Sunteți pe pagina 1din 30

! " # $ % $

! " # $ % $

! "

# #

 

%

$

Prelucrarea observa iilor efectuate în re elele geodezice constituie una din activit ile finale, dup care rezultatele sunt reprezentate grafic sau numeric i utilizate de diver i beneficiari. Prelucrarea în sine nu va îmbun t i precizia realizat prin procesele de m surare. Dar, prelucrarea neîngrijit , insuficient de adecvat realit ii pe care intentioneaz s o descrie, poate micsora aceast precizie sau poate oferi în cazuri extreme, rezultate deformate în raport cu realitatea. (Ghi u, 1983) Concordan a deplin între rezultatele prelucr rii i modelul real este un deziderat practic imposibil de îndeplinit deoarece descrierile au i vor avea întotdeauna un num r oarecare de ipoteze, care influen eaz mai mult sau mai pu in diferen ierea fa de realitate. Se poate afirma c în prezent prelucrarea observa iilor geodezice este efectuat sub forma unui proces iterativ, în fiecare etap fiind realizate progrese care determin baza unor modele de calcul perfec ionate pentru etapa urm toare.

CAPITOLUL VI PRELUCRAREA M SUR TORILOR EFECTUATE ÎN RE ELELE PLANIMETRICE DE ÎNDESIRE CU METODA OBSERVA IILOR INDIRECTE

Studen ii specializ rii de cadastru din Universitatea “Dun rea de Jos” din Gala i au prev zute în planul de înv mânt disciplina Prelucrarea m sur torilor geodezice (curs i lucr ri practice), în cadrul careia s-a acordat un important volum de ore prelucr rii m sur torilor efectuate în re elele de îndesire de nivelment geometric. Din acest motiv, în acest manual, acest subiect nu va mai fi reluat, fiind abordat doar prelucrarea m sur torilor efectuate în re elele geodezice planimetrice de îndesire.

6.1. Determinarea elementelor provizorii A a cum s-a tratat pe larg în Ghi u, 2003 i, de asemenea în cap. 4 al prezentului manual, metoda observa iilor indirecte are ca fundament leg tura care se realizeaz între m sur torile

0 i parametrii auxiliari, nota i principial cu x. Deoarece

m rimea parametrilor poate fi foarte mare, este necesar determinarea, în prealabil, a unor m rimi

efectuate în re eaua geodezic , notate

m

provizorii ale acestora, notate

Prin prelucrare se vor ob ine corec ii atât pentru m sur tori, notate v, cât i pentru necunoscute, notate dx, similar cu rela iile (4.29) i respectiv (4.35):

x

.

m

x = x

=

m

0

+

v

+ dx

 

;

(6.1)

;

(6.2)

Determinarea parametrilor auxiliari se realizeaz diferit, în func ie de tipul de re ea geodezic . În cadrul re elelor planimetrice, parametrii auxiliari sunt reprezenta i de coordonatele

ale punctelor noi din re eaua geodezic , precum i de unghiurile de orientare ale

provizorii

∗ ∗

x

,

y

sta iilor notate

z

.

6.1.1. Prelucrarea preliminar a m sur torilor geodezice. Obiectivele principale ale prelucr rii preliminare constau în determinarea elementelor necesare construirii modelului functional-stochastic al prelucr rii propriu-zise, precum i în centrarea i reducerea observa iilor geodezice la o suprafa de referin unitar . A a cum este cunoscut din cap. 4, realizarea re elelor geodezice de îndesire se bazeaz pe principiul ierarhic. Conform acestui principiu se poate emite ipoteza c în re eaua geodezic de îndesire exist un num r oarecare (egal sau mai mare cu cel necesar i suficient) de puncte cu coordonate cunoscute, determinate în re elele geodezice mai vechi. Pentru centrarea i reducerea observa iilor geodezice la suprafa a de referin este necesar determinarea unor coordonate de lucru, numite coordonate preliminarii, pentru a le deosebi de coordonatele provizorii, cu care se opereaz efectiv în prelucrarea propriu-zis . Calculul coordonatelor preliminarii se efectuez cu un num r restrâns de cifre, dependent de aproxima ia de calcul acceptat i de lungimea laturilor re elei planimetrice. În acest scop se vor parcurge anumite etape de calcul care se vor repeta i la determinarea coordonatelor provizorii.

