor n care se desfoar existena vieii pe Terra. Aspectele luate in considerare in urbanism si amenajarea teritoriului sunt terenul, care influenteaza atat la suprafata prin relief, apele de suprafata, sol, vegetatie, fauna, cat si la nivelul subsolului prin rezistenta si stabilitatea terenului, apele subterane, implicatii ale exploatarilor subterane si implicatii ale vestigiilor subterane; clima prin radiatia solara, temperatura, umdititatea si miscarea aerurlui si prin precipitatii si nebulozitate; resursele mediului natural, atat materiale cat si energetice. Mediul geografic a avut intotdeauna influente variabile ca intensitate, in raport cu necesitatile omului si ale societatii, cu nevoie de aparare, cu posibilitatile de a stapani natura si uneori, in functie de evolutia conceptiei, cu privire la integrarea constructiilor in natura. Primele orase au aparut in locuri usor de aparat(inaltimi, insule, cotul raurilor). Relieful intervine din considerente de ordin estetic, semnificativ si simbolic in alegerea sitului unei noi localitati sau extinderea localitatilor existente, alctuirea localitii i a ansamblurilor reprezentative n raport cu caracteristicile dominante ale reliefului (nscrierea n relief, includerea unor forme de relief sau raportarea la relieful din jur), conturarea unor procedee compoziionale specifice unui anumit teren denivelat si stpnirea, prin intermediul peisagisticii a calitii spaiilor ce reunesc relieful, vegetaia i apa, att n interiorul ct i n afara limitelor localitilor1 Ansamblul templului din Angkor (Cambodgia) prezinta, de altfel intentionat, o ocupare nediferentiata a terenului; adaptarea la peisaj s-a facut prin mimetism arhitectural, cupolele, ca forma si pozitie, confundandu-se cu mediu inconjurator. O pozitie similara apare la Kabyle, in Algeria, unde dispozitia cladirilor este strans legata de accidentele terenului, pe care le reproduce in silueta construita; volumele cladirilor formeaza o masa amorfa, care dezvolta nediferentiata formele naturale ale dealului pe care sunt asezate. Avem de-a face cu un camuflaj total al ansamblului, care se dizolva, dispare in natura. In alte cazuri, constructorii au diferentiat in mod voit portiunile privilegiate ale terenului. Grecii, in anasamblurile carora domina orizontala, au dispus templele si monumentele lor de preferinta in centrul platformei de pe culmea dealurilor. In evul mediu, catedrala era ridicata, cu precadere la schimbarea pantei, pe marginile cele mai abrupte, amplificandu-se astfel valoarea verticalei construite si exaltanduse formele terenului. In regiunile sudice, calde si uscate, terasele sunt forma dominata de acoperamant, iar in regiunile nordice, umede si ploioase, pantele repezi ale acoperisuriloor caracterizeaza in ansamblu silueta oraselor. Peisajele cu forme transante, cu jocuri puternice de relief, domina ansamblurile, reducand scara constructiilor care, in astfel de conditii, necesita o amplificare, pe cand, dimpotriva, peisajele linistite au
1

Orasul si mediul, Doina Cristea

in general o actiune mai indiferenta fata de realizarile omului caare, in astfel de situatii, domina prin mijloace mai simple mediul inconjurator. In tara noastra in regiunile de munte s-a dezvlotat in special satul imprastiat, corespunzand integrarii in pitorescul peisajului inconjurator cu o vegetatie bogata, pe langa factorii economici si cei demografici. In regiunile deluroase de-a lungul vailor s-a format satul rasfirat iar in campie, si datorita conditiilor de clima, vanturi si insorire puternica s-a injghebat satul adunat. Istoric Primele civilizaii urbane din lume au aprut n Asia, n regiuni cu agricultur avansat, bazat pe irigaii. Cel mai vechi ora din lume, Ierihon, a aprut acum 7.000 de ani, n Orientul Apropiat.Acum cca 4.000 de ani existau orae nfloritoare n Mesopotamia (Ur, Uruk, Babilon), pe Valea Indusului, pe Valea Gangelui, n China sau n Egipt. n Europa, primele centre urbane au fost create de civilizaia minoic n mileniul II .Hr. (Cnossos, n insula Creta). Orasul este o incinta sau un ansamblu de incinte unde se dezvolta arta de a combina distantele