Sunteți pe pagina 1din 31

Jean Rhys

INTINSA MARE A SARGASELOR

Cand apare, in 1966, Wide Sargasso Sea 0 consacra definitiv ~i rapid pe autoarea sa, pana atunci putin cunoscuta generatiilor nascute in a doua jumatate a secolului XX. In acest remarcabil roman, Jean Rhys (1890-1979) o salveaza pe nebuna inchisa in mansarda din Jane Eyre a lui Charlotte Bronte ~i 0 aduce la viata in personajul frumoasei ~i tragicei Antoinette Cosway. Cartea ne conduce pe fermecatoarea insula caraibiana a lui Antoinette, un Eden luxuriant, dar devastat de conflictele tot mai acute intre fo~tii sclavi ~i familia mo~tenitoarei creole. Casatoria ei cu englezul Rochester, aflat in vizita pe insula, pare sa ofere scaparea de suferinte ~i violenta. Povestea de dragoste a celCdr oi capiita insa 0 turnura sinistra chiar inainte ca d luna de miere sa se fi terminat ~iei sunt prin~i in panza de paianjen obsedanta, devoratoare a zvonurilor, istoriilor de demult ~itradarii.

,,0 capodopera, cu siguranta unul dintre cele mai bune romane ale secolului [XX]."

ISBN9789731020228

www.ledabooks.ro www.edituracorint.ro

11jlll~;llllllj l!j ~~II

Redactor: Cornelia Garmacea, Antonia Kacso Tehnoredactare computerizata: Eugen Fomino, Mihaela Ciufu Coperta: Mihai Tenovici Jean Rhys, Wide Sargasso Sea Copyright Jean Rhys, 1966

Toate drepturile asupra acestei ediiii sunt rezervate Editurii LEDA, parte componenta a GRUPULUI EDITORIAL CORINT.

Timbrul literal'se plate~teUniunii Seriitorilordin Romania Cant: R044RNCBSIOI000001710001B.C.R. - Sue. UNIREA Format: 24/61x86 Coli ripo: 9

Tiparit la S.c. DON-STAR S.R.L. Galati,

. Str. 1 Decembrie 23 Tel./Fax: 0236-492587

Descrierea

eIP a Bibliotecii

Naponale

a ROmWei

RHYS,jEAN
fntinsa Mare a Sargase10r / Jean RllYS; trad.: Ecaterina Popa,
loan Leda, ISBN: A. Papa; cuv.-mainte: Eeaterina Popa. - Bueure~ti: 2007 978-973-102-022-8 Ecaterina Ecaterina (trad.) (pref.)

I. Papa, II. Papa, III. Popa,

loan A. (trad.)

Jean Rhys

INTINSA MARE A SARGASELOR


Traducere de Ecaterina Pop a ~i loan A. Popa Cuvant-inainte de Ecaterina Popa

Se spune d la neeaz oamenii i~i strang randurile; a~a ~i Ie-au strans ~i albii. Dar noi nu fckeam parte dintre ei. Doamnele din J amaiea nieiodata nu 0 privisera eu oem buni pe mama, "pentru ca iube~ti prea mult pe sine", zieea Christophine. Era eea de a doua sotie a tatalui meu, mult pre a tanara pentru el, soeoteau ele, ~i, md mai rau, era din Martiniea. Cand am mtrebat-o de ee vine a~a de putina lume pe la noi, rni-a spus ca drumul de la Spanish Town la Coulibri, mo~ia unde loeuiam noi, era foarte prost, iar aeum repararea drumurilor tinea de treeut. (Tata, oaspetii, eaii, sentimentul de siguranta seara la eu1care - toate tineau de treeut.) Intr-o zi, am auzit-o vorbind eu domnul Luttrell, veeinul nostru ~i singurul ei prieten. "Desigur, i~i au ~i ei neeazurile lor. Ind mai a~teapta despagubirea aeeea prornisa de englezi cand s-a votat Aetul de emancipare. Unii vor a~tepta mult ~i bine."

De unde sa fi tiut ea d domnul Luttrell va fi primul care s-a saturat de ateptat? Intr-o seara Iinitita i-a impucat cainele, a inotat departe in larg i dus a fost. Nu a venit nici un agent de asigurari din Anglia sa vada de proprietatea lui - Ii zicea Nelson's Restdar au venit calare straini din Spanish Town sa paIavrageasca i sa discute nenorocrrea. - Sa locuirn la Nelson's Rest? Nici de placere, nici pe bani. Aduce ghinion. Casa domnului Luttrell a ramas goala, cu jaluze1e1e in bataia vantului. Nu dupa multa vreme, negrii au spus ca e bantuita de stafii i niei nu s-au mai apropiat de ea. Nici de noi nu s-a mai apropiat nirneni. Eu m-am obinuit cu singuratatea, dar mama mai planuia i mai spera - probabil ca trebuia sa spere ori de cate ori treeea prin fata unei oglinzi. Mai calarea inca in fiecare dirnineata, lara sa-i pese de negrii care se adunau in grupuri sa-i rada de ea, mai eu seama dupa ee costumul de ealarie i se jerpelise (ei se uita la haine, tiu ee e banul). Apoi, intr-o dimineata, foarte devreme, i-am vazut calul intins pe jos sub eopacul de frangipani. M-am dus sa-l vad, nu era bolnav, era mort, cu ochii negri de mute. Am Iuat-o Ia fuga i n-am spus nirnanui nirnic, credeam ea daea nu spun nirnanui s-ar putea sa nu fie adevarat. Dar in aceeai zi, mai tarziu, I-a gasit Godfrey, fusese otravit. "Acum