6.1.1.1. Calculul distan elor D i al orient rilor θ între punctele vechi din re eaua

geodezic . Prima etap de calcule este constituit de calculul distan elor D i al orient rilor θ între punctele vechi din re ea, care pot fi denumite elemente ini iale de baz . De reamintit c m rimea acestora nu se va modifica prin prelucrare. Considerând, pentru exemplificare, doar dou puncte vechi A i B (Fig. 6.1.) se poate scrie:

θ

AB

=

arctg

y

AB

x

AB

;

(6.3)

2 2 = ∆x + ∆y , D AB AB AB unde: ∆x = x
2
2
= ∆x
+ ∆y
,
D AB
AB
AB
unde:
∆x
= x
− x
;
∆y
AB
B
A
AB

= y

B

y

A

 

(6.4)

.

(6.5)

AB B A AB = y B − y A   (6.4) . (6.5) Fig. 6.1.

Fig. 6.1. Orientarea θ i distan a D între dou puncte vechi. Deoarece elementele ini iale, calculate cu rela iile de mai sus, intervin în foarte multe calcule ulterioare, este necesar o precizie deosebit în calculul acestora i un control corespunz tor. Acest principiu, de verificare permanent a calculelor, este specific prelucr rilor riguroase efectuate în geodezie. În cazul examinat, controlul este realizat prin utilizarea urm toarelor rela ii:

D

AB

= ∆x

AB

/ cos θ

AB

= ∆y

AB

/ sin θ

AB

2 2 + ∆y AB AB
2
2
+ ∆y
AB
AB

= ∆x

.

(6.6)

Calculele se ordoneaz ca în Tabelul 6.1. în care sunt ob inute atât rezultatele D i θ cât i controalele aferente. 6.1.1.2. Orientarea sta iilor cu coordonate cunoscute. Se presupune c din punctul vechi P (Fig. 6.2.) au fost vizate punctele vechi A, B, C precum i punctul nou 1.

vizate punctele vechi A, B, C precum i punctul nou 1. Fig. 6.2. Orientarea sta iei

Fig. 6.2. Orientarea sta iei P, cu coordonate cunoscute. În Fig. 6.2. au fost desenate i unele m rimi care se vor cunoa te abia dup terminarea prelucr rii:

α

z

– valoarea compensat a m sur torii

PA

P – unghiul de orientare al sta iei P.

α

0

PA

;

În aceast etap preliminar a calculelor se cunosc:

orientarea

θ PA

, determinat a a cum s-a tratat în 6.1.1.1.;

direc ia m surat

α

0

PA

.

Not Pentru a nu se înc rca desenul, nu s-au trecut m rimile cunoscute din sta ia P c tre celelalte puncte geodezice vechi B, C, care au îns semnifica ii similare cu cele men ionate mai sus. Dac se determin diferen e de forma:

(6.7)

z

J

P = θ − α

PJ

0

PJ

;

J = A, B, C,

se ob in trei valori apropiate ca m rime

difer îns între ele:

z

A

P

,

z

B

P

,

z

C

P

pentru unghiul de orientare a sta iei P, care

z A

P

z

B

P

z

C

P .

Diferen ele men ionate au dou surse:

erorile de m surare care intervin în direc iile

α

0

PA

,

α

0

PB

, α

0

PC

din rela ia (6.7):

(6.8)

erorile de determinare a coordonatelor punctelor geodezice vechi, care sunt neglijate în concep ia ierarhic . A orienta o sta ie P, cu coordonate cunoscute, înseamn a determina media ponderat a valorilor ob inute cu (6.7):

z

z

A

P

D

PA

+

z

B

P

D

PB

+

z

C

P

D

PC

′ =

P D

PA

+

D

′ +

PB

D

PC

,

(6.9)

unde cu

calculate din coordonatele punctelor vechi. Calculele la proiectul de an pentru orientarea sta iilor cu coordonate cunoscute se pot ordona ca în Tabelul 6.2.