mici si mijlocii ceea ce numim de atunci arhitectura in timp ce arta mai veche de a ocupa si modifica peisajul terestru nelimitat cade, putin cate putin, in uitare.2 Civilizatia graca reinventeaza orasul ca pe un orizont colectiv complet si, prin aceasta, demn de om, care pretinde un raport exterior chilibrat cu teritoriul inconjurator si o masura interioara calculata si controlabila3 Multa vreme ganditorii greci care au fost preocupati de oras l-au privit doar din unghiul filozofiei politice si al moralei. Hipocrate este primul care a examinat orasul intr-o maniera concreta, studiind efectele mediului(sit, expunere la elementele de mexiu, natura solului, regimul vanturilor..) asupra locuitorilor orasului atat din punct de vedere fizic cat si pentru moral. Dar trebuie asteptat pana in secolul al IV-lea pentru ca, odata cu Platon si Aristotel, sa ia nastere o veritabila gandire referitoare la urbanism. Platon expune in civitas si mai ales in legi, principiile care trebuie sa stea la baza intalazrii materiale a oraului ideal. La randul sau, el insista asupra alegerii sitului, pe care il priveste din unghiul salubritatii, al potentialului economic, dar si din punctul de vedere al climatului psihologic si moral, ceea ce il conduce la considerarea siturilor maritime ca nefavorabile. Aristotel este acela care, cu gandirea sa concreta, va fi marele teoretician al urbanismului greciei antice. El recomanda alegerea unui sit nu numai salubru, dar care sa premita o aprovizionare usoara, orasul trebuind sa incerce sa traga foloase atat din apropierea de mare cat si din cultivarera teritoriului inconjurator. Acolo unde izvoarele nu au apa din abundenta, el recomanda separarea apei potabile e cea care serveste altor necesitati. Orasele grecesti pana la sf. sec VI se dezvolta sub forma unor cartiere de locuit cu strazi stramte si intortocheate, inghesuite, juxtapuse sau rasfirate, intinzandu-se la poalele sau pe flancul abrupt al unei coline pe care se afla acropola. Incepand cu sf. Sec VII si din sec VI, sub regimurile tiranice, se fac primele eforturi sistematice de amanajare a oraselor grecesti.
2 3

Orasul in istoria Europei , Leonardo Benevolo Orasul in istoria Europei, Leonardo Benevolo

Odata cu reconstructia orasului Milet, a carui trama stradala va fi regularizata sub forma unei table de sah, apare un prim rezultate al gandirilor filozofice anterioare, model ce se va raspandi in intreaga lume greaca. Epoca elenistica se afirma prin cautarea grandorii si a monumentalitatii, ca in cazul orasului Pergam, capitala regatului attalid. Urbanismul acestui oras se sprijita pe o perfecta adaptare a orasului la un sit accidentat: o succesiune de terase naturale inguste, catarate pe flancul abrupt al unei stanci care domina campia cu cei 275 de metri ai sai. Regii pergamului au stiut sa integreza in acest peisaj auster o prodigioasa compozitie arhitecturala, cu un teatru imens, ziduri de sustinere cu contraforti enormi, portice cu colonade lungi si o intreaga serie de sanctuare si monumente publice amplasate pe inaltimea acropolei. In timp ce la Pergam planul e dictat in intregime de relief cea mai mare parte a oraselor elenistice au fost implantate in situri ce permiteau realizarea unor trasee ortogonal, exemplu fiind alexandria unde, pentru prima data, reteaua stradala in tabla de sah de a Milet a fost asociata unei conceptii urbane care isi propune exprimarea grandorii si a monumentalitatii: largimea excesiva a drumurilor, importanta edificiilor publice si a gradinilor, somptuozitatea anumitor obiecte arhitecturale. Orasele romane au atins apogeul dezvoltarii lor in primele doua secole ale erei noastre, asa cum o dovedesc Ostia, Herculanum, Pompei etc. Ritualul fondarii oraselor era format din 4 etape. Cea de-a doua etapa este trasare axelor cardo si decumanus, care se intersecteaza in unghi drept si care urmeaza cele 4 coordonate geografice nord-sud si respectiv est-vest. In acest mod se considera ca noul oras se integreaza in ordinea generala a universului. Planul oraselor romane se caracterizeaza prin folosirea sistematica a traseului