1.

Scurta prezentare Pana la inceputul celui de-al noualea deceniu, presiunea acustica a fost marimea acustica folosita in exclusivitate pentru determinari de zgomot. Luand un exemplu, cum ar fi cel al stabilirii riscului de pierdere a auzului de catre lucratorii dintr-un atelier de productie, se poate apela la nivelul presiunii acustice, determinat simplu cu un microfon de masura, asezat la locul de percepere a zgomotului. In pasul urmator se poate dori sa se reduca acest zgomot, lucru care se poate face pe baza nivelului puterii acustice emise in acea incinta de echipamentele individuate generatoare de zgomot. aa zicem ca s-a stabilit o masina care produce un nivel majoritar de zgomot si ca se doreste precizarea celor mai importante surse interne de zgomot ale acesteia, ca si a locului lor de emisie. Toate aceste determinari, care constituie un sir de actiuni pentru controlul zgomotului, pot fi executate prin masurarea intensitatii acustice. Puterea acustica poate fi corelata cu presiunea acustica numai in situafii bine precizate si controlate, deoarece presiunea acustica este dependents de campul acustic. De regula, determinarea puterii acustice din presiunea acustica se poate face in camere special construite, cum sunt camerele anecoice, semianecoice, sau reverberante. Intensitatea acustica poate fi masurata in orice camp acustic, adica si la locurile de functionare ale echipamentelor, respectiv in situ. De asemenea,masurarea zgomotului masinilor individual, sau a componentelor lor poate fi facuta in prezenta altor surse acustice radiante, deoarece zgomotul stafionar nu contribuie la stabilirea puterii acustice in conditile de masurare ale intensitati. Baza teoretica a masurarilor intensimetrice a fost pusa in anul 1932 de catre H. F. Olson. Din pacate, dificultatile existente la acea vreme in ajustarea si calibrarea echipamentelor intensimetrice au impiedicat dezvoltarea acestei tehnici de masurare acustica. In 1977 F. J. Fahy si J. Y.Chung au aratat, independent unul fata de altul, ca functia intensitate acustica poate fi calculata ca fiind partea imaginara a functiei de transfer obtinuta de la semnalele furnizate de doua microfoane amplasate in apropierea sursei si conectate la un analizor bicanal al transformatei rapide Fourier, in prescurtare FFT. Intensitatea acustica, sau densitatea fluxului de energie acustica, este o marime vectoriala care descrie cantitatea neta si directia curgerii puterii acustice intr-un punct dat in spatiu, exprimata in W/m2. Intensitatea acustica este in mod normal prezentata ca un nivel in decibeli, dB, nivel raportat la referinfa de 1 pW/m2, Intr-un mediu in care nu exista o propagare acustica, componenta vectorului intensitate acustica in directia r egaleaza produsul dintre presiunea instantanee p si viteza in directia r a particulei in acel punct, bara de deasupra produsului respectiv semnificand medierea sa in timp [5, 6], p fiind densitatea aerului, iar r distanta dintre microfoane. (1.1)

In relatia (1.1) presiunea acustica este considerata ca media presiunii acustice intre doua microfoane, adica egala cu (pA+ pg)/2, viteza fiind calculata cu relatia (1.2):

(1.2)

Nivelul intensitatii acustice in decibeli, in care I0 = 1 pW/m2, rezulta:

(1.3) Puterea acustica se obtine din intensitatea acustica prin integrarea acesteia pe suprafata a:

(1.4)

2. Masurarea intensitatii acustice Intensitatea acustica este media in timp a produsului dintre presiunea si viteza particulei. Desi presiunea poate fi masurata simplu cu un microfon, stabilirea vitezei particulei in acel punct este mai dificila si pentru aceasta se procedeaza la masurarea sa indirecta prin gradientul presiunii, adica masura in care presiunea instantanee se modifica cu distanta. Cu ecuatia lui Euler, este posibil sa se masoare gradientul de presiune folosind doua microfoane foarte apropiate si care permit aprecierea vitezei particulei. Deoarece gradientul presiunii este o functie continua, cu o evolutie lenta in spatiu, prin asezarea apropiata a doua microfoane se obtine aproximarea gradientului presiunii prin considerarea diferentei de presiune dintre microfoane, care se imparte la distanta dintre acestea, conform metodei de aproximare prin diferente finite. In practica, gradientul de presiune poate fi aproximat prin masurarea presiunilor Pa si Pb, in doua puncte foarte apropiate, A si B, procedandu-se apoi la impartirea diferentei presiunilor pB - pA, la distanta de separare dintre transductoare r, rezultand astfel viteza estimata a particulei in directia r, asa cum se prezinta in relatia (1.3). Aceasta aproximare este valabila atata vreme cat distanta r este mult mai mica decat lungimea de unda, X. aonda de masura intensimetrica este formata din doua microfoane aflate la o distanta relativ mica unul fata de altul, iar masurarea gradientului de presiune se face pe linia ce uneste centrele microfoanelor. O a doua sursa de eroare in stabilirea cu precizie a intensitati acustice o reprezinta diferenta de faza dintre semnalele de la intrarile microfoanelor A si B.

