Sunteți pe pagina 1din 34

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII COLEGIUL TEHNIC “ ELIE RADU “ PLOIESTI-PRAHOVA

PROIECT PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE PROFESIONALE

Tema: Traductoare pentru măsurarea presiunii lichidelor

Profesor îndrumător

Profesor Ing. Chiriţă Doina

2010

Absolvent Filip Alexandra-Daniela Clasa a XII-a C

1

Cuprins:

Argument

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

1

Capitolul

I.

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

3

1.1 Schema SRA .

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

3

1.2 Elementele componente ale schemei unui SRA

 

3

1.3 Mărimi care intervin în schema bloc a unui

 

4

1.4 Clasificarea sistemelor de reglare

 

4

1.5 Performanţele sistemelor de reglare automată

 

6

1.6. Elemente de execuţie ale unui sistem de reglare automată

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

6

1.6.1.

Acţionarea electrică a elementelor de execuţie

 

7

1.6.2.

Acţionarea hidraulică a elementului de execuţie

9

1.6.3.

Actionarea pneumatică a elementelor de executie .

 

10

1.7.

 

Regulatoare automate

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

11

1.7.1.

Structura regulatoarelor automate

 

12

1.7.2.

Clasificarea regulatoarelor

 

13

1.7.3.

Schema bloc şi principiul de funcţionare a unui S.R.A.

pentru reglarea presiunii.

14

.

.

.

.

.

.

.

.

1.7.3.1. Principiul de funcţionare

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

15

1.7.3.2.

Reglarea presiunii cu un regulator P sau

16

2

Capitpolul II. Mijloace pentru măsurarea

 

17

II.1. Definiţii

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

17

Capitolul III. Traductoare de presiuni

 

21

III.1.

Traductorul de presiune cu tub

 

21

III.2.

Traductorul de presiune cu capsulă

23

III.3. Traductorul de presiune diferenţială cu burdufuri .

 

23

III.4. Traductorul de presiune diferenţială cu clopot

25

III.5.

Traductor cu rezervor şi tub vertical

 

25

Capitolul

IV.

Manometre.

 

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

27

IV.1. Manometru cu rezervor şi tub

 

29

IV.2. Manometru cu

30

3

Argument

Istoria ştiinţelor sau a tehnicii evidenţiază fără echivoc ca dezvoltarea acestora este strâns legata de progresele realizate in domeniul măsurărilor . Tehnica măsurărilor contribuie la realizarea descoperirilor ştiinţifice si la perfecţionarea continuă a tehnicii. În acelaşi timp măsurările au un rol deosebit în controlul proceselor tehnologice . În condiţiile tehnicii actuale, respectarea riguroasă a tehnologiei de fabricaţie,asigurarea condiţiilor de funcţionare optimă a maşinilor si agregatelor, introducerea automatizării în procesele de producţie, pot fi satisfăcute numai cu ajutorul unei tehnici de măsurare corespunzătoare. Procesele fizico-chimice ce au loc in cadrul diverselor procese tehnologice sunt caracterizate de un număr limitat de mărimi fizice, care constituie parametrii procesului. Desfăşurarea procesului de producţie impune azi controlul - măsurarea - acestor parametri. Presiunea costituie unul din principalii parametrii care determină procesele de producţie in numeroase domenii ale tehnicii contemporane. Practic se ştie azi nu există ramura industrială, sau aproape nici o întreprindere productivă,unde să nu fie necesară măsurarea presiunii unuia sau mai multor fluide. În numeroase întreprinderi, ca spre exemplu, din industria petrolului, chimiei, termoenergetică etc., in întreprinderile echipate cu sisteme de reglare automată pneumatice ş.a., măsurarea presiunii este chiar determinantă pentru asigurarea desfăşurării corecte a întregului proces tehnologic. În industria noastră aparatele de măsurat presiunea se folosesc în număr foarte mare pentru controlul şi reglarea proceselor de producţie. De exemplu, în industria petrolului, la foraj, la extracţie de ţiţei si gaze, în rafinării la fabricaţia produselor petroliere; în industria chimică şi petrochimică la controlul si reglarea a numeroase procese de prelucrare a materiei prime; în industria metaurgică la măsurarea tirajului în camerele de ardere; în industria minerală la procesele de ventilaţie în mine. Aparatele de măsurat presiunea –manometrele diferenţiale - au de asemenea o importanţă deosebită la măsurarea debitelor de fluide, a nivelului lichidelor s.a.

4

Economia noastră în continuă dezvoltare impune creşterea activităţii de cercetare ştiinţifică, în vederea realizării de noi utilaje, maşini şi instalaţii, ridicarea caracteristicilor tehnice si economice, perfecţionarea tehnologiilor de fabricaţie si stabilirea unor noi tehnologii. Rezolvarea practică a lucrărilor abordate, ca stabilirea performanţelor unor noi utilaje sau instalaţii, experimentarea unor noi tehnologii de fabricaţie etc. impune, în numeroase laboratoare de cercetări, măsurarea presiunii. Alegerea aparatelor şi a metodelor de măsurare au o importanţa deosebită; în unele cazuri aceste probleme impun ele înşele rezolvări speciale.

5

Capitolul I GENERALITĂŢI

Prin Sistem de Reglare Automată (SRA) se înţelege un sistem realizat astfel încât între mărimea de ieşire şi mărimea de intrare se realizează automat, fără intervenţia omului, o relaţie funcţională care reflectă legea de conducere a unui proces.

1.1 Schema SRA:

reflectă legea de conducere a unui proces. 1.1 Schema SRA: 1.2 Elementele componente ale schemei unui

1.2 Elementele componente ale schemei unui SRA:

E.C. – element de comparaţie

R.A. – regulator automat

E.E. – element de execuţie

I.T. – instalaţie tehnologică

Tr. – traductor

6

Elementul de comparaţie (EC) are rolul de a compara permanent

mărimea de ieşire a instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel cu

valoare prescrisă (considerată constantă), rezultatul comparaţiei fiind

semnalul de eroare ε.

Regulatorul automat (RA) are rolul de a efectua anumite operaţii

asupra mărimii ε primită la intrare, respectiv are rolul de a prelucra aceasta mărime după o anumita lege, numita lege de reglare, rezultatul fiind mărimea Xc aplicată ca mărime de comandă elementului de execuţie. Elementul de execuţie (EE) are rolul de a interveni în funcţionarea instalaţiei tehnologice pentru corectarea parametrilor reglaţi conform mărimii de comandă transmise de RA.

