CURS NR.1 - NOIUNI GENERALE DE DREPT A.

Noiunea de drept n general Trind n cadrul organizat al societii, n mod necesar, oamenii sunt obligai s stabileasc relaii unii cu ceilali. Aceste relaii nu se pot stabili la ntmplare. Din cele mai vechi timpuri i pn n zilele noastre, necesitile social-economice au impus ca relaiile dintre oameni s urmeze, n stabilirea i desfurarea lor, anumite reguli de conduit obligatorii. La nceput a existat obiceiul, care a impus n viaa colectiv anumite reguli de conduit a cror respectare era asigurat prin deprindere i teama de izolare. In decursul timpului, obiceiul s-a transformat n drept natural sau drept cutumiar. Dreptul natural se consider a fi rezultat din legile venice i nestrmutate ale naturii, precum i din necesitile unei discipline sociale a vieii n cadrul colectivitii. Regulile de conduit, n cadrul colectivitii umane, s-au impus prin fora de constrngere a diferitelor grupri i, mai trziu, a statului. Dezvoltarea statului i a dreptului are loc, n timp, de la inferior la superior i de la ceea ce era vechi la ceea ce devine nou i util n cadrul colectivitii umane. Evident, aceast dezvoltare s-a impus i a devenit necesar ca urmare a schimbrilor i modificrilor survenite n viaa economic i social. Reinem, deci, c dreptul apare o dat cu statul, ca produs al aceleiai dezvoltri sociale. Existena statului, n epoca modern, se afirm n corelarea sa cu existena dreptului, prin toate cele trei funcii ale sale. Dreptul ar putea fi definit ca ansamblu de norme sau reguli de conduit instituite sau sancionate de ctre stat n cadrul funciei legislative i a cror aplicare i respectare este asigurat prin exercitarea funciilor sale: administrativ i judectoreasc. 1.2. Definiia dreptului civil A. Formularea definiiei Definiia dreptului civil trebuie s releve trsturile sale proprii ca ramur de sine stttoare a dreptului raional privat romn. Astfel, putem defini dreptul civil ca fiind ramura dreptului unitar romn care reglementeaz raporturile patrimoniale si personal-nepatrimoniale dintre subiectele de drept, persoane fizice sau persoane juridice, pe baza egalitii lor n drepturi1. B. Analiza elementelor eseniale ale definiiei Din definiia dat dreptului civil, putem desprinde i analiza elementele eseniale ale reglementrii sale. Astfel, urmeaz a se retine: a) c este format din grupri de norme care reglementeaz aspecte comune sau apropiate unele de altele. Este de reinut c gruprile de norme juridice civile se numesc instituii juridice. Aa, de exemplu, se poate vorbi de instituia juridic a dreptului de proprietate, a rspunderii civile delictuale sau de instituia contractelor;
1

N. Popa, Teoria general a dreptului, Ed. AII, Bucureti, 1998, p. 120

b) c dreptul civil se ncadreaz i aparine dreptului unitar al rii noastre. Aa fiind, putem conchide c dreptul civil prezint aceleai trsturi eseniale pe care le are dreptul naional romn, din care face parte; c) n ceea ce privete obiectul reglementrii propriu-zise, este format din dou mari categorii de raporturi juridice: patrimoniale i nepatrimoniale. Raporturile patrimoniale au n vedere drepturile subiective i obligaiile lor corelative, care pot fi exprimate i evaluate n bani. n concret, este vorba de drepturi de crean i drepturi reale; d) sub aspectul caracterului obligaiilor lor, normele juridice civile se mpart n imperative i dispozitive. Se consider c ponderea semnificativ n cadrul dreptului civil o au normele dispozitive, n timp ce normele imperative sunt specifice pentru celelalte ramuri ale dreptului; e) n ceea ce privete calitatea subiectelor care particip la raporturile juridice civile, specificul dreptului civil const n faptul c acestea sunt persoane fizice i juridice. Ct privete poziia n cadrul raporturilor juridice civile este de reinut egalitatea lor juridic, neexistand subordonare una alteia. 1.3. Izvoarele dreptului civil A. Noiunea de izvor al dreptului In literatura juridic se consider c noiunea de izvor al dreptului are dou sensuri: unul material i unul formal2. In sens material, prin izvor de drept se neleg necesitile care determin i impun, ntr-un anumit moment, apariia unei legi. Necesitile care determin i impun apariia unei legi sunt diferite: economice, sociale, politice etc. In sens formal, prin izvor de drept se nelege forma specific de exprimare a normelor de drept: lege, ordonana, hotrre, instruciuni de aplicare, ordine, etc. Sensul care trebuie reinut este cel formal. Aceasta, pentru simplul motiv c, dup apariia legii ca atare, urmeaz a fi avute n vedere i condiiile care i-au dat natere. B. Noiunea de izvor de drept civil Prin noiunea de izvor de drept civil urmeaz s nelegem : - normele juridice grupate n diferite acte normative - legi, ordonane, hotrri - care se ocup de reglementarea raporturilor juridice civile. Este de observat c izvoarele dreptului civil, ca i ale altor ramuri de drept, se afl ntr-o ierarhie unele fa de altele. Astfel, pe primul plan se situeaz Constituia (legea fundamentala), apoi legile (organice si ordinare), decretele preedintelui rii, actele guvernului (ordonane, hotrri) si cele ale organelor locale ale administraiei publice. In literatura juridic se discut i despre o categorie a izvoarelor indirecte ale dreptului civil. - uzanele - prin uzane se nelege obiceiul (cutuma) i uzurile profesionale. In cazurile neprevzute de lege se aplic uzanele, iar n lipsa acestora, dispoziiile legale privitoare la situaii asemntoare. Cnd nu exist asemenea dispoziii, principiile generale ale dreptului. Partea interesat trebuie s fac dovada existenei i a coninutului uzanelor. Uzanele publicate n culegeri elaborate de ctre entitile
2

Gh. Beleiu, Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Ed. ansa SRL, Bucureti, 1998, p.50

sau organismele autorizate n domeniu se prezum c exist, pn la proba contrar. principiile generale ale dreptului.

C. Scurt privire asupra izvoarelor dreptului civil n general Noiunea de lege are o accepiune general. Prin urmare, n sens larg, noiunea de lege are menirea s acopere toate actele normative a cror respectare este asigurat prin fora coercitiv a statului. In sens strict, noiunea de lege desemneaz numai actele normative emise de puterea legislativ a rii: Parlamentul (Senatul si Camera deputailor). Lund n considerare acest sens, va trebui s observm c, la rndul lor, legile sunt organice i ordinare. Atribuim calificativul de lege fundamental Constituiei, care deine rolul suprem n ierarhia izvoarelor dreptului n general i, implicit, a dreptului civil. Principalele izvoare de drept civil sunt urmtoarele: Constituia3 - reprezint legea fundamental a rii i st la baza tuturor celorlalte legi. Dintre instituiile de baz ale dreptului civil care sunt consacrate n Constituie reinem proprietatea, cu cele dou forme ale sale, public i privat, i libera iniiativ a tuturor participanilor la viaa economic, n legtur cu cele dou forme ale dreptului de proprietate reinem i trsturile lor caracteristice reglementate prin Constituie. Astfel, proprietatea public este inalienabil, iar proprietatea privat, n condiiile legii, este inviolabil. Codul civil4 - este cel mai important izvor de drept civil, deoarece grupeaz n cuprinsul su majoritatea normelor acestei ramuri de drept. Codul civil romn dateaz din anul 1864 i a fost pus n aplicare la l decembrie 1865. Este copiat dup codul francez de la 1804. Realitile social-economice din ara noastr au impus modificarea, completarea i abrogarea multor dispoziii cuprinse n codul civil. Codul comercial5 - relaiile comerciale n fosta economie socialist s-au dezvoltat pe baza sa. Drept urmare, dispoziiile codului comercial de la 1887 nu se aplic dect relaiilor de comer exterior. Legile - se caracterizeaz prin aceea c, n comparaie cu codurile civil, comercial, al familiei, au un obiect determinat n ceea ce privete reglementrile pe care le conin. Legile ordinare care conin reglementri cu privire la obiectul dreptului civil reprezint i ele un izvor important al

Republicat N MONITORUL OFICIAL NR..767 din 31 octombrie 2003. A fost modificat i completat prin Legea de revizuire a Constituiei Romniei nr. 429/2003, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicat de Consiliul Legislativ, n temeiul art. 152 din Constituie, cu reactualizarea denumirilor i dndu-se textelor o nou numerotare (art. 152 a devenit, n forma republicat, art. 156). Legea de revizuire a Constituiei Romniei nr. 429/2003 a fost aprobat prin referendumul naional din 18 - 19 octombrie 2003 i a intrat n vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicrii n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003 a Hotrrii Curii Constituionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului naional din 18 - 19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constituiei Romniei. Constituia Romniei, n forma iniial, a fost adoptat n edina Adunrii Constituante din 21 noiembrie 1991, a fost publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991 i a intrat n vigoare n urma aprobrii ei prin referendumul naional din 8 decembrie 1991. 4 Codul Civil a fost decretat la 26 noiembrie 1864, promulgat la 4 decembrie 1864 i pus n aplicare la 1 decembrie 1865. 5 Codul Comercial a fost promulgat prin decret la 10 mai 1887 i a intrat n vigoare la 1 septembrie 1887. n cursul anilor, Codul comercial a suferit modificri substaniale.

acestei ramuri. O nsemntate deosebit o au legile care privesc reorganizarea societilor de stat ca regii autonome i societi comerciale i legea fondului funciar. Ordonanele si hotrrile guvernului - se emit pe baza i n vederea executrii legilor. Aceste hotrri nu conin reglementri care s excead sau s depeasc legile aflate n vigoare, ele sunt subordonate legilor aflate n vigoare i au menirea s asigure aplicarea lor. Ca argument al acestei susineri, menionm faptul c, n cuprinsul lor, de regul, se face trimitere la legea creia i asigur aplicarea. 2.1. Aplicarea legii civile n timp

Ca orice lege, i legea civil acioneaz, simultan, sub trei aspecte: pe o anumit durat (legea civil nu este etern), ceea ce se numete aplicarea legii civile n timp; pe un anumit teritoriu (exist attea legi civile naionale cte state suverane coexist), ceea ce se numete aplicarea legii civile n spaiu; cu privire la anumite subiecte, care sunt destinatarii legii, ceea ce se numete aplicarea legii civile asupra persoanelor.

Intrarea n vigoare a legii civile are loc fie la data precizat n cuprinsul legii, fie in termen de 3 zile de la data publicrii ei n Monitorul Oficial al Romniei6. Ieirea din vigoare a legii civile se produce prin abrogarea ei care poate fi expres ori implicit. Desuetudinea nu poate fi primit ca mod de ieire din vigoare a legii. 2.2. Aplicarea legii civile n spaiu Aspectul intern al aplicrii legii civile n spaiu se rezolv simplu, innd seama de urmtoarea regul : actele normative civile care eman de la organele centrale de stat se aplic pe ntregul teritoriu al rii, iar reglementrile civile ce eman de la un organ de stat local se aplic doar pe teritoriul respectivei uniti administrativ-teritoriale. Aspectul internaional se rezolv de ctre normele conflictuale ale dreptului internaional privat, care presupun aa-zisul conflict de legi n spaiu. In tara noastr aceste raporturi sunt reglementate de legea 105/19927. Cele trei alineate ale art. 28 din Codul civil conineau reguli de drept internaional privat cunoscute n doctrin i n formulrile urmtoare: a. imobilele sunt supuse legilor rii pe teritoriul creia se afl; b. starea civil i capacitatea civil ale persoanei fizice sunt supuse legii ceteniei, iar capacitatea persoanei juridice este supus legii naionalitii, determinat de sediul su; c. forma actului juridic este crmuit de legea locului unde se ncheie.
6

Inainte de republicarea legii funadamentale din octombie 2003, intrarea in vigoare a legii se realiza la data publicarii acesteia 7 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional privat, PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 1 octombrie 1992 8 in prezent abrogat prin art. 183 al Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementrile raporturilor de drept internaional privat

2.3. Aplicarea legii civile asupra persoanelor A. Categorii de legi civile din punctul de vedere al subiectelor de drept civil crora se aplic Din punctul de vedere al sferei subiectelor la care se aplic, legile civile pot fi mprite n trei categorii: 1. legi civile cu vocaie general de aplicare, adic cele aplicabile att persoanelor fizice, ct i persoanelor juridice; 2. legi civile cu vocaia aplicrii numai persoanelor fizice; 3. legi civile cu vocaia aplicrii numai persoanelor juridice. n concluzie, corecta aplicare a legii civile presupune respectarea principiilor care crmuiesc aciunea acesteia sub trei aspecte: timp, spaiu i persoane. RAPORTUL JURIDIC CIVIL A. Introducere n studiul raportului juridic civil In doctrin, raportul juridic civil este privit ca o relaie social reglementat de norma de drept civil. In consecin, putem defini raportul juridic civil ca fiind o relaie social-patrimonial sau nepatrimonial reglementat de norma de drept civil. Trebuie s reinem dou idei eseniale n legtur cu aceast definiie, i anume: prima idee este aceea c raportul juridic civil reprezint reglementarea unei relaii sociale prin norme ce intr n coninutul dreptului civil, iar a doua idee este aceea c raportul juridic civil este o relaie social, adic o legtur ntre oameni. C. Elementele raportului juridic civil Raportul juridic civil are trei elemente constitutive: prile, coninutul i obiectul. Prile sau subiectele raportului juridic civil sunt persoane fizice sau juridice care sunt titularele drepturilor i obligaiilor civile. Coninutul raportului juridic civil este dat de totalitatea drepturilor subiective i a obligaiilor civile pe care le au prile. Obiectul raportului juridic civil const n aciunile sau inaciunile la care sunt ndrituite prile ori pe care acestea sunt inute s le respecte, n ali termeni, obiectul raportului juridic civil const n conduita pe care o pot avea ori trebuie s o aib prile. Aceste trei elemente trebuie ntrunite cumulativ, pentru a fi n prezena unui raport juridic civil. 3.2. Noiuni generale privind prile raportului juridic civil 3.2.1. Definiiile i categoriile subiectelor de drept civil A. Definiia persoanei fizice Pentru dreptul civil, persoana fizic" este subiectul individual de drept, adic omul, privit ca titular de drepturi i obligaii civile. B. Definiia persoanei juridice Prin persoan juridic" se nelege subiectul colectiv de drept, adic un colectiv de oameni care, ntrunind condiiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective i obligaii civile. Pentru a exista calitatea de persoan juridic, trebuie ndeplinite cumulativ urmtoarele trei condiii: s aib o organizare proprie; s aib un patrimoniu distinct; s aib un scop determinat,

n acord cu interesele obteti9. C. Definiia general a subiectului de drept civil Prin subiect de drept civil se nelege acea specie de subiecte de drept care cuprinde persoana fizic i juridic, n calitate de titulari de drepturi subiective i de obligaii civile. CATEGORIILE SUBIECTELOR DE DREPT CIVIL Exist dou mari categorii de subiecte de drept civil: Subiecte individuale - n aceast categorie intr persoanele fizice. Subiecte colective - n aceast categorie intr persoanele juridice. In categoria persoanelor fizice pot fi deosebite urmtoarele subcategorii: minorii sub 14 ani, care sunt persoane fizice lipsite de capacitate de exerciiu; minorii ntre 14 i 18 ani, care sunt persoane fizice cu capacitate de exerciiu restrns10; majorii (persoanele fizice cu vrsta peste 18 ani), care au capacitate de exerciiu. Dup criteriul ceteniei, persoanele fizice mai pot fi clasificate in: - persoane fizice care sunt de cetenie romn; - persoane fizice care sunt de cetenie strin. In aceast categorie includem i persoanele fr cetenie (apatrizii) i pe cele cu dubl cetenie (din care nici una nu este romn); In categoria persoanelor juridice, putem deosebi: persoane juridice particulare ori private; persoane juridice cooperatiste i obteti; persoane juridice mixte; persoane juridice de stat. Dup criteriul naionalitii lor, se pot deosebi: - persoane juridice de naionalitate romn; - persoane juridice de alt naionalitate. 3.2.4. Capacitatea civil Capacitatea civil este expresia care desemneaz capacitatea n dreptul civil, n structura capacitii civile intr dou elemente: capacitatea de folosin i capacitatea de exerciiu. B. Capacitatea civil a persoanei fizice 1.
9

Capacitatea de folosin a persoanei fizice. Aceasta este aptitudinea,

DECRET Nr.31 din 30 ianuarie 1954, privitor la persoanele fizice i persoanele juridice, PUBLICAT N: BULETINUL OFICIAL NR. 8 din 30 ianuarie 1954 10 art. 9, alin. 3, Dec. nr. 31/1954

general si abstract, a omului de a avea drepturi i obligaii civile11. Capacitatea de folosin ncepe de la naterea persoanei i nceteaz o dat cu moartea acesteia (drepturile copilului sunt recunoscute de la concepiune, ns numai dac se nate viu). Coninutul acestei capaciti este dat de aptitudinea de a avea toate drepturile i obligaiile civile, cu excepia celor oprite de lege. 2. Capacitatea de exerciiu a persoanei fizice. Aceasta este aptitudinea omului de a-i exercita drepturile civile i de a-i ndeplini obligaiile civile, prin ncheierea de acte juridice civile. Urmtoarele categorii de persoane sunt lipsite de capacitate de exerciiu (art.l l din Decretul 31/1954): a) minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani; b) persoana pus sub interdicie. Persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciiu pot ncheia acte juridice numai prin reprezentanii lor legali. Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani are capacitate de exerciiu restrns, putnd ncheia acte juridice, dar numai cu ncuviinarea prealabil a prinilor sau a tutorelui. Capacitatea civil de exerciiu se dobndete la mplinirea vrstei de 18 ani sau atunci cnd minorul se cstorete. C. Capacitatea civil a persoanei juridice Capacitatea de folosin a persoanei juridice este aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi i obligaii civile. Aceast capacitate se dobndete de la data nregistrrii sau de la alt dat stabilit de lege. Capacitatea de exerciiu a persoanei juridice este aptitudinea sa de a-i exercita drepturile civile i de a-i ndeplini obligaiile civile, prin ncheierea de acte juridice, de ctre organele sale de conducere. Actele juridice fcute de organele persoanei juridice, n limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice nsei. 3.3. Coninutul raportului juridic civil. Dreptul subiectiv civil. Obligaia civil 3.3.1. Definiia dreptului subiectiv civil Dreptul subiectiv civil este posibilitatea recunoscut de legea civil subiectului activ - persoana fizic sau juridic - n virtutea creia aceasta poate - n limitele dreptului i moralei - s aib o anumit conduit, s pretind o conduit corespunztoare - s dea, s fac sau s nu fac ceva - de la subiectul pasiv i s cear concursul forei coercitive, a statului, n caz de nevoie. Elementele definitorii ale dreptului civil sunt urmtoarele: dreptul subiectiv civil este o posibilitate recunoscut de legea civil subiectului activ, persoan fizic ori persoan juridic. n temeiul acestei posibiliti, subiectul activ poate: - avea o anumit conduit, cum este cazul dreptului absolut;
11

A se vedea art. 5, alin. 2 din Dec. nr. 31/1954

- pretinde o anumit conduit corespunztoare subiectului pasiv (s dea, s fac sau s nu fac ceva); - apela la concursul forei de constrngere a statului, n caz de nevoie (adic atunci cnd dreptul su este nesocotit sau nclcat, nerespectat )12 3.3.2. Clasificarea drepturilor subiective civile A. Enunarea criteriilor de clasificare i categoriile de drepturi subiective civile n funcie de aceste criterii - n funcie de opozabilitatea lor, drepturile subiective civile sunt absolute i relative. - n funcie de natura coninutului lor, drepturile civile se mpart n patrimoniale i nepatrimoniale. - dup corelaia dintre ele, drepturile subiective civile se mpart n principale i accesorii. - n funcie de gradul de certitudine conferit titularilor, drepturile subiective civile se mpart n pure i simple i drepturi afectate de modaliti. B. Drepturile subiective civile absolute i relative Dreptul subiectiv civil absolut este acel drept n virtutea cruia titularul su poate avea o anumit conduit, fr a face apel la altcineva pentru a i-l realiza. Drepturile nepatrimoniale i drepturile reale sunt drepturi absolute. Dreptul subiectiv civil relativ este acel drept n virtutea cruia titularul poate pretinde subiectului pasiv o anumit conduit, fr care dreptul nu se poate realiza. Dreptul absolut are urmtoarele caracteristici: are cunoscut numai titularul su; titularul obligaiei corelative este necunoscut, fiind format din toate celelalte subiecte de drept civil, n afar de titularul dreptului absolut; i corespunde obligaia general i negativ de a nu i se aduce atingere; este opozabil tuturor, n sensul c tuturor subiectelor de drept civil le revine obligaia de a nu-l nclca. Dreptul relativ prezint urmtoarele caracteristici: are cunoscut titularul su, dar este cunoscut i subiectul pasiv; i corespunde o obligaie pe care o are subiectul pasiv determinat, i anume aceea care are ca obiect obligaia de a da, a face sau a nu face ceva; este opozabil numai subiectului pasiv determinat. C. Drepturile subiective civile patrimoniale i nepatrimoniale Este patrimonial dreptul subiectiv al crui coninut poate fi exprimat bnete, pecuniar. Sunt patrimoniale dreptul real i dreptul de crean. Este nepatrimonial (sau personal nepatrimonial) acel drept subiectiv al crui coninut nu poate fi exprimat n bani. l. Clasificarea drepturilor patrimoniale n drepturi reale i de crean Dreptul real este acel drept patrimonial n virtutea cruia titularul su i poate exercita prerogativele asupra unui bun fr concursul altcuiva.
12

A se vedea T. Pop, op.cit., p. 71 "A se vedea T. Pop, op.cit., p. 72

Dreptul de crean (numit i drept personal) este acel drept patrimonial n temeiul cruia subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorului) s dea, s fac sau s nu fac ceva. Intre dreptul real i dreptul de crean ntlnim urmtoarele: a) Asemnri: ambele sunt patrimoniale; ambele au cunoscui titularii lor, ca subiecte active. b) Deosebiri: sub aspectul subiectului pasiv: n cazul dreptului real, subiectul pasiv nu este cunoscut, fiind nedeterminat, n cazul dreptului de crean este cunoscut titularul obligaiei corelative, care este debitorul; sub aspectul coninutului obligaiei corelative: dac dreptului real i corespunde o obligaie general i negativ, adic de abinere a tuturor de a aduce atingere dreptului real, dreptului de crean i corespunde o obligaie al crui obiect poate consta, dup caz, n: a da, a face, a nu face ceva; ca numr: drepturile rele sunt limitate, pe cnd drepturile de crean nu sunt limitate, sunt nelimitate13; numai dreptul real este nsoit de prerogativa urmririi (posibilitatea titularului dreptului real de a urmri bunul n minile oricui s-ar gsi) i de cea a preferinei (posibilitatea titularului dreptului real de a-i realiza dreptul su cu ntietate), iar nu i dreptul de crean14. 2. Categoriile de drepturi personale nepatrimoniale a) Drepturile care privesc existena i integritatea (fizic i moral) ale persoanei, precum: dreptul la via, la sntate, cinste, reputaie, onoare, dreptul la demnitate uman. b) Drepturile care privesc identificarea persoanei, cum sunt: pentru persoana fizic: dreptul la nume, la domiciliu i reedin, dreptul la o stare civil, dreptul la pseudonim; pentru persoana juridic: dreptul la denumire, dreptul la sediu. c) Drepturile ce decurg din creaia intelectual, adic drepturile nepatrimoniale ce izvorsc din opera literar, artistic ori tiinific i din invenie15. D. Drepturile subiective civile principale i accesorii Este principal acel drept subiectiv civil care are o existen de sine stttoare, soarta sa nedepinznd de vreun alt drept. Este accesoriu acel drept subiectiv civil care nu are o existen de sine stttoare, soarta lui juridic depinde de existena altui drept subiectiv civil, cu rol de drept principal. Drepturile nepatrimoniale sunt drepturi principale, de aceea putem spune urmtorul lucru: c mprirea drepturilor subiective civile n principale i accesorii se aplic drepturilor patrimoniale. Aceast clasificare se aplic n special drepturilor reale, de aici rezult c o s avem drepturi reale principale i accesorii. Drepturile reale principale sunt:
13

A se vedea Dec. nr. 685/1989 a T.S., n Dreptul nr. 3/1990, p. 66 A se vedea C. Sttescu i C. Brsan, op.cit., p.19-21 15 A se vedea Gh. Mihai i G.Popescu, Introducere n teoria drepturilor personalitii, Ed. Academiei, Bucureti 1992
14

1. Dreptul de proprietate cu toate formele sale, adic: dreptul de proprietate privat ori particular, dreptul de proprietate aparinnd persoanelor juridice de stat, dreptul de proprietate aparinnd persoanelor juridice cooperatiste sau obteti, dreptul de proprietate al persoanelor juridice mixte, dreptul de proprietate de stat. 2. Drepturile reale principale corespunztoare dreptului de proprietate privat: dreptul de uz, uzufruct, de abitaie, de superficie i de servitute. 3. Dreptul de folosin al instituiilor de stat, persoane juridice, ca drept real corespunztor dreptului de proprietate al statului. 4. Dreptul de folosin al cetenilor care i-au construit locuine proprietate personal pe terenurile atribuite de stat. 5. Dreptul de folosin conferit de stat persoanelor juridice cooperatiste, obteti, particulare ori mixte, persoanelor juridice anexe. 6. Dreptul de preemiune16. 7. Dreptul de concesiune. Drepturi reale accesorii: 1. 2. 3. 4. Dreptul de ipotec. Dreptul de gaj. Privilegiile17. Dreptul de retenie18.

