Sunteți pe pagina 1din 34

Hepatita B - Informatii Generale

Ce este Hepatita B Perioada de incubatie pentru VHB Simptome Hepatita B Transmiterea Hepatitei B Tratament Hepatita B Prevenire Hepatita B

Ce este hepatita B? Hepatita B este o infectie a ficatului cauzata de un virus de tip ADN care este transmis sange sau derivati ai sangelui contaminat in timpul transfuziilor, prin contact sexual cu o persoana infectata, prin utilizarea unor ace sau instrumente similare contaminate. Spre deosebire de virusul hepatic A, virusul B poate cauza atat o forma acuta de hepatita, cat si una cronica. Hepatita B este cea mai frecventa afectiune cronica din lume. Infectia acuta cu hepatita B In faza acuta a hepatitei B, inflamatia evolueaza rapid si dureaza o perioada scurta

de timp (de obicei, o recuperare totala poate aparea in maxim cateva luni). In aproximativ 6 luni, cea mai mare parte a adultilor care sufera de hepatita B acuta se vor vindeca si vor dezvolta anticorpi care ii vor proteja de o noua infectare pentru toata viata. Hepatita cronica B apare atunci cand ficatul esueaza recuperarea totala dupa forma activa a hepatitei si poate evolua multi ani fara a genera simptome. Statisticile arata ca in cazul adultilor, peste 85% dintre adultii si 10% dintre copiii afectati de hepatita acuta B se vor reface complet, devenind imuni la o potentiala viitoare infectie. Teste de laborator:

valorile transaminazelor sunt foarte ridicate; AgHBs este pozitiv; Viremie foarte mare (10000000001000000000 virioni/ml)

Infectia cronica cu Hepatita B

Majoritatea copiilor infectati cu virusul hepatic B vor dezvolta forma cronica a hepatitei B. Riscul cronicizarii depinde de varsta la care acestia sunt infectati. Mai mult de 90% dintre nou-nascutii infectati, 50% dintre copiii si 5% dintre adultii infectati cu virusul hepatic B vor dezvolta hepatita cronica. Hepatita B cronica cunoaste 4 faze:
1.

2.

3.

Faza de toleran imun (replicativ) caracterizata de valori normale ale transaminazelor (TGP si TGO), antigen HBs pozitic si de o viremie ridicata. La persoanele infectate in copilarie, aceasta faza poate dura intre 15 si 30 de ani. Faza de clearance imun (imunoreactiv, hepatit cronic) cel mai frecvent intalnita, poate dura ani de zile. Este caracterizata de transaminaze ridicate, AgHBe pozitiv si replicare virala inalta. Faza de replicare viral joas (purttor inactiv de VHB) se caracterizeaza prin prezenta AgHBs, prin absenta AgHBe,

4.

viremie nedetectabila sau foarte joasa si valori normale ale transaminazelor. Faza de reactivare este caracterizata prin valori ridicate ale transaminazelor, de replicare virala si de o posibila reaparitie a AgHBe. Aceasta faza poate fi spontana sau se poate datora unor mutatii sau unor coinfectii virale.

Hepatita B o scurta istorie Desi hepatita este cunoscuta de secole, nimeni nu a stiut care e cauza pana in anii 40, cand doctorii au inceput sa suspecteze ca responsabil pentru aceasta afectiune hepatica

era un virus transportat prin sangele uman. Primul pas in descoperirea virusului hepatic B a fost facut in 1963 cand Dr. Baruch Blumberg si colegii sai au identificat o proteina (antigenul Australia) care a avut o reactie neobisnuita la anticorpii pacientilor care fusesera supusi la transfuzii de sange. Asocierea antigenului si infectia hepatica a fost facuta 3 ani mai tarziu, iar specialistii au inteles ca pentru a reduce riscul infectiei cu hepatita B trebuie sa testeze sangele inainte de transfuzii.

