Sunteți pe pagina 1din 17

MEDIU SI SANATATE

Cursul 1. AERUL Compozitia chimica si influenta sa asupra organismului

ATMOSFERA este invelisul gazos al Pamantului se divide in 3 zone distincte cat si al proprietatilor fizice homosfera caracterizata prin omogenitatea compozitiei chimice (gaze n form molecular) (157 km) heterosfera se intinde pe 2000 km exosfera invelisul cel mai excentric al atmosferei care nu are limite AERUL pur este un amestec de O si N in proportie de 1 la 4. In realitate este un amestec de gaze format din N, O, CO2 si alte gaze, la care se adauga vapori de apa, pulberi, polen, bacterii, fungi. Prin actul respirator se modifica compozitia aerului si cantitatea de apa si vapori, aerul exiprat fiind saturat. Influenta sa asupra organismului uman este consecinta modificarii presiunii partiale a gazelor care formeaza aerul atmospheric. Modificarea presiunii partiale se poate datora fie modificarii concentratiei gazelor, fie a presiunii atmosferice. AZOTUL poate influenta sanatatea umana numai ca urmare a cresterii presiunii aerului inspirat. Aer cu presiune marita respira doar persoanele care coboara sub apa si respira aer la presiune corespunzatoare adancimii la care lucreaza. La coborarea sub apa, presiunea creste la fiecare 9 m cu o atmosfera. Cresterea redusa a presiunii aerului inspirat (in cazul oscilatiilor meteorologice) nu modifica semnificativ schimburile gazoase la nivel alveolar, doar cresterile mari ale presiunii pot produce tulburari grave ca urmare a faptului ca N expirat la presiune

crescuta trece prin membrana alveolo-capilara, se dizolva in plasma si in tesuturile bogate in lipide, ducand la aparitia sindromului de decompresiune (narcoza hiperbara) legat de saturarea in N a tesutului nervos. Narcoza hiperbara are 2 faze: o faza de excitatie (euforie, neliniste, agitatie, hiperreflectivitate) si o a doua faza de adinamie (somnolent, bradicardie, bradipnee, somn si moarte) Sindromul de decompresiune apare la revenirea la suprafata din adanc, in care caz are loc fenomenul invers ( N din starea solida trece in stare gazoasa si se elimina prin plamani) Daca aceasta revenire la suprafata se face repede nu se poate elimina tot N prin plamani si o parte a gazelor se acumuleaza in sange, ducand la aparitia de embolii gazoase. Aparitia acestor embolii se manifesta prin dureri articulare, musculare, parestezii (amorteli, hiperestezie cutanata= sensibilitate, poate merge pana la pareze) Pentru a preveni aceste fenomene, revenirea la suprafata se face in trepte, se poate limita timpul de scufundare, iar in ultimul timp s-a incercat inlocuirea N cu Heliu.

OXIGENUL este indispensabil vietii omului, fapt pentru care variatia presiunii sale partiale se rasfrange puternic si rapid asupra sanatatii. Scaderea presiunii partiale a O se datoreaza fie scaderii concentratiei, fie a presiunii atmosferice. Scaderea concentratiei O in aerul expirat se produce in cazuri exceptionale : camere ermetice. In mod normal, concentratia O se mentine constanta desi se consuma mult prin respiratie, prin procese de descompunere a subst. organice, prin arderi de tot felul. Scaderea concentratiei O in aerul expirat este bine tolerata pana la 16-17% cand se apropie de concentratia din aerul alveolar. Sub aceasta concentratie a O intra in joc mecanismele adaptative de compensare : creste debitul cardiac prin tahicardie, creste volumul ventilatiei si numarul de hematii din sangele periferic, daca scaderea concentratiei in continuare duce la tulburari neuromotoriii, de orientare urmate de modificarea echilibrului acido-bazic, convulsii si moarte.