A. Drepturile subiective pure i simple i drepturile afectate de modaliti19 Este pur i simplu acel drept subiectiv civil care confer maxim certitudine titularului su, ntruct nici existena si nici exercitarea lui nu depind de vreo mprejurare viitoare. Este afectat de modaliti acel drept subiectiv civil a crui existen ori executare depinde de o mprejurare viitoare, cert sau incert. 3.3.4. Obligaia civil A. Definiia obligaiei civile Definim obligaia civil ca fiind ndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a avea o anume conduit, corespunztoare dreptului subiectiv corelativ, conduit care poate consta n a da, a face ori a nu face ceva i care, la nevoie poate fi impus prin fora coercitiv a statului. Expresia de obligaie civil" sau termenul de obligaie" se folosete cu trei sensuri: obligaia civil = ndatorirea subiectului pasiv de a da, a face, sau a nu face ceva; obligaia civil = raport obligaional, adic raport civil, n care subiectul activ poate pretinde subiectului pasiv s dea, s fac, sau s nu fac ceva;
16

A se vedea art. 69 din Legea nr. 18/1991, REPUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL NR. 1 din 5 ianuarie 1998 17 A se vedea art. 1722 C. civ. 18 A se vedea Dec. nr. 998/1987 a Seciei civile a fostului Tribunal Suprem, n Culegere de decizii pe 1987, p. 56-57. 19 A se vedea Gh. Beleiu, Drepturile civile provizorii, n R.R.D. nr. 5/1989, p.35-41

 obligaie = nscris constatator. B. Clasificarea obligaiilor civile Criterii de clasificare i categoriile de obligaii civile n funcie de aceste criterii 1. n funcie de obiectul lor: a da reprezint ndatorirea de a constitui sau a transmite un drept real; a face reprezint ndatorirea de a executa o lucrare, de a presta un serviciu sau a preda un lucru; a nu face, ca obligaie corelativ pentru un drept absolut, nseamn ndatorirea general de a nu face nimic de natur a aduce atingere acelui drept; a nu face, ca obligaie corelativ pentru un drept relativ, nseamn a nu face ceva ce ar fi putut face dac debitorul nu s-ar fi obligat la abinere; obligaia civil pozitiv (a da sau a face); obligaia civil negativ (a nu face); obligaia civil de rezultat (numit i determinat) este acea obligaie care const n ndatorirea debitorului de a obine un rezultat determinat; obligaia civil de diligenta (numit i de mijloace) este acea obligaie care consta in ndatorirea debitorului de a depune toat struina pentru obinerea unui anume rezultat, fr a se obliga la nsui rezultatul. 2. n funcie de opozabilitatea lor: obligaia civil obinuit, care este opozabil numai ntre pri; obligaia civil opozabil i terilor (ex. contractul de vnzare-cumprare); obligaia civil real, care nseamn ndatorirea ce revine, potrivit legii, deintorului unui bun, datorit importanei deosebite a unui astfel de bun pentru societate. 3. n funcie de sanciunea ce asigur respectarea obligaiilor Civile: obligaia civil perfect este acea obligaie civil a crei executare este asigurat n caz de neexecutare de ctre debitor, printr-o aciune n justiie i obinerea unui titlu executoriu ce poate fi pus n executare silit; obligaia civil imperfect (numit i natural) este acea Obligaie civil a crei executare nu se poate obine pe cale silit, dar odat executat de bunvoie de ctre debitor, nu este permis restituirea ei. 3.4. Obiectul raportului juridic civil. Generaliti privind obiectul raportului juridic civil 3.4.1. Definiia obiectului raportului juridic civil A. Definiia Prin obiect al raportului juridic civil nelegem aciunea la care este ndrituit subiectul activ i cea de care este inut subiectul pasiv. Deci, ntotdeauna, obiectul raportului juridic civil este format din conduita prilor.

3.4.2. Bunurile A. Definiia Prin bun se nelege o valoare economic ce este util pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului i este susceptibil de apropriere sub forma dreptului patrimonial. Pentru a fi n prezena unui bun n sensul dreptului civil, este necesar s fie ntrunite, cumulativ, condiiile: valoarea economic trebuie s fie apt a satisface o trebuin de ordin material ori spiritual a omului. s fie susceptibil de apropriaiune (nsuire) sub forma drepturilor patrimoniale. B. Clasificarea bunurilor Criterii de clasificare i categorii de bunuri n funcie de aceste criterii 1. n funcie de natura lor i de calificarea dat de lege, avem bunuri mobile i imobile (numite i mictoare i nemictoare). 2. n funcie de regimul circulaiei lor juridice, avem bunuri aflate n circuitul civil i bunuri scoase din circuitul civil. 3. n funcie de modul cum sunt determinate, avem bunuri individual determinate i bunuri determinate generic. 4. Dup cum pot fi sau nu nlocuite n executarea unei obligaii civile, avem bunuri fungibile i bunuri nefungibile. 5. Dup cum folosirea lor implic sau nu consumarea ori nstrinarea lor, distingem bunuri consumptibile i neconsumptibile. 6. Dup cum sunt sau nu productoare de fructe, distingem bunuri frugifere i nefrugifere. 7. Dup cum pot fi sau nu mprite fr s-i schimbe desti naia lor, distingem bunuri divizibile i indivizibile. 8. Dup corelaia dintre ele, distingem bunuri principale i accesorii. 9. Dup modul de percepere, distingem bunuri corporale i incorporale. 10. Dup cum sunt supuse sau nu urmririi i executrii silite pentru plata datoriilor, distingem bunuri sesizabile i insesizabile. 1.Bunurile mobile i bunurile imobile Categoriile de bunuri mobile sunt urmtoarele: mobile prin natura lor, adic acele bunuri care se pot trans porta de la un loc la altul; mobile prin determinarea legii: sunt obligaiile i aciunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, aciunile sau interesele n companii de finane, de comer sau de industrie, chiar si atunci cnd capitalul acestor companii const n imobile20; mobile prin anticipaie, adic acele bunuri care prin natura lor sunt imobile, dar pe care prile unui act juridic le consider ca mobile n considerarea a ceea ce vor deveni (fructele i recoltele reculese, dar nstrinate prin acte juridice anticipate)21.
20 21

A se vedea art.456 alin.3 C.civ. A se vedea art.462 C.civ.

Categoriile de bunuri imobile sunt urmtoarele: imobile prin natura lor (fondurile de pmnt, cldirile); imobile prin obiectul la care se aplic (uzufructul lucrurilor imobile, servitutile); imobile prin destinaie, sunt cele puse de proprietar pentru serviciul i exploatarea fondului (animalele afectate la cultur, instrumentele artoare, stupii cu roi, petele din iaz, paiele i gunoaiele, cldrile, teascurile, czile, vasele, lapinii inui pe lng cas, porumbeii din porumbrie etc.) Mai sunt imobile prin destinaie oglinzile, parchetul unui apartament etc. Importana juridic a acestei clasificri: 1. n ceea ce privete efectele posesiei: pentru imobile, posesia poate conduce la uzucapiune (prescripia achizitorie), iar pentru mobile, posesia de bun-credin valoreaz proprietate. 2. n ceea ce privete drepturile accesorii: ipoteca are ca obiect un bun imobil, pe cnd gajul privete un bun mobil. 3. n dreptul internaional privat: imobilului i se aplic legea rii pe teritoriul creia este situat, pe cnd mobilului i se aplic legea proprietarului bunului. 4. n ceea ce privete prescripia extinctiv. 5. n ceea ce privete regimul nstrinrii lor. 2. Bunuri aflate in circuitul civil i cele scoase din circuitul civil Bunurile aflate n circuitul civil sunt bunurile care pot face obiectul actelor juridice. Din aceast categorie de bunuri fac parte dou subdiviziuni: bunuri care pot circula liber, nengrdit; bunuri care pot fi dobndite, deinute ori nstrinate n condiii restrictive (materiale explozive, deeuri toxice, pietrele preioase i semipreioase, obiectele de cult). Bunurile scoase din circuitul civil sunt acele bunuri care nu pot face obiectul actului juridic civil. Aceste bunuri sunt inalienabile (ex. teritoriul Romniei). 3. Bunuri determinate individual i bunuri determinate generic Sunt individual determinate acele bunuri care, potrivit naturii lor sau voinei exprimate n actul juridic, se individualizeaz prin nsuiri proprii, speciale (bunurile unicat). Bunurile determinate generic sunt acele bunuri care se individualizeaz prin nsuirile speciei ori categoriei din care fac parte. Individualizarea se face prin cntrire, msurare, numrare. Aceast clasificare a bunurilor prezint importan juridic n ceea ce privete: momentul transmiterii dreptului real; n principiu, cnd obiectul actului l formeaz bunuri determinate individual (res certa), dreptul real se transmite n momentul realizrii acordului de voin, chiar dac nu s-a predat bunul, pe cnd n cazul n care obiectul actului il formeaz bunuri determinate generic (res genera), dreptul real se transmite n momentul individualizrii ori predrii; suportarea riscului contractului: dac obiectul actului este rea certa, iar bunul piere fortuit nainte de predarea lui, debitorul este eliberat de obligaia predrii; dac obiectul actului este res genera, care piere fortuit nainte de predare, debitorul nu este liberat de obligaia de predare, el trebuind s procure alte bunuri de gen, cci lucrurile de gen nu pier; locul predrii bunului: n lips de stipulaie contrarie, bunul individual determinat trebuie predat n locul unde se gsea la data contractrii, pe cnd

predarea unui bun de gen trebuie fcut la domiciliul debitorului, iar nu al creditorului, cci, n principiu, plata este cherabil, iar nu portabil. 4. Bunuri fungibile i nefungibile Bunurile fungibile sunt bunurile care, n executarea unei obligaii, pot fi nlocuite cu altele, fr s afecteze valabilitatea pltii. Bunurile nefungibile sunt bunurile care nu pot fi nlocuite cu alte bunuri, n executarea unei obligaii, astfel c debitorul nu este liberat dect prin predarea acelui bun. Caracterul fungibil sau nefungibil al unui bun este dat de natura bunului, ct de voina prilor unui act juridic. 5. Bunuri consumptibile i bunuri neconsumptibile Este consumptibil acel bun care nu poate fi folosit fr ca prima lui ntrebuinare s nu implice consumarea substanei ori nstrinarea lui (bani, combustibil). Este neconsumptibil bunul care poate fi folosit repetat, fr ca, prin aceasta, s fie necesar consumarea substanei ori nstrinarea lui (maina, terenul). 6. Bunuri frugifere i bunuri nefrugifere Bunurile frugifere sunt bunurile care produc periodic fructe, fr consumarea substanei lor (fructele pot fi naturale - pmntul, industriale, civile - chirii, dobnzi). Fructele se deosebesc de producte. Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substanei sale. Bunurile nefrugifere sunt bunurile care nu dau natere periodic la fructe, fr consumarea substanei lor. 7. Bunuri divizibile i bunuri indivizibile Bunurile divizibile pot fi mprite fr s-i schimbe, prin aceasta, destinaia lor economic. Bunurile indivizibile sunt acele bunuri care nu pot fi mprite fr a-i schimba, prin aceasta, destinaia lor economic. 8. Bunuri principale i bunuri accesorii Este principal acel bun care poate fi folosit independent fr a servi la ntrebuinarea altui bun. Este accesoriu acel bun care este destinat s serveasc la ntrebuinarea unui bun principal (cureaua pentru ceas, antena pentru televizor etc.). 9. Bunuri corporale i bunuri incorporate Bunul corporal este bunul care are o existen material, fiind uor perceptibil simurilor omului. Este incorporal valoarea economic ce are o existen abstract, ideal. 10. Bunuri sesizabile i bunuri insesizabile Bunul sesizabil este bunul ce poate forma obiectul executrii silite a debitorului, iar bunul insesizabil nu poate fi urmrit silit pentru plata unei

datorii. Numai bunurile din domeniul public sunt inalienabile. 3.5. Izvoarele i proba raporturilor juridice civile concrete 3.5.1. Izvoarele raportului juridic civil concret 3.5.1.1. Noiune A. Definiie Prin izvor al raportului juridic civil concret se nelege o mprejurare - act sau fapt - de care legea civil leag naterea unui raport juridic civil concret. 3.5.1.2. Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice civile concrete A. Criterii de clasificare i categorii corespunztoare. Enunare 1. Dup legtura lor cu voina uman, izvoarele raporturilor juridice civile concrete se mpart n aciuni omeneti i fapte naturale (evenimente), primele depind de voina omului, iar celelalte sunt independente de voina omului. 2. Dup sfera lor, distingem ntre fapt juridic lato sensu i fapt juridic stricto sensu22. B. Aciunile omeneti i faptele naturale (evenimentele) Sunt aciuni umane faptele omului - comisive i omisive -svrite cu sau fr intenia de a produce efecte juridice, prevzute de legea civil cu aceast semnificaie, n acest caz, avem de a face cu aciunile voluntare, dorite ct i cele nevoluntare i nedorite. Aciunile omeneti pot fi clasificate dup anumite criterii: aciuni svrite cu intenia de a produce efecte juridice, care se numesc acte juridice civile; aciuni svrite fr intenia de a produce efecte juridice, acestea nu sunt acte, ci fapte juridice; aciuni licite, adic svrite cu respectarea dispoziiilor legale; aciuni ilicite, adic cele svrite cu nclcarea prevederilor legale. Evenimentele sau faptele naturale sunt mprejurri care se produc independent de voina omului i de care legea civil leag naterea de raporturi juridice civile concrete (sunt asemenea fapte: cutremurul, moartea, inundaia). Importanta juridic a acestei clasificri se manifest sub mai multe aspecte, dintre care menionm: capacitatea civil cunoate reguli diferite, dup cum este vorba de acte sau fapte juridice; reprezentarea opereaz numai n materie de acte juridice, iar nu de fapte juridice; prescripia extinctiv are reguli diferite n ceea ce privete nceputul su. C. Fapt juridic lato sensu i fapt juridic stricto sensu
22

A se vedea Gh. Beleiu, Tratat de drept civil, vol.1,1989, p.157-168

In sens larg, prin fapt juridic se desemneaz att aciunile omeneti, ct i evenimentele, faptele naturale. In sens restrns, prin fapt juridic se desemneaz numai faptele omeneti svrite fr intenia de a produce efecte juridice, efecte ce se produc n puterea legii, i fapte naturale. 3.5.1.3. Proba raportului juridic civil concret A. Definiie Prin prob se nelege mijlocul juridic de stabilire a existenei piui act sau fapt juridic i, prin aceasta, a dreptului subiectiv civil i a obligaiei civile23. B. Condiiile de admisibilitate a probei Pentru a fi ncuviinat de instan, proba trebuie s ndeplineasc cumulativ, urmtoarele condiii: s nu fie oprit de lege; s fie util; s fie verosimil; s fie pertinent; s fie concludent. 3.5.1.4. Mijloace de prob 1. nscrisurile Prin nscris se nelege consemnarea de date despre acte i fapte juridice, cu un mijloc adecvat, pe un anumit suport material. Clasificarea nscrisurilor se face n funcie de anumite criterii: l. Dup scopul urmrit la ntocmirea lor, nscrisurile se mpart n: preconstituite, cele ntocmite special pentru a servi ca probe; nepreconstituite, sunt celelalte nscrisuri. 2. Dup efectul lor, nscrisurile se deosebesc n trei categorii: originare sunt nscrisurile ntocmite pentru a dovedi ncheierea, modificarea sau ncetarea unui act juridic civil; recognitive sunt nscrisurile ntocmite pentru o recunoatere a existenei nscrisurilor originare pierdute ori distruse, pe care le ntocmesc. confirmative sunt nscrisurile prin care se nltur anulabilitatea unui act juridic civil. 3. Dup raportul dintre ele, nscrisurile se mpart n originale i copii. 4. Dup criteriul semnturii, nscrisurile se deosebesc n semnate si nesemnate. nscrisul autentic este acela care s-a fcut cu solemnitile cerute de lege, de un funcionar public, care are drept de a funciona n locul unde actul s-a fcut. Principalele categorii de acte autentice sunt: nscrisurile autentice notariale, actele de stare civil, hotrrile organelor jurisdicionale.
23

A se vedea O. Cpn, op.cit., p. 262-263

nscrisul sub semntur privat este acel nscris care este semnat de cel ori cei de la care provine. Condiii speciale de valabilitate pentru anumite nscrisuri sub semntur privat: 1. condiia pluralitii de exemplare (multiplul exemplar) nseamn ca un act juridic trebuie ncheiat n attea exemplare, cte pri cu interese contrare sunt; 2. condiia scrierii n ntregime ori punerii formulei bun i aprobat" nainte de semnare de ctre partea care se oblig; 3. condiia cerut testamentului olograf: s fie scris, semnat i datat de mna testatorului. 2. Mrturia (proba cu martori ori testimonial) Mrturia este relatarea oral, fcut de o persoan, n faa instanei de judecat, cu privire la acte sau fapte litigioase, svrite n trecut, despre care are cunotin personal. Dovada actelor juridice ce depesc valoarea de 250 de lei nu se poate face cu martori, ci se face doar printr-un act autentic, sau printr-un act sub semntur privat. 3. Mrturisirea (Recunoaterea) Mrturisirea este recunoaterea de ctre o persoan a unui act sau fapt pe care o alt persoan i ntemeiaz o pretenie i care este de natur s produc efecte contra autorului ei. 1. Mrturisirea poate fi extrajudiciar i judiciar. 2. Dup modul de exprimare, mrturisirea poate fi expres i tacit. 3. Dup structur, se disting urmtoarele categorii: mrturisirea simpl care nseamn recunoaterea preteniei reclamantului, fcut de ctre prt, aa cum a fost formulat pretenia; mrturisirea calificat const n recunoaterea de ctre prt a faptelor invocate de ctre reclamant, dar i a altor mprejurri strns legate de faptul invocat, anterior ori concomitent faptului pretins, care schimb semnificaia sa juridic; mrturisirea complex const n recunoaterea de ctre prt a faptului pretins de reclamant, dar i a altei mprejurri ulterioare care anihileaz pe primul. 4. Prezumiile Prezumiile sunt consecinele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut. Clasificarea prezumiilor : 1. Dup autorul lor prezumiile sunt de dou feluri: legale (cele stabilite de ctre legiuitor) i simple (cele stabilite de judector). Prezumiile legale sunt limitate numeric, pe cnd prezumiile simple sunt nelimitate sub aspectul numrului lor. 2. Dup fora probant, prezumiile legale se mpart n prezumii absolute (adic cele ce nu pot fi rsturnate prin proba contrarie i se numesc irefragabile) i prezumiile relative (adic cele ce pot fi rsturnate prin proba contrarie, fie mai uor, fie mai greu).

ACTUL JURIDIC CIVIL 4.1. Noiunea i clasificarea actelor juridice civile 4.1.1. Definiia actului juridic civil Prin act juridic civil se nelege o manifestare de voin fcut cu intenia de a produce efecte juridice, respectiv, de a nate, modifica sau stinge un raport juridic civil concret24. 4.2. Condiiile actului juridic civil 4.2.1. Definiie i terminologie Prin condiiile actului juridic civil nelegem elementele din care este alctuit un asemenea act. Condiiile eseniale pentru validitatea unei convenii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimmntul valabil al prii ce se oblig; 3. un obiect determinat; 4. o cauz licit25. 4.2.2. Clasificarea condiiilor actului juridic Criterii de clasificare si categoriile de condiii n funcie de aceste criterii l.In funcie de aspectul la care se refer, se disting: condiiile de fond (cele care privesc coninutul actului juridic civil) i condiiile de form. Aceast clasificare mai este desemnat i prin distincia ntre condiii intrinseci i condiii extrinseci. 2. Dup criteriul obligativitii ori neobligativitii lor, condiiile actului juridic se mpart n eseniale (cele cerute pentru chiar valabilitatea actului si neeseniale (sau ntmpltoare, adic cele care pot fi prezente ori pot lipsi, fr s pun n discuie valabilitatea actului). 3. Dup sanciunea nerespectrii lor, se disting condiiile de validitate i condiiile de eficacitate26. Capacitatea de a ncheia actul juridic civil Definiie Prin capacitate de a ncheia actul juridic civil" se nelege acea condiie de fond i esenial care const n aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi i obligaii civile prin ncheierea actelor de drept civil. A. Principiul capacitii si excepia de la acest principiu
24 25

A se vedea Gh. Beleiu, op.cit., p. 125-126 A se vedea Tr. lonacu, Tratat de drept civil, vol.I, 1967, p.251-252 26 V. art. 948 C.civ.

In legtur cu aceast condiie de fond i esenial a actului juridic civil capacitatea - este de reinut c principiul ori regula este capacitatea de a face actul juridic civil (excepia fiind incapacitatea). Corecta nelegere a principiului capacitii presupune si urmtoarea subliniere: capacitatea este o stare de drept - de jure -, spre deosebire de discernmnt, care este o stare de fapt de facto -, acesta, discernmntul, putnd exista, izolat, chiar la o persoan incapabil", dup cum o persoan deplin capabil" se poate gsi ntr-o situaie n care, pasager, s nu aib discernmnt. B. Excepia incapacitii de a ncheia acte juridic e civile Ca i alte excepii, i excepia de a ncheia acte juridice civile trebuie s fie expres prevzut de lege, iar textele de excepie, dup cum se tie, sunt de strict interpretare i aplicare27. Consimmntul A. Corelaia dintre consimmnt si voina juridic Dup cum se tie, actul juridic civil este manifestarea de voin cu intenia de a produce efecte juridice. B. Formarea i principiile voinei juridice n dreptul civil 1. Formarea voinei juridice Formarea voinei, n general, deci i a celei juridice, reprezint un proces psihologic complex. Din procesul acesta complex al formrii voinei, dreptul civil reine doar dou elemente: hotrrea exteriorizat i motivul determinant; primul element este nsui consimmntul28, iar cel de-al doilea constituie cauza ori scopul actului juridic civil, n doctrin, aceasta se numete, construcia tehnic a voinei"29. 2. Principiile voinei juridice n dreptul civil Codul nostru civil consacr dou principii care crmuiesc voina juridic, i anume: principiul libertii actelor juridice civile, numit si principiul autonomiei de voin; principiul voinei reale (numit i principiul voinei interne). A) Principiul libertii actelor juridice civile este consacrat indirect n art.969 alin. l C.civ. i art.5 C.civ. si poate fi exprimat astfel: subiectele de drept civil sunt libere s ncheie ori nu un act juridic civil; dac ncheie, trebuie s respecte legea si morala; prile sunt libere s stabileasc, aa cum doresc, coninutul (clauzele) actului juridic civil;
27
28

A se vedea art.950 C.civ. A se vedea art.948 Cod civil 29 A se vedea Tr. lonacu, op.cit. p.261

 prile sunt libere ca, prin acordul lor, s modifice ori s pun capt actului juridic civil pe care l-au ncheiat. Limitele principiului libertii actelor juridice civile sunt: a) ordinea public (adic normele care reglementeaz ordinea economic, social si politic din stat); b) morala; c) normele imperative civile. Actul juridic ncheiat cu depirea acestor limite este lovit de nulitate absolut sau relativ, dup caz. B) Principiul voinei reale (interne). Voina juridic cuprinde elementul intern (psihologic) i cel extern (social). Cnd ntre aceste dou elemente exist concordan, identitate, nu se pune nici o problem, teoretic ori practic, de determinare a principiului aplicabil, cci voina este aceeai. A. Definiia consimmntului Prin consimmnt se nelege acea condiie esenial, de fond i general a actului juridic civil care const n hotrrea de a ncheia un act juridic civil, manifestat n exterior. B. Condiiile de valabilitate a consimmntului Pentru a fi valabil, consimmntul trebuie s ntruneasc condiiile urmtoare: s s s s provin de la o persoan cu discernmnt; fie exprimat cu intenia de a produce efecte juridice; fie exteriorizat; nu fie alterat de vreun viciu de consimmnt30.