ortogonal, ceea ce raspunde unor cerinte practice. Orasul ia forma unui patrat sau a unui dreptunghi, in care decumanus si cardo reprezinta medianele. Este necesara insa adaptarea traseelor urbane la natura locului. Orasele etrusce aveau planul ortogonal, exceptie facand cele amplasate pe un teren cu relief neregulat. Vitruviu scrie in sec I i.Hr. tratatul sau numit De architectura al carui prim volum vorbeste despre oorganizarea urbana. Preocuparea sa majora este salubritatea, fie ca este vorba de alegerea sitului, de expunerea la factorii climatici, de aer, de apa, de amplasarea edificiilor publice si a caselor particulare. In mod special, el preconizeaza ca un studiu amanuntit al regimului local al vanturilor sa stea la baza determinarii retelei stradale. In cadrul anarhiei politice si crizei economice din secolul al II-lea, la care se adauga primele invazii barbare insecuritatea ii determina pe citadini sa se retraga in spatele unor ziduri ridicate in graba, ceea ce provoaca o brusca contractie a teritoriului urban. Din cauza tensiunilor militare capitalele fie sunt pozitionate pe cursul marilor fluvii(ex. Treveri, milano, sirmium si nicomedia capitalele regionale ale imperiului roman) fie datoria calitatilor exceptionale topografice (ex: constantinopolul). Dupa divizarea imperiului roman, capitala imperiului roman de apus este aleasa Ravenna, care este aparata de mlastinile invecinate si comunica cu imperiul pe mare.

Incepand cu secolul al III lea si pana in secolul V migratiile barbare zguduie intreg continentul eurasiatic. Ideea de oras isi pierde sensul general si sistematic si se individualizeaza printr-o noua si radicala subordonare fata de elementelele geografice si ale peisajului. Orasele existente, desi continua sa traiasca, sunt asimilate din punct de vedere mental cadrului lor natural, asupra caruia omul reincepe sasi exercite inventivitatea. La Paris, atunci cand cele 8 hectare fortificare din ile de la cite devin insuficiente pentru reluarea vietii rubane, orasul roman de pe malul sang este treptat abandonat si se revine la ocuparea, pe maul drept, a zonei semicirculare inconjurata de albia mlastionasa a raului preistoric. Explozia urbana medievala incepe in secolul al IX-lea si se continua pana la sfasitul Evului Mediu. Se dezvolta orasele existente, in principal vechile orase romane, in exteriorul carora s-au format burguri abatiale uneori fortificate, iar apoi burguri monastice, ce se maresc, uneori chiar depasind orasele. In unele cazuri aglomerarea negustoreasca se formeaza de-a lungul uneui drum, pe malul unui rau sau pe malul opus debuseului unui pod. Noi orase incep sa apara mai ales in secolul XI. Acestea se nasc fie pe langa un castel, ceea ce se explica prin faptul ca acesta reprezinta o protectie si ca este cel mai adesea amplasat astfel incat sa poata supraveghea un punct de trecere, un pod, un vad, un drum sau o intersectie de drumuri, trama stradala a acestui tip de oras fiind neregulata, aflata sub influenta sitului, fie de-a lungul unui rau. Existenta unui rau in imediata apropiere a unui oras este necesara din cauza incapacitatii de a alimenta orasul cu apa de la distante mari, de teama distrugerii apeductelor sau otravirii de catre inamici. Peisajul in care sunt inserate sau dispersate vechile si noile asezari: un spatiu dilatat de noile relatii cu teritoriile septentrionale, de incetineala si de pericolele comunicarilor, unde urmele omului isi pierd evidenta si claritatea. Orasele de orice fel nu mai sunt decat niste refugii precare impotriva capcanelor acestui spatiu nedefinit unde se dilueaza organizarea teritoriala a statului roman si unde o noua organizare intarzie sa apara. Dincolo de portile orasului sunt paduri, mlastini, zone nelocuite si munti, care in ordinea mentala a predicii crestine si-au pierdut caracterul sacru pe care i-l confereau religiile pagane si apartin uni univers creat si deci potential accesibil si disponibil initiativei omului. Sfera tehnica si mentala a interventiilor asupra mediului inconjurator s-a redus in mod drastic. Oamenii care traiesc in acest decor s-au obisnuit