P , se

(J = A, B, C) s-au notat valorile aproximative (exprimate în kilometri) ale distan elor

D PJ

6.1.1.3. Vize orientate preliminar. Unghiul preliminar de orientare a sta iei P, notat

z

poate utiliza pentru determinarea vizelor orientate preliminar, cu rela ii de urm toarea form :

θ′

P1

= z

P

+ α

0

P1

,

(6.10)

unde

α

0

P1

reprezint direc ia m surat din sta ia P c tre punctul geodezic nou 1.

Desigur, dup orientarea preliminar a sta iilor vechi A, B, C, … din re ea se ob in valorile

z i, în continuare, vizele

preliminare ale unghiurilor de orientare ale acestor sta ii

z

A

,

z,

B

C

orientate preliminar spre punctul 1 notate,

geodezic de îndesire con ine mai multe puncte vechi D, E, F, … i, desigur, mai multe puncte noi 2, 3, 4, …. Rezultatele ob inute la proiectul de an pot fi concentrate ca în Tabelul 6.3.

θ′ . Asem n tor se va proceda când re eaua

θ′ , θ′

A1

B1

,

C1

6.1.1.4. Coordonate (preliminarii) ale punctelor noi. În re eaua geodezic de îndesire considerat , exist întotdeauna posibilit i de determinare a coordonatelor punctelor noi prin metoda intersec iei simple înainte (a a cum s-a expus în 4.4.2.2.). În interiorul fiec rei intersec ii se utilizeaz controlul pentru determinarea celei de a doua coordonate, cum ar fi de exemplu:

x

x

A

B

,x

,x

A

B

, θ′

, θ′

A1

B1

x

1

;

y(valori duble, congruente).

1

(6.11)

Cele dou posibilit i de determinare a coordonatei

ytrebuie s furnizeze m rimi

1

congruente, deoarece dou drepte orientate se intersecteaz în plan într-un punct. Desigur dac se determin coordonatele preliminarii ale aceluia i punct geodezic 1 din alt pereche de puncte vechi (de exemplu din B i C) se vor ob ine, dup aceea i schem de calcul

y′′ (cu controlul aferent: valori duble, congruente). Acestea difer

de perechea de coordonate

Acestea intervin în unghiurile preliminare de orientare a sta iilor vechi

(6.11) alte valori

ydeterminat anterior, datorit influen elor erorilor de m surare.

i ca urmare

x ′′ i respectiv

1

x ,

1

1

1

z

A

,

z,

B

z,

C

z

D

i în vizele orientate preliminar:

θ′ , θ′

A1

B1

,

θ′ ,

C1

θ′ .

D1

În ipoteza unor calcule corecte, cele dou serii de coordonate preliminarii ob inute:

x ′ ≠ x ′′ ;

1

1

y′ ≠ y′′ ,

1

1

(6.12)

difer cu maximum 1-2 dm. Media aritmetic a valorilor corespondente poate fi acceptat ca rezultat final. Calculul coordonatelor preliminarii ale punctului 1, din cadrul proiectului de an, pot fi prezentate ca în Tabelul 6.4., iar coordonatele preliminarii medii ca în Tabelul 6.5. Not Într-o re ea geodezic de mai mari dimensiuni, unde intervin mai multe puncte noi 1, 2, 3, … se va utiliza urm toarea modalitate de determinare a coordonatelor preliminarii:

se determin , pentru început, punctele noi care au leg turi mai multe (minimum dou ) la punctele vechi A, B, C, …; în cazul respect rii controalelor men ionate anterior, punctul nou considerat va putea fi folosit, în continuare, la determinarea celorlalte puncte noi din re ea, îndeplinind un rol asem n tor cu cel al punctelor vechi. 6.1.1.5. Corec iile de centrare i de reducere sunt generate de imperfec iunile în realizarea semnaliz rii punctelor geodezice, precum i de influen ele ulterioare ale factorilor atmosferici (….). Ca urmare, cele trei puncte caracteristice ale unui semnal geodezic: C – centrul bornei, I – centrul pilastrului, S – partea vizat a piramidei de semnalizare nu se afl pe aceea i vertical . Corec iile de centrare sunt generate de faptul ca I C i se determin cu rela ia:

c

cc

=

ρ

cc

r

cc

=

ρ

cc

l

θ

sin(

+

M

)

D

, unde M este m sur toarea efectiv f cut din I.