1. Consimmntul trebuie s provin de la o persoan cu discernmnt Subiectul de drept civil trebuie s aib puterea de a aprecia, de a discerne efectele juridice care se produc n baza manifestrii sale de voin. Persoana fizic cu deplin capacitate de exerciiu este prezumat c are discernmnt juridic necesar pentru a ncheia acte juridice. Persoana fizic lipsit de capacitate de exerciiu (minorul sub 14 ani i cel pus sub interdicie judectoreasc) este prezumat a nu avea discernmnt31. Minorul ntre 14-18 ani are discernmnt juridic n curs de formare, n cazul persoanei juridice nu se pun probleme, deoarece reprezentantul ei legal este, ntotdeauna, o persoan fizic cu deplin capacitate de exerciiu. In afara cazurilor de incapaciti prezentate mai sus (incapaciti legale) exist i cazuri de incapaciti naturale n care se gsesc persoane capabile dup lege. Ca o concluzie, n drept, persoana este capabil, dar n fapt ea este lipsit temporar de discernmnt (beie, hipnoz, somnambulism, mnie
30 31

A se vedea Gh. Beleiu, op.cit., p.142 A se vedea dec. nr. 1129/1987 a Sec ei civile a fostului Tribunal Suprem, n Culegere de decizii pe 1987, p. 121122

puternic). Sanciunea lipsei discernmntului este nulitatea relativ a actului juridic civil. 2. Consimmntul trebuie exprimat cu intenia de a produce efecte juridice32 Aceast condiie decurge din esena actului juridic civil, care este o manifestare de voin fcut cu scopul de a produce efecte juridice (de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret). Aceast condiie de valabilitate nu este ndeplinit atunci cnd: manifestarea de voin a fost fcut n glum, din prietenie, curtoazie sau pur complezen; manifestarea s-a fcut sub condiie potestativ din partea celui care se oblig33; manifestarea de voin s-a fcut cu o rezerv mintal, cunoscut de contractant; manifestarea de voin este prea vag, imprecis. 3. Consimmntul trebuie s fie exteriorizat Principiul aplicabil exteriorizrii consimmntului este acela al consensualismului. Prile sunt libere s aleag forma de exteriorizare a voinei lor (simpla manifestare de voin este nu numai necesar, dar i suficient pentru ca actul civil s se nasc valabil din punct de vedere al formei sale). De la acest principiu exist i excepii, cum este cazul actelor solemne, n cazul crora manifestarea de voin trebuie s mbrace o form special. Manifestarea de voin poate fi exteriorizat ntr-o form expres sau tacit (implicit). Modalitile de exteriorizare a consimmntului sunt n scris, verbal i prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce. In dreptul civil, tcerea nu valoreaz consimmnt exteriorizat. Prin excepie, tcerea valoreaz consimmnt: cnd legea prevede expres aceasta; cnd, prin voina expres a prilor, se atribuie o anumit semnificaie juridic tcerii; cnd tcerea are valoare de consimmnt, potrivit obiceiului34. 4. Consimmntul nu trebuie sa fie alterat printr-un viciu de consimmnt Condiia aceasta - negativ - este impus de caracterul contient, liber al actului juridic civil. Specific viciilor de consimmnt este faptul c exist manifestare de voin, dar aceasta este alterat fie n coninutul su intelectual, contient, cum este cazul erorii i al dolului, fie n caracterul su liber, cum e cazul violenei i al leziunii35. Sunt vicii de consimmnt: eroarea, dolul (viclenia), violena i leziunea.

32 33

A se vedea Ghe. Beleiu, op.cit., p.143 A se vedea art.1010 C.civ. 34 A se vedea art. 1437 C.civ.si 3 art. 52 din Legea nr. 31/1990 35 A se vedea Gh. Beleiu op.cit., p. 145

4.2.3. Viciile de consimmnt A. Eroarea

a. Definiie

Eroarea este falsa reprezentare a realitii la ncheierea unui act civil. Consimmntul nu este valabil cnd este dat prin eroare. Eroarea nu produce nulitate dect cnd cade asupra substanei obiectului conveniei (error in substantiam)36. Eroarea nu produce nulitate cnd cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afar numai cnd consideraia persoanei este cauza principal pentru care s-a fcut convenia. b. Clasificare Dup criteriul consecinelor care intervin, eroarea este de trei feluri: eroarea-obstacol este cea mai grav form a erorii, falsa prezentare cznd fie asupra naturii actului ce se ncheie - error in negaia - (o parte crede c ncheie un anumit act juridic, iar cealalt parte are credina, greit, c ncheie un alt act juridic), fie asupra identitii obiectului (error in corpore) - (o parte crede c trateaz cu privire la un anumit bun, pe cnd cealalt parte are n vedere alt bun)37; eroarea - viciu de consimmnt este falsa reprezentare ce cade fie asupra calitilor substaniale ale obiectului actului (error in substantiani), fie asupra persoanei co-contractante (error in personae); eroarea-indiferen este falsa reprezentare a unor mprejurri mai puin importante la ncheierea actului juridic civil i care nu afecteaz ns i valabilitatea actului.

Sanciunea care intervine n cazul erorii-obstacol este nulitatea absolut a actului juridic, n cazul erorii-viciu de consimmnt sanciunea fiind nulitatea relativ a actului juridic. Pe cnd n cazul erorii-indiferene, sanciunea este o diminuare valoric a prestaiei sau poate rmne fr nici o consecin juridic datorit lipsei de gravitate, ct i a necesitii asigurrii certitudinii n circuitul civil. Dup criteriul naturii realitii fals reprezentate, se disting dou feluri de erori: eroarea de fapt, care este falsa reprezentare a unei situaii faptice la ncheierea actului juridic; eroarea de drept, care este falsa reprezentare a existenei ori coninutului unei norme de drept civil. Jurisprudena noastr admite eroarea de drept civil ca viciu de consimmnt38. l. Structura erorii-viciu de consimmnt
36 37

A se vedea art.945 C.civ. A se vedea Dec. Civ. nr. 370/1474 a Tribunalului Braov, n RRD, nr. 127 1975, p.46 38 A se vedea dec. civ. 474/1985 a Tribunalului Judeului Cara-Severin, cu not de t. Beligrdeanu, n RRD nr.12/1985 p.55-62 i Jozsef Kocsis, Unele aspecte teoretice i practice privind eroarea de drept, n Dreptul nr. 8/1992,p.39-42.

In alctuirea erorii-viciu de consimmnt intr un singur element, de natur psihologic - fals reprezentare a realitii, de unde rezult i dificultatea probrii, dovedirii sale. a. Condiii cerute pentru ca eroarea s fie viciu de consimmnt Dou condiii, cumulative, se cer a fi ntrunite pentru ca falsa reprezentare a realitii, la ncheierea unui act juridic civil, s aib valoare de viciu de consimmnt: - elementul asupra cruia cade falsa reprezentare s fi fost hotrtor, determinant pentru ncheierea actului, n sensul c, dac ar fi fost cunoscut realitatea, actul nu s-ar fi ncheiat; aprecierea caracterului determinant al elementului fals reprezentat se face dup un criteriu subiectiv39, adic de la caz la caz; prin excepie doar se poate apela la un criteriu obiectiv, abstract; de reinut c, atunci cnd falsa reprezentare cade asupra valorii economice a contraprestaiei, e vorba de o eroare lezionar, care este supus regulilor de la leziunea-viciu de consimmnt, iar nu celor de la eroarea-viciu de consimmnt40; - n cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca co-contractantul s fi tiut sau s fi trebuit s tie c elementul asupra cruia cade falsa reprezentare este determinant, hotrtor pentru ncheierea actului juridic civil. Mai precizm c n actele bilaterale nu este necesar ca fiecare parte s se gseasc n eroare, pentru a fi n prezena viciului de consimmnt, care s atrag anulabilitatea actului juridic civil. B. Dolul sau viclenia a. Definiie Dolul, numit i viclenie, este acel viciu de consimmnt care const n inducerea n eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina s ncheie un act juridic. b. Clasificare Trebuie s facem distincie ntre: dolul principal, care este dolul ce cade asupra unor elemente importante, determinate la ncheierea actului juridic, i dolul incidental ori secundar, care este dolul ce cade asupra unor mprejurri nedeterminate pentru ncheierea actului juridic, neatrgnd ne valabilitatea actului (se poate cere, ns, o reducere a prestaiei, dac e cazul). c. Structur Dolul, ca viciu de consimmnt, este alctuit din dou elemente: l.un element obiectiv, material, constnd n utilizarea de mijloace viclene (mainaiuni, iretenii, manopere dolosive) pentru a induce n eroare; 2.un element subiectiv, intenional, constnd n intenia de a induce n eroare o persoan, pentru a o determina s ncheie un act juridic civil41.
39 40

A se vedea Dec. nr. 1/1967 a Seciei civile a fostului Tribunal Suprem, 1967,p. 86-87 A se vedea Dec. nr. 1985/1975 a Seciei civile a fostului Tribunal Suprem, n Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1975, p. 74-76 41 A se vedea Dec. nr. 1031/1979 a Seciei civile a fostului Tribunal Suprem, n RRD nr. 3/1974, p. 145 i Dec. nr. 1426/1979 a Seciei civile a fostului Tribunal Suprem, n CD pe 1979, p.125-128 i Dec. nr.770/1982 a fostului Tribunal Suprem, n RRD nr. 5/1983, p.73-74. 54A se vedea art. 960 C.civ. "A se vedea art. 960 C.civ.

d. Condiii Pentru a fi viciu de consimmnt, dolul trebuie s ndeplineasc, cumulativ, condiiile: 1. s fie determinant pentru ncheierea actului juridic; 2. s provin de la cealalt parte. Prima condiie are urmtoarea definiie: mijloacele viclene sunt astfel, nct este evident c, fr aceste masinaiuni, cealalt parte n-ar fi contractat42. A doua condiie are urmtoarea definiie: mijloacele viclene ntrebuinate de una din pri. Textul las s se neleag c dolul ar fi aplicabil doar actelor bilaterale. Or, dolul poate fi ntlnit i n cazul testamentului. Dac exist reciprocitate de doi, fiecare parte este n drept s cear anularea actului pentru dolul al crui victim este. e. Proba dolului Viciu de consimmnt, dolul nu se presupune, ceea ce nseamn c persoana care invoc existena dolului, drept cauz de anulabilitate a actului juridic civil, trebuie s-l dovedeasc. Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de prob, inclusiv martori sau prezumii simple. Spre deosebire de proba erorii, dovada dolului este mai uor de fcut, datorit elementului su material obiectiv, exterior. C. Violena a. Definiie Violena este acel viciu de consimmnt care const n ameninarea unei persoane cu un ru care i produce o temere ce o determin s ncheie un act juridic, pe care altfel nu 1-a fi ncheiat43. b. Clasificare Dup natura rului cu care se amenin, se distinge ntre: 1. violena fizic - vis - existent atunci cnd ameninarea cu rul privete integritatea fizic ori bunurile persoanei; 2. violena moral - metus - existent atunci cnd ameninarea cu rul se refer la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei. Dup caracterul ameninrii, se deosebete ntre: 1. ameninarea legitim (just) cu un ru, care nu este viciu de consimmnt; 2. ameninarea nelegitim, injust, cu un ru; numai aceasta are semnificaia juridic a viciului de consimmnt, atrgnd anulabilitatea actului ncheiat sub imperiul unei temeri insuflat de o asemenea ameninare. c. Structur Violena - viciu de consimmnt este alctuit din dou elemente44:
42 43

A se vedea art.960 Cod civil A se vedea Gh. Beleiu, op.cit., p. 152 44 A se vedea Ghe. Beleiu, op.cit., p. 150

1. un element obiectiv, exterior, care const n ameninarea cu un ru; 2. un element subiectiv, constnd n insuflarea unei temeri persoanei ameninate; ceea ce altereaz consimmntul, n cazul violenei, este tocmai aceast temere insuflat victimei violenei. d. Condiii Pentru a fi viciu de consimmnt, violena trebuie s ntruneasc, cumulativ, urmtoarele dou condiii: 1. s fie determinant pentru ncheierea actului juridic civil; 2. s fie injust. In aprecierea ndeplinirii primei condiii este necesar ca temerea s determine ncheierea actului juridic. Temerea poate s se ndrepte asupra persoanei care ncheie actul juridic, a soului sau soiei acesteia, descendenilor ori ascendenilor. A doua condiie trebuie neleas n sensul c nu orice ameninare, prin ea nsi, constituie violen - viciu de consimmnt. E necesar ca aceasta s reprezinte o nclcare a legii; adic s fie nelegitim45. Ameninarea cu un ru poate proveni nu numai de la cocontractant, ci i de la un ter. D.Leziunea a.Definiie Leziunea este acel viciu de consimmnt care const n disproporia vdit de valoare ntre dou prestaii46. b. Reglementare In Codul civil exist urmtoarele dispoziii referitoare la leziune: - art. 951: Minorii nu pot ataca angajamentul lor pentru cauz de necapacitate, dect n caz de leziune; - art. 1157: Minorul poate exercita aciunea n resciziune pentru simpla leziune n contra oricrei convenii; - art. 1158: Cnd leziunea rezult dintr-un eveniment cauzal i neateptat, minorul n-are aciunea n resciziune; - art. 1159: Minorul ce face o simpl declaraie c este major are aciunea n resciziune; - art. 1160: Minorul comerciant, bancher sau artizan n-are aciunea n resciziune contra angajamentelor ce a luat pentru comerul sau arta sa; - art. 1162: Minorul nu are aciunea n resciziune contra obligaiilor ce rezult din delictele sau cvasi-delictele sale; - art. 1163: Minorul nu mai poate exercita aciune n resciziune n contra angajamentului fcut n minoritate, dac 1-a ratificat dup ce a devenit major, i aceasta i n cazul cnd angajamentul este nul n forma sa, i n acela cnd produce numai leziune; - art. 1164: Cnd minorii, interziii (sau femeile mritate abrogat), sunt
45
46

A se vedea art. 958 C.civ. Gh. Beleiu, op.cit., p. 152

admii, n aceast calitate, a exercita aciune n resciziune n contra angajamentelor lor ei nu ntorc aceea, ce au primit, n urmarea acestor angajamente, n timpul minoritii, interdiciei (sau mariajului), dect dac se probeaz c au profitat de aceea ce li s-a dat; - art. 1165: Majorul nu poate, pentru leziune, s exercite aciunea n resciziune. Actele juridice ce se ncheie de minorii care nu au mplinit vrsta de paisprezece ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar dac nu reprezint leziune. Minorii care nu au mplinit vrsta de paisprezece ani nu rspund pentru fapta lor ilicit dect dac se dovedete c au lucrat cu discernmnt. c. Structur In concepia subiectiv, leziunea presupune dou elemente: unul obiectiv, constnd n disproporia de valoare ntre contraprestaii i unul subiectiv, constnd n profitarea de starea de nevoie n care se gsete cealalt parte. In concepia obiectiv, leziunea are un singur element: paguba egal cu disproporia de valoare ntre contraprestaii. d. Condiii Pentru anularea actului juridic civil pentru leziune este necesar s fie ntrunite urmtoarele condiii: 1) leziunea s fie o consecin direct a actului respectiv47; 2) leziunea s existe n raport cu momentul ncheierii actului juridic; 3) disproporia de valoare ntre contraprestaii trebuie s fie vdit. e. Domeniul de aplicare Din punct de vedere al persoanelor care pot invoca leziunea drept cauz de anulare, aceasta are dou aspecte. Intr-adevr, sub primul aspect, leziunea privete minorii ntre 14-18 ani, adic minorii cu capacitate de exerciiu restrns48. Sub cel de al doilea aspect, sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice civile care, n acelai timp: 1) sunt acte de administrare; 2) au fost ncheiate de minorul intre 14-18 ani singur, fr ncuviinarea ocrotitorului legal; 3) sunt lezionare pentru minor; 4) sunt comutative. 4.3. Obiectul actului juridic civil Noiune Prin obiect al actului juridic se nelege conduita prilor stabilit prin acel act juridic civil, respectiv aciunile ori inaciunile la care prile sunt ndreptate sau de care sunt inute.
47 48

A se vedea art. 1158 C.civ. A se vedea Gh. Beleiu, op.cit, p. 152

Condiii de valabilitate A. Enumerarea condiiilor cerute pentru valabilitatea obiectului actului civil Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii generale: 1. s existe; 2. s fie n circuitul civil49; 3. s fie determinat ori determinabil; 4. s fie posibil; 5. s fie licit i moral. Condiii speciale cerute numai pentru anumite acte juridice civile, i anume: 1. cel ce se oblig trebuie s fie titularul dreptului subiectiv; 2. s existe autorizaie administrativ prevzut de lege; 3. obiectul s constea ntr-un fapt personal al debitorului. B. Coninutul condiiilor de valabilitate Obiectul actului juridic civil trebuie s existe. Aceasta este condiia primordial pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil, n sensul c dac obiectul lipsete, nu se mai pune problema ndeplinirii celorlalte condiii. Dac obiectul actului juridic privete un bun, aceast condiie implic cunoaterea urmtoarelor reguli: l) dac bunul a existat, dar nu mai exist la data ncheierii actului juridic, condiia nu este ndeplinit i, deci, actul nu este valabil; 2) bunul prezent n momentul ncheierii actului juridic ndeplinete condiia s existe"; 3) un bun viitor poate forma obiect valabil al actului juridic civil, cu o excepie: succesiunea viitoare (nedeschis nc) nu poate forma obiect nici pentru convenie, nici pentru actul unilateral care este renunarea la succesiune. Obiectul trebuie s fie n circuitul civil. Sintagma circuit civil" se ntrebuineaz cu dou sensuri ori nelesuri: n sens larg (lato sensu), prin circuit civil (n general) se nelege totalitatea actelor i faptelor juridice, n virtutea crora se nasc raporturi de drept civil n sens restrns (stricto sensu), expresia circuit civil" se reduce la actele i faptele juridice susceptibile s conduc la nstrinarea sau dobndirea valabil a unui drept ori bun. In mod corespunztor, prin bunuri aflate n circuitul civil" vom nelege acele bunuri susceptibile s fac obiectul unor acte translative sau constitutive sau, altfel spus, bunurile care pot fi dobndite sau nstrinate prin acte juridice civile. Este de remarcat i faptul c bunurile aflate n circuitul civil (stricto sensu) se mpart, la rndul lor, dup modul de circulaie a lor, n dou
49

A se vedea Gh. Beleiu, op.cit., p. 153

subcategorii: a) bunuri care pot circula liber, nengrdit (intr n aceast prim subcategorie bunurile alienabile); b) bunurile care pot circula n condiii restrictive, deinute, ori nstrinate condiionat. Intr n aceast subcategorie : armele i muniiile50; materialele explozive51; produsele i substanele stupefiante; deeuri toxice52; metalele i pietrele preioase i semipreioase53; obiectele de cult54. Obiectul actului juridic civil trebuie s fie determinat ori determinabil55. Cnd obiectul const n res genera, condiia este ndeplinit fie prin stabilirea precis a cantitii, calitii, valorii, fie prin stabilirea numai a unor criterii de determinare, care se vor folosi la momentul executrii actului. Obiectul actului juridic civil trebuie s fie posibil. Imposibilitatea poate fi de ordin material ori de ordin juridic. Condiia aceasta trebuie apreciat dinamic, adic n funcie de progresul tehnicotiinific. Obiectul actului juridic civil trebuie s fie licit i moral. In actele constitutive ori translative de drepturi, se cere ca cel care se oblig s fie titularul dreptului. In actele cu pronunat caracter personal se cere ca obiectul s constea ntr-un fapt personal al debitorului. Cnd legea prevede, este necesar i autorizaia administrativ. 4.4. Cauza (scopul) actului juridic civil 4.4.1. Noiune i elemente A. Noiunea cauzei (scopului) actului juridic Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care const n obiectivul urmrit la ncheierea unui asemenea act. mpreun cu consimmntul, cauza formeaz voina juridic. B. Elementele cauzei actului juridic civil Structura cauzei actului juridic civil are dou elemente: scopul imediat i mediat. Scopul imediat - cauza proxima-, numit i scopul obligaiei, este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile, dup cum urmeaz: 1. n contractele sinalagmatice, cauza consimmntului fiecrei pri const
50

Reglementate de legea 17/1996,PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL NR. 74 din 11 aprilie 1996, in prezent abrogata de LEGE Nr. 295 din 28 iunie 2004, privind regimul armelor i al muniiilor, PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL NR. 583 din 30 iunie 2004 51 PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 28 decembrie 1995 52 reglementata de legea meiului nr.167/1995, PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL NR. 70 din 17 februarie 2000. Legea a fost republicat n temeiul art. II din Legea nr. 159/1999, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 512 din 22 octombrie 1999, dndu-se articolelor o nou numerotare. Legea proteciei mediului nr. 137/1995 a fost publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 304 din 30 decembrie 1995 i a mai fost modificat prin Hotrrea Guvernului nr. 314/1998, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 221 din 17 iunie 1998. 53 Decretul 244/1978 PUBLICAT N: BULETINUL OFICIAL NR. 63 din 15 iulie 1978 54 LEGE Nr.103 din 22 septembrie 1992, privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult, PUBLICAT N: MONITORUL OFICIAL NR. 244 din 1 octombrie 1992 55 A se vedea art. 965 C.civ.

n reprezentarea, adic prefigurarea mintal a contraprestaiei; 2. n actele cu titlu gratuit, scopul imediat l reprezint intenia de a gratifica; 3. n actele reale, scopul imediat l reprezint prefigurarea remiterii lucrului, bunului; 4. n contractele aleatorii, este cauz imediat riscul, adic prefigurarea unei mprejurri viitoare i incerte de care depinde ansa ctigului, respectiv riscul pierderii. Scopul mediat numit i scopul actului juridic, const n motivul determinat al ncheierii unui actu juridic civil (fie nsuirile unei prestaii, fie calitile unei persoane). 4.4.2. Condiiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil Enunarea acestor condiii Pentru a fi valabil, cauza actului juridic civil trebuie s ndeplineasc, cumulativ, urmtoarele condiii: a. s existe; b. s fie real; c. s fie licit si moral.

4.4.3. Rolul i proba cauzei A. Rolul cauzei actului juridic civil Cauza este un mijloc de exprimare juridic a unui interes al prii ori prilor actului juridic civil. De asemenea, cauza actului juridic constituie instrumentul juridic prin care jurisprudena asigur restabilirea legalitii i respectarea bunelor moravuri. B. Proba cauzei Proba cauzei revine celui care invoc lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, n consecin trebuie s rstoarne prezumiile de valabilitate i existen a cauzei56.

CURS NR.2 NOTIUNI GENERALE DE DREPT CONSTITUTIONAL SI ADMINISTRATIV Puterile publice existente in stat. Potrivit Constitutiei Romaniei, autoritatile publice sunt : Parlamentul, care exercita puterea legislativa, Presedintele Romaniei, Guvenul si Administratia Publica; institutii care formeaza puterea executiva; autoritatea judecatoreasca care exercita puterea judecatoreasca.Modul de organizare si functionare a autoritatilor publice reflecta aplicarea fidela a principiului separarii puterilor de stat. Inspectoratul Navigaiei Civile - INC este organismul tehnic specializat al Ministerului Transporturilor, desemnat s asigure, n principal, inspecia i
56

art.967 Cod civil

supravegherea desfurrii n siguran a navigaiei n apele naionale navigabile, inspecia navelor sub pavilion romn n apele internaionale, coordonarea activitilor de cutare i salvare pe mare, controlul respectrii reglementrilor interne n domeniul transporturilor navale, a acordurilor i conveniilor internaionale la care Romnia este parte, nmatricularea navelor sub pavilion romn, atestarea i brevetarea personalului navigant, precum i cercetarea evenimentelor i accidentelor de navigaie. INC este o instituie public cu personalitate juridic n subordinea Ministerului Transporturilor, cu sediul n municipiul Constana, Incinta Port Constana nr. 1, prin reorganizarea cpitniilor zonale Constana, Tulcea, Galai, Giurgiu i Drobeta-Turnu Severin, instituii publice care se desfiineaz, i prin preluarea Inspectoratului Navigaiei Civile din structura proprie a Ministerului Transporturilor. Cpitnia Portului Constana a luat fiin n anul 1878 odat cu instalarea adminstraiei romneti n Dobrogea. Atribuiile cpitniei portului au fost stabilite n condiiile nou create prin reintegrarea Dobrogei la Romnia, de Regulamentul poliiei porturilor i malurilor dunrene publicat la data de 24 martie 1879. Potrivit acestuia, cpitnia de port era nsrcinat cu supravegherea ordinei, pilotarea navelor la intrarea i la ieirea din port, urmrirea ncrcrilor i descrcrilor de mrfuri i cu respectarea de ctre navigatori i nave a instruciunilor sanitare. Din punct de vedere organizatoric, Cpitnia Portului Constana se subordona Ministerului Afacerilor Strine i Inspectoratului General al Navigaiei i Porturilor cu sediul la Galai. n 1908, CP Constana, ca i toate unitile portuare, trece n sfera de activitate a Ministerului Lucrrilor Publice. Zona de jurisdicie: a) Apele maritime interioare, marea teritoriala de la granita cu Bulgaria pna la Periteasca (paralela de 44 46 N), cu zona contigua corespunzatoare si cu porturile Midia, Tomis, Constanta, Agigea, Belona si Mangalia; b) Complexul Razelm-Sinoe; c) Lacul Tasaul; d) Lacul Siutghiol (Mamaia); e) Lacurile: Corbul, Tabacarie, Nuntasi, Agigea, Techirghiol, Tatlageac, Mangalia si lacurile de agrement din statiunile Venus, Neptun, Saturn, Olimp; f) Canalul Dunare-Marea Neagra, Canalul Poarta Alba-Midia-Navodari; g) Dunarea de la km 285 la km 330 cu lacurile adiacente din judetul Constanta. Uniti componente: Cpitnia Portului Constana - Oficiul de Cpitnie Tomis Cpitnia Portului Cernavod Cpitnia Portului Midia: - Oficiul de Cpitnie Mamaia - Oficiul de Cpitnie Jurilovca Cpitnia Portului Mangalia Cpitnia Portului Medgidia: - Oficiul de Cpitnie Basarabi - Oficiul de Cpitnie Ovidiu.

