Sunteți pe pagina 1din 177

biblioteca rao

Andr Malraux CUCERITORII CALEA REGAL|


Traducere din limba francez\ MIOARA IZVERNA MIRON RADU PARASCHIVESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Romniei MALRAUX, ANDR Cuceritorii; Calea regal\ / Andr Malraux; trad.: Mioara Izverna, Miron Radu Paraschivescu Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2004 ISBN 973-576-550-0 I. Izverna, Mioara (trad.) II. Paraschivescu, Miron Radu (trad.) 821.133.1-31=135.1

CUCERITORII

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMNIA ANDR MALRAUX Les Conqurants Copyright ditions Bernard Grasset, 1928 La Voie Royale Copyright ditions Bernard Grasset, 1930 Tous droits rservs Fotografia copertei JOHN THOMSON Physic Street, Canton RAO International Publishing Company, 2002 pentru versiunea `n limba romn\ Tiparul executat de R.A. Monitorul Oficial Bucure[ti, Romnia 2005 ISBN 973-576-550-0

~n amintirea prietenului meu Ren Latouche

PARTEA ~NT~I
~NCEPUTURILE

25 iunie
La Canton este decretat\ greva general\. ~nc\ de ieri, [tirea este afi[at\, subliniat\ cu ro[u. P`n\ la orizont, Oceanul Indian, nemi[cat, `nghe]at, l\cuit f\r\ nici o `ncre]itur\. Cerul `nnorat ne strive[te [i ne `nv\luie cu o atmosfer\ saturat\, asemenea celei dintr-o baie public\. Iar pasagerii merg `n sus [i `n jos pe punte, ferindu-se s\ se `ndep\rteze prea mult de cadrul alb `n care vor fi fixate telegramele primite `n noaptea asta. Cu fiecare zi ce trece, [tirile vorbesc tot mai precis despre drama care `ncepe s\ prind\ form\; ca o amenin]are direct\, `i obsedeaz\ pe to]i oamenii de pe pachebot. P`n\ acum, ostilitatea guvernului din Canton se manifestase prin cuvinte, dar iat\ c\, dintr-o dat\, telegramele exprim\ fapte. Fiecare este impresionat nu at`t de r\zmeri]e, de greve [i de luptele de strad\, c`t de voin]a nea[teptat\ [i care pare tenace, a[a cum numai voin]a unui englez [tie s\ fie, de a nu se mai mul]umi cu simple cuvinte, de a lovi Anglia `n ceea ce are mai scump: `n bog\]ia [i `n prestigiul ei. Interdic]ia de a vinde `n provinciile supuse guvernului din Canton orice marf\ de origine englez\, chiar dac\ este comercializat\ de un chinez; metoda prin care s`nt acum controlate pie]ele, una c`te una; sabotarea ma[inilor de c\tre muncitorii din Hong Kong; `n sf`r[it, greva general\, care, dintr-o dat\, love[te `ntregul comer] din insula englez\, `n timp ce coresponden]ii ziarelor semnaleaz\ activitatea excep]ional\ a [colilor militare din Canton toate acestea `i pun pe pasageri `n fa]a unui r\zboi cu totul deosebit, un r\zboi pornit de puterea anarhic\ a Chinei de Sud, ajutat\ de colaboratori despre care ei nu [tiu aproa-

12

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

13

pe nimic, `mpotriva `nsu[i simbolului domina]iei britanice `n Asia, a st`ncii militarizate de unde imperiul fortificat `[i supravegheaz\ turmele: Hong Kong. Hong Kong. Insula este trasat\ aici, pe hart\, neagr\ [i cu contururi ferme, `nchiz`nd ca un z\vor R`ul Perlelor, de-a lungul c\ruia se `ntinde masa cenu[ie a ora[ului Canton, cu liniile sale punctate indic`nd vagi periferii, la doar c`teva ore de tunurile engleze[ti. ~n fiecare zi pasagerii privesc mica pat\ neagr\, de parc\ ar a[tepta ca ea s\ le provoace o revela]ie, la `nceput nelini[ti]i, acum `nfrico[a]i, `nsp\im`nta]i, pe m\sur\ ce ghicesc `n ce va consta ap\rarea acestui loc de care depinde via]a lor cea mai bogat\ st`nc\ din lume. Dac\ este lovit\, redus\ mai devreme sau mai t`rziu la statutul de port m\runt, dac\, lucru `nc\ [i mai simplu, puterea ei sl\be[te `nseamn\ c\ o ]ar\ precum China poate g\si cadrele care i-au lipsit p`n\ acum, c\ poate lupta `mpotriva albilor [i c\ domina]ia european\ se va pr\bu[i. Negustorii de bumbac sau de p\r pentru peruci cu care c\l\toresc simt toate aceste lucruri `n mod acut, [i nimic nu-i mai ciudat dec`t s\ cite[ti pe fe]ele lor `nsp\im`ntate (ce se va `nt`mpla cu firma lor?) urm\rile formidabilei lupte `ncepute de `ns\[i `mp\r\]ia dezordinii, dintr-o dat\ organizat\, `mpotriva poporului care `ntruchipeaz\, mai mult dec`t oricare altul din lume, voin]a, tenacitatea, for]a. Mare agita]ie pe punte. Pasagerii se `nghesuie, se `mping unii `n al]ii, se `mbr`ncesc au sosit noi telegrame. Elve]ia, Germania, Cehoslovacia, Austria... mai departe; Rusia: stai s\ vedem. Nu, nu-i nimic interesant. China, ah! Mukden: Tchang Tso-Lin... Nimic interesant... Canton. Vr`nd s\ se apropie, pasagerii cei mai `ndep\rta]i ne `mping `n perete. Cade]ii [colii militare din Whampoa, comanda]i de ofi]eri ru[i [i alc\tuind ariergarda unei imense coloane formate din studen]i [i din muncitori, au deschis focul asupra cartierului Shameen. Mate-

lo]ii europeni `ns\rcina]i cu ap\rarea pun]ilor au ripostat tr\g`nd cu mitraliera. Cade]ii, `ndemna]i de ofi]erii ru[i, au `ncercat de mai multe ori s\ ia cu asalt pun]ile. Au fost respin[i, dar cu pre]ul unor importante pierderi de vie]i omene[ti. Femeile [i copiii europenilor din Shameen vor fi probabil evacua]i `n Hong Kong, cu ajutorul unor vase americane. Plecarea trupelor engleze e iminent\. Dintr-o dat\, se las\ o t\cere ad`nc\. Pasagerii se `ndep\rteaz\ unii de al]ii, consterna]i. ~n partea dreapt\, doi francezi `[i vorbesc totu[i: M\ `ntreb, domnule, c`nd se vor hot\r` guvernele s\ ia atitudinea energic\ prin care... [i se `ndreapt\ c\tre bar, `n timp ce sf`r[itul frazei se pierde, `n\bu[it de huruitul sacadat al ma[inilor. Vom fi la Hong Kong abia peste zece zile.

Ora cinci
Shameen: Electricitatea nu mai func]ioneaz\. Pun]ile au fost fortificate `n grab\ [i prev\zute cu garduri de s;rm\ ghimpat\. S`nt luminate de proiectoarele canonierelor.

29 iunie, Saigon
Ora[ trist, pustiu, provincial, cu str\zi lungi [i bulevarde drepte, n\p\dite de iarba care cre[te pe sub uria[ii arbori tropicali... Omul care trage ric[a e leoarc\ de sudoare: cursa e lung\. Sosim `n sf`r[it `ntr-un cartier chinezesc plin de firme aurii cu litere negre, foarte frumoase, de mici b\nci [i de agen]ii de tot felul. ~n fa]a mea, `n mijlocul unui drum lat acoperit cu iarb\, [erpuiesc zglobiu [inele unui trenule]. 37, 35, 33... stop! Ne oprim `n fa]a unei case care seam\n\ cu toate celelalte din acest cartier: un compartiment. Un fel de agen]ie. ~n jurul por]ii s`nt fixate pl\ci pe care se afl\ scris numele unor obscure companii de comer] cantoneze. ~n\untru, `nd\r\tul unor ghi[ee pr\fuite [i care stau s\ se pr\bu[easc\, mo]\ie doi func]ionari tineri: unul