Corec iile de reducere sunt generate de faptul ca S C i se determin cu rela ia:

l

1

sin(

M

+

θ

1

)

D

.

Dac se are în vedere viza P P 1 , corec iile de centrare se calculeaz cu elementele din foaia de centrare a statiei P i se aplic m sur torilor din aceast sta ie. Corec ia de reducere se aplic m sur torii P 1 P, dar determinarea acestora se realizeaz cu ajutorul foii de centrare din punctul geodezic P. Not Distan ele necesare la calculul corec iilor de centrare i reducere se deduc, în aceast etap , din coordonatele preliminarii (ale punctelor noi) respectiv din coordonatele punctelor vechi, dup metoda prezentat în 6.1.1.1. La proiectul de an care se va rezolva în anul III, studen ii primesc ca date ini iale direc ii centrate i reduse la planul de proiec ie în punctul de sta ie. De aceea în manualul prezent nu se va intra în detaliile de calcul aferente, care ar necesita un spa iu editorial prea mare (cititorul interesat este îndrumat c tre manualul scris de Ghi u, 1983, pg. 376). 6.1.1.6. Corec ia de reducere la planul de proiec ie (sau de reducere la coard ) notat δ ij – pentru direc ia m surat din punctul geodezic P i c tre un alt punct geodezic P j . Determinarea acestei categorii de corec ii este explicat în cadrul cursului de Cartografie matematic . În calcule se vor folosi fie coordonatele punctelor vechi, fie coordonatele preliminarii ale punctelor noi, în func ie de situa ia concret .

conform

urm torului algoritm:

direc iile m surate în sta ie sunt corectate cu corec iile de centrare c i de reducere r, a a cum s-a prezentat în 6.1.1.5., precum i cu corectiile de reducere la planul de proiec ie δ ij . Pentru simplificarea nota iilor, direc ia m surat , centrat i redus la planul de proiec ie din punctul de sta ie P i c tre un alt punct geodezic P j din re ea se va

6.1.2. Coordonatele provizorii

x

,

y

ale

punctelor

noi

se

determin

nota în continuare cu

α

0

ij

;

cu aceste direc ii

0

α ij

se determin alte vize orientate (6.1.1.3.) prin utilizarea acelora i

unghiuri de orientare z (6.1.1.2.);

ale punctelor noi se calculeaz analog ca în 6.1.1.4.,

folosind îns noile vize orientate. În ipoteza unor calcule efectuate corect, controalele men ionate în 6.1.1.4. sunt mai bine îndeplinite.

coordonatele provizorii

x

,

y

y ale punctelor

geodezice noi din re ea i (dup caz) din coordonatele x, y ale punctelor geodezice vechi se calculeaz (dup indica iile din 6.1.1.1.):

6.1.3. Alte elemente provizorii. Din coordonatele provizorii

x

,

distan ele provizorii

orient rile provizorii

;

θ .

D

Recapitulând, elementele provizorii necesare în prelucrarea propriu-zis sunt: coordonatele

provizorii ale punctelor geodezice noi

respectiv θ* (între punctele geodezice noi sau între un punct geodezic nou i un punct geodezic vechi).

y , distan ele i orient rile provizorii notate D*

x

,

Orient rile i distan ele provizorii între punctele geodezice vechi A, B, C, D i punctul geodezic nou 1, la proiectul de an, se pot prezenta ca în Tabelul 6.6.