Hepatita B perioada de incubatie

Virusul hepatic B are o perioada de incubatie cuprinsa intre 45 si 160 de zile (in medie 100 de zile). De obicei, simptomele apar la 30-180 de zile de la expunerea la virusul hepatic B, dar trebuie spus ca jumatate din persoanele infectate cu acest virus nu vor prezenta nici un semn de infectie. Faza acuta a hepatitei B genereaza un set de simptome, acest fapt insa nu este valabil in cazul infectiei cronice, care, cel mai frecvent, este asimptomatica. Persoanele care sufera de hepatita acuta B pot experimenta simptome de gripa accentuate de greata, anorexie, indispozitie fizica si oboseala, durere in zona ficatului si icter. Simptomele hepatitei acute dureaza, in medie, intre 1-3 luni. In aceasta perioada, persoana infectata este foarte contagioasa. Virusul nu este foarte rezistent in mediu normal se considera ca apa fierbinte utilizata in masina de spalat in mod normal este capabila sa omoare virusul de pe haine, si de asemenea detergentul de vase si apa calda ii vor elimina pe cei de pe tacamuri.

Hepatita B simptome In faza acuta, hepatita B genereaza simptome de o severitate ce variaza de la una minima, asimptomatica pana la manifestari fatale. Statisticile sugereaza ca peste o treime din persoanele infectate nu prezinta simptome, la acestia infectia considerandu-se tacuta. O alta treime a persoanelor infectate cu virusul hepatic B prezinta simptome similare cu cele generate de o gripa: slabiciune fizica, dureri, cefalee, febra, lipsa poftei de mancare, diaree, icter, greata si varsaturi. O a treia parte a persoanelor infectate vor prezenta simptome mai severe, care se vor manifesta perioade mai lungi de timp. Pe langa simptomele asemanatoare celor provocate de gripa, mai pot aparea dureri abdominale puternice si icter accentuat. Icterul apare ca si consecinta a faptului ca ficatul se afla in incapacitate de a elimina bilirubina (un pigment care, in parametri mai ridicati decat cei normali, cauzeaza

ingalbenirea pielii si a albului ochilor) din sange. Hepatita B transmitere Infectia cu hepatita B apare cand sange infectat intra in organismul unei persoane neinfectate. Este de asemenea transmis prin sex neprotejat (fara prezervativ) si, foarte frecvent, de la o mama infectata la copil in timpul nasterii. Exista cateva grupuri care sunt prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita B:

persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu transmitere sexuala; copii nascuti din mame infectate; personal al spitalelor sau pacienti internati pe perioada lungi in spitale; persoane care au contact prelungit cu persoane infectate (familii, prieteni); receptori ai transfuziilor de sange; utilizatori ale drogurilor injectate; persoane care lucreaza in sau sunt incarcerate in inchisori;

persoane ale caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusul hepatic B; persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B; pacienti dializati;

Hepatita B tratament Evolutia naturala a hepatitei cronice B este catre ciroza hepatica si cancer, prin urmare, principalul scop al tratamentului este de a stopa aceasta evolutie, eradicarea virusului fiind un tel foarte dificil de obtinut. Pe termen scurt, tratamentul se orienteaza catre obtinerea urmatoarelor:

inhibitia replicarii virale; normalizarea valorilor transaminazelor; seroconversia AgHBe si aparitia Ac anti HBe; incetinirea/regresia fibroze.

In prezent, in Romania se folosesc in tratarea infectiei cu virus hepatic B:

A) medicamente cu efect antiviral si imunomodulator: A.1. IFN (interferon) standard Schema de tratament: 5-10MU de trei ori pe saptamana timp de 6-12 luni A.2. IFN (interferon) pegilat Este mai eficient decat interferonul standard. Schema de tratament pentru infectie cu AgHBe negativ: 180 g pe saptamana timp de 48 de saptamani Reactii adverse ale tratamentului cu interferon: Nonsevere Anorexie, vrsturi, diaree, dureri abdominale Severe Tiroidit, hipotiroidie, hipertiroidie

lips de concentrare, Depresie, suicid, delir, insomnie, instabilitate psihoze

psihica Tuse, dispnee de efort, Tulburari cardiace faringit Eruptii cutanate, prurit, inflamatie la locul injectiei Psoriazis, lichen plan, vitiligo

Anemie, leucopenie, Epilepsie, neuropatie, trombocitopenie polimiozit B) medicamente cu efect antiviral B.1. Lamivudina administrata oral, este tolerata destul de bine de catre pacienti; Schema de tratament: 100mg la 24h, timp de 52 de saptamani; Rezultate ce se pot obtine:

AgHBe pozitiv:

In cazul pacientilor cu AgHBe pozitiv, seroconversia HBe la un an de zile este de 15%. Aceasta creste la 30% in cazul tratamentului ce dureaza 3 ani si la 50% la cel

de 5 ani. Administrarea prelungita (intre 2 si 5 ani) creste atat rata seroconversiei, cat si efectul antifibrotic. La oprirea tratamentului, seroconversia se mentine la jumatate din pacienti peste 3 ani.