Principalele atributii coordoneaz i supravegheaz activitile de transport naval n zona sa de jurisdicie; coordoneaz, ndrum i controleaz sigurana navigaiei n porturi i pe cile navigabile din zona de jurisdicie; coordoneaz i ndruma activitatea de cercetare a evenimentelor de navigatie din zona de jurisdictie; coordoneaza, indrum i verific activitatea de prevenire i combatere a cazurilor de poluare a apelor de ctre nave n zona de jurisdicie a cpitniilor de port ce aparin C.Z. Constana; emite avize ctre navigatori pentru reglementarea navigaiei; sancioneaz contraveniile la regimul transportului naval. Servicii asigurate clienilor operaiuni privind nmatricularea navelor; constituirea, transcrierea, transmiterea i radierea garaniilor reale asupra navelor; autorizarea agenilor economici care desfoar activiti de transport naval; eliberarea certificatelor privind ncadrarea navelor cu personal minim de siguran; dirijarea traficului naval pentru porturile maritime romneti; coordonarea i controlul activitii de sosire/plecare nave; eliberarea autorizaiilor pentru reparaii, andocare, lansare nave; organizarea sesiunilor de examen n vederea obinerii certificatelor privind conducerea ambarcaiunilor de agreement CURS NR.3 COMPOZITIA SI LIMITELE TERITORIULUI DE STAT Oceanele si marile lumii joaca din cele mai vechi timpuri un rol important, covarsitor in istoria omenirii. Ele reprezinta sursa de hrana, cale de transport ieftin si suficient pentru comertul international, sunt o cale de comunicatie intre tari si continente si o sursa de resurse minerale submarine de o valoare inestimabila. Oceanul planetar este un spatiu al relatiilor interumane si interstatale cu caracteristici deosebite, spatiu reglementat in buna masura de regimuri juridice diverse. Recunocand importanta economica si militar-strategica a marii, de-a lungul istoriei, popoarele au avut viziuni si conceptii diferite asupra dreptului de folosinta a apelor maritime. Astfel, in antichitate a dominat ideea dreptului de folosinta egala a marii pentru toti oamenii, pornindu-se de la conceptia potrivit careia spatiile marine sunt niste res nullius sau res communis (ale nimanui sau ale tuturor). Marea este deci, un bun de folosinta comuna pentru toate popoarele. Cu timpul insa, s-au conturat viziuni diferite in exploatarea si valorificarea bogatiilor oceanului planetar. Datorita evolutiei rapide in tehnica navigatiei si stiinta militara, unele state au incercat sa-si impuna suveranitatea asupra unor intinderi mari din oceane si mari, considerandu-le parti integrante ale teritoriului lor terestru.

De exemplu, la sfarsitul secolului al XV-lea, spaniolii revendicau un drept de stapanire a zonei de Vest a Atlanticului, a Golfului Mexic si in Pacific. Desi la sfarsitul secolului al XVI-lea Anglia se opunea politicii Spaniei si Portugaliei invocand principiul folosintei obstesti a marii (nici un drept asupra oceanului neputand apartine unui popor sau particular oarecare), in 1609 are loc o rasturnare de situatie, o schimbare de pozitie, regele Iacob I desfiintand libertatea pescuitului in apele de-a lungul coastelor Angliei, impunand obligativitatea unei taxe. Anglia a impus restrictii de navigatie in Marea Nordului, Canalului Manecii si in Sudul insulelor britanice, lezand interesele statelor vecine. Printre acele state era si Regatul Olandei, ce avea o natiune de comercianti si navigatori interesati de libertatea navigatiei. Se naste polemica dintre olandezul Hugo de Groot (Grotius Hugo) si englezul John Selden. Grotius, supranumit parintele stiintei dreptului international, auto al lucrarii monumentale De jure belli ac pacis 1625, a scris si opera De mare liberum, opera de capatai a ceea ce va constui dreptul international al marii de mai tarziu. In aceasta lucrare De mare liberum, Grotius afirma in partea lui res communis usum principiul libertatii marii (mare liberum), potrivit caruia marea a fost totdeauna comuna tuturor popoarelor si marea face obiectul proprietatii private. Teza lui Grotius a fost combatuta de englezul John Selden in lucrarea Mare clausum (marea inchisa) 1635. John Selden a afirmat dreptul statelor de a stapani efectiv marile. In argumentatia sa, dand curs intereselor politice si economice ale Angliei, John Selden sustinea ca marea poate deveni un obiect al proprietatii private iar statul proprietar poate incheia intelegeri cu celelalte state asupra circulatiei vaselor. Desi marile puteri maritime ale vremii (Anglia, Spania, Portugalia, Franta) au incercat sa impuna teza lui John Selden, datorita dezvoltarii relatiilor economice, a extinderii comertului international si progreselor in navigatie, teza lui Grotius a capatat treptat o tot mai larga recunoastere pe plan international. Pe planul afirmarii burgheziei in lupta contra feudalismului, se ajunge la inceputul secolului al XVIII-lea la recunoasterea deplina a principiului libertatii marii, care a fost incalcat adesea insa de marile puteri ale lumii prin masuri si actiuni unilaterale. Astfel, in conditiile extinderii confruntarilor militare purtate pe mare, se accentueaza controlul marilor puteri navale asupra vaselor comerciale ale neutrilor, ceea ce a dus la restrangerea si chiar anularea principiului libertatii marii In conditiile impunerii, uneori cu forta militara, a stapanirii maritime de catre puterile navale ale vremii, statele mici si mijlocii ajung sa se pronunte tot mai hotarat pentru folosirea marilor si oceanelor in interesul tuturor, initiind in acest scop demersuri diplomatice si negocieri multilaterale. In secolul al XX-lea, la 08.01.1918, printre cele 14 principii fundamentale ale pacii, presedintele Willson al Statelor Unite, proclama libertatea deplina a navigatiei in afara de apele teritoriale in timp de pace ca si in vreme de razboi, cu exceptia marilor care ar putea fi inchise total sau partial printr-o actiune internationala, avand ca scop executarea unor acorduri internationale. La Haga, in 1930, cu ocazia Conferintei Generale de Unificare a Dreptului International, are loc o dezbatere multilaterala privind problemele dreptului marii.

Reprezentantii statelor participante au relevat necesitatea adoptarii unor reguli generale cu privire la spatiile maritime si corelarea lor cu celelalte norme ale dreptului international, in scopul folosirii marilor si oceanelor in interesul tuturor statelor. Pentru solutionarea unor probleme concrete, au loc in urmatorii ani mai multe dezbateri internationale privind navigatia, survolul si trecerea prin stramtori, cum au fost: Conferinta de la Laussanne 1922-1923, privind libertatea navigatiei vaselor comerciale, Conferinta de la Montreaux 1936, privind navigatia prin stramtorile Marii Negre (Dardanele, Bosfor si Marmara). Aceste conferinte reprezinta preludiul negocierilor ce au avut loc mai tarziu sub egida ONU. In perioada 24.02-27.04.1958, s-a desfasurat la Geneva prima Conferinta ONU asupra dreptului marii, care a elaborat pentru prima data norme concrete in toate domeniile dreptului marii: marea teritoriala, platoul continental, marea libera, pescuitul, punerea de cabluri si conducte submarine, navigatia, protectia si conservarea resurselor. (Au avut loc trei conferinte la Geneva pe aceasta tema si toate au fost ratificate si de Romania in anul 1961) In anul 1960, a avut loc a doua Conferinta ONU asupra dreptului marii, ce a avut ca obiectiv stabilirea unor limite uniforme ale marii teritoriale. Controversele intre state nu s-au finalizat cu nici un rezultat, nu s-a incheiat nici un tratat. In 1967-1970 s-a pus problema teritoriilor submarine ce a impus reglementarea folosirii explorarii si exploatarii fundului marilor si oceanelor dincolo de limitele jurisdictiei nationale. Unul dintre promotorii patrimoniului comun al umanitatii a fost maltezul Arvin Pardo, ce sustinea dreptul tuturor statelor de exploatarea si explorarea resurselor minerale submarine si valorificarea echitabila a acestor bogatii in folosul tuturor natiunilor, nu numai a celor ce detin tehnologia necesara pentru aceasta. Este vorba de nodulii polimetalici, adica acele concentrari mari de metale rare gasite la adancimi foarte mari (fundul foselor oceanice). Prin corpul Conventiei de la Montego Bay s-a imaginat un mecanism economic de exploatare a acestor noduli polimetalici, numit Intreprindere pentru exploatarea si explorarea resurselor minerale submarine, dar care nu a functionat niciodata. In anul 1967, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a infiintat un comitet special (mai tarziu Comitetul pentru folosirea pasnica a fundului marilor si oceanelor) ce a avut 37 state fondatoare (printre care si Romania), pentru problemele legate de dreptul marii. In anul 1970, Adunarea Generala a ONU a adoptat Declaratia de principii prin care a consacrat Zona Internationala ca patrimoniu comun al umanitatii. Evolutiile raporturilor maritime sub influenta schimbarilor din economie si politica mondiala, descoperirile de noi resurse, efectele daunatoare ale poluarii mediului marin, au determinat convocarea in anul 1970 a celei de-a treia Conferinta ONU asupra dreptului marii (1973 1982 cu mai multe sesiuni) la Montego Bay, a carui presedinte a fost Hamilton S Ameransinghe (din Srilanka) si la care au participat 160 de state (printre care si Romania). S-au adoptat reglementari privind: - regimul zonelor maritime de jurisdictie nationala - conceptul de zona economica exclusiva - platorul continental

modalitati de explorare si exploatare a resurselor patrimoniului comun al umanitatii - cercetari stiintifice si ocrotirea mediului marin - procedee de solutionare a diferendelor in raporturile maritime dintre state Conventia de la Montego Bay a intrat in vigoare la 16.11.1994, are in cuprins 320 de articole, grupate in 15 parti, la care se adauga 9 anexe si un acord stabilit la 29.07.1994, ulterior semnarii conventiei si intrat in vigoare in anul 1996. Romania a ratificat aceasta conventie prin Legea nr.110/1996. (In ultimul raport periodic al secretarului conventiei privind numarul statelor ce au ratificat conventia, erau peste 110 state semnatare a acesteia). Marea teritoriala Evolutia conceptului de mare teritoriala in decursul istoriei Considerentele de ordin economic, politic si militar au determinat statele lumii incepand chiar din antichitate sa-si extinda aria suveranitatii asupra unei parti din apele marii. Negotul pe apa s-a desfasurat in conditii de relativa siguranta in raport cu negotul de pe uscat. Prin transportul pe apa au fost eliminate impedimentele vamale inerente transportului pe uscat. Treptat negotul s-a dezvoltat ajungand sa fie practicat nu numai in cadrul aceleiasi colectivitati, dar chiar si intre popoare despartite de mari. Odata cu aparitia statelor si a stabilirii relatiilor economice si politice intre acestea s-au nascut si relatiile juridice create de state ce urmareau reglementarea activitatii desfasurate pe mare. Aceste circumstante au favorizat aparitia principiilor, conceptelor si institutiilor dreptului marii. In antichitate o serie de popoare au construit flote puternice pentru acele timpuri, pentru apararea intereselor lor comerciale (fenicienii, grecii, mai tarziu cartaginezii si romanii). Cu ajutorul acestor flote s-au intemeiat colonii in diverse regiuni ale globului, facandu-se astfel posibil schimbul comercial intre metropole si colonii. Prin politica sa de cuceriri, Roma Antica a transformat bazinul Marii Mediterane intr-o adevarata mare interna romana. In viziunea lui Paul, Modestian, Ulpian si a altor juristconsulti romani se promoveaza ideea ca spatiile maritime sunt res nullius sau res communis, Roma ajungand sa considere Marea Mediterana drept o mare proprietate a imperiului (mare nostrum). Dupa prabusirea Imperiului Roman, ordinea feudala a impus o stare de forta, razboiul fiind permanent. Intr-o asemenea situatie, calea ce mai sigura de schimb comercial devine spatiul maritim. Astfel se explica necesitatea legiferarii comertului pe mare, lucru realizat intr-o mare masura de imparatii bizantini. O buna perioada de timp arabii au monopolizat comertul pe mare. Un alt rol important l-a avut populatia normanda, ea deschizand dreptul expeditiilor catre Vest, spre Islanda, Groenlanda si America de Nord (sec IX-X en).

Ca urmare a configurarii unor conditii deosebite de folosire a spatiilor maritime s-au conturat viziuni diferite ale statelor in acest domeniu. Au avut loc confruntari de interese, s-au exprimat teze si idei ca sa le afirme. Evolutia principiului dreptului marii a fost determinata de trecerea de la optica unei stapaniri restranse la aceea a intrebuintarii marii de catre toate statele lumii. In perioada secolelor al XII-lea al XVII-lea, o serie de orase state precum Venetia, Genova si Pisa, dar si unele state europene, posesoare a unei flote dezvoltate (Spania, Portugalia), practicau un adevarat drept de proprietate asupra unor zone intinse ale marilor la care erau riverane. In secolul al XIII-lea, datorita dezvoltarii tot mai largi a cailor de navigatie apare nevoia reglementarii spatiilor de acces asupra altor spatii decat cele riverane, astfel incat se impunea fixarea anumitor limite asupra acestora din urma, extinse pana la mijlocul marii. In secolul al XIX-lea Loccenius considera ca marea teritoriala se intinde in largul marii pana la punctul pe care il va fi atins o corabie dupa doua zile de mers. Tratatul de la Tordesillas (secolul al XV-lea) intre Spania si Portugalia, imparte proprietatea spatiilor maritime intre cele doua state astfel: Spania partea apuseana a Oceanului Atlantic, a Golfului Mexic si a Pacificului, Portugalia restul apelor din Oceanul Atlantic si Indian. Polemica dintre Grotius Hugo si John Selden s-a finalizat cu recunoasterea tot mai larga a tezelor lui Hugo Grotius si a dus la formularea unor principii si concepte juridice privitoare la jurisdictia statului riveran asupra unor zone adiacente coastelor sale si principii privind pescuitul si libertatea navigatiei. Privitor la latimea partii din mare supuse jurisdictiei statului riveran se consacra diverse reguli: criteriul bataii tunului conform caruia puterea statului se intinde pana acolo unde ajung armele sale in 1782 Ferdinand Galiani stabileste un criteriu matematic: 3 mile marine de la coasta inspre larg criteriul liniei orizontului Afirmarea acestor principii si concepte s-a bazat pana in secolul al XVIIlea pe actiuni unilaterale ale marilor puteri. Intr-un asemenea context, Conventia de la Haga (1882) privind controlul pescuitului in Marea Nordului constituie una din putinele exceptii si reprezinta un pas important in elaborarea unor reglementari stabile privind vasele de pescuit (zonele in care acestea puteau ajunge). In sec al XVII-lea al XIX-lea datorita extinderii confruntarilor militare navale se restrange pana la anulare aproape principiul libertatii marilor, aceasta deoarece se acredita ideea conform careia libertatea pe mare poate fi asigurata prin echilibrul fortelor navale ale marilor puteri. In aceasta perioada statele mici si mijlocii se pronunta mai des si mai ferm pentru elaborarea unor masuri pe cale multilaterala, prin negocieri, sustinand folosirea in interesul tuturor a marilor si oceanelor. La inceputul secolului al XX-lea apare o serie de evenimente, printre care si Proclamatia presedintelui Willson (SUA), care proclama printre cele 15 principii fundamentale ale pacii libertatea navigatiei pe mari in afara apelor teritoriale si o serie de Conferinte (Conferinta Navala de la Washington 1922,

Conferinta de la Laussanne 1922-1923, Conferinta de la Haga 1930 privind unificarea drepturilor internationale, Conferinta de la Montreaux 1936). Conceptul de mare teritoriala ca spatiu maritim supus suveranitatii statului riveran a fost reglementata potrivit normelor moderne de drept international in cadrul Conventiei asupra marii teritoriale si zonei contigue adoptata de prima Conferinta ONU asupra dreptului marii de la Geneva 1958. Marea teritoriala si zona contigua e reglementata in partea a II-a a Conventiei de la Montego Bay 1982. Conventia prevede: suveranitatea statului riveran se intinde dincolo de teritoriul sau si de apele sale interioare asupra unei zone a marii adiacente desemnate sub numele de mare teritoriala; suveranitatea statului riveran se intinde atat asupra spatiului aerian de deasupra marii teritoriale cat si a fundului si subsolului acesteia este o prelungire a teritoriului in mare; criterii privind limitele marii teritoriale: a. latimea marii teritoriale orice stat are dreptul de a fixa latimea marii teritoriale. Aceasta latime nu depaseste 12 mile marine de la liniile de baza stabilite in conformitate cu conventia; b. limita exterioara a marii teritoriale este constituita de o linie avand fiecare punct la o distanta egala cu latimea marii teritoriale din punctul cel mai apropiat al liniei de baza; liniile de baza sunt de mai multe tipuri: linia de baza normala de la care se masoara latimea este linia refluxului de-a lungul tarmului astfel cum este indicata pe harti la scara recunoscuta oficial de statul riveran.In cazul recifelor sau al insuselor cu recife dantelate, linia de baza de la care se masoara latimea este linia refluxului inspre larg liniile de baza drepte - acolo unde tarmul prezinta crestaturi adanci sau daca exista un sir de insule de-a lungul tarmului, in imediata apropiere a acestora poate fi folosita metoda liniilor de baza drepte care leaga punctele corespunzatoare pentru trasarea liniei de baza de la care se masoara latinea marii teritoriale.Acolo unde tarmul este extrem de instabil datorita prezentei unei delte (aluviuni) punctele corespunzatoare pot fi alese de-a lungul liniei celei mai avansate a refluxului si chiar in caz de retragere ulterioara a liniei refluxului acestei linii de baza drepte raman in vigoare atata vreme cat nu au fost modificate de statul riveran. Regula nr.1: O reglementare importanta este fixata privind traseul liniilor de baza drepte care nu trebuiesc sa se indeparteze in mod direct de la configuratia generala a tarmului, iar intinderile de mare situate spre tarm si sa fie suficient de legate de domeniul terestru pentru a fi supuse regimului apelor interioare. Regula nr.2: Liniile de baza drepte nu trebuie sa fie trase spre ridicaturile fundului marii ce raman descoperite in timpul refluxului sau sa se porneasca de la acestea decat in cazul in care pe ele sunt amplasate faruri sau instalatii similare care se afla in permanenta deasupra nivelului marii. Exceptie: Se mai poate apela la o trasare a liniilor de baza in cazul in care traseul liniilor de baza a facut obiectul unei recunoasteri internationale de interes general.

Metoda liniilor de baza drepte nu poate fi aplicata de catre un stat in asa fel incat sa taie legatura dintre marea teritoriala a altui stat cu largul marii sau cu zona marii exclusive. Apele interioare Conform Conventiei de la Montego Bay apele situate intre linia de baza a marii teritoriale si tarm fac parte din apele interioare ale statului. Gurile fluviilor Daca un fluviu se varsa in mare fara a forma un estuar, linia de baza este o linie trasata de-a curmezisul gurii fluviului intre punctele limita ale refluxului pe tarm. Porturi In scopul delimitarii marii teritoriale, instalatiile permanente ce fac parte integranta dintr-un sistem portuar si care inainteaza cel mai mult spre larg sunt considerate ca fac parte din term. Instalatiile din largul tarmurilor si insulelor artificiale nu sunt considerate ca instalatii portuare permanente. Rade Cu privire la rade, daca servesc in mod obisnuit incarcarii / descarcarii si ancorarii navelor, radele care s-ar afla in intregime sau partial dincolo de linia exterioara a marii teritoriale sunt considerate ca fac parte din marea teritoriala. Funduri marine care pot ramane descoperite Cu privire la fundurile marine care pot ramane descoperite acestea sunt definite ca fiind ridicaturile naturale de teren ce sunt inconjurate de mare, descoperite in timpul refluxului si acoperite in timpul fluxului. In cazurile in care aceste funduri se gasesc in intregime sau partial la o distanta de continent sau de o insula care nu depaseste latimea marii teritoriale, linia refluxului la aceste funduri marine poate fi luata ca linie de baza pentru a se masura latimea marii teritoriale. In cazul in care fundurile marine care pot ramane descoperite se afla la o distanta de continent sau de insula care depaseste latimea marii teritoriale ele nu pot avea o mare teritoriala proprie. Statul riveran poate in functie de diferite situatii sa stabileasca liniile de baza dupa una sau mai multe din metodele deja aratate mai sus. Delimitarea marii toritoriale intre state ale caror tarmuri sunt adiacente sau situate fata in fata In cazul in care tarmurile a doua state sunt adiacente sau fata in fata, nici unul dintre aceste state nu are dreptul, in lipsa unui acord intre ele, sa-si extinda marea teritoriala dincolo de linia mediana ale carei puncte sunt la distanta egala de punctele cele mai apropiate ale liniilor de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale a fiecaruia dintre cele doua state. Daca aceasta dispozitie nu se aplica, totusi din cauza existentei unor imprejurari speciale, marea teritoriala a celor doua state trebuie sa fie delimitata in alt mod. Liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale si liniile de delimitare trebuie sa fie indicate pe harti marine la o scara corespunzatoare

pentru determinarea pozitiei lor. In lipsa unor asemenea harti poate fi folosita o lista a punctelor geografice precizand sistemul geodezic folosit. Statul riveran are obligatia de a asigura publicarea acestora, in acest scop, depunand un exemplar la Secretariatul General al ONU. In Romania, privitor la regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale, al zonei contigue si al zonei economice exclusive ale Romaniei, a fost adoptata Legea nr.17/1990, modificata si republicata in M.Of. nr. 765/21.10.2002 si care preia in bloc principiile Conventiei de la Montego Bay. Despre delimitarea marii teritoriale, in art.2- al.1 al acestei legi se spune ca marea teritoriala a Romaniei are o latime de 12 mile marine (latimea maxima permisa de Conventia de la Montego Bay), echivalentul a 22.224 m. Sistemul de delimitare a marii teritoriale adoptat de Romania este un sietm mixt. In acelasi articol, in al.2 se mentioneaza ca liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau dupa caz, liniile drepte ce unesc punctele cele mai avansate ale tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg ale insulelor, ale locurilor de acostare, amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare permanente. Legea nr.17/1990 Privitor la marea teritoriala, in Romania guverneaza Legea nr.17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al marii teritoriale, al zonei contigue si al zonei exclusive ale Romaniei (modificata si republicata in Monitorul Oficial nr.765 din 21.10.2002) si care preia principiile din Conventia de la Montego Bay. Chestiuni privind delimitarea marii teritoriale sunt specificate in art.2: (1) marea teritoriala a Romaniei are lungimea de 12 mile marine (lungimea maxima permisa de Conventia de la Montego Bay, adica 22.224 m). Sistemul de delimitare a marii teritoriale adoptat de Romania este un sistem mixt. (2) Liniile de baza sunt liniile celui mai mare reflux de-a lungul tarmului sau dupa caz, liniile drepte ce unesc punctele cele mai avansate ale tarmului, inclusiv ale tarmului dinspre larg ale insulelor, ale locurilor de acostare, amenajarilor hidrotehnice si ale altor instalatii portuare permanente. In art.3 se specifica faptul ca marea teritoriala a Romaniei se delimiteaza de marea teritoriala a statelor vecine prin intelegeri cu fiecare dintre aceste state. Limitele exterioare si laterale ale marii teritoriale constituie frontiera de stat a Romaniei. Suprafetele de apa situate intre tarmul marii si limitele de baza sunt apele maritime interioare ale Romaniei. Art.6 reafirma principiul conform caruia apele maritime interioare, marea teritoriala, solul, subsolul si spatiul aerian de deasupra lor constituie spatiul Romaniei, asupra lor exercitandu-se suveranitatea. Zona contigua este zona tampon reprezentata de fasia de mare adiacenta marii teritoriale ce se intinde spre largul marii pana la distanta de 24 mile marine, masurata de la liniile de baza. Aceasta are ca scop exercitarea controlului pentru prevenirea si reprimarea incalcarilor pe teritoriul Romaniei ale legilor si reglementarilor sale, din domeniul vamal, fiscal, sanitar si al trecerii frontierei de stat.