14

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

15

cadaveric, `mbr\cat `n alb, cel\lalt obez, de culoarea lutului ars, dezbr\cat p`n\ la br`u. Pe zid, cromolitografii din Shanghai: fete cu bretonul lipit cuminte de frunte, mon[tri, peisaje. ~n fa]a mea, trei biciclete `ngr\m\dite una `ntr-alta. M\ aflu la pre[edintele Gomindanului din Cochinchina. ~ntreb `n cantonez\: Patronul este aici? Nu s-a `ntors `nc\, domnule. Dar v\ rog s\ urca]i [i s\ lua]i loc... Urc la primul etaj, pe un fel de scar\. Nici ]ipenie de om. M\ a[ez pe un scaun [i privesc distrat `n jurul meu: un dulap european, o mas\ Louis-Philippe cu t\blia de marmur\, o canapea din lemn negru [i ni[te superbe fotolii americane, prev\zute cu nenum\rate [uruburi [i manete. ~n oglind\, deasupra mea, un mare portret al lui Sun Iat-Sen [i o fotografie mai mic\, a st\p`nului casei. Prin fereastr\ p\trunde, o dat\ cu sf`r`itul [i clinchetul crati]elor unui v`nz\tor de sup\, mirosul puternic de gr\sime ce fierbe dup\ re]ete chineze[ti... Un zgomot de galen]i. Intr\ proprietarul, al]i doi chinezi [i un francez, Grard, pentru care m\ aflu aici. Prezent\ri. Mi se serve[te ceai verde [i s`nt rugat s\ asigur Comitetul Central c\ sec]iunile din `ntreaga Indochin\ francez\ s`nt fidele institu]iilor democratice care... ~n sf`r[it ie[im, Grard [i cu mine. Trimisul special al Gomindanului `n Indochina se afl\ aici doar de c`teva zile. E un b\rbat mic de statur\, cu musta]a [i barba c\runte. Privirea-i tulbure, [ov\itoare [i aparenta-i bun\voin]\ `l fac s\ semene cu ]arul Nicolae al II-lea. Aduce cu un profesor miop [i cu un medic de provincie; merge al\turi de mine cu pa[i `nce]i, precedat parc\ de o ]igar\ `nfipt\ `ntr-un ]igaret lung [i sub]ire. La col]ul str\zii ne a[teapt\ automobilul lui. Urc\m [i pornim, cu vitez\ mic\, printre c`mpuri. Aerul `n mi[care ne `nvioreaz\; mu[chii, obosi]i [i totodat\ `ncorda]i, ni se destind... Ave]i nout\]i? Nimic altceva dec`t ce-a]i citit `n ziare. Se pare c\ declan[area grevelor din dispozi]ia diferitelor comitete muncitore[ti a fost perfect\... Iar englezii n-au g\sit `nc\ nimic eficient ca s\ se apere: organiza]ia de voluntari e o glum\, bun\ poate `mpotriva unei

r\zmeri]e, dar nu [i `mpotriva grevei. Interzicerea exportului de orez asigur\ Hong Kong-ului hran\ pentru c`tva timp, dar noi nu ne-am g`ndit niciodat\ s\ `nfomet\m ora[ul; de ce-am face-o? Chinezii boga]i care sus]in organiza]iile contrarevolu]ionare resimt aceast\ interdic]ie ca pe o lovitur\ de m\ciuc\... {i `ncep`nd de ieri? Nimic. Crede]i c\ guvernul Cochinchinei a suprimat telegramele? Nu. Func]ionarii de la po[t\ s`nt aproape to]i membri ai organiza]iei Tineretul anamit; am fi fost preveni]i. Hong Kong-ul nu le mai transmite. Pauz\. {i sursele chineze[ti? Sursele chineze[ti s`nt controlate de propagand\, [i asta spune totul! Camerele de comer] au cerut pre[edintelui lor s\-i declare Angliei r\zboi, solda]ii englezi din Shameen au fost f\cu]i prizonieri de locuitorii din Canton, se preg\tesc manifest\ri de o importan]\ excep]ional\... Pove[ti de adormit copiii! Sigur este doar c\ pentru prima oar\ englezii din Hong Kong v\d cum le scap\ bog\]ia printre degete. Boicotul era un lucru bun. Dar greva e un lucru chiar [i mai bun. Ce-i va urma? P\cat c\ nu [tim nimic... Trebuie s\ primesc informa]ii noi dintr-o clip\ `n alta. De dou\ zile, nici un vas n-a mai pornit pe mare spre Hong Kong. S`nt toate ancorate pe fluviu... {i pe aici ce se mai `nt`mpl\? Lucrurile merg destul de bine, dup\ cum [ti]i; ve]i putea lua cel pu]in [ase mii de dolari. Mai a[tept `nc\ [ase sute, dar nu s`nt sigur de ei. M\ aflu aici doar de patru zile. S-au ambalat, nu glum\, dac\ e s\ m\ iau dup\ rezultate. Adev\rat! Chinezii se entuziasmeaz\ rar; dar, de data asta, trebuie s\ recunoa[tem, entuziasmul lor e mare. {i g`ndi]i-v\ c\ acei [ase mii de dolari pe care o s\ vi-i `nm`nez au fost aproape to]i dona]i de oameni s\raci: de culi, de muncitori din port [i de me[te[ugari...

16

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

17

Au motive temeinice s\ n\d\jduiasc\... Ceea ce se `nt`mpl\ la Hong Kong, `n Shameen... Desigur, r\zboiul acesta latent `mpotriva unei Anglii imobile [i incapabile de a ac]iona a Angliei! `i `mbat\ de-a binelea. Dar e un fel de a fi at`t de pu]in chinezesc... S`nte]i sigur? Tace, ghemuit `n ma[in\, cu ochii pe jum\tate `nchi[i, fie pentru c\ se g`nde[te, fie pentru c\ se las\ p\truns de aerul proasp\t, care ne `nvioreaz\ ca o baie. ~n albastrul sp\l\cit al serii, orez\riile trec pe l`ng\ noi ca tot at`tea mari oglinzi cenu[ii pictate ici-colo, `n laviu estompat, cu tufi[uri [i pagode, [i dominate `ntruna de st`lpii `nal]i de telegraf. Str`ng`ndu-[i buzele [i mu[c`ndu-[i musta]a, r\spunde: S`nte]i la curent cu complotul Monadei, pe care englezii l-au descoperit nu de mult la Hong Kong? C`tu[i de pu]in; abia am sosit. Asculta]i. O societate secret\, Monada, observ\ c\ leg\tura dintre Hong Kong [i Canton nu mai este asigurat\ dec`t de un vapora[, Honan. C`nd se afl\ `n port, la Hong Kong, acest vapora[ e p\zit de un ofi]er englez [i c`]iva matelo]i. Delega]ii Monadei observ\ cu mult bun-sim] c`t e de important s\ `mpiedice vapora[ul s\ porneasc\ spre Canton, c`nd acesta e `nc\rcat cu arme pe care englezii le trimit contrarevolu]ionarilor. Pe vapora[ nu se afl\ nici unul dintre ai no[tri? Nu. Iar armele s`nt aruncate `n b\rci, undeva, `ntr-un loc pustiu de pe malul r`ului Perlelor. ~ntocmai ca `n cazul contrabandei cu ha[i[ din Canalul Suez. Dar s\ ne `ntoarcem la complot. {ase delega]i perfect con[tien]i c\-[i risc\ via]a `i ucid pe ofi]eri [i pe matelo]i, devin st\p`nii vapora[ului, trudesc pe el timp de patru ore [i s`nt prin[i de o patrul\ de voluntari englezi `n nord, chiar `n clipa c`nd plecau, lu`nd cu ei ghice[te! unul dintre cei doi bu[teni lungi de [ase metri, afla]i `n partea din fa]\ a cor\biei chineze[ti, pe care s`nt picta]i doi ochi. Nu `n]eleg foarte bine...