AgHBe negativ:

La pacientii cu AgHBe negativ, raspunsul durabil dupa oprirea tratamentului este de 10%, 90% dintre ei recidivand. Efecte adverse ale tratamentului cu lamivudina:

oboseala, cefalee, ameteli; eruptii cutanate; greata, disconfort abdominal, diaree.

B.2 Adefovir Schema de tratament: Doza este de10 mg/zi, insa durata optima nu este bine definita, tratamentul fiind necesar de regula, cel putin un an. Dupa incetarea lui, beneficiile se pierd. Efecte adverse:

cefalee, astenie, ameteli; inapetenta; simptome asemanatoare gripei; dureri abdominale, greata, diaree;

B.3. Entecavir Schema de tratament: Doza este de 0,5mg/zi in cazul in care este prima optiune de tratament si de 1mg/zi in cazul tratamentului virusilor rezistenti la lamivudina. Este eficient in incetarea replicarii virale, in negativarea AgHBe si in scaderea valorilor transaminazelor. Hepatita B - preventie Vaccinarea impotriva hepatitei B este cea mai eficienta metoda impotriva infectarii cu acest virus hepatic. Vaccinul este disponibil din 1982 si preintampina infectarea cu virusul hepatic B si a celorlalte infectii aseciate cu acesta. Persoanele care se vaccineaza sunt protejate atat impotriva formelor acute de hepatita B, cat si a consecintelor mai grave pe care forma

cronica le poate genera: ciroza sau cancerul hepatic. Vaccinul impotriva hepatitei B produce niveluri eficiente de anticorpi impotriva virusului hepatic B la majoritatea acultilor, copiilor si nou-nascutilor. Schema de vaccinare cel mai frecvent utilizata este de 3 injectii intramusculare administrate astfel: prima doza, a doua doza la o luna de la cea precedenta, si a cea de a treia doza la 6 luna de la prima. Vaccinul antihepatic este foarte bine tolerat de majoritatea persoanelor, inclusiv nou-nascuti, copii si femei insarcinate sau care alapteaza. Exista exceptii foarte rare de alergii severe la unul din componentele vaccinului. Studiile recente indica faptul ca memoria imunologica ramane intacta pentru o perioada de cel putin 25 de ani si confera protectia impotriva imbolnavirii de hepatita B chiar daca numarul anticorpilor scade sub limita detectabila. Alte cai de prevenire:

utilizarea corespunzatoare a prezervativelor de fiecare data cand faceti sex cu un partener instabil; administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere; evitarea drogurilor injectate (a acelor sau a seringilor folosite); evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.; evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu prezinta incredere. Interpretare Analiza Ag Hbs / adrian t Interpretare Analiza Ag Hbs / cla Interpretare Analiza Ag Hbs / adrian t Interferon Sau Entecavir / cla Interferon Sau Entecavir / 4est Interferon Sau Entecavir / calin_a Hepatita E Un Pericol Pentu Mine? / cla Hepatita E Un Pericol Pentu Mine? / Amalian

Evolutia Hepatitei B / 4est Diagnosticat Cu Hepb In Timpul Sarcinii & Dr. Pojoga C / sunatoare

Hepatita B este o boala infectioasa a ficatului, cauzata de virusul hepatitei b (HVB), un virus de tip ADN a carei gazda naturala este omul. Asa cum s-a dovedit statistic hepatita B este este boala infectioasa cu cea mai mare raspandire la nivel mondial, fiind de cel putin 100 de ori mai contagioasa decat virusul HIV. Forma de transmitere a acestei conditii medicale se face prin acele pentru perfuzii, sau cele pentru tatuaje nesterilizate corespunzator, pin contact sexual si chiar cu ajutorul anumitor lucruri sau obiecte precum scaunul de toaleta. In plus, virusul poate fi transmis de la mama la fat in timpul sarcinii. Simptomatologie si modul de tratare al hepatitei B