Instalaţia tehnologică (IT) este în cazul general un sistem supus unor acţiuni externe numite perturbaţii şi acţiunii comenzii generate de RA a cărui mărime de ieşire este astfel reglată conform unui program prescris. Traductorul (Tr) este instalat pe bucla de reacţie negativă si are rolul de a transforma mărimea de ieşire a IT de regulă într-un semnal electric aplicat EC .

1.3 Mărimi care intervin în schema bloc a unui SRA:

U – mărime de intrare a sistemului

ε – semnalul de eroare

Yr

– mărime de reacţie

Xc

– mărimea de ieşire a regulatorului automat

Xm– mărime de intrare a instalaţiei tehnologice

Y

– mărime de ieşire a sistemului (a instalaţiei tehnologice)

P

– perturbaţii

1.4 Clasificarea sistemelor de reglare automată:

Există mai multe posibilităţi de clasificare a SRA în funcţie de criteriul

7

adoptat. Mai importante sunt următoarele:

1. După caracterul informaţiei apriorice asupra IT se deosebesc:

-SRA cu informaţie apriorică completă

-SRA cu informaţie apriorică incompletă

În primul caz, caracteristicile IT sunt practic invariabile în timp, în al doilea caz aceste caracteristici se modifică (sub influenţa unor perturbări) într-un mod care nu este dinainte cunoscut. Pentru a compensa influenţa unor asemenea modificări asupra performanţelor sistemului se folosesc elemente suplimentare, de adaptare, rezultând sisteme adaptive.

2. După dependenţele(în regim staţionar) dintre mărimile de ieşire şi

de intrare ale elementelor componente, se deosebesc:

-SRA liniare (când dependentele sunt liniare)

- SRA neliniare (când cel puţin una din dependente este neliniară).

Din punct de vedere matematic sistemele liniare sunt descrise prin ecuaţii liniare, iar cele neliniare prin ecuaţii neliniare.

3. După caracterul prelucrării semnalelor se deosebesc:

- SRA continue (când toate mărimile care intervin sunt continue în timp)

- SRA discrete (când cel puţin una dintre mărimi are o variaţie discretă in timp).

4. După aspectul variaţiei in timp a mărimii de intrare (şi deci şi a

mărimii de ieşire) se deosebesc trei categorii:

- sisteme de reglare automată, dacă mărimea de intrare este constantă - sisteme cu program, dacă mărimea de intrare variază după un anumit program

- sisteme de urmărire, dacă mărimea de intrare variază aleatoriu în timp

5. După numărul de bucle principale (de reacţie) se deosebesc

- sisteme cu o buclă principală

- sisteme cu mai multe bucle principale sau sisteme de comandă

6. După viteza de răspuns a IT la un semnal aplicat la intrare, se deosebesc

- SRA pentru procese rapide, când constantele de timp ale IT nu depăşesc 10

8

secunde (acţionările electrice)

- SRA pentru procese lente, când IT au constante de timp mai mari şi de multe ori au şi timp mort

7. După caracteristicile construcţiei dispozitivelor de automatizare, se deosebesc:

- SRA unificate (când toate mărimile care circulă sunt unificate, adică au aceeaşi gamă şi aceeaşi natură)

- SRA specializate, când nu se întâmpla acest lucru.

La sistemele unificate, diferite blocuri ale dispozitivelor de automatizare pot fi conectate în diferite moduri rezultând astfel o varietate mare de structuri realizate cu un număr relativ mic de elemente componente.

8. După agentul purtător de semnal se deosebesc:

- sisteme electronice

- pneumatice

- hidraulice

- mixte.

1.5 Performanţele sistemelor de reglare automată:

Performanţele sistemelor de reglare automată se referă la cele două modalitaţi de funcţionare a acestora: regimul staţionar,regimul tranzitoriu .

Regimul stationar este acel regim de funcţionare în care parametrii caracteristici ai sistemului rămân constanţi pe toată durata de funcţionare a acestuia. Durata regimului staţionar reprezintă intervalul de timp în care parametrii sistemului rămân constanţi. Acest regim durează până la începutul regimului tranzitoriu.

1.6. Elemente automată:

de

execuţie ale unui sistem

de reglare

Elementele de execuţie sunt componente ale sistemelor automate care primesc la intrare semnale de mică putere de la blocul de conducere şi

9

furnizează mărimi de ieşire, in marea majoritate a cazurilor, de natura mecanică (forţe, cupluri) capabile să modifice starea procesului în conformitate cu algoritmul de conducere stabilit.

Având un dublu rol, informaţional şi de vehiculare a unor puteri importante, elementele de execuţie au o structură complexă, reprezentând subsisteme în cadrul sistemelor automate. În general, elementul de execuţie

este format din două parţi distincte:

- motorul de execuţie ME (numit şi servomotor)

- organul de execuţie OE

Relaţia care se stabileşte între mărimile m de la ieşirea EE (mărimea de execuţie) si c mărimea de intrare a EE (provenită de la regulator) defineşte comportarea EE în regim staţionar. Raportul dintre aceste mărimi, pentru orice valoare a lui c, ar fi ideal să fie constant, dar intervin în cursul funcţionarii EE anumiţi factori care influenţează mărimea m (frecări, reacţii ale mediului ambiant, greutăţi neechilibrate).

Exista cazuri când trecerea de la regulator la EE trebuie adaptată, folosind un convertor care transformă mărimea de comandă, de exemplu din electrică

în

hidraulică,

dacă

intrarea

în

EE

trebuie

fie

hidraulică.

EE poate acţiona asupra modificării de energie în două moduri:

-continuu, dacă mărimea m poate lua orice valoare cuprinsă între două valori limită.

- discontinuu, dacă mărimea m poate fi modificată numai pentru două valori limită (dintre care cea inferioara este in general zero)

Dacă intervenţia asupra organului de execuţie se realizează manual, partea motoare ME nu mai este necesară.

După natura sursei de energie folosita pentru alimentarea parţii motoare ME, elementele de execuţie se pot clasifica în:

- Electrice

- Hidraulice

- Pneumatice

1.6.1. Acţionarea electrică a elementelor de execuţie :

10

Acţionarea electrică a organelor de execuţie se realizează cu electromagneţi sau cu motoare electrice de curent continuu sau de curent alternativ. Folosind electromagneţi, se obţine o acţionare discontinuă,

bipoziţională , întrucât se pot obţine la ieşire două poziţii staţionare (închis- deschis, dreapta-stanga).Trecerea de la o stare la alta se face într-un timp scurt.