Ochii ace[tia `ng\duie cor\biei s\ se orienteze. F\r\ unul dintre ei, s-ar r\t\ci. O!... V\ mir\ toate acestea? {i pe mine. Dar `n fond... S\ nu uita]i niciodat\ c\ asocia]ia cea mai serioas\, cea `n care ave]i cea mai mare `ncredere, poate fi `n stare s\ lase totul balt\ [i s\ porneasc\ `n c\utarea unui ochi pictat pe o bucat\ de lemn. {i v\z`ndu-mi sur`sul: Crede]i c\ generalizez, c\ exagerez. O s\ vede]i, o s\ vede]i... Borodin [i Garin v\ vor povesti o sut\ de `nt`mpl\ri de acest fel... ~l cunoa[te]i bine pe Garin? Desigur, am lucrat `mpreun\... Ce vre]i s\ v\ spun?... ~i cunoa[te]i activitatea `n calitate de director al Propagandei? Foarte vag. Oh! este... Nu! E greu s\ explic asta. {ti]i c\, de exemplu, China nu cuno[tea ideile care urmeaz\ s\ se pun\ `n practic\; [i ele prind acum, a[a cum ideea de egalitate prindea `n Fran]a la oamenii din 1789 ca o prad\. Poate c\ a[a se `nt`mpl\ `n toat\ Asia galben\; `n Japonia, c`nd conferen]iarii germani au `nceput s\-l predice pe Nietzsche, studen]ii fanatici s-au aruncat `n pr\pastie din `naltul st`ncilor. La Canton lucrurile s`nt mai obscure [i poate chiar mai teribile. Individualismul cel mai simplu nu exista nici m\car sub forma unei vagi b\nuieli. S\rmanii culi s`nt pe cale s\ descopere c\ ei exist\, pur [i simplu... Exist\ o ideologie popular\, precum [i o art\ popular\, care nu-i o vulgarizare, ci altceva... Propaganda lui Borodin le-a spus muncitorilor [i ]\ranilor S`nte]i ni[te tipi nemaipomeni]i, pentru c\ s`nte]i muncitori, pentru c\ s`nte]i ]\rani [i pentru c\ apar]ine]i celor dou\ mari for]e ale statului. Ceea ce n-a prins deloc. C\ci [i-au zis c\ pe marile for]e ale statului nu le recuno[ti `n cei ce primesc lovituri cu nemiluita [i mor de foame. Erau prea obi[nui]i s\ fie dispre]ui]i ca muncitori [i ca ]\rani. Se temeau c\ vor vedea cum Revolu]ia ia sf`r[it [i cum asupra lor cade din nou dispre]ul de care n\d\jduiau s\ se izb\veasc\. Propaganda na]ionalist\, cea f\cut\ de Garin, nu le-a spus nimic de felul \sta; dar a ac]ionat asupra lor `n chip tulbure,

18

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

19

profund [i neprev\zut , cu o extraordinar\ violen]\, d`ndu-le posibilitatea s\ cread\ `n propria demnitate, `n propria importan]\, dac\ prefera]i. Ca s\ `n]elege]i c`t de c`t ce am ob]inut, trebuie s\ vede]i vreo zece astfel de culi, cu mutrele lor de pisici viclene, cu zdren]ele [i p\l\riile lor de paie, m`nuind armele ca voluntari, `nconjura]i de mul]imea ce-i prive[te plin\ de respect. Revolu]ia Francez\, Revolu]ia Rus\ au fost puternice pentru c\ au dat fiec\ruia p\m`nt; aceast\ revolu]ie este pe cale de a da fiec\ruia via]a. ~mpotriva ei nici o putere occidental\ nu poate ac]iona... Vrem s\ explic\m totul prin ur\! Ar fi mult prea simplu! Voluntarii no[tri s`nt fanatici din multe motive, dar `n primul r`nd pentru c\ `[i doresc acum o asemenea via]\ `nc`t... `nc`t nu mai pot dec`t s\ scuipe pe cea pe care o duceau. Poate c\ Borodin n-a priceput `nc\ bine asta... Cei doi mah\ri se `n]eleg bine `ntre ei? Borodin [i Garin? ~n prima clip\, am impresia c\ nu vrea s\-mi r\spund\; dar nu se g`nde[te. Chipul lui cap\t\ o expresie de mare fine]e. Se las\ seara. Dincolo de zgomotul motorului nu se mai aude dec`t ]`r`itul ritmat al greierilor. Orez\riile alearg\ `ntruna pe cele dou\ laturi ale drumului; la orizont, un palmier fream\t\ `ncet. Nu cred, spune el, c\ se `n]eleg bine. Se `n]eleg, [i cu asta basta. Se completeaz\. Borodin este un om de ac]iune, Garin... Garin? E un om capabil de ac]iune. C`nd se ive[te prilejul. Asculta]i! Ve]i g\si la Canton dou\ feluri de oameni. Cei care au venit pe vremea lui Sun, `n 1921, `n 1922, ca s\-[i `ncerce norocul sau s\-[i joace via]a, [i pe care trebuie s\-i numim aventurieri; pentru ei, China este un spectacol de care s`nt mai mult sau mai pu]in lega]i. S`nt oameni pentru care sentimentele revolu]ionare `nseamn\ ceea ce reprezint\ patima pentru via]a militar\ la cei din Legiunea Str\in\, oameni care n-au putut niciodat\ accepta via]a social\, care au cerut mult de la existen]\, care ar fi vrut s\ dea un sens vie]ii lor, [i care, acum, renun]`nd la toate acestea, slujesc. {i cei care au venit o dat\ cu Borodin, revolu]ionarii de profesie, pentru care China este o materie prim\. Pe cei din prima categorie `i

ve]i g\si la Propagand\, iar pe aproape to]i ceilal]i, milit`nd printre muncitori [i `n armat\. Garin `i reprezint\ [i-i conduce pe cei din prima categorie, care nu s`nt foarte puternici, dar mult mai inteligen]i... Era]i la Canton `nc\ `nainte de sosirea lui Borodin? Da, continu\ el, sur`z`nd. Dar, v\ rog s\ m\ crede]i, vorbesc cu mult\ obiectivitate... Iar `nainte de Canton? Tace. ~mi va r\spunde c\ asta nu m\ prive[te? N-ar gre[i... Nu. Sur`de din nou [i, pun`ndu-[i cu delicate]e m`na pe genunchiul meu: Eram profesor la liceul din Hanoi. Sur`de tot mai ironic [i `[i apas\ m`na pe genunchiul meu. Dar am preferat s\ fac altceva, `nchipui]i-v\... Continu\ pe dat\, ca [i cum ar vrea s\ m\ `mpiedice s\-i pun o nou\ `ntrebare: Borodin este un important om de afaceri. Extrem de muncitor, curajos, uneori chiar `ndr\zne], foarte simplu, obsedat de ceea ce `nf\ptuie[te... Un important om de afaceri? Un om care are nevoie s\ analizeze fiecare lucru `n parte: Pot oare s\-l utilizez, [i cum? Acesta e Borodin. To]i bol[evicii din genera]ia sa au fost marca]i de lupta `mpotriva anarhi[tilor; to]i cred c\ un om trebuie s\ fie mai `nt`i preocupat de realitate, de dificult\]ile exercit\rii puterii. {i apoi, exist\ `n el amintirea adolescen]ei unui evreu care-l citea pe Marx `ntr-un or\[el leton, `nconjurat de dispre]ul tuturor [i av`nd ca unic\ perspectiv\ Siberia... Greierii, greierii. C`nd crede]i c\ ve]i ob]ine informa]iile la care f\cea]i aluzie? Peste c`teva minute! Vom cina la pre[edintele sec]iei din Cholon, care este proprietarul unui restaurant unde se fumeaz\ opiu ca acesta.

20

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

21

Trecem `ntr-adev\r prin fa]a unor restaurante `mpodobite cu litere [i cu oglinzi, `ntr-o ambian]\ `n care via]a nu mai este dec`t lumin\ [i zgomot; puzderie de reflectoare, oglinzi, globuri [i becuri, zgomot de mah-jong, fonografe, voci stridente de c`nt\re]e, sunete ascu]ite de flaute, ]imbale, gonguri... Luminile se `ndesesc. {oferul schimb\ viteza [i se enerveaz\, claxon`nd `ntruna pentru a-[i croi drum printr-o mul]ime `mbr\cat\ `n haine albe, mai numeroas\ dec`t cea de pe bulevardele noastre; muncitori, chinezi s\raci, de toate profesiile, se plimb\, m`nc`nd dulciuri [i fructe, d`ndu-se alene la o parte pentru a l\sa s\ treac\ automobilele, care, hodorogite, sc`r]`ie din toate `ncheieturile, `n timp ce [oferii anami]i `njur\. Aici nu mai este nimic francez. Automobilul se opre[te `n fa]a unui restaurant, care nu mai are balcoane cu grilajuri grosolane de fier, ca acelea pe care le-am v\zut p`n\ acum, ci e mai pu]in colonial, sem\n`nd cu un mic palat. Dup\ obiceiul locului, intrarea, deasupra c\reia se afl\ dou\ litere negre pe fond auriu, e toat\ din oglinzi, la dreapta, la st`nga, `n fund [i chiar pe partea vertical\ a treptelor. La cas\, un chinez obez c\ruia nu i se vede dec`t pieptul gol, face socoteli la abac, masc`nd pe jum\tate o `nc\pere lung\ unde se agit\ `n umbr\ trupuri portocalii [i m`ini agile, `n jurul unui imens platou cu languste sidefii [i cu o piramid\ de carapace dezgolite, stacojii, u[oare. La etajul `nt`i, un chinez de vreo patruzeci de ani, cu cap ca de c`ine, ne prime[te (prezent\ri) [i ne introduce pe dat\ `ntr-un cabinet particular unde ne a[teapt\ trei compatrio]i de-ai s\i. Costume albe, impecabile; gulere militare. Pe canapeaua de lemn negru, c\[ti coloniale. Prezent\ri. (Fire[te, nu po]i `n]elege nici m\car un singur nume.) M\su]\ neacoperit\, pe care s`nt puse direct farfurii cu m`ncare, ce[cu]e cu sosuri; fotolii de r\chit\. Lumina becurilor electrice ce at`rn\ din plafon `n num\r mare, ciuruie[te noaptea. Zgomotul vocilor, acoperit `ntruna de salvele de petarde, de ]\c\nitul pieselor de domino, de loviturile de gong [i, din c`nd `n c`nd, de mieunatul viorii monocorde, pune st\p`nire pe `nc\pere, o dat\ cu valurile de aer cald pe care ventilatoarele se str\duiesc s\-l expulzeze.