In general simptomele hepatitei B incep sa se manifeste la 1-4 luni de laexpunere, insa la unii oameni acestea se manifesta abia in momentul in care afectiunea se acutizeaza. Exista insa si situatii cand persoanele infectate cu virusul HVB pot sa nu prezinte simptome deloc, si chiar si atunci cand acestea se manifesta nu sunt intense sau pot fi cu usurinta confundate cu modul de manifestare al altor boli, precum gripa. Acestea, spun specialistii, sunt cazurile cele mai periculoase atat pentru pacient, care nu primeste tratamentul la timp, cat si pentru cei din jurul sau, deoarece virusul poate ramne activ in organism pentru toata viata. De cele mai multe ori simptomatologia hepatitei B este asematatoare celei specifice gripei si cuprinde manifestari precum: stari de oboseala, voma sau ameteala, pierderea apetitului, febra usoara sau dureri abdominale, localizate de cele mai multe ori in dreptul ficatului (sub coasta dreapta). In plus, hepatita B poate duce si la dezvoltarea in organism a altei conditii medicale, numita icter, manifestata prin albirea excesiva a

globului ocular si ingalbenirea pielii, precum si o tenta maronie a urinei. Este foarte important ca in momentul in care prezentati aceste simptome sa va adresati imediat medicului specialist. Acesta va va supune unui examen medical amanuntit, iar daca rezultatele testelor vor releva prezenta in organism a virusului HVB va va prescire un tratament in consecinta, iar daca este cazul va dispune chiar spitalizarea dumneavoastra. Pentru ca toate aceste neplaceri sa fie evitate medicii specialisti va recomanda cateva masuri de precautie, precum: - abstinenta de la contactul sexual de orice tip (vaginal, anal sau oral); - folosirea prezervativului indiferent de natura contactului sexual (vaginal, anal sau oral); - evitati contactul cu sangele unei persoane contaminate; - incercati ca in cazul unui tratament intravenos sa nu folositi ace de seringa nesterilizate. Acelasi lucru se aplica si in cazul consumului de substante stupefiante; - nu imprumutati periuta dumneavoastra de dinti sau alte lucruri personale, precum trusa

de manichiura sau penseta; - daca optati pentru realizarea unui tatuaj, asigurati-va ca centrul la care mergeti pentru acest lurcru respecta toate masurile de igiena. Ceea ce trebuie sa stiti este faptul ca in prezent exista un vaccin impotriva virusului HVB, sub forma a trei injectii ce vor fi administrate pe o perioada de 6 luni. Mai mult decat atat, daca ati fost expus recent virusului HVB medicul dumneavoastra specialist sau chiar cel de familie va poate recomanda efectuarea unui vaccin cu imunoglobulina care contine anticorpi specifici acestei infectii pentru a preveni evolutia bolii.

Ficatul este unul dintre cele mai importante organe, fiind implicat intr-o serie de procese vitale. El este cel mai mare organ solid din corp, fiind format din milioane de celule hepatice, denumite hepatocite. Ce este hepatita?

Dupa cum explica dr. Bogdan Macadon, medic specialist medicina interna si medic rezident gastroenterologie, "hepatitele acute virale sunt boli produse de virusurile hepatitice, strict umane, foarte contagioase, avand ca trasatura comuna tocmai afectarea principala a ficatului, in contextul unei imbolnaviri a intregului organism. Boala se manifesta prin semne de suferinta hepatica, cu evolutie, de obicei, autolimitanta (cu vindecare spontana si imunitate specifica durabila), dar si cu posibilitatea unei evolutii persistente sau progresive catre forme cronice, ciroza sau hepatom." Hepatita B a fost identificata pe date epidemiologice in urma unor accidente de inoculare semnalate in armata engleza si americana in anii 1941-1943, iar virusul acestei forme de hepatita a fost descoperit in anii 1968-1974, de catre cercetatorul Baruch Bloomberg. In prezent este considerata una dintre cele mai frecvente afectiuni cronice din lume.