În multe procese tehnologice cu reglare automată, pentru variaţia mărimii de acţionare (de exemplu, pentru reglarea temperaturii, debitului, presiunii etc.) trebuie modificată poziţia elementelor de reglare ale organului de execuţie (vanelor, supapelor, cursoarelor etc.), care determină valoarea fluxului de energie condus spre obiectul reglării. Această comandă se poate realiza şi cu motoare electrice.

Pentru organele de execuţie de putere mică se folosesc în general motoare bifazate (asincrone) cu rotorul în scurtcircuit, iar pentru organe de execuţie de puteri mari, motoare trifazate cu rotorul în scurtcircuit.

Se construiesc servomotoare asincrone în următoarele variante: cu o singură rotaţie, cu mai multe rotaţii sau cu o cursa rectilinie. Cele cu mai multe rotaţii, la care cursa completă a elementului de reglare corespunde cu câteva rotaţii ale arborelui de ieşire, se folosesc mai frecvent pentru acţionarea robinetelor sau a supapelor regulatoare.

La servomotoarele cu mişcare rectilinie, arborele de ieşire este înlocuit printr-o tijă, a cârei cursa completă corespunde cu cursa completă a elementului de reglare. Parametrii principali, în funcţie de care se aleg elementele, sunt: cuplul de rotaţie la arborele de ieşire sau forţa la dispozitivul cu cursa rectilinie si durată unei rotaţii complete a arborelui de ieşire sau a unei curse complete a tijei.

Acţionările electrice cu motoare se împart în două grupe:

- cu viteza constantă

- cu viteza variabilă

Din punct de vedere constructiv, partea motoare a EE este construită din două subansambluri independente:

- Amplificatorul de execuţie

- Motorul de execuţie

În cazul motoarelor de curent continuu, comanda se poate face în două

11

moduri:

- variind curentul de excitaţie şi menţinând constant curentul din indusul motorului

- variind curentul din indusul motorului si menţinând constant curentul de

excitaţie În general, în SRA se întrebuinţează metoda a două, pentru ca pierderile de energie sunt mai mici. Aceste motoare sunt folosite mai ales în SRA în care parametrul legat este turaţia sau un cuplu.

Avantajele utilizării servomotoarelor de C.C. decurg din cerinţele de funcţionare ale acestora:

- Posibilitatea de reglaj în limite largi

- Stabilitate a vitezei

- Putere de comandă mică

- Cuplu de pornire şi viteza de răspuns mare

Dezavantajul folosirii motoarelor de c.c. îl constituie apariţia scânteilor la colector în timpul comutaţiei, făcându-l nefolosibil în medii inflamabile sau explozive, precum şi producerea de perturbaţii radiofonice.

1.6.2. Acţionarea hidraulică a elementului de execuţie :

Acţionările hidraulice au fost primele mecanisme din tehnica reglării automate destinate reglării proceselor. Prin dezvoltarea sistemelor electrice de reglare, folosirea elementelor hidraulice a scăzut datorită neajunsurilor elementelor hidraulice:

- lipsa posibilităţii de comandă la distanţă

- necesitatea etanşării îngrijite a corpurilor şi conductelor

- dependenţa caracteristicilor de variaţiile de temperatură ale mediului ambiant

- necesitatea unei surse hidraulice

În ultimul timp, elementele hidraulice cunosc o largă răspândire, întrucât prezintă unele avantaje faţă de cele electrice, de exemplu: banda mare de trecere (frecvenţe ridicate de lucru), raport putere/gabarit maxim, lipsa în majoritatea cazurilor a unui reductor de ieşire şi varietatea mare a formelor de mişcare a axului de ieşire (rotativ, oscilant, liniar).

12

Caracteristicile statice principale ale elementelor de acţionare hidraulice sunt caracterizate de viteza şi de forţa care determină viteza de ieşire si forţa dezvoltată de motorul de execuţie în funcţie de elementul de comandă. Folosind presiuni înalte se pot comanda EE până la 200m, fără pierderi importante de presiune.

Deosebit de eficientă este hidraulica atunci când trebuie acţionate, în acelaşi timp, mai multe EE (de exemplu: macazurile folosite în transporturi

etc.). În instalaţiile de automatizare se folosesc, în majoritatea cazurilor, motoare hidraulice cu piston, care pot fi:

- cu mişcare liniară

- cu mişcare de rotaţie (limitată la un unghi de 180 0 )

1.6.3. Acţionarea pneumatică a elementelor de execuţie :

Motoarele de execuţie pneumatice se folosesc foarte mult pentru că

prezintă următoarele avantaje:

-Fluidul folosit (aerul) nu prezintă pericol de incendiu

- După utilizare, aerul este evacuat în atmosferă, nefiind necesare conducte

de întoarcere ca la cele hidraulice

- Pierderile de aer în anumite limite,

Deranjamente:

- Sunt simple, robuste, sigure în funcţionare şi necesită cheltuieli de întreţinere reduse

Dezavantajele acestor motoare sunt următoarele:

- Viteza de răspuns este mică (în medie 1/3 – 1/4 din viteza de răspuns a motoarelor hidraulice)

- Precizia motoarelor pneumatice este redusă

Se recomandă folosirea servomotoarelor pneumatice în următoarele cazuri:

13

- Servomotorul are greutate redusă

- Temperatura mediului ambiant este ridicată şi cu variaţii mari

- Mediul ambiant este exploziv

- Nu se cere precizie mare

- Nu se cer viteze de lucru mari

Motoarele pneumatice pot fi liniare sau rotative. Cele liniare se pot

realiza cu piston sau cu membrană.

1.7. Regulatoare automate:

Regulatorul automat are rolul de a prelucra operaţional semnalul de eroare ε (obţinut în urma comparaţiei liniar – aditive a mărimii de intrare r si a mărimii de reacţie Yr în elementul de comparaţie) şi de a da la ieşire un semnal de comandă u pentru elementul de execuţie.

Informaţiile curente asupra procesului automatizat se obţin cu ajutorul traductorului de reacţie Tr şi sunt prelucrate de regulatorul automat RA în conformitate cu o anumită lege care defineşte algoritmul de reglare automată.

Algoritmii de reglare (legile de reglare) convenţionali utilizaţi în mod curent în reglarea proceselor automatizate (tehnologice) sunt de tip proporţional – integrator – derivativ (PID).

