Sunteți pe pagina 1din 13

5

Biomecanica exercipilor fizice si sportului cuprinde : biiomeoanioa genera la care studiaza legite obiective generate ale miscarilor ; biomecanica specia'la dedicata particularitaplor miscarilor in diferite domenii ale activitatii motrice. Preocupari in direcpa studierii miscarilor omuiui au existat din cele mai vechi timpuri si au fost concretizate inca de Leonardo Da Vinci. In epoca moderna e/e s-au ampli-ficat si diversificat, abordind aspectele medicate ate reedu-carii motrice ; de asemenea, a aparut si o biomecanica a muncii etc. In unele tari, biomecanica este denumita c'me-ziologie, domeniul ei fiind studierea efortului fizic la omul sanatos si la eel bolnav. La noi in \ara, cercetarea biomecanica a aparut ca m mure a orientarii functionate a anatomiei datorita iui l i l-'ninor si a fost continuata de scoala creata de acesta. Lucrari valoroase in acest domeniu sau in domenii apropiate mi ()/d/)oinl -.i prof. dr. I. Repciuc, I. Th. Riga, Kromecher, < r/ii>|/n -.i (//[/;. /),- asemenea, in Institutul de educatie fizica si sport s-au intreprins cercetari atit la disciplinele metodice, cit si la cele medicate. Datele furnizate de cercetarile efectuate pe plan mondial, ca si rezultatele propriiter studii au permis fundamentarea si dezvoltarea acestei stiinte, impli-cata in vastul domeniu al educatiei fizice si sportului, capa-bila sa informeze si sa inarmeze specialism cu cunostinte deosebit de utile, care conditioneaza eficacitatea procesu-lui de perfectionare motrica, indiferent de nivelul la care acesta se organizeaza. AUTORII

GRUPE $1 lANfURI MUSCULARE


:

, .. "' ' '

''

'" '

Ouplurile i lan^urile cinematice formate din pirghii OSOase articulate mobil au ca organe motorii muschii striati In jurul articula1,iilor. Un cuplu cinematic este mobilizat de mai miilti muchi, care alcatuiesc pentru fiecare grad de libertate al cuplului cite o grupd musculara functionala. Astfel, la arti- ulatia cotului, care are doua grade de libertate, exista doua grupe, musculare : a flexorilor si a extensorilor. La articulatiile MI mai multe grade de libertate vom avea mai multe grupe musculare functionale. De exemplu, la articulatia eoxofemurala lint sase grupe musculare functionale : a flexorilor, extensori-l"i, abductorilor, adductorilor, rqtatorilor mediali si cea a rota-l mi lor laterali. IVntru mobilizarea lanturilor cinematice, muschii formeaza mi(nr/ musculare care sint o inlantuire de grupe musculare cu HI In mo sinergica sau antagonists. Intrucit miscarile lanturilor .......matice sint complexe, participarea grupelor musculare la narea diferitelor lanturi este si ea variata. Ceea ce caracteri-inturile musculare este modalitatea foarte variata de lecture functionala ce se stabileste intre diferitele grupe''muscu- " :>c poate afirma ca sint putine miscari complexe care sa I i [ectuate de acelasi lant muscular , pentru fiecare variatie mi-,., arii se adauga alte componente musculare. De acee.a, in ludlul miscarilor complexe, de exemplu, este necesar sa se pre-[g{ t' pentru fiecare in parte lantul muscular care asigura mis-I 'n exemplu de lant muscular, care intervine constant in ili- <le impulsie de la sol, caracteristic mersului, alerga-turii etc., este lantul triplei extensii, format din contraci......>iLi'tita a musehilor extensori ai coapsei pe bazin, ai "I- pe coapsfi 9] a Elexbrilor plantari. Un alt exemplu de M-uliii pi..ii.- 11 dill In miscarea de lovire a mingii de fot-