ne-au padisit toti", a spus mama, "acum ce se va alege de noi?" Godfrey i-a spus: "Nu pot phi calul zi ~i noapte. Eu prea batra.n acum. Cand se duci vremea, lasa sa dud. Nici un rost sa te agati de ea. Domnul nu faci deosebire intre negro ~i alb, negro ~i alb la fel pentru E1. Odihne~te in pace d cei drepti nu sunt uitati." Insa ea nu putea. Era prea tanara. Cum sa nu incerce, in ciuda tuturor lucrurilor care se intamplasera a~a, pe nea~teptate, tara ca macar sa aiba un semn. "E~ti orb cand vrei sa fii orb ~i surd cand vrei sa fii surd. Ipocrit batran", nu mai contenea ea sa zid. "Stia ce aveau de gand sa fadi.." "Diavolul stapan acestei lumi", spunea Godfrey, "dar lumea asta nu tii a~a de mult pentru omul muritor." Mama a reu~it sa convinga un doctor din Spanish Town sa vina sa-l consulte pe fratele meu mai rnic, Pierre, care umbla clatinandu-se ~i nu putea vorbi deslu~it. Nu ~tiu ce i-a spus doctorul, nici ce i-a spus ea lui, dar el n-a mai venit la noi, ~i dupa aceea mama s-a schirnbat. Bruse, nu treptat. A slabit, a devenit tacuta ~i in cele din urma a refuzat sa mai iasa din casa. Gradina noastrii era mare ~i frumoasa, ca griidina aceea din Biblie - ~i pomul vietii cre~tea acolo. Dar se salbaticise. Cariirile erau napadite de iarba, iar rnirosul de flori ve~tede se unea cu parfumul florilor vii. Sub copacii

de feriga, inalti ca cei din padure, lumina era verde. Orhideele infloreau ind.lcite, imposibil de atins, intr-atat erau de respingatoare la vedere. Una arata ca un arpe, alta ca 0 caracatita cu tentacule cafenii, subtiri, lungi, golae, care atama dintr-o radacina stramba. De doua ori pe an orhideea-caracatita inflorea - atunci nu se mai vedea nici un deget de tentacul. Era un morman in forma de clopot, alb, mov, rou ca purpura, 0 minunatie. Parfumul era dulce i tare. Niciodata nu state am pre a aproape. Toata moia de la Coulibri se salbaticise, ca i gradina, inghitita de tufe. Sclavia se sfaqise - de ce sa mai munceasca cincva? Ceea ce pe mine nu m-a intristat niciodata. Nu-mi aduceam aminte cum aratase locul pe vremea cand era prosper. De obicei, mama se plimba in sus i in jos pe glacis, 0 terasa pavata i acoperita, construita pe toata lungimea casei, care apoi urea in panta spre un pale de trestii de bambus. Stand in picioare langa tulpinile de bambus, avea vedere spre mare, insa oricine trecea pe acolo se putea holba la ea. Si se holbau, uneori radeau. Mult dupa ce zgomotul amutea in departare, ii mai tinea ochii inchii i mainile incletate, intre sprancenele ei negre ii facea loc 0 cuta adand - pard ar fi fost crestata cu cutitul. Uram aceasta cuta i 0 data i-am atins fruntea sa i-o netezesc. Dar ea m-a impins la 0 parte, nu cu asprime, ci

calma, rece, tara sa scoata 0 yorba, de parca ar fi decis 0 data pentru totdeauna ca eu nu-i eram de nici un falos. Ea voia sa stea cu Pierre sau sa se plimbe pe unde avea chef, dar tara sa fie sacaita, voia lini~te ~i pace. Eu eram destul de mare sa ma descurc ~i singura. "Oh, lasa-nla in pace", zicea, "lasa-ma in pace", iar dupa ce am ~tiut ca vorbe~te de una singura cu voce tare, mi-a fost putin frica de ea. A~a d inli petreceam cea mai mare parte a timpului in budtarie, 0 cladire anexa mai ferita. Christophine dormea in camaruta alaturata. Cand se lasa seara, inli canta, daca avea chef de cantat. Nu inte1egeam intotdeauna cantece1e ei in patois1 - ~i ea era din Martinica - dar m-a invatat cantecul acela care zicea '"Cei mici cresc, copiii ne parasesc, se vor intoarce oare vreodata?" ~i inca unul despre florile de cedru care nu traiesc decat
o
Zl.

Melodia era vioaie, dar cuvintele erau triste ~i vocea ei adeseori tremura ~i se ineca la note1e mai inalte. "Adieu." Nu adieu cum pronuntam noi, ci dieu, care de fapt avea mai mult sens. Barbatul care iubea era singur, fata era parasita, iar copiii nu se intorceau niciodata. "Adieu."

Autoarea

nume~te (n.lr).

astfel

limbajul

incorect

al de

localnicilor, "petit negre"

cunoscut

in general

sub denumirea

Cantecele ei nu semanau cu dntecele din Jamaica, dupa cum ea nu semana cu celelalte femei. Era mult mai neagra - un negru violet, cu 0 fata subtire ~i trasaturi drepte. Purta 0 rochie neagra, cercei masivi de aur ~i 0 basma galbena - legata cu grija in doua colturi ascutite. Nici 0 alta negresa nu se imbraca in negru, nici nu-~i lega basmaua dupa obiceiul din Martinica. Avea 0 voce calma ~i un ras domol (dnd catadicsea sa rada) ~i cu toate ca vorbea 0 engleza corecta daca voia, ~i rranceza pre cum vorbea patois, avea grija sa vorbeasca cum vorbeau ei. Dar ei nu voiau sa aiba de-a face cu ea, iar ea nu-~i vcdea niciodata fiul care lucra in Spanish Town. Ayea doar 0 singurii prietena - 0 femeie pe nume Maillotte, dar Maillotte nu era din Jamaica. Fetelor de pe tarmul golfului care 0 ajutau uneori la spalat ~i curatenie Ie era mea de ea. Acesta, am descoperit eu curand, era motivul pentru care veneau - deoarece de platit nu Ie platea niciodata. Si totu~i ele aduceau in dar fmcte i legume ~i dupa lasarea intunericului auzeam murmur de voci in bucatarie. Aa ca am vmt sa aflu cate ceva despre Christophine. Era foarte batrana? Fusese intotdeauna la noi? - Tatal tau mi-a dat-o cadou de nunta - unul din cadourile lui. A crezut ca 0 fata