Implementarea unei anumite legi de reglare se poate realiza printr-o varietate destul de larga a construcţiei regulatorului, ca regulator electronic, pneumatic, hidraulic sau mixt.

Cu toate ca există o mare varietate de regulatoare, orice regulator va conţine următoarele elemente componente: amplificatorul (A), elementul de reacţie secundară (ERS) şi elementul de comparare secundară (ECS).

Amplificatorul (A) este elementul de bază. El amplifică mărimea ε1 cu un factor KR deci realizează o relaţie de tipul u(t) = KR ε1(t), unde KR reprezintă factorul de amplificare al regulatorului.

Elementul de reacţie secundară ERS primeşte la intrare mărimea de comandă u (de la ieşirea amplificatorului) şi elaborează la ieşire un semnal Xrs denumit mărime de reacţie secundară.

14

Elementul de comparare secundară (ECS) efectuează continuu compararea valorilor abaterii ε şi a lui Xrs după relaţia ε1(t) = ε(t) – Xrs(t). ERS este de obicei un element care determină o dependenţa proporţională între Xrs şi u. Regulatorul poate avea o structură mai complicată. De exemplu, la unele regulatoare există mai multe etaje de amplificare, la altele există mai multe reacţii secundare necesare obţinerii unor legi de reglare mai complicate.

1.7.1. Structura regulatoarelor automate :

Blocul regulator este alcătuit din mai multe parţi componente interconectate funcţional, care permit realizarea atât a legii de reglare propriu-zise (exprimata analitic prin dependenţa dintre mărimea de ieşire şi mărimea de intrare), cât şi a unor funcţii auxiliare de indicare, semnalizare a depăşirii valorii normale pentru anumite mărimi, trecere automat – manual. Legile de reglare clasice (de tip P, PI, PID) se realizează în cadrul regulatoarelor cu acţiune continuă cu ajutorul circuitelor operaţionale cu elemente pasive instalate pe calea de reacţie a unor amplificatoare operaţionale. Prin alegerea convenabilă a relaţiei de corecţie (care prezintă o anumita funcţie de transfer HC(s)) se obţin diferiţi algoritmi de reglare. Pentru legile de reglare tipizate, funcţiile de transfer ideale au expresiile:

- Regulator P: HR(s) = KR

- Regulator PI: HR(s) = KR *(1 + 1/Ti*S )

- Regulator PID: HR(s) = KR *(1 + (1/Ti*S) + Td*S + 9*Td/Ti) unde KR

reprezintă factorul de amplificare,

Ti – constanta de timp de integrare,

Td – constanta de timp de derivare ,

9 – factorul de interinfluenţă.

15

1.7.2. Clasificarea regulatoarelor automate :

În funcţie de sursa de energie exterioară folosită, acestea se clasifică In:

regulatoare directe – atunci când nu este necesară o sursă de energie exterioară, transmiterea semnalului realizându-se pe seama energiei interne

- regulatoare indirecte – când folosesc o sursă de energie exterioară pentru acţionarea elementului de execuţie

După viteza de răspuns există:

- regulatoare pentru procese rapide, folosite pentru reglarea automată a

instalaţiilor tehnologice care au constante de timp mici(mai mici de 10 s)

- regulatoare pentru procese lente, folosite atunci când constantele de timp ale instalaţiei sunt mari (depăşesc 10 sec).

După tipul acţiunii:

- regulatoare cu acţiune continuă - sunt cele în care mărimile ε(t) si u(t) variază continuu în timp

- regulatoare cu acţiune discretă- sunt cele la care mărimea ε(t), deci şi u(t) reprezintă un tren de impulsuri

- regulatoare liniare, daca dependenţă dintre cele două mărimi este liniară

- regulatoare neliniare, daca dependenta dintre cele doua mărimi este neliniara

După caracteristicile constructive, există:

16

- regulatoare unificate, utilizate pentru reglarea unor parametri diferiţi(temperatura, presiune, etc.) - regulatoare specializate, utilizate numai pentru o anumita mărime

După agentul purtător de semnal, există:

- regulatoare electronice

- regulatoare electromagnetice

- regulatoare hidraulice

- regulatoare pneumatice

1.7.3. Schema bloc şi principiul de funcţionare a unui S.R.A. pentru reglarea presiunii:

Presiunea se reglează automat în : separatoare, coloane de fracţionare, reactoare chimice, vase tampon pentru gaze, reţele de distribuţie cu gaze combustibile, etc. Fie vasul tampon din figura 1.a din care se alimentează mai mulţi consumatori.

figura 1.a din care se alimentează mai mulţi consumatori. Fig. 1.a Fig. 1.b Deoarece consumatorii se

Fig. 1.a

Fig. 1.b

Deoarece consumatorii se alimentează la presiune constantă aceasta trebuie reglată automat. În acest scop se construieşte sistemul de reglare automată

17

a presiunii (SRA-P) reprezentat schematic în fig. 1.b În legătură cu acest

SRA-P se pun mai multe probleme. Prima întrebare la care se cere răspuns este dacă robinetul de reglare trebuie montat pe intrarea sau ieşirea din vas.

1.7.3.1 Principiul de funcţionare:

Pentru a da răspuns la această întrebare, se va analiza modul în care

funcţionează SRA-P atunci când robinetul de reglare este montat pe intrarea

în vas.

Consumatorii folosesc gazul din vas conform cerinţelor activităţii lor. Se va presupune că SRA-P se găseşte în regim static şi că, la un anumit timp, un nou consumator începe să folosească gaz. Crescând debitul la ieşire Q e , va scădea presiunea P în vas. Traductorul de presiune TP sesizează scăderea presiunii şi transmite regulatorului R un semnal corespunzător. În urma comparaţiei valorii presiunii curente P cu valoarea prescrisă P i a presiunii, regulatorul va comanda robinetul de reglare astfel încât acesta să se deschidă ceva mai mult. Crescând debitul de alimentare, presiunea din vas va reveni la valoarea prescrisă.

Ce se întâmplă cu presiunea în vas atunci când robinetul de reglare ar

fi fixat pe ieşirea din vas ?

La intrarea în funcţiune a unui nou consumator , presiunea în vas va scădea. Pentru a reduce presiunea din vas la valoarea prescrisă, regulatorul R va comanda robinetul de reglare astfel încât acesta să se închidă ceva mai mult. Scăzând debitul de ieşire, presiunea din vas va reveni la valoarea prescrisă. Această manevră este în contradicţie cu cererea de creştere a consumului de gaz şi ca atare nu este bună. Rezultă deci că robinetul de reglare, în cazul problemei de faţă nu poate fi montat decât pe intrarea vasului.