I i . i l ctl piciorul (Jig. I); acest lant este format din flexorii coapsei pe bazin, extensorii gambei pe coapsa si flexorii dorsali ai labei piciorului. Pot fi enumerate o serie de exemple de lanturi musculare, cu atit mai variate, cu cit misca-rea este mai eomplexa. Modalitatea de dispunere a muschilor in jurul lan^urilor cine-matice are o deosebita important^ mecanica. Muschii asigura misca-rile permise de conformatia arti-culatiilor; la articulatiile cu un singur grad de libertate, muschii sint dispusi de ambele parti ale axului de miscare ; la articulatiile cu doua grade de libertate, ei forFig. 1. Lantu'l triplei flexii ?i al meazfi patru grupe functionale, triplei extensii la membrele in- dispuse in asa fel incit pot'realiza fenoare miscari atit alternativ, cit si simultan. La articulatiile sferoidale, grupele musculare sint numeroase si asigura miscari in jurul multor axe, participind integral sau numai cu o parte din fibrele lor. In functie de modul cum se grupeaza in jurul articulatiilor, muschii indeplinesc roluri diferite ; ei pot fi agonisti, sinergici sau antagonisti. Muschii agonisti indeplinesc aceeasi miscare : de flexie, extensie, abduc^ie, adductie etc. ; in aceasta categorie intra pu-tini muschi intrucit majoritatea produc sau pot participa la mai multe categorii de miscari. Muschii sinergici indeplinesc in comun anumite miscari, dar fiecare in parte poate efectua actiuni diferite ; din insumarea lucrului lor mecanic rezulta miscarea respectiva. Muschii sinergici, neavind aceeasi direc^ie de tractiune, joaca si rolul de orientare a miscarilor, de reglare a direc^iei miscarii in ca-drul miscarilor complexe ale lan^urilor cinematice. Ca exemple de muschi sinergici avem marele pectoral si marele dorsal in miscarea de coborire a centurii scapulare ; de asemenea, la ri-dicarea coastelor, muschii sinergici sint : marele pectoral, marele din^at si scalenii.

u -i'Hi i .1 ,i r i'. Leshaft a arfitat ca principala frina nil..............i i N h l i i i r muschii antagonist^ iar in cazul cind ii. mi in Limp suficient sa amortizeze miscarea datorita i-111 .f. i i II care ca se executa, solicitarea se transmite ligaupsulei articulatiilor, care pot suferi traumatisme. mill muscular nu trebuie privit numai ca o frina in i inr. nilor, ci si ca o adaptare in scopul realizarii unei i........I mai fine si mai precise a actiunilor. Aceasta adaptare 9 ql se dezvolta in procesul antrenamentului, fiind depeni de scoarta cerebrala. La incepatori se observa miscari "iiomice, uneori inutile, lipsite de precizie, care insa cu nl, pe masura aparitiei si eonsolidarii legaturilor temporare in. oar^a cerebrala, devin economice si precise. En timpul actiunii grupelor musculare antagoniste se pro- lii..' Iniomenul de insuficienta pasiva sau activa. Insuficienta Ivd. apare pe masura ce intinderea unui muschi creste ; astfel, in miscarea de flexie in articulatia coxofemurala, efectuata cu mnchiul in extensie, muschii ischiogambieri sint intinsi si la nu moment dat frineaza miscarea de flexie. Daca executam < osi miscare, insa cu genunchiul flectat, rolul de frina al i hiogambierilor dispare datorita faptului ca insuficienta lor pasiva nu se mai produce ; in aceasta situate, miscarea de flexie .i <oapsei pe bazin se prelungeste, avind o amplitudine mai mare. Insuficienta activa se manifests la muschii poliarticulari," unde actiunea epuizata pentru mobilizarea unei articulatii poate sa continue si sa ac^ioneze la nivelul altei articulatii. Astfel, in miscarea de flexie a coapsei pe bazin cu genunchiul in flexie, muschiul drept femural are posibilitatea ca, dupa flexia maxima a coapsei, sa mai execute si extensia gambei. De asemenea, muschii flexori ai degetelor de la miini, dupa ce-si epuizeaza actiunea de flexie in articulatia radiocarpiana, sint capabili sa flexeze in continuare si degetele. In primul exemplu, insuficienta activa se manifests pentru flexia coapsei, iar in al doilea, pentru flexia pumnului. Relatiile dintre actiunea grupelor musculare antagoniste difera in func^ie de particularitatile miscarilor executate si de caracterul rezisten^ei care trebuie invinsa. Este cunoscut faptul ca in timpul unei miscari trebuie invinsa o anumita rezisten^a, care pe parcursul miscarii poate sa ramina constanta ca valoare, sa creasca sau sa scada. Un exemplu de rezisten^a constanta este frecarea, care lucreaza ca o forta de frinare a actiunii muschilor ; datorita for|ei de frecare, actiunea antagonistilor scade a

