Sunteți pe pagina 1din 103

PROIECT BIOTEHNOLOGII INDUSTRIALE

ndrumtor:Dr.Ing.Alexandra Blaga Student: Abramiuc Alexandru Grupa:2405 (IB)

TEMA DE PROIECTARE:
Proiectarea unei instalatii industriale de ontinere a Penicilinei G cu o productivitate de 26 T/AN.

CUPRINS Cap.1 Memoriu tehnic Cap.2 Tehnologii de fabricatie5 2.1 Domenii de utilizare si proprietatile produsului...9 2.1.1 Domenii de utilizare....9 2.1.2 Proprietati chimice,fizice si biologice....10 2.2 Variate tehnologice...13 2.3 Alegerea variantei optime....13 2.4 Descrierea procesului tehnologic adoptat. ....15 2.4.1 Elaborarea schemei tehnologice.........15 2.4.2 Materii prime intermediare si auxiliare....30 2.4.3 Mecanismul reactiilor biochimice......42 2.4.4 Cinetica reactiilor biochimice.46 2.4.5 Termodinamica reactiilor biochimice....54 2.4.6 Bilantul de materiale.......58 2.4.7 Consumuri specifice Cap.3 Controlul fabricatiei.73 3.1 Controlul,reglarea si automatizarea proceselor tehnologice....73 3.2 Controlul de calitate.....79 3.2.1 Metode de analiza ale materiilor prime si intermediare.79 3.2.2 Metode de analiza ale produsului finit......90 Cap.4 Produse secundare,deseuri de fabricatie ,epurarea apelor reziduale.91 Cap.5 Utilitati....92 Cap.6 Transport,ambalare,depozitare...93 Cap.7 Norme de prevenire a muncii si PSI....99 7.1. Norme de protec ia muncii................................................................99 7.2. Masuri P.S.I........................................................................................101 Bibliografie.........................................................................................................103

Cap.1 MEMORIU TEHNIC


n cadrul acestui proiect s-a proiectat procesul biotehnologic de obinere a Penicilinei G. Penicilina G este un produs de biosintez produs de diferite microorganisme din clasa Penicillium i Aspergiullius. Penicilina G conine n structura ei un nucleu tiazolidinic. Penicilina G descoperit n anul 1929 de Alexander Fleming reprezint unul din cele mai valoaroase antibiotice de biosintez, avnd o puternic aciune bactericid i bacteriostatic. Procesul tehnologic de obinere a penicilinei G se realizeaz printr-un proces discontinuu de fermentaie n profunzime. Pe baza procesului tehnologic optim adoptat s-a realizat schema bloc a procesului tehnologic de obinere a Penicilinei G. Schema bloc conine fiecare etap necesar procesului de obinere a Penicilinei G. Tehnologia de obinere a Penicilinei G cuprinde urmtoarele faze: pregtirea mediului de cultur fermentaia filtrarea soluiei native separarea i purificarea. n capitolul 2 etapa 2.4.2. sunt relatate materiile prime i auxiliare necesare mediului de cultur. In acest proiect s-au prezentat mecanismulul reaciilor biochimice dar i cinetica i termodinamica procesului.

Cap.2 TEHNOLOGII DE FABRICATIE

Industria produselor farmaceutice, ca o ramur important a industriei chimice, se ocup cu descoperirea i ob inerea prin biosintez, sintez, semisintez sau extrac ie din plante sau organe animale de medicamente si substan e cu ac iune biologic. Medicamentele au aparut ca rezultat al dorin ei omului de a- i men ine organismul n perfect stare de sntate. Acestea sunt substan e organice sau anorganice, naturale sau de sintez care prezint n doze foarte mici, anumite ac iuni farmacodinamice. nceputurile utilizrii medicamentelor, pentru men inerea strii fizice normale i ameliorarea durerilor, pornesc din antichitate, unde medica ia avea un caracter empiric, bazat pe observa ii accidentale, repetate si acumulate, cu privire la efectele plantelor asupra organismului uman. n evul mediu apar primele medicamente de origine mineral datorit dezvoltrii alchimiei, totodat extractele de plante devin mai pure. Se introduc in pactica terapeutic medicamentele anestezice, saruri de mercur i argint. Dezvoltarea spectaculoas a chimiei secolului al XIX-lea a permis identificarea i separarea n stare pur, a principiilor active din plante, precum i sinteza unui mare numar de substan e chimice cu propriet i terapeutice. n 1803 se separa din plante morfina, apoi stricina, nicotina, atropina, codeina si cocaina si multe alte produse utilizate astzi n terapia modern. Sub impulsul acestor descoperiri s-au sintetizat o serie de substan e organice care i-au gsit imediat aplicarea in medicin: eterul etilic(1846), cloroformul(1849), acidul salicilic(1887), novocaina, aspirina etc. Datorit calit iilor terapeutice ridicate ale acestor substan e, fabricarea lor prse te laboratoarele si revine unei noi aparute industrii specializare: industria farmaceuric. Industria medicamentelor , unul dintre cele mai eficiente sectoare ale industriei chimice, se caracterizeaz n esen prin: 5

- valorificarea superioar a materiilor prime furnizate de industria organic i petrochimic - ob inerea unei game largi de medicamente printr-un numr redus de transformri chimice - existen a sec iilor specializate pe un anumit produs, alturi de instala ii cu caracter universal - asimilarea permanent de produse noi - nbunt irea calit ii medicamentelor prin modelarea i optimizarea tehnologiilor existente [1,11,14] Datorit variet ii mari de medicamente denumirea lor reprezint o problem, drept dovad, faptul ca n prezent, nu s-a reu it s se stabileasc denumiri comune pentru toate podusele. Numele lor a fost ales in mod arbitrar, fapt care a generat confuzii. De exemplu, sulfanilamida se ntlne te sub 60 de denumiri, iar aspirina sub 91 de denumiri. In acest sens, medicamentele se gsesc sub urmtoarele denumiri: - denumire nregistrat sau denumire depus - denumire comun interna ional - denumire chimic Denumirea nregistrat. Ob inerea industrial a medicamentelor se poate realiza dupa diverse proceedee care, de obicei, sunt brevetate, iar n cadrul brevetului este nregistrat i o denumire a produsului propus de fabricant. n acest mod apar mai multe denumiri pentru unul i acela i medicament i se eviden iaz firma productoare. Denumirea comun interna ional. Organiza ia mondial a snt ii inpune utilizarea denumirilor comerciale interna ionale. Acestea nu trebuie s fie lungi i s se bazeze pe nrudirea farmacologic i chimic.S-au propus o serie de silabe sau grupe de silabe ce definesc categorii de medicamente si care se gsesc la sfr itul denumirii produsului. Denumirea chimic este specific fiecrui produs, iar utilizarea ei alturi de denumirile comune interna ionale i de cele nregistrate, evit confuziile ce pot aprea i ofer informa ii asupra structurii chimice. n continuare, tot pentru evitarea confuziilor, n literarur se folosesc toate cele trei tipuri de denumiri. [1,19,20] Clasificarea medicamentelor. Dou criterii principale sunt adoptate pentru clasificarea medicamentelor, si anume: clasificarea dup structura chimic i clasificarea dupa ac iunea farmacologic. Clasificarea dup structura chimic are avantajul de a grupa medicamentele pe clase chimice i e func iuni organice, dar nu ine cont de aplica iile terapeutice ale acestora, i prin aceasta este rupt de practic. Mai mult, produse din aceea i clas au ac iuni fiziologice total diferite. Astfel naftazolina i tolazolinul de i sunt imidazoline au ac iuni farmacologice opuse: prima este un medicament vascoconstrictor, iar a doua este vascodilator puternic.

Naftazolina

Tiolazolinul

Clasificarea dup ac iunea biologic area avantajul de a grupa pe ac iuni farmacoterapeutice toate tipurile de substan e cu efect biologic apropiat sau sinergic. Se foloseste in literatur clasificarea dupa ac iunea biologic, urmat de o subclasificare pe baza structurii chimice. Dupa acest criteriu, medicamentele se clasific n dou clase pricipale: medicamente chimioterapeutice i medicamente simptomatice. Medicamentele simptomatice stimuleaza sau deprim func iile fiziologice sau biochimice intr-un mod care poate fi prevzut, astfel nct acestea s poat fi utilizate pentru a modifica evoli ia unei boli. Ele nu ac ioneaz asupra cauzei care produce boala, dar anihileaz simptomele cauzate de aceasta. Din aceast categorie fac parte medicamentele sistemului nervos central i vegetativ, medicamentele aparatelor(respirator, cardiovascular, renal, digestiv, genital), medicamente metabolice, substan e hormonale i antihormonale, enzime. Medicamentele chimioterapeutice sau etiologice ac ioneaz direct asupra cauzei care produce nbolnvirea, iar distrugerea organismelor patogene favorizeaz vindecarea organismului bolnav. Din aceast categorie fac parte antibioticele, medicamentele antimalarice, medicamente antituberculoase. Aceste medicamente trebuie sa posede ac iuni farmacodinamice minime i antimicrobiene maxime. [1,20,21] Antibioticele sunt medicamente chimioterapice produse de microorganisme i au proprietatea de a ncetini multiplicarea unor organisme patogene(viru i, ricketsii, protoplaste, bacterii), implicate etiologic n diferite boli i sindroame infec ioase i au rolul de a le distruge. Provenind din metabolismul celulelor vii, cu structuri extrem de variate, aceste medicamente se obtin in general prin fermenta ie. Biosinteza in cazul penicilinelor se face cu microorganisme specifice, in general, fungi de tipul Penicillium. In func ie de natura chimica a antibioticului, separarea se face prin extrac ie cu solven i organici, prin sorb ie pe schimbtori de ioni, prin adsorb ie pe crbune sau alumin. Clasificarea antibioticelor. O clasificare generala a antibioticelor se refer la grupul de agen i patogeni asupra crora sunt active antibioticele. Astfel, avem: 1. Antibiotice antibacteriene: Gramicidina, Bacitracina, Polimixinele 2. Antibiotice antifungice: Penicilinele, Grizeofulvina 3. Antibiotice antituberculoase: Streptomicina 4. Antibiotice antivirale: Aciclovir, Amantadina, Vidarabin 7

5. Antibiotice cu ac iune mpotriva protozoarelor i metazoarelor: antimalarice, antihelmintice 6. Antibiotice cu ac iune antitumoral. Un alt criteriu de clasificare este mecanismul de ac iune mpotriva infec iei: 1. Ac iune asura peretelui celular, cu efect bactericid, numai n faza de multiplicare a bacteriilor: Penicilinele G i V, Oxacilina, Ampicilina, Carbenicilina, Cefalosporinele 2. Ac iunea asupra membranei citoplasmatice, cu efect bactericid: Polimixina B, Colistina, Amfotericina B 3. Ac iune de inhibare a sintezei proteinelor, la nivelul ribozomilor, cu efect bactericid in faza de multiplicare i de stagnare a bacteriilor: Streptomicina, Gentamicina, Tobramicina, Kanamicina, Neomicina, Tetraciclinele, Cloramfenicol, Eritromicina, Lincomicin 4. Ac iune de inhibare a sintezei acizilor nucleici, cu efect bacteriostatic i bactericid: Novobiocina, Rifampicina, Griseofluvina, Acidul nalidixic 5. Ac iune competitiv prin substituire de metaboli i analogi. Aici se incadreaz sulfamidele care nu sunt antibiotice, dar posed efect bacteriostatic i bactericid. n func ie de structura chimic antibioticele se grupeaz n: 1. Beta-lactamice: Peniciline, Cefalosporine 2. Aminoglicozidice: Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina, Amikacina 3. Polipeptide ciclice: Colistina, Polimixina 4. Tetraciclinele: Doxicilina 5. Macrolide: Eritrimicina Dup spectrul antimicrobian exist: 1. Antibiotice cu spectru ngust de tip penicilinic 2. Antibiotice cu spectru ngust de tip streptomicinic: aminoglicozide, polipeptide 3. Antibiotice cu spectru larg i foarte larg de ac iune: Tetracicline, Cloramfenicol, cefalosporine din genera ia a II-a i a III-a 4. Antibiotice de nlocuire, in cazul apari iei fenomenului de rezisten : macrolidele, lincosamdele, rifampicina 5. Antibiotice de rezerv, toxice: Vancomicina 6. Antibiotice de excep ie: Fosfomicina [2,33-34] Penicilinele de biosintez fac parte din clasa antibioticelor lactamice, i sunt substan e chimice produse de diferite specii de microorganisme din clasa Penicillium notatum i Penicillium crysogenum. Penicilinele con in n structura lor un nucleu tiazolic, condensat cu unul tetragonal, diferind ntre ele prin natura radicalului R.

Pentil Metil p-aminobenzil p-hidroxibenzil 2-pentil Benzil Heptil L-4-amino-4carboxi-butil Alil-mercaptometil 3-clor-2-buteniltiometil Fenoximetil

Radicalul R CH 3 -CH 2 -CH 2 -CH 2 -CH 2 CH 3 H 2 N-C 6 H 4 -CH 2 HO-C 6 H 4 -CH 2 CH 3 -CH=CH 2 -CH 2 -CH 2 C 6 H 5 -CH 2 CH 3 -(CH 2 -) 5 -CH 2 CH 3 -CH 2 -CH 2 -CH(NH 2 ) (COOH)CH 2 =CH-CH 2 -S-CH 2 -

Dihidropenicilina F Metilpenicilina Penicilina T Penicilina X Penicilina F Penicilina G Penicilina K Penicilina M Penicilina O

CH 3 -CCl=CH-CH 2 -S-CH 2 -

Penicilina S

C 6 H 5 -O-CH 2 -

PenicilinaV

(2,35) n secolul trecut, 1929, Alexander Fleming descoper penicilina G i o introduce n tratament n 1941. Penicilina G este unul dintre cele mai de pre antibiotice de biosintez, cu o puternic ac iune bactericid i bacteriostatic. Ini ial, penicilina a fost produs de subculturile de Penicillium notatum, ulterior, s-a descoperit c i Penicillium crysogenum, citro-roseum, ribrum, i unele specii de Aspergillus secret penicilin. Men inerea tulpinilor la un nivel inalt de productivitate s-a realizat prin culturi succesive ale tulpinelor tinere, viguroase, i utilizndu-se uscarea tulpinilor prin liofilizare. (3,46) 2.1 Domenii de utilizare i proprieta ile produsului Dintre penicilinele de biosintez, n practica medical au fost introduse penicilina G, sub form de sruri de porasiu, sodiu sau cu amine. 2.1.1 Domenii de utilizare Potrivit statisticilor, anual se produc cca. 26000 tone penicilina G la nivel mondial. Domeniile de utilizare ale acesteia sunt urmatoarele: - utilizare n terapeutic: 13% - ob inerea de acid 6-aminopenicilanic: 65% - ob inerea de acid 7-desoxicefalosoranic i al i intermediari: 20% 9

- alimenta ie: 2% (2,30) n cazul utilizrii terapeutice a penicilinei G, aceasta prezint o toxicitate sczut, fiind activ impotriva agen ilot patogeni de tipul bacililor gram pozitivi, a cocilor gram pozitiv i negativ, fiind recomandat n angine streptococice, erizipel, scarlatin, pneumonie streptococic, otite, sinuzite, antrax, difterie, sifilis, blenoragie. Deasemenea este utilizat n profilaxia antitetanic i cea a infec iilor prin mu cturi de animale. Nu este utilizat n cazul infec iilor cu agen ilor patogeni secretori de penicilinaz (stafilococii de spital) care sunt rezisten i la ac iunea antibioticului. (3,46) Penicilina G se prezinta cu formula bruta: C16H18O4N2S, masa moleculara M m =334 moli/g. In comert la noi in tara se gaseste sub denumirile Penicilina G sodica si Penicilina G potasica produse fabricate de S.C. Antibiotice S.A.

(2S,5R,6R)7-oxo-6-(2-

3,3-dimetill-

fenilacetamido)-4-thia-1-aza-biciclo[3.2.0]heptan-2-carboxilat 2.1.2 Propriet ile produsului Propriet i fizice Penicilina G se prezint sub forma unei substan e albe, cristaline, solubile in ap i solven i organici, insolubil n eter, cloroform, uleiuri grase, parafin. p.t.=80C Miros slab, caracteristic, gust amar. Substan higroscopic. (1,86) Propriet i chimice . Penicilinene sunt instabile n prezen a acizilor, alcalilor, oxidan ilor, alcoolilor, metalelor grele i la temperaturi ridicate. Penicilina i i pierde propriet ile in solu ii cu pH acid mai mic de 5 sau bazic mai mare de 8. (4,3) In solu ii apoase prezint pH= 5,5-7,5. Prezint trei atomi de carbon asimetrici (C 3 , C 5 ,C 7 ), fiind optic activ cu D 2 0 +241 Produsul ini ial rezultat prin hidroliza nucleofil (prezen a lactamazelor, a penicilinazelor sau a ionilor metalici) a penicilinei este acidul peniciloic, biologic inactiv, acesta prin acidulare pierde o molecul de CO 2 trecnd n acid peniloic. ac. peniciloic ac. peniloic

10

Sub aciunea clururii mercurice, acidul peniloic se degradeaz la aldehid penilic i penicil amin.

Penicilinele reacioneaz nucleofil cu hidroxiamina formnd acizi hidroxiaminici:

In reacia cu alcooli a penicilinelor se formeaz esteri:

In prezenta de alchilamine, penicilinele formeaza alchilamide.

11

In mediu acid, penicilinele (1) izomerizeaza la acid penicilinic (10), printr-un mecanism implicand structura de tranzitie oxazolonica(11). Daca concentratia acidului este mare atunci structura oxazolonica trece in acid penicilinic (12) care izomerizeaza rapid fie in acid penilic (10), fie in acid peniciloic(2), functie de pH-ul mediului. La o valoare mai mare a pH-ului, acidul penicilinic trece in aldehida penilica (5) si penicilamina (6). (1,82,83)

Proprietai biologice Penicilina G se prezint sub form de sruri de sodiu sau potasiu fiind activ bacteriostatic i bactericid fa de bacili i coci grampozitivi. (1,86) n studiul aciunii biologice a antibioticelor se urmrete stabilirea relaiei dintre structura chimic a medicamentului i aciunea sa farmacologic pe de o parte, 12

iar pe de alta se caut determinarea naturii i a structurii chimice a receptorilor i modul de interaciune ntre receptor i medicament. De exemplu, cunoscndu-se aciunea anestezic a cocainei s-a sintetizat novocaina care este mai ieftin i mai accesibil. Proprietile biologice a penicilinei sunt date de structura chimic, proprietile fizice i chimice, conformaia spaial, natura interaciunilor cu receptorul, viteza de metabolizare. (1,25) Penicilinele au ca mecanism de aciune, impiedicarea formrii peretelui celular, prin legarea transversal a lanurilor aparinnd unui polimer peptidoglicanic, format dintr-un lan de uniti N-acetilglucozamin-acid N-acetilmuramic, cu lanuri de pentapeptid-entaglicin, ataate perpendicular. Legtura dintre glicina terminal a pentaglicinei i D-alanin o realizeaz transpeptidaza membranar. Penicilinele se cupleaz cu transpeptidaza, o blocheaz, imiedicnd astfel formarea legturilor transversale , care asigur existena peretelui bacterian. Celulele microbiene, lipsite de perete, sunt expuse tensiunilor osmotice i mor. Bacteriile care nu au perete celular nu sunt sensibile la aciunea penicilinelor. Penicilinele pot aciona asupra funciei enzimatice a proteinelor, ducnd la autoliza unora dintre bacterii, sau la inhibarea creterii. (3, 44) Administrarea penicilinei se face intramuscular, intravenos sau intrarahidian, la intervale de 6 ore. Eliminarea se produce pe cale renal, n form nemodificat.