Scaderea presiunii atmosferice duce la scaderea concentratiei O si la hipoxie cu modificari la nivelul organelor, aparatelor si sistemelor, astfel apar simptome ca tahicardie, tahipnee, poliglobulie, urmate de fenomene de suprasolicitare

cardiovasculara si respiratorie si in final cu hipoxie cerebral. Nivelul hipoxiei depinde de altitudini. Simptomele apar la peste 3000 m inaltime si se amplifica pe masura ce urcI, si peste 8000 m inaltime viata nu este posibila fara aport de O. Exista situatii (Himalaya, Tibetul) unde populatia prezinta niste modificari adaptative cronice : au toracele mai voluminos, poliglobulie, au respiratiile mai ample. In ceea ce priveste cresterea presiunii de O, aceasta este mult mai tolerate de organism.

DIOXIDUL DE CARBON (CO2) actioneaza asupra organismului prin cresterea presiunii partiale care se datoreaza cresterii concentratiei sale. In natura se produce in urma arderilor, respiratiei si se consuma prin procesul de fotosinteza. Echilibrul gazos s-a mentinut constant, dar in prezent creste concentratia CO2 datorita surselor de poluare si a arderilor si diminuari ale spatiilor verzi. Cresterea concentratiei CO2 se manifesta la nivelul organismului prin fenomene de hipercapnie (Crestere a concentratiei de dioxid de carbon in sange) = cresterea frecventei si amplitudinii respiratorii, duce la paralizia centrilor respiratori, la moarte subita prin stop respirator.

Cursul 2. POLUAREA AERULUI Prezenta in atmosfera a unor substante care in functie de concentratie si/sau timp de actiune produc modificari ale sanatatii, degradeaza sau altereaza mediul. Aceste substante pot fi diferite de cele care se gasesc in compozitia normala a aerului sau pot sa fie compusi care fac parte din aceasta: ozonul, CO2, radonul (este un gaz radioactiv provenit din dezintegrarea radiului). Poluantii atmosferici reprezinta o gama larga de substante diferite ca natura, cat si ca efecte realizate asupra omului. Se disting doua categorii de poluanti : 1. SUSPENSIILE DIN AER care cuprind poluantii dispersati in aer in stare lichida sau solid ; cuprind particule cu dimensiuni intre 100 - 0,001 micrometri, aerosoli cu dimensiuni mai mari de 10 micrometri sunt retinuti in caile respiratorii (suspensii nerespirabile), cei cu dimensiuni intre 10 0,1 micrometri patrund adanc in tractul respirator pana la nivelul alveolelor pulmonare si se retin in mare parte in aparatul respirator, iar cei cu dimensiuni intre 0,1 0,001 micrometri, desi pot ajunge pana la nivelul alveolelor sunt eliminati odata cu aerul in timpul respiratiei. Agresivitatea particulelor in suspensie depend de 3 elemente : concentratia in atmosfera dimensiunea particulelor ne arata nivelul pana la care vor patrunde in aparatul respirator. natura chimica determina tipul de efect nociv

Din acest ultim tip distingem : a) Actiunea toxica specifica realizata de pulberi, apar modificari anatomopatologice specific indiferent de calea de patrundere in organism (ex. : plumb, cadmiu, mercurul) b) Actiunea alergica - pulberile alergice se gasesc peste tot, atat la locul de munca cat si acasa.

c) Actiunea fotodinamica produsa de pulberi fotosensibilizante (ex. : antracenul, smoala, parafina) d) Actiunea cancerigena datorita inhalarii unor substante anorganice cum ar fi arseniul, cromul, nichelul sau substante organice. e) Actiunea infectanta datorita vehicularii impreuna cu pulberiile a numerosi agenti patogeni. f) Actiunea iritanta produsa mai mult sau mai putin de orice tip de pulbere poluanta. Intensitatea fenomenelor iritative depinde de natura si

concentratia pulberilor. g) Actiunea fibrozanta/pneumoconiogene cuprinde fenomenele patologice care apar in urma expunerii la anumite categorii de pulberii, determinand imbolnaviri precum pneumoconioze (sunt boli pulmonare, produse de praful aspirat pe cile respiratorii, praf care n mod frecvent este de nautur anorganic, rar de natur organic.)