\l.. Hill iilllnuoilliytl cxccilUi m r . r . u i opusc in .ii l.i< 11l.il,iil<-

SARITURILE Sariturile sint miscari locomotorii aciclice ; spre deosebire de mers si alergare, sariturile constituie o activitate motrica independenta si completa, care nu se repeta ciclic si care repre-zinta proiectarea in aer a corpului prin contrad;ia brusca a musoulaturii membrelor inferioare flexate in prealabil. Caracteristic la sarituri este ,,zborul prelungit", corpul desicriind in aer o parabola. Forma si dimensiunile obstacolului oondiljioneaza forma traiectoriei, iar curba pe care o descrie corpul in aer depinde de viteza initiala a aoestuia si de unghiul de desprindere. Clasificare. Sariturile se pot imparti dupa mai multe criterii. a) Dupa caracterul traiectoriei (fig. 51 A, B): sarituri in lungime, cu traiectoria joasa ; sarituri in inaltime, ou traiectoria inalta ; sarituri pe inaltime (pe un obstacol), oind traiectoria are numai o parte ascendents ; -;,

4. La viteza orizontala mare, impulsia se face spre inainte;. blocarea vitezei orizontale realizind ascensiunea. Cea mai buna bataie este aceea in care rezistenta la misca-rea orizontala este redusa la minimum si unde, in limitele im-puse de viteza orizontala mare, impulsia dirijata spre C.G.G. este cea mai mare posibila. La saritura in lungime cu elan, indiferent de procedeul tehnic folosit, principiile biomecanice sint aceleasi, cu atit mai mult cu cit fazele de elan, bataie si aterizare, care determina saritura (lungimea sa), sint asemanatoare. Faza de zbor, care. deosebeste de fapt un procedeu tehnic de altul, nu are insem-natate pentru lungimea sariturii, decit in masura in care' realizeaza un bun echilibru general al saritorului si o pregatire-favorabila unei aterizari eficiente, stiut fiind si faptul ca dupa. desprinderea saritorului de sol, traiectoria C.G.G. nu mai poate-fi influen^ata. Aterizarea realizeaza o lungire a sariturii prin luarea contac-tului cu solul (cu nisipul) cit mai departe posibil si, implicit,-prin lungirea drumului parcurs si de.C.G.G. al corpului prin> scoaterea lui din traiectoria impusa de bataie, lucru posibil da-torita reluarii contactului cu solul. Viteza corpului in deplasarea' sa inainte asigura saritorului iesirea spre inainte, lucru ce se realizeaza prin impingerea genunchilor si a bazinUlui inainte si iesirea prin val.
SARITURA IN INALTIME

La saritura in inaltime, traiectoria descrisa de centrul de-greutate reprezinta o parabola inalta (fig. 54). Unghiul de desprindere este mai mare de 45 (circa 6580). deoarece viteza de rniscare pe verticals, datorita impulsiei, este de 23 ori mai mare decit viteza orizontala imprimata de elan.. Elanul poate fi arcuit sau rectiliniu si de viteza redusa, iar locul unde se face bataia trebuie sa fie cu atit mai departat de stacheta, cu cit aceasta se afla la o inaltime mai mare. Pentru: ca stacheta sa nu fie atinsa, este necesar sa se tina seama nu numai de traiectoria centrului de greutate, ci si de traiectoriile diferitelor par1;i ale corpului in timpul zborului, ceea ce are oimportanta foarte mare (contrar sariturii in lungime), pentru obtinerea unor performante sportive inalte. In timpul sariturii in inaltime, corpul executa o miscare de-rotatie in jurul centrului sau de greutate (fig. 120), pe parcursul careia segmentele membrelor se grupeaza cit mai aproape de 105