2.4. Descrierea procesului tehnologic Procesul tehnologic de obinere a penicilinei G se realizeaz prin procedeul discontinuu de fermentaie n profunzime care prezint o serie de avantaje precum: pericolul de infectare a mediilor de cultur este redus randament ridicat procesul este omogen costuri de investiie reduse

Obinerea penicilinei G s-a efectuat dupa urmtoarea schem bloc:

13

Hidrati de carbon Extract de porumb Saruri nutritive Aer nesteril


Pregatire mediu de cultura

Abur, 5 a.t.a. Penicillium crysogenum Sterilizare m.c. Condens Ag. antispumant Acid fenilacetic Fermentatie Sterilizare aer

Filtrare Masa celulara Acetat de butil Sol. dil. H 2 SO 4 Extractie Faza apoasa Reextractie Sol.NaCO 3 Butanol Distilare azeotropa Solventi reziduali

`CH 3 Cl 3 butanol

Filtrare, spalare pe

Uscare

Pe ni c G ilina

14

2.4. Descrierea procesului tehnic adoptat. Tehnologia de obtinere a Penicilinei G cuprinde urmatoarele faze: 1.Pregatirea mediilor de cultura 2.Sterilizarea mediilor de cultura si a aerului 3.Fermentatia biochimica 4.Filtrarea solutiilor native 5.Separarea si purificarea penicilinelor

1.Pregatirea mediilor Mediul de cultura reprezinta substratul nutritiv care contine complexul de substante folosite pentru cresterea si multiplicarea microorganismelor in conditii artificiale. Pregatirea mediului consta in dizolvarea in apa a componentilor acestuia conform retetei pentru fiecare faza a procesului de fermentatie. Mediul de cultura trebuie sa contina hidrati de carbon:, saruri minerale, surse de azot oragnic si anorganic, precursori si apa. Deoarece sterilizarea mediului de cultura de face cu abur direct, cantitatea de apa ce se adauga la prepararea mediului de cultura este mai mica cu o cantitate egala cu cea a aburului care condenseaza in timpul sterilizarii. Pregatirea mediilor de cultura se face in aparate destinate acestui scop, prevazute cu agitatoare, conducte pentru abur, serpentine de incalzire respectiv racire. In aceste aparate se introduce apa, se incalzeste la 50-60C, apoi se adauga extractul de porumb principala sursa de aminoacizi- si se fierbe timp de 30-60 minute.Dupa aceasta, solutia se raceste la 50-60C si se adauga restul componentilor mediului in urmatoarea ordine: CaCO 3 , NH 4 NO 3 , NaSO 4 , MnSO 4 , KH 2 PO 4 , ZnSO 4 , lactoza, glucoza.

15

Componenii mediului de cultura pe faze de fermentaie: Componenii mediului de Inoculator cultur Extract de porumb 2 Lactoz 0,5-0,6 Glucoz 3-3,5 Fin de soia CaCO3 0,7-0,8 KH2PO4 0,1 NH4NO3 Na2SO4 ZnSO4 MnSO4 Acid fenilacetic Tiosulfat de sodiu Ap pn la 100% Intermediar 2-3 3-3,5 1,2 0,7 0,2-0,3 0,12 0,06 0,2 0,016 Regim 2,5-2,8 6-7 2-3 0,3 1,2-1,3 0,5-0,6 0,3 0,06 0,002 0,002 0,4 0,8

Mediul de cultur astfel realizat va cuprinde urmtoarele surse de carbon: lactoza i glucoza. Glucoza, sau dextroza, reprezint o excelent surs de carbon i energie, utilizatpentru producerea de antibiotic. n special se folose te pentru stimularea cre terii microbiene, ns poate genera i efecte nedorite, de tipul inhibi iei de substrat,indezirabile la producerea de metaboli i secundari, cum sunt penicilinele. Aceste efecte pot fi diminuate prin dou cai: - modelarea adaosului de glucoz n etapa de cre tere a biomasei, astfel nct s se ajung la viteze maxime de cre tere i s se reduc la minim concentra ia glucozei; - utilizarea zaharurilor cu vitez lent de metabolizare, cum este lactoza, care poate elibera glucoz i galactoz prin hidroliz enzimatic, n concentra ii departe de valoarea inhibitorie. [5.61-62] Lactoza, dizaharid reductor ( 4 D galactozido D glucoz ), se folose te n stare pur numai pentru biosinteza antibiotecelor, n mod deosebit la ob inerea penicilinei. [5.63] Surse de azot Necesarul de azot pentru mediul de cultur este asigurat de sursele organice naturale sau sintetice i din sursele anorganice. Microorganismele sunt capabile, n mod obinuit, s biosintetizeze toate tipurile de molecule de azot (aminoacizi, proteine)

16

plecnd de la ionul amoniu (NH4+) n funcie de energia existent, timp i gradul de tratare mutagen a suei cultivate. Viteza de cretere a microorganismelor atinge valori ridicate numai dac mediul conine surse organice de azot. Pentru culturile industriale folosite la obinerea de penicilina G, necesarul de azot este asigurat de extractul de porumb i fina de soia. Aceste surse natrale sunt bogate n proteine i aminoacizi, coninnd i acizi nucleic, vitamine, oligoelemente, lipide, zaharuri, compui cu sulf i fosfor. Prezena ionului amoniu n mediile necesare fermentaiilor industriale favorizeaz metabolizarea proteinelor, dar i formarea de produse din categoria antibioticelor. [5.66] Sruri minerale n biosintez, srurile minerale sunt compui folosii drept surse de: - elemente constitutive ale produselor: Na2SO4, ZnSO4, MnSO4, tiosulfat de sodiu; - elemente constitutive ale biomaselor: CaCO3, KH2PO4, NH4NO3; - modificatori ai presiunii osmotice i ai permeabilitii membranelor celulare: CaCO3; - ageni de complexare i de precipitare: ionul sulfat SO42- ( Na2 SO4, Mg SO4, KH2SO4 ). [5.67-68]

Precursori Precursorii sunt compui organici sau anoganici, care atunci cnd sunt adugai n mediul de cultur intervin ca molecule intermediare n biosintez sau dirijeaz biosinteza ctre o anumit direcie. Acidul fenilacetic dirijeaz procesul de biosintez ctre obinerea de penicilin G, folosind ca microorganism productor Penicillium Chrysogenum. Astfel se favorizeaz atingerea unor randamente ridicate de biosintez. Prin activitatea lor, extrem de eficient, n procesele de biosintez, precursorii sunt considerai componente ce nu lipsesc din mediile de cultur, iar pentru a evita efectele inhibitorii acetia se vor aduga treptat, meninndu-se o concentraie constant. [5.68] Reglatori ai proceselor de biosintez n biosinteza antibiotecelor se pot folosi unele molecule organice sau anorganice, ce acioneaz ca inductor, activatori sau represani. Un exemplu tipic este ionul fosfat (PO43-), prezent prin KH2 PO4, care dup o anumit concentraie devine un inhibitor pentru acumularea produselor utile. ). [5.69]

17

2.Sterilizarea este procesul prin care are loc distrugerea sau indepartarea microorganismelor patogene sau apatogene din substante, preparate, spatii inchise, obiecte etc. Metodele diferite de sterilizare se pot clasifica dupa urmatoarele criterii: a. metode termice: - sterilizare cu aer cald la 140-200C - sterilizare cu vapori de apa sub presiune la 120-140C - sterilizare prin incalziri repetate la 70-100C b. metode fizice: - filtrare prin umpluturi fibroase - filtare prin materiale poroase - filtrare prin membrane - utilizarea radiatiilor UV, IR, raze X, etc. c. metode chimice: - utilizarea agentilor chimici : oxid de etilena, formaldehida, fenol, ozon, etc. [7,80] Sterilizarea mediilor de cultura se poate realize prin metode mecanice(filtrare, centrifugare, flotatie, electrostatic), pe cale termica, cu agenti chimici sau cu unde electromagnetice. S-a ales ca posibilitate de sterilizare a mediului de cultura din industria de biosinteza, sterilizarea cu abur. Procedeul de sterilizare cu abur este foarte simplu si permite obtinerea unui grad inalt de sterilitate. Acest procedeu prezinta totusi o serie de dezavantaje date de reactiile secundare pe care le sufera principalele componente ale mediului in timpul procesului: - denaturarea proteinelor si inactivarea enzimelor - degradarea artiala a vitaminelor si a anumitor factori de crestere - supraincalziri ce pot initia reactii chimice. Aceste dezavantaje sunt diminuate prin alegerea judicioasa a procesului, care este totusi cel mai sigur. Procedeul de sterilizare termica a mediului de cultura poate fi realizat prin procedeu continuu sau discontinuu, utilizand drept sursa de incalzire aburul sau energia electrica. Deoarece sterilizarea directa in fermentator prin proedeu discontinua la 120C necesita un timp mare si degradarea mediului este mai avansata, se alege procedeul de sterilizare mediului de cultura in instalatia continua. [6, 27]

Sterilizarea continua a mediilor de cultura la 120-125C

18

Pentru sterilizarea unor cantitati mari de medii de cultura se recomanda utilizarea proceselor continue de sterilizare care prezinta o serie de avantaje: o conservarea mai buna a proprietatilor nutritive ale mediului o control superior al calitatii o utilizarea rationala a consumului de abur o eficacitate si productivitate sporita o control automat Realizarea in conditii optime a procesului impune un control al spumarii mediuliu si a vascozitatii acestuia. Pentru sterilizarea continua a mediilor de cultura se folosesc instalatii industriale care lucraza la 120-125C.

Instalatia este compusa din trei parti distincte: coloana de sterilizare, mentinator si racitor. Coloana de sterilizare este formata din doua tevi concentrice: prin teava interioara trece aburul de 5 a.t.a, iar prin spatiu inelar circula mediul supus sterilizarii. In coloana de sterilizare are loc incalzirea mediului pana la 120C, dupa care acesta este trecut prin mentinator si racitorul teava in teava, pentru desavarsirea procesului de sterilizare si racirea la 35-40C. Din diagrama timp-temperatura pentru sterilizarea continua la 120-125C rezulta ca incalzirea mediului cu abur direct de 5 ata in coloana de sterilizare se face in 4-5 secunde, iar timpul de mentinere(1519

20minute) permite o distrugere a tuturor microorganismelor patogene capabile de multiplicare in conditiile din fermentator. In acest procedeu, contributia perioadei de racire si de incalzire fiind de 5-6%, se poate considera ca procesul de sterilizare are loc numai in mentinator. [6,36]

35-40C

Sterilizarea aerului. Procesele industriale de fermentatie sunt aproape in totalitate procese aerobe si in marea lor majoritate aseptice. Necesarul orar de aer steril variaza intre 60-120 m 3 aer/m 3 mediu de cultura. In sterilizarea acestor debite mari de aer apar dificultati generate, pe de o parte de varietatea microoganismelor prezente si de rezistenta lor la temperaturi uscate si pe de alta de limitele largi ale dimensiunilor acestora. [5,110] Pentru sterilizarea aerului au fost propuse urmatoarele metode: - sterilizare termica - sterilizare cu raze ionizante sau untra-violete - sterilizarea cu agenti chimici - sterilizarea prin filtrare Pentru sterilizarea prin filtrare se pot folosi urmatoarele materiale filtrante: - fibre de sticla cu diametru intre 5 si 18 - nitrat de celuloza pentru filtru cu membrana - teflon cu o rezistenta termica mare(300C) si caracter hidrofob - poliamida In sterilizarea prin filtrare aplicabilitate practica: - filtrul cu fribra de sticla - filtre disc cu membrana - filtre-lumanare exista trei tipuri de filtre cu

Filtrul cu fibre de sticla este alcatuit dintr-un strat de material filtrant fixat intre doua site, sustinute de doua placi perforate( cu diametrul perforatiilor de 0.7-0.8 cm). Filtrul este prevazut cu manta de 20

incalzire, care permite uscarea materialului filtrant sterilizat cu abur direct. Acest tip de filtru ofera posibilitatea sterilizarii unor debite ridicate de aer, realizarea unui grad inalt de purificare si durata indelungata de functionare.

21

3.Fermentatia. Este faza fundamentala a procesului de biosinteza si se realizeaza in trei etape: - inoculator - intermediar - regim Aceste etape corespund unor faze de dezvoltare a microorganismelor. Astfel, in inoculator se petrece procesul de aclimatizare a Penicillium crysogenum la noile conditii de dezvoltare, in intermediar incepe cresterea exonentiala a numarului de microorganisme, iar in regim se termina procesul de crestere a microorganismelor si de formare a penicilinei. Aceasta etapizare reprezinta o imagine generala si putin idealizata a procesului de biosinteza, deoarece chiar in intermediar incepe procesul de elaborare a penicilinelor ca rezultat al distributiei varstelor microorganismului. Acumularea unor cantitati mari de masa moleculara face ca volumele fermentatoarelor, in care are loc procesul, sa creasca in raport zecimal. Eficacitatea procesului de biosinteza este determinata de conformatia genetica a tulpinei. Tulpina utilizata este P. Crysogenum Q176 a carei potenta a fost ridicata foarte mult prin procese de mutatie. O tulpina buna se caracterizeaza prin capacitatea mare de inmultire, utilizare rapida a azotului si a precursorului, lipsa pigmentilor in biomasa si miceliu fibros. Procesul de fermentatie cuprinde trei faze distincte: - faza de crestere - faza de producere - faza autolitica Faza de crestere se caracterizeaza prin acumularea de masa miceliana si utilizarea intensiva a componentelor mediului de cultura. Glucoza este asimilata foarte rapid atat pentru formarea masei celulare, cat si pentru formarea energiei necesare. Cerintele de oxigen sunt maxime in aceasta perioada, iar activitatea respiratorie, volumul de CO 2 degajat este mare. Faza de producere a penicilinelor se caracterizeaza prin incetinirea cresterii miceliului fie datorita epuizarii constituentilor usor asimilabili, fie altor conditii existente cum ar fi scaderea consumului de oxigen, mentinerea pH-ului la 6.8-7.5 si acumularea de penicilina. In aceasta faza lactoza este folosita lent de catre miceliu si furnizeaza energia necesara proceselor de biosinteza sau pentru formarea constituentilor celulari. Faza autolitica corespunde stadiului in care microoganismele se epuizeaza ca urmare a activitatii metabolice prelungite, iar sursele de carbon din mediu sunt consumate. Continutul de azot al miceliului descreste considerabil si incepe procesul de autoliza al acestuia cu elibereare de amoniac si cresterea pH-ului peste 8. Producerea

22

penicilinelor inceteaza si apare un proces de hidroliza alcalina a penicilinelor formate. In practica industriala nu este permisa prelungirea fermentatiei pana la aparitia autolizei. Cantitatea de peniciline formate intr-o fermentatie biochimica normala este rezultatul imbinarii rationale a urmatorilor factori: - conformatia genetica a tulpinii care decide caacitatea de producere a penicilinelor - folosirea unor constituenti adecvati in mediu si un echilibru corect in proportiile acestora - mentinerea pH-ului la un nivel optim in mediul de fermentatie - dozarea corecta a raportului intre hidratii de carbon - adaugarea de precursori care vor decide natura catenei laterale si tipul de penicilina produsa - asigurarea necesitatilor de substante minerale - mentinerea temperaturii optime Din datele existente in literatura se poate se poate trage concluzia ca pH-ul afecteaza vitezele reactiilor enzimatice, permeabilitatea membranelor celulare si gradul de ionizare a sarurilor. Pentru faza de crestere a masei celulare pH-ul optim este de 4.55.0, iar pentru faza de producere a penicilinelor este de 7.0-7.5. Prin urmare, procesul va trebui condus inter cele doua etape in regim diferit. Nu se recomanda depasirea pH-ului de 7.5 deoarece incepe procesul de autoliza insotit de degradarea penicilinelor formate. Mentinerea pH-ului la valoarea 7 in ultima parte a ciclului de fermentatie asigura valori ridicate pentru vitezele de respiratie si elaborare de peniciline. Regimul optim de temperatura este de 25C cu o toleranta de un grad, iar necesarul de aer, deoarece este un proces aerob, este de 1-1.5 l aer/l mediu x min., la o turatie a agitatorului elicoidal de 110-140 rot/min. [6,182,183] . Viteza de dizolvare a oxigenului creste cu turatia agitatorului, dar acesta nu poate depasi anumite limite deoarece se ajunge la deteriorarea mecanica a biomasei. Mecanismul de transfer al oxigenului din bula de aer la celula in sistem eterogen gaz-lichid-solid implica urmatoarele etape: difuzia oxigenului molecular prin filmul de aer dizolvarea oxigenului la interfata gaz-lichid difuzia oxigenului solvit prin filmul de lichid difuzia oxigenului solvit in intreaga masa difuzia oxigenului solvit prin filmul de lichid de la suprafata microorganismelor difuzia oxigenului prin membrana celulara reactia de consum a oxigenului

23

Din datele existente in literature de specialitate rezulta ca in sisteme eterogene gaz-lichid-solid, bine agitate, viteza procesului de transfer de masa al oxigenului este determinate de difuzia oxigenului dizolvat prin filmul de lichid. [1,92] Compozitia mediului de cultura are un rol hotarator in procesul de biosinteza deoarece, in dezvoltarea sa, microorganismele au nevoie de surse de hidrati de carbon, azot, substante minerale si precursori. Sursele de hidrati de carbon sunt necesare pentru dezvoltarea microorganismelor si pentru producerea penicilinei. Este necesar sa se mentioneze ca biomasa unei molecule asa de complexe, necesita un flux de energie din exterior, procesul fiind endoterm. Prin urmare, biosinteza penicilinelor se poate realiza numai daca se desfasoara simultan si procesele de oxidare ale hidratilor de carbon care constituie sursa principala de energie. Oxidarea lenta a lactozei elibereaza o energie ce depaseste cu 66kJ/l mediu de cultura energia necesara sistemului ; din aceasta cauza procesul de biosinteza in ansamblu este exoterm. Viteza de utilizare a hidratilor de carbon se inscrie in urmatoarea schema: glucoza acid lactic lactoza; fapt care confirma ca in faza de crestere a microorganismelor se consuma glucoza, iar in faza de producere a penicilinelor se consuma lactoza. Introducerea fructozei sau lactozei in locul glucozei are ca efect scaderea brusca a vitezei de crestere a masei celulare. Sursele de azot sunt necesare pentru formarea grupelor aminice si obtinerea acozilor aminici. Se utilizeaza azot mineral din saruri de amoniu si azot organic furnizat de aminoacizii si peptidele din extractul de porumb. Prezenta substantelor minerale este vitala in pocesul de crestere deoarece ele afecteaza direct permeabilitatea membranei sau intra in sistemele enzimatice. Astfel KH 2 PO 4 ofera K 3 - entru activarea unor sisteme enzimatice si PO + pentru fosforilare. Necesarul de substante minerale pentru fazele de crestere a masei celulare si elaborarii de peniciline pentru P.crysogenum Q174 este urmatorul: Element Potasiu Magneziu Fosfor Fier Sulf Valori exprimate in mg/l mediu Cresterea ciuercii Producerea penicilinei 40 40 8 8 80 200 0.2 7 70 100

