STRESUL PROFESIONAL Stresul este denumit inc o boal a civilizaiei, sute de articole i lucrri despre acest subiect au fost

scrise pan in prezent. Stresul ocupaional apare ca tem recurent in toate studiile moderne referitoare la calitatea vieii i calitatea muncii, in toate societile dezvoltate sau in curs de dezvoltare. Numeroase studii demonstreaz atat amploarea acestei probleme organizaionale, cat i faptul c ea nu este susceptibil a se rezolva de la sine, ci mai degrab se va amplifica in perioada urmtoare. Studiul Predicting the workplace of 2010, Robertson-Cooper Ltd. prestigioas companie de consultan in psihologia sntii la locul de munc, a artat c doar 12% din angajatori consider c nivelul de stres al angajailor lor va scdea pan la sfaritul acestui deceniu, pe cand 65% consider c acesta va crete mult sau foarte mult.(Robertson-Cooper,2005) In ultimul sondaj anual al Industrial Society, realizat in intreaga Uniune European, s-a relevat c 76% din angajaii Europei consider c stresul ocupaional este cea mai mare problem de sntate i siguran cu care se confrunt i cu care se vor confrunta pentru urmtorii cel puin 2 ani. Stresul ocupaional este aadar un punct important in programele de dezvoltare organizaional. Este unul din cele mai importante preocupri, dac nu chiar cea mai important preocupare, a angajailor moderni. In plus, este o manifestare care crete atat ca amploare i intensitate, cat i ca importan perceput de comunitatea de business i de angajai deopotriv. In consecin, nu este de mirare c in Uniunea European exist presiuni legale pentru a obliga angajatorii s ia serios in considerare aspectele legate de stresul ocupaional, in programele lor interne de resurse umane. Din punctul de vedere al organizaiei analiza cost-beneficiu pentru evaluarea oportunitii implicrii in programe de control al stresului ocupaional este relativ simpl. Costurile stresului ocupaional pot fi izolate ca parte din ansamblul costurilor corporaiei cu absenteismul, fluctuaia, lipsa de eficien i de productivitate, conflictele interpersonale intre membrii organizaiei, conflictele de munc i accidentele de munc.

Stresul ocupaional poate avea efecte deosebit de negative i asupra individului, cauzand pe termen lung probleme fizice i psihologice. Printre simptomele fizice care, au demonstrat studiile (Bban,1998), pot fi generate de expunerea indelungat la stresori, dintre acetea enumerm: tensiunea ridicat, nivel ridicat de colesterol, ulcer gastric, diverse afeciuni cardio-vasculare (culminand cu ateroscleroz i infarct miocardic), precum i comportamente de expunere compulsiv sistematic la stimuli nocivi, precum fumatul excesiv sau consumul excesiv de alcool. Simptomele psihologice negative asociate stresului ocupaional cuprind o scdere a motivaiei, o scdere a stimei de sine, micorare a increderii in sine, diminuare a satisfaciei muncii i anxietate crescut. Dac nu se intervine n mod corespunztor, starea de oboseal se accentueaz, ajungnd la faza de epuizare, de surmenaj cronic, cu apatie, deprimare i incapacitate de lucru.(Floru,1978) .Problema specific actual la locul de munc este oboseala cronic, sindrom caracterizat prin epuizare fiziologic i emoional i adesea generat prin frustrare la nivel cronic, de locul de munc cuplat cu volumul prea mare sau prea mic de munc. Potrivit unor investigaiilor, in SUA cinci din ase persoane au declarat c sunt supuse unor tensiuni la locul de munc (Kahn, Wolfe & Quin, 1964).Cea mai mare parte a persoanelor chestionate au declarat c aceste tensiuni sunt suficient de intense pentru a fi resimite negativ, atat de cei in cauz , cat i de organizaie; 88% dintre subieci reclam presiunile exercitate de nivelurile ierarhice superioare, in timp ce numai 12% au acuzat presiunile exercitate de subalterni.A aprut astfel ipoteza- confirmat ulterior de numeroase alte cercetri c in cadrul organizaiilor se poate vorbi de un stres specific- stresul ocupaional. La sfaritul anilor aptezeci, criza de incredere a cercettorilor privind stresul profesional avea drept obiect clasificarea conceptelor , metodologiile de cercetare folosite i limitele domeniului. In mijlocul acestei confuzii semantice, Murrel (1978) propune un concept de stres profesional in trei faze: cauz, efect, rezultat. Cu scopul de a evita orice ambigitate, termenul de presiune va fi folosit ca sinomim pentru stres(in sensul dat de H. Selye) pentru a descrie