Proprietarul [i interpretul cu cap de c`ine `mi spune, aproape `n [oapt\, cu un puternic accent str\in: Domnul director al Spitalului francez a cinat aici `n cursul acestei s\pt\m`ni... Pare foarte m`ndru; dar e `ntrerupt de prietenul cel mai v`rstnic: Spune-le c\... Grard `i anun]\ c\ eu `n]eleg cantoneza; simpatia lor devine [i mai vizibil\, [i conversa]ia se porne[te: tr\nc\neal\ democratic\, drepturile poporului etc... Am puternica impresie c\ singura for]\ a acestor oameni este un sentiment tulbure, c\ singurul lucru de care s`nt cu adev\rat con[tien]i const\ `n relele `ndurate. M\ g`ndesc la societ\]ile din provincie pe timpul Conven]iei (dar ace[ti chinezi s`nt de o mare curtoazie, care contrasteaz\ ciudat cu obiceiul lor de a-[i `nghi]i mucii). C`t de mult cred cu to]ii `n cuv`nt! {i c`t de slabi s`nt probabil `n fa]a ac]iunii lucide [i tenace a comitetelor tehnice, c\rora le trimit dolarii lor!... Iat\ ce-au aflat ast\zi, de-a valma: Englezii din toate ora[ele se refugiaz\ `n grab\ c\tre concesiunile interna]ionale. Marile federa]ii de culi au hot\r;t c\ fiecare dintre membrii lor va v\rsa de acum `nainte cinci cen]i pe zi pentru a le veni `n ajutor grevi[tilor din Hong Kong. La Shanghai [i la Beijing se preg\te[te o manifesta]ie extraordinar\ pentru comemorarea violen]elor exercitate pe nedrept de c\tre imperiali[tii str\ini, pentru afirmarea libert\]ii chineze. ~n provinciile din sud se fac nenum\rate `nrol\ri voluntare. Armata din Canton a primit din partea Rusiei o uria[\ cantitate de material de r\zboi. {i apoi, `n litere mari [i cumin]i:
LA HONG KONG SE VA `NTRERUPE CUR`ND ELECTRICITATEA. TOT AICI AU AVUT LOC IERI CINCI ATENTATE TERORISTE. {EFUL POLI}IEI ESTE GRAV R|NIT. S-AR P|REA C| ORA{UL VA FI ~N CUR~ND LIPSIT DE AP|.

{i, `n sf`r[it, [tiri privitoare la politica intern\, aproape toate referindu-se la un anume Tcheng Dai.

22

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

23

Dup\ cin\, cobor`m, Grard [i cu mine, `ntr-o `nvolburare de m`neci albe [i de plec\ciuni; ne hot\r`m s\ mergem pu]in pe jos; aerul este proasp\t; sirenele vapoarelor, ce se aud aproape, pe fluviu, domin\ din c`nd `n c`nd, cu un ]ip\t `ndelung purtat de aerul umed, g\l\gia restaurantelor chineze[ti. Grard merge la dreapta mea, nelini[tit. A b\ut mult `n seara asta... V\ e r\u? Nu. P\re]i nelini[tit... Chiar s`nt! De `ndat\ ce-mi r\spunde, `[i d\ seama de tonul brutal [i adaug\: Am [i de ce... Dar to]i p\reau `nc`nta]i. Oh! ei... Iar [tirile s`nt bune... Care [tiri? Cele pe care ni le-au comunicat, bine`n]eles! ~ntreruperea electricit\]ii, lipsa de... N-a]i auzit ce spunea vecinul meu? Al meu `mi vorbea despre revolu]ie [i despre tat\l s\u, [i trebuia s\-l ascult... Spunea c\ Tcheng Dai ni se va opune `n mod deschis. {i ce `nseamn\ asta? Cum adic\? Nu `n]elege]i? A[ `n]elege poate dac\... Este omul cel mai influent din Canton. ~n ce privin]\? Nu pot s\ v\ explic. De altfel, ve]i auzi vorbindu-se de el, fi]i lini[tit; este [eful spiritual al aripii de dreapta a partidului. Prietenii `l numesc un Gandhi chinez. Dar se `n[al\. Mai exact, ce vrea? Mai exact! Se vede c\ s`nte]i t`n\r... Nu [tiu. {i nici el, poate. Dar ce nu v\ convine la el?

Rela]iile noastre erau oarecum `ncordate. Acum se pare c\ vrea s\ ne acuze, `n fa]a Comitetului celor {apte [i `n fa]a opiniei publice... De ce? Parc\ eu [tiu?! A]i v\zut c`teva telegrame minunate [i crede]i c\ totul merge strun\! Cum e `n\untru, a[a e [i `n afar\, crede]i-m\... Nu numai la Hong Kong, ci chiar [i la Canton trebuie s\ lupt\m `mpotriva acestor comploturi militare pe care le urzesc `ntruna englezii [i `n care `[i pun mult\ speran]\... Singura [tire cu adev\rat bun\ pe care am aflat-o ast\zi este c\ [eful Siguran]ei engleze a fost r\nit. Hong are mai multe talente dec`t credeam. Hong este [eful terori[tilor, cel despre care afl\m din c`nd `n c`nd ve[ti prin telegrame: La Hong Kong au fost comise ieri dou\ atentate... Trei atentate... Cinci atentate... {i a[a mai departe. Garin avea mare `ncredere `n el... A lucrat cu noi, i-a fost secretar. De altfel, ce mai idee: s\-l iei pe pu[tiul \sta pe post de secretar! Hong are de partea lui ardoarea tinere]ii. O s\-i treac\. Trebuie s\ recunosc totu[i c\-i nostim. L-am v\zut prima oar\ anul trecut, la Hong Kong. Aflu c\ a hot\r`t s\-l ucid\ pe guvernator cu un browning, el care nu era capabil s\ nimereasc\ `ntr-o u[\ aflat\ la zece pa[i `n fa]\. Sose[te la mine la hotel, b\l\b\nindu-[i m`inile prea mari ca pe ni[te stropitori. Un pu[ti, de-a dreptul un pu[ti! S`nte]i la curent cu proiectul meu? Are un accent foarte puternic, de parc\ ar t\ia cuvintele `n silabe cu maxilarele. ~i explic c\ proiectul lui cum `l nume[te nu-i grozav, nu-i grozav deloc; m\ ascult\, foarte nemul]umit, un sfert de or\. Apoi: Da. Numai c\ asta nu `nseamn\ nimic, de vreme ce-am jurat. Nu-i mai r\m`nea, bine`n]eles, dec`t s\ distrug\ totul! Jurase, crest`ndu-[i degetul p`n\ la s`nge, `n nu-[tiu-ce pagod\ perfec]ionat\... L-am sup\rat foarte tare, foarte. Eu m\ uitam totu[i cu simpatie la el; nu `nt`lne[ti chinezi de felul lui la tot pasul. C`nd s\ plece, d\ din umeri, scutur`ndu-i de parc\ ar fi avut purici, [i `mi str`nge m`na, spun`ndu-mi, f\r\ grab\: Dup\ ce m\ vor fi condamnat la pedeapsa capital\, va trebui s\ le spune]i tinerilor s\ m\ imite.