O metoda relativ simpla pentru a elimina o posibila diferenta de faza intre cele doua intrari ale semnalelor provenite de la cele doua microfoane consta in considerarea intensitatii medii a doua masurari, una in pozitia data, iar cea de-a doua realizata cu cele doua microfoane in poziti interschimbate. Ideea de baza a tehnicii de comutare este de a interschimba acele parti ale cailor de masura care pot conduce la diferente de faza. Cu acest procedeu se obtine urmatoarea relate de aproximare a erorii:

(2.1)

in care: r- este distanta dintre microfoane; k - numarul de unda (k = X/c), cu X, lungimea de unda a semnalului considerat; c - viteza de propagare a sunetului in aer. In Fig. 2.1 se prezinta distana dintre microfoanele din trusele Brttel & Kjaer de masura ale intensitatii, ca si domeniile de frecventa ce pot fi analizate pentru a se obtine o exactitate de 1 dB.

Fig. 2.1

Din relatia 1.4 se observa ca eroarea datorata diferentei de faza este independenta de frecventa si distanta dintre microfoane, in practica ea devenind neglijabila. In ceea ce priveste echipamentele de masura de precizie, cum este cazul analizorului intensitatii acustice 4433 Brtiel & Kjaer, nu este necesara o corectie a diferentei de faza, deoarece furnizorul utilizeaza componente imperecheate corespunzator pentru cele doua canale de masura. In prezent se folosesc trei tipuri de instrumente pentru calculele intensimetrice, bazate pe metoda celor doua microfoane: -instrumente analoge, portabile, la care intensitatea se masoara pentru o banda larga, spre exemplu pe liniar, ponderata A, sau in octave (analizorul intensitatii acustice 4433 Brtiel & Kjaer); -analizoare cu dublu canal, de tipul transformatei rapide Fourier, FFT, in care intensitatea se calculeaza din partea imaginara a fimctiei spectrului de transfer dintre cele doua semnale (metoda se aplica pentru benzi inguste de frecventa si pentru semnale stationare, spre exemplu analizorul 2034 Brtiel & Kjaer); -echipamente ce aplica tehnici digitale, care permit evaluarea intensitatii prin utilizarea unui set de filtre standardizate de octava sau de treime de octava, in timp real. Determinarea intensitatii acustice foloseste o metoda directa, ce se aplica cu instrumente analoge sau numerice, precum si o metoda indirecta, numai cu instrumente numerice.

La metoda directa calculul componentei I se face cu relatia:

(2.2)

Fig. 2.2 prezinta schema echipamentului 3360 Brflel & Kjaer pentru determinarea directa a intensitatii acustice in care se folosesc filtre de treime de octava cu frecvenfe cuprinse intre 3,2 Hz $i 10 kHz. Presiunea acustica este considerata ca fiind media presiunilor in punctele A si B, iar viteza este calculata conform relatiei (1.3).

Fig. 2.2 Metoda indirecta se bazeaza pe proprietatile analizorului transformatei rapide Fourier, (FFT), care poate calcula intensitatea acustica in direcfia r ca parte imaginara a spectrului de transfer al semnalelor provenite de la cele doua microfoane.

(2.2)

Aceasta este forma uzuala a intensitati acustice calculata prin metoda indirecta, cea mai utilizata azi, la care rezultatele finale se obtin printr-o unitate de procesare a datelor. 3. Calibrarea echipamentului de masurare Unul dintre avantajele utilizarii tehnicii celor doua microfoane este usurinta cu care pot fi calibrate microfoanele aplicand un pistofon (spre exemplu 4220 Bruel & Kjaer), care asigura un nivel al presiunii acustice de 124 dB, cu referinta de 20 Pa pentru frecventa de 250 Hz. Pentru masurarile intensimetrice, referinta pentru puterea acustica este de 1 pW/m2, astfel aleasa incat o unda plana ce se propaga liber sa aiba un nivel al presiunii acustice de 0 dB, care corespunde la 0 dB pentru nivelul intensitatii acustice, asa cum se arata in relatiile 3.1 si 3.2.