ELEMENTE DE ANALIZA BIOMECANICA IN HANDBAL In ultimii ani, jocul de handbal a cunoscut o dezvolt.an-speetaculoasa. Printre factorii care au determinat perfectiona--rea tehnicii jocului se inseriu largirea registrului procedeelor tehnice de aruncare la poarta si cresterea fortei acestor executii. Fiecare dintre aeeste elemente a inregistrat salturi valo-rice datorita preocuparii pentru sporirea eficientei jocului. Prezenta unor portari foarte bine pregatiti, cu calitati ex-ceptionale a impus pregatirea si executarea unor aruncari la poarta cit mai puternice. Pe de alta parte, nota de specifici-tate a fiecarui post in atac i-a determinat pe tehnicieni si pe jucatori sa caute noi executii tehnice care sa corespunda spe-cificului posturilor. Pe plan mondial se observa tendinta de continua crestere a fortei de aruncare si diversificarea tot mai larga a executiilor tehnice de finalizare. Care sint factorii care pot influenta puternic si eficient manifestarea acestei tendinte? In primul rind, insusirea corecta, aproape de perfectiune, a tehnicii executiilor in aruncarile la poarta. Este cunoscut faptul ca orice incorectitudine in executia tehnica globala influ-ent,eaza negativ eficacitatea acesteia, mai ales la nivelul inal-tei performante. In al doilea rind, cunoasterea exacta a grupelor si lanturilor musculare care participa efectiv la fiecare dintre executiile tehnice respective. Avind asemenea cunostinte, antrenorul poate selecta exercitii corespunzatoare care sa se adreseze analitic musculaturii active intr-un anumit pro-cedeu, in vederea imbunatatirii fortei specifice de aruncare. Cu alte cuvinte, pentru oresterea eficientei aruncarilor la poiarta este necesar sa se cunoasca temeinic biomiecanica acestor executii. Intrucit numarul procedeelor tehnice de aruncare este extrem de mare, am selectionat citeva, pe acelea de baza, extrem de importante, mai ales in stadiul de invatare a jocului, dar si in celelalte stadii de perfectionare si de ridicare a maiestriei handbalistice. 1. Aruncarea din saritura este unul dintre procedeele tehnice de aruncare la poarta foarte frecvent folosite in jocul de handbal. Principala caracteristica a acestei executii consta in faptul ca lipseste sprijinul pe sol, ceea ce o diferentiaza de celelalte procedee de aruncare atit in ceea ce priveste forma exe-cutiei, cit si grupajul de lanturi musculare participante. De aceea, este necesara analiza detaliata a acestui procedeu tch-nic (fig. 89). 206

D e s c r i e r e a a r u n c a r i i . Elanul pentru saritura |f face, de obicei, cu trei pasi de alergare dupa prinderea mingli, Aceasta este prinsa pe piciorul drept, dupa care se executa un pas cu piciorul sting, apoi unul cu piciorul drept si, in sfirsit, ultimul pas cu stingul, urmat de bataia pentru saritura. La handbalistii mai avansati, elanul se poate reduce la doi pasi sau la unul singur, in raport de distanta ce a ramas dupa prinderea mingii pina la semicerc sau pina la adversarul din fata. In cazul elanului de un pas, mingea este prinsa tot pe piciorul drept, urimind ca dupa un singur pas cu piciorul sting sa se efectueze bataia. La elanul cu doi pasi, mingea se prinde pe piciorul sting, dupa care se executa pas cu dreptul si din nou cu stingul, pentru bataie. Batata se efectueaza pe piciorul sting (ne referim numai la handbalistii care arunca cu bratul drept) care ia contact cu solul pe calcii. In acest moment se efectueaza concomitent doua ac^iuni importante pentru o desprindere cit mai energica de pe sol : indoirea genunchiului pina la un unghi de aproxi-mativ 120130 si rularea pe sol a labei piciorului de bataie in ordinea calcii-talpavirf. Trebuie mentionat faptul ca in tot acest timp trunchiul este usor flexat, iar mingea este ti-nuta (pentru protejare) cu doua miini, la nivelul abdomenului (fig. 89 a). Desprinderea si inaltarea sau saritura propriu-zisa repre-zinta Baza de pregatire a aruncarii. Ea trebuie facuta energic si cit mai inalt. In cazul unei inaltari insuficiente, pregatirea pentru arunoare este ineompleta (si incorecta), ceea ce influ-enteaza negativ aruncarea. Desprinderea si inaltarea se reali-zeaza prin impingerea puternica in piciorul de bataie, prin rularea labei dupa cum am mentionat si prin intinderea energica a genunchiului. In acelasi timp, piciorul drept, indoit din genunchi este ridioat cu rapiditate oblic inainte si lateral dreapta, miscare ce ajuta la inaltare. Trunchiul si bratele executa concomitent o serie de manevre (miscari) care vor aduce corpul intr-o pozi^ie corespunzatoare fazei de aruncare. Astfel, trunchiul se rasuceste cu latura stinga in directia de aruncare, executa o extensie si, totodata, o usoara indoire laterala spre-dreapta. In momentul inceperii desprinderii, bratele se afla intr-o pozi^ie cores.punzatoare tinerii mingii cu doua miini la nivelul abdomenului. In timp ce trunchiul executa manevrele amintite, mingea este impinsa puternic cu bratul sting spre eel drept care, l^inind mingea prin apucare sau prin echilibrare, se ridica deasupra umarului i inapoi. Toate aceste miscari adue.
?ns