24

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

25

De mul]i ani nu mai auzisem pe cineva spun`nd pedeapsa capital\ `n loc de moarte. A citit multe c\r]i... A spus-o f\r\ urm\ de patim\, ca [i cum ar fi spus: c`nd voi fi mort, va trebui s\ m\ incinera]i. {i ce s-a `nt`mplat cu guvernatorul? Trebuia s\-l ucid\ `n timpul nu-[tiu-c\rei ceremonii, a treia zi dup\ discu]ia noastr\. M\ v\d `nc\ a[ezat pe pat, `n pielea goal\ [i cu p\rul ciufulit, pe o c\ldur\ `ndr\cit\ [i totu[i nu era dec`t ora zece diminea]a , ascult`nd un adev\rat vacarm de claxoane, trompete [i strig\te [i `ntreb`ndu-m\ dac\ toate astea ar\tau c\ se sf`r[ise ceremonia sau c\ se sf`r[ise cu guvernatorul... Ca suspect, Hong fusese `ns\ expulzat chiar `n aceea[i diminea]\. ~i vedeam maxilarul proiectat pe toat\ acea h\rm\laie de automobile [i de oameni care alearg\ [i strig\ t\ind cuvintele `n silabe, dar mai ales `i auzeam vocea spun`ndu-mi: Du-p\ ce m\ vor fi con-dam-nat la pedeapsa ca-pi-ta-l\... ~l aud chiar [i acum... {i nu glumea, v\ asigur. Credea cu adev\rat, exprim`ndu-[i g`ndul prin uimitorul s\u vocabular, c\ va fi condamnat la moarte. O s\ se `nt`mple [i asta... Un pu[ti... De unde vine? Din mizeria cea mai crunt\. Nu cred s\-[i fi cunoscut vreodat\ p\rin]ii. ~i `nlocuise `n mod avantajos cu un tip care vinde acum la Saigon curiozit\]i de tot felul, suveniruri, fleacuri de felul \sta... Nu vre]i s\ be]i un pernaud, unul adev\rat? Ba da. A[a ceva nu se refuz\. Vom merge m`ine la el... ~l ve]i vedea pe unul dintre b\rba]ii care i-au format pe terori[ti. S`nt din ce `n ce mai rari... Vre]i s\ v\ duce]i la culcare? Nu prea... Cheam\ [oferul, care se apropie. Du-ne la Thi-Sao. Pornim. Cartier m\rgina[ luminat ici-colo de felinare, cr`mpeie de ziduri `nnegrite, canale `n care tremur\ stele mari, aproape [terse, noapte inform\ g\urit\ pe alocuri de pete p\trate: dughenile

anamite `n care vegheaz\ negustori ce stau nemi[ca]i `ntre vrafuri de castrona[e albastre... Oare Grard a fost cu adev\rat profesor? Caracterul, vocabularul s\u se modific\ pe m\sur\ ce-l cuprinde oboseala... A[ vrea mult s\ [tiu... Mergem foarte repede, [i acum mi-e aproape frig. Bine cuib\rit `n col]ul meu, cu bra]ele `ncruci[ate ca pentru a m\ ap\ra, `nc\ `mi mai sun\ `n urechi vorb\ria democratic\ de la cin\, acele formule, derizorii `n Europa, adunate aici a[a cum s`nt adunate vechile vapoare ruginite, mai v\d `nc\ entuziasmul grav pe care-l suscit\ pe fa]a tuturor acestor oameni, ajun[i `n pragul b\tr`ne]ii... Iar comitetul cantonez care conduce totul se `nal]\ `ncet dind\r\tul acestor telegrame pe care Hong Kong-ul nu le poate ascunde [i care se ivesc, una c`te una, ca tot at`tea r\ni.

1 iulie
HONG KONG: Infirmierii din spitale s`nt cu to]ii `n grev\. Vasele Companiei de Naviga]ie din Indochina s`nt imobilizate `n port. Ieri au avut loc noi atentate. Nici o veste de la concesiunea Shameen. Triste]e, plictiseal\, enervarea de a nu [ti ce s\ fac `n acest ora[ unde s`nt silit s\ a[tept plecarea vaporului, eu care vreau at`t de mult s\ fiu deja la Canton. Grard m\ caut\ la hotel. Lu\m masa devreme, aproape singuri `n tot restaurantul; `mi istorise[te, mai deslu[it dec`t ieri, povestea acestui Hong, care acum `i execut\ unul c`te unul pe [efii serviciilor engleze, precum [i pe cea a omului care, datorit\ unei `nt`mpl\ri, spune Grard, l-a format pe Hong. Se nume[te Rebecci. E genovez [i a trecut prin Revolu]ia Chinez\ cu lini[tea unui somnambul. C`nd a ajuns `n China, cu mul]i ani `n urm\, a deschis un magazin `n Shameen; dar europenii boga]i `i inspirau o asemenea antipatie, `nc`t a renun]at la comer] [i s-a stabilit chiar `n Canton, unde Grard [i Garin l-au cunoscut `n 1920. Le vindea chinezilor m\rfuri proaste aduse din bazarurile Europei [i, mai ales, poseda tot felul de mici automate: p\s\ri c`nt\toare, balerine, motani `nc\l]a]i, care puteau fi puse `n mi[care cu un b\nu]. Din asta [i tr\ia. Vorbea curent cantoneza [i se c\s\torise cu o indigen\ destul de

26

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

27

frumoas\, dar care cu timpul se `ngr\[ase peste m\sur\. Pe la 1895 fusese anarhist militant; nu-i pl\cea s\ vorbeasc\ despre ace[ti ani ai vie]ii sale, de care `[i amintea cu m`ndrie, dar [i cu triste]e, [i pe care `i regreta cu at`t mai mult cu c`t [tia c`t devenise de nevolnic: Ce vre]i, toate astea s`nt de domeniul trecutului... Grard [i Garin `l vizitau uneori, cam pe la [apte seara; firma sa mare [i luminoas\ `ncepea s\ str\luceasc\; ni[te pu[ti cu p\rul v`lvoi, a[eza]i roat\ pe jos, o priveau cu ochii holba]i. Fr`nturi de zi se mai ag\]au de flutura[ii de aur [i de m\t\surile p\pu[ilor; din buc\t\rie se auzea zgomot de crati]e. Rebecci, `ntins pe un [ezlong de r\chit\ `n mijlocul dughenei, visa s\ str\bat\ provincia `n sus [i `n jos, cu automate noi [i numeroase. Chinezii ar sta la coad\ `n fa]a cortului s\u; s-ar `ntoarce bogat: ar putea s\-[i cumpere o sal\ uria[\, `n care publicul ar g\si mingi de antrenament pentru boxeri, pu[ti electrice, bascule, tot felul de aparate ce se pun `n mi[care cu monede [i, poate, o pist\ de bowling... C`nd sosea Garin, ie[ea din aceast\ reverie ca dintr-o baie, scutur`ndu-se, `i `ntindea m`na [i `i vorbea de magie. Era ideea lui fix\. ~l b`ntuia din curiozitate, nu din supersti]ie. Nereu[ind s\ dovedeasc\ prezen]a demonilor pe p\m`nt, [i mai ales la Canton, dar nici absen]a lor, era bine s\-i invoci. {i el invoca mul]i demoni, respect`nd riturile, de la cei al c\ror nume `i g\sea `ntr-un Mare Albert incomplet, p`n\ la cei bine cunoscu]i de cer[etori [i de slujnice. La drept vorbind, nu prea g\sea mul]i demoni, dar g\sea multe sfaturi, cu care `[i uimea clien]ii sau, la nevoie, `i vindeca de boli u[oare. Abia dac\ se putea spune c\ fumeaz\ opiu; deseori, la ceasul siestei, `i puteai vedea silueta alb\ plimb`ndu-se: casc\ turtit\, piept `ngust, pantaloni largi prin[i `n clame de ciclist [i transforma]i astfel `n pantaloni de zuav, picioare cu t\lpi `ndep\rtate ca ale lui Charlot; c\ci `i pl\cea s\ t`rasc\ dup\ el o biciclet\, pe care arareori urca, o biciclet\ verde, dar totdeauna uns\ cu grij\. Tr\ia `nconjurat de feti]ele pe care le primise `n casa lui, slujnicu]e a c\ror principal\ `ndatorire era s\ asculte pove[ti; le supraveghea `ndeaproape chinezoaica, so]ia lui, care [tia c\ b\rbatul ei ar fi vrut, din curiozitate, s\ `ncerce cu ele anumite

