Gndirea - reflectarea mijlocita si generalizat-abstracta sub forma notiunilor a ns usirilor esentiale si necesare ale obiectelor si fenomenelor, a legaturilor logi

ce, cauzate dintre ele. Reflectarea realitatii obiective la nivelul logic al cunoasterii este cu mult ma i complicata. Ea nu mai are de acum un caracter nemijlocit, ci unul mijlocit, ad ica se produce cu ajutorul unui sistem ntreg de mijloace, care de regula lipsesc la nivelul senzorial al cunoasterii. Reflectarea realitatii la nivelul gndirii es te mijlocita prin cuvnt. Pentru a formula definitia unui anumit fenomen, obiect s au eveniment de regula este insuficienta o singura perceptie. De asemenea se dov edeste a fi importanta acumularea unei anumite experiente, pastrarea n memorie a unui sir de reprezentari. Pentru a defini un anumit obiect nou este nevoie de o experienta de definire a altor obiecte. Reprezentarile, vocabularul necesar pent ru formularea definitiilor, pe care le contine memoria noastra, constituie acel fond de cunostinte, prin intermediul carora se produce procesul de gndire. Gndirea este reflectarea mijlocita a realitatii si de aceea ca ea se bazeaza, ntot deauna pe cunostintele acumulate de om. Reflectarea realitatii la nivelul gndirii are un caracter generalizator. Caracterul mijlocit si generalizator al gndirii a sigura cunoasterea de catre om att a fenomenelor, ct si a esentei lor. Datorita gnd irii omul reflecta nu numai ceea ce poate fi perceput nemijlocit cu ajutorul org anelor de simt, dar si ceea ce este ascuns de perceptie si poate fi cunoscut doa r ca rezultat al analizei, comparatiei, generalizarii. Gndirea permite stabilirea diferitelor legaturi logice. Operatiile gndirii Realizarea gndirii prin intermediul operatiilor de gndire caract erizeaza gndirea ca o reflectare mijlocita a realitatii. Fiecare operatie a gndiri i ndeplineste o anumita functie n procesul de cunoastere. Analiza - mpartirea mintala a obiectelor si fenomenelor n parti, pentru a evidenti a unele semne specifice si pentru a le cunoaste mai bine. Sinteza - unificarea mintala a elementelor izolate, a partilor componente a obie ctelor si fenomenelor ntr-un tot ntreg. Analiza si sinteza sunt operatiile principale ale activitatii de gndire, deoarece prin intermediul lor avem posibilitatea sa cunoastem pe deplin realitatea nconju ratoare (ex.: la limba romna cunoscndu-ne cu notiunea de cuvnt spunem ca el este al catuit din vocale si consoane, din silabe, are prefix, radacina, sufix, dezinent a; pom - radacina, tulpina, ramuri, frunze etc.) Comparatia - procesul mintal de evidentiere a asemanarilor si deosebirilor ntre o biecte si fenomene. Se compara notiunea noua cu notiunile deja cunoscute. Abstractizarea - evidentierea mintala a nsusirilor esentiale a obiectelor si feno menelor nelundu-se n consideratie nsusirile neesentiale, n activitatea cognitiva a o mului apar situatii cnd omul nu poate face analiza, sinteza, comparatie si astfel el apeleaza la abstractizare. Generalizarea - procesul mintal de grupare a obiectelor si fenomenelor n grupe, e videntiind o calitate specifica a lor (de ex.: mese, scaune, flori, fructe, legu me etc.). Clasificarea - procesul mintal de structurare, de separare a obiectelor si fenom enelor n clase conform unor semne caracteristice (de ex.: la biologie - clasa rep tilelor, clasa amfibiilor etc.). Sistematizarea - procesul mintal de selectare a grupelor, a claselor de obiecte. Toate aceste operatii nu se pot manifesta izolat, fara legatura reciproca ntre el

e. Felurile gndirii. Activitatea de gndire e determinata si de felurile de gndire, deo arece n diferite activitati omul apeleaza la anumite feluri ale gndirii, n functie de continutul problemei care necesita rezolvarea, n psihologie se evidentiaza tre i feluri de gndire: practic-actionalaj intuitiv-plastica si verbal-logica. Gndirea practic-actionala - problema de gndire se rezolva nemijlocit n procesul act ivitatii, cnd se actioneaza nemijlocit cu obiectul. De ex., putin probabil ca cin eva din voi, apropiindu-se de usa apartamentului, introducnd cheia si vaznd ca usa nu se deschide, va scoate cheia si va ncepe sa judece despre variantele posibile de patrundere n apartament. De regula se actioneaza altfel: ncercam sa scoatem si sa bagam cheia, o ntoarcem n diferite parti, mpingem sau tragem usa, adica ncercam sa rezolvam problema, actionnd practic. Gndirea practic-actionala se aplica nsa si la rezolvarea problemelor mult mai comp licate. Astfel se construiesc modelele viitoarelor corabii, se creeaza modele de avioane, se construiesc modele de ruri si toate acestea pe machete. Gndirea intuitiv-plastica se caracterizeaza prin aceea ca rezolvarea problemei de gndire se bazeaza pe materialul intuitiv. Despre acest fel de gndire putem vorbi n acele cazuri, cnd omul, rezolvnd problema, analizeaza, compara, cauta sa generali zeze diferite imagini ale obiectelor, fenomenelor, evenimentelor. Importanta gndi rii intuitiv-plastice consta n aceea ca ea i permite omului sa reflecte mult mai l arg si mai divers realitatea obiectiva. Se apeleaza la acest tip de gndire n cazul rezolvarii diferitelor probleme tehnice de constructie, alcatuirea schemelor to pografice, alcatuirea planurilor. Gndirea verbal-logica - problema se rezolva n forma verbala. Folosind forma verbal a omul opereaza cu cele mai abstracte notiuni, deseori cu astfel de notiuni, car e n general nu au o expresie plastica directa (de ex., notiunile economice: pret, cantitate, valoare, venit; notiunile social-istorice: stat, clasa, relatii soci ale). Datorita acestui fel de gndire omul reuseste n plan general sa rezolve probl emele de gndire - acest tip de gndire avnd avantaje, dar si dezavantaje. De ex., se poate alcatui o povestire foarte buna despre o creatie muzicala, dar aceasta ni ciodata nu va asigura o transmitere completa a tot ce constituie imaginea muzica la. Este foarte important ca la elev sa fie dezvoltata gndirea verbal-logica, deo arece numai n acest caz el va putea nsusi notiunile, n special sistemele de notiuni , va ntelege legitatile stiintei. Dar, totodata, este important sa se tina minte ca cunostintele abstracte n forma verbala nu epuizeaza bogatia realitatii obiecti ve.