(2.3)

Pentru cazul p = 20pPa si, deoarece p c 400 kg/m2 s, rezulta:

(3.2)

Barometrul care face parte din trusa pistofonului poate fi utilizat pentru a tine seama de corectia corespunzatoare presiunii atmosferice, notata cu pamb, presiunea de referinta, p0, fiind de o atmosfera, Corectia presiunii ambientale fiind data in relatia (3.3). Deoarece si temperatura este diferita de temperatura de referinta de T0 = 20C, iar densitatea aerului este invers proportionate cu temperatura absoluta T, rezulta si termenul corectiei de temperatura, relatia (3.4).
Lp = 1 0 l g (pamb / p0)2 = 2 0 l g (pamb / p0)

(3.3)

(3.4)

Aceste corectii sunt in general mici, spre exemplu pentru o temperatura de 40C si o presiune ambientala de 750 mbar, cum avem in Mexico City, capitala Mexicului, la 2300 metri deasupra nivelului marii, corectia este de numai 0,1 dB. 4. Aplicatiile intensitatii acustice Determinarea puterii acustice Aceasta este una dintre principalele apliicati ale masurarilor intensimetrice. Determinarea puterii acustice prin masurari ale intensitatii acustice se executa prin considerarea unei suprafete care inglobeaza sursa, intensitatea descriind puterea care trece prin acea suprafata conform relatiei 4.1. lata cateva dintre avantajele determinarii puterii acustice in locul presiunii acustice: -nu exista restrictii in privinta campului acustic de masura, deci practic masurarile se pot face in orice incapere. Pe de alta parte puterea acustica emisa depinde de impedanta mediului; -masurarile se pot executa atat in camp acustic apropiat, cat si indepartat. Masurarile in camp apropiat deoarece imbunatatesc raportul semnal - zgomot necesita si un spatiu mai restrans, dar este necesar sa se mareasca numarul punctelor de masura;

-nu exista restricti in privinta formei suprafetei de masura, putand fi utilizata orice suprafata; -metoda exclude influenta campurilor acustice perturbatoare.

Fig. 4.1

Fig. 4.2

Fig. 4.3

Daca exista o sursa in afara suprafetei stabilite pentru masurare, curgerea neta prin suprafata este nula, conform teoremei lui Gauss. Teorema lui Gauss se aplica transmisiei puterii acustice prin acea suprafata in cazul in care suprafata nu are parti

absorbante. Astfel, zgomotul de fond poate fi eliminat din masurarea puterii acustice cu metoda intensimetrica, asa cum se arata in exemplul prezentat in Fig. 4.1. De obicei suprafetele de masura sunt fie de forma sferica sau emisferica pentru echipamente de marime redusa, de forma paralelipipedica, pentru echipamentele cu dimensiuni importante in cele trei directi ale spatiului, aplicandu-se uneori si suprafete conforme, care tin seama de forma echipamentului incercat, la care punctele de masurare se dispun la distante egale de carcasa echipamentului, asa cum se arata in Fig. 4.2 Localizarea surselor acustice O alta importanta aplicatie a intensitatii acustice este localizarea surselor acustice sau detectarea scaparilor acustice". O prima metoda prevede parcurgerea cu sonda de masura, in punctele de pe suprafata de masura, cat mai aproape fata de aceasta, urmarindu-se diferentele. Atunci cand apare o suprafata cu o mare intensitate acustica, spectrul poate fi inregistrat, iar investigarea poate continua. Urmatoarea determinare este comparata cu aceasta, in acest fel putand fi stabilit spectrul cu cele mai importante componente.

Fig. 4.4

Fig. 4.5

Cele doua metode precizate in standardele ISO9614-1:1993 si ISO9614- 2:1996 determina intensitatea acustica in puncte distincte, respectiv prin baleiere continua, asa cum se arata in Fig. 4.3.