Dirijarea procesului de biosinteza spre obtinerea Penicilinei G se face cu ajutorul cu 24

ajutorul unei substante care este inglobata in catena laterala si poarta numele de precursor. Acesta este acidul fenilacetic. Precursorul se adauga in portiuni deoarece in concentratii mai mari de 0/1-0/2% sunt toxici pentru microorganisme. Procesul de formare a penicilinelor fiind aseptic, sterilizarea aparatelor se face cu abur la 120-125C, iar mentinerea sterilitatii in timpul procesului este asigurata de suprapresiunea creata prin barbotarea aerului steril necesar biosintezei. Procesul de fermentatie se realizeaza in fermentatoare cilindrice verticale contruite din otel inoxidabil, echipate cu agitator elice sau turbina, serpentina pentru racire, conducta pentru aerare, dispozitive spargere-val, teaca termocuplu, filtru individual de aer si rezervor de antispumant. Fundurile fermentatoarelor sunt sudate pentru a asigura un grad sporit de securitate impotriva infectiilor, iar stuturile au garnitura metalica pe toata suprafata flanselor de legatura. Dinamica procesului de fermentatie a penicilinelor Controlul procesului de fermentatie se realizeaza prin determinarea sterilitatii mediului, a gradului de determinare mofologica a ciupercii, a pH-ului mediului, a activitatii lichidului de cultura si a consumului de de zahar. Probele se iau la interval de 4-6 ore, iar procesul se considera terminat atunci cand continutul de zahar al biomasei ajunge la 0.2-0.6%, iar concentratia solutiei ramane aproape constanta intre doua determinari. Perametrii procesului de fermentatie biochimica a penicilinei: Etapa de T Agitarea Debit aer Presiunea fermentatie [C] [Rot/min] [l/l mediu x [ata] min] Inoculator 261 270 1.0 1.2-1.3 Intermediar 261 170 1-1.2 1.2-1.3 Regim 261 120 0.6-1 1.2-1.3

Durata [h] 30-40 20-40 90-120

Concentratia penicilinelor in solutia nativa la terminarea procesului de fermentatie este cuprinsa intre 5%-6%. Valoarea exacta depinde de potenta susei folosite si de conditiile de realizare a procesului de fermentatie. [6,184,185]

25

4.Filtrarea solutiilor native Filtrarea la nivel industrial a lichidelor de fermentatie intampina dificultati considerabile datorate naturii masei celulare. Alegerea utilajului pentru filtrare este conditionata de: - caracterul suspensiei, - productivitate, - grad de recuperare - materialul de constructie al suprafetei filtrante Filtrarea lichidelor care contin masa celulara cu caracter fibros este o operatie relativ usoara, deoarece miceliul nu colmateaza materialul filtrant si se desprinde usor de pe acesta. Pentru aceste lichide, la nivel industrial sunt recomandate filtre rotative cu vid. Filtrele ofera o suprafata mare de filtrare, posibilitatea spalarii miceliului pe filtru, pentru recuperarea avansata a produselor utile si nu necesita operatii manuale. Filtrul rotativ cu vid, denumit filtru celular Oliver, poate fi construit din otel-carbon, otel inoxidabil, otel captusit cu cauciuc sau teflon, din diferite aliaje. Alegerea materialului de constructie este determinata de caracterul agresiv al lichidelor supuse filtrarii. Filtrul consta dintr-un tambur rotativ, cu lungimea 1-4.5, si diametrul 1.75-3m, construit din doi cilindrii orizontali coaxiali. Cilindrul exterior este perforat si acoperit cu material filtrant, iar spatiile dintre cei doi cilindrii este impartit in 10-12 celule etanse care functioneaza succesiv si independent ca un filtru nuce. Legatura dintre aceste celule si conductele de vid sau aer comprimat se realizeaza rin intermediul capului de distributie. Suprafata tamburului este impartita in mai multe zone corespunzatoare operatiilor de filtrare, spalare, uscare si indepartare a stratului de miceliu depus. In timpul unei rotatii a tamburului, fiecare celula trece prin toate aceste zone. Indepartarea miceliului se realizeaza cu ajutorul unui cutit razuitor fix.[3,37,38] . Soluia rezultat se trece printr-un rcitor tubular unde se rcete pn la 35C i se depoziteaz n rezervorul de ateptare, de unde este trimis la extracie. Rcirea este absolut necesar pentru a reduce viteza reaciilor de degradare a penicilinelor. n unele tehnologii de fabricaie soluia rcit se trateaz cu cetazol 10% pentru coagularea albuminelor, se filtreaz i se trimite la extracie. [6,186] 26

5.Separarea si purificarea penicilinelor Separarea penicilinelor prin extractie fizica rerezinta singurul procedeu de separare cu aplicabilitate industriala. Concentratia finala a penicilinei in lichidele de fermentatie este de 3-6%, in functie de tulpina utilizata. Datorita dilutiei foarte mari, este necesara concentrarea solutiei prin extractii repetate a penicilinelor cu solventi. Fluxul general al separarii penicilinelor cuprinde urmatoarele etape: - filtrarea lichidului de fermentatie in scopul separarii biomasei - extractia penicilinelor din filtru cu solvent organic in doua sau mai multe stadii, in functie de conc sa in solutie - reextractia penicilinelor din solventul organic cu o solutie de carbonat de sodiu - cristalizarea si purificarea. Extrac ia i reextrac ia Extracia reprezint operaia de separare a componenilor unui amestec lichid sau solid pe baza diferenei de solubilitate a acestora ntr-unul sau mai muli solveni. Dac amestecul supus separrii este lichid, operaia este de extracie lichid-lichid, iar pentru solid, extracie solid-lichid. Atunci cnd procesul are loc prin intermediul operaiilor fizice, extracia este fizic, iar atunci cnd intervin reacii chimice, extracia este reactiv. Extracia fizic lichid-lichid cuprinde 4 etape: 1. contactarea soluiei iniiale cu solventul (amestecarea) 2. solubilizarea i difuzia solutului n faza solventului (transferul de masa a solutului) 3. separarea celor dou faze rezultate (extractul-faza solventului care conine solutul, rafinatul-soluia iniiala epuizat) 4. recuperarea solventului att din extract, ct i din rafinat. [3.52] Viteza extraciei depinde de 3 factori: aria interfacial de contact dintre cele 2 faze lichide, fora motrice a trasnferului de mas al solutului ntre soluia iniial i solvent, coeficienii de transfer de mas ai solutului n fiecare faz. Operaia de extracie prezint capacitate maxim, atunci cnd se obine un contact intim ntre fazele din sistem, reflectat de gradul de dispersie ale uneia n cealalt, respective de valoarea ariei interfaciale. Produsele de biosintez se gsesc n lichidul de fermentaie n concentraii reduse (0.5-8%), fiind n general, compui labile chimic i termic. n plus, n lichidele de fermentaie se gsesc numeroi compui secundari, unii cu caracterisitici fizicochimice asemntoare cu ale produselor utile, de aceea separarea i purificarea produselor de biosintez sunt operaii dificile, ce implic etape complicate. [8.48] Extracia fizic reprezint pn n prezent singurul procedeu de separare industrial al penicilinei G. Concentraia final a penicilinei G n lichidele de fermentaie este cuprins ntre 3 i 6 %, n funcie de tulpina utilizat. Datorit diluiei

27

foarte mari este necesar concentrarea soluiei prin extracie i reextracie. Penicilinele pot fi extrase fie din soluia apoas rezultat n urma filtrrii biomasei, fie direct din lichidul de fermentaie. [7.61] Fluxul general al separrii penicilinelor de biosintez este alctuit din 4 etape: 1. filtrarea lichidului de fermentaie cu ajutorul filtrelor rotative cu vid, n scopul separrii biomasei de lichidul care conine penicilinele; 2. 3. 4. extracia penicilinelor din filtrat cu un solvent organic n dou sau mai multe stadii, n funcie de concentraia lor n soluie; reextracia penicilinelor din solventul organic cu o soluie de carbonat de sodiu sau de potasiu; cristalizarea i purificarea, n funcie de tipul de penicilin.

Extrac ia penicilinei G folosete ca mediu supus extraciei fizice, lichidul de fermentaie filtrate, iar ca solvent acetatul de butil la pH cu valoarea 2. [8.49-50] Extracia penicilinei G n acetat de butil decurge cu randamente maxime numai n condtiile n care acest antibiotic se va gsi n soluia apoas supus extraciei n form nedisociat. Acesta deoarece acetatul de butil este un solvent nepolar sau cu polaritate redus. Din analiza procesului de extractive fizica a penicilinei G cu acetat de butil s-a constat ca: - n solvent sunt extrase numai molecule de penicilina nedisociat - ntre molecule de penicilina, n condtiile n care se realizeaz extracia, nu are loc formarea unor asociaii - n acetatul de butil penicilina G nu disociaz [3.62] Schema de operaii pentru separarea penicilinelor prin extracie este prezentat n schema urmtoare:

Pentru extracia penicilinei G se folosete extractorul Podbielniak.Acesta este construit dintr=o foaie metalic nfurat n spiral n jurul unui arbore care se rotete cu 28

2000-5000rpm..Rotorul are forma unei spirale cu un numr variabil de spire( 6-33 spire) a cror seciune formeaz canale paralele.

1. 2. 3. 4. 5.

ansamblu rotor +ax carcas lagre curea de tranmisie foaie metalic spiralat perforat 6. conducte de distribuie a fazelor 7. conduct pentru lichidele de splare i curare 8. tuuri de alimentare i evacuare

Distilarea azeotrop n prezent pentru separarea srurilor penicilinei G din soluia apoas rezultat de la reextracia n carbon de Na(K), se folosete procedeul antrenrii azeotrope a apei cu butanol, la vid, astfel ncat, odat cu ndeprtarea apei are loc cristalizarea srii respective, apoi, acesta se filtreaz si se spal cu butanol i cloroform. Utilizarea butanolului, dei prezint avantajul unui timp relativ scurt al fazei de cristalizare si al unei solubilitai relativ bune a impuritatilor are o serie de inconveniente cum ar fi: - conduce la pierderi mari de butanol, datorita solubilitatii ridicate a acestuia in apa(7,45%), precum si datorita solubilitatii mari a apei in butanol (20,5%); acest aspect determina si cheltuilei sporite cu recuperarea solventului. - posibilitatea degradarii termice a penicilinei, datorita temperaturii necesare evaporarii amestecului butanol-apa - posibilitatea degradarii chimice a penicilinei in butanol.[8,85] Uscarea Uscarea este o operatie prin care se indeparteaza umiditatea dintrun material cu ajutorul energiei termice.Termenul de uscare se mai utilizeaza si in cazul indepartatii unui component in stare lichida sau de vapori dintr-un gaz sau dintr-un amestec lichid. Uscatoarele se pot clasifica in functie de mai multe criterii: 1) dupa regimul de fuctionare pot fi: - continue - discontinue 2) dupa presiunea de lucru pot fuctiona: - la presiune atmosferica

29

- la vid 3) dupa procedeul de uscare pot fi: - cu agent termic gazos - cu incalzirea materialului 4) dupa sensul de circulatie a solidului si a gazului pot fi in : - echicurent, - contracurent, - curent mixt - curent incrucisat 5) din punct de vedere constructive sunt: -uscatoare cu strat fix, -cu strat mobil, -cu strat fluidizat, -cu pulverizare, -de contact Penicilina G precipitata se filtreaza pe filtrul Nuce si se usuca in uscator dulap la 35-45C sub vid de 100-225 mmHg, timp de 16-20 ore.

2.4.2. Materii prime, Intermediare, Auxiliare. Microorganismul producator Mucegaiurile(ciuercile sau fungii) sunt microorganisme ce se prezinta sub forma de filamente, de diverse dimensiuni, ce formeaza un miceliu care provoaca degradarea mediului in care se dezvolta. Unele specii de mucegaiuri sunt producatoare de antibiotice cum ar fi Penicillium si Aspergillus, in special antibiotice -lactamice Mediul de cultura are in componenta urmatorii constituenti: 1. Lactoza Generaliti: Formul brut: C12H22O11 Mas molecular: 360.30 g/mol Prezinta o usoara solubilitate in apa si este insolubil n alcool etilic, eter etilic i cloroform. Zerul i materialele auxiliare folosite la fabricarea lactozei trebuie s corespund documentelor telenice normative ale produselor respective i s respecte dispoziiile legale sanitare i sanitar veterinare n vigoare. Condiii tehnice de calitate: Denumirea caracteristicii Condiii de admisibilitate Tipul Lactoz rafinat Lactoz telenic Calitatea I Calitatea a II-a

30

Aspect Culoare Gust i miros Aspectul soluiei apoase Puterea rotaiei specifice []2020 Pierderi prin uscare: -la 130C, %, max. -la 100C, %, max. Aciditatea exprimat a acidului lactic, %, max. Cloruri, %, max. Sulfai (SO4), %, max. Calciu Metale grele (Pb) Arsen, %, max. Fier

pulbere cristalin alb alb - galben galben slab dulceag, fr miros strin incolor, limpede galben deschis, Galben slab tulbure +52 +53 +51 +52 +47 +51 5.5 0.05 0.004 0.002 lips n condiiile determinrii lips n condiiile determinrii 0.01 lips n condiiile determinrii 0.4 0.07 2 1 -

2. Extractul de porumb Conditii tehnice de calitate Constituienti g/100g extract de porumb Substanta uscata Cenusa N total Zahar total (exprimat ca glucoza) Acid lactic Aciditate(ml sol NaOH 0,1N/100g) extract de porumb Fe P Ca Zn K SO2 Sedimente solide % 46-49,6 8,04-10,73 3,33-3,67 4,00-4,70 0,74-4,39 11,6-19,3 0,009-0,02 1,5-1,9 0,02-0,7 0,05-0,012 2,0-2,5 0,02 38,4-52,9

Generalitati. Proprietati fizice. - Aspect: lichid cremos de culoare galben inchis - Miros: caracteristic unei fermentatii lactice - Sedimentare dupa 24 ore intr-un cilindru de 100 ml de 100% - Aspect microscopic: in frontiu colorat prezinta o masa bacteriana tipica bacililor lactic, in proportie de peste 90% - Substanta uscata: minim 50%

31

- pH= 3.5-4 - Continutul in acid lactic: minim 20g la 100g substanta uscata - Zahar total: maxim 2.5% 3. Faina de soia Generalitati: Faina de soia este o sursa de azot naturala, bogata in proteine, aminoacizi continand si acizi nucleici, vitamine, oligoelemente, lipide, zaharuri, compusi cu sulf si fosfor dupa cum urmeaz:

Proteine Materii grase Metionina Cisteina Lizina Calciu Sodiu Potasiu Magneziu Sulf Fosfor

42 % 3.5 % 0.54 % 1.1 % 2.4 % 0.2 % 0.287 % 1.7 % 0.21 % 0.32 % 0.6 %

4. Glucoza Generaliti:

SR 13359-7

Obiect i domeniu de aplicare: Prezentul standard se refer la glucoza obinut din cartofi i din porumb, destinat pentru consum i scopuri industriale. Tipuri de gluxoza: -glucoz lichid -glucoz solid: - aromatizat - nearomatizat Glucoza aromatizat poate fi fabricat cu diferite adaosuri: esene, aromatizani i colorani alimentari avizai din punct de vedere sanitar, miez de nuc, miez de floarea-soarelui etc., conform acordului ntre productor i beneficiar.

32

-Sirop de glucoz: soluie apoas, concentrat i purificat de zaharuri nutritive, obinute din amidon de cartofi i de porumb. -Glucoz solid: mas de zaharuri nutritive, obinut prin hidroliz avansat a amidonului de cartofi i de porumb. Condiii tehnice de calitate: Pentru glucoza de cartofi i de porumb, materiile prime i auxiliare trebuie s corespund standerdelor i normelor sanitare n vigoare Proprieti organoleptice: Caracteristici Condiii de admisibilitate Tip de glucoz Lichid Solid Aromatizat Nearomatizat Lichid vscos Mas solid, Mas solid sub form de tablete Incolor pn Crem pn la Crem pn la la galben galben sau galben specific colorantului adugat Lips Caracteristic Lips aromei adugate Dulce Dulceag, uor amrui specific Lips Metod de verificare

Aspect Culoare

SR 13359-1

Miros Gust Corpuri strine

Proprieti fizico chimice: Caracterisitici Condiii de admisibilitate Tip de glucoz Lichid Solid Aromatizat Nearomatizat 20 21 200 1.5 Metod de verificare SR 13359-2 SR 13359-3

Umiditate, % max. RBU, max. Culoare ml iod soluie 0.1 n/100 ml, max Densitate 20/20C, g/ml, min Indice de refracie la 20C Aciditate, grade, max. Acizi minerali liberi, % pH, la o soluie 20 g/100 ml

1.42 1.49 2.5 Lips 4.5...5.5

2.8

SR 13359-4 SR 13359-5 SR 13359-6 SR 13359-7 SR 110-12

33

Coninut de -n produs SO2 ml/100 g nealbit max. -n produs albit Coninut de cenu conductometric, raportat la s.u., %, max. Coninut de dextroz raportat la s.u., (DE), %

4 40 0.6 15 -

SR EN 1185 SR 110-2 SR 13359-8 sau SR 13359-9 sau SR ISO 5377

32...49

min. 75

5. CaCO3, Carbonatul de calciu STAS 1083-76 Prezentul standard se refera la carbonatul de calciu precipitat, tehinic, obtinut prin tratarea solutiei de var cu bioxid de carbon.Produsul se prepara sub forma de pulbere microcristalina. Formula chimica:CaCO3 Masa moleculara relativa: 100,09 g/mol Carbonatul de calciu precipitat, tehnic se livreaza in patru tipuri: - tipul I destinat, in special, la fabricarea pastei de dinti; - tipul A destinat, in special, industriei de produse cosmetice, industriei de antibiotice si industriei electrotehnice; - tipul B destinat, in special, industriei de material plastic si industriei cauciucului; - tipul C pentru alte utilizari; Conditii tehnice de calitate a carbonatului de calciu Tipul I A Grad de alb, %min 97 92 Finite: -rest pe sita cu tesatura de sarma 0063 STAS 1077-67, %max 0,1 1,0 -rest pe sita cu tesatura se sarma 009 STAS 1077-67, %max 0,05 0,5 Densitate in gramada in stare tasata, 0,45 0,45 g/cm3, max Cifra de sedimentare, cm3, min 95 91 Umiditate, % max 0,4 0,4 Substante insolubile in acid clorhidric, 0,1 0,2 %max Oxizi de fier si de aluminiu 0,5 0,5 (Fe2O3+Al2O3), %max Carbonat de calciu (CaCO3),% min 99 99 Alcalinitate[Ca(OH)2], % max 0,008 0,008 Limite de pH la un adaos de 130cm3 5,5.6,0 acid clorhidric n(capacitate de tamponare) pH-ul suspensiei 2% in apa, max 8,5 9,5 pH-ul suspensiei 10% in apa, max 9 10 B 92 1,0 0,5 0,45 90 0,6 0,2 0,5 98,5 0,10 C 1 0,47 90 0,6 0,2 0,5 97 0,15 -

34

Cupru(Cu), %max Mangan(Mn), %max Arsen

0,001 0,003 -

0,001 0,003 -

0,001 0,003 -

6. Fosfat monopotasic S.T.A.S 10497-76 Generalitati: Prezentul standard se refera la fosfatul monopotasic tehnic utilizat, n principal, in mediu de cultura la fabricarea antibioticelor. Formula chimica: KH2PO4 Masa moleculara: 136,09 g/mol Condiii tehnice de calitate Aspect i culoare Cristale albe Umiditate , %, max. 0.3 Fosfat monopotasic (KH2PO4), %, min. 96 Cloruri (Cl), %, max. 0.25 Fier (Fe), %, max. 0.003 Metale grele (Pb), %, max. 0.01 Substane insolubile n ap, %, max. 0.5 Observaii: - Caracteristicile din tabel, cu exceptia umiditatii, se refera la fosfatul monopotasic uscat la 105 2C - Cu acordul beneficiarilor produsul se poate livra si cu max. 0.05 % fier. 7. Sulfat de sodiu S.T.A.S 2126-84 General itai Prezentul standard se refera la sulfatul de sodiu, anhidru, tehnic, intrebuintat in industria de medicamente. Formula chimic: Na2SO4 Masa moleculara relativ: 142.044 g/mol Caliti Sulfatul de sodiu, anhidru, tehnic se livreaz n trei calitai: calitatea I produs secundar la bile de filare, de la obinerea fibrelor artificiale; calitatea II obinut prin tratarea fosfogipsului rezidual cu sod calcinat (Na2CO3), urmat prin uscarea produsului prin atomizare. - calitatea III produs secundar din fabricaia acidului formic din formiat de sodiu i acid sulfuric. Condiii tehnice de calitate Calitatea I II Aspect praf neaglomerabil praf neaglomerabil Culoare Alb alb Sulfat de sodiu 99 97.5 III praf aglomerabil Alb cenuiu 97 35