In sensul Legii nr.17/1990, trecerea inofensiva in marea teritoriala este faptul de a naviga in marea teritoriala in scopul: - de a traversa marea teritoriala fara a intra in apele maritime interioare ori fara a ancora intr-o rada sau a face escala la o instalatie portuara situata in afara apelor maritime interioare; - de a intra in apele maritime interioare si a ancora intr-o rada sau a face escala in port sau de a parasi apele interioare, rada sau portul. Atat Conventia de la Montego Bay, cat si Legea nr.17/1990, vizeaza unele caracteristici ale acestei treceri: neintrerupta, rapida si inofensiva. Navele trebuie sa urmeze anumite rute, sa utilizeze anumite pase de trecere recomendate de statul riveran si mentionate in hartile de navigatie. Exista exceptii privind caracterul neintrerupt al trecerii inofensive in marea teritoriala, cum ar fi faptul ca se permite oprirea ori ancorarea in marea teritoriala atunci cand sunt impuse de nevoile navigatiei sau ca urmare a unui caz de forta majora sau avarie (pentru ca primeaza interesul salvarii persoanelor si a navelor ori aeronavelor aflate in pericol). Pentru navele straine ce trec prin marea teritoriala, aceasta trecere trebuie sa fie inofensiva (atata timp cat nu aduce atingere pacii, ordinii publice, securitatii nationale, etc.). suntem in prezenta acestei atingeri daca constatam una din urmatoarele activitati: amenintarea cu forta sau folosirea fortei impotriva suveranitatii, integritatii teritoriale sau independentei Romaniei; manevre sau exercitii cu arme de orice fel; alegerea de informatii in detrimentul apararii sau securitatii nationale; propaganda impotriva statului roman; decolarea de pe nave, apuntarea (aterizarea) sau imbarcarea pe nave a oricaror tipuri de aparate de zbor; lansarea, debarcarea sau imbarcarea de tehnica militara, scafandrii, submarine, instalatii de cercetari acvatice sau subacvatice; poluarea deliberata si grava de orice natura a apei, mediului marin, spatiului de deasupra apei sau afectarea deliberata si grava a ecosistemelor marime; orice activitate de pescuit sau explorare ori exploatare ilegala a resurselor naturale si biologice; orice activitati de cercetare stiintifica, arheologica sau ridicari hidrografice; orice activitate care se desfasoara cu incalcarea reglementarilor internationale in domeniul radiocomunicatiilor; orice alta activitate ce nu are o legatura directa cu trecerea sau care se desfasoara cu incalcarea prevederilor Legii nr.17/1990.

In marea teritoriala, apele maritime interioare si in porturile Romaniei este interzis accesul oricarei nave ce are la bord arme nucleare, chimice sau alte arme de distrugere in masa, ori transporta asemenea arme ori munitie pentru ele si orice alte marfuri si produse interzise in Romania.

Navele straine cu propulsie nucleara pot intra in rada sau in porturi numai cu aprobarea prealabila a autoritatilor romane, solicitata cu cel putin 30 de zile inainte de data intrarii. Navele straine ce transporta substante radioactive ori deseuri periculoase pot trece prin marea teritoriala numai cu aprobarea organelor romane competente, solicitata cu 30 de zile inainte. Aceste nave sunt obligate sa utilizeze numai rutele desemnate de autoritatea romana competenta. Navele straine aflate in trecere in marea teritoriala sau stationate in rade ori porturi nu vor folosi mijloace de navigatie radio, aparatura hidroacustica si de radiocomunicatii, sisteme electronice, optice de observare, decat pentru necesitatile sigurantei navigatiei si stationarii la ancora si numai pentru a comunica in exclusivitate cu autoritatile portuare romane. Organele romane competente vor lua toate masurile necesare pentru a preveni incalcarile reglementarilor in vigoare cu privire la admiterea navelor straine in apele maritime interne sau la instalatiile portuare si vor folosi orice masuri legale de implicand chiar forta daca este necesar pentru a impiedica orice trecere ce nu este inofensiva. Acest drept de trecere in marea teritoriala poate fi suspendat temporar de catre autoritatile romane competente (pentru anumite zone) solicitata de siguranta statului sau a navelor ce trebuie sa treaca prin marea teritoriala. Reguli generale aplicabile navelor straine folosite in comertul maritim Jurisdictia penala In art.26 din Legea nr.17/1990 se precizeaza ca jurisdictia penala a Romaniei se aplica cu privire la orice infractiune savarsita pe teritoriul Romaniei de catre persoanele imbarcate la bordul navelor straine folosite in scopuri comerciale si orice infractiune savarsita la bordul unei astfel de nave pe timpul cat aceasta se afla in porturile Romaniei sau in apele maritime interioare. Jurisdictia penala a Romaniei nu se va exercita la bordul unei nave comerciale care trece prin marea teritoriala cu privire la o infractiune savarsita la bordul ei cu exceptia urmatoarelor cazuri: - infractiunea e savarsita de un cetatean roman sau o persoana fara cetatenie cu domiciliul in Romania; - infractiunea e indreptata impotriva intereselor Romaniei sau impotriva unui cetatean roman ori a unei persoane rezidente in Romania; - infractiunea e de natura sa tulbure ordinea si linistea publica in tara sau ordinea in marea teritoriala; - exercitarea jurisdictiei romane se impune pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante; - asistenta autoritatilor romane a fost ceruta in scris de capitanul navei ori de un agent diplomatic sau de un functionar consular al statului de pavilion; - jurisdictia penala a Romaniei se aplica si in cazul incalcarii prevederilor Legii nr.17/1990 privind zona economica exclusiva a Romaniei de catre persoane imbarcate la bordul navelor comerciale, daca faptele savarsite constituie infractiuni (conform legii penale a Romaniei)

Conventii in materie de jurisdictie penala si civila a Romaniei cu alte state Art.29 din Legea nr.17/1990 stipuleaza ca in exercitarea jurisdictiei Romaniei, organele romane competente vor putea dispune conform legii: - retinerea sau sechestrarea unei nave straine comerciale si vor putea lua masuri de executare silita impotriva acelei nave aflate in marea teritoriala, apele marii teritoriale sau zona contigua a Romaniei pentru asigurarea executarii obligatiilor contractate sau asumate de nava respectiva in timpul sau in legatura cu trecerea prin marea teritoriala sau apele maritime teritoriale ale Romaniei; - retinerea, sechestrarea vanelor atunci cand impotriva lor sunt formulate pretentii derivand din evenimente de navigatie (avarii la nava si incarcatura, abordaje, incendii, actiuni de salvare, etc). Pentru navele militare, submarine si alte nave de stat, destinate serviciilor guvernamentale Navele maritime straine, submarinele si navele destinate unui seviciu guvernamental pot intra in marea teritoriala, porturi sau rade numai cu aprobarea prealabila a Guvernului Romaniei, solicitata cu cel putin 30 de zile inainte (Exceptii: avarii la aceste nave sau adapost pentru furtuna). Submarinele si alte vehicule submersibile, atunci cand trec prin marea teritoriala sunt obligate sa navigheze la suprafata si sa ardoreze pavilionul. Daca sunt surprinse in submersie sunt constranse sa iasa la suprafata. Daca o nava militara straina incalca legea romana in marea teritoriala sau apele maritime teritoriale ale Romaniei si nu tine seama de avertismentul dat pentru conformare, va fi somata sa paraseasca imediat marea teritoriala. Raspundere pentru orice prejudiciu sau daune cauzate de o nava militara straina sau orice alta nava pentru servicii neguvernamentale sau unor scopuri necomerciale pe timp cat nava straina s-a aflat in porturi, in apele teritoriale, in marea teritoriala si in zona economica exclusiva revine statului sub al carui pavilion se afla nava. Sub rezerva acestor exceptii, navele maritime straine si celelalte nave pentru servicii neguvernamentale se bucura de imunitate de jurisdictie cat se afla in porturi, apele teritoriale, marea teritoriala a Romaniei. Dreptul de urmarire in afara marii teritoriale Conform art.30 o nava straina comerciala poate fi urmarita in afara marii teritoriale a Romaniei si poate fi retinuta pentru a fi trasa la raspundere daca exista motive intemeiate sa se creada ca nava a incalcat legile romane cat timp era in zona de jurisdictie exclusiva a Romaniei. Urmarirea poate incepe atunci cand nava straina sau una din imbarcatiunile ei se afla in apele maritime interioare, marea teritoriala sau zona contigua a Romaniei si nu poate sa fie continuata dincolo de limitele zonei contigue si apele teritoriale, decat daca este neintrerupta. Urmarirea poate incepe atunci cand nava straina nu se conformeaza semnalului de oprire si poate continua fara intrerupere pana la intrarea navei urmarite in marea teritoriala a altui stat. Daca nava este retinuta ea va fi condusa pana la cel mai apropiat port romanesc pentru cercetari si aplicarea sanctiunilor. In cazul in care o nava e retinuta in afara marii teritoriale si se adevereste faptul ca urmarirea nu este justificata, statul roman trebuie sa o despagubeasca pentru pierderile sau daunele suferite.

Dreptul de urmarire se exercita de navele de razboi ale armatei Romaniei sau vane ale Ministerului de Interne. Dreptul de urmarire se aplica si in cazul zonei economice exclusive. Conform Conventiei de la Montego Bay, statul riveran are obligatii privind realizarea trecerii inofensive in marea teritoriala a navelor straine, adica: - el nu trebuie sa impuna navelor straine obligatii care sa aiba ca urmare restrangerea exercitarii dreptului de trecere inofensiva; - el nu trebuie sa exercite discriminare de drept sau de fapt asupra navelor straine; - al trebuie sa semnaleze printr-o publicitate adecvata orice pericol pentru navigatie in marea teritoriala a sa despre care are cunostinta. Caile de navigatie si dispozitiile de separare a traficului Atunci cand securitatea navigatiei o cere, statul riveran poate impune navelor straine ce vor sa-si exercite dreptul de trecere inofensiva in marea teritoriala sa utilizeze caile de navigatie desemnate de el si sa respecte dispozitiile de separare a traficului prescrise de el. Regulile pentru acestea sunt riguroase pentru navele cu propulsie nucleara ori nave cisterna si prevad obligatia sa efectueze anumite manevre numai la indicatiile autoritatilor competente de dirijare a traficului. Drepturile de protectie ale statului riveran - orice masura de impiedicare a unei treceri care nu este inofensiva fiind o zona aflata in exclusivitate sub jurisdictia sa; - pentru navele care se indreapta spre tarm sau spre o instalatie portuara in afara apelor teritoriale, statul riveran poate adopta toate masurile necesare pentru prevenirea incalcarilor conditiilor carora le este subordonata admiterea acestor nave in apele teritoriale sau instalatiile portuare; - trecerea inofensiva suspendata temporar e prevazuta si de Conventia de la Montego Bay (exemplu: pentru exercitii militare), dar aceasta suspendare are efect numai dupa publicarea ei in mod oficial. Taxele ce se pot percepe de la navele straine Conventia de la Montego Bay prevede ca nu se pot percepe taxe de la navele straine pentru sipla trecere prin marea teritoriala. Nu se pot percepe taxe de la o nava straina care trece in marea teritoriala decat pentru remunerarea unor servicii determinate, prestate acestei nave. Aceste taxe se percep fara discriminare. Stramtorile ce servesc navigatiei internationale Prevederi despre stramtorile ce servesc navigatiei internationale au fost reglementate in Conventia de la Montego Bay si in tratate bilaterale pentru anumite stramtori si care au intaietate fata de Conventia de la Montego Bay. Conventia de la Montego Bay, referitor la stramtori, prevede ca regimul trecerii prin stramtori ce servesc navigatiei internationale nu afecteaza

regimul juridic al apelor acestor stramtori si nici exercitarea de catre statele riverane a suveranitatii sau jurisdictiei lor asupra acestor ape, a fundurilor marine corespunzatoare, a subsolului si spatiului aerian de deasupra. Aceste prevederi nu se aplica urmatoarelor: apelor interioare ce fac parte dintr-o stramtoare (exceptie: cand traseul unei linii de baza drepte include in apele interioare ape ce nu erau considerate anterior trasarii ca atare); regimul juridic al apelor situate dincolo de marea teritoriala a statelor riverane la stramtori; regimul juridic al stramtorilor in care trecerea e reglementata in totalitate sau in parte prin conventii internationale existente de mult timp, inca in vigoare si care le vizeaza anume. Trecerea in tranzit (este similara cu trecerea inofensiva) = toate navele si aeronavele ce tranziteaza stramtorile ce servesc navigatiei internationale intr-o parte a marii libere sau o zona economica exclusiva si o alta parte a marii libere sau o alta zona economica exclusiva, beneficiaza de un drept de trecere in tranzit fara piedici. Concret este exercitarea libertatii navigatiei si survolului numai in scopul unui tranzit continuu si rapid prin stramtoare. Restrictie: dreptul de trecere in tranzit nu se extinde asupra stramtorilor formate de teritoriul continental al unui stat si o insula apartinand aceluiasi stat, daca exista in largul insului o ruta de mare libera sau zona economica exclusiva la fel de comoda din punct de vedere al navigatiei ; exceptii (prin cerinta continuitatii si rapiditatii tranzitului): 1. necesitatea ajungerii prin stramtoare la teritoriul unui stat riveran sau necesitatea de a parasi acest teritoriu utilizand stramtoarea; 2. cazul de forta majora sau in caz de avarii In timpul tranzitului prin stramtori, navele si aeronavele au anumite obligatii: traversarea stramtorilor fara intarziere (continuu si rapid); abtinerea de la recurgerea la forta sau amenintarea cu forta impotriva statelor riverane la stramtoare; abtinerea de la orice alte activitati decat cele pe care le implica tranzitul continuu si rapid (exceptii: forta majora sau avarii); In timpul tranzitului navele se conformeaza unor reglementari: in domeniul securitatii navigatiei (RIPAM=Regimul International de Prevenire a Abordajelor pe Mare) general acceptate privind prevenirea, reducerea si controlul poluarii (Conventia MARPOL) Ridicarile hidrografice in stramtori: Navele straine (inclusiv cele pentru cercetari stiintifice si de masurari hidrografice), nu pot efectua cercetari sau ridicari fara autorizarea statelor riverane. Prin natura elementelor geografice, tranzitul unei stramtori prezinta un potential pericol pentru navigatie (obstacole submerse, epave, etc) si atunci

statele riverane au obligatia de a stabili cai de navigatie si dispozitive de separare a traficului, dupa care au obligatia de a efectua publicitate adecvata lor pentru a fi cunoscute de toate statele terte. Statele riverane mai pot adopta si alte reglementari ce pot privi (fara discriminare de drept sau fapt intre navele straine): prevenirea, reducerea si controlul poluarii; interzicerea pescuitului; modul de tranzit pentru anumite tipuri de nave; imbarcarea/debarcarea de marfuri, bani, persoane In cazul incalcarii acestor reglementari de catre o nava sau aeronava ce se bucura de imunitate suverana (nava de razboi sau pentru serviciul public guvernamental), statul de pavilion poarta raspunderea internationala pentru orice pierdere sau paguba ce poate rezulta in urma acestei incalcari pentru statele riverane. O stramtoare poate fi folosita de mai multe state riverane, iar acestea au obligatia de a coopera in privinta stabilirii si intretinerii in stramtoare a instalatiilor pentru siguranta navigatiei si in privinta prevenirii, reducerii si controlului poluarii de catre nave. statele riverane la stramtori nu trebuie sa stanjeneasca trecerea in tranzit si au obligatia de a semnala prin publicitate adecvata orice pericol pentru navigatia in stramtori despre care au cunostinta. Comparatia intre trecerea inofensiva si trecerea in tranzit este reglementata de Conventia de la Montego Bay. Astfel se mentioneaza si faptul ca dreptul de trecere inofensiva nu poate fi suspendat in doua cazuri: 1. cand dreptul de trecere in tranzit este restrictionat pentru anumite stramtori folosite pentru navigatia internationala; 2. cand stramtorile ce servesc navigatiei internationale leaga marea teritoriala a unui stat de o parte a marii libere sau de o zona economica exclusiva a altui stat Statele arhipelaguri Conventia de la Montego Bay da o definitie statelor arhipelaguri: stat constituit in intregime din unul sau mai multe arhipelaguri si eventual din alte insule. Arhipelag = ansamblu de insule sau parti de insule impreuna cu apele inconjuratoare si celelalte elemente naturale care au unele cu altele raporturi atat de stranse incat formeaza in mod intrinsec o entitate geografica, economica si politica sau care sunt considerate din punct de vedere istoric, ca atare. Modalitatea de trasare a liniilor de baza normale, drepte si arhipelagice Un stat arhipelag poate trasa linii de baza arhipelagice drepte care leaga punctele extreme ale insulelor cele mai indepartate si ale recifelor descoperite ale arhipelagului cu conditia ca traseul acestor linii sa inglobeze insulele principale si sa defineasca o zona in care raportul dintre suprafata apelor si cea de uscat sa fi de 1:1 sau 9:1. Lungimea acestor linii de baza nu trebuie sa depaseasca 100 de mile marine, totusi max 3% din numarul total al liniilor de

baza ce inconjura un arhipelag pot avea o lungime superioara, fara a depasi 125 mile marine. Restrictie in modalitatea de trasare: statul arhipelag nu poate trasa liniile de baza astfel incat sa separe de marea libera sau zona economica exclusiva a unui alt stat; Caracteristicile liniilor de baza arhipelagice: - sa nu depaseasca conturul general al arhipelagului; - nu pot fi trase spre sau de la ridicaturile fundului marii ce raman descoperite, in afara de cazul in care pe acestea s-au construit faruri ori instalatii de semnalizare permanente deasupra marii sau cand una din aceste ridicaturi de teren nu este in intregime sau in parte situata la o distanta fata de insula cea mai apropiata care sa nu depaseasca latimea marii teritoriale Regimul juridic al apelor arhipelagice Suveranitatea statelor arhipelagice se intinde asupra apelor din interiorul liniilor de baza arhipelagice (apele arhipelagice), independent de adancimea lor ori distanta dintre ele si tarm. In interiorul apelor arhipelagice, statul arhipelag poate trasa linii de inchidere pentru a delimita apele sale interioare (gurile de fluvii, porturile, deltele, etc) Fara a aduce atingere suveranitatii statului arhipelag, acesta are datoria de a respecta acordurile cu alte state si de a recunoaste drepturile de pescuit traditionale si activitatile legitime exercitate de statele limitrofe in anumite zone incluse in apele arhipelagice. Conditiile de exercitare a acestor drepturi si libertati sunt cuprinse in acorduri bilaterale intre statul arhipelag si statul limitrof. Aceste drepturi, conform Conventiei de la Montego Bay, nu pot face obiectul unui transfer sau partaj in beneficiul statelor terte sau al cetatenilor lor. Statul arhipelag are obligatia de a respecta cablurile submarine existente ce au fost puse de alte state si trec prin apele sale fara sa atinga tarmul si trebuie sa permita intretinerea si inlocuirea lor de catre statul proprietar, atunci cand se impune. Dreptul de trecere inofensiva Conform Conventiei de la Montego Bay, navele tuturor statelor se bucura de acest drept in apele arhipelagice, iar statul arhipelag poate suspenda temporar acest drept daca acest lucru e impus de asigurarea securitatii sale. Pentru perioada de suspendare obligatoriu se face publicitate. Dreptul de trecere prin apele arhipelagice si marea teritoriala adiacenta Statul arhipelag poate desemna cai de navigatie pentru trecerea continua si rapida a (aero)navelor. Trecerea prin apele arhipelagice este exercitarea de catre (aero)nave, potrivit metodelor lor specifice de navigatie a libertatii de navigatie si survol numai in scopul tranzitului continuu si rapid dintre un punct in marea libera sau dintr-o zona economica exclusiva si un alt punct din marea libera sau dintr-o zona economica exclusiva. Caile de navigatie si rutele de survol trebuie sa cuprinda rutele ce servesc in mod normal navigatiei in apele arhipelagice, nefiind necesara

stabilirea intre punctele de intrare si iesire a mai multor trasee de comoditate comparabila. Caile de navigatie sunt linii axiale continue intre punctele de intrare si cele de iesire. In timpul trecerii, navele nu se vor indeparta cu mai mult de 25 mile marine de aceste axiale. Starele arhipelagice pot prescrie dispozitii speciale de separare a traficului pe senalele inguste si le asigura obligatoriu publicitatea adecvata.

Zona economica exclusiva In preocuparea lor de conservare si ocrotire a resurselor biologice, ca si pentru desfasurarea activitatilor de pescuit, cu luarea in consideratie a intereselor proprii, statele riverane au militat in cadrul mai multor dezbateri internationale, pentru elaborarea unui statut juridic specific asupra spatiilor maritime adiacente marii teritoriale. Se naste astfel conceptul de zona economica exclusiva. Acest concept a fost definit pentru prima data in cadrul Conventiei de la Montego Bay, ca fiind spatiul maritim adiacent marii teritoriale supus unor reglementari specifice in virtutea carora se exercita drepturile si jurisdictia statului riveran dar si drepturile si libertatile celorlalte state. Zona economica exclusiva nu se poate intinde dincolo de 200 mile marime de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale. Drepturile statului riveran in zona economica exclusiva: - drepturile suverane pentru exploatarea, explorarea, conservarea si gestiunea resurselor naturale, biologice sau nebiologice ale fundului marii, ale subsolului acestuia si ale apelor de deasupra; - drepturile suverane cu privire la activitatile de explorare si exploatare a zonei in scopuri economice (producerea de energie cu ajutorul valurilor, curentilor marini, vantului); - dreptul de a amplasa si folosi insule artificiale (platforme marine), instalatii, diverse lucrari; - dreptul privind desfasurarea cercetarii stiintifice marine; - dreptul de a lua masuri pentru protectia si conservarea mediului marin; Exercitarea acestor drepturi nu trebuie sa fie abuziva, statul riveran trebuie sa tina cont de drepturile statelor neriverane: - libertatea de navigatie si survol; - libertatea de a amplasa cabluri si conducte submarine; - dreptul de a folosi marea in alte scopuri in mod general recunoscute ca licite. Obligatia statelor neriverane este de a respecta legile si reglementarile elaborate de statul riveran conform conventiei asupra dreptului marii. Pot exista momente cand interesele statului riveran nu coincid cu cele ale statelor de pavilion al navelor si aceste conflicte se rezolva pe baza echitatii in functie de interesele din cauza si comunitatea internationala per ansamblu.

