Sunteți pe pagina 1din 4

PICIORUL POST TRAUMATIC

Entorsele piciorului Este cea mai frecventa localizare a entorselor; clinic, se deosebesc cele usoare de cele grave-durere, tumefiere, edem, impotenta functinala; eschimoza-semn important pentru entorsa grava. Radiografia indica sau nu prezenta entorsei. Dupa gravitate: -entorse usoare: intinderea ligamentelor, eventual ruptura catorva fibre; -entorse grave: instabila => ligament rupt complet cu sau fara smulgerea lui. Dupa pozitii: a) Entorse prin inversie : cea mai frecventa leziune; ligamentul lateral extern este rupt sau dezinserat proximal sau distal; -ligamentul extern are 3 fascicule: peroneo-astragalian anterior (fortat cand piciorul este in flexie plantara si se rupe daca apare o inversie brutala); peroneo-calcanean (fortat in unghiul drept al picioruli, se rupe la inversie); peroneo-astragalian posterior (picior in flexie si supinatie, se rupe mai rar). Tratament: -in formele usoare si medii: bandaj compresiv imediat; crioterapie 15-20 minute (punga cu gheata) la 3-6 ore, 2-3 zile; pozitie antidecliva; exercitii active cu maximum de amplitudine in toate directiile (scop-resorbtia edemului, prevenirea formarii aderentelor, mentinerea tonusului muscular); electroterapie (diadinamic, ultrasunet); hidroterapie alternanta la 3-4 zile; termoterapie locala (parafina, namol, ultrascurte); infiltratii locale cu xilina (numai in primele ore de la accident); mersul incepe dupa disparitia durerilor si a edemului; scoaterea bandajului dupa 8-10 zile, iar 3-4 saptamani activitatea sportiva este contraindicata. -in formele grave: tratament ortopedic si recuperator; imobilizare in aparat gipsat 4-5 => 10 saptamani; mersul cu gipsul cu toc la cateva zile, iar dupa 3 saptamani fara sprijin; antiedem-posturi antideclive si miscari ale celorlalte articulatii; dupa degipsare-masaj, termoterapie, hidrokinetoterapie, electroterapie antalgica si antiinflamatoare, evitarea tocurilor inalte si mersul pe teren accidentat, folosirea gleznierei.

b) Entorsele prin eversie : mai rare, pentru ca mai frecvent se rupe maleola externa decat ligamentul colateral intern; se poate rupe si ligamentul peroneo-tibial inferior, largindu-se scoaba tibio-peroniera. Tratament: ortopedic, cu 2 variante: -interventie chirurgicala cu surub a celor 2 oase; -gips strans care apropie maleolele; dupa 7-10 zile se schimba gipsul (care a devenit prea larg), la 3-6 saptamani se schimba iar, mersul cu incarcare fiind reluat dupa 2 saptamani. c) Entorsele piciorului propriu-zis : apar intre oasele piciorului si pot fi: subastragaliene, mediotarsiene, metatarsofalangiene. Se localizeaza pe sediul durerii, zona tumefiata si X-ray. Tratament: infiltratii, electroterapie, gheata, bandaj elastic, aparat gipsat

Luxatiile piciorului:
Apar cand intensitatea traumatismului este mai mare,daca nu s-a produs si fractura. Diagnostic: deformari ligamentare, dezaxarile osoase se confirma prin X-ray. Forme: a) Luxatie tibio-astragaliana: prin miscari bruste si violente de rotatie interna sau rotatie externa si ABD, extensie sau inversie. Tratament: ortopedic-reducereaparat gipsat 4-5 saptamanirecuperare. b) Luxatie subastragaliana: prinderea piciorului in flexie plantara cu inversie; articulatia astragalo-calcaneana pare deschisa in afara cu deplasarea calcaneului si a restului piciorului in interior. Tratament: reducereaparat gipsatrecuperare. c) Luxatie medio-tarsiana: apare direct prin traumatismul care turteste bolta plantara sau indirect prin caderea pe varful piciorului sau rasucirea piciorului fixat pe sol. Tratament: reducere sangerandaaparat gipsatrecuperare. Obiectiv: reformarea boltii plantare. d) Luxatia metatarsienelor. e) Luxatia degetelor: frecventa la nivelul halucelui, cand F1 ajunge perpendicular pe metarsianul 1. Sechelele luxatiilor gleznei si piciorului: artroza, entorsa recidivanta, tulburari de statica si picior durerosnecesitatea recuperarii.