corpul handbalistului intr-o pozi^ie asemanatoare cu un arc indoit, pregatitoare pentru declansarea aruncarii (fig. 89 b). Aruncarea propriu-zisa incepe in momentul in care corpul se afla in punctul maxim al sariturii. Trunchiul se rasuceste brusc spre stinga si trece foarte energic din starea de extensie in cea de flexie. Aceste miscari ale trunehiului sint ajutate de pendularea puternica a piciorului drept in jos si inapoi. Bratul drept incepe tractiunea asupra mingii, inspre inainte, ca ocontinuare a rasucirii trunehiului spre stinga. Folosind suece-siv mobilitatea articulatiilor umarului, cotului, pumnului si apoi a degetelor, handbalistul biciuieste si azvirle mingea inainte, degetele fiind acelea care regleaza, in ultima instan^a, traiectoria ei. In momentul in care mingea a fost azvirlita,. corpul jucatorului se afla in cadere cu piciorul sting pregatit pentru aterizare si piciorul drept inapoi, ca urmare a pendu-larii executate mai inainte ; trunchiul este usor rasucit spre stinga si foarte mult flexat pe coapse, iar umarul si bratul drept, proiectate mult inainte, parca ar urma traiectoria mingii ca o ,,coada" a acesteia (fig. 89 c, d). Aterizarea se face pe piciorul sting care, prin indoirea usoara a genunchiului, anu-leaza efectele impactului dintre corpul in cadere si duritatea solului. Am descris mai sus proeedeul tehnic de baza pentru aruncarea din saritura, aplicat numai in anumite situa^ii de joe (contraatac, patrundere printre aparatori etc). In jocul de handbal, aruncarea din saritura este mult mai des folosita, dar nu in aceasta forma de baza, ci cu unele modifieari in ceea ce priveste forma de executie, impuse de specificul diferitelor posturi in atac. Intilnim astfel, aruncarea din saritura de la. distanta. peste aparatori de pe extrema dreapta, de pe extrema stinga, cu plonjon etc., executii atit de adaptate la cerintele posturilor respective, incit au devenit procedee tehnice de sine statatoare. 2. Aruncarea din saritura de la distanta peste aparatori^ spre deosebire de executia de baza, in care saritura este efec-tuata in inaltime si in adincime, impune executarea sariturii numai in inaltime. In caz contrar, jueatorul poate comite aba-teri de la regulament, intrind in aparatorul (aparatorii) care, de obicei, se afla in fa^a lui, impiedicindu-1 sa arunce. Pentru a realiza aceasta inaltare pe verticala, handbalistul foloseste ace-easi tehnica de tranisformare a vitezei de deplaisare (obtinuta in timpul elanului) in forta de desprindere in sus, pe care o foloseste saritorul in inaltime la atletiam.
900

La executia de baza, forta de aruncare este sporita in '.buna masura de viteza elanului care este continuata si in timpul zborului. In cazul arunearii de la distan^a peiste apara-tori, acest element lipseste, iar forta de aruncare este realizata numai in contul forced specifice a executantului. Pentru a exe>cuta o aruncare puternica prin acest procedeu, handbalistui trebuie sa aiba musculatura abdominala foarte bine dezvoltata. Astfel, el va putea realiza o flexie energica a trunchiului in momentul in care incepe aruncarea mingii. De aceea este nece-:sara si o puternica musculatura a spatelui si a bratului de aruncare care executa trac^iunea asupra mingii. 3. Aruncarea din saritura de pc extrema dreapta (ne referim la dreptaci) are o forma de executie foarte mult diferita de aruncarea din saritura de baza. Iata care sint principalele elemente caracteristice : in primul rind, pozitia corpului in ""timpul sariturii trebuie sa fie oblica inainte si spre sol, formind cu acesta un unghi cit mai mic posibil, pina la limita la care se poate pastra echilibrul pentru aterizarea pe piciorul de ba-taie ; daca unghiul nu atinge aceasta limita, handbalistui este silit sa continue saritura cu plonjon, ceea ce presupune un alt procedeu tehnic de aruncare ; in al doilea rind umarul sting al aruncatorului este orientat inspre sol, corpul fiind cu fata la poarta, spre deosebire de aruncarea de baza unde, asa cum am -vazut, umarul sting este indreptat spre directia de aruncare "(spre poarta) ; in al treilea rind, bra^ul drept, in care este ti-nuta mingea, este dus mult in sus si deasupra capului, contri-buind si prin aceasta, ca dealtfel si prin cele prezentate mai inainte, la marirea unghiului de aruncare (fig. 90). Intrucit pozitia corpului si a bratului aruncator este in-comoda, iar executia mult diferita de misicarea naturala de aruncare, se intelege ca la acest procedeu participa un alt gru-paj de lan'turi musculare fata de eel solieitat in aruncarea din saritura de baza. Pentru invatarea si perfectionarea acestui procedeu tehnic este necesara prelucrarea prealabila a lanturilor ..musculare respective, in sensul dezvoltarii fortei acestora ; alt-fel aruncarea va fi slaba, ineficaoe, usor de respins de catre portar. 4. Aruncarea din saritura de pe extrema stinga, ca si aruncarea de pe extrema dreapta, prezinta deosebiri importante in forma de executie, raportate la aruncarea de baza. Modificarile -Impuse de cerintele tactice ale postului respectiv se refera tot la pozitia trunchiului si a bratului aruncator, in faza de pre-.gatire si in aruncare (faza de tractiune). In timpul sariturii,