2. GAZELE SI VAPORII POLUANTI aflati in amestec in aer sub forma gazoasa ; patrund in organism predominant pe cale repiratorie, caile cutanate si digestive fiind secundare. Toxicitatea gazelor si a vaporilor toxici depind de natura chimica, structura chimica si proprietatile chimice ale acesteia. Prin membrana alveolo-capilara, difuziunea in circulatia generala se face extrem de usor, iar barierele puse de organism sunt putin eficiente. Gazele toxice pot afecta toate tesuturile sau pot leza cu precadere anumite organe si tesuturi. In mod clasic se disting gaze cu actiune asfixianta care au ca effect hipoxia sau anoxia, gaze cu actiune narcotica si gaze cu actiune sistemica, toxicitatea acestora manifestandu-se selective asupra anumitor organe sau sistemic.

Surse de poluare ale aerului In functie de provenienta se clasifica in : (antropogene) Sursele naturale : eruptiile vulcanice, descompunerile naturale ale materialului organic, erodarea solului, pulberile de meteoriti, etc. Sursele reprezinta in mod exceptional un risc important pentru sanatate de poluare a aerului sunt reprezentate de sursele surse naturale si surse artificiale

principale

antropogene. Cele mai importante sunt procesele de combustie, transporturile si procesele industriale diverse. Dintre acestea principal sursa de poluare e combustia. In vederea incalzirii locuintei, obtinerii energiei termice si mecanice, principalele resurse energetice folosite sunt : carbunele, petrolul, gazele naturale. Toate in procesul de ardere elimina cantitati importante de poluanti, cantitatea acestora depinzand de calitatea procesului de ardere si de puritatea combustibilului. Dintre mijloacele de transport, principala sursa de poluare sunt autovehiculele, atat cat si datorita numarului mare a acestora, cat si de cantitatea mare de poluanti produsa : hidrocarburi, oxid de carbon, oxizi de azot, aldehide, plumb. Poluarea produsa de gazele de esapament prezinta un risc asfixiant, toxic, specific si cancerigen. Referitor la procesele industriale de poluare, pe langa arderea combustibilului, contribuie la poluarea aerului cu o varietate de produsi poluanti eliminate sub forma de suspensii si gaze. Riscul pentru sanatatea umana produs de poluarea industriala este foarte valabil in functie de profilul industrial si de pocesul tehnologic folosit. Ce este caracteristic este faptul ca numarul de persoane afectate este mai mic, restrangandu-se la cele din teritoriu unde e amplasata industria respectiva, in schimb pentru anumite tipuri de industrie, poluantii eliminati sunt foarte agresivi putand prejudicia grav sanatatea umana in lipsa unor masuri riguroase.

Factori care conditioneaza poluarea si autopurificarea aerului Produsii eliminati in aer sufera o serie de procese care au drept rezultat in general o reducere a concentratiei lor, pana la disparitia lor din aer. Acesta este fenomenul de autopurificare a aerului, care este suficient pentru a mentine o compozitie normala a aerului. Factorii care conditioneaza o putere mai mare sau mai mica a autopurificarii sunt : factorii meteorologici sunt cei mai importanti, prin curentii de aer si gradientul de temperatura. factorii topografici amplasarea localitatilor sau a zonelor industriale. vegetatia - element adjuvant a autopurificarii. suprafetele de apa existente element adjuvant care favorizeaza depunerea pulberilor. elemente urbanistice configuratia urbana contribuind la realizarea unei concentratii mai mari sau mai mici a poluantilor in interiorul localitatilor.

Prevenirea si combaterea poluarii aerului Masurile de prevenire si combatere reprezinta o necesitate sociala de mare importanta la ora actuala. Se disting : masuri legislative masuri medicale masuri tehnice si administrative

Masurile legislative constituie in principal apanajul agentiilor de protectie a mediului. Ministerul Sanatatii vine in completare cu norme de poluare a aerului, controleaza respectarea acestor norme, si asigura prevenirea imbolnavirilor la populatie.