6.2. Sisteme echivalente de ecua ii ale corec iilor Forma general a modelului func ional-stochastic care st la baza prelucr rii observa iilor

efectuate în re elelele geodezice prin metoda observa iilor indirecte a fost prezentat în 4.1.1

continuare se va examina în detaliu aplicarea acestor principii în cazul re elelelor planimetrice, inând seam de particularit ile acestora. Dou sisteme de ecua ii ale corec iilor se numesc echivalente dac le corespund unul i acela i sistem de ecua ii normale i, prin urmare, conduc la ob inerea acelora i valori pentru necunoscutele pe care le con in. Se vor examina mai jos trei situa ii întâlnite foarte des la prelucrarea m sur torilor efectuate în re elele planimetrice geodezice, cunoscute i sub denumirea de reguli ale lui Schreiber care vor aduce importante simplific ri de calcul. 6.2.1. Situa ia 1 de echivalen . Se consider urm torul sistem de ecua ii ale corec iilor:

În

dz + a

1

dx

dz + a dx

dx

dz + a

2

n

1

1

+ b dx

1

+ b dx

2

2

2

1

+ b

n

dx

2

+

+

+

+ u dx

1

u

+ u dx

2

u

+ u dx

n

u

+ l = v

1

1

+ l = v

2

2

l

+ = v

n

n

pondere p 1 ;

pondere p 2 ;

pondere p n .

(6.13)

Se observ c necunoscuta dz are coeficientul –1 în toate ecua iile. Sistemul (6.13) poate fi înlocuit printr-un sistem echivalent (6.14), care are un num r de n+1 ecua ii, îns din care lipse te necunoscuta dz:

a dx

1

1

a dx

2

1

+ b dx

1

2

+ b dx

2

2

+

+

+ u dx

1

u

+ u dx

2

+ l

1

u

+ l

= vpondere p 1 ;

1

2

= vpondere p 2 ;

2

(6.14)

a

n

dx

1

+ b dx

n

2

+

[pa]dx

1

+

[pb]dx

2

+ u dx

n

u

+ l

n

+ +

[pu]dx

= vpondere p n ;

n

u

+

[pl]

=

[pv ]

pondere

p n

+

1 = −

1

[p]

.

Ultima ecua ie a sistemului (6.14) este denumit ecua ie sum . Pentru demonstrarea

echivalen ei urm rite, se formeaz sistemul de ecua ii normale corespunz tor sistemului (6.13):

p dz

[ ]

[

]

pa dx

1

[

]

pb dx

2

[

]

pu dx

u

[

pl

]

=

0 ;

[pa]dz

[pb]dz

[pu]dz

[paa]dx

+

+

[pab]dx

[pau]dx

+

[pab]dx

+ [pau]dx

+ [pbu]dx

+ [puu]dx

u

u

u

+

[pal]

=

0

;

+

[pbl]

=

0

;

+

[pul]

=

0

.

1 2

[pbb]dx

1 2

1

+

[pbu]dx

2

+

+

+

+

+

Se deduce necunoscuta dz din prima ecua ie normal :

dz =

[pa]

[p]

dx

1

+

[pb]

[p]

dx

2

+ +

[pu]

[p]

dx

u

+

[pl]

[p]

i se introduce în celelalte ecua ii. În acest fel se ob ine:

[

[

paa

pab

[

pau

]

]

]

[

pa

][

]

pa

[

pa

p

][

]

pb

]

[

[

p

]

[

pa

][

]

pu

[

p

]

dx

1

dx

1

dx

1

+

+

+

[

[

pab

pbb

]

]

[

pbb

]

[

pa

][

pb

]

[

pb

p

][

]

pb

]

[

[

p

]

dx

2

dx

2

[

pb

][

pb

]

[

p

]

dx

2

+

+

+

+

[

[

pau

pbu

]

]

[

pa

][

]

pu

[

pb

p

][

]

pu

]

[

[

p

]

dx

u

dx

u

+ +

[

puu

]

[

pa

][

]

pa

[

p

]

dx

u

+

+

[

[

+

pnl

pbl

]

]

[

pul

[

][

pl

]

pa

[

pb

p

][

]

pl

]

[

[

p

]

 

(6.15)

(6.16)

=

0;

 

(6.17)

=

0;

]

[

][

pl

]

pa

[

p

]

= 0.