Simptomele hepatitei B Incubatia este destul de lunga, intre 45 si 160 zile, peste o treime din bolnavii de hepatita B neprezentand siptome specifice, iar alta treime putandu-le confunda cu simptomele unei raceli: dureri de muschi, stare de slabiciune generala, febra, lipsa poftei de mancare, cefalee, greata, varsaturi si diaree. La 30% dintre cei afectati, se vor observa simptome mai puternice, precum icter (ingalbenirea pielii si a albului ochilor) si dureri abdominale pronuntate. "Sugestii de evolutie severa mai sunt si varsaturile foarte frecvente, astenia si durerile epigastrice. Boala trebuie confirmata prin analize speciale, precum evidentierea markerilor specifici virusului B. Circa 20-25% dintre cazuri inregistreaza evolutii persistente, fara tendinta de vindecare spontana, forme in care se produce incorporarea ADN viral in genomul celular", afirma dr. Macadon.

Transmitere Virusul se transmite de la om la om, prin sange sau alte secretii ale organismului. Este frecventa transmiterea pe cale sexuala, prin refolosirea unui ac de seringa, de la mama la copil, folosirea de catre mai multe persoane a produselor de igiena personala (periuta de dinti, aparatul de ras), dar si prin utilizarea echipamentelor nesterile (la dentist, manichiura, pedichiura, tatuaje, piering corporal). Exista anumite grupuri de persoane cu un grad mai mare de expunere la contaminarea cu virusul B. Printre acestea se numara: persoanele cu parteneri sexuali multipli si care nu folosesc mijloace de protectie (prezervative), copiii nascuti din mame infectate, oamenii care au contact prelungit cu o persoana infectata (membrii familiei), persoane care primesc transfuzii de sange, dar si cei care folosesc droguri injectabile.

Complicatii Dr Macadon spune ca "hepatitele virale pot avea complicatii multiple, de la planul digestiv pana la cel cardiovascular, cutanat, endocrin sau hematologic. Mai mult decat atat, hepatita poate influenta sarcina, fiind adesea semnalate nasteri premature si deficit staturoponderal al copiilor, nerecuperabil multi ani. In cazul exagerarii terapiei, pot aparea nevroze astenice reactive, care pot interfera serios cu capacitatea de munca a pacientului. Pacientii pot deveni supraponderali, pot dezvolta ulcere, gastrite sau diabet zaharat steroidic." Metode de prevenire a hepatitei B Vaccinul este pricipalul mod de prevenire a hepatitei B, fiind eficient doar in cazul persoanelor care nu au fost infectate anterior. De asemenea trebuie evitat contactul sexual neprotejat, refolosirea seringilor si se

recomanda o atentie sporita in cabinetele stomatologice si de manichiura. Orice instrument care poate lua contact cu sangele altei persoane trebuie sterilizat inainte sa fie folosit din nou. Tratament Hepatita B nu se vindeca, dar exista tratamente care sa o tina sub control, astfel incat sa nu apara complicatii grave. I se va acorda o atentie deosebita, pacientul trebuind sa mentina toata viata o relatie constanta cu medicul curant, care va avea grija ca boala sa nu evolueze spre ciroza hepatica sau cancer. "Se doreste in primul rand normalizarea valorilor transaminazelor, punerea organismului in conditiile optime de a rezista agresiunii virale si de a se vindeca prin fortele proprii, sustinerea prin mijloace terapeutice diverse a bolnavilor cu forme severe de boala, dirijarea recuperarii dupa boala acuta pana la vindecare, prevenind recaderile sau evolutia catre cronicizare", afirma medicul.