efectul presiunii asupra individului , incapacitatea de a rezista la aceast presiune poate duce la un anume numr de consecine, mergand de la nemulumire la o degradare a strii de sntate. In aceast privin , Flectchecher i Playne (1980) se altur lui Murrel , precizand c presiunea are pentru ei acelai rol ca agenii de stres care provoac o tensiune de natur fiziologic sau psihologic de scurt sau lung durat.Agenii stresori ii pot gsi originea in interiorul persoanei sau in mediul exterior.Acetia din urm provin fie din mediul profesional, fie din cel extraprofesional. Aceast precizare semantic a dus la unele progrese in domeniul cercetrilor privind stresul profesional, ajungandu-se la un model simplificat, reluat mai tarziu de Cary L.Cooper, de la Universitatea din Manchester . Conjugarea anumitor surse de stres propuse de acest model cu unele trsturi ale personalitii poate fi predictiv in ceea ce privete reaciile la stres, cum ar fi: bolile coronariene, unele tulburri mentale ,insatisfacia profesional, conflicte conjugale, alcoolism,toxicomanie etc.(Cooper, 1978) In general putem distinge ase surse de stres profesional i organizaional , ca surse inerente, cele referitoare la funcia deinut , rolul jucat in organizaie, dezvoltarea carierei, relaiile la locul de munc, structura i climatul organizaional i relaia munc/familie. SURSELE CARACTERISTICILE SIMPTOME DE MALADII STRESULUI INDIVIDUALE SNTATE Figura 1. Un model de abordare teoretic a stresului ocupaional in organizaii ( dup Cooper, 1986) Sursele stresului ocupaional Sursele legate de mediul de lucru .Condiiile sau mediul de lucru au fost factorii de stres indelund studiai de peste un secol i jumtate i pui in discuie de specialitii in medicina muncii i ergonomi. Proiectarea ergonomic a locului de munc de munc se consider raional atunci cand se asigur, pentru executani, condiiile necesare pentru o munc de inalt productivitate cu cele mai reduse consumuri de munc i de efort, fr micri inutile sau

incomode. Folosirea simultan i permanent a acestor dou ci este o condiie esenial a organizrii ergonomice a locului de munc.De asemenea, exist i regulile care se refer la amenajarea locului de munc. In acest sens, principiul asigurrii unui loc stabil pentru materiale i pentru obiectele muncii impune respectarea urmtoarelor reguli (Purdea,1998); totalitatea obiectelor muncii i materialelor utilizate , precum i produsele finite (documente prelucrate in cazul birourilor), trebuie s aib un loc bine definit i stabil; obiectele muncii i materialele trebuie aezate cat mai aproape de executant; aezarea materialelor in ordinea utilizrii lor in timpul lucrului i in funcie de frecvena utilizrii lor. Respectarea acestor reguli practice se impune datorit faptului c orice activitate de cutare a unui obiect solicit un consum mare de energie nervoas i o mare risip de timp. Sursele legate pe postul pe care l ocup un individ. Lipsa atitudinilor sau a pregatirii necesare postului genereaz stres, in situaiile in care selecia i promovarea personalului se face dup alte criterii decat cele legate de competen profesional. Stresul apare ca urmare a conflictului dintre dorina de putere a cadrelor de conducere i cea de satisfacere a trebuinelor primare pe de-o parte i nelinitea datorat posibilei constatri a performanelor profesionale sczute, pe de alt parte. Deficiene in proiectarea postului, exprimarea defectuoas a obiectivelor sau chiar lipsa precizrii lor in fia postului, sarcinile nedelimitate care dau natere unor lucrri repetate sau paralele la nivelul altor posturi sau compartimente genereaz nesigurana, insatisfacia in munc, frustrarea. Sursele legate de caracteristici personale. M.Friedman i R.H.Rosenman, cardiologi americani, in urma cercetrilor efectuate, au artat c exist o strans legtur intre stres, frecvena bolilor cardio-vasculare i tipul de personalitate, identificand totodat dou tipuri majore de personalitate A i B i un tip intermediar, AB. Personalitatea afecteaz in mod frecvent modul in care individul va rspunde la stres i