Insulele artificiale, instalatiile si lucrarile in zona economica exclusiva Statul riveran are dreptul exclusiv de a proceda la construirea, autorizarea si reglementarea construirii, exploatarii si utilizarii insulelor artificiale, instalatiilor si dispozitivelor, cablurilor si conductelor submarine, instalatiilor si lucrarilor ce-i impiedica exercitarea drepturilor sale cand are jurisdictie exclusiva asupra lor. Se aplica legile si reglementarile sale vamale, fiscale, de emigrare, de securitate, etc. Construirea platformelor de foraj marin trebuie sa fie comunicata tuturor celorlalte state. Prezenta lor in mare trebuie semnalizata corespunzator si permanent. Cele abandonate si care trebuie sa fie scoase din uz, sunt ridicate, iar pozitia (coordonatele) lor si elementele ce raman dupa scoaterea din uz, se semnalizeaza, se comunica si li se face publicitatea corespunzatoare pentru a nu fi impiedicata navigatia in zonele in care se afla. Statul riveran poate stabili in jurul acestor insule artificiale o zona de securitate de dimensiuni rezonabile ce nu poate depasi 500 metri. In aceasta zona de securitate, statul riveran ia masuri de asigurarea securitatii navigatiei si a integritatii insulelor artificiale. Toate navele trebuie sa respecte aceasta zona de securitate, trebuie sa o ocoleasca si sa nu o incalce. Exista si o piedica pentru amplasarea acestor platforme, de exemplu cand acestea ar urma sa fie ridicate in plina ruta de navigatie. Insulele artificiale nu au statut de insule in sensul general acceptat, deci nu au mare teritoriala si nici nu influenteaza delimitarea marii teritoriale, a zonei economice exclusive si a platoului continental. Conservarea si exploatarea resurselor biologice in zona economica exclusiva (pescuitul) - statul riveran stabileste volumul autorizat al capturilor privind resursele biologice in zona economica exclusiva; - statul riveran are obligatia de a lua masuri adecvate de conservare (mentinere, restabilire a stocurilor) a speciilor din zona economica exclusiva; - statul riveran isi dimensioneaza capacitatea de exploatare a resurselor biologice; daca aceasta capacitate este mai mica decat volumul autorizat al capturilor, statul riveran va permite pe baza de acorduri si altor state sa exploateze excedentul volumului autorizat; - cetatenii altor state care vin sa exploateze zona economica exclusiva a unui stat riveran, respecta legile acestui stat (eliberarea de permise pentru pescuit, autorizarea pentru uneltele si vasele de pescuit, taxele aferente, etc); - determinarea speciilor al caror pescuit e autorizat si cotele de pescuit; - reglementarea campaniilor si a zonelor de pescuit, a tipului de instrumente si nave pentru pescuit; - stabilirea varstei si marimii pestilor ce pot fi pescuiti; Nota: In tarile Uniunii Europene care au tarm la Marea Nordului, Oceanul Atlantic, Marea Mediterana, au aparut probleme legate de zonele, cotele si sezonul de pescuit, drept pentru care s-a acordat o importanta deosebita rezolvarii conflictelor privind conservarea si exploatarea

resurselor biologice in zona zona economica exclusiva. Astfel, Conventia de la Montego Bay contine prevederi privind pescuitul anumitor specii: anadrome (specii care traiesc intr-un singur loc), catadrone (specii migratoare) si sedentare (specii care traiesc pe fundul marii). Dreptul statelor fara litoral (statele enclavate) Conventia de la Montego Bay stipuleaza ca statul fara litoral, are dreptul de a participa echitabil la exploatarea unei cote parti din excedentul resurselor biologice ale zonelor economice exclusive ale statelor riverane din regiune sau subregiune. Modalitatea de participare a statelor enclavate la exploatarea zonei economice exclusive este reglementata prin acorduri regionale sau subregionale. Dreptul statelor dezavantajate din punct de vedere geografic Statele dezavantajate din punct de vedere geografic sunt state riverane inclusiv statele riverane la o mare inchisa sau semiinchisa pe care situatia lor geografica le face sa depinda de exploatarea resurselor biologice ale zonelor economice exclusive apartinand altor state din regiune sau subregiune pentru o aprovizionare suficienta cu peste pentru nevoile alimentare ale populatiilor precum si statele riverane ce nu pot pretinde o zona economica exclusiva. Conventia de la Montego Bay face precizarea ca statele dezvoltate dar dezavantajate din punct de vedere geografic nu au drept sa participe la exploatarea resurselor biologice decat in zonele economice exclusive ale statelor riverane dezvoltate din aceeasi regiune sau subregiune. Nota: Legea nr.17/1990 privind marea teritoriala, zona contigua a Romanieietc, a fost modificata prin Legea nr.36/16.01.2002 (publicata in Monitorul Oficial nr.77/31.01.2002), adaugandu-se un capitol cu privire la zona economica exclusiva a Romaniei Platorul continental O prima definitie spune ca platoul continental este platforma submarina usor inclinata, marginind continentele dincolo de care incepe o cadere rapida catre marile adancuri, cadere ce se produce la o adancime de 200 metri de la suprafata marii. O alta definitie desemneaza platoul continental ca fiind portiunea de teritoriu aflata sub zona economica exclusiva si sub marea libera in continuarea solului existent sub marea teritoriala pana la o adancime de 200 metri sau pana la limita la care adancimea marii permite exploatarea resurselor naturale minerale si care constituie parte componenta a teritoriului national al statului riveran. Aceasta notiune si necesitatea unei reglementari a aparut inca din timpul celui de-al II-lea razboi mondial, cand SUA, Argentina, Chile, Peru si Ecuador au inceput sa-si proclame suveranitatea asupra platoului continental. Semnificativa este proclamatia presedintelui SUA de atunci, care continea o

asemenea revendicare a suveranitatii statelor americane asupra funcdului marii adiacent SUA. Prima reglementare la nivel international a platoului continental apare in 1958, odata cu incheierea Conventiei de la Geneva asupra platoului continental. Discutiile au continuat dupa aceasta conventie in cadrul Conferintei diplomatice pentru Conventia de la Montego Bay. In partea a VI-a a Conventiei de la Montego-Bay, este data o definitie a platoului continental al unui stat riveran: fundul marii si subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea teritoriala a sa pe toata intinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat, pana la limita externa a marginii continentale sau pana la o distanta de 200 mile marine de la liniile de baza de la care se masoara latimea marii teritoriale, atunci cand limita exterioara a marginii continentale se afla la o distanta inferioara. Conventia de la Montego-Bay, defineste si marginea continentala: prelungirea sub apa a masei terestre a statului riveran; ea se constituie din fundul marii corespunzator platoului continental, pantei si povarnisului si subsolul acestuia si nu cuprinde marile funsuri oceanice (abisurile). Criterii tehnice de delimitare a platoului continental: Limita exterioara a marginii continentale atunci cand ea se intinde la 200 mile marine dincolo de liniile de baza, se delimiteaza astfel: - o linie trasata prin punctele fixe extreme in care grosimea rocilor sedimentare este egala cu cel putin o sutime din distanta cea mai scurta intre punctul respectiv si piciorul pantei continentale; - o linie trasata prin punctele fixe situate la maxim 60 mile marine fata de piciorul pantei continentale. In lipsa unei dovezi contrare, piciorul pantei continentale coincide cu ruptura de versant maxima la baza pantei; - punctele fixe care definesc linia care marcheaza pe fundul marii limita exterioara a platoului continental sunt situate fie la o distanta ce nu va depasi 350 mile marine de la liniile de baza, fie la o distanta care nu va depasi 100 mile marine de la izobata de 2500 metri; Nota: criteriile tehnice de delimitare a platoului continental alese de un stat riveran, obligatoriu se comunica chiar din timpul lucrarilor pentru fixarea coordonatelor, Comisiei pentru limitele platoului continental (organism special constituit al ONU). Drepturile statului riveran in platoul continental Statul riveran exercita drepturi suverane asupra platoului continental in scopul explorarii si exploatarii resurselor sale. Aceste drepturi sunt exclusive (daca statul riveran nu exploateaza platoul continental, nimeni nu o poate face fara consimtamantul sau expres). Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu depind de ocupatia lui efectiva sau fictiva, sau de o declaratie expresa. Resursele naturale din platoul continental In platoul continental exista resurse minerale, nebiologice ale fundului marii si ale subsolului si organismele vii ce apartin speciilor sedentare.

Drepturile statului riveran asupra platoului continental nu aduc atingere regimului juridic al apelor de deasupra sau a spatiului aerian de deasupra acestora. Atentie: platoul continental nu este o zona maritima, ci priveste solul si subsolul marin (pamantul) pentru ca deasupra putem avea zona economica exclusiva sau mare libera. Drepturile statelor terte asupra platoului continental - pot pune cabluri si conducte submarine (traseul lor e supus consimtamantului statului riveran, care nu poate impiedica neintemeiat punerea si intretinerea lor); - se supun reglementarilor stabilite in favoarea statului riveran care are drept exclusiv asupra forajelor in platoul continental, fie ca au scop de explorare sau exploatare Delimitarea platoului continental intre state ale caror tarmuri sunt limitrofe sau fata in fata, se efectueaza prin acord intre ele. Diferendele privind delimitarea platourilor continentale se solutioneaza prin proceduri speciale prevazute in Conventia de la Montego-Bay. Platoul continental se indica pe toate hartile maritime si li se face o publicitate adecvata. Marea libera Marea libera nu este supusa jurisdisctiei vreunui stat. Prima conventie asupra marii libere este cea de la Geneva din 1958, adoptata de Conferinta ONU asupra dreptului marii in perioada 24.0227.04.1958. primul articol al acesteia defineste marea libera ca fiind parte a marii care nu apartine marii teritoriale sau apelor interioare ale vreunui stat. Este deschisa tuturor natiunilor globului, nici un stat neputand pretinde supunerea vreunei parti din marea libera suveranitatii sale. In sensul conventiei, libertatea marii se refera la libertatea navigatiei, a pescuitului, libertatea de survol si libertatea de a pune cabluri si conducte submarine. Prevederile conventiei au fost adoptate si preluate de Conventia de la Montego Bay, care definea in art.86 marea libera ca fiind acele parti ale marii care nu sunt cuprinse nici in zona economica exclusiva, nici in marea teritoriala si nici in apele interioare ale unui stat ori apele arhipelagice ale unui stat arhipelag. Conventia stipuleaza ca marea libera e deschisa tuturor statelor riverane si celor fara litoral. In sensul acestei conventii, libertatea marii libere cuprinde urmatoarele coordonate: libertatea de navigatie, de survol, libertatea de a pune cabluri si conducte submarine sub rezerva consimtamantului statelor riverane, libertatea de a construi insule artificiale sau alte instalatii, libertatea pescuitului si libertatea cercetarii stiintifice. Marea libera va fi totdeauna folosita numai in scopuri pasnice. Nici un stat nu poate pretinde in mod legitim sa supuna suveranitatii sale o parte oarecare a marii libere. Nationalitatea navelor ce strabat marea libera: Fiecare stat stabileste conditii concrete conform carora acorda navelor nationalitatea sa (conditii de inmatriculare a navelor pe teritoriul sau si conditii

ce trebuie sa le indeplineasca o nava pentru a putea purta pavilionului statului). Navele au nationalitatea statului care le-a autorizat sa poarte pavilionul sau. Conventia de la Montego Bay impune o legatura substantiala intre stat si nava. Fiecare stat elibereaza documentele necesare navelor carora le-a acordat dreptul de a purta pavilionul sau. Conditia juridica a navelor in marea libera: Navele trebuie sa navige sub pavilionul unui singur stat, fiind supuse, in afara unor cazuri exceptionale, jurisdictiei exclusive a acelui stat in marea libera. Nici o schimbare de pavilion nu poate interveni in timpul unui voiaj sau escale. Exceptie: cand se realizeaza un transfer al proprietatii asupra navei sau o schimbare a inmatricularii. O nava ce navigheaza sub pavilioanele mai multor state, folosindu-se de ele dupa bunul plac nu se poate prevala fata de orice stat tert de nici una dintre aceste nationalitati si poate sa fie asimilata unei nave fara nationalitate (nava pirat). Deasemenea, fac exceptie navele militare sub pavilionul unor organizatii internationale. Obligatiile statului de pavilion: - orice stat trebuie sa exercite efectiv jurisdictia si controlul sau in domeniile administrativ, tehnic si social, asupra navelor ce poarta pavilionul sau; - orice stat este obligat sa tina un registru naval cu numele si caracteristicile navelor cu pavilionul sau. Nu toate navele sunt evidentiate in registru (numai cele cu deplasament mare). In Romania exista registru matricol al navelor si registru de evidenta centralizata; - orice stat isi exercita efectiv jurisdictia conform dreptului sau intern asupra oricarei nave ce-i poarta pavilionul, ca si asupra capitanului, ofiterilor si echipajului; - orice stat are obligatia sa ia toate masurile pentru asigurarea securitatii navei care ii poarta pavilionul, aceasta cuprinzand: a) constructia navei, navigatia si echiparea navei, precum si navigabilitatea acesteia; b) componenta, conditiile de munca si pregatirea echipajului; c) folosirea semnalelor, buna functionare a comunicatiilor si prevenirea abordajului. Aceste masuri contin toate cele necesare pentru a se asigura ca: orice nava e inspectata inaintea inscrierii in registru si la intervale regulate de un inspector maritim calificat, iar nava are la bord harti si publicatii maritime si instrumente de navigatie necesare; orice nava e incredintata unui capitan si unor ofiteri care au toate calificarile necesare pentru manevra navei, comunicatii, conducerea masinilor, etc; capitanul si tot echipajul cunosc perfect si sunt obligati sa respecte intocmai regulile internationale privind salvarea de vieti omenesti pe mare, prevenirea abordajelor, prevenirea si controlul poluarii si mentinerea legaturilor radio. - orice stat ce are motiv sa creada ca jurisdictia si controlul asupra unei nave nu au fost exercitate, poate informa statul de pavilion

despre aceasta si imediat dupa sesizare, se procedeaza la ancheta si luarea masurilor necesare. Navele de razboi Art.95 din Conventia de la Montego Bay prevede ca navele de razboi se bucura de imunitate completa de jurisdictie fata de orice alt stat decat statul pavilionului. De o asemenea imunitate se bucura si navele apartinand unui stat sau care sunt exploatate de acesta si afectate exclusiv unui serviiu public necomercial.

Jurisdictia penala in marea libera In caz de abordaj sau orice alt incident de navigatie maritima survenit in marea libera, de natura a angaja raspunderea penala sau disciplinara a capitanului sau orice alta persoana din serviciul navei, nici o urmarire penala sau disciplinara nu poate fi intentata decat in fata autoritatilor judiciare sau administrative ale statului de pavilion sau ale statului a carui cetatenie o au cei in cauza. In materie disciplinara statul ce a eliberat un brevet de comandant, un certificat de capacitate sau permis, e singurul competent sa pronunte retragerea acestor documente, chiar daca titularul nu are cetatenia acestui stat. Nu se poate ordona retinerea sau imobilizarea navei chiar in executarea actelor de ancheta de catre alte autoritati decat acelea ale statului de pavilion. Obligatia de a acorda ajutor sau asistenta Orice stat trebuie sa ceara imperativ capitanului navei ce navigheaza sub pavilionul sau, in masura in care este posibil si fara a se pune in primejdie serioasa nava, echipajul sau pasagerii, urmatoarele: - sa acorde asistenta oricarei persoane aflate in pericol pe mare; - sa se indrepte cu toata viteza posibila in ajutorul persoanei periclitate daca are informatii ca are nevoie de ajutor si in masura in care se poate conta rezonabil pe aceasta actiune din partea sa; - in caz de abordaj sa acorde asistenta celeilalte nave, echipajului si pasagerilor sai si in masura posibilitatii sa indice celeilalte nave numele propriei sale nave, portul de inregistrare si portul cel mai apropiat la care va ajunge. Sclavii si actele de piraterie Art.99 al conventiei mentioneaza obligatiile pentru fiecare stat in vederea luarii masurilor eficace pentru prevenirea transportului de sclavi pe vase autorizate sa arboreze pavilionul sau si pentru a impiedica uzurparea pavilionului sau in acest scop. Orice sclav ce se refugiaza pe o nava oricare ar fi pavilionul acestuia este liber ipso facto. Pirateria este oricare din urmatoarele acte: a) orice act ilicit de violenta sau detentiune, orice jefuire comisa de echipajul sau pasagerii unei nave particulare, actionand in scopuri personale si indreptate: - impotriva altei nave sau impotriva persoanelor sau a bunurilor de la bordul acesteia in marea libera;

impotriva altei nave sau impotriva persoanelor sau a bunurilor de la bordul acesteia intr-un loc nesupus jurisdictiei vreunui stat. b) orice act de participare voluntara la folosirea unei nave atunci cand autorul are cunostinta de faptul ca aceasta nava este pirat; c) orice act ce are ca scop sa incite la comiterea actelor de la literele a si b sau orice act comis cu intentia de a le facilita. Este cosiderata nava pirat orice nava de care persoanele ce exercita efectiv controlul asupra lor intentioneaza sa se serveasca pentru a comite unul din actele a,b sau c, cata vreme ele raman sub controlul persoanelor vinovate de aceste acte; Orice stat poate in marea libera sau in alte locuri ce nu se afla sub jurisdictia vreunui stat, sa retina o nava pirat, sa aresteze persoanele de la bordul sau si sa sechestreze toate bunurile pe care le gaseste. Instantele judecatoresti ale statului ce a efectuat captura se pronunta asupra pedepselor de aplicat si a masurilor de luat privind nava sau bunurile, cu respectarea drepturilor persoanelor terte de buna credinta. Daca un stat a procedat la o retinere de nava in mod nejustificat, statul raspunzator va plati toate pagubele cauzate. O retinere a unei nave pentru motive de piraterie nu poate fi executata decat de navele de razboi sau aeronavele militare si alte nave cu semne distinctive exterioare care indica clar ca apartin unui serviciu public. Toate statele vor coopera pentru reprimarea pirateriei in marea libera si a traficului ilicit de stupefiante si substante psihoprope practicat de nave in marea libera. Emisiunile neautorizate sunt emisiunile radio sau de televiziune pentru a fi receptionate de marele public difuzate de pe o nava sau instalatie din marea libera cu incalcarea reglementarilor internationale in materie. Exceptie: transmiterea apelurilor de salvare Dreptul de vizita in marea libera In afara cazurilor in care interventia e bazata pe puteri acordate prin tratat international, o nava de razboi care intalneste in marea libera o nava straina, alta decat o nava ce se bucura de imunitate, nu o poate supune controlului decat daca are motive serioase de a banui ca aceasta nava practica pirateria, transportul de sclavi, serveste unor emisiuni neautorizate, este fara nationalitate sau este o nava de aceeasi nationalitate cu nava de razboi, desi poarta un pavilion strain sau refuza sa arboreze pavilionul sau. Dreptul de urmarire in marea libera Urmarirea unei nave straine poate fi intreprinsa daca autoritatile competente ale statului riveran au motive intemeiate sa creada ca aceasta nava a incalcat legile si reglementarile sale. Urmarirea trebuie sa inceapa cand nava straina sau una din ambarcatiunile sale se afla in apele interioare, arhipelagice, in marea teritoriala sau in zona contigua a statului urmator si nu poate sa fie continuata dincolo de limitele marii teritoriale sau zona contigua decat cu conditia sa nu fi fost intrerupta. Nu este necesar ca nava ce ordona oprirea unei nave straine ce navigheaza in marea teritoriala sau zona contigua sa se gaseasca acolo in momentul in care nava vizata a primit somatia de oprire. Daca nava straina se

gaseste in zona contigua, urmarirea nu poate fi inceputa decat daca nava a incalcat drepturile protejate prin instituirea acelei zone. Dreptul de urmarire se aplica si in cazul incalcarilor reglementarilor statului riveran aplicabile zonei economice exclusive, platoului continental sau zonei de securitate din jurul platformelor maritime, daca aceste incalcari au fost comise in zonele mentionate. Dreptul de urmarire inceteaza cand nava urmarita intra in marea teritoriala a propriului stat sau a unui alt stat. Dreptul de urmarire se exercita numai de catre navele de razboi sau aeronavele militare. Orice stat are dreptul de a pune cabluri sau conducte submarine pe fundul marii libere dincolo de platoul continental. Conservarea si gestionarea rezurselor biologice ale marii libere Toate statele au dreptul ca cetatenii lor sa exercite pescuitul in marea libera sub rezerva obligatiilor lor conventionale, a drepturilor si obligatiilor si intereselor statelor riverane. Toate statele sunt obligate sa adopte masurile aplicabile cetatenilor lor, necesare pentru conservarea resurselor biologice ale marii libere sau sa coopereze cu alte state pentru adoptarea unor astfel de masuri. In cadrul unei astfel de cooperari, avand in vedere volumul autorizat al capturilor de peste, statele urmaresc sa mentina si sa restabileasca stocurile de specii exploatate la un nivel ce sa asigure un randament constant maxim. Se au in vedere factorii ecologici, economici, nevoile statelor in curs de dezvoltare. Analog pentru mamiferele marine din marea libera.

Regimul insulelor din marea libera O insula este intinderea naturala de pamant, inconjurata de apa si care ramane descoperita in timpul fluxului. Marea teritoriala, zona contigua, zona economica exclusiva si platoul continental ale unei insule sunt delimitate conform prevederilor legale. Stancile ce nu sunt propice locuirii umane sau unei vieti economice proprii nu au zona economica exclusiva si platou continental. Marile inchise sau semiinchise Marile inchise sau semiinchise sunt golfurile, bazinele sau marile inconjurate de mai multe state si legate de o alta mare sau ocean printr-un pasaj ingust sau format in intregime sau in principal de marea teritoriala si zona economica exclusiva a mai multor state. Statele riverane la o mare inchisa sau semiinchisa coopereaza intre ele in exercitarea drepturilor lor. In acest scop, ele se straduiesc direct sau prin organizatii regionale: - sa coordoneze gestionarea, conservarea, exploatarea resurselor biologice; - sa-si coordoneze eforturile privind protectia si apararea mediului; - sa-si coordoneze politica privind cercetarea stiintifica. Dreptul de acces al statelor enclavate si libertatea de tranzit Statele fara litoral sunt statele ce nu poseda tarmuri maritime.

Statul de tranzit este orice stat cu sau fara tarmuri maritime situat intre un stat fara litoral si mare, prin teritoriul caruia trece traficul de tranzit. Traficul de tranzit este traficul de persoane, bagaje, bunuri si miljoace de transport, prin teritoriul unui stat de tranzit cand aceasta trecere este doar o fractiune dintr-o calatorie completa ce incepe sau se termina pe teritoriul statului fara litoral. Se poate conveni de catre statul fara litoral si cele de tranzit, includerea in mijloacele de transport a conductelor petroliere si a celor de gaze. Drepturile statelor fara litoral - acces la mare si de la mare in scopul exercitarii drepturilor prevazute in acele conventii inclusiv cele privind libertatea marii libere si patrimaniul comun al umanitatii; - libertatea de tranzit prin teritoriul statelor de tranzit cu orice mijloc de transport; - conditiile si modalitatile de realizare a tranzitului sunt convenite in acorduri bilaterale intre statele enclavate si cele de tranzit. Libertatea de tranzit nu e absoluta, statul de tranzit luandu-si toate masurile pentru a se asigura ca facilitatile in favoarea statelor fara litoral nu aduc atingere intereselor lor legitime. Traficul de tranzit nu e supus taxelor vamale sau redevente cu exceptia drepturilor percepute pentru servicii particulare in legatura cu acest trafic. Pentru a facilita traficul in tranzit pot fi prevazute zone libere sau alte facilitati vamale in porturile de intrare sau iesire ale statului de tranzit prin acorduri bilaterale. Statul de tranzit are obligatia de a lua masurile corespunzatoare pentru evitarea intarzierilor sau dificultatilor tehnice in efectuarea traficului de tranzit. Intarzierile si blocajele repetate determina autoritatile celor doua state sa colaboreze pentru eliminarea rapida a lor. Navele ce poarta pavilionul unui stat fara litoral se bucura de un tratament egal cu cel care este acordat celorlalte nave straine in porturile maritime. Stalii, contrastalii i despatch Pentru a elimina ambiguitile ce pot s apar cu privire la faptul c o zi este lucrtoare sau nu, majoritatea expresiilor prezentate mai jos sunt urmate de una din urmtoarele expresii: Sundays, Holidays Excepted - SHEX (duminicile i srbtorile legale exceptate), ceea ce nseamn ca n stalii nu se includ zilele de duminic i zilele de srbatori legale. Sundays, Holidays Included - SHINC (duminicile si sarbatorile legale incluse), ceea ce nseamn ca n stalii se includ zilele de duminic i zilele de srbatori legale Saturdays, Sundays, Holidays Excluded - SSHEX (smbetele, duminicile i srbtori legale excluse) ceea ce nseamn ca n stalii nu se includ zilele de duminic i zilele de srbatori legale Saturdays, Sundays, Holidays Included SSHINC (smbetele, duminicile i srbtori legale incluse)

 Fridays, Holidays Excluded FHEX (zilele de vineri i srbtorile legale excluse) ceea ce nseamn ca n stalii nu se includ zilele de vineri i zilele de srbatori legale. Aceasta este folosit n trile cu religie musulman. Fridays, Holidays Included FHINC (zilele de vineri i srbtorile legale incluse) ceea ce nseamn ca n stalii nu se includ zilele de vineri i zilele de srbatori legale. Aceasta este folosit n trile cu religie musulman. Saturdays, Holidays Excluded SATHEX (zilele de smbt i srbtorile legale excluse) ceea ce nseamn c n stalii nu se includ zilele de smbt i srbtorile legale. Expresie utilizat n Israel. Saturdays, Holidays Included SATHINC (zilele de smbt i srbtorile legale incluse) ceea ce nseamn c n stalii se includ zilele de smbt i srbtorile legale. Expresie utilizat n Israel. Zilele de vineri, smbt i duminic sunt uor de identificat i de exclus din timpul de stalii, ns nu acelai lucru se poate spune i despre zilele de srbtoare. Pentru a stabili dac o zi de srbtoare este exclus din timpul de stalii este necesar a stuida prevederile contractuale, uzurile locale, legislaia aplicabil n portul respectiv (nu este necesar ca o zi de srbtoare s fie una naional n pentru ara n care se afl portul respectiv). Este suficient ca o autoritate local competent s decid c acea zi este o zi de srbotoare pentru portul respectiv i de asemenea nu este relevant faptul c n acea zi se lucreaz. Uneori pentru a ntri i mai mult faptul c anumite perioade sunt excluse din timpul de stalii seutilizeaz expresiile: Even if used EIU, conform creia chiar dac operaiunile de ncrcare descrcare se desfoar n perioadele excluse acestea nu se vor conta ca stalii. Unless Used UU conform acestei expresii timpul efectiv lucrat, dup nceperea staliilor, n perioadele exceptate se va conta ca timp de stalii. Trebuie menionat c este necesar s se lucreze la nava n cauz i nu este relevant faptul c n timp ce nava n cauz ateapt eliberarea unei dane, iar nava ce se afl n dana respectiv desfoar operaiuni de ncrcare/descrcare. De multe ori pentru a evita orice dubii de mai utilizeaz urmtoarele expresii if used actual/half time used to count Clauze speciale cu privire la contarea timpului de stalii Timpul utilizat nainte de nceperea staliilor. Timpul utilizat pentru ncrcare sau descrcare nainte de nceperea staliilor nu se va conta ca stalii dac nu exist o prevedere contrar n contract. De cele mai multe ori se vor ntlni expresiile unless sooner commenced sau time used before commencement of laytime to count as laytime, expresii de din punct de vedere al contrii staliilor sunt echivalente cu expresia unless used Timpul de manevr. Exist dou tipuri de manevre ce pot fi luate n considerare, manevra navei de la lcoul din rad ctre dana de ncrcare sau descrcare i manevra navei dintr-o dan n alta. n cazul manevrei navei din rad ctre dana de ncrcare sau descrcare situaia se prezint n felul urmtor n cazul n care nu exist prevederi contrare:

 dac nava procedeaz direct ctre dana de ncrcare atunci timpul astfel pierdut nu se va conta ca stalii, dac staliile au nceput, pn n momentul n care nava a ajuns la dana alocat. dac nava ancoreaz i transmite NOR din rad i numai dup aceea procedeaz ctre dana de ncrcare sau descrcare atunci staliile nu se vor ntrerupe pe durata manevrei Dac nava face manevre din dana de ncrcare ntr-o alt dan sau n rad datorit condiiilor meteorologice nefavorabile. Atunci cnd datorit condiiilor meteorologice nefavorabile nava este nevoit s prseasc dana de ncrcare sau descrcare este posibil ca timpul de stalii s nu se ntrerup. Atunci cnd vremea nefavorabil nu mpiedic operaiunile de ncrcare sau descrcare sau cnd aceasta nu este cauza pentru care nava prsete dana staliile continu s conteze i pe perioada manevrei. ordinele autoritilor portuare. Dac nava prsete dana din ordinul autoritilor portuare pentru motive nelegate de sigurana navei timpul de stalii nu se ntrerupe pe perioada ct nava nu se afl n dan manevrele pentru a facilita ncrcarea/descrcarea. Atunci cnd nava face astfel de manevre pentru a facilita ncrcarea i descrcarea timpul astfel pierdut nu se deduce din timpul de stalii, staliile nentrerupndu-se pe durata manevrei. Atunci cnd nava face manevre doar n interesul armatorulu, fr ca acestea s aib legtur cu ncrcarea/descrcarea timpul astfel pierdut nu se conteaz ca timp de stalii dect dac armatorul poate proba c operaiunile de ncrcare/descrcare nu s-ar fi desfurat n acea perioad. n lipsa unei prevederi contrare n contractul de navlosire timpul de stalii alocat pentru ncrcare este independent de timpul de stalii alocat pentru descrcare. n afara situaie n care se stabilete un numr de zile att pentru ncrcare ct i pentru descrcare mai exist doua expresii ce se utilizeaz i care au ca efect luarea n considerare a timpului utilizat att la ncrcare ct i la descrcare pentru calcul staliilor. Acestea sunt: staliile reversibile conform acestei expresii navlositorul are opiunea de a aduna timpul de stalii alocat pentru ncrcare cu cel alocat pentru descrcare. Astfel aceast clauz are acelai efect ca i alocarea de la nceput a unui numr de zile pentru ncrcare i descrcare. to average laytime dac prin contract se utilizeaz aceast expresie atunci se vor face clcule separate pentru ncrcare i descrcare i perioada de timp peste timpul alocat n cazul unei dintre operaiuni poate fi compensat cu orice perioad de timp salvat n cazul celeilalte operaiuni. Exemplu: n cele ce urmeaz se va prezenta un exemplu n care se prezint modalitatea corect de calcul n cazul utilizrii acestor expresii:

Un contract de navlosire prvede c ncrcarea i descrcarea s se fac n felul urmtor: rata de ncrcare: 1500 tone per zi SHEX rata de descrcare: 2000 tone per zi SHEX Timpul de stalii va ncepe la ora 8.00 n yiua imediat urmtoare zilei n care nava a transmis NOR. Perioada de smbt de la 12.00 pn luni la 08.00 nu va contac ca timp de stalii chiar dac este utilizat Timpul lucrat nainte de nceperea staliilor se va conta ca timp de stalii Rata contrastaliilor 2000 $ pe zi si pro rata iar despatch-ul jumtate din rata contrastaliilor pentru tot timpul salvat la ambele capete. Din istoricul operaiunilor de ncrcare/descrcare se vor lua n considerare urmtoarele elemente. NOR la ncrcare a fost naintat Vineri 17 Noiembrie 2000 la ora 10.30 ncrcarea a nceput la 17 Noiembrie 2000 la ora 13.00 ncrcarea s-a terminat Simbt, 25 Noiembrie 2000 la ora 17.00 NOR la descrcare a fost naintat Joi 30 Noiembrie 2000 ora 14.00 Descrcarea a nceput Vineri 1 Decembrie 2000 ora 15.00 Descrcarea s-a terminat Mari 5 Decembrie 2000, ora 12.00 Nava a ncrcat 6000 tone Metoda 1 Calculele se fac pe baza principiului c timpul n care nava se afl n contrastalii la portul de ncrcare este dedus din timpul de stalii alocat pentru descrcare i c navlositorii vor fi responsabili pentru timpul de suplimentar utilizat la descrcare. Timpul alocat pentru ncrcare: 6000/1500= 4 zile Timpul alocat pentru descrcare: 6000/2000=3 zile Ziua V S 18 Nov D L M M J V S D 19 Nov 20 Nov 21 Nov 22 Data 17 Nov Operaiunea Timpul Contrastalii contat / Despatch cumulat Transmis NOR la 0 z 0 h 0 0 10.30 m 0z 4h 0m 08.00 ncep staliile 0z 4h 0m Timpul nu conteaz dup 12.00 0z 4h 0m Timpul nu conteaz 0z 4h 0m Timpul nu conteaz 0z 20h pn la 08.00 0z 16h 0m Se lucreaz 0m 1z 20h Se lucreaz 1z 0h 0m Se lucreaz 0m 2z 20h Se lucreaz 1z 0h 0m 0z 20h 0m Staliile au expirat la 0m 3z 20h 1z 20h 0m 04.00 1z 0h 0m 2z 13h 0m Timpul contat

Nov 23 Nov 23 Nov 24 Nov 25 Nov

0m ncrcarea s-a 0z terminat la 17.00 0m

4z 4h 0m

0h

Timp disponibil la descrcare 3 zile 2 zile 13 ore = 11 ore Ziua J V 1 Dec S 2 Dec D L M 5 Nov 3 Dec 4 Dec Data 30 Nov Operaiunea Timpul Contrasta contat lii/ cumulat Despatch Transmis NOR la 14.00 0z 0 h 0 0z 0h 0m m Srbtoare 0z 0h 0m 0z 0h 0m ncep staliile la 08.00 0z 4h 0m Timpul nu conteaz de 0z 4h 0m la 12.00 Nu se conteaz 0z 4h 0m Timpul nu conteaz 0z 4h 0m pn la 08.00 0z 11h Staliile au expirat la 0z 07h 0m 0z 9h 0m 15.00 0m Descrcarea s-a 0z 21h terminat la 12.00 0m Timpul contat

Deci navlositorul este responsabil n acest caz pentru plata sumei de 2000 X 21/24= $ 1750 reprezentnd contrastalii. Metoda a II a Se bazeaz pe cumularea timpului alocat pentru ncrcare cu cel alocat pentru descrcare i calcularea contrastaliilor i despatch-ului Ziua V S 18 Nov D Data 17 Nov Operaiunea Timpul Contrastalii contat / Despatch cumulat Transmis NOR la 0 z 0 h 0 0 10.30 m 0z 4h 0m 08.00 ncep staliile 0z 4h 0m Timpul nu conteaz dup 12.00 0z 4h 0m Timpul contat

L M M J V S 19 Nov 20 Nov

21 Nov Desc 22 Nov 23 J Nov V 24 S Nov 25 Nov D L M 30 Nov 1 Dec 2 Dec 3 Dec 4 Dec 5 Dec

Timpul nu conteaz Timpul nu conteaz pn la 08.00 Se lucreaz Se lucreaz Se lucreaz Se lucreaz Timpul nu conteaz dup 12.00

0z 4h 0m 0z 0m 1z 0m 1z 0m 1z 0m 1z 0m 0z 0m 0z 16h 0m 1z 0h 0m 2z 0h 0m 3z 0h 0m 4z 0h 0m 12h 5z 8h 0m 5z 8h 0m 0h 5z 12h 0m 0h 0z 8h 0m 4h 5z 0m 6z 0h 0m 6z 16h 0m 7z 0m 12h 8h 12h 4h 16h 0h 20h 20h 20h 20h 20h

Transmis NOR 14.00 Srbtoare Timpul ncepe la 08.00 Timul nu conteaz dup 12.00 Timpul nu conteaz Timpul nu conteaz pn la 08.00 Descrcarea s-a terminat la 12.00 Staliile expir la 20.00

5z 8h 0m

0z 0m 0z 0m 0z 0m 0z 0m 0z 0m 0z 0m 0z 0m

Despatch 8 ore = 1000X 8/24= $ 333 Metoda a III a Conform acesteia staliile se efectueaz calculele separat pentru fiecare port i timpul salvat sau utilizat n plus n portul de ncrcare se va compensa cu cel de la descrcare. n acest caz timpul salvat n portul de descrcare va fi sczut din timpul utilizat n plus n portul de ncrcare. Ziua V Data 17 Nov Operaiunea Transmis 10.30 NOR Timpul Contrastalii contat / Despatch cumulat la 0 z 0 h 0 0z 0h 0m m Timpul contat

S 18 Nov D L M M J V S D 19 Nov 20 Nov 21 Nov 22 Nov 23 Nov 23 Nov 24 Nov 25 Nov Contrastalii 2 zile 13 ore Portul de descrcare Ziua J V 1 Dec S 2 Dec D L M 5 Nov M J 3 Dec 4 Dec Data 30 Nov Operaiunea 08.00 ncep staliile Timpul nu conteaz dup 12.00 Timpul nu conteaz Timpul nu conteaz pn la 08.00 Se lucreaz Se lucreaz Se lucreaz Se lucreaz Staliile au expirat la 04.00 0z 4h 0m

0z 4h 0m 0z 4h 0m 0z 4h 0m 0z 16h 0m 1z 0h 0m 2z 0h 0m 3z 0h 0m 4z 4h 0m 20h 20h 20h 0z 20h 0m 20h 1z 20h 0m 2z 13h 0m 0h

0z 0m 1z 0m 1z 0m 1z 0m ncrcarea s-a 0z terminat la 17.00 0m

6 Nov 7 Nov

Timpul Contrasta contat lii/ cumulat Despatch Transmis NOR la 14.00 0z 0 h 0 0z 0h 0m m Srbtoare 0z 0h 0m 0z 0h 0m ncep staliile la 08.00 0z 4h 0m Timpul nu conteaz de 0z 4h 0m la 12.00 Nu se conteaz 0z 4h 0m Timpul nu conteaz 0z 4h 0m pn la 08.00 0z 20h Descrcarea s-a 0z 16h 0m terminat la 12.00 0m 1z 8h Staliile continu 0z 12h 0m 0z 12h 0m 0m 1z 20h 0z 12h 0m 1z 12h 0m 0m 2z 20h 1z 16h

Timpul contat

1z 0m 0z 0m

0h 0m 3z 4h 0m

0m 0h

Despatch 1 zi 16 ore Despatch Contrastalii 1 zi 16 ore 2 zile 13 ore

+++++++++++++++++++++++++++++++ Contrastalii 21 ore = $ 1750 Contrastalii Cuvntul contrastalii are un dublu neles: a) perioada de timp folosit pentru finalizarea operaiunuilor de ncrcare sau descrcare dup expirarea staliilor b) suma de bani pe care navlositorul agreaz s o pltesc armatorului pentru perioada de timp folosit pentru ncrcare sau descrcare peste termenul alocat n mod gratuit prin contractul de navlosire Raiunea economic a contrastaliilor este aceea c prin utilizarea lor sunt satisfcute att interesele armatorului (armatorul este despgubit pentru ntrzierea operaiunilor de ncrcare sau descrcare peste perioada de timp alocat prin contract) ct i cele ale navlositorului ( i permite navlositorului s finalizeze operaiunile de ncrcare sau descrcare chiar dac a depsit perioada de timp alocat prin contract) Nivelul acestor despgubiri pltite de navlositor este stabilit pe zi sau pro-rat i este indicat ca acesta s se stabileasc n jurul sumei care nava ar fi ctigat-o dac ar fi fost exploatat pe baza unui contract de navlosire pe timp, ns ea face obiectul negocierilor dintre armator i navlositor. Dac nu apare expresia pro-rata atunci orice fraciune din zi se va considera zi ntreag din punt de vedere al contrastaliilor. Contrastaliile ncep s conteze imediat dup expirarea timpului alocat pentru ncrcare sau descrcare i ele se conteaz n mod continuu pn la finalizarea operaiunilor de ncrcare sau descrcare. Toate excepiile cu privire la stalii (condiii meteorologice nefavorabile, perioade de timp exceptate) nu se aplic i la contrastalii cu excepia cazurilor n care exist clauze astfel construite nct s nu exist nici un fel de dubiu c aceste excepii se aplic i contrastaliilor. Deci, n absena unei prevederi contrare contrastaliile curg i pe perioada ct nava nu se afl n port sau dac nava nu poate ncrca sau descrca din motive ce nu-i pot fi imputate armatorului sau pentru care armatorul este exonerat de rspundere. Trebuie precizat ns c pentru a fi ndreptit s solicite contrastalii armatorul trebuie s pun nava la dispoziia navlositorului, gata de operare i c ele nu este ndreptit la contrastalii dac operaiunile nu se pot desfura din vina armatorului, a prepuilor acestuia sau deficienelor navei.

Se poate pune ntrebarea dac atta timp ct pltete pentru imobilizarea suplimentar a navei navlositorul are dreptul de a ine nava n contrastalii o perioad nelimitat. Rspunsul la aceast ntrebare este evident negativ pentru c de multe ori rata contrastaliilor nu poate conduce la obinerea unui profit similar cu cel obinut din exploatarea navelor. Chiar dac prin contract nu se stabilete un un numr de zile de contrastalii navlositorul este ndreptit s in nava n contrastalii doar o perioad rezonabil de timp dup care el pltete despgubiri pentru reinerea navei. Stabilirea prin contract a numrului de zile de contrastalii nu rezolv dificilele probleme ce apar atunci cnd navlositorul nu furnizez cantitatea de marf prevzut n contract i nu declar c nu mai poate obine diferena de marf. n aceast situaie este dificil pentru armatori a decide dac nava trebuie s plece fr a ncrca toat marfa sau s atepte pentru a ncrca toat marfa. Atta timp ct rata contrastaliilor este suficient i navlositorul pltete contrastaliile armatorul nu are pierderi considerabile, dar atunci cnd rata contrastaliilor este redus sau navlositorul nu pltete contrastaliile sau armatorul are de performat un alt voiaj este necesar s se solicite o opinie a consilierilor juridici pentru a stabili ce procedur trebuie urmat. Pe lng contrastalii se mai ntlnete i noiunea de despgubiri pentru reinere (damages for detention). Acestea se pltesc n urmtoarele cazuri: la expirarea staliilor dac n contract nu sunt prevzute contrastalii la expirarea unei perioade rezonabile de timp dac prin contract durata staliilor nu este definit la expirarea numrului de zile de contrastalii alocat prin contract Spre deosebire de contrastalii care sunt pltibile doar pentru ntrzierea operaiunilor de ncrcare sau descrcare peste termenul stabilit prin contract despgubirile pentru reinere se pltesc i n urmtoarele cazuri: - marfa ncrcat conduce la prelungirea voiajului - nclcarea contractului de ctre navlositor n ceea ce privete nominarea porturilor la timp sau pentru prezentarea spre semnare a conosamentelor cu ntrziere Dac n cazul contrastaliilor nivelul acestora este stabilit prin contract, nivelul despgubilor pentru reinere nu este, de cele mai multe ori stabilit prin contract. Pentru a determina nivelul acestor despgubiri este necesar s se ia n considerare urmtoarele elemente: nivelul contrastaliilor poate fi folosit ca punct de plecare n stabilirea despgubirilor pentru reinere atunci cnd exist dovezi cu privire la veniturile zilnice de pia ale navei, nivelul despgubirilor pentru reinere se pot calcula n funcie de aceasta Responsabilitatea pentru plata contrastaliilor menionate n contractul de navlosire revine urmtoarelor persoane: a) navlositorului, acesta este responsabil pentru plata contrastaliilor n toate cazurile cu excepia urmtoarelor: contractul de navlosire conine o clauz numit Cesser Clause existena unui nou contract reprezentat de conosament b) posesorul conosamentului, dac termenii i condiiile contractului de navlosire sunt incorporai n conosament

Atunci cnd n conosament se face referire la contrastalii, acestea sunt pltibile: a) de ncrctor sau primitor b) de orice persoan ce prezint un astfel de conosament i care solicit livrarea mrfurilor pe baza lui, dac se poate interpreta aceast solicitare ca un acord de a le plti c) orice persoan careia I-au fost transferate drepturile i obligaiile din conosament i care preai sau solicit livrarea mrfurilor sau care are o pretenie asupra armatorului pe baza contractului de transport Din orice conosament se subnelege obligaia primitorului de a descrca mrfurile ntr-un termen rezonabil. Pe baza acestei obligaii subnelese armatorul are drept de aciune mpotriva primitorului. n cazul n care exist mai multe conosamente, fiecare dintre ele preciznd c descrcarea sau ncrcarea se va face ntr-un anumit numr de zile i un nivel al contrastaliilor menionat n conosament poate aprea problema dreptului armatorului de a recupera contrastaliile de la fiecare dintre aceti posesori de conosamente. Din cazurile tratate pn acum se pare c armatorul are acest drept, ns dac el recupereaz o sum mai mare dect cea la care este ndreptit prin contractul de navlosire diferena dintre acetea trebuie s o in la dispoziia navlositorului. Plata contrastaliilor n cele mai multe cazuri calculul i plata contrastaliilor se face dup terminarea operaiunilor de descrcare i livrarea mrfurilor. Dac armatorii intenioneaz s pun sechestru pe mrfuri pentru a recupera contrastaliile este necesar a avea n contract prevedere c acestea sunt pltibile day by day. Influena altor clauze ale contractului asupra staliilor i contrastaliilor existena mai multor contracte de navlosire Contarea timpului de stalii poate fi influenat i de alte clauze sau circumstane pe lng cele menionate n clauza referitoare la stalii. Un exemplu de cluaz ce are o influen semnificativ asupra staliilor este clauza de grev. Undele clauze de grev se refer n mod expres la contarea staliilor, pe cnd altele sunt mai puin clare i este de multe ori dificil a stabili dac acestea se refer sau nu la contarea staliilor. Clauzele de grev sunt dificil de construit i de interpretat O alt problem ce ridic ntrebri dificile n legtur cu modalitatea de contare a staliilor este aceea a existenei mai multor contracte de navlosire pentru acelai voiaj. Armatorii se pot afla n aceast situaie dac doi sau mai muli navlositori ncarc sau descarc mrfuri n acelai timp i n aceeai dan, iar armatorul trebuie s ntocmeasc un Time-Sheet pentru fiecare navlositor. Aceasta nu ridic probleme deosebite dac istoricul operaiunilor de ncrcare sau descrcare este ntocmit corect precizndu-se n mod clar timpul efectiv folosit i magaziile din care marfa este descrcat. Timpul pierdut n ateptarea unei dane de operare sau orice perioad n care operaiunile nu se desfoar pot conduce la dispute ntre armator i navlositori. Pentru a evita astfel de probleme este necesar ca nc din timpul negocierilor s se precizeze clar responsabilitile fiecrui navlositor.

Despatch Despatch-ul este suma pltit de ctre armator navlositorului ca prim pentru finalizarea operaiunilor de ncrcare sau descrcare ntr-o perioad de timp mai redus dect cea alocat prin contract. Despatch-ul se pltete doar dac exist o prevedere contractual n acest sens. Dei nu exist o regul uniform cu privire la nivelul despatch-ului, de obicei acesta se stabilete la 50% din rata contrastaliilor agreate prin contract. Cu privire la despatch se utilizeaz dou modaliti de calcul a acestuia: pentru tot timpul salvat acesta se determin prin calcularea timpului de la momentul finalizrii operaiunilor de ncrcare sau descrcare pn n momentul meoretic la care staliile ar fi trebuit s expire. pentru timpul de lucru salvat acesta se determin prin scderea din timpul de stalii alocat a timpului efectiv utilizat pn la finalizarea operaiunilor de ncrcare sau descrcare

Exemplu O nav are alocate prin contract 4 zile pentru a finaliza operaiunile de ncrcare sau descrcare i pn vineri la ora 12, moment n care operaiunile s-au ncheiat, navlositorul a utilizat 3 zile i 10 ore. Dac nava a fost angajat pe baza expresie SSHEX timpul de vineri de la ora 17 pn luni la ora 8.00 s nu conteze chiar dac s-a utilizat atunci cele dou variante vor fi. a) pentru tot timpul salvat. Staliile vor expira luni la ora 17, deci despatch-ul va fi calcula prin determinarea timpului calendaristic de vineri de la 12 pn luni la ora 17, adic 3 zile i 3 ore b) pentru timpul de lucru salvat depatchul se va calcula prin scderea din timpul alocat, 4 zile, a timpului efectiv utilizat pn lvineri la ora 12, 3 zile i 10 ore. Deci despat-ul va fi de doar 14 ore. Calcularea staliilor, contrastaliilor i despatch-ului Pentru a determa staliile, contrastaliile i despatch-ul sunt necesare urmtoarele documente: - contractul de navlosire, sau cel puin clauzele referitoare la stalii, contrastalii i despatch - Statement of Facts (Istoricul operaiunilor de ncrcare sau descrcare). Acesta este documentul ntocmit de ctre agentul navei i semnat de ctre comandant i reprezentanii navlositorului ce conine toate informaiile ce privesc operaiunile desfurate de nav de la momentul sosirii n portul de escal pn la momentul prsirii portului, dup finalizarea operaiunilor de ncrcare sau descrcare. - o copie a NOR, acceptat de ctre reprezentanii navlositorului Pentru a calcula staliile, contrastaliile i despatch-ul se ntocmete un document numit Time Sheet. Un astfel de documet corect ntocmit trebuie s cuprind urmtoarele elemente: a) data i ora sosirii navei n port b) data i ora sosirii navei la dan

data i ora la care nava este gata de ncrcare sau descrcare data i ora la care s-a transmis NOR data i ora la care s-a acceptat NOR data i ora la care ncep operaiunile de ncrcare sau descrcare numrul de ore lucrate n fiecare zi atunci cnd se desfoar astfel de operaiuni h) rata de ncrcare sau descrcare agreate prin contract i) perioadele n care nu s-a lucrat i motivele pentru care nu s-a lucrat j) cantitatea de marf ncrcat i descrcat n fiecare zi k) cantitatea total de marf ncrcat sau descrcat l) data i ora la care s-au terminat operaiunile de ncrcare sau descrcare m) data i ora la care sunt prezentate spre semnare documetele de ncrcare sau descrcare c) d) e) f) g) Din cele prezentate mai sus se poate constata c pentru ntocmirea unui Time Sheet este necesar parcurgerea urmtoarelor etape: - studierea clauzelor referitoare la stalii contrastalii i despatch din contractele de navlosire - obinerea Istoricului operaiunilor de ncrcare sau descrcare de la agentul navei - determinarea staliilor alocate prin contract - stabilirea momentului n care staliile ncep s conteze - urmrirea i excluderea din calcule a perioadelor exceptate prin contract - stabilirea momentului n care expir staliile - calcularea contrastaliilor sau despatch-ului Siguranta navigatiei Ordinul M.T.I nr. 635/2010 stabileste porturile, caile navigabile, zonele si categoriile de nave pentru care sunt obligatorii serviciul de pilotaj este obligatoriu. Pilotaj Pilotajul navelor maritime este obligatoriu n urmtoarele porturi: a) porturile aflate n administrarea Companiei Naionale "Administraia Porturilor Maritime" - S.A. Constana; b) porturile aflate n administrarea Companiei Naionale "Administraia Porturilor Dunrii Maritime" - S.A. Galai; c) porturile aflate n administrarea Companiei Naionale "Administraia Canalelor Navigabile" - S.A. Pilotajul navelor maritime este obligatoriu n urmtoarele situaii: a) intrarea/ieirea n/din porturi; b) tranzitarea acvatoriilor portuare spre/dinspre antierele navale; c) tranzitarea acvatoriilor portuare pentru intrarea/ieirea n/din canalele navigabile conectate la porturi;

d) manevrele ntre danele aceluiai port; e) manevrele ntre radele interioare i danele aceluiai port. Supravegherea si controlul navigatiei Legea navigatiei civile stabileste principiile de baza: Navele de orice categorie si indiferent de pavilionul lor odata intrate in apele nationale navigabile romane sunt obligate sa respecte regulile privind intrarea si navigatia in apele nationale, stationarea, operarea si iesirea din porturi, reguli prevazute de legislatia nationala. Regula este ca navele acosteaza in porturi. Pot insa acosta si in afara porturilor si pe malurile cailor navigabile dar, numai in locuri special prevazute in acest scop si semnalizate corespunzator. Aceste locuri sunt reglementate de capitaniile porturilor. In cazurile de forta majora navele pot acosta si in afara zonelor mentionate cu doua conditii: - de a nu stanjeni navigatia in zona; - alertarea de indata a autoritatilor (capitania si politia de frontiera). Exista situatii cand datorita fortei majore comandantul trebuie sa descarce marfa aflata la bord cu conditia de a aduce prejudcii cat mai mici mediului si sa informeze autoritatile. Activitatea de control a navigatiei civile se efectueaza de ANR si de capitaniile de port care sunt reprezentantele ANR. ANR elibereaza acceptul de intrare a navelor in porturi si permisul de plecare a navelor din port. In cazul navelor care vin din voiaj international acceptul de intrare in port se elibereaza dupa obtinerea liberei practici sanitare (regula este aceea ca la bord primul urca doctorul).