(Na2SO4), %, max. Umiditate, %, max. Substane insolubile n ap, %, max. Acid sulfuric liber(H2SO4) Clorur de sodiu (NaCl), %, max. Fier (Fe), %, max. Acizi organici (HCOONa) Densitate n stare netasat kg/dm3

0.3 0.3 Lips 0.1 0.001 lips 0.7...1.55

0.1 0.3 lips 1.2 0.001 0.4...0.7

0.5 0.5 %, max. 1.0 1.2 0.03 %, max. 1.5 1.26...1.30

Observaie: - toate valorile din tabel, exceptnd umiditatea si densitatea n stare netasat, sunt raportate la produsul uscat la 105 2C. 8. Sulfat de zinc S.T.A.S. 2367-80 Generalitati : Prezentul standard se refera la sufatul de zinc tehnic cristalizat, granulat si lichid. Sulfatul de zinc tehnic cristalizat si granulat se livreaza in 3 calitati: - calitatea I - calitatea II - calitatea III Sulfatul de zinc tehnic lichid se livreaza in 2 calitati: - calitatea I - calitatea II Formula chimica: ZnSO4 Masa moleculara: 161 g/mol La data aprobarii standardului, sulfatul de zinc tehnic granulat si lichid se importa. Conditii tehinice de calitate a sulfatului de zinc tehnic cristalizat, calitatea I: Calitatea Aspect Culoare Zinc(Zn) %min. Substante insolubile in apa, %max. Fier(Fe), %max Cupru(Cu), %max Alba 22,5 0,05 0,035 0,005 I II cristale mici alba sau alb-galbui 22,1 0,1 0,5 alb-galbuie-cenusie 21,6 0,5 1,0 III

36

Acid sulfuric liber(H2SO4), %max Arsen Cloruri, %max

0,1 Lipsa 0,2

0,5 -

Observatii: - pentru industria chimico-farmaceutica se va folosi sulfat de zinc tehnic cristalin, calitatea I. 9. Azotat de amoniu S.T.A.S. 450-30 Generalitai Standardul cu nr. 450-30 se refera la azotatul de amoniu tehnic, granulat obinut prin neutralizarea acidului azotic cu amoniac utilizat la fabricarea explozivilor i n alte scopuri industriale. Formula chimica: NH4NO3 Masa molecular relativ: 80.04 g/mol Azotatul de amoniu tehnic granulat, se livreaz n dou tipuri: tip I folosit la fabricarea explozivilor; tip II folosit n alte scopuri industriale. I Granule neaglomerabile alb 95 5 0.2 0.02 98.8 0.2 34.6 0.2 II granule neaglomerabile alb-roz 95 5 0.3 0.02 99.4 34.8 -

Condiii tehnice de calitate Tip Aspect Culoare Granulaie: granule ntre 1...3 mm, %, min. granule sub 1 i peste 3 mm, %, max. Umiditate, %, max. Aciditate liber (HNO3), %, max. Azotat de amoniu, %, min. Azotat de magneziu, %, min. Azotat total, %, min. Reziduu de calcinare, %, max.

Observaie: - coninutul de azotat de amoniu, azotat de magneziu, azot total i aciditatea liber sunt raportate la produsul uscat.

37

Precursor in obtinerea Penicilinei G: Acidul fenilacetic. Generalitati : Formula chimica: C6H5CH2COOH Masa moleculara: 136.15 g/mol Proprietati fizice : - pulbere alba, alba-galbuie - punctul de topire la 77-78.5C, - temperatura de fierbere: 265C, - densitate 1.081 g/cm3 , - solubilitate moderata in apa - stabil in conditii normale. Descriere generala si aplicatii: Acidul fenilacetic se prezinta sub forma de cristale albe, cu un miros neplacut, caracteristic, solubil in alcool si eter. El serveste ca ingredient in parfumuri oferind un miros asemanator mierii. Se gaseste in concentratie mica in unii alcaloizi si hormoni din plante. Acidul fenilacetic substituit in pozitie alfa si esterii acidului fenilacetic sunt folositi in medicina, deasemeni acidul fenilacetic este folosit ca precursor in obtinerea penicilinei G. In comert se gaseste sub forma de pudra galbuie de puritate minim 99% si umiditate maxima 1%, livrat in saci de 25kg.

Agent antispumant: Ulei de floarea soarelui tehnic Generaliti: Standardul cu numarul 2710-70 se refer la uleiul tehnic obinut din seminele de floarea soarelui. Uleiul tehnic de floarea soarelui se livreaz n dou caliti: -calitatea I, obinut prin presare sau extracie cu solveni i prelucrare ulterioar; -calitatea II, obinut prin presare sau extracie cu solveni. Proprieti fizice i chimice: Calitatea Aspect, la 60C I Limpede fr impuriti II Metode de analiz STAS 145/1-67 STAS 2710-70

38

Densitate relativ la 20C Indice de refracie la 20C Culoare de iod, mg I/ 100 cm3 max. Impuriti insolubile n eter etilic, % max. Umiditate i materii volatile, % max. Indice de aciditate, mg KOH/g max. Substane organice nesaponificate, % max. Indice de iod, g I/100g min. Cenu, % max. Indice de saponificare, mg KOH/g Substane mucilaginoase Punct de inflamabilitate (Penki-Martens), c min.

mecanice 0.914...0.927 1.4710...1.4760 20 0.1 1 0.2 1 2 12 1.2 1.2 119...135 0.05 186...198 lips 165 135

STAS 145/3-67 STAS 145/4-67 STAS 145/2-67 STAS 145/11-67 STAS 145/10-67 cap 1 STAS 145/16-67 cap 1 STAS 145/15-67 STAS 145/19-67 cap 1 STAS 145/13-67 STAS 145/17-67 STAS 18-70 STAS 145/6-67 cap 1

Observatii: - la uleiul rafinat de floarea soarelui tip A, imbuteliat pe linii fara uscare, se admite un continut de apa si substante volatile de max 0.15% - indicele de peroxid pentru uleiul destinat pastrarii indelungate se stabileste prin intelegere intre parti

Acetat de N-butil S.T.A.S 904-89 Generalitati: Standardul cu numarul 904-89 se refera la acetatul de n butil tehnic obtinut prin esterificarea acidului acetic cu alcool n butilic sau prin transesterificarea acetatului de metil. Formula chimica: CH3CO2(CH2)3CH3 Masa moleculara relativa: 116.16 g/mol Acetatul de n butil tehnic este un produs inflamabil, avand punctul de inflamabilitate de cca. 28C. Acetatul de nbutil tehnic se livreaz n trei tipuri, funcie de continutul de ester si anume: - tipul 98 tipul 92 tipul 88

Condiii tehnice de calitate Denumirea caracteristicii 98 Condiii de admisibilitate Tipul 92 88 39

Aspect Culoare , mg K2Cr2O7/ l, max. Miros Densitate relativa, d2020 Distilare (la presiunea de 1013,2 mbar)*: - interval de distilare, C... - n intervalul de distilare distila, % vol., min... Acetat de nbutil, %, min. Aciditate (acid acetic), %, max. Reziduu la evaporare, %, max. Ap , %, max.

Lichid limpede, far substane n suspensie 16 caracteristic 0.878...0.884 0.872...0.880 0.868...0.874 120...127 95 98.0 0.01 0.01 0.2 116...128 95 92.0 0.03 0.02 0.35 113...130 95 88.0 0.03 0.02 0.5

* 1013.2 mbar = 760 mm Hg Observaie: - tipul 98 destinat industriei de antibiotice trebuie s aib intervalul de distilare 123...127C.

Acid sulfuric tehnic.

S.T.A.S 97-80

Generalitati: Formula chimica:H2SO4 Masa moleculara: 98,08 g/mol Dupa contiuntul de acid sulfuric monohidrat, acidul sulfuric fehnic se livreaza in 4 tipuri: -tipul 98 -tipul 96 -tipul 92 -tipul 73 Conditiile tehnice de calitate a acidului sulfuric Tipul 98 96 92 73 Aspect lichid nicios, limpede sau opalescent Culoare Conform STAS 9482-74 Densitate g/cm3, min 1,836 1,835 1,821 1,634 Acid sulfuric monohridat(H2SO4), 98 96 92 73 % max Dioxid de sulf(SO2), % max 0,1 0,1 0,1 Fier(Fe), % max 0,02 0,02 0,02 Reziduu la calcinare, % max 0,1 0,15 0,15 Arsen(As), % max 0,001 0,001 0,001 Cloroform S.T.A.S. 3306-82 Generalitati: Formula chimica:HCCl3 Masa moleculara: 119,38 g/mol Cloroformul se livreaza in urmatoarele tipuri si calitati: -tipul A, stabilizat cu 0,61% alcool etilic absolute, utilizat in industria de medicamente: 40

-calitatea I -calitatea II - tipul B, nestabilizat tehnic utilizat ca solvent

Conditii tehnice de calitate Denumirea caracteristicii

Aspect Miros Gust Densitatea relativa Cloroform, %min Distilare: -punct initial de fierbere, 0C, min 59 57 57 -punct final de fierbere, 0C, max 62 63 63 -intre punctual initial si final de fierbere distilata, %vol, min 97 96 94 Reziduu la evaporare, % max 0,002 0,002 0,015 Clor liber Cloruri(Cl), % max 0,0008 0,0008 Aciditate Substante organice straine 15mg l/100cm3 Substante volatile straine Apa Observatii: Cloroformul este greu solubil in apa, miscobil in orice proportie cu alcoolul etilic absolute, eterul etilic, benzina si majoritatea uleiurilor,Este neinflamabil.

Tipul A (stabilizat) B(nestabilizat) calitate I calitatea II lichid limpede, incolor, volatil Caracteristic dulceag, arzator 1,473-1,480 1,473-1,490 98,0 97,0 -

[9]

41

2.4.3 Mecanismul reactiilor biochimice Desi mecanismul biosintezei penicilinelor nu este pe deplin elicudat, totusi tinand seama de faptul ca in molecula lor se gasesc trei componente de baza: d-valina, l-cisteina si un acid substituir, precum si identificarea in miceliul de Penicillium crtsogenum a unei tripeptide, se pot concepe etapele care intervin in biosinteza. Prima etapa consta in formarea, din glucoza, a l-cisteinei si d-valinei, iar din aceasta a amino-adipil-cisteinil-valinei conform urmatoarei scheme:

42

Pentru elucidarea mecanismului celei de a doua etape, in care se formeaza sistemul biciclic al penicilinelor sunt propuse doua ipoteze. In urmatoarea schema este prezentata ipoteza conform careia se pleaca de la o tripeptida.

43

Dupa aceasta schema sinteza nucleului de baza al penicilinei, acidul 6aminopenicilanic ar rezulta din acidul -amino-adipic, l-cisteina si l-valina trecand prin faza tripeptidei. In ultima etapa se formeaza enicilina G sau acid 6-aminopenicilanic prin pierderea grupei acil.

44

Aceasta ipoteza nu este, deocamdata, confirmata deoarece toate incercarile de a schimba in tripeptida acidul amino-adipic au acidul fenilacetic, necesar formarii penicilinei G, au esuat. Penicilinele s-ar putea forma si direct din l-cisteina su l-valina printr-o serie de faze intermediare, despre care nu se stie daca se formeaza in stare libera, asa cum sunt redate in schema de mai sus. In esenta, se distung in aceasta schema urmatoarele faze in formarea penicilinei: condensarea aminoacizilor, dehidrogenarea peptidei, hidrogenarea si ciclizarea intermediarului la acid 6-aminopenicilanic si introducerea catenei laterale. Formarea acidului 6-AP in lipsa precursorului, recum si obtinerea diferitelor peniciline in functie de recursorul folosit, demonstreaza ca rocesul de biosinteza oate decurge si dupa aceasta schema. 2.4.4. Cinetica reactiilor de biosinteza Prin metoda cinetica, se face studiul mecanismului reactiilor enzimatice, a proceselor metabolice i a vitezei de transformare a substratului n produs. Aceasta metoda este singura modalitate de studiu a proceselor enzimatice, deoarece numarul enzimelor pure separate pna n prezent este relativ redus. Viteza de fermentatie este definita prin variatia momentana a concentratiei produsului, a intensitatii respiratiei sau a concentratiei masei celulare. Viteza volumetrica este definita prin cantitatea de produs obtinuta, cantitatea de substrat utilizata, consumul de oxigen sau cantitatea de celule obtinute pe unitatea de volum de mediu de cultura i n unitatea de timp.

A- viteza de utilizare a oxigenului, g/l.h B- viteza de cretere a masei celulare, g/l.h C- viteza de consum a zaharurilor, g/l.h D- viteza de producere a penicilinei, g/l.h

45

Fig. Vitezele volumetrice la fermentatia penicilinei

Viteza specifica se definete prin raportul dintre viteza volumetrica i densitatea bacteriana, fiind exprimata n grame produs obtinut n unitatea de timp i pe gram de masa celulara. A- viteza de producere a penicilinei, g/g.h B- viteza de utilizare a oxigenului, g/g.h C- viteza de consum a zaharurilor, g/g.h

Fig.Vitezele specificela fermentatia penicilinei Procesele metabolice ce se desfaoara n interiorul celulelor vii sunt catalizate de enzime. Enzimele sunt macromolecule organice cu structura proteica care catalizeaza procesele biochimice. Din punct de vedere stuctural, enzimele sunt compui de natura heteroproteica cu sensibilitate deosebita la toti factorii care afecteaza proteinele. Activitatea enzimelor este influentata de temperatura, pH, presiune osmotica, concentratia substratului, concentratia produilor rezultati n reactie etc. Activitatea enzimatica este inhibata de anumiti agenti specifici precum: sulfamidele, antibioticele, narcoticele, colorantii, apa oxigenata, dioxidul de carbon, dezinfectantele. Substratul este acea substanta asupra careia se excercita actiunea enzimelor. Prezenta enzimelor permite transformarea sustratului la temparatura normala a materiei vii, oferind astfel, energia necesara desfaurarii procesului de biozinteza. Functia esentiala a enzimelor este de a accelera viteza reactiilor metabolice la temperatura normala a organismelor. Avnd activitatea catalitica foarte ridicata (de mii de ori mai mare comparativ cu activitatea catalizatorilor anorganici uzuali), enzimele reduc considerabil barierele de potential ale reactiilor de transformare a substratului, facilitnd astfel deplasarea echilibrului spre formarea produsului. 46

Mecanismul prin care enzimele transforma substratul poate fi descris cu ajutorul teoriei starii de tranzitie. Aceasta teorie presupune ca substratul se combina cu enzima formnd un complex activat, instabil, care ulterior se descompune n produs i enzima. Enzima eliberata reia ciclul de transformare a substratului conform schemei:

E S

E S*
1

k2

P E

in care: E enzima libera S substrat P produs E S* complex activat enzima substrat k k k2 constanta de viteza a reactiei de formare a complexului enzima substrat
1

constata de viteza a reactiei de formare a substratului si a enzimei din complexul enzima substrat constanta de viteaza a reactiei de formare a produsului din complexul enzima substrat

- se admite ca ntre enzima i substrat, ct i ntre complexul enzima-substrat exista un echilibru descris de ecuatia:

Kc*= k+1 = CE-S* k 1 CE CS


iar viteza specifica de descompunere a complexului enzima-substrat n produs este redata prin intermediul urmatoarei expresii:

K 2 = kB T h
unde CE-S* concentratia complexului enzima substrat in stare activata constanta de echilibru kC* constanta Boltzman kB h constanta Planck

Viteza de formare a produsului este prezentata n relatia:

vp =

kB T h

CE-S*

Reformulnd se obtine:

vp =

kB T h

K C* C E C S

Constanta de echilibru a formarii complexului activat se poate exprima functie de energia libera standard G*: G* = H* - TS* = -RTlnKC* (6) Din aceasta relatie rezulta expresia constantei de echilibru: KC* = 47

Modele cinetice pentru viteza de formare a procesului Michaelis si Menten au dezvoltat modelul cinetic al vitezei de formare a produsului n functie de concentratia susbtratului i a enzimei. Dupa acestia, se considera ca reactia dintre enzima i substrat se desfaoara n doua etape: n prima etapa viteza de reactie este dependenta direct de cantitatea de substrat, iar n a doua etapa are loc formarea produsului i eliberarea enzimei, care este capabila sa reia ciclul descris de sistemul de reactie, viteza depinde de concentratia complexului enzima substrat: k 1 E S E S k 1 k2 P E S Viteza de formare a produsului n procesul enzimatic descris de sistem este : dCp Vp = = k2 * Cc d Pentru determinarea concentratiei complexului enzima substrat, Cc, se utilizeaza expresia vitezei de formare a acestuia, pentru cazul n care Cs>>CE. dCp Vp= = k 1* (CE Cc)* Cs k 1 * Cc k2 * Cc d E n regim stationar, concentratia complexului nu variaza n timp, iar expresia devine :
k 1*(C Cc)*Cs k E
1*

Cc k2*Cc= 0

Cc =

C E * Cs k
1

k2
1

Cs

De mai sus rezulta ca: k2 * C E* Cs V * Cs dCp Vp= = k 2 *Cc = = d k 1 k2 k2 Cs Cs Ks k 1 k 1

48

Unde avem: V= k2*CE : viteza maxima de formare a produsului ce corespunde stadiului n care ntreaga cantitate de enzima formeaza complexul enzima substratul;

Ks =

k2 : constanta de echilibru la disocierea complexului enzima substrat k 1


k2 k
1

KM = K s

: constanta Michaelis Menten

Constanta KM este egala cu constanta KS numai atunci cand k2<<k +1 Cu cat valoarea lui KM este mai mica, cu atat este mai mare afinitatea enzimei pentru substrat. Introducand constanta KM se obtine : dCp V*Cs Vp= = KM Cs d Aceasta relatie este denumita ecuatia Michaelis-Menten i descrie viteza de formare a produsului ntr-un proces enzimatic, reprezentnd modelul ideal pentru viteza proceselor enzimatice n regim stationar, lipsite de procese secundare de inhibitie. Ecuatia Michaelis-Menten a fost stabilita n ipoteza ca CS>>CE Creterea concentratiei enzimei din mediul de fermentatie peste o anumita limita atrage dupa sine anularea ipotezei, si in consecinta viteza reactiei enzimatice nu va mai fi direct proportionala cu concentratia enzimei. Din reprezentarea grafica a ecuatiei MichaelisMentin, se vede ca KM este acea valoare a concentratiei substratului CS pentru care reactia pornete cu jumatate din viteza maxima V.

Reprezentarea grafica a ecuatiei Michaelis-Menten

49

Deoarece valoarea vitezei maxime de reactie este limita asimptotei la curba, ea nu poate fi determinata cu exactitate. Pentru determinarea constantei KM i a vitezei maxime V, se utilizeaza metode de linearizare. Una din aceste metode este metoda Lineweaver Burk, care folosete inversul relatiei
Vp= dCp V*Cs = KM Cs d

. * Cs Vp V V Prin reprezentarea grafica a ultimei relatii n coordonate 1/Vp i 1/Cs conduce la obtinerea diagramei LineweaverBurk, ce permite determinarea constantelor V i KM n functie de variatia concentratiei substratului i de valorile experimentale ale vitezei de formare a produsului.
1

K M

Fig. Reprezentarea grafica a ecuatiei Lineweaver Burk In literatura se mai intalnesc si alte reprezentari ale ecuatiei MichaelisMenten: Edaie-Hofstee sau Woolf.