Irunchiul este indoit spre dreapta (spre partea bratului de aruncare) atit de mult, cit executan-tul isi poate mentine echilibrul in aer, pentru a putea ateriza pe piciorul sting (acela pe care a exe-cutat bataia). In cazul in care indoirea trunchiului este mai mare, juicatorul este nevoit sa aterizeze pe piciorul drept, opus ace-luia de bataie, executia fiind o alta varianta a pro-cedeului pe care-1 descriem sau, dupa unii autori un alt procedeu de aruncare. Umarul sting este usor orientat spre directia de aruncare, iar bratul aruncator, cu mingea, se afla inapoi si deasupra capului. In momentul in care incepe aruncarea pro-priu-zisa, bratul de aruncare, exereitind o tractiune puternica si rapida asupra mingii, descrie in aer un arc de cere (din pozitia initiala amintita, pina in punctul in care a pierdut contactul cu mingea arun-cata spre poarta), departindu-se cit mai mult posibil de trunchi spre par-tea dreapta, in scopul ma-ririi unghiului de aruncare. Aterizarea se face pe piciorul sting, la fel ca la aruncarea de baza din saritura (fig. 91). Din punct de vedere

metodic trebuie precizat ca toate aceste procedee se in-susesc dupa ce a fost consolidate si perfectionata deprinderea motrica a proce-deului tehnic de baza descris o mai inainte. ~ 5. Aruncarea cu pas incruj? cisat este denumita astfel dupa elanul care precede ' aruncarea si nu dupa actiu- nea bratului aruncator si a " trunchiului. De obicei, denu| mirea este folosita in accepts tia de aruncare azvirlita de 0 deasupra umarului, executa-a ta dupa un elan cu pas in-a crucisat. Spre deosebire de g proeedeele tehnice de Brunts care la poarta din saritura, | prezentate mai inainte, a-D ceasta aruncare se executa cu sprijin la sol, fapt care ~ permite angajarea in actiu- nea unui grup > mai mare de g lanturi musculare, prin ur-g mare, aruncarea este mai pu-| ternica. Intrucit in timpul " executiei trenul superior si E eel inferior au actiuni diferi-te si antagoniste, executan-tului i se pretinde o buna coordonare (fig. 92). D e s c r i e r e a arunca-r ii. In <D timpul alergarii spre poarta, handbalistul prinde mingea cu doua miini, pe pi-ciorul drept ; in continuare face un pas cu piciorul sting, in directia de alergare, tinind mingea cu ambele miini la nivelul pieptului. Din acest