experien]e. Obsedat de un erotism de colonial, nu se desp\r]ea de Claviculele lui Solomon dec`t pentru a citi sau a reciti Domnia biciului, Sclava sau vreo alt\ carte fran]uzeasc\ de acela[i gen. Apoi se l\sa `n voia unor nesf`r[ite reverii, din care se trezea tem\tor [i plin de pofte, cu sur`sul unui copil `nsp\im`ntat. Domnule Garin, crede]i c\ `n dragoste s`nt [i lucruri murdare? Nu, dragul meu, de ce m\ `ntrebi? Pentru c\, pentru c\... m\ intereseaz\... Biblioteca era completat\ de o edi]ie din Mizerabilii [i de c`teva bro[uri de Jean Grave, pe care le p\stra, dar nu le mai admira. ~n 1918, `l simpatizase pe Hong, pe care `l remarcase printre tinerii chinezi ce veneau s\-l asculte. Renun]ase cur`nd la pove[tile cu fantome [i `l `nv\]ase franceza (nu mai poseda nici un text italian [i [tia foarte pu]in engleza). Dup\ ce Hong [tiu s\ vorbeasc\ franceza, `nv\]\ s\ o citeasc\; apoi `nv\]\ aproape singur engleza, pe care nu o cuno[tea deloc, [i citi tot ceea ce putu g\si adic\ foarte pu]in. ~nv\]area din c\r]i fu `nlocuit\ de experien]a tr\it\ al\turi de Rebecci. ~i lega o prietenie ad`nc\, dar care nu se manifesta niciodat\ [i pe care cu greu ai fi ghicit-o, v\z`nd modul brusc `n care `l trata Hong [i ironia timid\ [i ne`ndem`natic\ a genovezului. Obi[nuit cu mizeria, Hong `n]elesese repede valoarea caracterului b\tr`nului s\u prieten, care nu d\dea de poman\, dar care lua cu el cer[etori s\ bea `mpreun\ un p\h\rel (p`n\ `n ziua c`nd, furios c\-[i vede dugheana str\lucitoare invadat\ de un grup de ar\t\ri famelice, tocmai c`nd el `n[u[i nu avea un ban, `i d\du pe to]i afar\ cu lovituri de picior); c`nd fratele s\u fusese trimis la Biribi, l\sase totul balt\ [i se instalase l`ng\ ocn\, `n c\utare de combina]ii ce i-ar fi putut u[ura existen]a [i pentru ca, din c`nd `n c`nd, s\-l poat\ vizita [i, s\rut`ndu-l pe gur\, s\-i strecoare astfel un ludovic de aur. ~n ceea ce-l prive[te pe Rebecci, el fusese profund impresionat de acest adolescent ce r`dea cu lacrimi la pove[tile lui, dar `n care sim]ea un rar curaj, o fermitate neobi[nuit\ `n fa]a mor]ii [i, mai ales, un fanatism ce-l intriga. Dac\ nu te ucid acum, c`nd e[ti `nc\ prea t`n\r, o s\ faci lucruri mari... Hong `l citi pe Jean Grave; apoi `l `ntreb\ pe Rebecci ce credea despre cele scrise `n acele bro[uri.

28

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

29

~nainte de a vorbi, Rebecci cuget\ ad`nc ceea ce i se `nt`mpla arareori , apoi spuse: Trebuie se me g`ndesc, pentru che, me `n]elegi, dragul meu, pentru mine, Jean Grave nu-i un autor oarecare, ci reprezint\ `ntreaga mea tinere]e... Pe vremea aceea visam tot felul de lucruri, acum pun `n mi[care p\s\ri mecanice... Era o vreme mult mai bun\ dechit aceasta; totu[i, nu aveam dreptate. Te mir\ che-]i spun asta, nu-i a[a? Nu, nu aveam dreptate pentru che... ascult\-me cu aten]ie: c`nd ai doar o via]\, nu `ncerci se schimbi starea social\... Cel mai greu este s\ [tii ce vrei. Iat\: dache-i pui o bomb\ magistratului, m\ `n]elegi? crap\, [i e bine. Dar dache faci un ziar ca se r\sp`nde[ti doctrina, nim\nui nu-i pas\ de asta... ~[i ratase via]a. Nu [tia prea bine de ce, dar [i-o ratase. Nu se putea `ntoarce `n Europa: era incapabil s\ mai fac\ o munc\ manual\ [i nu voia s\ accepte alt fel de munc\. Iar la Canton se plictisea, de[i, de fapt... Se plictisea sau `[i repro[a c\ a acceptat o via]\ prea pu]in demn\ de speran]ele sale din tinere]e? Dar a-[i face asemenea repro[ nu era o imbecilitate? I se propusese direc]ia unui serviciu al poli]iei din Sun Iat-Sen; sentimentele sale de anarhist erau `nc\ prea puternice [i se [tia incapabil s\-i pun\ pe al]ii s\ denun]e sau s\ supravegheze oameni. Mai t`rziu, Garin `i propusese s\ lucreze cu ei: Nu, nu, domnule Garin, s`nte]i foarte amabil, dar cred c\ acum e prea t`rziu... Poate gre[ise?... De fapt era, dac\ nu mul]umit, cel pu]in lini[it `ntre demonii s\i, c\r]ile sale despre magnetism, chinezoaica sa, Hong [i aparatele automate... Hong reflect\ la modul confuz `n care Rebecci `[i judeca via]a. Singurul lucru pe care Occidentul i-l ar\tase cu o asemenea for]\ `nc`t `i era cu neputin]\ s\-l mai uite era caracterul unic al vie]ii. Nu avem dec`t o singur\ via]\, o singur\ via]\... Asemenea idee nu st`rnise `n el teama de moarte (nu ajunsese niciodat\ s\ `n]eleag\ cu adev\rat ce `nseamn\ moartea; chiar [i ast\zi, a muri nu `nseamn\ a

muri, ci a suferi nespus de o ran\ foarte grav\), ci teama profund\ [i constant\ de a-[i rata aceast\ via]\ unic\ a sa, din care nu va putea niciodat\ [terge nimic. Se afla `n aceast\ stare de incertitudine c`nd deveni unul dintre secretarii lui Garin. Acesta `l alesese pentru influen]a pe care i-o d\dea `nc\ de pe acum curajul s\u asupra unui grup destul de numeros de tineri chinezi ce constituiau extrema st`ng\ a partidului. Hong era sedus de Garin, dar, seara, `i comunica lui Rebecci, nu f\r\ oarecare ne`ncredere, cuvintele [i ordinele [efului s\u. B\tr`nul genovez, lungit pe [ezlong [i pun`nd `n mi[care o moar\ de v`nt din h`rtie sau contempl`nd una din acele bule chineze[ti pline cu ap\ `n care se v\d gr\dini fantastice, punea jos obiectul, `[i `ncruci[a m`inile pe p`ntecul slab, `n\l]a perplex din spr`ncene [i, `n cele din urm\, `i r\spundea: Cine [tie, poate c\ Garin al nostru are dreptate, poate ca are dreptate... Tulbur\rile devenind tot mai frecvente, iar Rebecci tot mai s\rac, acceptase un post la serviciul Informa]iilor Generale, dup\ ce specificase c\ nu are de g`nd s\ spioneze pe nimeni! {i Garin `l trimisese la Saigon, unde era util. Ne-am ridicat de la mas\ [i acum mergem al\turi pe strad\, cu spinarea `ncovoiat\ sub ar[i]\. Grard tace. Este ora c`nd `l putem g\si pe Rebecci. Intr\m `ntr-un mic bazar: c\r]i po[tale, statuete ale lui Buddha, ]ig\ri, vase de aram\ din Anam, desene din Cambodgia, stampe, perne de m\tase brodate cu dragoni; ag\]ate pe perete p`n\ la tavan, la ad\post de lumina soarelui, c`teva obiecte nedeslu[ite de fier. La cas\, o chinezoaic\ gras\ mo]\ie. Patronul e aici? Nu, domle. Dar unde-i? Nu [tiu. O fi la vreo c`rcium\? Poate c\-i la c`rciuma Nam-Long.