50

Modelul MichaelisMenten a fost conceput ca un model ideal i descrie viteza de formare a produselor n procese de fermentatie perfecte. Totusi, acest model, ce abordeaza cinetica enzimatica n regim stationar, poate fi extins i la procese n care, alaturi de transformarea enzimatica a substratului n produs, intervin reactii de inhibitie competitiva sau necompetitiva a enzimelor. Prezenta inhibitorilor nu se poate evita, deoarece ei apar ca urmare a degradarii mediului nutritiv n timpul sterilizarii, a unor reactii secundare i nu numai. Principalele tipuri de inhibitii ntlnite curent n procesele de fermentatie sunt : -inhibitie competitiva; -inhibitie necompetitiva; -inhibitie de substrat; -inhibitie de produs. Procesul de transformare enzimatica a substratului nsotit de inhibitie competitiva este descris prin reactiile: Cc Ks k2 E S E S P E
KI E I CD E I

Caracteristic pentru procesul de transformare enzimatica nsotit de inhibitie competitiva este faptul ca enzima pusa n libertate prin disocierea complexului enzimainhibitor, E-I, si pierde capacitatea de a cataliza transformarea substratului in produs. Viteza de formare a produsului este proportionala cu concentratia complexului enzima-substrat, de aceea este necesara cunoasterea valorii acesteia in regim stationar.

Fig.Reprezentarea grafica a vitezei reactiei enzimatice nsotita de inhibitie competitiva dupa metoda Lineweaver Burk. In cazul in care inhibitorul nu actioneaza competitiv, afinitatea enzimei pentru substrat sau inhibitor ramne neschimbata, indiferent daca enzima este libera sau fixata n complex. Reactiile ce au loc n sistemul cu inhibitie necompetitiva sunt:

51

Ks E S KI

E S

k2

E I

E ' KS K'I

I E S I E S I

E I S E S I

Fig.Reprezentarea grafica a vitezei reactiei enzimatice nsotita de inhibitie necompetitiva dupa metoda Lineweaver Burk. Cinetica procelesor de biosinteza poate fi studiata i sub aspectul creterii masei celulare functie de concentratia substratului. Astfel, Monod, analizand procesul de crestere bacteriana n corelatie cu variatia concentratiei unui singur substrat (substrat limitativ), a stabilit pentru faza de cretere logarit mica a masei celulare urmatoarea expresie de calcul a vitezei specifice: Cs = max * Ks Cs n care: - viteza specifica de cretere a masei celulare cnd substratul este limitat max viteza maxima de cretere a masei celulare cnd substratul

nu este limitat

KS constanta de saturatie (corespunde concentratiei substratului la care viteza specifica de cretere este jumatate din viteza maxima ).

52

Dependenta dintre viteza specifica de cretere a masei celulare i concentratia substratului limitativ este redata n figura de mai jos, din care se constata ca viteza specifica de cretere tinde asimptotic catre valoarea maxima. Fig Dependenta dintre viteza specifica de cretere i concentratia substratului limitativ.

Substratul limitativ poate fi sursa de carbon si energie (glucoza, alcool, nparafine), un aminoacid esential (triptofan, arginina), oxigenul, fosforul sau azotul anorganic. ecuatia de cretere a masei celulare n functie de concentratia substratului limitativ, Cs: Cs dCx = max * * Cx Ecuatia lui Monod d Ks Cs

Trebuie remarcat faptul ca ecuatia Monod este valabila numai n cazul n care creterea este limitata de un singur substrat, ceea ce n conditiile industriale se ntmpla foarte rar. De obicei, n aceste procese intervine i un al doilea substrat, care, de cele mai multe ori, este chiar oxigenul. n aceste conditii, vitezele specifice de cretere a masei celulare sunt descrise prin ecuatia lui Monod modificata sau prin ecuatia Monod Cantois : CL Cs = max * * KL CL Ks Cs = max * n care: CL, CS- concentratiile substraturilor limitative; KL, KS constantele de saturatie corespunzatoare substraturilor limitative; B constanta Cantois; Pentru culturi industriale discontinue, Monod a introdus o constanta caracteristica Y, denumita constanta de exploatare sau de cretere: CL KL CL Cs B* Cx Cs

53

dCs dCx =Y* d d n functie de valorile constantelor cinetice KS, max, Y stabilite de Monod, se pot caracteriza cantitativ culturile microbiene discontinue.

2.4.5. Termodinamica reactiilor biochimice Procesul de fermentatie se ncadreaza, din punct de vedere termodinamic, n grupa sistemelor termodinamice deschise, sisteme ce sunt specifice organismelor vii, caracaterizate prin schimb de energie i de materie cu mediul nconjurator, pe care l transforma. Sistemele termodinamice deschise au drept conditie de baza, faptul ca ele nu pot fi n echilibru cu mediul lor. Organismele vii se afla, de obicei, intr-o stare stationara care reprezinta conditia de baza a sistemelor deschise n care viteza transferului de materie i energie din mediu n sistem este compensata total de viteza transferului de materie i energie din sistem n afara lui. Faptul ca celula definita ca un sistem deschis, care nu se gasete n echilibru cu mediul sau, un mecanism ce capteaza energie libera din mediu, producmdu-i simultan o cretere oarecare a gradului de dezordine, a entropiei, face arte din logica moleculara a starii vii. O caracteristica a sistemelor deschise aflate in aceasta stare stationara este capacitatea de a efectua un lucru, deoarece sunt departe de conditia de echilibru. In starea stationara viteza de producere a entropiei are valoare minima, iar n aceste conditii sistemul va opera la valoarea maxima de eficienta in conditiile date. nsa, organismele vii fiind obligate sa respecte principiul al doilea al termodinamicii, i anume sa produca entropie, au ales sa faca acest lucru dar folosind o viteza minima, mentinndu-se astfel ntr-o stare stationara n care reactiile din celulele vii decurg cu o viteza foarte mare. Ca urmare, studiul entropiei n termodinamica proceselor de biosinteza este foarte important. Analiza acestor fapte arata ca sistemele termodinamice deschise sunte traversate de un flux de energie ce determina autoorganizarea sistemului , i astfel se mentine la valori minime viteza de producere a entropiei.De asemeni, microorganismele se remarca printr-o eficienta deosebita n prelucrarea energiei i a materiei, eficienta ce depaete cu mult majoritatea mainilor cunoscute de omenire. Analiza acestor aspecte evidentiaza ca celulele vii functioneaza ca maini izoterme ce absorb energia din mediul lor, energie pe care o transforma n energie chimica, folisita apoi pentru realizarea functiei chimice de biosinteza a componentelor celulare, a functiei osmotice, necesara transportului de materiale n celula, i a functiei mecanice, de contractie i locomotie, toate aceste functii fiind realizare la temperatura constanta.

54

Sursa de energie a sistemelor termodinamice deschise sunt energie hidratii de carbon, lipidele, alcoolii, proteinele etc., care prin combustie chimica elibereaza o mare cantitate de energie. O parte din aceasta energie se elimina din sistem, iar o parte este nmagazinata de sistem n compui organici macroenergetici, dintre care se remarca acidul adenozintrifosforic(ATP), compusul responsabil cu rezerva energetica a celulei. Din structura ATP-ului, prezentata in continuare, rezulta ca legaturile dintre gruparile fosfat adiacente din ATP i ADP(acidul adenozindifosforic) sunt legaturi de tip anhidrida, notate cu (.....), n timp ce legatura dintre acidul fosforic i riboza din AMP(acidul adenozinmonofosforic) este o legatura esterica, notata cu linie dreapta.

n acest context, trebuie subliniat faptul ca energia libera standard de hidroliza a legaturilor tip anhidrida este mult mai mare comparativ cu cea a legaturilor esterice. Chiar daca ATP-ul are n structura doua legaturi macroergice (~), n reactiile enzimatice intervine, de obicei, doar fosfatul terminal. n plus, ATP-ul nu are doar functia de a nmagazina energie chimica, ci este, n primul rnd un transmitator sau trasnportor de energie chimica n celulele vii. Prin acest proces de transport al energiei la alte molecule,ATP-ul pierde gruparea fosfat terminala, trecnd n ADP, care, la rndul sau, poate accepta energie chimica i reface ATP-ul, primind o grupare fosfat. Prin reunirea acestor observatii asupra ATP-ului, s-a postulat ca ATP-ul functioneaza ciclic ca transportor de energie chimica de la reactiile de ardere, ce furnizeaza energia chimica, la diferite procese celulare care necesita un consum energetic

CO2 H2 Energie rezultat O2 la oxidarea P moleculei sursa combustibile de energie O2\ Surse de energie P

ATP

Biosintez (lucru chimic)

Transport activ (lucru osmotic)

Contrac ie muscular (lucru mecanic)

ADP

Fig. Ciclul ATP-ADP i modalitatile de utilizare a energiei eliberate de ATP

55

S-a demonstrat experimental ca indiferent de natura substratului limitativ, folosit drept sursa de energie, sau molecule de combustibil(exceptiile fiind foarte rare), raportul dintre cantitatea n grame a celulelor microbiene obtinute n stare uscata i numarul de molecule de ATP sintetizate este aproximativ constant i are valoarea de 10.5. n plus, s-a aratat i ca n procesul de cultivare a bacteriilor n conditii aerobe 605% din cantitatea de carbon din mediu este asimilata de celule i numai 405% este oxidat de CO2. Analiznd din punct de vedere energetic, circa 62% din energia libera de oxidare a substratului reprezinta energia libera de ardere a componentelor masei bacteriene, astfel nct HC=22kJ/g s.u. masa microbiana. Daca substratul furnizor de energie este glucoza, ce se consuma ntr-un proces de fermentatie aerob prin catabolism, atunci se formeaza, conform urmatoarei reactii, 38 moli ATP, ce pot nmagazina 1159kJ din cei 2870 kJ obtinuti prin combustia unui mol de glucoza: Glucoza + 6 O2 --> 6CO2 + 6H2O + 38 moli ATP Moleculele de ATP i ADP fiind puternic ionizate, datorita faptului ca pH-ul lichidului intracelular are valoarea 7, vor forma n prezenta ionilor Mg2+, compleci de tipul celui prezentat mai jos, compleci ce constituie, de altfel, chiar forma activa a ATP-ului.

56

2.4.6 Bilantul de materiale Determinarea productiei pe sarje (Pan) Pan = 26 tone/an = 26*103 kg/an Numarul de sarje (ns)

FAT = fondul anual de timp FAT = 330 zile = 330 * 24 h ts = tf + taux tf = durata fermentatiei tf = 140 h taux = timpii auxiliari = [10-15] h se adopta taux = 13 h ts = 140 + 13 = 153 ore Productia pe sarje (Ps)

Productia in

fermentator

g randament global

Randamentele specifice pentru fiecare etapa a procesului tehnologic sunt urmatoarele :

57

filtrare : 80% extractie : 94% reextractie 90% g = 0,59229 %

- cristalizare + distilare azeotropa : 94% - filtrare + spalare : 95 % - uscare : 98%

Productivitatea microorganismului Productivitatea microorganismului pentru penicilina este de 80000 ui/ml, iar activitatea standard este de 1670 ui/ml 1 mg................................1670 ui/ml kg/m3 x mg..............................80000 ui/ml P = productivitatea microorganismului ; P = x P = 47,9041 kg/m3 Vu = volumul util x = 47,9041 mg/ml = 47,9041

Mmdc = masa mediului de cultura Mmdc = Vu * = densitatea apei la temperatura de 25C = 997,047 kg/m3
M mdc

= 17,9676 * 997,047 = 17914,581 kg/sarja

58

1. Pregatirea mediului de cultura In fermentatorul de regim, compozitia mediului de cultura este urmatoarea: Componentii mediului de cultura 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Extract de porumb Lactoza Glucoza Faina de soia CaCO3 KH2PO4 NH4NO3 Na2SO4 ZnSO4 Acid fenilacetic Tiosulfat de sodiu MnSO4 Apa Fermentatorul de regim (%) 2,6 6,5 2,5 0,3 1,25 0,55 0,3 0,06 0,002 0,4 0,8 0,002 84,736

Apa = 100 - xi 100 kg M.d.c. ..................................2,6 kg extract de porumb 17914,581 kg M.d.c.........................x1 kg extract de porumb x1 = 465,779 kg extract de porumb/sarja 100 kg M.d.c.......................................6,5 kg lactoza 17914,581 kg M.d.c............................x2 kg lactoza x2 = 1164,448 kg lactoza/sarja 100 kg M.d.c...........................2,5 kg glucoza

59

17914,581 kg M.d.c.................x3 kg glucoza x3 = 447,865 kg glucoza/sarja 100 kg M.d.c.............................0,3 kg faina de soia 17914,581 kg M.d.c..................x4 kg faina de soia x4 = 53,744 kg faina de soia/sarja 100 kg M.d.c...............................1,25 kg CaCO3 17914,581 kg M.d.c.....................x5 kg CaCO3 x5 = 223,932 kg CaCO3/sarja 100 kg M.d.c..............................0,55 kg KH2PO4 17914,581 kg M.d.c....................x6 kg KH2PO4 x6 = 98,53 kg KH2PO4/sarja 100 kg M.d.c.............................0,3 kg NH4NO3 17914,581 kg M.d.c.....x7 kg NH4NO3 x7 = 53,744 kh NH4NO3/sarja 100 kg M.d.c..0,06 kg Na2SO4 17914,581 kg M.d.cx8 kg Na2SO4 x8 = 10,748 kg Na2SO4/sarja 100 kg M.d.c..............................0,002 kg ZnSO4 17914,581 kg M.d.c...................x9 kg ZnSO4 x9 = 0,358 kg ZnSO4/sarja 100 kg M.d.c..............................0,4 kg Acid fenilacetic 17914,581 kg M.d.c..................x10 kg Acid fenilacetic x10 = 71,658 kg Acid fenilacetic/sarja 100 kg M.d.c........................0,8 kg Tiosulfat de sodiu 17914,581 kg M.d.c.............x11 kg Tiosulfat de sodium x11 = 143,316 kg Tiosulfat de sodium/sarja

60

100 kg M.d.c........................0,002 kg MnSO4 17914,581 kg M.d.c............x12 kg MnSO4 x12 = 0,358 kg MnSO4/sarja 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Materiale intrate Extract de porumb Lactoza Glucoza Faina de soia CaCO3 KH2PO4 NH4NO3 Na2SO4 ZnSO4 Acid fenilacetic Tiosulfat de sodiu MnSO4 Apa TOTAL % 2,6 6,5 2,5 0,3 1,25 0,55 0,3 0,06 0,002 0,4 0,8 0,002 84,736 100 kg/sarja 465,779 1164,448 447,865 53,744 223,932 98,53 53,744 10,748 0,358 71,658 143,316 0,358 15180,099 17914,575 Materiale iesite Extract de porumb Lactoza Glucoza Faina de soia CaCO3 KH2PO4 NH4NO3 Na2SO4 ZnSO4 Acid fenilacetic Tiosulfat de sodiu MnSO4 Apa TOTAL % 2,6 6,5 2,5 0,3 1,25 0,55 0,3 0,06 0,002 0,4 0,8 0,002 84,736 100 kg/sarja 465,779 1164,448 447,865 53,744 223,932 98,53 53,744 10,748 0,358 71,658 143,316 0,358 15180,099 17914,575

Deoarece in timpul sterilizarii o parte din componentii mediului de cultura se degradeaza, urmatoarele componente se iau in exces de 10% : extractul de porumb, lactoza, faina de soia.

Componentii in exces: extract de porumb: 1,1 * 2,6 = 2,86 % ; kg/sarja lactoza : 1,1 * 6,5 = 7,15% ; kg/sarja gluzoca : 1,1 * 2,5 = 2,75% ; faina de soia : 1,1 * 0,3 = 0,33% ; % 2,86 7,15 2,75 0,33 1,25 kg/sarja 512,357 1280,891 492,65 59,118 223,932 1,1 * 447,865 = 492,65 kg/sarja 1,1 * 53,744 = 59,118 kg/sarja Materiale iesite Extract de porumb Lactoza Glucoza Faina de soia CaCO3 % 2,86 7,15 2,75 0,33 1,25 61 kg/sarja 512,357 1280,891 492,65 59,118 223,932 1,1 * 1164,448 = 1280,891 1,1 * 465,779 = 512,357

1 2 3 4 5

Materiale intrate Extract de porumb Lactoza Glucoza Faina de soia CaCO3

6 7 8 9 10 11 12 13

KH2PO4 NH4NO3 Na2SO4 ZnSO4 Acid fenilacetic Tiosulfat de sodiu MnSO4 Apa TOTAL

0,55 0,3 0,06 0,002 0,4 0,8 0,002 83,546 100

98,53 53,744 10,748 0,358 71,658 143,316 0,358 14966,915 17914,575

KH2PO4 NH4NO3 Na2SO4 ZnSO4 Acid fenilacetic Tiosulfat de sodiu MnSO4 Apa TOTAL

0,55 0,3 0,06 0,002 0,4 0,8 0,002 83,546 100

98,53 53,744 10,748 0,358 71,658 143,316 0,358 14966,915 17914,575

Datorita componentilor care se degradeaza si adaugarii lor in exces, cantitatea de apa este : Apa = 100 - xi = 83,546%

2. Sterilizarea In aceasta etapa se degradeaza compusii care la etapa precedenta au primit un excedent de 10%. Marimi intrate Extract de porumb Lactoza Glucoza Faina de soia CaCO3 KH2PO4 % 2,86 7,15 2,75 0,33 1,25 0,55 kg/sarja 512,357 1280,891 492,65 59,118 223,932 98,53 Marimi iesite Extract de porumb Lactoza Glucoza Faina de soia CaCO3 KH2PO4 % 2,6 6,5 2,5 0,3 1,25 0,55 kg/sarja 465,779 1164,448 447,865 53,744 223,932 98,53

1 2 3 4 5 6

62

7 8 9 10 11 12 13

NH4NO3 Na2SO4 ZnSO4 Acid fenilacetic Tiosulfat de sodiu MnSO4 Apa TOTAL

0,3 0,06 0,002 0,4 0,8 0,002 83,546 100

53,744 10,748 0,358 71,658 143,316 0,358 14966,915 17914,575

NH4NO3 Na2SO4 ZnSO4 Acid fenilacetic Tiosulfat de sodiu MnSO4 Apa TOTAL

0,3 0,06 0,002 0,4 0,8 0,002 84,736 100

53,744 10,748 0,358 71,658 143,316 0,358 15180,099 17914,575

3. Fermentatia In etapa de fermentatie este necesar calculul a 3 cantitati : necesarul de aer, cantitatea de biomasa si cantitatea de apa evaporata. Aer. Necesarul de aer pentru etapa de fermentatie se considera a fi min 1L = 10-3m3 M.d.c................................1L = 10-3m3 aer Vu = 17,9676 m3 M.d.c.........................x m3 aer x=17,9676 m3 aer/min 1 min.........................................17,9676 m3 aer tf = 140 * 60 = 8400 min..........y y = 150927,84 m3 aer/sarja Maer = Vaer * aer 0 = 1,293 kg/m3 T0 = 273 K T = 298 K P = 1 atm P0 = 1,1 atm 1 Laer / 1 Lm.d.c *

63

Maer = 196508,047 kg/sarja

Biomasa. cx = 20 g s.u./l M.d.c Celulele vii contin 20% substanta uscata si 80% apa. 1L = 10-3 m3 M.d.c.......................................100 g celule 17,9676 m3 .................................................cx g celule cx = 1796,76 kg biomasa/sarja

Apa evaporata.