Criteriile de calitate a aerului urmaresc evitarea poluarii, deci limitarea concentratiei din atmosfera sub pragul la care se produc : alterarea sanatatii, generarea de disconfort, alterarea mediului.

Normele sanitare sunt concentratii maxime admisibile reprezinta concentratiile la care substantele produse in atmosfera respecta acest criteriu de baza. Acestea se exprima in mg / m aer in zona de respiratie a omului. Pentru ca aceste concentratii ale poluantilor sufera numeroase variatii se folosesc mai multe exprimari de valori : concentrari medii anuale, lunare sau zilnice. La noi in tara se utilizeaza concentratii pe doze pe 24 h si 30 min. , iar pentru pulberi se mai utilizeaza metoda sedimentarii care este cantitatea de pulberi depuse pe unitatea de suprafata in unitatea de timp.

Masurile tehnice si administrative privesc atat sursele de poluare cat si teritoriul expus. Referitor la sursele de poluare se recomanda folosirea unui combustibil specific a carui ardere sa fie completa, se prefera sistemul de termoficare. Referitor la porturi si depouri de locomotive trebuie sa fie plasate intre localitati, la suprafete, se recomanda folosirea continutului de tetraetil de Pb din benzina in

vederea reducerii poluarii cu Pb ; se pot lua masuri de restrictionare a circulatiei. Elementele din suspensie ( funingina, cenusa, pulberile) pot fi captate sub diferite forme ; inainte de a fi eliminate prin cos pot fi folosite ca si combustibil. In ceea ce priveste amplasarea este interzis in vai adanci si depresiuni. Zonele industriale se amplaseaza la distanta de zonele de locuit ; intre zona industriala si zona de locuit este un spatiu, numit zona de protectie unde e interzisa construirea de case sau edificii culturale (anexe), de preferat sa fie vegetatie.

Cursul 3.ACTIUNEA POLUARII AERULUI ASUPRA SANATATII

Poluarea aerului actioneaza asupra sanatatii in doua moduri : direct indirect

Actiunea directa in cadrul acestei actiuni se disting efecte : acute - dupa expuneri de scurta durata cronice dupa expuneri de lunga durata tardive

Efectele acute se caracterizeaza prin modificari ale starii de sanatate care apar la scurt timp dupa expunerea la poluantii atmosferici : intoxicatii acute, modificari ale starii de sanatate cu agravarea sau decompensarea unei boli preexistente. Aceste situatii apar atunci cand nivelurile de poluanti atmosferici sunt foarte ridicate. Efectele cronice se datoreaza actiunii pe timp indelungat a concentratiilor moderate de poluanti atmosferici. In aceste situatii se intampla fie o acumulare a substantelor poluante care se depune in diverse tesuturi si organe (Pb, Cadmiu, Hg), fie se produce o cumulare functionala produsa de suprasolicitarea mecanismelor de aparare a organismului (ex. : cazul poluantilor iritanti) Efectele tardive sunt cele in care latenta cu care apar fenomenele patologice se poate intinde pe perioade de decenii Este vorba teratogena a poluantilor atmosferici. D.p.d.v. a efectului direct, poluantii atmosferici se clasifica astfel : de actiunea cancerigena, mutagena,

a) P. IRITANTI (dioxidul de Sulf, de Azot, amoniacul, diverse suspensii) - reprezentanti de gaze iritante si de suspensii

- cei mai raspanditi rezulta din procesele de combustie, cat si din circulatia autovehiculelor, sau in urma diferitelor tehnologii industriale. Efectul lor dominant se realizeaza la nivelul aparatului respirator. Dupa expuneri de scurta durata la concentratii crescute din acesti poluanti, apar intoxicatii acute, cresterea semnificativa a morbiditatii (totalitatea mbolnvirilor cunoscute la un moment dat) si mortalitatii si agravarea bronsitei cronice.

b) P. ASFIXIANTI (CO, CO2, H sulfurat, acid cianhidric si cianurile) - contin acele substante al caror efect il reprezinta hipoxia sau anoxia prin blocarea aportului, transportului sau utilizarii O in procesele metabolice. - cel mai raspandit este monoxidul de Carbon care rezulta din procesele de combustie, in timp ce Hidrogenul sulfurat, cianurile rezulta din procese industriale, constituind riscuri pentru sanatate, numai in conditii accidentale.