din Martinica imi va face placere. Nu tiu cati ani avea cand au adus-o in Jamaica, era destul de tanadi. Nu tiu nici cati are acum. Dar pardi are vreo importanta? De ce ma sacai i ma plictiseti cu toate Iucrurile astea care s-au intamplat aa de demuIt? Christophine a ramas cu mine pentru ca a vrut sa ramana. A avut ea motivele ei, poti sa Ii sigura, indraznesc sa spun di am I murit dadi ea s-ar Iintors impotriva noastra, i asta nici n-ar I fost chiar aa de rau. Sa mori, sa Ii uitat i sa fli impacat. Sa nu tii di eti parasit, mintit, neajutorat. Toti cei care au murit - cine mai are acum 0 yorba bun a pentru ei? - Godfrey a ram as i eI, am zis eu. Si Sass. - Au ramas, spuse ea manioasa, pentru di au vrut sa aiba un loc de dorrnit i ceva de mancare. Si baiatul aceIa, Sass! Cand maica-sa a luat-o din Ioc i I-a Iasat aici - mult i-a pasat ei - era numai piele i os. Acum se face baiat mare i puternic i-o sa pIece i el. N-o sa-I mai vedem. Godfrey e un punga. Atia, cei noi, nu se poarta prea bine cu batranii, i el tie. De asta sta. Nu face absolut nimic, dar manandi cat doi. Zice ca-i surd. Nu-i surd - nu vrea sa auda. Un tidiIos! - De ce nu-i spui sa-i gaseasca alt loc? i-am zis eu, i ea a ras. - N-ar pleca. Mai degraba ne-ar scoate pe noi de aici. Am invatat sa nu calc arpele care doarme, spuse ea.

"Christoprune ar pleca dad i-ai spune sa pIece?" mi-am zis eu ill gand. Dar n-am spus-o. Mi-a fost teama s-o spun. Era foarte cald m dupa-amiaza aceea, II vedeam broboanele de sudoare deasupra buzei ~i ceardnele mtunecate sub ochi. Am mceput sa-i fac vant cu evantaiul, dar ~i-a illtors capul. S-ar odihni putin, dad a~ lasa-o singud, mi-a spus ea. Altadata m-a~ fi mtors tiptil ca s-o privesc cum doarme pe canapeaua albastd - altadata gaseam un pretext sa fiu langa ea eand i~i peria parul lung, ca 0 pelerina neagd care sa ma acopere, sa ma ascunda, sa ma apere. Dar acum nu. Nu mai era cazul. Ace~tia erau toti oamenii din viata mea - mama ~i Pierre, Christophine, Godfrey ~i Sass, care ne padsise. Niciodata nu m-am uitat la vreun negnl necunoscut. Ne urau. Ne spuneau gandaci albi. Nu dlca ~arpele care doarme. Intr-o zi, o fetita a venit m urma mea eantand: "Plead de aici, gandac alb, plead, plead. Nimeni nu te vrea. Pleaca." Cand am ajuns acasa, m-am a~ezat pe jos langa zidul vechi din fundul gddinii. Era acoperit cu mu~chi verde, ca 0 catifea moale, ~i n-am mai vrut sa ma mi~c de acolo. Nimic n-ar fi bine dad m-a~ mi~ca. Christophine m-a gasit acolo la dderea mtunericului, ~i eram at at de mtepenita meat a trebuit sa ma

ajute ca sa ma ridic. N-a spus 0 yorba, dar a doua zi dimineata in bucatarie se afla Tia cu mama ei, Maillotte, prietena Christophinei. Curand Tia a devenit prietena mea, ~i ma intalneam cu ea aproape in fiecare dirnineata, acolo unde drumul cote~te spre rau. Uncori plecam de Ia baie Ia pranz, altadata stateam pana dupa-amiaza tarziu. Atunci Tia racea un foc (focul se aprindea de fiecare data cand 11 racea ea, pietre1e ascutite nu-i zdre1eau picioare1e, niciodata n-o vedeam plangand). Fierbeam banane verzi intr-un ceaun vechi ~i Ie mancam cu degete1e dintr-o tigva, iar dupa ce mancam, ea adormea imediat. Eu nu mai puteam dorrni, dar nici prea treaza nu eram, a~a cum stateam intinsa Ia umbra ~i uitandu-ma Ia iaz - verde foarte inchis sub coroana copacilor, verde-cafeniu pe vreme de ploaie, insa un verde sclipitor la soare. Apa era atat de !impede, incat puteai vedea pietrele de pe fund acolo unde apa era mai mica. Aibastre, albe ~i ro~ii in dungi. Foarte frumoase. Tarziu sau ceva mai devreme, ne desparteam Ia cotitura. Mama nu ma intreba niciodata unde fusesem sau ce racusem. Christophine in1i daduse ni~te banuti noi, pe care-i pastram in buzunarul rochiei. Intr-o dimineata au cazut pe jos, a~a ca i-am pus pe un bolo van. Straluceau ca aurul in soare, iar Tia nu-i siabea din ochi. Ayea ni~te ochi mici, foarte negri, infundati in orbite.