Răspunsul la întrebarea pusă mai sus nu poate fi deci dat, decât în urma analizei procesului pentru care se cere reglarea automată a presiunii .

18

1.7.3.2. Reglarea presiunii cu un regulator P sau PI:

Se va vedea în continuare dacă pentru reglarea presiunii trebuie folosit un regulator P sau PI.Se ştie că SRA cu regulator P reglează cu abatere statică, iar SRA cu regulator PI reglează fără abatere statică. Ţinând seama de aceasta, în practică se folosesc SRA-P cu regulatoare proporţionale pentru acele procese la care eroarea statică nu are o influenţă prea mare asupra performanţelor acestora (ex. alimentarea cu aer a aparaturii de automatizare, alimentarea cu gaze combustibile a unor consumatori etc.).

La SRA-P , inerţia traductorului, regulatorului şi robinetului de reglare este neglijabilă prin raport cu inerţia procesului. Procesele pneumatice sunt în general monocapacitive, comportarea lor dinamică fiind descrisă de ecuaţia diferenţială de ordinul întâi. Din aceste motive, la SRA-P cu regulator P,

4),

fără ca SRA să-şi piardă stabilitatea. La asemenea amplificări mari rezultă SRA-P cu eroarea statică mică, ceea ce constituie un mare avantaj în reglarea automată a acestei mărimi fizice.

amplificarea regulatorului poate fi mărită până la valori K p =20

25

(BP=5

19

Capitolul II Mijloace pentru măsurarea presiuni

II.1. Definiţii:

Presiune(p)-raportul dintre forţa(f) şi aria unei suprafeţe(A)-forţa fiind perpendiculară şi uniform repartizată pe acea suprafaţă(p=f/A).În toate sistemele de mărimi este mărimea derivată. În sistemul S.I. şi sistemele LMT ,are dimensiunile [p]=L -1 M.T. -2 .În sistemul LFT , are dimensiunile [p]=FL -2 ;

- presiunea absolută : presiune pe care o suportă un corp

considerată deasupra presiunii zero.

- presiune relativă (subprapresiune) : diferenţa dintre presiunea pe care o suportă un corp şi presiunea atmosferică;

- presiune atmosferică: presiunea exercitată de

atmosfera.Variază în funcţie de condiţiile atmosferice şi de altitudine;

- presiune atmosferică normală(p 0 ) : presiunea atmosferică

considerată la latitudinea 45 0 la nivelul mării şi la temperatura de zero grade,valoarea stabilită de cea de a X-a Conferinţă Generală de Măsurări şi Greutăţi(Paris 1954)fiind p 0 =1,013250 bari;

- presiune dinamică : presiunea exercitată de o coloană de lichid

asupra unei suprafeţe(p=h·y,în care h=înălţimea coloanei deasupra suprafeţei şi y=greutatea specifică a lichidului).

Newton pe metru pătrat(N/m 2 ),unitate derivată în sistemul S.I. si M.K.S.:presiunea exercitată perpendicular de o forţa de un newton uniform repartizată,pe aria de un metru pătrat;multiplu:pieza(pz)=stena pe metru pătrat=10 3 N/m 2 ;

20

-Barie(barye),unitate derivată în sist. C.G.S.:presiunea exercitata perpendicular de o forţa de o dina uniform repartizata pe aria de un centimetru pătrat;multiplu:bar=10 6 barie(1N/m 2 =10 barye); - atmosfera tehnică(at),multiplu de 10 4 al unităţii kgf/m 2 din sistemul MkfS(kilogram forţa/metru pătrat):presiunea exercitată perpendicular de o forţa de un kilogram forţa uniform repartizată pe aria de un centimetru pătrat(1kgf/cm 2 =9,80665N/cm 2 = 9,80665·10 4 N/m 2 ); -atmosfera fizică (atmosfera normală,atm): presiunea echivalentă greutăţii unei coloane de mercur de 760 mm înălţime,având densitatea 13,5951 kg/dm 3 la 0 0 într-un loc în care acceleraţia gravitaţiei este 9,80665 ms -2 , care acţionează pe o suprafaţă cu aria de 1 cm 2 (1 atm=1,033 at); -torr (torr): unitate de presiune folosită în tehnica vidului, egală cu apăsarea exercitată de o coloană de mercur de 1 mm înălţime,pe o arie de 1 cm 2 , la 0 0 C şi la nivelul mării (1 torr=1 333, 2 barie); -milimetru coloană de apă(mm H 2 o=0.0001 at).Multiplu: metru coloana apa (m H 2 O); 1 m H 2 O = 1 000 H 2 O;

Unităţi engleze şi americane de presiune

Denumirea

Echivalentul in:

 

N/m 2

mm H 2 O

mm Hg

Kgf/cm 2

barye

Inch of water (in H 2 O)

249,2

25,4

1,869

2,54·10 -3

2,492·10 3

Inch of Hg.(in Hg)

3,39·10 3

13,6

25,4

34,5·10 -3

33,9·10 3

Pound per square inch (lb/sq in)

6,89·10 3

703

51,71

70,3·10 -3

68,9·10 3

Pound per square foot (lb/sq ft)

47,9

4,882

0,360

488,2·10 -

479

6

După principiul de funcţionare:

- Aparate cu lichid -pe baza legii fundamentale a hidrostaticii (diferenţa

de presiune dintre două puncte aflate la adâncimi diferite într-un lichid este

egală cu produsul dintre greutatea specifică a lichidului şi diferenţa de nivel dintre cele două puncte). Exemple: aparate tub în formă de U.

- Aparate cu element elastic -pe baza deformaţiei unor elemente

elastice. Exemple: membrane, tuburi Bourdon, tuburi spirale, sifoane.

21

- Aparate cu piston şi greutăţi - pe baza legii lui Pascal (presiunea

exercitată din exterior asupra unui lichid se transmite integral în toată masa

lichidului (etaloane).

- Aparate electrice - pe baza variaţiei proprietăţilor electrice ale

materialelor supuse la presiune (manometre cu cuarţ, cu rezistenţă de manganin).

- Aparate combinate -pe baza combinaţiei diferitelor principii de măsurare (traductoare electrice, pneumatice).