c) P. TOXICI SPECIFICI (SISTEMICI) (Pb, F, Cadmiu, Hg) - sunt acei poluanti a caror actiune se exercita asupra diferitelor organe si sisteme ale organismului uman, efectul fiind specific substantelor incrimante (cele in cauza) - sunt foarte numerosi, provenind din procesele industriale si din mijloacele de transport ; dintre acestia cei carora li se acorda importanta sunt Hg, Cadmiu, F, Pb datorita raspandirii lor tot mai mari in mediu, precum si faptului ca se acumuleaza in mediu si in organismul uman, au posibilitatea de a produce in timp modificari grave.

d) P. CANCERIGENI (hidrocarburi policiclice aromatice, Arseniu, Crom hexavalent, Nichel) - cuprind substante a caror numar este in continua crestere, un numar

important dintre acestea putand fi gasite in randul poluantilor atmosferici.

e) P. FIBROZANTI

- grup de substante care patrunse in plaman, produc reactii

fibroase prin mecanisme complexe specifice fiecarei substante. - formati in general din suspensii care se depoziteaza in plamani, in patologia profesionala determinand imbolnaviri numite pneumoconioze (silicoza este cea mai frecventa produsa de dioxidul de Siliciu cristalizat)

f) P. ALERGIZANTI sunt responsabili de cresterea bolilor alergice si in special al alergiilor respiratorii. Principalii factori alergizanti din natura sunt reprezentati de produsi naturali ca : polenul, fungi sau produsi volatili rezultati din anumite vegetale. Desi se gasesc pe primul loc in producerea alergiilor respiratorii, polenul, fungii, etc. nu pot fi considerati poluanti.

Actiunea indirecta a aerului poluat asupra sanatatii Produsii de poluare din atmosfera pot produce modificari ale mediului care sa se resfranga asupra sanatatii si a conditiilor generale de viata a populatiei. Actiunea asupra microclimatului Acesta poate fi modificat de impuritatile din atmosfera, particulele din aer si unele substante hidroscopice facilitand condensarea vaporilor, ducand la cresterea frecventei zilelor de ceata. Radiatiile solare sunt retinute de impuritatile din aer putand ajunge in cantitate mai mica la nivelul solului.

Actiunea asupra radiatiilor luminoase. Radiatiile luminoase sunt retinute de aerosoli, scazand luminozitatea.

Actiunea asupra radiatiilor UV Radiatiile UV sunt retinute in proportie mai mare decat cele luminoase si calorice; unii poluanti (freonii, oxizii de Azot, F) ajunsi la altitudini mari pot modifica concentratia de ozon din ionosfera, crescand permeabilitatea pentru UV, cu toate consecintele asupra starii de sanatate, in special cresterea incidentei cresteriii cancerului de piele.

Actiunea asupra plantelor Vegetalele sunt foarte sensibile la poluanti, in special la actiunea gazelor toxice si a pulberilor. Cele mai sensibile sunt coniferele si pomii fructiferi.

Actiunea asupra animalelor Cele mai sensibile la poluanti sunt albinele care mor la scurt timp dupa expunere. In unele zone industriale sunt folosite ca indicatori ai gradului de poluare.

Actiunea asupra conditiilor de viata Pulberiile, fumul, gazele creaza disconfort, mirosuri neplacute, provoaca murdaria locuintei, compusii cu F pateaza geamurile, substantele oxidante sau acide degradeaza obiectele din cauciuc si metal.