de asemenea, modific impactul stresului asupra organismului. Pentru unii oameni stresul face parte din viaa lor. Oricine a vzut astfel de persoane care ii privesc tot timpul ceasul in mod nervos sau care, pe osea, claxoneaz cu disperare din autoturism. Persoanele care se comport astfel sunt reprezentani ai tipului A de personalitate, o structur caracterizat prin nelinite, agitaie i un stil de lucru contra-cronometru. Spre deosebire de acetia, o persoan care manifest tipul B de comportament este in general lent, contemplativ i relaxat. Persoanele ce aparin tipului A se concentreaz spre realizri superioare, sunt foarte competitivi, intolerani i, chiar, agresivi cand intampin dificulti. Totui, in exces, tipul A denot nivele ridicate de stres, conducand astfel la probleme legate de sntate. In unele studii realizate pe femei (Heilbrun ,Friedberg,1988) cele cu tip A de comportament au fost gsite cu o rat de 4 ori mai ridicat decat cele din tipul B, in ceea ce privete bolile cardiace. Nu toi specialitii din domeniul stresului agreeaz ideea c cele dou tipuri in aceast manier pot fi conexate cu sau fr prezena problemelor de sntate. Unii experi au identificat o trstur de personalitate, numit - serie de caracter (Weibe, 1991) ce poate atenua efectele stresului. Indivizii puternici manifest trei trsturi fundamentale ale personalitii, ei tind s devin puternic implicai in ceea ce fac, acioneaz de obicei cu convingerea c prin munca lor vor face ceva diferit i percep majoritatea schimbrilor din via ca fiind benefice i normale pentru dezvoltarea personal.Datorit sentimentului lor puternic de autoeficacitate, indivizii cu personalitate puternic sunt capabili s reziste la stres. Unii specialiti consider c tria de caracter acioneaz ca un tampon impotriva bolii. Caracterul puternic, ca trstur de personalitate coreleaz cu o tensiune arterial sczut, nivel sczut de acizi grai in sange, tensiune psihologic redus i o stare de fericire accentuat. Din administrarea numeroaselor teste de personalitate au rezultat trei caracteristici ale caracterelor tari: acordul- sunt devotai muncii lor, familiei, cat i altor valori importante; controlul- au un sentiment de control propriu asupra vieii lor; provocarea- abordeaz

modificrile vieii ca ocazii de autotestare. Vrsta. Din cercetrile efectuate pe un eantion de manageri cu varste cuprinse intre 3060 ani a reieit faptul c acetia resimt in familie influenele stresului organizaional, in proporii variabile i dependente de grupele de varst (Zorlenan, Burdu, Cprrescu,1995) -58% din cei cuprini in grupa de varst 3040 ani; 46% din cei aflai intre 4150 ani; 38% cei peste 50 ani. Cu alte cuvinte, presiunile din partea familiei vin tocmai in perioada, la varsta la care persoana respectiv se afl pe curba ascendent a aspiraiilor profesionale i a potenialului de munc. S-a demonstrat faptul c, in general, varstele tinere (pan in 40 de ani) datorit capacitii sporite de rezisten a organismului acioneaz ca un amortizor al stresului. Genul. Agenii stresori specifici organizaiei genereaz o tensiune nervoas ce afecteaz personalul angajat indiferent de gen.. Totui o diferen exist, i anume in modul de reacie. In stare de stres, femeia poate deveni pasiv, dezorientat, marcat de un puternic sentiment de vinovie, manifestand tendina de subapreciere i retragere. Rspunsul la stres al brbatului este diferit, acesta reacionand prin agresivitate, nervozitate, desconsiderarea normelor i valorilor sociale, manifestand tendina evident de defulare i de a se descrca nervos. In cazul in care femeia deine o funcie de conducere, s-a putut observa existena unor situaii specifice ce se pot transforma cu uurin in ageni stresori, i anume:conflictul de rol profesional i familial generat de dorina de a rezolva sarcini multe i foarte diferite; absena susinerii atat din partea familiei, cat i din partea colegilor sau a persoanelor de gen feminin subordonate; posibilitile reduse de relaxare dup o zi de munc, comparativ cu cele ale brbailor, fapt ce provoac oboseal fizic etc ( Zorlenan, Burdu, Cprrescu,1995, pp.145). Dac in urm cu caiva ani categoriile profesionale considerate prin definiie stresante erau: piloii de incercare, controlorii de trafic aerian, cosmonauii, lucrtorii de la cile ferate i medicii, mai ales chirurgii; astzi, lista s-a mrit adugandu-se printre altele: managerii i economitii. In cadrul organizaiilor, angajaii din compartimentele de contabilitate, desfacere i