Se deosebesc în funcţie de principiul de funcţionare, soluţia constructivă, precizia de măsurare, tipul fluidului măsurat (lichid sau gaz), valoarea presiunii nominale. După valoarea presiunii măsurate:

- Manometre -măsoară suprapresiuni,exprimate ca presiuni relative

- Vacuummetre –măsoară diferenţa dintre presiunea atmosferică şi o presiune mai mică decât aceasta

- Manovacuummetre –măsoară presiuni mai mari şi mai mici decât presiunea atmosferică

- Micromanometre,microvacuummetre,manovacuummetre –măsoară

presiuni cu valori până la 500 mmH2O.

- Se caracterizează prin construcţie simplă şi precizie ridicată, utilizate în industrie şi laborator ca aparate etalon(manometre,vacuummetre, manovacuummetre).

- Funcţionează pe baza echilibrării presiunii de măsurat, prin presiunea hidrostatică produsă de o coloană de lichid. Avantaje: obţinerea directă a valorii măsurate,

construcţie simplă şi robustă, precizie crescută,

posibilitate de adaptare a dispozitivelor desemnalizare, înregistrare şi transmitere la distanţă. Aceste aparate au un traductor de presiune, care este un element elastic şi care se deformează sub acţiunea presiunii în mod proporţional. Traductoare elastice:

- cu tub Bourdon ;

- cu tub elicoidal ;

- cu tub spiral ;

- cu membrană ;

- cu capsulă ;

- cu sifon .

utilizare simplă,

22

Sunt folosite ca manometre, vacuummetre, manovacuummetre şi manometre diferenţiale.

Eroarea de măsurare este dată de elementul elastic şi poate fi:

-de liniaritate a caracteristicii presiune-deformaţie; -de citire a indicaţiilor aparatului, -de încadrare a limitei superioare a măsurării sub limită de proporţionalitate a materialului de confecţionare a elementului elastic (aliaj Cu-Be, Cu-Ni, bronz fosforos, oţel inox cu Ni, Cr, Ti, Mo).

23

Capitolul III Traductoare de presiuni

Măsurarea şi controlul presiunii în instalaţiile tehnologice din industria chimică ridică probleme deosebite, determinate de corozivitatea fluidelor, temperatura ridicată şi caracterul neomogen al acestora. Pentru măsurarea presiunii, FEA fabrică mai multe tipuri de traductoare utilizate în industria chimică. Traductoarele de presiune (presiune diferenţială) sunt folosite şi în sistemul de măsurare a altor mărimi ca: debite, nivel, densitate.

III.1. Traductorul de presiune cu tub Bourdon

Traductorul

de

presiune

cu

tub

prezentat în figura de mai jos.

Bourdon

(AT10

ELT370)

este

El are ca element sensibil un tub Bourdon 1, care sub acţiunea presiunii de măsurat

El are ca element sensibil un tub Bourdon 1, care sub acţiunea presiunii de măsurat p tinde să se îndrepte. Capătul liber al acestuia suferă o deplasare care prin intermediul pârghiilor 2 si 3 determină rotirea axului 4 cu un unghi α. De axul 4 este fixat şi magnetul permanent mobil (rotorul) al modulatorului magnetic 5 cuplat

cu amplificatorul 6 al adaptorului ELT370, la ieşirea căruia se obţine un semnal unificat

 

(2

10mA)

proporţional cu presiunea

măsurată.

Acest

semnal

este

transmis

apoi

aparatului indicator 7

(înregistrator) din sistemul E.

Acest traductor este fabricat în două variante:

24

- pentru fluide neutre (tub Bourdon din bronz) - pentru fluide corozive (tub Bourdon din oţel inoxidabil)

Prima variantă permite măsurarea presiunilor în domeniile: 0 15;

…0…350 kgf/cm², iar varianta a doua în domeniile: 0…2; 0…3; 0…200

20; 0

kgf/cm².

Observaţie :

În cazul traductorului AT10 ELT, a cărui presiune este măsurată intră direct în cavitatea interioară a tubului Bourdon. Dacă acest fluid din proces este impurificat de particule care se depun, sau dacă el se cristalizează, se polimerizează sau este foarte puternic coroziv, contactul acestuia cu elementul sensibil poate înfunda tubul Boudon sau îl poate deteriora. În astfel de cazuri se foloseşte traductorul cu membrană de separaţie AT10 ELT370 MS100 la care fluidul a cărui presiune p se măsoară nu vine în contact direct cu elementul sensibil al traductorului (fig.3). Sistemul de separare (MS 100) se compune din membrana de separaţie MS100 şi carcasa 2 conectată la traductorul AT10 ELT370 printr-un tub de oţel subţire 3.

traductorul AT10 ELT370 printr-un tub de oţel subţire 3. Fig. 3 Camera formată între membrană şi

Fig. 3

Camera formată între membrană şi carcasă, tubul de conectare şi tubul Bourdon al traductorului sunt umplute cu un lichid de separare 4 (ulei ,apa). Sub acţiunea presiunii de măsurat p, membrana apasă asupra lichidului transmiţând presiunea lichidului şi deci tubului Bourdon.

25

III.2. Traductorul de presiune cu capsulă

Traductorul de presiune cu capsulă (AT20 ELT370) este folosit pentru

kgf/cm²). Elementul sensibil al

traductorului este format din capsula 1 care este o cutie cu pereţi ondulaţi (

fig.4).

măsurarea presiunilor mai mici (0

1

ondulaţi ( fig.4 ). măsurarea presiunilor mai mici (0 1 Sub acţiunea presiunii de măsurat p,

Sub acţiunea presiunii de măsurat p,

introdusă în capsulă, pereţii acesteia se deformează (cutia se umflă).Prin intermediul braţului de acţionare 2, deplasarea peretelui capsulei este transmisă axului 4 care se roteşte cu un

unghi

proporţional cu

presiunea p. Pe acest ax este fixat şi rotorul modulatorului magnetic 5, care face parte din ELT 370.