Formând direct ecua iile normale ale sistemului (6.14), vor rezulta acelea i ecua ii

(6.17), ceea ce demonstreaz echivalen a c utat .

6.2.2. Situa ia 2 de echivalen . Fie un sistem de k ecua ii ale corec iilor, cu aceia i

coeficien i ai necunoscutelor x, îns cu termenii liberi diferi i. Ecua iile au ponderi diferite.

adx

adx

1

1

+ bdx

+ bdx

adx + bdx

1

2

2

2

+

+

+

+

+

udx

u

udx

u

+ udx

u

+ l = v

1

1

+ l = v

2

2

+ l = v

k

k

pondere

pondere

p 1 ;

p 2 ;

pondere p k .

Acest sistem este echivalent cu urm toarea ecua ie:

adx

1

+

bdx

2

+ +

udx

u

+

[pl]

[p]

=

v

′′ pondere [p] ,

(6.18)

(6.19)

în care termenul liber este media ponderat a termenilor liberi din sistemul (6.18) iar ponderea sa

este egal cu suma ponderilor ecua iilor (6.18).

Într-adev r, sistemului (6.18) îi corespunde urm torul sistem de ecua ii normale:

aa[p]dx

ab[p]dx

1

1

+

+

ab[p]dx

bb[p]dx

2

2

+ +

+

+

au[p]dx

u

bu[p]dx

u

+

+

a[lp]

b[lp]

=

=

0

0

;

;

(6.20)

u[lp]

Ecua iei (6.19) îi corespunde acela i sistem de ecua ii normale.

Observa ie. Este de observat c aceast demonstra ie este posibil numai în situa ia în care

num rul total al ecua iilor de corec ii r mâne mai mare ca num rul necunoscutelor. Aceasta

presupune c situa ia examinat se întâlne te într-un cadru mai general, într-o prelucrare în care

intervin mult mai multe ecua ii decât cele avute în vedere. O formulare mai exact a cestei reguli ar

fi: un sistem particular de ecua ii de corec ii de forma (6.18), care este parte component a unui

sistem mult mai mare, poate fi înlocuit de ecua ia (6.19.) înainte de trecerea la sistemul de ecua ii

normale corespondent deoarece contribu ia acestora este aceea i.

au[p]dx

1

+

bu[p]dx

2

+ +

uu[p]dx

u

+

=

0

.

6.2.3. Situa ia 3 de echivalen . Ecua ia

adx

1

+

bdx

2

+ +

udx

u

+ =

l

v

pondere p

(6.21)

Ecua ia adx 1 + bdx 2 + + udx u + = l v pondere

poate fi adus la ponderea egal cu 1, dac întreaga ecua ie este multiplicat cu p . Demonstra ia

acestei situa ii este cunoscut de la cursul Prelucrarea m sur torilor geodezice. O alt posibil

demonstra ie este dat de aplicarea acelora i ra ionamente ca la celelalte situa ii de echivalen ,

expuse anterior, prin acceptarea ipotezei men ionate în observa ie.

În geodezie intervine i cazul particular în care o ecua ie de corec ie de ponderea p, cum ar

fi de exemplu ecua ia (6.21) se împarte cu o anumit constant k. Evident, ponderea noii ecua ii se

modific în mod corespunz tor:

a

k

dx

1

+

b

k

dx

2

+ +

u

k

dx

u

+

l

k

=

v

′′′ ; pondere p′′′ = p k

2

.

Demonstra ia este imediat : dac ecua ia (6.22) se înmulte te cu

(6.21), cu ponderea p.