Fracturile piciorului
1). Fracturile gleznei: pot fi fracturi maleolare platoului scoabei tibio-peroniere.

Forme: a). Fracturi supramaleolare: deasupra ligamentului tibio-peronier inferior (frecvente la adult, la copii apar decolarile); tratament chirurgical si ortopedic (lasa sechele); b). Fracturi bimaleolare: suprima stabilitatea laterala a articulatiei; tratament chirurgical (mai rar) si ortopedicreduceregips (10 saptamani), la 6-7 saptamani se poate merge pe gips. Complicatii: flictene, eroziuni ale pielii, edem, necroza pielii sub gips, calusuri vicioase, pseudoartroze, flebite, redori articulare. c). Fracturi ale pilonului tibial: anterior, posterior, bimarginal sau supramaleolar. Tratament: dupa localizare, imobilizare in gips 10-12 saptamani. d). Fractura monomaleolara: determina instabilitatea piciorului prin ruptura ligamentara. Tratament: ortopedic, aparat gipsat 4-6 saptamani. e). Diastoza tibio-peroniera: ruperea ligamentului tibio-peronier inferior si indepartarea capetelor osoase. Tratament: reducere => gips 6-8 saptamani => reluarea mersului; chirurgical- surub-gips-reluarea mersului.

2). Fracturile piciorului propriu-zis: a). Fracturile astragalului: rara; caderea de la inaltimi; complicatie-artroza; b). Fracturile calcaneului: frecventa; caderea de la inaltimi; c). Fracturile scafoidului: rara; caderea pe picior; complicatie-necroza ischemica si picior plat post traumatic; d). Fracturile metatarsienelor: directe prin caderea unei greutati pe picior sau indirecte prin caderea de la inaltime.

Obiectivele recuperarii piciorului:


a). Combaterea durerii: durerea apare datorita leziunii tesuturilor moi, apoi ale oaselor. Apare datorita inflamatiei, edemului, tensiunii aponevrotice si a capsulei ligamentare, hiperemiei pasive osoase, iritatiei directe a nervilor. Metode: crioterapie, termoterapie (dus subacval, ultrasunet), electroterapie, masaj (intai abdominal, coapsa, gamba, picior), poizitii antideclive, medicatie antalgica, metode ortopedice (gheata gipsata, talonete, sustinatori plantari). b). Refacerea echilibrului muscular este legat de statica piciorului, arhitectura normala a piciorului, statica si echilibrul intregului organism. Tonifierea musculaturii

afectate: triceps sural, gambierul anterior extern comun al degetelor, peronierii, lungul flexor comun al degetelor, flexorul plantar, flexorul halucelui. Refacerea coordonarii senzitivo-motorii: cu piciorul gol-mers de toate felurile cu plansete balansoare, terapie ocupationala. c). Refacerea mobilitatii articulare: termoterapie si masaj; electroterapie (ultrasunet si efect fibrolitic, media frecventa pentru decontracturare); pozitie antiedem; imobilizare; mobilizari pasive (de catre kinetoterapeut)-fara dureri, de cateva ori pe zi, in apa calda, baie partiala; posturari de intindere-mobilizari pasive executate la nivelul executiei maxime a unei miscari pentru intinderea elastica a tesuturilor retracturate sau aderentiale, pregatite prin cald si masaj; mobilizari active-in apa si pe uscat, din DD sau asezat. d). Refacerea boltii plantare: piciorul este un resort format de un sistem de arce realizate de oasele tarsiene si metatarsiene: -arcul longitudinal intern-varful boltii la nivelul scafoidului mentinut de ligamentul pl. ale tarsului si aponevroza plantara, tensiunea arcului-muschiul tibial posterior. Rolul: dinamic in amortizarea socului la mers si sarit si static pentru stabilitate interna -arcul longitudinal extern: stabileste musculatura externa a piciorului-ligamentul calcaneo-cuboidian si aponevroza plantramuschiul scurt si lung peronier lat; -arcul anterior (transversal): cuboid si 3 cuneiforme-varful ei la al 2-lea cuneiform; ligamentele interosoase ale tarsului anterior si ligamentul transversal al metatarsului; muschiul tibial posterior. Datorita acestora se considera ca piciorul se sprijina pe 3 puncte: calcaneu, capetele metatarsului 1 si 5.