Cordonatele exercitarii activitatii de control I.Flag state control (FSC) II. Port state control (PSC) Flag state control (controlul statului de pavilion) ANR are dreptul si obligatia sa controleze si sa monitorizeze navele sub pavilion roman aflate in apele nationale sau in porturile romanesti privind respectarea legislatiei nationale. Se verifica daca navele respective au actele de nationalitate in regula, daca au echipajul minim de siguranta la bord, daca respecata prevederile conventiilor internationale privind standardele tehnice ale navei, conditiile de munca si viata la bord si controleaza daca fiecare membru al echipajului are brevet sau certificat conform functiei pe care o ocupa la bord. Acest control se efectueaza si cand nava romana se afla in afara apelor nationale navigabile. Daca se constata ca o nava romana nu respecta conditiile precizate, acestei nave i se interzice plecarea pana la remedierea deficientelor tehnice constate.

Daca se constata o recidiva in nerespectarea conditiilor ANR-ul poate retrage dreptul de arborare al pavilionului roman sau poate retrage documentele de conformitate companiei care opereaza nava ca proprietar sau sub contract de navlosire. I.Port state control (controlul statului portului) ANR-ul are dreptul si obligatia de a controla navele sub pavilion stain aflate in apele nationale si in porturile romanesti in privinta respectarii acordurilor si conventiilor internationale la care Romania este parte. Daca se constata ca nava nu respecta aceste prevederi ANR-ul prin capitania de port va retine navele pana la remedierea deficientelor. ANR trebuie sa notifice autoritatea competenta a statului care a dat acelei nave dreptul de a arbora pavilionul asupra deficientelor constatate. Sunt cazuri cand nu se pot remedia aceste deficiente in portul de retinere a navei. In aceste conditii nava poate primi autorizatia de a se indrepta catre un alt port atunci cand poate sa navige cu respectarea minimei sigurante. Daca portul unde se pot face reparatiile este in alt stat, ANR trebuie sa instiinteze autoritatile competente din acel port strain. Capitaniile de port pot interzice navigatia in apele nationale precum si operatiunile de incarcare/descarcare sau chiar legatura cu uscatul, navelor care nu au la bord toate actele necesare sau nu au prezent la bord echipajul minim de siguranta. Cazuri de interdictie de navigare: - actele de bord lipsesc sau nu sunt valabile; - navele au gaura de apa; - functionarea instalatiilor de guvernare si a celor de ancorare este defectuoasa; - nava nu are suficiente mijloace de salvare, de stingere a incendiilor, de semnalizare sau de ancorare; - incarcatura de pe punte pericliteaza stabilitatea navei sau impiedica vizibilitatea navigatiei (containere, cherestea); - pescajul navei depaseste pescajul maxim prevazut in actele navei; - pescajul navei nu permite trecerea prin zonele unde aceasta urmeaza sa navige; - numarul pasagerilor imbarcati depaseste numarul prevazut in actele navei; - membrii nu au brevete sau certificate de capacitate corespunzatoare functiei lor; - la bordul navei nu se afla echipajul minim de siguranta; - in oricare alte cazuri in care siguranta navigatiei este periclitata sau nava constituie o sursa sigura de poluare. Capitaniile de port pot interzice plecarea oricarei nave dintr-un port sau loc de stationare la solicitarea ANR, a administratiei portuare sau caii navigabile, a altor autoritati publice ale statului sau ale unor agenti economici pentru debite ale proprietarului/operatorului navei sau ale proprietarului marfii transportate de nava fata de respectivele autoritati sau agenti economici. Raspunderea pentru interdictia de plecare revine solicitantului. Aceasta interdictie de plecare nu este valabila decat 24 de ore de la momentul solicitarii privind interzicerea plecarii. Dupa aceasta perioada de 24 de ore nava va fi retinuta numai daca solicitantul prezinta la capitania de port o incheiere executorie pronuntata de instanta de judecata privind punerea navei

sub sechestru asiguratoriu, care poate fi instituit de tribunal prin sectia sa maritima-fluviala. Retinerea poate sa inceteze daca proprietarul/operatorul navei sau proprietarul marfii a facut dovada depunerii unei garantii suficiente in raport cu creanta invocata, iar aceasta garantie a fost acceptata de creditor (in practica se foloseste scrisoarea de garantie bancara). In calculul celor 24 de ore nu se iau in consideratie orele declarate ca nelucratoare in mod legal. Atributiile capitaniilor de port privind cercetarea evenimentelor de navigatie Capitaniile de port primesc in scris sesizari, reclamatii privind fie infractiunile la regimul navigatiei, fie rapoarte cu privire la sinistre navale, abordaje si orice avarie serioasa. In urma sesizarilor capitaniile de port au dreptul si obligatia sa efectueze cercetari, sa ordone efectuarea de expertize, sa administreze probe in limitele competentei lor. Capitaniile mai pot fi sesizate si cu privire la abateri de la regulile de navigatie care au avut loc in porturi, pe tarmul apelor navigabile si astfel pot efectua cercetari si pot stabili vinovatia unei persoane. Cand aceste abateri imbraca forma unei infractiuni capitania ca organ de cercetare speciala inaiteaza dosarul parchetului. Capitania are dreptul sa efectueze si din oficiu cercetarea evenimentului de navigatie. In cazul in care in urma unui sinistru sau naufragiu o nava indifernt de pavilion s-a pierdut sau a fost abandonata de echipaj comandantul capitaniei are obligatia de a incepe imediat cercetarile. Ofiterii de capitanie trebuie sa stabileasca circumstantele sinistrului, cauzele care au condus la acesta, trebuie sa ia probele si masurile necesare conservarii lor si sa stabileasca un raport final care trebuie inaintat persoanelor competente. Raportul se trimite la parchet, de obicei la parchetul de pe langa sectia maritim-fluviala a tribunalului. O.G. 38/2000 privind implementarea standardelor internationale pentru siguranta navelor, prevenirea poluarii si asigurarea conditiilor de munca si viata la bordul navelor maritime sub pavilion strain care utilizeaza porturile sau instalatiile romanesti din largul marii care opereaza pe sau deasupra platoului continental romanesc (MO 717/02.10.2002) reglementeaza port state control (PSC). Activitatea de PSC este obligatia Romaniei. Prin PSC se urmareste activitatea navei controlate in principal cu urmatoarele conventii internationale: - Conventia internationala din 1974 pentru ocrotirea vietii omenesti pe mare SOLAS 74; - Conventia MARPOL 73-78; - Conventia din 1967 privind limitele de incarcare; - Conventia STCW 78 privind standardele de pregatire si brevetare a navigatorilor; - RIPAM 72 Regulile internationale pentru prevenirea abordajelor pe mare (COLREG);

Conventia privind tonajele navelor din 1969 TONNAGE 69; Conventia ILO 147 privind standardele minime de la bordul navelor comerciale (munca si viata) Ordonanta da multe definitii referitoare la: deficienta, inspectie, inspectie detaliata, inspector PSC, nava sub standard. Nava sub standard = este acea nava al carei corp, masini, echipamente sau siguranta operationala se afla in mod substantial sub standardele cerute prin conventiile aplicabile sau al carui echipaj nu este in conformitate cu documentele privind echipajul de minima siguranta la bord. Campul de aplicare al ordonantei se refera la oricare nava care: 1. face escala intr-un port romanesc sau la instalatiile romanesti din larg; 2. ancoreaza intr-un port romanesc sau la instalatiile romanesti din larg. La efectuarea inspectiei unei nave apartinand unui stat ce nu este membru la conventiile aratate, autoritatile trebuie sa se asigure ca tratamentul aplicat unei astfel de nave nu este mai favorabil decat cel aplicat unei nave care arboreaza pavilionul unui stat membru la conventia aplicata. Navele care nu suporta control PSC: - navele de pescuit; - navele militare; - navele din lemn; - navele guvernamentale; - navele de agrement. ANR are obligatia ca anual sa controleze minimum 25% din navele straine intrate in porturile romanesti. Inspectorii PSC efectueaza o vizita la bordul navei pentru a verifica valabilitatea certificatelor statutare cu privire la conformitatea cu conventiile internationale. Daca sunt valabile si inspectorul PSC este satisfacut de starea generala a navei inspectia se concentreaza asupra deficientelor minore. Daca insa starea navei si echipamentele nu indeplinesc cerintele unei conventii inspectorii PSC procedeaza la o inspectie detaliata. Rezultatul controlului se consemneaza intr-un raport care se inmaneaza comandantului. Daca deficientele constatate pun in pericol siguranta, sanatatea, mediul, ANR ia masura retinerii navei, comunicata comandantului, operatorului navei sau proprietarului. Masura e ridicata cand pericolul a fost inlaturat si ANR considera ca nava poate pleca din port in conditii de siguranta. ANR are ogligatia de a lua in ultima instanta aceasta masura. Daca e nejustificata armatorul are dreptul la despagubire. Nota de retinere a navei in port poate fi contestata pe calea contenciosului administrativ. Atunci cand nava nu poate fi reparata in portul unde se afla, ea poate primi autorizatia de plecare insa direct si exclusiv catre cel mai apropiat santier disponibil. ANR notifica statul portului respectiv cu privire la aceasta. Exista si situatia in care ANR poate interzice unor nave substandard sa intre in port. Aceasta se intampla de exemplu cand unei nave i s-a permis sa plece dintr-un port dar, nu si-a efectuat reparatiile. I se refuza primirea pana la indeplinirea cerintelor conventiilor. In situatie de forta majora navei i se permite intrarea in port. Fiecare inspector PSC beneficiaza de o pregatire speciala in acest sens. Ei au legitimatii speciale si pot fi asistati de specialisti in munca lor de control. -

Coordonarea miscarii navelor maritime si fluviale in porturile Constanta, Midia si Mangalia Ordinul MTPTL nr. 206/10.02.2003 privind infiintarea comisiei de coordonare a miscarii navelor inlocuieste ordinul 397/1995. In vederea coodonarii traficului de nave, a stabilirii ordinii de intrare/iesire si a tranzitului naval in porturile Constanta, Midia, Mangalia si in vederea alocarii danelor catre navele ce vin la costare se infiinteaza aceasta comisie ce isi desfasoara activitatea in portul Constanta. Locul de intrunire este gara maritima Constanta. Presedintele comisiei este reprezentantul CNAPMC SA. Se intruneste zilnic si stabileste pentru urmatoarele 24 de ore: 1. programul de intrare/iesire din porturi, de tranzitare si manevra a navelor de la o dana la alta in functie de disponibilitatea danelor, de asigurarea conditiilor de siguranta a navigatiei si serviciul public de siguranta, de pilotaj; 2. alocarea danelor in functie de solicitarile agentilor economici care desfasoara activitatea de transport navala in Constanta, Midia si Mangalia. Operatorii portuari stabilesc zilnic impreuna cu reprezentantii SNTFM programul de incarcare/descarcare a vagoanelor (o activitate deosebit de importanta). Agentii navelor maritime si fluviale inainteaza serviciului de exploatare portuara din cadrul APMC cu 24 de ore inainte de sosirea navelor documentul de avizare. Administratia portuara are obligatia de a intocmi un buletin de pilotaj in 3 exemplare (un exemplar ramane la pilot, unul la capitanie si al treilea la APC). Acestea sunt avizate de capitanie si aprobate de APC. La acostarea navelor administratia portuara elibereaza permisul de acostare. Eliberarea permisului de acostare e conditionata de obligatia detinerii acceptului de intrare a navei in port (dat de capitania portului), pe baza permisului de libera practica dat de serviciul sanitar de frontiera. Daca in timpul derularii celor programului stabilit de comisie apar situatii de pericol privind ordinea, disciplina si siguranta navigatiei capitania portului poate lua orice masura de gestionare a acestei situatii de criza. Comisia poate modifica/completa programul dupa consultarea capitanului sef de port. Transportul naval. Siguranta navigatiei. Pentru multa vreme acest domeniu a fost reglementat de Decretul 443/1972, privind navigatia civila, acesta ramanand in vigoare pana in 1997. O mica parte este si astazi aplicabila, si anume capitolul Infractiuni la regimul navigatiei civile. Acest decret a fost inlocuit de OG 42/1997 publicata in MO 221/29.08.1997. Aceasta ordonanta nu are norme metodologice, acestea fiind introduse prin Legea 412/2002, pentru aprobarea OG 42/1997, publicata in MO 500/11.07.2002. OG 42/1997 dupa publicarea in L412/2002 a primit numele de Ordonanta privind transportul naval, totodata legea modificand-o per ansamblu.

Normele de aplicare sunt reglemntate prin HG 245/2003, pentru aprobarea normelor metodologice privind transportul naval, publicata in MO 185/25.03.20003. Normele din L 412/2002 privesc siguranta navigatiei. Nu exista insa norme specifice pentru Portul Constanta. OG 42/1997 cuprinde norme specifice aplicabile transportului naval, modul de organizare a sistemului institutional in acest domeniu, organismele ce compun acest sistem, normele specifice privind siguranta navigatiei si alte norme aplicabile transportului naval si personalului ce deserveste mijloacele de transport naval. Ordonanta reglementeaza atat transportul naval, cat si activitatile conexe si auxiliare, care se desfasoara in apele nationale romane si se aplica tuturor navelor care naviga in apele nationale romane indiferent de pavilion. Reglementarile juridice privind navele si porturile militare nu fac obiectul acestei ordonante, ea reglementand numai navigatia cu nave civile. Autoritatile de stat cu putere de reglementare in domeniul navigatiei civile sunt urmatoarele: 1. autoritatea de stat in domeniul transportului naval este Ministerul Lucrarilor Publice, Transportului si Locuintei (MLPTL), care elaboreaza si promoveaza acte normative, norme specifice transportului naval, urmareste aplicarea corecta a acestora si asigura aducerea la indeplinire a diverselor obligatii ce revin Romaniei din acordurile si conventiile internationale la care statul nostru este parte . Ministerul isi exercita atributiile: - direct; - delegare de competenta prin institutii publice, companii nationale, regii autonome sau chiar societati comerciale aflate in subordinea sau sub autoritatea sa (ex: CNAPC SA) Exercitarea directa a atributiilor Ministerului se face prin Directia Generala a Transporturilor Maritime, pe Dunare si alte cai navigabile. Aceasta directie exercita atributii privind coordonarea, supravegherea si controlul institutiilor publice, companiilor nationale, regiilor autonome si societatilor comerciale din transportul naval care functioneaza in subordinea si sub autoritatea Ministerului. Sistemul institutional format din institutii publice, companii nationale, regii autonome si societati comerciale are trei functii: 1. autoritatea de stat in domeniul sigurantei navigatiei (ANR Autoritatea Navala Romana); 2. autoritatea portuara si/sau cai navigabile (APMC Administratia Porturilor Maritime Constanta, CAN, AFDJ Administratia Fluviala a Dunarii de Jos); 3. Pregatirea si perfectionarea personalului din transportul naval (CPPMC care s-a transformat in CERONAV) 1. Autoritatea Navala Romana ANR Functie: autoritate de stat in domeniul sigurantei navigatiei. Este un organ tehnic, aflat in subordinea directa a MLPTL. Atributii:

1. aduce la indeplinire obligatiile ce revin Romaniei din acordurile si conventiile internationale la care este parte; 2. elaboreaza norme tehnice la nivel national pentru constructia, repararea si intretinerea navelor; 3. certifica si monitorizeaza conformitatea navelor sub pavilion roman cu normele tehnice nationale si internationale in domeniu; 4. acorda brevete si certificate de calitate pentru personalul navigant roman; 5. acorda drepturi de arborare a pavilionului roman si in unele cazuri suspenda sau retrage aceste drepturi; 6. exercita controlul navigatiei in apele nationale si in porturile romanesti; 7. inspecteaza si controleaza navele pentru respectarea prevederilor din dreptul intern, din acordurile si conventiile internationale. Controlul este de doua feluri: - controlul statului de pavilion (FCS); - controlul statului portului (PSC) care se exercita de catre autoritatile romane asupra navelor de pavilion strain aflate in porturile romanesti; 8. inmatricularea si tinerea evidentei navelor sub pavilion roman; 9. inmatricularea si tinerea evidentei personalului navigant roman; 10. coordoneaza activitatea de cautare si salvare a vietii omenesti pe mare, a navelor si aeronavelor aflate in pericol; 11. coordoneaza activitatea de prevenire a poluarii si interventia de depoluare; 12. (rol nou) supravegherea tehnica asupra clasificarii si certificarii sigurantei constructiei navelor sub pavilion roman. Aceasta supraveghere se refera si la containere; 13. emite certificate de tonaj pentru navele romane; 14. cerceteaza evenimentele si accidentele de navigatie; 15. sanctioneaza contraventional persoanele care incalca normele privitoare la navigatie si poluare; 16. transcrie constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra navelor care arboreaza pavilionul roman, dar si asupra navelor aflate in constructie. Vechea institutie care acorda certificate de clasa era INC. Odata cu aparitia acestei legi ia nastere ANR, prin fuziunea INC cu Registrul Naval Roman (soc de clasificare). ANR este institutie publica cu personalitate juridica in subordinea MLPTL si are surse de finantare extrabugetare (servicii + taxe pe diferite activitati si pe traficul de nave). HG 1133/2002 reglementeaza functionarea ANR si a fost publicata in MO 784/29.10.2002. 2. Autoritatile portuare si/sau de cai navigabile Functia de autoritate portuara si/sau cai navigabile este indeplinita de administratiile portuare. Acestea aplica reglementarile statului si coordoneaza toate activitatile ce se desfasoara pe caile navigabile. 3. Centrele de prevenire si perfectionare a personalului navigant Functia de pregatire si perfectionare a personalului navigant este exercitata de centre specializate de invatamant unde se asigura pregatirea personalului navigant cu studii superioare si a celui cu studii medii, a personalului care

desfasoara activitati conexe si auxiliare transportului naval: agenturare, operare marfuri etc. Activitatile de transport naval: 1. transporturile publice matitime sau fluviale de persoane sau marfuri efectuate de persoane juridice; 2. transportul de persoane sau marfuri in interes propriu; 3. transportul de bunuri sau persoane in interes pesonal (cerinte proprii de transport, sport, agrement); 4. activitati conexe de transport naval. Mijloace de transport naval Definitia navei. Sunt nave in intelesul OG 42/1997 navele maritime si fluviale de orice tip cu sau fara propulsie care navigheaza la suprafata sau in imersie, destinate transportului de marfuri sau persoane, pescuitului, remorcajului sau impingerii, aparatele plutitoare cum ar fi: dragi, elevatoare plutitoate, macarale plutitoare etc. precum si diverse instalatii plutitoare care in mod normal nu sunt destinate deplasarii pe apa, docuri, debarcadere, pontoane, hangare, platforme de foraj, faruri plutitoare, ambarcatiunile mici si cele destinate activitatii de agrement. Din nava fac parte instalatiile, masinile, echipamentele necesare navigatiei, guvernarii, sigurantei, salvarii vietii omenesti, comunicatiilor, prevenirii poluarii, proviziile. Ministerul este cel care aproba anual si publica lista societatilor de clasificare. Dispozitii de ordin general la regimul navelor 1. Toate navele indiferent de pavilion, pe timpul cat naviga sau stationeaza in apele romanesti sunt supuse in primul rand legilor romane si prevederilor conventiilor internationale la care suntem parte. Orice nava care naviga sau stationeaza in apele romane indiferent de pavilionul sau trebuie sa fie conforma cu regulile de clasificare, cu normele tehnice, conditiile de munca si de viata la bordul navelor prevazute de conventiile internationale la care Romania este parte astfel incat sa nu constituie in nici un moment un pericol pentru siguranta navigatiei, a persoanelor, a marfurilor transportate, dar nici pentru mediu. 2. In porturile romanesti transporturile maritime si fluviale internationale se desfasoara cu accesul liber si nediscriminatoriu al tuturor navelor indiferent de pavilionul pe care il arboreaza (exceptie: navele cu stare tehnica prosta, care pun in pericol siguranta navigatiei). Supravegherea navigatiei si controlul navelor se exercita de minister prin ANR. Tot astfel MLPTL isi exercita atributiile si autoritatea asupra navelor sub pavilion roman care naviga in marea libera sau in apele supuse jurisdictiei unui alt stat. In cazul apelor interioare reglemetatile privind controlul si supravegherea navelor sunt de competenta consiliilor judetene. Ministerul urmareste asigurarea conditiilor minime de navigatie in apele navigabile si in porturi. Urmareste mentinerea adancimilor necesare navigatiei, semnalizare, manevrarea si acostarea navelor in siguranta etc.

Apele nationale navigabile ale Romaniei cuprind: - marea teritoriala; - apele interioare navigabile; - radele (suprafetele de apa destinate adapostirii sau stationarii navelor si in cazuri speciale operarii acestora; radele pot fi interioare cuprinse in complexul hidroportuar, de la gura portului pana la dane - sau exterioare in imediata apropiere a digului, in afara portului) si acvatoriile porturilor (totalitatea suprafetelor de apa incluse in limitele porturilor); - bazinele santierelor navale. Ministerul stabileste regulile de siguranta ale navigatiei in apele interioare si in porturi. Aceste reguli privesc navele comerciale, de servitute portuara si navele de agrement. Fiecare nava (armator) sub pavilion roman are obligatii stricte cu privire la actele navei. Pe timpul cat navigheaza in apele nationale romane, opereaza sau stationeaza navele trebuie sa aiba la bord toate actele, certificatele si documentele eliberate de autoritatile competente al carui pavilion il arboreaza. De asemenea navele trebuie sa aiba la bord un echipaj minim de siguranta, prevazut in certificatul special eliberat de ANR. Reprezentantii ANR si ai capitaniilor de port au dreptul la vizita la orice ora din zi/noapte la bordul navelor aflate in apele nationale navigabile sau in porturile romanesti, indiferent de pavilionul pe care il arboreaza. Activitatea de control se desfasoara in conformitate cu legislatia nationala in vigoare si cu prevederile unor conventii specifice in materie. Navele indiferent de pavilionul lor au obligatia sa respecte intocmai dispozitiile ANR, ale capitaniilor de port si administratiilor portuare, cate vreme se afla in apele romanesti daca aceste dispozitii privesc manevrarea navelor sau operarea acestora. Publicitatea drepturilor reale asupra navelor Conform Codului comercial roman si doctrinei, navele sunt bunuri mobile, cu valori mari si foarte mari. Din acest motiv, legiuitorul a simtit nevoia instituirii publicitatii. Navele care arboreaza pavilion romanesc pot fi transmise in proprietatea sau folosinta altor persoane juridice sau fizice, romane sau straine. Constituirea de drepturi reale asupra navelor sub pavilion roman se transcrie la solicitarea titularului dreptului in registre speciale. Aceasta inregistrare apare si atunci cand se transfera sau se stinge un asemenea drept. Navele aflate in constructie sunt supuse acelorasi reguli. Navele trebuie sa aiba proiect, autorizatie de constructie, iar ridicarea sau lansarea la apa se face cu aprobarea sau sub supravegherea capitaniei de port. Pentru probele de mars a navelor noi ANR emite un permis provizoriu. Clasificarea navelor in scopul tinerii evidentei navale: - navele de categoria I (nave cu propulsie, destinate transportului de marfuri sau persoane, remorcarii sau impingerii cu o putere mai mare de 136 kW, navele fara propulsie care au o capacitate de incarcare mai mare de 10 tone, aparatele si instalatiile plutitioare cu deplasament mai mare de 15 tone);

navele de categoria II (celelalte tipuri de nave inclusiv ambarcatiunile mici); navele de agrement velierele, yachturile, indiferent de deplasamentul lor, destinate unor calatorii de lunga durata si cele destinate activitatilor sportive si de agrement.

Inregistrarea navelor in functie de categoria lor: 1. navele de categoria I se individualizeaza printr-un nume, propus de proprietar si aprobat de ANR. Navele de categoria I dar fara propulsie primesc un numar de inmatriculare acordat de ANR; 2. navele de categoria II si cele de agrement primesc un numar de la capitania portului de inmatricualre. La cererea expresa a proprietarului capitania poate aproba si acestor nave sa poarte un nume. Inregistrarea propriu-zisa Navele de categoria I se inregistreaza in registrele matricole ale acestei categorii. Aceste registre sunt tinute de capitaniile de port. Navele de categoria II sunt inregistrate in registrele matricole ale navelor de categoria II si navelor de agrement. Dupa ce se trece in registrul de categoria I, nava se trece si intr-un registru de evidenta specializata (tinut de ANR). Dupa inregistrarea in cele doua registre matricole navele primesc un act de nationalitate. Acesta este un document prin care nava primeste dreptul de arborare a pavilionului romanesc. Valabilitatea actelor de nationalitate este de 5 ani si se poate prelungi in functie de starea tehnica a navei. Atunci cand navele sunt supuse contractelor de inchiriere de tip bareboat sau leasing, pentru nave ce arboreaza pavilionul romanesc, incheiate intre proprietari romani si operatori romani sau straini sau numai intre operatori care exploateaza efectiv nava trebuie sa solicite cu acordul proprietarului eliberarea unui act de nationalitate in care pe langa numele proprietarului sa fie mentionat si numele sau. Pentru aceasta operatiune trebuie sa se predea actul de proprietate initial la ANR unde ramane pe toata durata contractului. Constituirile sau transmiterile de drepturi reale asupra navelor precum si stingerea acestor drepturi care nu sunt inscrise in registrele mentionate anterior nu sunt opozabile tertilor.