 

(6.22)

k
k

2 =

k

se ob ine ecua ia

6.3. Varia ia orient rii θθθθ* în func ie de varia iile coordonatelor plane x ,

6.3.1. Cazul general. Coordonatele provizorii ale punctelor noi

P

i

(

x ,y

i

i

)

,

y

P

j

(

x , y

j

j

)

din

Fig. 6.3., aflate în leg tur direct i reciproc într-o re ea de triangula ie, vor primi prin

compensare anumite corec ii:

x

y

i

i

=

=

x

y

i

i

+

+

dx

dy

i

i

; x

; y

j

j

=

=

x

y

j

j

+

+

dx ;

j

dy .

j

(6.23)

Fig. 6.3. Varia iile orient rii * ij θ i distan ei D * ij

Fig. 6.3. Varia iile orient rii

*

ij

θ

i distan ei

D

*

ij

în func ie de varia iile coordonatelor plane

x

,

Ca urmare, orientarea provizorie

θ ij

va primi o modificare

y

.

dθ

ij

corec iile dx i dy ale punctelor considerate:

θ

ij

= θ

ij

+ dθ

ij

.

În sistemul de axe adoptat rezult :

tg θ =

ij

y

j

y

i

y

ij

=

x

j

x

i

x

ij

.

care este func ie de

(6.24)

(6.25)

Dac se diferen iaz în ambii termeni ai ecua iei de mai sus se ob ine:

d

θ

ij

cos

2

θ

ij

=

x (dy

ij

j

dy )

i

− ∆

y (dx

ij

j

dx )

i

(

x

ij

)

2

.

(6.26)

inând seama de formulele (6.6) i introducând nota iile:

a

b

ij

ij

= −ρ

= ρ

cc

cc

y

ij

(D

ij

)

2

= −ρ

cc

sin θ

ij

D

ij

y

ij

(D

ij

)

2

= ρ

cc

cos θ

ij

D

ij

,

;

se ob ine din rela ia (6.26):

d θ

cc

ij

= a dx

ij

j

+ b dy

ij

j

a dx

ij

i

b dy .

ij

i

(6.27)

(6.28)

(6.29)

Coeficien ii a ij i b ij se numesc coeficien i de direc ie, deoarece prin intermediul lor se exprim varia ia orient rii pe unitatea de lungime considerat (coeficientul a pe axa x i coeficientul b pe axa y). Observa ii.

1. Din motive practice, în triangula ia de stat (cu lungimi D* mari) se consider de obicei varia ia pe decimetru, iar D, x i y se exprim în kilometri, astfel încât formulele pentru astfel de situa ii sunt (în cazul grada iei centezimale) urm toarele:

a

ij

= −

63,6620

(

y )km

ij

(D

km

)

2

; b

ij

=

63,6620

(

x )km

ij

(D

km

)

2

.

(6.30)

În asemenea situa ii, corec iile dx i dy rezultate din compensare vor fi exprimate în

decimetri.

2. Analog, pentru re ele de mici dimensiuni (cu laturi de 1, …4 km), ca în cazul

proiectului de an, se poate opera cu coeficien i de direc ie de 100 de ori mai mici decât

cei din rela ia (6.30) i, ca urmare, corec iile dx i dy vor fi exprimate în milimetri:

a

ij

= − 0,636620

sin θ

ij

D

km

cos θ

;

b

ij

= 0,636620

ij

D

km

;

(6.31)

Formulele (6.31) sunt recomandabile pentru rezolvarea temei proiectului de an. Calculele

i controalele aferente se pot prezenta ca în Tabelul 6.7

3. Controlul calculelor coeficien ilor de direc ie este dat de:

a

a

ij

ij

dθ

/ b

ij

= − θ

tg

ij

sau b

ij

/ a

ij

= −

ctg

θ

ij

.

= − a

ji

4.

;

5.

Din rela iile (6.26) i (6.27) rezult :

b

ij

= − b

ji

.

Deoarece

θ

ji

= θ

ji

+ 200

g

, vom avea:

ij

= dθ

ji

6.3.2. Cazuri particulare

6.3.2.1.

Intersec ia

înainte.

Se

consider

c

punctul

P i

este

punct

(6.32)

(6.33)

(6.34)

vechi,

cu

coordonate cunoscute, asfel încât dx i = dy i = 0 i, ca urmare, expresia (6.29) devine:

cc

d θ

ij

= a dx

ij

j

+ b dy

ij

j

.