Apoi a pus prinsoare cu mine pe trei banuti d nu ma pot da peste cap sub apa "a~a cum spui ca poti." - Sigur d pot. - Nu te-am vazut niciodata, spuse ea. Numai vorba-i de tine. - Fac pariu pe toti banii d pot, i-am spus eu. Dar dupa ce am sarit in iaz m-am tot invartit ~i am inghitit la apa. Tia a ras ~i a spus d arat de pard m-a~ fi inecat de-adevaratelea. Apoi a luat toti banii. - Dar am facut-o, i-am spus eu cand am reu~it sa vorbesc, dar ea a clatinat din cap. Nu facusem bine ~i, pe deasupra, cu ca~va banuti nu se putea cumpara mare lucru. De ce ma uitam a~a la ea? - Tine-i atunci, cioara hoata, i-am spus eu, pentru ca eram obosita ~i apa pe care 0 inghitisem ma facea sa-mi fie greata. Mai capat altii dad vreau. - Nu asta se vorbe~ti, spuse ea. Vorbe~ti d voi saraci ca ni~te ceqetori. Mancati pe~te sarat, nu bani pentru pe~te proaspat. Casa aceea veche a~a de stricata, d alergi cu tigva sa strangi apa cand ploaie. Plin de oameni albi in Jamaica. Albi adevarati, au bani de aur. Ei nu se uita la noi, nimeni nu vezi pe ei d se apropie de noi. Oameni albi de demult ca negrii albi acuma, ~i un negru negru mal bine de cat negru alb.

M-am invelit cu prosopul meu rupt i m-am a~ezat pe 0 piatd cu spatele spre ea, tremurand toata ca de frig. Dar soarele nu ma putea incalzi. Voiam sa merg acasa. Mi-am intors privirea, insa Tia plecase. Am cautat mult pana mi-am dat seama ca imi luase rochia - nu i lenjeria de corp, niciodata nu purta a~a ceva - rochia mea, curadi, apretata, calcata chiar in dimineata aceea. Imi lasase rochia ei pe care, in cele din urma, am imbracat-o i am pornit-o spre casa in bataia soare1ui dogoritor, fiindu-mi greata i urand-o. Imi facusem planul sa ajung prin spate1e casei la bucatarie, dar trecand pe langa grajduri m-am oprit sa ma uit la cei trei cai stdini, iar mama m-a vazut i m-a strigat. Era pe teras a cu doua doamne tinere i un domn. MusafIri! Am urcat treptele in silaodata imi fusese dor de musafIri, dar asta era cu multi ani in urma. M-am gandit ca erau foarte frumoi i purtau haine atat de frumoase, ineat mi-am intors privirea in alta parte, spre dalele de piatd ale cadrii, iar eand au izbucnit in ras - domnul radea cel mai tare - am fugit in casa, in camera mea de dormit. Acolo m-am lipit cu spatele de ua i mi-am sirntit inirna zvacnind in tot trupul, Ii auzeam vorbind i apoi i-am auzit pleeand. Am ieit din camed; mama edea pe canapeaua albastd. S-a uitat lung la mine inainte de a-mi spune ca m-am

purtat foarte ciudat. Rochia mea era mal murdara ca de obicei. - E rochia Tiei. - Dar de ce porti rochia Tiei? Tia? Care dintre ele e Tia? Christophine, care asculta din camara, veni intr-o clipa i i se spuse sa-mi gaseasca o Tochie curata. - Arunca mizeria asta. At-de-o. Apoi s-au certat. Christophine i-a spus ca nu aveam nici 0 rochie curata. - Are doua rochii, una la spalat, una la purtat. Vreti rochie curata sa cada din cer? Unii oameni de-a dreptul nebuni_ - Trebuie sa mai aiba inca 0 rochie, spuse mama. Pe undeva. Insa Christophine i-a raspuns cu voce tare ca "ruinos. A luat razna, creti fara sa fie buna de nimic. Si nu pasa nimanui." Mama s-a indreptat spre fereastra. ("Parasita", graia spate1e ei drept i ingust, paml strans cu grija intr-un coco "Parasita.") - Are 0 rochie de muselina veche. Gasete-o. in timp ce Christophine ma spala pe fata i imi lega codite1e cu un alt fir de sfoara, mi-a spus ca oamenii aceia sunt noii proprietari de la Nelson's Rest. Ii spuneau Luttrell, dar englezi sau nu, ei nu erau ca batranul domn Luttrell. "Batranul domn Luttrell scuipi in

fata daca vezi cum se uita la tine. Necazul intri in casa astiizi. N ecazul intri in casa." Rochia de muselina a fost gasita, ~i cand rni-am pus-o s-a rupt. Ea n-a observat. S-a terminat cu sclavia! Ii venea sa radar "A~tia noi au Litera legii de partea lor. Ace1a~i lucru. Au magistrat. Au amenda. Au inchisoare ~i ocna~i in lanturi. Au ma~ina de zdrobit picioarele oamenilor. Cei noi sunt mai di decat cei vechi - mai vicleni, asta-i tot." In seara aceea mama n-a vorbit cu mine ~i nu s-a uitat la mine, iar eu m-am gandit ca ii este ru~ine de mine, ce-a spus Tia e adevarat. M-am dus la culcare devreme ~i am adormit cat ai clipi. Am visat ca mergeam printr-o padure. Nu singudL Cineva care ma ura era cu mine, dar nu-l vedeam. Auzeam pa~i grei apropiindu-se ~i, cu toate ca m-am zbatut ~i am tipat, nu ma puteam mi~ca din loco M-am trezit plangand. Ceaqaful cu care ma acopeream era pe podea, iar mama se uita la mine de sus. - Ai avut un co~mar? - Da, un vis urat. A oftat ~i m-a acoperit la loco - Da ~tiu ca ai ficut galagie. Trebuie sa merg la Pierre, l-ai speriat. Am stat a~a intinsa ~i m-am gandit: "Sunt ferita. Acolo este coltul u~ii de la dormitor ~i mobila prietenoasa. Acolo in gddina este