α

=

0

16°,

III.3.Traductorul de presiune diferenţială cu burdufuri

Traductorul de presiune diferenţială cu burdufuri AT30 ELT370 (fig. 5) se foloseşte pentru măsurarea unor presiuni diferenţiale (diferenţa a

două presiuni ) în gama 0

burdufuri, 1 si 2 ,fixate pe un perete despărţitor 7dintr-o carcasă 8. Burdufurile comunică între ele iar fundurile lor sunt în legătură prin tija 3. Presiunile P 1 şi P 2 , a căror diferenţă ∆p=p 1 -p 2 trebuie măsurată,sunt introduse în camerele A şi respectiv B ,care conţin fiecare câte un burduf. Presiunea p 1 acţionează asupra burdufului 1 cu o forţă F 1 =p 1 * S (în care S

4 000 mm coloana H 2 O. El este format din două

26

reprezintă aria fundului burdufului), iar presiunea p 2 <p 1 acţionează asupra burdufului 2 cu o forţă F 2 = p 2 *S , de sens pus primei forţe.

o forţă F 2 = p 2 *S , de sens pus primei forţe. Fig. 5

Fig. 5

Forţa rezultantă care acţionează asupra sistemului format din cele două burdufuri care acţionează ca nişte arcuri este F = F 1 - F 2 =S(p 1 -p s ). Burdufurile acţionând ca nişte arcuri (primul se strânge, al doilea se întinde) vor permite o deplasare proporţională cu forţa F , deci cu diferenţa celor două presiuni:

F=cδ

sau

S(p 1 -p 2 )=cδ,

în care c este coeficientul de rigiditate al burdufurilor. Deoarece p 1 > p 2 , tija 3 se deplasează spre dreapta şi prin intermediul

opritorului 4 şi al braţului de acţionare 5 determină rotirea axului 6 care este în legătură cu elementul mobil al ondulatorului din ELT 370. Această

16°) este transformată în semnal unificat proporţional cu

presiunea diferenţială ∆ p .

deplasare (α = 0

Pe acelaşi principiu se bazează traductorul AT 40 ELT 370, folosit

1 000 mm col. H 2 O şi traductorul 3 500 mm H 2 O.

pentru măsurarea presiunilor în gama 0 AT36 ELT 370 pentru gama de presiune 0

27

III.4.Traductorul de presiune diferenţială cu clopot

Traductorul de presiune diferenţială cu clopot EFL 271 ELT 370 (fig. 6) este folosit pentru presiuni

1 000 mm H 2 O.

Principiul de funcţionare a traductorului de presiune diferenţială cu clopot rezultă din figură. În vasul 6

lichid

(mercur) 2 este introdus un clopot 1. În spaţiul liber din interiorul clopotului este transmisă prin tubul 7, una din presiuni (p 1 ), Fig. 6 iar deasupra clopotului - presiunea p 2 . Dacă p 1 >p 2 clopotul

se deplasează în sus, deplasarea fiind proporţională cu diferenţa celor două presiuni ∆p = p 1 –p 2 . Deplasarea clopotului determină rotirea axului 5 cu un

unghi α = 0

ELT 370, care elaborează la ieşire un semnal unificat (2

16°. Axul 5 roteşte magnetul mobil al modulatorului adaptorului

Axul 5 roteşte magnetul mobil al modulatorului adaptorului diferenţiale in gama 0 cu 10 mA ).

diferenţiale in gama 0

cu

10 mA ).

III.5.Traductor cu rezervor şi tub vertical (fig.7):

mA ). III.5.Traductor cu rezervor şi tub vertical (fig.7): La acest aparat unul din braţe se

La acest aparat unul din braţe se înlocuieşte cu un vas de secţiune mult mai mare (de 400 de ori mai mare) decât celălalt braţ. Ca lichid manometric se utilizează mercurul. Deosebirea faţă de aparatul cu tub U este aceea că presiunea se află făcând o singură citire pentru determinarea diferenţei de nivel.

28

Dacă

p p

a

b

, rezervorul se racordează la instalaţia cu presiunea

p

a de măsurat, capătul tubului vertical rămânând

Fig 7.

liber sub acţiunea presiunii atmosferice

p

b

.

Dacă

p p

a

b

, tubul vertical se racordează la instalaţia de presiune

p

a

de

atmosferice.

măsurat,

iar

rezervorul

rămâne

sub

acţiunea

presiunii

Aceste aparate se folosesc în laboratoare, ca manometre sau vacuummetre etalon de verificare (lichidul utilizat fiind mercurul), sau se folosesc în industrie, caz în care lichidul manometric este apa. Scara aparatelor este etalonată în unităţi de presiune, gradarea făcându-se prin comparare cu un aparat etalon.

-

Domeniul de măsurare este limitat la valori cuprinse între 0,15-0,3

m
m

MN

2

m
m

MN

pentru suprapresiuni şi până la 0,1

Erorile de măsurare sunt cuprinse în intervalul ± 1-3 mm coloană de lichid.

2 , pentru depresiuni.

29

Capitolul IV Manometre

Blaise Pascal a fost primul care a efectuat studii în hidrostatica, studii care i-au permis să inventeze siringa şi presa hidraulică. Pascal s-a născut pe data de 19 iunie 1623 şi a decedat pe data de 19 august 1662, la vârsta de numai 39 de ani. Pentru contribuţia la dezvoltarea mecanicii

fluidelor, unitatea de măsură pentru presiune este pascal, unitate de măsură care ii poarta numele. Măsurarea presiunilor se întrebuinţează următoarelor instrumente, care variază în raport cu mărimea presiunii şi natura fluidelor.

a) Piezometrul este un instrument care constă dintr-un tub

transparent racordat la vasul lichidului. Acesta este de două feluri: deschis (caz în care măsoară presiunea relativă) şi închis (caz în care tubul trebuie să fie destul de lung pentru ca la partea superioară să rămână un spaţiu vid, acesta măsurând presiunea absolută).

b) Manometrele de mercur sunt folosite pentru măsurarea presiunii

unui lichid sau a unui gaz în punctul A. între secţiunile B si D pe aceeaşi

suprafaţă de nivel, avem relaţia: γ m h + P 0 = γh` + P A În care γ si γ m sunt greutăţile specifice ale fluidului din recipient şi mercurului. Rezultă: P A = γ m h – γh` + P 0 Densitatea mercurului fiind de 13,6 ori mai mare decât cea a apei, coloana de mercur, h, va fi de atâtea ori mai scurta decât coloana unui piezometru cu apa: deci acest tip de manometru poate fi folosit pentru presiuni mai mari.