II
a. v
0

a a c a

01
aa
o

Q
1
'S

moment incep concomitent acfiuni diferite ale segmentelor corpului. Astfel, latura stinga a trunchiului este orientata in di-r-ectia aruncarii, iar piciorul drept executa o incrucisare peste stingul, apoi este repus pe sol, cu genunchiul si laba orientate oblic lateral spre dreapta. Mingea este impinsa cu mina stinga inspre mina dreapta care, odata cu trunchiul, se duce inapoi, bratul si antebratul formind un unghi de eel pu^in 90". In sfirsit, piciorul sting executa inca un pas inainte, in direc-tia de arunoare, si odata cu aceasta se incheie faza de pregatire-a aruncarii. Din acest moment incepe faza de aruneare. Piciorul drept impinge puternic pe sol, trunchiul se rasuceste spre stinga si, in acelasi timp, executa o flexie energica, iar bratul aruncator executa, succesiv, prin articula^iile umarului, cotulul si pumnului, misearea de aruneare a mingii prin azvirlire (bi-ciuire). Datorita elanului, dupa aruneare, corpul se afla cu piciorul drept inainte pentru echilibrare, trunchiul aplecat inainte, in pozitie aproape orizontala, iar bratul aruncator oblic inainte si in jos. 6. Analiza biomecanica a efortului muscular in joeul de handbal senate in evidenta o serie de particularitati generale, comune oricarui joe sportiv, precum si oaracteristici specif ice fiecarei tehnici. Partieularitatile generale se caraeterizeaza prin imbinarea efortului muscular static, de echilibrare, cu efortul muscular care asigura misearile si tehnicile de o variabilitate si finete extreme. Fiecare tip biomecanic de efort muscular are impor-tantia lui si nu poate fi considerat separat, ci intr-o interdepen-denta strinsa. Efortul muscular static, de echilibrare este indeplinit de grupele si lanturile musculare ale intregului icorp, prin joeul" antagonismelor musculare, care asigura pozitia echilibrata co-recta si adecvata fiecarei tehnioi in parte. El are o valoare cu atit mai erescuta cu cit verticala C.G.G. >cade mai in afara ba-zei de -sprijin. De aceea, in metodica antrenamentului jucatorilor de handbal trebuie dntroduse si exercitii de echilibrare, care sa dez-volte icapacitatea de echilibrare a 'organismului. Efortul muscular dinamic, caracterizat printr-o variabilitate extrema a miscardlor, antreneaza, de asemenea, un mare numar de grupe si lanturi musculare care, adeseori, cuprind intreaga musculatura a corpului. De aceea, este greu de facut o analiza biomecanica concreta a efortului muscular dinamic. 214

Ar fi extrem de util sa se precizeze, pentru fiecare tehnica in parte, grupele si lanturile musculare cele mai importante, care <'onditioneaza eficient^a tehnicii respective. In tehnicile descrise mai sus, misearile sint asigurate de grupe si lanturi musculare antagoniste, dintre care unele depun activitate dinamica de invingere, iar altele, activitate dinamica de cedare. De imbinarea armonioasa si perfect coordonata a lu-crului antagonis,tilor depinde eficien^a executiei in ansamblu. Pe acest fond motrie dinamic se adauga, pentru fiecare din tehnicile descrise, caracteristici speciale, pe care le vom pre-zenta in continuare. 1. Aruncarii din saritura (vezi fig. 89) ii este specific faptul ca se efectueaza fara sprijin pe sol. Dupa cum s-a aratat, arun-carea propriu-zisa incepe in momentul in care corpul se afla in punctul maxim al sariturii. Rasucirea trunchiului spre stinga se executa de complexul de lanturi musculare incrucisate ale muschilor peretilor abdo-minali in sinergie cu sistemele rotatorii ale santurilor vertebrale. Din pozitia de extensie maxima bratul drept care va executa aruncarea incepe tractiunea si apoi biciuirea, activitate asi-gurata de un lant muscular format din : flexorii degetelor (care regleaza maiestria), flexorii carpului, ai cotului, retroductorii si adductorii bratului, muschii care coboara s.i baseuleaza medial scapula. Acest lant muscular se continua la nivelul trunchiului cu sistemele rotatorii ale lanturilor incrucisate. Activitatea dinamica ,,de invingere" depusa de acest lant muscular trebuie sa dezvolte for^a, viteza si precizie. Grupele musculare antagoniste lantului descris depun o activitate mus-culara dinamica de cedare" si au un rol important in coordo-narea fina a tehnicii miscarii respective. Faptul ca efortul muscular de aruneare se executa fara sprijin pe sol impune musculaturii corpului un efort sporit care este complex, intrucit, pe linga forta, viteza si precizia traiecto-riei care este asigurata prin activitatea dinamica, pretinde si un efort de echilibrare al corpului in aer pentru ca acesta sa nu basculeze in jurul C.G.G. 2. Aruncarea din saritura de la distanta, peste aparatori, are ca element tehnic specific saritura in inaltime, in care for^a de aruneare -depinde numai de forta specifica a executantului. Aruncarea se executa prin contribu^ia musculaturii trunchiului si a membrului superior care tine mingea. Ea este efec-tuata de un lant muscular lung, care incepe cu flexorii degetu215