- 1 kg de aer trecut prin mediul de cultura preia 0,01 kg de apa ; 1 kg aer.............................0,01 kg apa evaporata 196508,047 kg aer............x kg apa evaporata x = 1965,080 kg apa evaporata/sarja Minocul = 0,1 * Mm.d.c = 1791,458 kg/sarja Mmediu = 0,9 * Mm.d.c = 16123,122 kg/sarja Ldf masa lichidului de fermentatie 64

Ldf = Minocul + Mmediu Mapa evaporata - Mbiomasa Ldf = 17914,581 1965,080 1796,76 Ldf = 14152,740 kg/sarja

1 2 3 4

Marimi intrate Mediu de cultura Inocul Aer TOTAL

kg/sarja 16123,122

Marimi iesite Lichid de fermentatie

kg/sarja 14152,740 (860,722) 1796,76 1965.080 196508,047 214422,627

(Penicilina G) 1791,458 Biomasa 196508,047 Apa evaporata Aer 214422,627 TOTAL

4.Filtrarea = 80% - precipitatul retine 20% din lichidul de fermentatie Mpp - masa precipitatului Mpp = Mbiomasa + 0.2 * Mpp = Mbiomasa / 0,8 Mpp = 2245,95 kg/sarja Mfiltrat = Ldf 0,2 * Mpp Mfiltrat = 14152,140 0,2 * 2245,950 = 13703,55 kg/sarja

1 2

Marimi intrate Lichid de fermentatie (Penicilina G) Biomasa

kg/sarja 14152,740 (860,722) 1796,76

Marimi iesite Precipitat Filtrat

kg/sarja 2245,95 13703,55

65

TOTAL

15949,5

(Penicilina G) TOTAL

(688,577) 15949,5

5. Extractia = 94% - extractia se realizeaza utilizand acetat de butil in raport de 1:3 fata de filtrat Madb = Mfiltrat / 3 Madb = 4567,85 kg/sarja - reactia chimica dupa care are loc extractia este urmatoarea: 2PCOOK + H2SO4 2PCOOK + K2SO4 2 * 372 688,577 98 x 2 * 334 y 174 z

x = 90,699 kg H2SO4/sarja y = 618,238 kg PCOOH/sarja z = 161,038 kg K2SO4/sarja Fermentatia are loc la un pH 6,7. Extractia are loc la pH 2. In acest scop se adauga acid sulfuric. pH=6,7 pH=2 pH=4,7 1 mol H2SO4.....................2 H+ t moli H2SO4................................1,995 * 10-5 H+ t = 9,975 * 10-6 moli/l pH = -log[H+] 4,7 = -log[H+] [H+] = 10 -4,7 [H+] = 1,995 * 10 -5 H+/mol

1L filtrat9,975 * 10 -6 moli H2SO4 13744 L filtrat ..u moli H2SO4 u = 0,13709 moli H2SO4 kg H2SO4/sarja = 0,13709 * 98 * 10-4 +90,699 = 90,7124

66

Pentru extractie, acidul sulfuric folosit va avea concentratia de 4% md = 90,7124 kgH2SO4/sarja

mapa din acid = 2267,8180 90,7124 = 2177,098 kg apa/sarja mextract = 0,98 * madb + PGextrasa = 0,98 * 4567,85 + 618,415 * 0,94 = 5057,6367 kg/sarja mrafinat = 0,02 * madb + mK2SO4 + mapa din acid + mPen neextrasa + mfiltrat mpen extrasa mrafinat = 0,02 * 4567,85 +161,084 +2177,098 + 34,87 + 13703,55 688,577 mrafinat = 15481,5602 kg/sarja

1 2 3

Marimi intrate Filtrat (Penicilina G) Acetat de butil H2SO4 4% TOTAL

kg/sarja 13703,55

Marimi iesite Extract

kg/sarja 5057,6361 (b=581,310) 15481,5602 20539,1962

(688,577) (Penicilina G) 4567,85 Rafinat 2267,818 20539,218 TOTAL

6. Reextractia = 90% - reextractia se realizeaza cu solutie de K2CO3 10% in exces de 10% - are loc dupa urmatoarea reactie: 2PCOOH + K2CO3 2PCOOK + CO2 + H2O

67

2*334 581,310

138 x

2*372 y`

44 z`

18 t` y` *0,9 = y t` * 0,9 = t z` * 0,9 = z

x = 120,091 kg K2CO3/sarja y`= 647,44 * 0,9 = 582,7023 kg PCOOK/sarja z`= 38,289 * 0,9 = 34,460 kg CO2/sarja t`= 14,664 * 0,9 = 14,097 kg H2O/sarja

MK2CO3 exces = MK2CO3 nereactionat =12,0091 kg/sarja MK2CO3 10% = 1321,001 kg/sarja mapa din carbonat = 1188,9009 kg/sarja Msolvent = Mextract MPen. reextrasa 0,02 * (Madb * 0,98) MPen reextrasa = b* 0,9 = 523,179 Msolvent = 4444,9341 kg/sarja Msol carbonat = MPen. reextrasa + mapa din carbonat + MK2CO3 nereactionat + MK2CO3 exces +Mapa din reactie + + MCO2 din reactie + 0,02 * (Madb * 0,98) Msol carbonat = 1933,8712

Marimi intrate Extract 2 (Penicilina G) K2CO3 10% TOTAL

kg/sarja 5057,636

Marimi iesite Solvent

kg/sarja 4444,9341 1933,8712 (c=582,7023) 6378,805

(581,310) 321,001 Solutie carbonat 6378,637 (Penicilina G) TOTAL

68

7. Cristalizare. Distilare azeotropa. = 0,94 - compozitia azeotropului apa:butanol este de 32:68 32 kg H2O.............................68 kg BuOH Msol carbonat-c............................x` Msol carbonat - c = 1933,8712 582,7023 = 1351,1689 x` = 2871,2339 kg/sarja BuOH x = x` *1,2 = 3445,4807 kg BuOH/sarja BuOHI = BuOHex + PGnecristalizata = x` * 0,2 + c *0,06 = 609,2088 kg/sarja MPGnecrist = c * 0,94 = 582,7023 * 0,94 = 547,7401 kg/sarja Mazeotrop = MH2O sol de carbonat + MBuOH = 4222,4082 kg/sarja 1 2 3 Marimi intrate Solutie carbonat (Pen. G) BuOH TOTAL kg/sarja 1933,8712 Marimi iesite Penicilina G kg/sarja 547,7401 4222,4082 609,2088 5379,3517

(582,7023) Precipitat 3445,4807 Azeotrop BuOHI 5379,351 TOTAL

8. Filtrare = 0,95 - cristalele se spala pe filtru cu BuOH si CHCl3 in raport de 1:5 fata de masa pecipitatului MBuOH = MCHCl3 = Mpp/5 = 109,5482 kg/sarja

MBuOH I` = BuOHI + d Mpp = 578,7788 kg/sarja

69

1 2 3 4

Marimi intrate Penicilina G pp BuOH CHCl3 BuOHI TOTAL

kg/sarja 547,7401 109,5482 109,5482 609,2088 1376,0453

Marimi iesite Precipitat BuOH CHCl3 BuOHI` TOTAL

kg/sarja 578,1701 (e=520,353) 109,5482 109,5482 578,7788 1376,0349

9. Uscare = 0,98 - umiditatea retinuta este de 10% MCHCl3 = 0,1 * Mpp + Mpp pierdut = 68,224 kg/sarja Mpp pierdut = e * 0,02 = 10,407 kg/sarja Penicilina G = e *0,98 = 520,353 * 0,98 = 509,9459 kg/sarja Marimi intrate kg/sarja Marimi iesite 1 Precipitat 578,1701 Penicilina G 2 CHCl3 TOTAL 578,1701 TOTAL

kg/sarja 509,9459 68,224 578,1699

70

Cap.3 CONTROLUL FABRICATIEI


3.1. Controlul, reglarea i automatizarea procesului tehnologic Obiectivul conducerii automate a unui fermentator este realizarea i

men inerea condi iilor favorabile pentru via ai producerea microorganismelor. Acest fapt se face prin reglarea automata a unor parametrii tehnologici specifici proceselor de biosinteza.

Principalii parametri luati in considerare sunt: temperatura presiunea pH-ul concentraia reactanilor debit nivelul lichidului nivelul spumei nivelul Oxigenului

71

Reglarea automata a nivelului.

n cazul unui rezervor nchis, cu seciune presiunea mici ale transversal depind mare si cu ale suprapresiune considerabil

hidrostatic,variaii nivelului dar

suprapresiunii vor induce abateri relativ modificari nsemnate ale debitului de ieire. Pentru aceste situaii se recomand reglarea nivelului cu SRA evoluate, n cascad nivel-debit. Obiectivul reglarii automate a nivelului este de a mentine cu precizie ridicata un nivel constant. Principala perturbatie este reprezentata de variatia debitului de intrare, iar variabila manipulate va fi debitul de evacuare.

Reglarea automata a presiunii in vase inchise. In cazul schemei re reglare a presiunii in vase inchise avem in amontele vasului ventilul care joaca rol de reducere a presiunii. Aceasta schema este utilizata numai atunci cand fluxul de alimentare are in permanenta presiune mai mare decat valoarea de referinta.

72

Reglarea automata a temperaturii Transferul de caldura se face prin conductie. Variabila manipulata este de regula debitul de agent termic. Pentru stabilizarea temperaturii in bioreactoare se foloseste o schema de reglare tip cascada: temperatura debit. Bucla de debit stabilizeaza debitul de agent de incalzire la valoarea dara de regulatorul de temperatura inainte ca abaterea acestui debit sa influenteze temperatura care este paramentrul reglat princial. Dac temperatura lichidului ncalzit depaete referina, regulatorul comand nchiderea parial a ventilului de reglare de pe conducta de agent

73

Reglarea automata a concentratiei Reglarea automate a concentratiei in bioreactoare este realizata de cele mai multe ori indirect, stabilizand direct alti parametrii care influenteaza desfasurarea procesului de reactie: temperatura, debite de reactanti , timpi de stationare in reactor, etc. Reglarea automata directa a concentratie este justificata in cazurile in care viteza de reactie fluctueaza si abaterile concentratiei au efecte economice semnificative. De exemplu, concentratia unui produs poate trece printr-un maxim dupa care, cresterea

74

conversiei reactantilor duce la descompunerea acestuia intr-o serie de produse secundare. In acest caz reactorul trebuie automatizat, avand ca scop obtinerea unei concentratii optime a produsului care, in mod obisnuit poate fi mai mica decat valoarea maxima. Reglarea automata a concentratiei se face indirect urmarind alti parametrii cum ar fi: densitate, indice de refractie, vascozitate, etc. Schema de automatiza este urmatoarea:

Reglarea automata a pH-ului. Pentru obtinerea pH-ului dorit al unei solutii se recurge la adaugarea in aceasta a unor reactivi sub forma altor solutii de acizi si baze , substante pulverizate, substante gazoase, a unor solutii tampon, agenti de neutralizare. Sistemele de reglare a pH-ului au scopul de a regla pH-ul ca o actiune suplimentara, in ideea realizarii unei conditii necesare pentru buna desfasurare a unui proces. In procesul de fermentatie unde datorita unui timp indelungat de stationare a masei de reactie in reactor si a consumului lent de reactiv adaugat pentru stabilizarea pH-ului, reglarea este destul de usor de indeplinit si este suficient un regulator simplu, bi-pozitional.

75

Reglarea nivelului spumei Sensorii sau electrozii de contact reprezint cea mai simpl soluie pentru controlul formrii spumei. Aceste sisteme sunt constituite din dou fire metalice fixate intr-un corp izolant, a cror capete sunt plasate la o distan foarte mic, unul de altul . Acest tip de sensor se plaseaz la o anumit nlime deasupra mediului lichid din interiorul bioreactorului. Prin atingerea spumei la extremitaile capetelor neizolate ale firelor metalice, se realizeaz practic un contact electric cu apariia unui semnal analitic, care dup o prealabil amplificare poate declana un sistem de avertizare opticsau acustic, sau ambele. Simultan, semnalul dat poate aciona spargatorul mecanic de spum, sau dupa un anumit interval de timp sistemul de adugare a agentului de antispumare.

Reglarea automat a oxigenului

76

Oxigenul constituie unul dintre parametrii chimici de baz pentru majoritatea proceselor biochimice industriale, influennd n mod decisiv numeroase microorganisme, ntrucat dezvoltarea multora dintre acestea este condiionat. Reglarea automat a oxigenului se face prin intermediul sensorului Mancy. Este un sensor de tip galvanic, const n eliminarea complet al rezervorului cu electrolit. ntreaga cantitate de electrolit se gasete sub forma unui film plasat ntre electrozi i membrana permeabil pentru O2. Suprafaa relativ mare a catodului din argint face posibil msurarea semnalului analitic prin conectarea direct a sensorului la un ampermetru. Datorit acestui principiu constructiv, sensorul nu prezint raspuns histerezis. n schimb acest sensor prezint o mare dependen a semnalului analitic fa de micarea lichidului probei de analizat. Astfel, pentru o aceeai prob, s-a constatat un rspuns al sensorului de aproximativ 20 ori mai mare, n condiii de agitare comparativ cu proba neagitat.

3.2 Controlul de calitate 3.2.1 Metode de analiza ale materiilor prime si intermediare

Extractul de porumb si faina de soia Analiza aminoacizilor Metode spectrofotometrice

77

In prezena ninhidrinei,

aminoacizii, formeaza un compus albastru-violet

cu un maxim de absorbie la 570 nm sau prin descompunerea enzimatica ionii de amoniu formai pot fi dozai spectrofotometric. Cromatografia cu gradient de pH sta la baza funcionarii unor analizoare automate pentru aminoacizi. Aceste analizoare folosesc in general separarea pe coloana cromatografica termostatata, cu shimbatori de ioni, iar eluarea se face cu soluie tampon de diferite valori ale pH-ului dupa un program prestabilit pentru obinerea unui gradient de pH cu rezoluie maxima, intr-un timp minim. Detecia se efectueaza spectrofotometric, pe baza reaciei de culoare pe care o dau aminoacizii eluai de pe coloana cu ninhidrina. Absorbia optica a compusului colorat se masoara la 440 si 570 nm, cu un spectrofotometru cu dublu fascicol, iar semnalul analitic obinut inregistreaza grafic cu ajutorul unui inregistrator. Aparatura: - coloana cromatografica termostatata - rezervoare cu soluie tampon pH - soluie cu reactivi de culoare pentru determinarea spectrofotometrica a aminoacizilor (ninhidrina) - camera de amestecare - serpentina pentru racire - spectrofotometru - inregistrator - pompe - proba de analizat Sulfat de Zinc, tehnic Determinarea coninutului de zinc Metoda polarografica Principiul metodei Proba se dizolva in apa si se aciduleaza cu acid pentru oxidarea fierului. Dupa separarea fierului, zincul se polarografiaza in mediu amoniacal, intre 1,0 v si 1,5 v. care este direct proporional cu concentraiile diferiilor aminoacizi din proba de analizat se

78

Aparatura Polarograf si accesorii. Reactivi acid azotic d = 1,40 diluat 1+1 amoniac, sol d = 0,91 gelatina, sol 1% preparata la 60C - proaspat preparata. soluie de baza - intr-un balon cotat de 1000 ml se introduc 20g clorura de amoniu si 80 ml amoniac sol. d = 0,91, se aduce la semn cu apa. soluie etalon de zinc - intr-un pahar Berzelius de 150 ml se dizolva 0,4g zinc metalic intr-un amestec format din 10ml acid sulfuric d = 1,84 diluat 1+1 si 1 ml acid azotic d = 1,40 diluat 1+1. Se fierbe pentru completa dizolvare si eliminare a vaporilor nitrosi. Soluia se trece intr-un balon cotat de 1000 ml. Se adauga 25 ml soluie d = 0,91, 100 ml soluie de baza si 20 ml soluie 1% de gelatin. Se aduce la semn cu apa. 1 ml soluie etalon conine 0,0004 g zinc. sulfit de sodiu.

Modul de lucru Intr-un pahar Berzelius de 250 ml se introduce 1 g proba de analizat si se dizolva in 30 ml apa 5 ml acid azotic. Se fierbe pentru oxidarea fierului si eliminarea vaporilor nitrosi. Dupa racire, soluia se trece intr-un balon cotat de 500 ml si se adauga: 25 ml soluie de amoniac 50 ml soluie de baza 10 ml soluie de gelatina Se aduce la semn cu apa. Se lasa sa se depuna hidroxidul de fier. Soluia se introduce in vasul pentru polarografiere. Se adauga circa 1 g sulfit de sodium, se agita si se lasa 5 minute in repaus. Se polarografiaza faa de electrodul saturat de calomel intre 1 V si 1.5 V.

79

In aceleasi condiii se polarografiaza si un volum egal de soluie etalon. Se masoara inalimea treptei polarografice a probei de analizat si a soluiei etalon. Calcul %zinc = unde: Ip inalimea treptei polarografice a soluiei de analizat, mm Ie inalimea treptei polarografice a soluiei etalon, mm Ce cantitatea de zinc, in g, coninuta in volumul de soluie etalon folosit (500 ml) m masa probei luata in lucru, g

Sulfat de sodiu anhidru tehnic Determinarea coninutului de sulfat de sodiu Principiul metodei Ionul sulfat se precipita sub forma de sulfat de bariu, care se determina gravimetric. Reactivi: acid azotic d= 1,4 acid clorhidric 10% azotat de argint, soluie 1% clorura de bariu, soluie 10%.

Modul de lucru Din proba se introduc 25 ml intr-un pahar Berzelius si se adauga 250 ml apa. Soluia se aciduleaza cu 5 ml acid clorhidric, se incalzeste la fierbere, apoi se adauga

80

picatura cu picatura, sub continua agitare, 20 ml soluie de clorura de bariu. Se fierbe circa 10 minute. Se lasa sa se depuna precipitatul de sulfat de bariu, circa 30 minute dupa care se controleaza daca precipitarea este completa - prin adaos de 1 ml soluie de clorura de bariu. Se lasa sa se depuna precipitatul minim 4 ore. Se filtreza prin hartie de filtru cu porii mici si precipitatul se spala cu apa fierbinte pana la dispariia ionilor clor in filtrat. Hartia de filtru cu precipitat se introduce intr-un creuzet de porelan, adus in prealabil la masa constanta la 800C, se arde apoi se calcineaza la 800C, in etuva, pana la masa constanta. Calculul rezultatelor % sulfat de sodiu

unde: m1 masaprecipitatului de sulfat de bariu calcinat, in grame m masa probei de sulfat de sodiu luata, in grame U umiditatea, in procente A coninutul de acid sulfuric liber, in procente.