30

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

31

Travers\m strada. C`rciuma Nam-Long este chiar `n fa]\. ~nc\pere lini[tit\; pe plafon `[i fac siesta mici [op`rle g\lbui. Doi servitori, purt`nd pipe [i cuburi de por]elan pe care fum\torii `[i sprijin\ capul, se `ncruci[eaz\ pe scar\; `n fa]a noastr\ al]i tineri servitori dorm, goi p`n\ la br`u, cu pletele str`nse `n bra]ul `ndoit. ~ntins pe banca de lemn negru, un om prive[te `nainte, leg\n`ndu-[i `nceti[or capul. C`nd `l vede pe Grard, se ridic\. S`nt un pic mirat: m\ a[teptam s\ `nt`lnesc un personaj garibaldian; dar nu-i dec`t un omule] usc\]iv, cu degete noduroase, cu p\rul `nc\run]it, t\iat rotund `n jurul capului; seam\n\ cu o marionet\... Iat\ un b\rbat care n-a mai b\ut pernaud de ani [i ani de zile, spune Grard, ar\t`ndu-m\ cu degetul. Bun, spuse Rebecci, o s\-l bea acum. Iese. ~l urm\m. Garin `l poreclise Gnafron, `mi [opte[te Grard la ureche `n timp ce travers\m strada. Intr\m `n magazin [i urc\m la primul etaj. Chinezoaica a ridicat capul, ne-a privit cum trecem prin fa]a ei [i a adormit din nou. Camera e spa]ioas\. ~n centru, un pat cu perdele `mpotriva ]`n]arilor; dea lungul zidurilor, multe obiecte, sub o p`nz\ `nflorat\. Rebecci ne las\ singuri. Auzim sc`r]`itul unei chei `n broasc\, zgomotul unui cuf\r repede `nchis, cel al apei care ]`[ne[te dintr-un robinet [i curge `ntr-un pahar. Cobor o clip\, zice Grard. Trebuie s\ vorbesc pu]in cu chinezoaica lui, dac\ nu doarme prea ad`nc; o s\-i fac\ pl\cere. Clipele s`nt lungi. Rebecci se `ntoarce cel dint`i, purt`nd pe o tav\ o sticl\, zah\r, ap\ [i trei pahare. Continu\ s\ tac\. Se a[az\ [i preg\te[te el `nsu[i cele trei pahare cu pernaud, f\r\ s\ scoat\ vreun cuv`nt. Dup\ o vreme: Am ie[it la pensie, dup\ cum vede]i... Rebecci, strig\ Grard, care `n sf`r[it urc\ scara, netezindu-[i barba, tovar\[ul a[teapt\ de la tine pove[ti privitoare la fiul t\u spiritual! Am r\mas cam mult\ vreme jos; mi s-a p\rut c\ eram urm\ri]i. Dar m-am `n[elat.

Nu vede c`t de mult s-a schimbat la fa]\ Rebecci c`nd i-a vorbit de Hong. Dac\ nu te-a[ cunoa[te, te-a[ fi pocnit pe loc. Nu glumi cu asemenea lucruri! Ce te-a apucat? Crezi c\ a venit ziua? Ce zi? Rebecci d\ din umeri, exasperat: Nu te-ai dus la pre[edinte, `n diminea]a asta, pentru banchet? Nu. Dar ce dracu faci? Avem `nt`lnire la ora cinci. Asta-i deci... Ar trebui s\-i ceri ve[ti despre Hong. }i-ar spune c\ Hong le-a c\zut `n gheare... E vorba de englezi? De albi? {i de c`nd? De ieri sear\, dup\ c`te spune el, la dou\ ore dup\ emiterea telegramelor, poate... Love[te u[urel `n pahar cu lingura, apoi `l bea dintr-o sorbitur\: ~n alt\ zi n-o s\ spun nu... Iar vinul \sta `l am aici pentru prieteni...

2 iulie
Cobor`rea Fluviului. S-ar fi p\rut c\ spaima avea s\ creasc\ pe m\sur\ ce ne apropiam de ]inta c\l\toriei noastre. C`tu[i de pu]in: pachebotul e cuprins de toropeal\. Or\ dup\ or\, `n timp ce, cu m`inile pline de broboane de sudoare, `naintam prin cea]a deas\, de-a lungul malurilor netede ale fluviului. Hong Kong-ul devine mai real, `nceteaz\ a mai fi un nume, un loc situat undeva pe mare, un decor de piatr\; fiecare `l simte tot mai viu. Spaima s-a risipit, a mai r\mas doar o stare tulbure, alc\tuit\ din enervanta regularitate a `naint\rii vasului [i din sentimentul fiec\ruia dintre noi c\-[i gust\ ultimele momente de libertate; trupurile nu ni s-au angajat `nc\ `n ac]iune, obiectul nelini[tii noastre este `nc\ abstract. Clipe bizare, `n timpul c\rora str\vechile puteri animalice iau `n st\p`nire `ntregul vapor. Stare de n\ucire aproape fericit\, nep\sare molatic\. S\ nu vezi `nc\, s\ auzi doar [tirile, s\ nu fi `nc\ invadat...

32

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

33

5 iulie Ora cinci


La Hong Kong este declarat\ greva general\.

Dintr-o dat\, peisajul pres\rat cu puncte luminoase nu mai `nainteaz\ c\tre noi. Ne oprim. Ancorele se cufund\ cu zgomot asurzitor de fiare vechi. M`ine diminea]\, la ora [apte, va veni la bord poli]ia. P`n\ atunci, ne este interzis s\ cobor`m pe mal.

Ora cinci [i jum\tate


Guvernul decreteaz\ starea de asediu.

Diminea]a
Matelo]ii de pe pachebot ne car\ bagajele `n [alupa Companiei. Nici un culi n-a venit s\-[i ofere serviciile. ~naint\m pe mare, scutura]i u[or de apa groas\ a lagunei. Dintr-o dat\, `n clipa c`nd trecem pe l`ng\ un mic promontoriu plin de hornuri [i de semnale de tot felul, ne apare `n fa]a ochilor cartierul afacerilor: `nalte edificii din profil, de-a lungul cheiului, un dig din Hamburg sau din Londra strivit de un con de vegeta]ie intens\ [i un cer `n care aerul transparent tremur\ ca [i cum ar ie[i dintr-un cuptor. {alupa acosteaz\ la debarcaderul g\rii, de unde pleca odinioar\ trenul spre Canton. Tot nu se vede nici un culi. Compania a rugat marile hoteluri europene s\-[i trimit\ oamenii, ni se spune... dar nu vine nimeni. Pasagerii `[i ridic\ geamantanele cu greu, ajuta]i de matelo]i. Iat\ strada principal\. La limita pietrei [i a apei, ora[ul, construit pe st`nc\ [i ag\]at de mare, este ca o semilun\ `n care aceast\ strad\, t\iat\ perpendicular de toate rampele care unesc cheiul cu V`rful, deseneaz\ o mare ramur\ de palmier. De obicei, toat\ activitatea insulei se concentreaz\ aici. Ast\zi este pustie [i t\cut\. Din loc `n loc, solidari [i ne`ncrez\tori, c`te doi voluntari englezi, `n uniform\ de cerceta[i, se duc la pia]\ s\ distribuie legume sau carne. ~n dep\rtare se aude zgomot de galen]i. Nici o femeie alb\. Nici un automobil. Iat\ magazinele chineze[ti: bijuterii, obiecte din jad, articole de lux; `nt`lnesc mai pu]ine magazine engleze[ti; [i, dintr-o dat\, nu mai v\d nimic, strada cotind brusc. Este o dubl\ cotitur\, iar strada pare `nchis\ ca o curte. Pretutindeni, la toate etajele, at`rn\ litere chineze[ti negre, ro[ii, aurii, pictate pe tablete verticale sau prinse deasupra por]ilor, enorme sau minuscule, fixate la nivelul privirii sau at`rnate sus de tot, pe dreptunghiul cerului, `mpresur`ndu-m\ ca un val de insecte. Din ad`ncul hrubelor `ntunecoase m\rginite de

Ora nou\
~n rada portului Hong Kong. Am trecut de far. Nimeni nu mai `ncearc\ s\ doarm\; b\rba]ii [i femeile s`nt pe punte. Limonad\, whisky cu sifon. La nivelul apei, [iruri de becuri electrice deseneaz\ cu punctule]e luminoase conturul restaurantelor chineze[ti. Deasupra, vestita st`nc\, puternic\, la baz\ de un negru compact ce p\le[te pe m\sur\ ce urc\ spre cer, rotunjindu-[i printre stele dubla cocoa[\ asiatic\ sc\ldat\ `ntr-o cea]\ u[oar\. Nu-i doar o siluet\, o suprafa]\ de h`rtie decupat\, ci un lucru solid [i profund ca o materie adev\rat\, ca un p\m`nt negru. Un [ir de globuri (un drum?) `nconjoar\ cocoa[a cea mai `nalt\, V`rful, ca un colier. Casele par a fi ni[te r\saduri de lumin\, incredibil de `nghesuite, aproape amestecate deasupra profilului tremur\tor al restaurantelor chineze[ti, care se dezagreg\, ca negrul st`ncii, pe m\sur\ ce se `nal]\, pierz`ndu-se tot mai sus, printre stelele str\lucitoare [i grele. ~n golf, dorm numeroasele [i uria[ele pacheboturi, luminate puternic, cu hublourile etajate; reflexele lor `n zigzag se amestec\, `n apa cald\ `nc\, cu cele ale ora[ului. Toate aceste lumini din marea [i din cerul Chinei nu te duc cu g`ndul la for]a albilor care le-au creat, ci la un spectacol polinezian, la una din acele serb\ri `n timpul c\rora credincio[ii `[i cinstesc zeii picta]i arunc`nd o puzderie de licurici, ce cad ca tot at`tea semin]e prin noaptea care `nv\luie insulele... Vertical, un ecran nedeslu[it trece prin fa]a noastr\ ascunz`nd totul, f\r\ alt sunet dec`t cel al unei chitare monocorde: p`nza unei jonci. Aerul e c\ldu] [i at`t de lini[tit!...