pomul vietii ~i zidul verde acoperit de mu~chi. Stavila stancilor ~i a muntilor malti. Si stavila marii. Sunt ferita. Sunt feritii de oamenii striiini. " Lumanarea mai ardea m camera lui Pierre cand am adormit din nou. M-am trezit dirnineata cu sentirnentul ca nirnic nu va mai fi la fell Totul se va schirnba ~i va continua sa se schirnbe. Nu ~tiu de unde a facut rost de bani sa cumpere muselina alba ~i cea roz. Valuri de muselina. Po ate ca ~i-a vandut ultirnul inel, pentru di mai riimasese unul. L-am vazut m caseta ei de bijuterii - inelul ~i un medalion cu 0 fiunza de trifoi mauntru. Se apucau de carp it ~i de cusut dis-de-dimineata, ~i inca mai coseau cand ma duceam la culcare. Dupa o saptamana, avea ~i ea 0 rochie noua, ~i eu. Familia Luttrell i-a lmprumutat un cal, ~i ea pleca foarte devreme ~i nu se mtorcea decat a doua zi tarziu - obosita pentru ca fusese la un bal sau la vreun picnic sub clar de luna. Era vesela, radea - mai tanara decat 0 vazusem vreodata, iar casa riimanea pus tie dupa ce pleca ea. A~a ca plecam ~i eu ~i state am pana se intuneca. Nu mai stateam prea mult la iaz, nici pe Tia n-am mai mtalnit-o. o luam pe un alt drum, pe langa vechea fabrica de zahar i pe langa moara a carei roata nu se mai mvartise de ani de zile. Mergeam m locuri din Coulibri pe care nu Ie mai

vazusem niciodata, pe unde nu era drum, nici carare sau urma de om. Si daca fuele de iarba aspra ma taiau la picioare sau pe brate, imi ziceam: "E mai bine decat cu oamenii." Fumici negre, furnici ro~ii, mu~uroaie inalte mind de furnici albe, ploaia care ma uda pana la piele - odata am vazut un ~arpe. Toate erau mai bune decat oamenii. Mai bune. Mai bune, mai bune decat oamenn. Privind florile ro~ii ~i galbene in soare, tara sa ma gandesc la nimic, era ca ~i cum s-ar deschide 0 u~a, iar eu a~ fi in alta parte, a~ fi altceva. N-a~ mai fi eu insami. Cuno~team acea ora a zilei cand, cu toate ca e cald, senin, tara nori, cerul poate avea o intati~are foarte intunecata. Am fost domni~oara de onoare cand mama s-a casatorit cu domnul Mason la Spanish Town. Christophine mi-a ondulat parul, in mana aveam un buchet ~i tot ce purtam era nou - chiar ~i pantofJi mei minunati, insa ochii lor se fereau de chipul meu plin de ura. Auzisem tot ceea ce oamenii ace~tia cu zambetul pe buze spuneau cand ea nu-i asculta ce vorbesc ~i ei nu ban1,1iauca eu ii ascult. Ascunsa privirilor, in gradina, atunci cand ei veneau in vizita la Coulibri, ascultam. ,,0 casatorie nemaiauzita, iar el va regreta. Cum sa nu regrete un barbat foarte bogat care ar putea alege orice fata din Indiile de Vest

i probabil chiar multe fete din Anglia?" "De ce probabil?" zise 0 alta voce. "Fara ndoiala." "Apoi de ce sa se casatoreasca cu o vaduva fara un ban pe nume1e ei ~i cu acest Coulibri care e 0 ruina? Sa-l fi ucis necazurile ce is-au tras de pe urma emanciparii sclavilor pe batranul Co sway? Da de unde, mo~ia mcepuse sa sc duca de rapa cu mult inainte. Bautura I-a ucis. Nu de putine ori I-am - eh, lasa! $i toate femeile ace1ea. N-a facut nimic sa-l opreasca - ea I-a incurajat. Cadouri ~i zambete pentru copiii din lori de fiecare data la Craciun. Obiceiuri vechi? Unele obiceiuri e mai bine sa moara ~i sa Ie ingropam. Sotul ei va trebui sa che1tuiasca ceva bani pana sa faca casa buna de locuit - ploua Inauntru ca prin sita. Ce sa mai vorbim de grajduri ~i de acareturi, mtunecate de nu vezi la doi pa~i, ~i de locuinte1e servitorilor, ~i de ~arpe1e ace1a lung de ase picioare pe care I-am vazut eu mcolacindu-se pe privata. Speriata? Am udat. Apoi a aparut batranul ace1a oribil pe care-l tine pe langa casa, s-a spetit de ras. Iar cei doi copii - baiatul, un idiot ascuns vederii, i fata care merge pe ace1a~idrum - 0 mutra degradanta." ,,0 h, sunt de acord", spuse cealalta voce, "dar Annette este 0 femeie atat de draguta. $i ce dansatoare, Imi aminte~te de cantecul acela u~oara ca 0 floare de bumbac purtata de briza, sau era vazduh? Nu-mi aduc aminte."