c) Manometrele metalice sunt de două tipuri: - manometrul cu un arc

(Bourdon) care este un tub metalic elastic, de secţiune transversală eliptică,

30

are forma unui arc, înşurubat la un capăt în recipientul a cărui presiune interioară o măsuram. Celalalt capăt este închis astfel ca presiunea in tub creste, secţiunea eliptică a tubului tinde a deveni circulară, iar axa tubului tinde a deveni rectilinie. Capătul A a tubului, depărtându-se de centrul arcului, deplasează un sector dinţat, in jurul centrului sau C şi, prin intermediul unei rotiţe O angrenate cu sectorul, un arc se mişcă in faţa unor diviziuni. Acest manometru este etalonat cu ajutorul altui manometru de precizie. Manometrul cu membrană. În locul tubului arcuit se întrebuinţează uneori o placă flexibilă care se deformează prin acţiunea presiunii, iar defomaţiile se transmit la acul indicator sau înregistrator printr-un dispozitiv analog cu cel al manometrului Bourdon. d) Tubul piezometric diferenţial. Pentru măsurarea diferenţei de presiune din două vase conţinând acelaşi lichid se foloseşte dispozitivul cu un tub de sticlă îndoit în formă de U răsturnat, care este racordat cu ambele capete, prin tuburi de cauciuc sau de metal, la cele două vase. În partea superioară a tubului este prinsă o cantitate de aer care se poate regla cu robinetul R. Dacă la fiecare vas am racorda câte un dispozitiv închis, lichidul s-ar ridica în fiecare tub la o înălţime h 1 , respectiv h 2 . Din cauza presiunii p a aerului închis în partea curbată a tubului, aceste înălţimi vor fi mai mici cu P/γ, p fiind presiunea aerului închis, iar γ fiind greutatea specifică a lichidului. Dacă presiunea p este prea mare şi lichidul nu ajunge în partea de sticlă, se deschide robinetul R pentru a ieşi o parte din aer. e) Manometre pentru diferenţe foarte mici de presiune – micromanometrul diferenţial. Acesta se compune dintr-un vas continand un lichid mobil însă nevolabil. Pe la partea superioară vasul este în legătura cu presiunea p 2 , iar în partea inferioară, prin intermediul unui tub de sticlă, înclinat cu unghiul α faţă de orizontală, este în legătura cu presiunea p 1 . Fie p 2 > p 1. Lichidul se ridică în tubul înclinat de înălţimea h, deplasându-se cu cantitatea l = h/sin α, care se citeşte pe tubul oblic gradat. Pentru a fi siguri că la unghiul α din construcţie nu se adăugă unghiul de înclinare chiar al instrumentului, se prevăd o nivelă de precizie cu bulă si şurub de reglare a nivelului. Manometrul cu doua lichide se compune din două recipiente R, R`, având fiecare secţiune mare = Ω, dintr-un tub de secţiune mică = ω şi conţinând două lichide ce nu se amestecă, având densitati foarte puţin diferite între ele. Aparatul serveşte la masurarea diferenţei, foarte mică, de presiune a fluidelor conţinute in două vase. Înainte de a racorda manometrul la vase, suprafeţele MN si M`N` din cele două recipiente sunt supuse la

31

aceeaşi presiune p, însă M N este la un nivel mai jos ca M`N`. nivelurile acestor două suprafeţe în raport cu suprafaţa de separaţie A a celor două lichide fie h si h`. Dacă presiunea creşte cu ∆p in recipientul R`, nivelul M`N` coboară cu є, iar nivelul MN urca cu є.

Dacă lichidele din recipiente sunt apa pură, a cărei greutate specifică la 20 o C este 998 şi anilină pură a cărei greutate specifică la 20 o C este 1022.

f) Manometre pentru presiuni mari

Manometrul cu piston; O cutie metalica cu pereţi groşi este plina cu un lichid vâscos cu un piston de secţiune Ω poate aluneca intr-un orificiu prevăzut la fata superioara cu o cutie. Presiunea p tinde sa ridice pistonul, care este adus la loc incarcand pistonul cu o greutate F. Dacă p a este presiunea atmosferică, avem F + p a Ω = pΩ si p = p a + F/Ω. Pentru presiuni foarte mari se foloseşte proprietatea uni fir de manganină de a avea o rezistenţă electrică variabilă cu presiunea, conform legii următoare, în care R şi R o sunt rezistentele electrice la presiunea p 1 , respectiv presiunea atmosferică: R = R o (1 + 2,2 X 10 -6 p). Se introduce lichidul, a cărei presiune se măsoară, o bobina de manganină protejată într-o capsulă plină cu benzină (care nu îngheaţă la temperaturi joase) şi se măsoară rezistenţa. Cu asemenea manometre s-au studiat proprietăţile apei până la 20 000 at presiune .

IV.1. Manometru cu rezervor şi tub înclinat :

Se utilizează pentru măsurarea micropresiunilor de ordinul milimetrilor coloană de apă.

32
32

Se aseamănă, constructiv cu manometrul cu rezervor şi tub vertical, deosebirea fiind aceea că tubul este înclinat cu un unghi faţă de orizontală, cu scopul de a obţine deplasări mari ale lichidului în tub pentru variaţii mici de presiune. Se utilizează orice fel de lichid manometric, dar în special, alcoolul etilic. Din punct de vedere constructiv, unghiul de înclinare poate fi fix sau variabil, presiunea limită măsurată fiind cu atât mai mare cu cât unghiul de înclinare este mai mare. Cu toate acestea, valoarea inferioară limită a unghiului este de 15. Scara aparatului este gradată în mm coloană de

apă. Domeniul de măsurare variază între 10-200 mm H O

iar erorile de măsurare variază între 0,5-1,5 % din limita superioară de măsurare.

N (100-200 2 ), m
N
(100-200
2 ),
m

2

IV.2. Manometru cu membrană

Elementul elastic la aceste aparate este o membrană montată într-o cameră de presiune (figura de mai jos).

Transmiterea presiunii şi transformarea ei în indicaţie pe cadranul aparatului se face prin acelaşi mecanism multiplicator ca la manometrele cu tub. Membranele sunt plăci metalice subţiri, cu feţe plane sau ondulate concentric, confecţionate din aliaje metalice: bronz fosforos, bronz sau beriliu. Sub acţiunea presiunii, membrana se deformează, centrul ei se deplasează şi transmite mişcarea la mecanismul amplificator.

presiunii, membrana se deformează, centrul ei se deplasează şi transmite mişcarea la mecanismul amplificator. 33

33

Bibliografie

- Manualul de fizică, clasa a VIII-a Editura TEORA

- Hidraulica de Cristea Mateescu

- Memorator de metrologie Editura Tehnică de N. Ilioiu,Gh. Ivanovici

- M. Tertisea, V. Marinoiu – Automatizări în industria

chimică; Manual şcoala de maiştri; EDP Bucureşti 1973.

- Măsurarea presiunii în tehnică Editura Tehnică Dr. ing. Traian Penescu Fiz,Vasile Petrescu

34