aprovizionare sunt mult mai expui stresului organizaional decat cei din alte compartimente. Referitor la nivelul de calificare se poate spune c spre deosebire de muncitorii necalificai, persoanele cu studii superioare sunt supuse frecvent conflictelor de rol, tolerand cu greu ambiguitatea rolului. Un studiu interesant a fost efectuat de ctre compania Gallup vizand relaia dintre stres i dimensiunea organizaiei (Zorlenan, Burdu & Cprrescu,1995 pp.146). Studiul s-a derulat pe un eantion de 845 manageri americani grupai dup dimensiunea organizaiei, rezultatul acestuia indicand faptul c relaia dintre nivelul stresului managerial i mrimea organizaiei este invers proporional. Consecinele stresului ocupaional Relaia dintre stresul ocupaional i rezultatele adverse asupra sntii angajailor este un fapt demonstrat de numeroase studii. Consecinele negative ale stresului cronic pot fi divizate in trei categorii: comportamentale, psihologice i fiziologice. Consecinele comportamentale ale stresului sunt absenteismul, accidentele, abuzul de alcool i medicamente, performanele sczute i comportamentele contraproductive incluzand aici violena la locul de munc. Stresul este numai unul din multipli factori care pot influena performana. Exist multiple influene care acioneaz mijlocit sau nemijlocit care afecteaz comportamentul in munc. Efectele stresului asupra performanei depind de caiva factori, incluzand complexitatea sarcinii realizate i trsturile de personalitate ale individului care este implicat intr-o sarcin de munc. Bineineles, stresul cronic, in mod obinuit, are efecte negative asupra performanei in munc. Consecinele psihologice ale stresului includ anxietatea, depresia, izbucnirea nervoas (burnout), oboseala, tensiunea activitii de munc i insatisfacia cu propria munc i via (Kahn & Byosiere, 1992). Izbucnirea nervoas este o particularitate important i in acelai timp o consecin a stresului.Ea este o stare extrem a reaciei la stres care este rezultatul unui rspuns prelungit cronic la stresorii muncii care depesc resursele individuale de a controla stresul