Se prezinta in continuare modul de localizare a surselor interne de zgomot ale unui fierastrau cu lant. Un studiu facut asupra fierastraului cu lant indica principalele subansamble, respectiv suprafete, cu contributia lor la zgomotul total (Fig 4.4). Aceste suprafete si componentele lor de zgomot asociate trebuie tratate cu prioritate la reducerea zgomotului. In acest fel metoda intensimetrica este rapida si practica pentru localizarea surselor de zgomot si tratarea lor. Un astfel de studiu facut prin determinarea presiunii acustice necesita camere anecoice sau reverberante si poate consuma mult mai mult timp. Ridicarea hartilor intensimetrice Pentru construirea acestora se defmeste o retea de puncte si in fiecare dintre acestea se masoara vectorul intensitatii acustice. se pot aplica diferite metode pentru ridicarea acestor harti de niveluri egale de intensitate acustica, utilizandu-se contururi bisau tridimensionale, in Fig. 4.5 prezentandu-se o astfel de harta ridicata pentru cazul interiorului unui autoturism Volkswagen cu echipamentul intensimetric centrat pe banda de octava de 125 Hz. In anumite aplicatii hartile intensimetrice pun in evident atat intensitati "pozitive", cat si "negative", prin acestea din urma intelegandu-se cele care provin de la surse de zgomot exterioare obiectului testat, al caror zgomot depaseste zgomotul echipamentului masurat. Se recomanda deci o interpretare cu mare atentie a hartilor intensimetrice, un set de reguli generale recomandate la ridicarea acestora specificand alegerea unei distante mai mari decat lungimea de unda investigata, ca si aplicarea unei medieri in spatiu si timp, prin metoda baleierii. Masurarea izolatiei acustice prin aplicarea intensimetriei. In mod obisnuit, conform cu ISO 140-4:1978, indicele R, definit ca indice de atenuare a sunetului are relatia: R' = Lpa-LpR+ 10 1g(S/A) cu: Lps - nivelul presiunii acustice medii in sala in care emite sursa; Lpft - nivelul presiunii acustice medii in sala in care se receptioneaza sursa; A - aria de absorbfie in sala de receptionare a sursei; a- aria peretelui de separare. (4.1)

Se presupune ca in ambele sali campul acustic este difuz. In cazul aplicarii intensimetriei se poate folosi echipamentul 4433 Brtiel & Kjaer, cuplat cu sonda intensimetrica 3520 Brttel & Kjaer.

Puterea acustica transmisa in camera de receptionare a sunetului poate fi determinata direct prin masurarea nivelului de intensitate mediu L It , perpendicular pe suprafata. Rezulta R' : (4.2)

1 m , S n este suprafafa a n- a a camerei de masurare; LI n , este nivelul intensitatii acustice masurat pe aceasta a n- a suprafata.
So =

Se prezinta o varianta a metodei de aplicare a tehnicilor celor doua microfoane pentru caracteristicile de absorbtie ale materialelor acustice si anume tehnica impedantei cu doua microfoane. Impedanta acustica a mediului se defineste ca raportul presiunii acustice la viteza particulei. Intr-un mediu infinit, cum este aerul, impedanta este reala si nu depinde de frecventa si de pozitia de amplasare: Z=p/v = p0c in care: P este densitatea aerului; c este viteza de propagare a sunetului in aer. La suprafafa unui material absorbant, impedanta este definita ca raportul dintre presiunea sunetului si componenta normala a vitezei particulei. Aceasta marime este complexa si depinde de frecventa si de incidenta undei acustice in materialul investigat. Impedanta acustica a materialului absorbant Z s , se normalizeaza in raport cu impedanta undei acustice in aer, de presiune p si viteza v n pe suprafafa a n , astfel: (4.3)

(4.5)

Din impedanta acustica specifica rezulta factorul complex de reflexie R:

(4.5) iar factorul de absorbfie este: (4.6) Impedanta acustica normalizata se poate masura direct cu ajutorul sondei intensimetrice cu doua microfoane, conectata la un analizor FFT (spre exemplu de tipul 2505 GenRad, ca in Fig.4.6, in care este prezentat echipamentul de masurare in camera anecoica a factorului de absorbtie prin metoda impedantei). Presiunea acustica se stabileste ca medie intre presiunile acustice din punctele A si B, iar viteza particulei se determina cu relatia:

(4.7)

Fig. 4.6

1.Difuzor 2.Camera anecoica 3.Sonda intensimetrica 3519 B & K

4.Epruveta de masura de 1,4 x 1,8 m 5.Suprafata reflectanta 6.Monitor 7.Casetofon digital 7400 B & K 8.Analizor de intensitate acustica 3360 B & K 9.Amplificator de masura 2608 B & K 10. Amplificator de putere 2706 B & K 11.Generator de zgomot roz 12.Sistem de analiza semnal 2505 GenRad Prin aplicarea transformatei Fourier, care pentru o functie x(t) rezulta ca fiind:

(4.8)

se obtine noua forma a relatiei (4.7):

(4.9)

in care, P A , Pg V n sunt transformatele Fourier ale lui p A si p B , respectiv ale vitezei vn. Impedanta acustica normalizata se defineste in aceasta situate ca fiind:

(4.10)

Calibrarea si corectia de faza a sistemului de masurare sunt efectuate simultan. Daca un sunet cu un acelasi nivel de intensitate si faza este radiat catre ambele microfoane, abaterea de faza, respectiv amplificarea relativa a unui canal in raport cu celalalt sunt inregistrate direct. Aceste rezultate sunt memorizate in sistemul de analiza, iar corectiile sunt aplicate automat pe parcursul masurarilor.