Carbonat de calciu precipitat Determinarea continutului de Carbonat de calciu Reactivi - acid clorhidric, n. - hidroxid de sodiu, sol. 0.5 n - fenolftaleina, sol 1% in alcool etilic sol 96% vol. - metiloranj, sol 0.1 % Mod de lucru Circa 1 gram din proba uscata se introduce cantitativ intr-un vas Erlenmayer de 300 ml. Se adauga 100 ml apa lipsita de bioxid de carbon si se amesteca prin agitarea 81

vasului timp de 3 minute. Se adauga 2 picaturi solutie felolftaleina, apoi, acid clorhidric picatura cu picatura, sub agitara, pana la virarea culorii indicatorului. Se adauga 40 ml acid clorhidric, exact masurati, se fierbe timp de 10 minute si se raceste. Se adauga 2 picaturi solutie metiloranj si se titreaza excesul de acid clorhidric cu solutie de hidroxid de sodiu. Titrarea este considerata terminata atunci cand, prin adaugarea unei picaturi de solutie de hidroxid de sodiu, indicatorul vireaza de la portocaliu la galben. Aceasta picatura se scade din volumul de solutie de hidroxid de sodiu consumat pentru titrare. Intre doua determinari paralele se admite o diferenta de maxim 0.5% in valoare absoluta. Calcul %carbonat de calciu (CaCO3)

V volumul sol.0.5 n de hidroxid de sodiu utilizat la titrare, in ml m masa probei luata in calcul, in g

Azotat de amoniu, tehnic Principiul metodei Azotatul de amoniu reacioneaza cu aldehida formica cu formare de hexametilentetramina. Acidul azotic pus in libertate se titreaza cu hidroxid de sodiu in prezena de fenolftaleina. Reactivi aldehida formica, soluie 16%, neutralizata cu sol 0,1 n de hidroxid de sodiu in prezena de fenolftaleina fenolftaleina, soluie 1% in alcool etilic 96% vol. hidroxid de sodiu, sol 0,1 n 82

rosu de metil, sol 0,1% in alcool etilic 96% vol.

Modul de lucru Din proba de azotat de amoniu se iau 5g si se introduc intr-un balon cotat de 100 ml si se completeaza cu apa pana la semn. Din aceasta soluie, se iau cu o pipeta cate 25 ml si se introduc in doua vase Erlenmayer de 200 ml. In primul vas, se adauga una sau doua picaturi de soluie de rosu de metil si daca este cazul se neutralizeaza cu soluie de hidroxid de sodiu. In al doilea vas, se adauga volumul de soluie de hidroxid de sodiu adaugat in primul vas pentru neutralizarea soluiei - fara soluia de rosu de metil, 10 ml soluie de aldehida formica masurai cu cilindrul gradat si 5...7 picaturi de fenolftaleina. Se agita si se lasa sa stea 5 minute, pentru terminarea reaciei de formare a hexametilentetraminei si eliberarea acidului azotic. Se titreaza cu soluie de hidroxid de sodiu pana la coloraia slab roz, persistenta. Calcul %azotat de amoniu unde: V volumul soluiei 0,1 n de hodroxid de sodiu folosit la titrarea probei, dupa adaugarea aldehidei formice, in ml m masa probei luata pentru determinare, in g U coninutul de umiditate, in procente.

83

Tiosulfar de sodiu Reactivi iod, sol. 0,1 n; amidon, sol. 0,5 % Preparare: se dizolva prin agitare continua 0,5g amidon in 10 ml acid salicilic soluie 0,1 %. Se adauga 3040 ml apa clocotita si se fierbe pana la dizolvarea amidonului. Dupa racire se completeaza cu apa pana la 100 ml. Mod de lucru 10 ml proba tiosulfat de sodiu in apa si se trece cantitativ intr-un balon cotat de 100 ml, se aduce la semn cu apa si se omogenizeaza. Se iau cu pipeta 10 ml proba, se introduc intr-un vas Erlenmeyer de 300 ml si se adauga circa 40 ml apa. Se titreaza cu soluie de iod in prezena de amidon, pana cand apare o coloraie albastra care se menine timp de un minut.

Calcul %tiosulfat de sodium unde V- volumul soluiei de iod 0,1 n utilizat la titrare, in ml m - masa probei, in g.

84

Carbonat de potasiu tehnic Determinarea coninutului de sulfai

Principiul metodei: Precipitarea ionului sulfat cu clorura de bariu si dozarea gravimetrica a acestuia ca sulfat de bariu. Reactivi: acid azotic d = 1,4 acid clorhidric d = 1,19 azotat de argint, sol. ,5% acid sulfuric d = 1,84 clorura de bariu, sol. 10% metiloraj sol. 0,1%

Mod de lucru Din soluia pregatita se iau 50 ml si se introduc intr-un pahar de laborator de 200 ml. Se adauga 2-3 picaturi de soluie de metiloranj, se neutralizeaza cu acid clorhidric pana la virarea indicatorului, apoi se dauga 1 ml acid clorhidric in exces. Se fierbe soliia cateva minute, apoi in soluia calda se adauga in fir subire, 25 ml soluie de clorura de bariu. Se fierbe inca 2 - 3 min. Se lasa sa se depuna pana a doua zi. Se filtreaza apoi prin hartie de filtru cu porozitate mica si se spala precipitatul cu apa calda pana cand filtratul nu mai da reacia ionului clor(verificarea cu soluie de azotat de argint, in prezena de acid azotic). Filtrul cu precipitat se introduce intr-un creuzet de platina sau de porelan, adus in prealabil la masa constanta prin calcinare in cuptor electric, la cca. 800C.

85

Precipitatul se usuca in etuva la 105 2 C, apoi se carbonizeaza hartia pe becul de gaz, avand grija ca hartia sa nu arda cu flacara. Se calcineaza creuzetul in cuptorul electric la 800C, timp de 30 de minute. Se raceste creuzetul in exicator si apoi se cantareste. Se repeta operaiile de uscare, racire si cantarire pana la masa constanta. Daca precipitatul calcinat are o culoare cenusie, se adauga o picatura de acid sulfuric si se calcineaza din nou inca 15 minute. Calcul % sulfa = unde: m1 masa precipitului calcinat, in g m - masa probei luate pentru determinare, in g

Acetat de N-butil tehnic Determinarea continutului de acetat de N-butil Continutul de acetat de n-butil se poate determina prin metoda saponificarii. Principiul metodei Saponificarea esterilor cu solutie alcoolica de hidroxid de potasiu si titrarea excesului de hidroxid de potasiu cu acid clorhidric, in prezenta fenolftaleinei ca indicator. Reactivi - acid clorhidric, n. - alcool etilic, 96% vol. - fenolftaleina: se dizolva 0.5g fenolftaleina in 100 ml alcool etilic 95% vol., apoi se adauga solutie 0,5% hidroxid de sodium, picatura cu picatura, pana la colorarea solutiei in roz. - hidroxid de potasiu, sol n in alcool etilic 95% vol.

86

Mod de lucru Intr-un vas conic de 250 ml cu gatul slefuit se introduc 50 ml sol hidroxid de potasiu si se cantareste la balanta analitica. Se introduc apoi 5 ml proba si se cantareste din nou, determinandu-se prin diferenta cantitatea de proba. Vasul se racordeaza la un refrigerent cu reflux, racit cu apa si se incalzeste la fierbere timp de o ora, pe baie de apa. Apoi se raceste vasul si se spala interiorul refrigerentului si sliful de doua ori cu care 20 ml apa, care se prinde in vasul cu proba. Se adauga 0.5 ml sol fenolftaleina si se titraza excesul de hidroxid de potasiu cu acid clorhidric pana la disparitia culoarei roz. In paralel, in mod identic dar fara proba de analizar, se executa o proba de control al reactivilor.

Calcul Acetat de n-butil

V1 volumul de acid clorhidric n folosit la titrarea probei de control al reactivilor in ml V2 volumul de acid clorhidric folosit la titrarea probei de analizat, in ml m masa probei luate pentru determinare, in g A aciditatea probei in procente. Cloroform Determinarea continutului de cloroform Principiul metodei Continutul de cloroform se determina prin metoda gaz-cromatografica. Componentii din proba de analizat se identifica prin compararea timpilor de retinere a fiecarui component de pe cromatograma probei cu cei ai unui amestec etalon cu 87

compozitie cunoscuta si care contine toti componentii existenti in proba de analizat. Concentratia componentilor se calculeaza prin metoda normarii interne. Aparatura si materiale cromatograf de analiza in faza gazoasa, prevazut cu termostat pentru coloana cromatografica, cu detector de conductivitate termica si cu potentiometru inregistrator. Coloana cromatografica din otel inoxidabil, cu lungime 2m si diametrul interior de 2.2 mm Microseringa de 5l

Reactivi - amestec etanol care contine toti componentii existenti in proba de analizat si in concentratii apropiate de ale probei de analizat Chromsorb W, cu granulatia 0.1250.15 mm Cloroform, de calitate pentru cromatografie Gaz de protectie: azot cu conc min. 99.9% Gaz purtator : hidrogen cu conc min 99.9% Tricrezil fosfat

88

3.2.2 Metode de analiza a produsului finit Dozarea benzilpenicilinei potasice: 0,188 g benzilpenicilina potasica, se dizolva in apa si se completeaza cu apa pana la 100 ml, intr-un balon cotat si se determina absorbantele solutiei de 264 nm si 280 nm. In paralel se determina absorbantele unei solutii etalon de benzilpenicilina potasica 0,188 % m/V.

Concentratia in benzilpenicilina potasica se calculeaza conform relatiei:

unde: c - concentratia in bezilpenicilina potasica a probei de analizat (%) Ap264, Ap280 - absorbantele solutiei cu proba la 264 nm si la 280 nm Aen264,Aen280 - absorbantele solutiei etalon la 264 nm si la 280 nm mp - masa probei luata in lucru, in g men - masa etalonului national luata in lucru, in g Up - pierderea prin uscare a probei, % Uen - pierderea prin uscare a etalonului national, % Cen - concentratia in benzilpenicilina potasica a etalonului national, %

89

Cap.4 PRODUSE SECUNDARE, DESEURI FABRICATIE, EPURAREA APELOR REZIDUALE

DE

Din tehnologia obinerii penicilinei G prin fermentaie discontinu, pe lng produsul principal apar n diferite etape produse secundare i deeuri de fabricaie. Principalul deeu rezultatat n procesul de biosintez a penicilinei G este miceliul separat prin filtrarea lichidului de fermentaie. Miceliul se usuc, se trateaz cu un mediu alcalin, se amestec cu lisin sau extract vitaminic obinnd o mas proteic valoroas pentru zootehnie. Apele cu urme de solvent sunt supuse ndeprtrii solventului apoi se epureaz. Apele acide de la extracie se neutralizeaz i se trimit la staiile de epurare. P ro c es ul d e ep ur ar e con s t n n dep r ta r ea di n ap el e uz at e a s u b s t an el or t ox i c e, a microorganismelor, n scopul proteciei mediului nconjurtor. Evacuarea apelor uzate neepurate n mod corespunztor poate prejudicia, printre altele, n primul rnd, sntatea publica. Ca o prim msur STAS 1481-76, prevede ca apele uzate sa fie evacuate ntotdeauna n aval de punctele de folosin. Epurarea apelor uzate se realizeaz n staiide epurare; acestea fac parte integrant din canalizarea oraului sau industrie, mrimea lor fiind d et erm i n at de g r a d u l de ep u ra r e n eces a r , de deb i te l e i ca ra ct er i s t i c i l e ap el or u za t e , de folosinele prezente si viitoare ale apelor. Epurarea apelor uzate se poate realiza prin metode ce se bazeaz pe procese fizice,chimice i biologice, care difer funcie de tipul poluanilor i concentraia lor n apa uzat.Se poate face o clasificare a acestor metode lund n considerare tipul procesului care st la baza metodei de epurare: - Epurare mecanic - Epurare chimic - Epurare biologic - Epurare avansat Considernd operaiile i procesele unitare necesare pentru a realiza ndeprtarea poluanilor, ntr-un anumit stadiu al sistemului de epurare n: - Epurare primar - Epurare secundar - Epurare teriar (avansat

90

Apele uzate industriale sunt admise n reeaua de canalizare a oraului numai dac ndeplinesc anumite condiii. Este interzis evacuarea n reelele de canalizare oreneti a apelor reziduale industriale care conin: -suspensii sau alte materiale care se pot depune -corpuri solide, solide plutitoare sau antrenate care nu trec prin grtarul cu spaiul liber de 20 mm ntre bare -corpuri solide antrenate, dure care pot genera zone de corodare a colectoarelor -pcur, uleiuri, grsimi care pot genera aderen pe pereii colectorului -substane care provoac fenomene de coagulare -substane cu agresivitate chimic asupra materialului de construcie a colectorului i staiei de epurare -substane ca: benzin, benzen, eter, cloroform, acetilen, hidrocarburi clorurate, etc., care prin evaporare pot provoca amestecuri detonante -substane nocive care pot pune n pericol personalul de deservire a staiilor de epurare -substane inhibitoare ale procesului de epurare care ar putea prejudicia funcionarea instalaiilor de epurare biologic sau a celor de fermentare a namolului -ape calde cu temperaturi de peste 50C. O alt surs de poluare este reprezentat de eliminarea de gaze, CO2 i aer-de cele mai multe ori amestecat cu particule lichide sau solide. Prin interaciunea chimic a acestor substane cu diferite forme fizice ale apei pot rezulta uneori substane chimice foarte toxice.

Cap.5 UTILITATI
Utilitatile folosite in procesul de productie al penicilinei G sunt: -energia electrica -aburul -apa -aerul comprimat Toate utilitile sunt considerate ca fcnd parte din sfera produselor energetice ale unei ntreprinderi. Energia electric Aceasta reprezint una din formele de energie cele mai folosite n industria chimic datorit uurinei de transport la distane mari cu care poate fi transformat n energie mecanic, termic sau luminoas. Energia electric transformat n energie mecanic este utilizat la acionarea electromotoarelor cu care sunt dotate: pompele i reactorul cu agitare mecanic. Se utilizeaz energie electric pentru iluminat-monofazat i pentru motoare-trifazat. Aburul

91

Vapori de ap sunt cei mai utilizai ageni termici pentru nclzire. Realizarea unor temperaturi peste 200C necesit presiuni mai mari de 35 atmosfere, ceea ce conduce la cresterea cheltuielilor de investiie. Funcie de presiunea pe care o are la ieirea din generator aburul poate fi: abur umed, abur saturat, abur supranclzit. Aburul umed conine picturi de ap i rezult de la turbinele cu contra presiune sau din operaiile de evaporare, ca produs secundar. Este cunoscut sub denumirea de abur mort. Aburul saturat este frecvent folosit ca agent de nclzire, avnd cldur latent de condensare mare i coeficienii individuali de tranfer de cldur mari. Temperatura aburului saturat poate fi reglat uor prin modificarea presiunii. nclzirea cu abur se poate realiza direct, prin barbotare, sau indirect, prin intermediul unei suprafee ce separ cele dou fluide. Aburul supranclzit cedeaz, n prima faz cldura sensibil de rcire, pn la atingerea temperaturii de saturaie, cand coeficientul individual de transfer de cldur este mic i apoi cldura latent prin condensare. Apa Se utilizeaz apa pentru rcirea masei de reacie n timpul fermentaiei. Apa de rcire poate proveni din fntni de adncime, temperatura ei se menine ntre 10 - 15C tot anul, sau apa de la turnurile de rcire, cnd se recircul avnd temperatura n timpul verii 25 - 30C. Pentru rcirea coninutului de suspensii se realizeaz coagularea, decantarea sau filtrarea apei nainte de a fi utilizat n instalaii. Pentru evitarea formrii crustei, temperatura apei la ieire din aparate nu trebuie s depeasc 50C. Rcirile cu ap industrial se pot realiza pn la 35-40C. Apa este un agent termic cu capacitate caloric mare, uor de procurat. Se utilizeaz i: apa de incendiu, apa potabil, apa tehnologic. Aerul comprimat Aerul comprimat se utilizeaz n urmtoarele scopuri: materie prim tehnologic; amestecare pneumatic; uscare; diferite scopuri: curirea utilajelor; purttor de energie (pentru acionarea aparatelor de msur i de reglare, n atelierul mecanic etc.)

Cap.6 TRANSPORT, AMBALARE, DEPOZITARE Glucoza Se ambaleaz, pentru desfacere, n hrtie pergaminat i apoi n hrtie velin. Ambalajele de transport pentru glucoza solid sunt lzi de lemn cptuite cu material corespunztor, iar pentru glucoza lichid, butoaie de metal sau de material plastic.

92

Toate ambalajele de desfacere i transport trebuie s corespund normelor legale sanitare n vigoare. Abaterea admis la coninutul net al ambalajelor de desfacere este de 10 g. Glucoza se depoziteaz n magazii curate, uscate, dezinfectate, lipsite de miros strin i aerisite, avnd temperatura de max. 20C i umiditatea relativ a aerului de max. 70%. Transportul glucozei se face n vehicule acoperite, curate, dezinfectate, uscate i fr miros strin.

Azotat de amoniu tehnic, granulat Se amabaleaz n saci de polietilen nchii prin sudur. Viza organului de control tehnic al calitiia ambalajelor se face prin ablonare sau etichetare cu urmtoarele specificaii: -marca de fabricaie a ntreprinderii productoare -denumirea produsului de calitate STAS 2126-84 -masa net -numarul lotului -data livrrii -data fabricaiei -termenul de garanie. Depozitarea azotatului de amoniu se face n stive, de max. 20 saci, pentru tipul I i de max. 10 saci pentru tipul II, n magazii special amenajate, pentru acest produs. Magaziile vor fi curate, uscate i fr alte surse de nclzire, dect cele ale instalaiilor de condiionare. Temperatura n timpul depozitrii nu trebuie s depeasc valorile cuprinse ntre -15C i +30C. Azotatul de amoniu nu se depoziteaz la un loc cu alte materiale. Pentru transportul azotatului de amoniu, se folosesc vehicule acoperite, uscate i curate. Manipularea, depozitarea i transportul azotatului de amoniu, tehiv, granulat, se face n conformitate cu legile, regulamentele i instruciunile n vigoare privind tehnica securitii muncii pentru produse comburante. Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii, ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare. Carbonat de calciu precipitat tehnic Se ambaleaz n saci de hrtie, curai, legai cu srm. Sacii se marcheaz vizibil prin ablonare sau etichetare, cu urmatoarele specificaii: -marca de fabric; -denumirea produsului, tipul i STAS 1083-76; -masa net; -numrul lotului; -semnul organului de control tehnic al calitii (CTC). Carbonatul de calciu precipitat, tehnic se depoziteaz n locuri curate, ferite de umezeal. Transportul produsului se face cu mijloace de transport curate i acoperite. La documentele de transport se va anexa un certificat de calitate ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare.

93

Sulfat de sodiu anhidru tehnic Sulfatul de sodiu anhidru, tehnic, se livreaz n containere sau n saci de hrtie caerat cu polietilen STAS 87-81, la temperatura de 50...60C. Marcarea ambalajelor se face prin ablonare sau etichetare, n loc vizibil, cu urmtoarele specificaii: -marca de fabricaie a ntreprinderii productoare -denumirea produsului de calitate -STAS 2126-84 -masa net -numarul lotului -data livrrii -data fabricaiei -termenul de garanie -viza organului de control tehnic al calitii. Depozitarea sulfatului de sodiu anhidru, tehnic, se face n ncaperi ferite de umezeal. Transportul sulfatului de sodiu anhidru, tehnic, se face n containere sau n vehicule acoperite. Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare. Fosfat monopotasic tehnic Marcarea ambalajelor se face prin ablonare sau etichetare cu urmtoarele specificaii: marca de fabricaie a ntreprinderii productoare denumirea produsului de calitate STAS 10497-76 masa net numarul lotului semnul organului de control tehnic al calitii. Fosfatul monopotasic tehnic se depoziteaz n ncperi uscate i acoperite. Pentru transportul fosfatului monopotasic tehnic se folosesc mijloace de transport acoperite. Fiecare transport va fi nsoit de un certificat de calitate ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare.