Doctorul va recomanda o dieta alimentara speciala, in functie de toleranta digestiva a fiecarui pacient, si repaus pe cat posibil, pentru a pastra energia corpului. Cel putin in primele 3 saptamani de la descoperirea bolii pacientul este de preferat sa ramana in spital, pentru Hepatita virala B Generalitati Hepatita virala B este o boala severa, cauzata de infectia cu virusul hepatitic B. Aceasta infectie poate determina formarea de tesut cicatriceal in ficat, disfunctie hepatica, ciroza hepatica, cancer hepatic (hepatocarcinom) si chiar decesul. Virusul hepatitei B se gaseste in sangele infectat sau alte lichide infectate ale organismului uman, ca de exemplu sperma sau secretiile vaginale; astfel transmiterea se poate face pe cale percutana (prin transfuzii

sangvine cu sange infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre sangerande la stomatologie, manichiura, pedichiura, piercing etc.), pe cale sexuala (contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs) si perinatala (de la mama infectata la nou-nascut). Cuprins articol
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Generalitati Simptome Diagnostic Evolutie Tratament Mod de transmitere Profilaxie

Simptome Simptomele hepatitei acute B (primoinfectia) includ: - icter (ingalbenirea pielii sau a scleroticelor partea alba a ochilor si/sau colorarea in maro sau portocaliu a urinii) decolorarea scaunului (fecalelor) - oboseala inexplicabila, care persista

saptamani sau luni de zile - simptome asemanatoare celor date de gripa, cum ar fi febra, inapetenta (lipsa poftei de mancare), greata si varsaturi dureri abdominale. Aceste simptome apar dupa o perioada de incubatie de 1-6 luni dupa expunerea la virus. Aproximativ 30% din bolnavi sunt complet asimptomatici. Simptomele hepatitei cronice B sunt similare celei acute, cu particularitatea ca, oboseala este mai severa, si pot aparea confuzia sau dezorientarea. Diagnostic Atunci cand medicul suspicioneaza o hepatita virala B, va face o examinare fizica completa si o serie de analize sangvine pentru a verifica starea functiei hepatice. Hepatita B este confirmata de analizele sangvine, care depisteaza prezenta virusului hepatitic B. Atunci cand hepatita este cronica, se practica biopsia hepatica, care arata severitatea bolii. Evolutie

In cele mai multe cazuri (pana la 95%), hepatita virala B acuta este o infectie limitata. Bolnavii se vindeca in cateva luni, dezvoltand imunitate care va dura toata viata (ceea ce inseamna ca nu se vor mai imbolnavi niciodata). Analizele sangvine prezinta dovezile imunitatii si nici un semn de infectie activa. In timp ce majoritatea se vindeca complet, un procent mic dintre bolnavii cu hepatita virala B acuta nu se vindeca si devin purtatori ai virusului hepatitic B. Acesti purtatori pot transmite boala chiar si atunci cand sunt asimptomatici. Unii dintre purtatori vor dezvolta hepatita virala B cronica. Hepatita cronica este o infectie cu evolutie indelungata, care poate conduce la ciroza hepatica. Ciroza hepatica determina dezvoltarea tesutului cicatriceal hepatic si insuficienta functiilor acestuia, putand conduce la deces. Hepatita cronica B se poate vindeca? Din fericire, cele mai multe cazuri de hepatita acuta B sunt limitate, vindecandu-se in aproximativ 6 luni, un procent mic

transformandu-se in hepatita cronica B. Din nefericire, hepatita cronica B se vindeca doar in foarte putine cazuri. De retinut! Purtatorii nu ar trebui sa doneze sange, plasma, organe, tesuturi sau sperma, pentru a nu transmite boala. Acestia ar trebui, de asemenea, sa avertizeze medicul, dentistul si partenerul sexual despre suferinta lor. Tratament In cazul in care se prezinta la medic imediat dupa expunerea la infectie, persoanei in cauza i se va face vaccinul antihepatitic B, intr-o doza care sa stimuleze sistemul imun sa lupte impotriva infectiei. In cazul pacientilor cu hepatita acuta B, se recomanda repausul la pat pentru a grabi vindecarea. Unii medici recomanda o dieta speciala si sugereaza pacientilor sa manance cat mai mult in ciuda senzatiei de greata. Sunt interzise consumul de bauturi alcoolice sau administrarea de acetaminofen (paracetamol), deoarece pot afecta in sens