Da, ce mai dansatoare - in noaptea aceea cand s-au intors din luna de miere petrecudi in Trinidad i au dansat afad pe teras a ad nici 0 muzid. S-au oprit din dans i ea s-a lasat pe spate sprijinita de bratul lui pana ce parul a atins lespezile - tot mai jos, pana jos. Apoi s-a ridicat intr-o clipita, razand. Parea atat de simplu pentru ea - de pard oricine ar fi fost in stare, iar el 0 saruta - un sarut lung. Eram i eu acolo, insa ei uitased de mine i in cm"and nici eu nu i-am mai bagat in seama. Mi-am amintit de femeia aceea care a spus "Dans! N-a venit in Indiile de Vest sa danseze - a venit sa fad bani. Unele dintre aceste moii intinse se dau ieftin, iar nenorocirea unuia este intotdeauna catigul unui om detept. Nu, totul este un mister. E clar ca are un rost sa tii in casa 0 vdjitoare, 0 obeah din Martinica." Era vorba de Christophine. A rostit asta in batjocud, ad sa vrea, dar nu peste multa vreme au spus-o i altii - i o spuneau cu intentie. In timp ce se aceau reparatiile la casa, iar ei erau in Trinidad, Pierre i cu mine am stat la Matua Cora, in Spanish Town. Domnul Mason nu 0 agrea pe matua Cora, 0 fosta proprietad de sclavi care reuise sa scape de sadcie, 0 aventuried in fata Providentei. - De ce n-a racut nimic sa va ajute? I-am spus di sotul ei era englez i nU-l eram pe plac, iar el mi-a dspuns:

- Prostii. - Nu-s prostii, traiau ill Anglia i el se supara dad ea ne scria. Ura Indiile de Vest. Dupa ce a murit el, nu demult, ea s-a illtors acasa, dar illainte de asta ce putea face? Ea nu a fost bogata. - Asta sustine ea. N-o credo E 0 femeie frivola, ill locul mamei tale, m-a simti jignit de comportarea ei. "Nici unul dintre voi nu ne illtelege", ml-am spus eu in gand. Coulibri arata la fel cand I-am rev3.zut,

dei era curat i illgrijit, iarba nu mai cretea printre lespezi, ill casa nu mai ploua, illsa nu mai era acelai. Sass venise inapoi i m-am bucurat. "Stiu mirosHI banului", a zis cineva. Domnul Mason a angajat servitori noinu-mi placea nici unul ill afara de Mannie randaul. Ei spuneau ca cea care schimbase Coulibri a fost Christophine, nu reparatiile sau mobila noua sau mutrele noi. Povetile lor despre Cruistophine i vrajitOlie au schimbat totul. Ii tiam camaruta foarte bine icoane cu Sfanta Familie i rugacmnea pentru 0 moarte senina. Avea 0 cuvertura din petice colorate, 0 lada de haine stricata, iar mama II daduse un balansoar vechi. Totui, intr-una din zile, in timp ce 0 ateptam in incapere, ill-a apucat frica.

Razele soarelui intrau pe ua deschisa, cineva fluiera pe la grajduri i totui mi-a fost mca. Eram sigura di undeva, ascunse m camera (in spatele lazii negre?), erau 0 mana uscata de mort, pene albe de gaina, un coco cu gatul t~"iiat are ii dadea mcet, mcet sufletul. c Sangele picura mtr-un lighean rou, iar eu imi imaginam ca i aud cum picura. Nimeni nu-mi vorbise de obeah -, dar tiam ce voi gasi daca am curajul sa caut. Apoi Christophine intra zambitoare i incantata ca ma vede. Nu s-a mtamplat nimic mgrozitor, iar eu am uitat sau mi-am spus ca uitasem. Domnul Mason ar rade daca ar ti ce mspaimantata am fost. Ar rade i mai cu pofta decat atunci cand mama i-a spus ca ar vrea sa pIece de la Coulibri. Totul a mceput cam la un an dupa casatorie. Intotdeauna spuneau aceleai lucruri i acum rareori mai ascultam schimbul lor de cuvinte. Stiam ca ne urasc - dar sa pleci ... de asta eram de acord cu tatal meu vitreg. Acest lucru nu era posibil. - Trebuie sa ai un motiv, zicea el, lar mama raspundea: - Am nevoie de 0 schimbare, sau: am putea sa-i facem 0 viziti'i lui Richard. (Richard, fiul domnului Mason din prima casatorie, era la coala m Barbados. Urma sa pIece curand in Anglia, iar noi nu-l prea viizusem.)

- Un arenda$ ar putea lua locul i'n grija. Pentru moment. Oamenli ne urasc. Pe mine i'n mod sigur ma urasc. Asta i-a spus-o raspicat illtr-o zi $i atunci a ras el cu atata pofta. - Annette, fu rezonabila. Ai fost vaduva unui proprietar de sclavi, fuca unui proprietar de sclavi $i ai locuit aici singura cu doi copli timp de aproape cinci ani, pana ne-am cunoscut. Atunci situatia era deplorabila. Insa n-ai fost niciodata maltratata, nu ti-au lacut nici un rau. - De unde $tii ca nu mi-au lacut nici un diu? Eram atat de saraci, II spuse ea, ca puteau sa rada de noi. Dar acum nu mai suntem saraci, adauga ea. Tu nu e$ti un om sihac. Crezi ca ei nu $tiu de mO$ia ta din Trinidad? Si de proprietatea din Antigua? Ne vorbesc lara illcetare. Inventeaza povqti despre noi $i minciuni despre mine. Incearca chiar sa aile ce mancam ill fiecare zi. - Sunt curio$i. E $i normal. Ai stat aici singura mult prea multa vreme, Annette. Iti i'nchipui dU$manii care nu exista. Dintr-o extrema illtr-alta. Nu tu te-ai repezit la mine ca 0 pisicuta. salbatica atunci cand am zis cioara? Nu cioara, nici macar negru. Trebuie sa spui oameni de culoare. - Nu-ti place sau nici nu recuno$ti latura lor buna, spuse ea, $i nu crezi nici ill cealalta. - Sunt prea lene$i pentru a fi plimejdio$i, spuse domnul Mason. Stiu eu asta.