Acetat de n butil tehnic Acetatul de n butil se livreaz n butoaie de tabl decapat STAS 7683-79 sau n cisterne. Butoaiele i cisternele trebuie s fie destinate special acetatului de n butil tehnic, curate, uscate i cu nchidere ermetic. Ambalajele trebuie s fie marcate cu urmtoarele specificaii: -marca de fabric a ntreprinderii productoare -denumirea produsului, tipul, STAS 904-89 -masa net -tara -numarul lotului sau al cisternei -data fabricaiei -data livrrii -perioada de garanie

94

-viza organului de control tehnic al calitii. Ambalajele trebuie s fie marcate n mod vizibil cu semnul de avertizare pentru produse inflamabile conform STAS 5055-82. Manipularea, depozitarea i transportul acetatului de n-butil tehnic se fac cu respectarea normelor de tehnic a securitii muncii referitoare la produsele inflamabile i de paz contra incendiilor. Acetatul de n-butil tehnic se depoziteaz n ambalajele care se livreaz, n magazii rcoroase i uscate,ferit de lumin i de surse de cldur, sau n rezervoare special destinate i etane. Transportul acetatului de n- butil tehnic se face cu mijloace de transport acoperite sau cu cisterne. Fiecare lot de livrare trebuie s fie nsoit de documentul de certificare a calitii, ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare. Carbonatul de potasiu tehnic Carbonatul de potasiu tehnic se livreaz n ambalajele i materialele de ambalare stabilite prin normativul de ambalare a produselor destinate consumului intern, aprobat de organul central coordonator. Ambalajele se vor marca prin ablonare cu urmtoarele specificaii: -marca de fabric a ntreprinderii productoare -denumirea produsului, calitatea i STAS 10985-77 -masa net -numarul lotului -data fabricaiei -semnul organului de control tehnic al calitii. Carbonatul de potasiu tehnic se depoziteaz n locuri uscate, ferit de umezeal. Transportul se face cu mijloace de transport acoperite. Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii, ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare. Sulfat de zinc tehnic Pentru sulfatul de zinc granulat i lichid, ambalarea i marcarea se stabilesc prin contract. Marcarea ambalajelor cu sulfat de zinc tehnic, cristalizat, se face prin ablonare sau etichetare, n mod vizibil, cu urmtoarele specificaii: -marca de fabric a ntreprinderii productoare -denumirea produsului, calitatea i STAS 2367-80 -masa net -masa brut -tara -numarul lotului -viza organului de control tehnic al calitii. Sulfatul de zinc se depoziteaz n ncperi uscate. Transportul sulfatului de zinc se face cu mijloace de pransport acoperite. Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a caliti, ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare.

95

Tiosulfat de sodiu Tiosulfatul de sodiu cristalizat, tehnic, se ambaleaz n butoaie din hrtie nfurat STAS 5537-65, sau n butoaie din fag STAS 1648-71. Se admite folosirea i a altor ambalaje numai dac ele se ncadreaz n prescripiile respective prevzute de legislatia n vigoare. Ambalajele se eticheteaz n mod vizibil i durabil cu urmtoarele specificaii: -marca de fabric -denumirea produsului, calitatea i STAS 1817/2-75 -numrul lotului i data fabricaiei -masa brut i tara -semnul organului de control tehnic al calitii (CTC) -termenul de garanie. Tiosulfatul de sodiu cristalizat, tehnic se depoziteaz n ncperi uscate, n care temperatura nu depete 30C. Transportul produsului se face numai cu mijloace de transport acoperite. La documentele de transport se va anexa un certificat de calitate ntocmit conform reglementrilor legale n vigoare. Cloroform Cloroformul se ambaleaz astfel: Tipul A in damigene de sticl, de culoare nchis sau vopsite n negru, nchise cu dopuri de plut nvelite n foi de staniol sau n celofan i apoi parafinate. Damigenele de sticl se introduc n couri de nuiele i se protejeaz cu un strat de paie sau tala. Sau cisterne de oel. Tipul B in cisterne de oel sau bidoane de polietilen. Ambalajele trebuie s fie curate, uscate i nchise etan. Ambalajele vor fi marcate cu urmtoarele specificaii: -marca de fabric a ntreprinderii productoare -denumirea produsului, tipul, calitatea, STAS 330-82 -masa net -numarul lotului -data fabricaiei -termenul de garanie -viza organului de control tehnic al calitii (CTC). -semnele avertizoare pentru produse toxice, produse care trebuie ferite de umezeal i produse care trebuie pstrate la rece, conform STAS 5055-66. Manipularea, depozitarea i transportul cloroformului se fac cu respectarea normelor de tehnic a securitii muncii referitoare la produsele toxice. Cloroformul se depoziteaz n ncperi, ferit de lumin, de umiditate i de cldur, pentru a evita descompunerea produsului cu formare de fosgen (foarte toxic). Transportul se face cu mijloace de transport acoperite. Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii, ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare. Acid sulfuric tehnic

96

Pn la stabilirea ambalajelor i materialelor de ambalare pentru acidul sulfuric tehnic, prin normativul de ambalare pe produse i grupe de produse destinate consumului intern, aprobat de organul central coordonator, acesta se livreaz n cisterne de oel, butoaie de oel i baloane de sticl, curate i uscate, sau alte ambalaje convenite ntre pri cu condiia meninerii integritii produsului. Butoaiele de oel vor fi prevzute cu dopuri de oel, filetate, cu garnituri de azbest i vor fi plumbuite. Baloanele de sticl vor fi prevzute cu dopuri etane cu ipsos. Baloanele de sticl vor fi protejate cu un strat de vat mineral i introduse n couri metalice, prevzute cu capace de protecie i mnere. Marcarea ambalajelor se face prin ablonare sau etichetare cu urmtoarele specificaii: -marca de fabric a ntreprinderii productoare -denumirea produsului, tipul, STAS 97-80 -masa brut -tara -viza organului de control tehnic al calitii (CTC). -semnul avertizor pentru produse corosive, STAS 5055-66 -PRODUS COROSV, A SE MANIPULA CU ATENIE. Manipularea, depozitarea i transportul acidului sulfuric tehnic se fac cu respectarea normelor de tehnic a securitii muncii, referitoare la produsele corosive. Se interzice transportul altor produse (inclusiv acid sulfuric rezidual) n cisternele destinate transportului de acid sulfuric tehnic. Fiecare lot de livrare va fi nsoit de documentul de certificare a calitii, ntocmit conform dispoziiilor legale n vigoare.

97

Cap. 7 NORME DE PROTECTIE A MUNCII. PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR


7.1. Norme de protec ia muncii 7.1.1. Tehnica securit ii i igiena muncii Protecia muncii cuprinde totalitatea msurilor luate pentru a se asigura tuturor oamenilor muncii condiii bune de munc, pentru a-i feri de accidente i boli profesionale. Protecia muncii face parte integrant din procesul de munc. n industria chimic problema proteciei muncii este deosebit de important deoarece pe langa factorii de periculozitate comuni cu alte ramuri industriale elemente mobile(periculoase) ale utilajelor, aciunea curentului electric, degajri importante de cldur, zgomote i trepidaii intervin i numeroi factori specifici industriei chimice, cum ar fi: -degajri de substane toxice -prezena frecvent a unor substane inflamabile -posibilitatea exploziilor cauzate de amestecuri explozive -operaii cu lichide agresive care pot provoca arsuri chimice -temperaturi ridicate. Protecia muncii are urmtoarele trei aspecte: -protecia juridic a muncii reprezentat de legislaia referitoare la protecia muncii, legislaie constituit n principal din: -Codul muncii -Legea nr. 5/1965 cu privire la protecia muncii -HCM nr. 2896/1966 cu privire la accidentele de munc -Legea nr. 1/1970 privind organizarea i disciplina muncii -Decretul 400/1981 -Alte HMC uri, Decrete elaborate de Consiliul de Stat, instruciuni i ordine elaborate de ministere. -protecia sanitar a muncii cuprinde msurile pentru crearea unor condiii fiziologice normale de muncp i de suprimare a riscului mbolnvirilor profesionale. -protecia tehnic a muncii const n msuri tehnice i organizatorice pentru uurarea muncii i prevenirea accidentelor de munc. Msurile de tehnica securitii muncii se pot clasifica n msuri generale, care se refer n principal la alegerea amplasamentului ntreprinderii la planul general al acesteia i la protecia muncii n cldirile industriale, masuri speciale, care se refer la particularitile tehnice ale proceselor i masuri de protecie individual a muncitorului care se refer la folosirea echipamentului i materialelor de protecie individual prevzute de norme. Normele de tehnica securitii muncii elaborate de M.I. Ch. sunt grupate n 6 capitole: 1.Tehnica securitii muncii la instalaii, aparate i maini 2.Tehnica securitii muncii la ntreinere, reparaii i intervenii 3.Tehnica securitii muncii pentru procese fizice i chimice 4.Tehnica securitii muncii la depozitare 5.Tehnica securitii la manipulare, asamblare i transport 98

6.Tehnica securitii n laboratoare n continuare se vor prezenta n linii generale problemele tratate n fiecare din capitolele menionate. 1. Acest capitol trateaz problemele de securitatea muncii la organele de maini n micare, la echipamentul de transmitere i dispozitivele de acionare a utilajelor, la conducte i armturi, aparate de msur i control, vase de reacie, utilaje sub presiune, aparate pentru operaii unitare(centrifuge, extractoare, usctoare, filtre, malaxoare, etc.) precum i la principalele utilaje din industria celulozei i hrtiei. n preambulul la acest grup de norme se precizeaz c proiectantul este obligat s acorde tot atta importan realizrii condiiilor de securitate ct acord i parametrilor tehnici i economici ai aparatului i instalaiei proiectate. 2. n acest capitol se dau norme cu caracter organizatoric i tehnic. Pentru orice intervenie sau reparaie se ntocmete un plan de aciune cu sarcini defalcate pe angajai, plan care cuprinde toate masurile de protecia muncii. Pentru locurile de munc unde exista pericol de incendiu i explozie se ntocmete de ctre eful seciei permisul de lucru cu foc, aprobat de inginerul ef. Pentru lucrrile la instalaii sub presiune, intrarea n vase de reacie, rezervoare, instalaii n care se prelucreaz substane foarte agresive este necesar n plus permisul de lucru, ntocmit de eful seciei. Este strict interzis nceperea oricrei lucrri de reparaie sau intervenie far a se face n prealabil tuturor celor ce execut operaia respectiv instructajul de protecie a muncii. 3. Dupa un capitol introductiv n care se precizeaz c absorbia noxelor de orice gen se face la locul unde se produc ele, fiind cotraindicat absorbia lor prin ventilaie general i c alimentarea utilajelor cu substane toxice, corozive, iritante, inflamabile i cele care degaj praf se va face mecanizat i etan, se trateaz: tehnica securitii muncii la efectuarea unor peocese chimice unitare(halogenri, sulfonri, esterificri, polimerizri, etc.) tehnica securitii muncii la efecturea unor operaii fizice unitare(extracie, decantare, centrifugare, filtrare, absorbie, distilare i rectificare, uscare, etc.) tehnica securitii muncii la operaii cu substane toxice, inflamabile, explozive, corozive, caustice. 4. Se dau norme referitoare la amplasarea i depozitarea substanelor toxice, inflamabile i explozive. Este interzis depozitarea n aceeai ncpere a substanelor toxice, inflamabile i explozive cu diverse materiale. De asemenea, substanele chimice care ar putea reaciona unele cu altele degajnd substane periculoase trebuiesc depozitate la distan unele de altele n ncperi separate. 5. Deoarece statisticile arat c 35% din accidentele de munc se nregistreaz la operaiile de manipulare, aceast problem prezint o deosebit importan. Normele prevd ca aceste operaii s se execute numai sub supravegherea unui conductor al procesului de munc instruit special n acest scop. Lucrul tinerilor sub 16 ani la operaiile manuale de ncrcare, descrcare i transport este interzis. 6. Din ansamblul normelor referitoare la aceast problem, norme care se refer la ventilaie, manipulare a sticlriei, a dispozitivelor de nclzire, a utilajelor sub presiune, a substanelor toxice, inflamabile, etc., trebuie reinut obligaia general, pentru munca de cercetarea, de a se aplica i respecta n toate fazele metodologice de lucru adecvat privind protecia muncii.

99

7.2. Masuri P.S.I Incendiile si exploziile se produc numai atunci cand sunt prezente in cantitati suficiente trei elemente: substanta combustibila, oxigenul si caldura. Cauzele principale ale incendilor si exploziilor se datoresc, pe de o parte aprinderii siautoaprinderii, iar pe de alta parte nerespectarii parametrilor procesului tehnologic, lipsei deinstructaj, de atentie de curatenie, etc. Explozile pot fi provocate de depasirea instantanee a limitei de rezistenta a peretilor vaselor produsa de presiunea gazelor sau vaporilor. Explozile produse de gaze combustibile,vapori sau praf in amestec cu aerul sau oxigenul au loc numai la anumite concentratii, carevariaza cu presiunea si temperatura amestecului.Incendiul izbucneste ca urmare a depozitarii in sectii a unor substante usor inflamabilesau explozive, care depasesc cantitatile admise, precurn si a depozitarii lor necorespunzatoarei n a m b a l a j e d e t e r i o r a t e , l a n g a s u r s e d e c a l d u r a s i lipsa de supraveghere a lor. C e a m a i frecventa cauza de aprindere este flacara directa produsa de diferite surse.Caldura degajata in cursul unor reactii chimice exoterme, poate constitui de asemenea,o s u r s a d e a p r i n d e r e p r o v o c a n d i n c e n d i u l . D e o s e b i t d e p e r i c u l o s e s t e c o n t a c t u l a c i z i l o r concentrati cu substantele combustibile.In timpul desfasurarii proceselor tehnologice sunt cazuri cand incendiile sau exploziilesa produc datorita aprinderii substantelor combustibile, fie de la o scanteie electrica, fie prinincalzirea exagerata a conductorilor electrici si aprinderea materialului izolant. I n c e n d i l e m a i p o t f i p r o v o c a t e , d e a s e m en e a , d i n c a u z a e l e c t r i c i t a t i i s t a t i c e s i a descarcarilor atmosferice. Masurile generale prevenirii incendiilor sau exploziilor sunt in principal: - evitarea sau reducerea substantei combustibile; - evitarea sau reducerea sursei de caldura; -evitarea sau reducerea oxigenului, aerului sau a substantelor cu continut mare deoxigen; -inpedicarea contactului substantei combustibile cu sursa de caldura; -controlul permanent al surselor de caldura si cunoasterea caracteristicilor periculoaseale substantelor combustibile; masuri de siguranta pentru ecranarea sursei de caldura si op r i r e a a c c e s u l u i substantelor combustibile in eventuala zona de ardere; - controlul automat al concentratilor de oxigen in zona de pericol. Materialele folosite pentru stingerea incendiilor Materialele stingatoare sunt acele materiale care folosite intr-un anumit mod in zonade ardere, actioneaza defavorabil asupra conditilor necesare arderii, oprind arderea. Materialele stigatoare, se foloses fie in stare gazoasa, lichida sau solida, fie sub forma unor a m e s t e c u r i d e l i c h i d e c u g a z e s a u l i c h i d e c u s u b s t a n t e s o l i d e i n s a p r o c e s u l s i r a p i d i t a t e a aplicarii sunt factorii horatatori ai stingerii incendiilor. Cele mai importante substante stingatoare sunt: apa, aburul, solutile apoase de saruri,CCl3, dioxidul de carbon, spuma chimica si mecanica, prafurile stingatoare. Apa. Folosirea apei la stingerea incendilor se bazeaza pe proprietatile

100

ei de racire si izolare termica. Proprietatile de racire a apei sa datoresc capacitatii de absorbtie a caldurii si caldurii latente de vaporizare, care au o valoare importanta. Racirea suprafetelor aprinse va fi cu atat mai mare cu cat cantitatea de apa transformata in vapori va fi mai mare. Desi apa poseda astfel de calitati pentru stingerea incendiilor , t o t u s i d o m e n i u l ei de utilizare este limitat. Produsele petroliere si dizolvantii organici nemiscibili cu apa plutesc la suprafata apei si ard in continuare. Apa folosita la stingerea incendilor contine saruri, deci este o buna conductoare de electricitate, din acest motiv folosirea ei la stingerea incendiilor produse in instalatii de inalta tensiune trebuie sa se faca utilizandu-se dispozitive speciale. Unele substante reactioneaza violent cu apa, producand o degajare mare de caldura si de gaze, care pot da nastere incendiilor si exploziilor. Aburul Stingerea incendiilor cu ajutorul aburului se ba z e a z a p e r e d u c e r e a concentratiei de oxigen din zonele de ardere. Folosirea aburului pentru stingerea substantelor gazoase, lichide si solide se face in locurile unde exista instalatii de cazane si si steme fixe destingere. In afara de reducerea concentratiei de oxigen din zona de ar d e r e , l a s t i n g e r e a incendiilor contribuie si efectul mecanic al jetului. Acest procedeu se foloseste la stingerea incendiului la coloanele de rectificare, la conducte, etc. Solutii apoase de saruri In scopul imbunatatirii calitatii apei se folosesc adaosuri:CaCl, Na2SO4,etc. Prin evaporarea apei aceaste solutii formeaza la suprafata metalului aprins u n s t r a t d e s a r e c a r e s e t o p e s t e , i a r i n u n e l e c a z u r i s e d e z a g r e a g a . S o l u t i i l e d e s a r u r i s e folosesc la stingatoarele manuale. CCl4 A r e p r o p r i e t a t e a d e a s t i n g e f o c u l , i n s a i n i n c a p e r i i n c h i s e p o a t e d a n a s t e r e fosgenului, gaz foarte toxic. CC14 se foloseste la stingerea incendiului la instalatile electrice de inalta tensiune, la motoarele cu ardere interna, la substantele lichide si solide pe o suprafatamica, etc. CO2 Nu arde si este un slab conductor de electricitate, cea ce permite folosirea lui la stingerea incendiilor izbucnite in instalatiile electrice. Introdus in zonele de ardere, C02 dilueaza atmosfera, reducand concentratia de oxigen si a substantei combustibile, micsorandsau oprind arderea. Spumele stingatoare Spuma este formata din bule de gaz i n c o n j u r a t e d e u n s t r a t subtire de lichid. In prezent se folosesc doua tipuri de spume: chimice si mecanice. Spuma chimica este rezultatul unei reactii chimice si se compune din bule de gaz care au un invelisdin solutii apoase de saruri. Spumele mecanice se realizeaza prin amestecarea mecanica a solutiei. Densitatea spumelor este mica permitand plutirea la suprafata produselor petroliereseparand flacara de substanta combustibila. Prafuri stingatoare In compozitia acestor prafuri intra diferite saruri si substantec a r e c o n t r i b u i e l a t o p i r e a l o r . P r a f u r i l e s t i n g a t o a r e i m p i e d i c a d e z v o l t a r e a a r d e r i i p r i n acoperirea suprafetelor solide aprinse cu un strat izolator care prin topirea sarii contribuie mai activ la stingerea incendiului. Degajarea unor saruri, produce gaze n e c o m b u s t i b i l e c a r e contribuie la stingerea incendiului.

101

Bibiografie: 1. C. Onisiu Chimia i tehnilogia medicamentelor Editura Tehnica, Bucureti, 1988 2. Anca Irina Galaction, Dan Cascaval Metaboliti secundari si bioreactoare Editura Bit, Iasi, 2004 3. Dan Cascaval Inginerie biochimica si biotehnologie vol. 3 4. prospect penicilina G. www.antibiotice.ro 5. Dan Cascaval Inginerie biochimica si biotehnologie vol 1. 6. C. Onisiu Tehnologia poceselor de biosinteza 7. Dan Cascaval Inginerie biochimica si biotehnologie vol 2. 8. Anca Irina Galaction, Dan Cascaval Metaboliti secundari cu aplicatii farmaceutice, cosmetice si alimentare 9. STAS-uri si standarde conform Consiliului national pentru stiinta si tehnologie, Institutul roman de standardizare. 10. Indrumar FDT

102

103