Microflora aerului Atmosfera nu are o microflora proprie, contine permanent microorganisme, virusuri, bacterii, fungi, plevuri (ciuperci). Majoritatea provin din sol, suprafete de apa si vegetatie. Structura si densitatea florei microbiene din aer se schimba in zonele unde exista colectivitati omenesti, unde pe langa germenii din natura apar si germenii adaptati parazitismului uman si animal, densitatea lor fiind in functie de densitatea populatiei din acea zona. In atmosfera exista 2 categorii de microorganism :

cele care provin din natura flora provenita de la oameni si animale

Flora naturala a aerului poate crea probleme de sanatate umana in conditiile in care este alergena. Microorganismele de origine vegetala si animala pot fi grupate in saprofite conditionate patogenic si strict patogene. Cele saprofite nu joaca nici un rol patogenic, in timp ce germenii ceilalti pot provoca imbolnaviri specifice.

Cursul 4. ROLUL AERULUI IN RASPANDIREA BOLILOR INFECTIOASE

Aerul joaca un rol important in transmiterea unui mare numar de agenti patogeni. Bolile infectioase care se transmit pe calea aerului reprezinta cca. 20 % din bolile infectioase si se gasesc pe primul loc ca frecventa in zona temperate. Supravietuirea germenilor in aer depinde de o serie de factori : in general aerul nu ofera conditii de supravietuire a agentilor patogeni decat in anumite conditii (schimbari de temperatura si umiditate) Radiatiile UV au actiune germicida (ucid germenii). Microorganismele poluante nu se gasesc in atmosfera sub forma de corpi microbieni, ci in general sunt aderente pe un substrat. In functie de acest substrat sunt distribuite in aer sub 3 forme : 1. Picaturi de secretie nazala, bucofaringiana sau bronsica sunt picaturile Flugge care ajung in aer in timpul vorbitului, tusei, stranutatului, rezultand picaturi mari, de aceea sedimenteaza repede. 2. Nucleii de picatura sunt secretii de dimensiuni mici cu stabilitate mai mare in aer, care au pierdut din compozitie apa si a ramas doar o parte

din substanta organic sau din microorganisme. Datorita lor distanta de raspandire pe calea aerului a infectiilor respiratorii creste foarte mult. 3. Praful bacterian este constituit din particule de praf pe care adera microorganisme de origine animala sau umana. Particulele mai mari se depun , in timp ce cele mici pot fi vehiculate de curentii de aer si se pot raspandi pe anumite distante. Indiferent de formele sub care se gasesc in aer, microorganismele patogene si cele potential patogene pot provoca imbolnavirea in primul rand prin inhalarea suspensiilor contaminate, provocand imbolnaviri ale aparatului respirator sau unele boli infectioase cu poarta de intrare mucoasa aparatului respirator, iar atunci cand se depun pe tegumente si placi pot duce la aparitia supuratiilor (se infecteaza si formeaza puroi)

Criterii de apreciere a contaminarii aerului Analiza bacteriologica a aerului se practica doar in scop diagnostic epidemiologic si permite caracterizarea d.p.d.v. igienic, potentialul pe care il are ambianta in transmiterea aerogena a infectiilor. Se recurge la anumiti indicatori bacteriologici de contaminare a aerului si anume : numarul total de germeni din aer care se dezvolta la 37 C. streptococii hemolitici ( hemolitici) si viridians ( hemolitici) stafilococii germenii din grupa coliformilor

Masuri de combatere si profilaxie a contaminarii aerului ventilatia este una dintre cele mai buna metode pentru reducerea numarului de germeni din aer, atat a picaturilor de secretie cat si a nucleilor de picatura , cat si a prafului bacterian. Asigurarea cubajului de aer in incaperi si aplicarea masurilor de ventilatie realizeaza

si protectia

fata de infectiile aerogene. Sistemele de recirculare ale aerului sunt

neigienice, contribuind la raspandirea florei patogene si pot fi folosite doar in conditiile in care se schimba filtrele si se dezinfecteaza. Curatenia este o metoda de a reduce posibilitatea de transmitere a boliilor pe calea aerului, pentru ca reduc flora microbiana aderenta la praful din incaperi. Dezinfectia aerului : exista procedee fizice (radiatiile UV) si metode chimice (substante chimice care pot fi pulverizate sub forma de aerosoli, vapori cu rol bactericid)