lui, aa pumnului, cotului si se continua cu retroductorii bra^u-lui, coboritorii scapulei si muschii care basculeaza medial scapula. Acest lan^ al membrului isuperior care arunca se continua, la trunchi, cu lanturile incrucisate ale peretilor abdomi-nali, care aisigura flexia viguroasa a trunchiului (vezi fig. 89 d). Activitatea musculara depusa de acest lan^ este dinamica de invingere", in timp ce antagonists depun o activitate dinamica de cedare". Trebuie sa aratam ca antagonists au un rol important in reglarea preciziei traieetoriei, dar in eazul cind ei lucreaza in for^a, reprezinta un element ide frina in realizarea unei aruncari efieiente. Pe linga aceasta, o components biomecanica importanta este saritura propriu-zisa, care trebuie sa fie cat mai inalta. Realizarea sariturii este asigurata de lan^ul triplei extensii de la membrele inferioare. In metodica pregatirii copiilor trebuie sa se structureze exerci^iile in functie de lanturile musculare aratate mai sus, precum si de tipul dinamic ,,de invingere" al activitatii pe care o dasfasoara pentru executarea aruncarii. 3. Aruncarea din saritura de pe extrema dreapta difera mult ca structura motrica fata de saritura de baza. Componenta motriica principala este asigurata de efortul muscular al membru lui superior care tine mingea, eombinat cu o miscare de flexie si o usoara rotate spre stinga a trunchiului. Din pozi^ia de abduc^ie si bascula laterals extrema, membrul superior drept efeetueaza o aruncare viguroasa in forta si viteza (vezi fig. 90). Misearea membrulud superior este asigurata de un lam) muscular format din : flexorii degetelor, ai carpului, cotului, retroductorii si adductorii bra^ului, coboritorii, muschii care deplaseaza ventro-lateral si care basculeaza medial scapula. La trunchi lantul se continua cu flexorii si rotatorii catre stinga si este asigurat de sistemele rotatorii ale lanturilor incrucisate ale abdomenului. Una din partieularitatile biomecanice ale acestui stil de aruncare este componenta adductorilor bratului si a rotatorilor catre stinga ai trunchiului. Tipul de activitate musculara la aceste grupe si lanturi musculare este dinamic de invingere". 4. La aruncarea din saritura de pe extrema stinga (dreptaci) componenta motrica principala, asigurata de membrul superior drept care executa aruncarea, este eombinata cu apleea-rea si rotarea usoara spre dreapta a trunchiului (vezi fig. 91). 216

La membrul superior, aruncarea se executa de acelasi lam; .muscular descris la aruncarea de pe extrema dreapta, in schimb, la trunchi actioneaza flexorii sj rotatorii catre dreapta. Principala particularitate biomecanica a acestui procedeu de aruncare este componenta flexorie catre dreapta a trunchiului. 5. Aruncarea cu pas incrucisat este o aruncare cu sprijin pe sol, ceea ce-i confera o mai mare forta in comparatie cu aruncarile din saritura. La for^a imprimata de miseardle trunchiului si membrului superior, care executa aruncarea, se adauga componenta motrica de forta a celor doua rnembre inferioare (vezi fig. 85). La trunchi si membrul superior actioneaza aceleasi lanturi musculare idescrise mai sus, iar la membrele inferioare, prin-cipalul efort este asigurat de lantul triplei extensii, prin activitate dinamica de invingere". Intrucit este vorba de pasi in-crucisa^i, se adauga succesiv, pentru fiecare membru inferior in parte, si grupa muschilor adductori ai coapsei. Cunoasterea grupelor si lanturilor musculare care asigura efortul in aruncarile descrise mai sus ne permite o mai buna structurare a exercitiilor de pregatire a jucatorilor de handbal. ELEMENTE DE ANALIZA BIOMECANICA IN FOTBAL Fotbalul modern se caracterizeaza printr-un dinamism ac-centuat, o miscare continua pe intreg terenul, cu dese sehimbari de posturi, ceea ce determina o solicitare multilaterala atit motrica, cit si vegetativa si psihica. Intrucit miscarile jucatorilor de fotbal in teren sint extrem de complexe, analiza biomecanica nu poate fi facuta global, ci separat, pe diferite elemente tehnice. In ceea ce prdveste pozitiile initiale si finale, desi sint ase-manatoare intr-o oarecare masura cu eele din gimnastica sau atletism, exista totusi unele caracteristici, si anume : a) pozitia stind ; b) pozitia jucatorului care se pregateste sa loveasca o minge statica ; c) pozitia in aruncarea mingii de la margine ; d) pozitia jucatorului care se pregateste sa preia o minge cu pieptul ; e) pozitia fundamentals a portarului. 217