- Lenei sau nu, sunt mult mai vii decat eti tu i pot fi primejdioi i cruzi din motive pe care tu nu Ie intelegi. - Nu, nu Ie inteleg, replica domnul Mason. Nu Ie inteleg deloc. Dar ea revenea la ideea plecatului. Consecventa. Cu furie. In seara aceea, in drum spre casa, domnul Mason opri trasura langa colibele goale. "S-au dus toti la dansurile alea", spuse el. "Tineli i batrani. Ce pustiu pare totul. Vom auzi tobele dadi vor dansa." Speram di yom merge repede mai departe, insa el a mai dimas langa colibe sa vada cum apune soarele; cerul i marea pareau de foe cand in celedin urma am plecat de la tarmul Golfului Bertrand. De departe am vazut umbra casei noastre ridicate pe fundatia de piatra. Mirosea a feriga i a apa de du, iar eu ma simteam din nou in siguranta, de pardi a fi fost unul dintre cei drepti. (Godfrey zicea di noi nu suntem drepti, intr-o zi cand s-a imbatat mi-a spus di suntem cu totii blestemati i nu are rost sa ne mai rugam.) - Au ales 0 noapte foarte calda pentru dansullor, spuse domnul Mason, iar matua Cora iei pe terasa. - Ce dans? Unde? - Se sarbatorete ceva prin imprejurimi. Toate colibele sunt goale. Poate vreo nunta.

- Nici 0 nunta, i-am zis eu. Nu e niciodata nunta. S-a uitat la mine incruntat, dar matua Cora a zambito Dupa ce au intrat in casa, mi-am rezemat bratele pe grilajul rece al terasei i m-am gandit ca el n-o sa-mi placa niciodata pre a mult. In minte ii spuneam tot "domnul Mason", intr-o seara i-am spus "N oapte buna, taticule alb" i nu a fost surprins, a ras doar. Intr-un fel fusese mai bine inainte de venirea lui, cu toate ca ne-a scapat de saracie ~i mizerie. "Si tocmai la timp." Negrii nu ne urau atat de mult dnd eram saraci. Eram albi, dar nu scapaseram de saracie ~i nu peste multa vreme urma sa murim pentru ca nu aveam nici un ban. Ce sa urasca? Acum totul fusese luat de la inceput, ~i mai rau ca inainte, mama ~tie, dar nu-l poate face sa creada ca e a~a. A~ don sa-i pot spune ca aici unde suntem nu e de10c a~a cum cred englezii. A~ dori ... Ii auzeam cum stau de yorba; matu~a Cora rildea. Imi parea bine ca era la noi. Si mai auzeam tulpinile de bambus fo~nind ~i trosnind, de~i nu era vant. Fusese zapu~eala ~i seceta zile intregi. Cerul avea 0 culoare ~tearsa, lumina era albastra ~i nu mai putea tine prea multo Terasa nu e un loc bun cand se lasa noaptea, spunea Christophine. Cand am intrat inauntru, mama vorbea cu 0 voce agitata.

- Foarte bine. Deoarece refuzi sa tii seama de ceea ce iti spun, eu voi pleca ~i-l voi lua pe Pierre cu mine. N-ai nimic de obiectat la asta, sper? - Ai dreptate, Annette, interveni matu~a Cora, ceea ce m-a surprins. Rareori spunea ceva d.nd ei vorbeau in contradictoriu. Domnul Mason parea ~i el surprins ~i nu prea indntat. - Vorbe~ti cu arata violenta, spuse el. Si gre~e~ti atat de multo Sigur ca poti pleca pentru 0 schimbare, daca dore~ti, iti promit. - Mi-ai mai promis ~i altadata, spuse ea. Nu te tii de cuvant. Scoase un oftat. - Ma simt atat de bine aici. Totu~i, yom face ceva, cat de curand. - Nu mai vreau sa stau la Coulibri, spuse mama. Nu e un loc sigur. Nu e un loc sigur pentru Pierre. Matu~a Cora incuviinta. Deoarece era rarziu, am luat mas a irnpreuna cu ei, nu singurii ca de obicei. Myra, una dintre servitoarele noi, statea langa bufet, a~teptand sa schimbe farfuriile. Acum manearn in stil englezesc, vita ~i mie1, placinte ~i budinci. Eram incantata sa fiu ca 0 englezoaica, dar irni lipsea gustul mancarii gatite de Christophine. Tatal meu vitreg ne vorbea despre un plan al sau de a aduce lucriitori - cum Ie spunea

eldin Indiile de Est. Dupa ce a ie~it Myra, matu~a Cora i-a spus: - N-a~ vorbi de asta dad a~ fi ill locul tau. Myra trage cu urechea. - Dar oamenilor din partea locului nu Ie place sa munceasca. Nu vor sa munceasca. Uita-te la pamantul asta - ti se rupe inima. - Li s-a rupt ~i altora inima, spuse ea. Poti sa fli sigur. Presupun d ~tii bine ce faci? - Vrei sa spui ca... - Nimic altceva decat ca ar fi mai illtelept sa nu-i spui acelei femei despre planurile tale - ai nevoie de ea ~i iti este recunoscatoare, tara illdoiala. Dar n-am illcredere ill ea. - Sa traie~ti aici cea mai mare parte din viata ~i sa nu illveti nimic despre oameni. E uimitor. Sunt copii - n-ar omori lllCl 0 musca. - Din nefericire, copm omoara mu~te, spuse matu~a Cora. Myra intra din nou ill sufragerie cu aerul ei funeblu din totdeauna, cu toate ca zambea cand vorbea de iad. Toata lumea mergea ill iad, mi-a spus ea, trebuia sa apartii sectei din care Bicea ea parte ca sa fii mantuit, ba chiar ~i atunci - tot nu erai prea sigur. Avea brate subtiri, maini ~i picioare mari, iar baticul pe care il purta ill jurul capului era illtotdeauna alb. Niciodata in dungi sau vreo culoare vesela. A~a ca mi-am illtors privirea de la ea spre tabloul meu preferat, Fata morarului, 0 fata