Clima si relatia sa cu sanatatea CLIMA reprezinta totalitatea factorilor fizici si biologici caracteristici pentru o anumita regiune si care actioneaza asupra omului. Ceea ce caracterizeaza clima sunt factorii meteorologici. Clima este suma factorilor care caracterizeaza d.p.d.v. meteorologic un teritoriu (temperatura, precipitatiile, insorirea,nebulozitatea, actiunea vanturilor, etc). VREMEA se caracterizeaza printr-o mare instabilitate, schimbandu-se de mai multe ori pe zi. ; este determinata de deplasarea unor mase mari de aer cu caractere meteorologice diferite. CLIMA este suma tuturor starilor de vreme dintr-o regiune. Dupa situatia geografica, suprafata Pamantului se imparte in 5 zone climatice de baza: o zona tropicala, 2 zone temperate si 2 zone polare. Zonele polare temperatura medie anuala sub 0 C umiditate relativ mare existenta zilelor si noptilor polare regimul de radiatii este satisfacator doar in zilele polare aici sunt un numar redus de boli infectioasa, pt. ca e populatie putina

Patrunderea unui agent pathogen in aceste conditii ar determina forme grave de boli din cauza lipsei de imbolnaviri. Zonele temperate insorire medie deosebiri mari climatice de la un anotimp la altul schimbari frecvente de vreme. bolile virale si microbiene sunt relativ prezente, multe au caracter sezonier (infectiile respiratorii au o frecventa relativ mare) sunt prezente bolile reumatice si inflamatorii si artropatiile

degenerative legate de conditiile de viata. Zona tropicala insorire maxima temperatura ridicata si schimbari de vreme cu caracter ritmic. domina bolile parazitare si cele transmise prin vectori si se asociaza boli la care conditiile sociale contribuie mult (frecventa malnutritia) tarile din aceste zone sunt tari subdezvoltate.

Se disting 3 subzone : climatul tropical maritim (cald si umed) climatul tropical uscat (de stepa, savanna cald si uscat) climatul tropical de altitudine (mai rece si cu radiatii polare puternice) TIPURILE DE CLIMA In cadrul diferitelor zone climatice se disting o serie de tipuri de clima. Climatul alpin (de altitudine) peste 1000 m altitudine caracterizat prin presiune atmosferica scazuta, radiatii UV si luminoase crescute, curentii de aer puternici, umiditate si temperatura scazuta, aer curat si puternic ionizat negativ. Climatul de stepa caracterizat prin caldura mare in timpul verii, uscaciune si insolatie mare. deosebiri mari de temperatura intre zi si noapte.

curenti de aer cu intensitate mare.

Climatul de ses climat indiferent, fara contraste puternice intre factorii climatici. este favorabil pentru bolnavi si convalescenti

Climatul subalpin caracterizat prin presiune atmosferica mai scazuta, curenti de aer mai intensi ; toate caracteristicile climatice se schimba odata cu cresterea altitudinii. Climatul marin caracterizat prin presiune atmosferica constanta, umiditate ridicata, diferente mici de temperatura intre zi si noapte ; ierni mai blande si veri mai racoroase, radiatii solare mai crescute, curenti de aer puternici , aerosoli salini, bogati in iod.

ACLIMATIZAREA = MODIFICARILE ORGANICE SI FUNCTIONALE CARE SE PRODUC IN ORGANISMUL UMAN LA TRECEREA DINTR-UN CLIMAT IN ALTUL, MODIFICARI RESPECTIV. Nu se produce doar la trecerea dintr-un climat in altul, ci si in cazul expunerii profesionale la factorii meteorologici deosebiti fata de cei cu care este obisnuit individual (munca in ateliere in care este foarte cald, rece sau foarte umed). Aceste schimbari degenereaza bolile profesionale, pentru ca organismul nu se poate adapta. In sens mai larg, ACLIMATIZAREA reprezinta atat adaptarea la fenomenele climatice dintr-un teritoriu cat si la conditiile de igiena din zona respective si la mediul social. CARE APAR IN PROCESUL DE ADAPTARE LA CLIMATUL