(Maslach, Schaufeli & Leiter, 2001). Epuizarea emoional se manifest cand senzaiile emoionale s-au evaporat pur i simplu in procesul muncii. Individul care sufer de sentimente de depersonalizare a devenit apsat de activitatea sa de munc i incepe s trateze pacienii ca pe nite obiecte. Indivizii care triesc o senzaie de realizare personal sczut nu pot opera la nivelul problemelor efective pe care le au de rezolvat i nu pot inelege sau s se identifice cu problemele celorlali. Ei se percep depii de evenimente i astfel devin incapabili s implementeze soluii eficiente. Consecinele fiziologice ale stresului. Dei multe din efectele fiziologice ale stresului sunt intercorelate , ele pot fi totui categorizate in trei tipuri: efecte cardiovasculare incluzand tensiunea arterial, tahicardie i colesterol; efecte gastrointestinale care includ probleme digestive de diferite tipuri; efecte biochimice care includ creterea cortizolului i catecolaminelor (hormoni ai stresului). Situaiile stresante de la locul de munc sunt in conexiune cu creterea nivelului de cortizol, norepinefrine i adrenalina din circuitul sanguin. (Fox, Dwyer & Ganster, 1993). In acelai timp, arat Krantz i McCeney (2003), expunerea pe termen lung la nivele ridicate ale hormonilor specifici stresului, conduce la deteriorarea sistemului imunitar i apariia bolilor coronariene. Cu alte cuvinte, exist evidene clare a efectelor fiziologice negative care pot rezulta din expunerea cronic la stres. Epuizarea emoional Epuizarea emoional se manifest cand senzaiile emoionale s-au evaporat pur i simplu in procesul muncii. Individul care sufer de sentimente de depersonalizare a devenit apsat de activitatea sa de munc i incepe s trateze pacienii ca pe nite obiecte. Indivizii care triesc o senzaie de realizare personal sczut nu pot opera la nivelul problemelor efective pe care le au de rezolvat i nu pot inelege sau s se identifice cu problemele celorlali. Ei se percep depii de evenimente i astfel devin incapabili s implementeze soluii eficiente. Izbucnirea nervoas ca manifestare comportamental poate fi msurat cu mai multe

tipuri de chestionare cum ar fi Inventarul Maslach pentru izbucnirea nervoas (MBI). MBI este un chestionar care include trei scale care msoar componentele izbucnirilor nervoase (epuizarea, depersonalizarea i comportamentul cinic la locul de munc i un sens al ineficienei i lipsa de realizare profesional. S-a constatat c stresorii cronici (ex. ambiguitatea de rol i conflictul de rol) conduc adesea la izbucniri nervoase. Un studiu realizat in paralel in SUA i Olanda, a constatat c ofierii de poliie i grzile de securitate din ambele ri au un nivel relativ mrit de cinism i sentimente de ineficien, bar un nivel sczut de epuizare. In contrast, cadrele didactice au un nivel ridicat de epuizare in ambele ri, dar niveluri medii de cinism i sentimentul ineficienei. Angajaii din mediul medical au niveluri ridicate de ineficien personal, dar sczute de cinism i epuizare. Totui, intrebarea care se poate pune este aceea c dac un individ are numai una sau dou din trei dimensiuni care caracterizeaz comportamentul de izbucnire nervoas, putem s susinem c acesta este afectat de acest comportament? Problema rmane deschis. In general, cercetrile au relevat faptul c paternele de baz ale comportamentului de izbucnire nervoas se pare c este aproximativ similar la diferite profesiuni i ri (Maslach i colab. 2001). Maslach& all. (2001) discut cateva rezultate obinute in investigarea izbucnirilor nervoase. Astfel, o prim observaie este aceea c burnout-ul este mai frecvent printre tinerii angajai, care, comparativ cu angajaii cu vechime, pot s fie copleii de cerinele locului de munc nou. Aa cum s-a remarcat i mai inainte, burnout-ul a fost studiat preponderent pe profesii dominate de femei. De aici observaia c femeile manifest un burnout mai ridicat decat brbaii. Acest lucru nu este totui confirmat. Unele studii au gsit c brbaii au un nivel de cinism uor mai ridicat ca femeile, n timp ce femeile au un nivel de epuizare uor mai mare ca brbaii. Persoanele cstorite sunt mai puin predispuse la burnout dect cele necstorite, probabil din cauza suportului social din partea soului. In plus, persoanele cu trsturi de personalitate astfel ca o percepie a propriei persoane sczut i cu un comportament de Tip A,

sunt, la fel, mai predispuse la burnout (Pitariu, 2004). Pe scurt, este clar c locurile de munc expuse cronic la responsabiliti care copleesc deintorii acestora i presiunea mare de timp, supun angajaii la un risc mare de burnout. Interveniile de reducere a burnout-ului se vor concentra deci pe atat pe individ, cat i pe postul de munc deinut. O combinare a managementului stresului, formarea deprinderilor de munc i proiectarea ergonomic a muncii, se pare c este msura de viitor n vederea reducerii burnout-ului.