negativ ficatul. Inainte de a lua orice alt medicament, remedii naturiste sau suplimente vitaminice, trebuie consultat medicul specialist, deoarece unele dintre acestea pot agrava afectarea hepatica. In cazul in care hepatita acuta B nu se vindeca si persista mai mult de 6 luni, fiind inca activa (ceea ce se numeste hepatita cronica activa B), medicul poate recomanda un tratament mult mai agresiv. In cazul in care este hepatica cronica inactiva, se recomanda urmarirea atenta a acesteia fara un tratament adjuvant. Optiuni de medicamente Pacientii cu hepatita cronica B sunt tratati cu o combinatie a urmatoarelor medicamente: - pegInterferonul alfa: este un medicament stimulator al sistemului imun care se administreaza injectabil, timp de un an; interferonul are numeroase efecte adverse incluzand indispozitia, depresia, inapetenta si leucopenia (scaderea numarului de celule albe sau leucocite in sange) - lamivudina: acest medicament, adesea folosit in combinatie cu interferonul, se

administreaza oral intr-o singura doza pe zi; in general, este bine tolerat, dar in rare cazuri, a fost inregistrata agravarea afectarii hepatice; si acest medicament are efecte adverse printre care, cel mai sever, este anemia - adefovir dipivoxil: acesta este un medicament mai nou, folosit in tratamentul hepatitei cronice B; este eficient la pacientii la care lamivudina a fost ineficienta. In doze mari, poate determina afectare renala. Mod de transmitere Caile de transmitere ale virusului hepatitic B sunt: - percutana: transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre sangerande (la stomatolog) etc. - sexuala: contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs - perinatala: de la mama infectata la nounascut. Mamele pot transmite infectia copilului?

Din nefericire, mamele pot transmite infectia fatului in momentul nasterii. Nu se cunoaste in totalitate modul de transmitere al virusului hepatitic B la nou-nascut: pana acum exista dovezi ca majoritatea infectarilor perinatale sau produs in momentul nasterii, dar exista si unele dovezi care sustin ca s-ar putea transmite si in timpul sarcinii (fara a se cunoaste suficient acest mod de transmitere). Multi dintre copiii infectati cu virus hepatic B vor avea afectare hepatica pe termen lung. In prezent, toti nou-nascutii sunt vaccinati antihepatitic B la nastere si apoi in timpul primului an de viata, majoritatea necontactand virusul. Din pacate, acest lucru este greu de realizat in tarile subdezvoltate. Infectia se poate transmite prin transfuzii? Aceste situatii sunt rare in momentul de fata, pentru ca sangele donat este testat si in cazul in care provine de la o persoana infectata, nu este folosit. Din pacate, nu putem spune acest lucru despre trecut, si anume inainte de 1992, cand transfuzia era o cale frecventa de infectare. De aceea in prezent inca se mai

depisteaza persoane purtatoare ale unui virus hepatitic (B sau C), care afirma transfuzii de sange in antecedente si la care se suspecteaza transfuzia ca fiind modalitatea de infectare. Profilaxie Vom prezenta in continuare cateva precautii pentru a evita infectia cu virusul hepatitic B sau transmiterea acesteia: - vaccinarea, in cazul in care nu sunteti deja infectat - folositi prezervativul la fiecare contact sexual - purtati manusi atunci cand manipulati sange sau secretii umane, cum ar fi bandaje, tampoane sau rufarie - bandajati-va toate ranile deschise - nu imprumutati periutele de dinti, aparatele de ras, de epilat, cerceii, forfecutele de manichiura, pedichiura - nu mestecati bolul alimentar in locul copilului - nu imprumutati guma de mestecat, deja mestecata - asigurati-va ca acele folosite pentru injectii,

pentru piercing sau tatuare sunt sterilizate adecvat - curata-ti zonele murdarite cu sange cu o solutie din o parte inalbitor si 10 parti apa. Indicatiile vaccinarii Vaccinarea antihepatitica B se recomanda a fi efectuata la urmatoarele categorii de persoane: la toti nou-nascutii - la persoanele expuse la sange infectat sau lichide umane infectate - la rudele si prietenii unui bolnav de hepatita B - la persoanele care folosesc droguri intravenoase recreationale - la toate persoanele cu parteneri sexuali multiplii - la personalul medical care poate veni in contact cu virusul hepatic B - la personalul centrelor sau institutiilor care se ocupa de copii sau prizonieri.