sa il priveasca indeaproape si nu au mijloace de a-l reprezenta si controla la scara mare. Arhitectura nu mai are influena in spatii vaste; fragmentele desprinse din monumentele pagane refolosite la edificiile crestine, coloane si decoratiuni sculptate, si apreciate pentru modul in care au fost realizate, in timp ce armonia ansamblului este uitata si irecuperabila. Incepand cu a doua jumatate a secolului X orasele devin centre specializate in activitati secundare si tertiare care nu sunt supuse unei autoritati politice centralizate, ca in china sau in lumea antica. Fiecare dintre ele asociate in general unei mici suprafete agricole, dar uneori total independente, precum venetia- dezvolta un ansablu de initiative comerciale, industriale, financiare sau culturale . Renasterea este perioada aparitiei a numeroase tratate de urbanism realizate de catre Alberti(De re aedificatoria), Filarete, Antonio di Pietro Averlino Tratatto di architettura sau de Francesco di Girorgio Martini. Acesta din urma, in tratatto di architettura, ingegneria e atre militare , admite ca planul unui

oras trebuie sa fie alcatuit in functie de sit: adaptare la teren pe o colina, in sah pentru un oras de campie amplasat pe malurile unui rau, dar si leonardo da vinci care propune un oras asezat in lungul unor canale pentru evacuarea resturilor, drenaj si transportul public si de marfuri. Inginerii militari propun ca sit ideal o campie sau chiar o mlastina. Secolele XVII si XVIII-corespund apogeului urbanismului clasic. Va lua sfarsit izolarea orasului despartit de secole de mediul natural inconjurator si mai ales de elementul lichid. Zidurile care separa orasul de rau sunt demolate si inlocuite cu cheiuri bordate de case(de exemplu la nantes si toulouse). In paralel, punerea orasului in contact cu natura se realizeaza prin construirea de promenade pe amplasamentul unei incinte demolate, lucru care se intampla la Paris si in multe alte orase de provincie, ca Orleans si Albi. In fine, devine un lucru obisnuit ca, dintr-o piata o gradina sau de pe o promenada, trecatorul sa se poata bucura de o perspectiva frumoasa asupra peisajului inconjurator. Marele arhitect al epocii, Ledoux este creatorul salinei din Chaux, la Arc-et-Senans. Acesta va aplica aici ideile sale privind un oras ideal, in care omul sa nu mai fie corup de societate si de traiul la oras. De aceea orasul ideal de la Chaux va avea dimensiuni restranse si va fi cufundat in verdeata si lumina. Modificari majore ale nfirii oraelor au aprut abia n perioada revoluiei industriale. Zidurile au devenit decoruri sau au disprut. Oraele au crescut i n suprafa, din cauza exodului rural. Au aprut cartiere noi, cu parcuri i grdin. Apar numeroase noi orase si aglomerari nascute din dezvoltarea industriei si a extractiei miniere. Aurul a condus la formarea a numeroase orase in secolul al XIX-lea, precum San Francisco, Denver, Johanesburg; Kimberley - nascut din exploatarile de diamant; Duluth, Gary, Magnitogorsk, Stalinsk din exploatarile din minele de fier sau de la metalurgie; Oklahoma City exploatari de petrol; Mourenx exploatari de gaze naturale. Crearea oraselor poate fi legata si de caile de comunicatie maritime existente. Apar astfel orase precum Melbourne sau Singapore. In aceasta perioada, abia odata cu aparitia urbanismului antropologic se revine la importanta mediului natural in cadrul unui oras. Unul din cei care promoveaza acest tip de urbanism este Geddes, care propune un oras real, facut pentru oameni cu nevoi reale. De asemenea, el propune realizarea unor anchete largi care sa se refere la toate aspectele realului: geografie, istorie, economie etc. Tot in secolul XIX, in Statele Unite, se formeaza curentul naturalist cu o puternica traditie anti-urbana. Acesta recomanda o disolutie in natura a functiunilor urbane. El nu propune decat case individuale, fiecare dintre ele inconjurate de cel putin 2 ha, activitatile profesionale fiind anexate locuintei. Raspandite intr-o natura respectata cu strictete, toate aceste implantari punctuale sunt legate intre ele printr-o retea terestra, ca si prin cai aeriene.