(6.35)

Este bine s se re in i o regul practic pentru deducerea semnelor coeficien ilor

θ ij se adaug 100 g i semnele

necunoscutelor dx j i dy j în cazul intersec iei înainte: la orientarea

acestor coeficien i vor fi identice cu semnele pe care le au axele de coordonate în cadranul ob inut.

6.2.3.2. Intersec ia înapoi. Se consider c punctul P j este vechi, cu coordonate

cunoscute, astfel încât dx j = dy j = 0 i, ca urmare, expresia (6.29) devine:

d θ

cc

ij

= − a dx

ij

i

b dy

ij

i

.

(6.36)

Aceasta este rela ia specific intersec iei înapoi, când dθ este calculat în punctul nou P i .

Se poate re ine i aici o regul practic pentru deducerea semnelor coeficien ilor

θ ij se scade 100 g i semnele acestor coeficien i vor fi

necunoscutelor

dx i

i

dy : din orientarea

i

identice cu semnele pe care le au axele de coordonate în cadranul ob inut.

6.2.3.3. Ambele puncte sunt noi. Putem s privim acum cazul general, examinat

ini ial (formula (6.29)), ca o însumare a celor dou cazuri particulare de mai sus. Se vor putea astfel

aplica, pe rând, cele dou reguli practice privind stabilirea semnelor coeficien ilor necunoscutelor.

6.2.3.4. Ambele puncte sunt vechi. Avem evident dθ = 0.

(D

ij

)

2

6.3. Varia ia distan ei

D

în func ie de varia iile coordonatelor plane

Revenind la Fig. 6.3. se poate scrie:

= ∆

(

x

ij

)

2

+ ∆

(

y

ij

)

2

=

(x

j

x

i

)

2

+

(y

j

y )

i

2

.

2D dD

ij

ij

Prin diferen iere se ob ine:

= ∆

2

x (dx

ij

j

dx )

i

+ ∆

2

y (dy

ij

j

dy )

i

x

,

y

(6.37)

(6.38)

Dac se folosesc rela iile (6.6), adaptate corespunz tor situa iei analizate:

cos

θ

ij

= ∆

x

ij

/ D

ij

;

sin

θ

ij

= ∆

y

ij

/ D

ij

,

rela ia (6.38) se scrie mai simplu:

dD

ij

=

cos

θ

ij

dx

j

+

sin

θ

ij

dy

j

cos

θ

ij

dx

i

sin

θ

ij

dy

i

.

(6.39)

(6.40)

În acest mod se determin cantitatea dD ij cu care se modific prin prelucrare distan a

provizorie

puncte considerate.

D

în raport de modific rile coordonatelor provizorii (dx i , dy i , dx j , dy j ) ale celor dou

Observa ii

1.

2.

3.

dD ij dD ji ,

Coeficien ii necunoscutelor dx i , dy i , dx j , dy j din rela ia (6.40) au valori subunitare (egale cu valorile func iilor trigonometrice sinus i cosinus) astfel încât nu mai sunt necesare opera ii suplimentare de omogenizare (a a cum s-a procedat cu ecua ia

(6.29)).

Pentru a se p stra leg tura dintre ecua iile de corec ii pentru direc ii i respectiv pentru

distan ele m surate, toate m rimile metrice (dx, dy,

D , dD) care intervin în

aceste ecua ii se vor exprima în aceea i unitate de m sur (în cazul proiectului de an – în milimetri).

În mod evident,

x

,

y

,

(6.41)

deoarece distan a dintre dou puncte este unic . Prin urmare, ecua ia (6.40) se poate scrie fie în punctul de sta ie P i , fie în punctul vizat P j , cu modific rile de indici corespunz toare. Astfel, de exemplu, ecua ia corespondent pentru o distan m surat în punctul vechi A c tre punctul nou 1 are forma:

(6.42)

Aceast ecua ie este identic cu ecua ia scris în punctul nou 1 c tre punctul vechi A:

(6.43)

dD

dD

A1

A1

=

cos

= −

cos

A1

θ

A1

1

dx

1

θ

dx

+

sin

sin

A1

dy

1

.

θ

A1

dy

1

.

θ

Deoarece

θ

1A

= θ