incantatoare din Anglia, cu bucle castanii i ochi albatri i 0 rochie care-i aluneca de pe umeri. Apoi m-am uitat peste fata de mas a alba i vaza cu trandafIri galbeni, la domnul Mason, atat de sigur pe sine, ata.t de englez. Apoi la mama, care categoric nu era englezoaid, dar nici negresa alba. Nu, mama nu fusese niciodata englezoaica. Nici n-ar putea. Da, m-am gandit eu, ar fI murit daca nu l-ar fi intalnit pe el. Si pentru prima oara ii eram recunoscatoare i imi placea. Poti sa fii fericit in mai multe feluri nu numai intr-unul singur, e mai bine, probabil, sa fii linitita i multumita i ocrotita, aa cum ma simt acum, linitita ani de zile, ani lungi, i pe urma pot sa fIu mantuita, orice ar spune Myra. (Cand am intrebat-o pe Christophine ce se intampIa cand mori, mi-a raspuns: "Prea vrei sa tii multe".) Mi-am adus aminte sa-l sarut pe tatal meu vitreg cand i-am spus noapte buna. Odata, matua Cora mi-a spus: "II doare ca nu-l saruti niciodata." - Nu prea arata ca-l doare, am replicat eu. - Mare greeala sa te iei dupa ceea ce omul arata, spuse ea, intr-un fel sau in altul. Am intrat in camera lui Pierre, care era langa a mea, ultima de pe palier. Tulpinile de bambus creteau in fata ferestrei. Aproape ca puteai sa Ie atingi. Mai avea inca patutul lui de copil i dormea foarte mult, aproape tot timpul. Era atat de firav, ca 11puteam lua in

bra~e. Domnul Mason II promisese ca-l va duce dindva in Anglia, acolo se va vindeca, va fi ca to~i oamenii. ,,$i cum i~i va pEicea oare", ma gandeam eu in timp ce-i dadeam un sarut. "Cum i~ va placea sa fii la fel ca to~i oamenii?" A~a ado rmit , parea fericit. Dar asta nu se va indlmpla acum. Mai incolo. Dormi acum. $i din nou am auzit bambusul fo~nind ~i un zgomot: ca de ~oapte. Mi-am luat inima in din~i ~i am aruncat 0 privire afara pe fereastra. Era luna plina, dar n-am vazut pe nimeni, nirnic altceva decat umbre. Am lasat 0 lumanare pe scaunul de Hlnga patul meu ~i am a~teptat-o pe Christophine, pe ea imi place a s-o vad inainte de a adonni. Dar n".a venit, ~i cum lumanarea se stinse, sentimentul de lini~te ma parasi. A~ fi dorit sa am un caine mare, cubanez, sa stea intins langa patul meu ~i sa ma ocroteasca, a~ fi dorit sa nu fi auzit un zgomot langa palcul de bambus sau a~ fi dorit sa fiu din nou copil, pentru ca pe vremea aceea credeam in ba~ul meu. Nu era un ba~, ci 0 bucata de lemn ingusta ~i lunga, cu doua cuie la capat, 0 bucata de ~indrila, poate. L-am gasit la scurta vreme dupa ce ne-au omorat calul ~i am crezut ca ma pot bate cu el, la nevoie ma pot bate pana la capat, cu toate ca cei mai buni sunt cei care cad primii, ~i asta-i un alt cantec. Christophine a scos cuiele, dar mi-a lasat batu1, iar eu I-am indragit, am crezut ca nimeni n-ar putea sa-mi faca vreun rau cata vreme 11

aveam langa mine, sa-l pierd ar fi fost 0 mare nenorocire. Toate astea s-au intamplat demult, pe cand mai eram inca un copil i eram incredintata ca totul are viata, nu numai raul sau ploaia, ci ~i scaunele, oglinzile, cetile, farfuriile, totul. M-am trezit ~i era inca intuneric, iar mama se afla langa mine. Mi-a spus: "Scoala-te i imbrad-te, i vino repede jos." Ea era gata imbriicata, dar nu-~i prinsese paml in coc, iar una dintre cozile groase Ii atarna pe spate. "Repede", spuse ea din nou, apoi intra alaturi, in camera lui Pierre. Am auzit-o vorbind cu Myra ~i pe Myra ca Ii raspunde. Am ramas in pat, pe jumatate adorrnita, privind lumanarea aprinsa pe scrin, pana am auzit un zgomot de parca s-ar fi rasturnat un scaun in camera mica, atunci m-am sculat i m-am imbracat. Casa era construita pe doua nivele. De la camera mea i a lui Pierre coborau trei trepte spre sufragerie i inca trei de la sufragerie spre restul casei, ceea ce noi numeam parter. U ~ile pliante ale sufrageriei nu erau inchise i am vazut ca salonul mare era plin de lume. Domnul Mason, mama, Christophine i Mannie i Sass. Matua Cora pe canapeaua albastd din colt, imbdcata intr-o rochie neagd de matase, cu buclele frumos aranjate. "Are un aer pre a trufa~", m-am gandit eu. Dar Godfrey nu era acolo, nici Myra, nici bucatareasa, nici ceilalti.