34

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

35

trei ziduri, negustorii, `n bluze lungi [i a[eza]i pe tejghea, privesc strada. De `ndat\ ce `mi fac apari]ia, ochii lor mici se `ntorc c\tre obiectele ce at`rn\ de tavan din timpuri imemoriale: sepii uscate, calmari, pe[ti, c`rna]i negri, ra]e l\cuite de culoarea jambonului sau c\tre sacii cu semin]e de pe du[umea [i l\zile cu ou\ b\gate `n p\m`nt negru. Raze de soare dense, sub]iri, pline de un praf ro[cat cad peste ei. {i, dup\ ce i-am dep\[it, `mi `ntorc capul [i le `nt`lnesc privirea, care m\ urm\re[te, grea, plin\ de ur\. ~n fa]a b\ncilor chineze[ti cu firme aurii [i `nchise cu grilaje de fier, ca ni[te `nchisori sau m\cel\rii, stau de paz\ solda]i englezi; aud uneori zgomotul carabinelor ce se lovesc de asfalt. E un simbol inutil: tenacitatea englezilor, care au [tiut s\ cucereasc\ acest ora[, `nfrunt`nd st`nca [i `nfrunt`nd China, cas\ cu cas\, nu are nici o putere `n fa]a pasivit\]ii ostile a acestor `nvin[i. Arme zadarnice... Angliei `i scap\ nu numai bog\]ia, ci [i lupta. * Ora patru. Siest\ greoaie din cauza ventilatorului care abia se `nv`rte[te, c\ci uzina electric\ nu func]ioneaz\ dec`t `n parte. Este `nc\ extrem de cald, [i pe str\zi, o dat\ cu praful, din asfaltul str\lucitor `n care se r\sfr`nge cerul albastru urc\ o c\ldur\ mai puternic\ dec`t cea din aer. Subdelegatul Gomindanului trebuie s\-mi dea ni[te documente. Delegatul principal, un cet\]ean din }\rile Baltice, a fost expulzat. Poate c\-l voi vedea pe organizatorul european al grevei, pe germanul Klein. Despre subdelegat [tiu doar c\ se nume[te Meunier, c\ a fost odinioar\ mecanic la Paris [i c\, `n timpul r\zboiului, a fost sergent-mitralior. M\ surprinde `nf\]i[area lui, c`nd `l v\d `n pragul casei sale coloniale foarte simple, la poalele V`rfului; `l credeam mai `n v`rst\, dar nu pare s\ aib\ mai mult de treizeci [i cinci de ani. E un b\iat `nalt, cu obrazul bine ras, solid, cu un cap de iepure [i e mereu pus pe [otii; are buza de sus foarte apropiat\ de nasul fin, ochii mici [i vioi [i p\r ciufulit; cordial, flecar, fericit c\ vor-

be[te fran]uze[te, bine instalat `n fotoliul s\u din ramuri de palmier, `n fa]a a dou\ pahare `nalte cu rachiu de ment\ de la ghea]\. Dup\ zece minute, `[i arat\ entuziasmul: B\tr`ne, ce spectacol! Buldogul din casa Old England, singurul adev\rat, Hong Kong-ul `nsu[i, putreze[te de viu, e m`ncat de viermi! Ai v\zut str\zile, dac\ ai ajuns azi-diminea]\! Nu-s ur`te deloc! Ba chiar s`nt frumoase! Dar asta nu-i nimic, b\tr`ne, cu adev\rat nimic, ]i-o spun eu! Trebuie s\ vezi totul, ca s\ ajungi la adev\rata frumuse]e! {i ce se vede `n\untru? Multe. Pre]urile, de exemplu. Casele, care valorau cinci mii de dolari anul trecut, acum se v`nd doar cu o mie cinci sute. Siguran]a pune `n circula]ie tot felul de pove[ti n\stru[nice. Ca atunci c`nd au r\sp`ndit zvonul c\ l-au r\pit pe Hong. Oho-oho! {i nu era adev\rat? Nici pomeneal\! Dar la Saigon toat\ lumea credea c\... Nu de minciuni grosolane ducem lips\. Hong se afl\ viu [i nev\t\mat la Canton. ~l cuno[ti pe Borodin? A[a mi-l `nchipui pe Clemenceau, c`nd avea patruzeci sau patruzeci [i cinci de ani. Un b\rbat cu mult\ experien]\. Singurul lucru ce i se poate repro[a este c\-i iube[te cam mult pe ru[i. {i Garin? ~n ultima vreme a f\cut ceva nemaipomenit: i-a transformat pe grevi[tii din Canton (care tr\iesc din aloca]iile pe care Borodin [i cu el au izbutit s\ le ob]in\ de la guvern) `n propagandi[ti activi. S`nt o armat\!... Dar `ncepe s\ arate ca un cadavru Garin al nostru! E bolnav de paludism, de dizenterie, de mai [tiu eu ce! Mai vrei ni[te rachiu de ment\? Ne sim]im bine `n fotoliile noastre, la ora asta, nu-i a[a? Ia h`rtiile chiar acum! A[a e[ti sigur c\ nu le ui]i. Englezii au avut o idee bun\ c`nd au `ncredin]at leg\tura dintre Hong Kong [i Canton unui echipaj apar]in`nd flotei de r\zboi. Klein o s\ apar\ cur`nd; pleca]i `mpreun\. Nu trebuia s\ plece dec`t peste c`teva zile, dar a fost

36

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

37

reperat [i trebuie s-o [tearg\ c`t mai repede, dac\ e s\ cred `n ceea ce se aude pe la Siguran]\. Eu `nsumi cred c\ va trebui s-o iau din loc foarte cur`nd. E[ti sigur c\ nu m\ vor perchezi]iona `n seara asta, la plecare? N-au nici un motiv s-o fac\: e[ti `n tranzit, [i ei [tiu c\ ai acte `n regul\. {tiu [i c\ perchezi]ia nu duce la mare lucru. Totu[i, fii precaut, bine`n]eles... Ca s\ fie eficien]i, ar trebui s\ te bage la `nchisoare, dar din punctul \sta de vedere nu-i `nc\ nici o primejdie. Cel mult po]i fi expulzat. Ciudat... Nu, lucrul e c`t se poate de simplu, ei prefer\ Intelligence Service [i, la nevoie, interven]iile discrete. {i au dreptate. C\ci situa]ia lor este special\, nefiind `n r\zboi cu ora[ul Canton `n mod legal. Ar putea `ncerca acum s\ g\seasc\ ceva, dar nu ]in prea mult s\ v\ p\streze pe Klein [i pe tine; mai cur`nd v\ g\sesc incomozi... Spune-mi, `l cuno[ti pe Klein? Evident c\ nu, abia ai sosit... Tonul pe care `mi spune asta m\ face s\-l `ntreb: Ce-i repro[ezi? E cam bizar... dar este un profesionist adev\rat. Tocmai l-am v\zut cum lucreaz\ [i, pe cinstea mea, [tie ce `nseamn\ s\ declan[ezi un val de greve! Apropo de treab\ bine f\cut\, voiam s\-]i spun c\ unul dintre momentele c`nd Garin s-a ar\tat cu adev\rat la `n\l]ime a fost c`nd a organizat [coala cade]ilor. Nu-i nimic de r`s `n asta. ~l admir cu adev\rat. Niciodat\ n-a fost u[or s\ faci dintr-un chinez [i mai ales dintr-un chinez bogat un bun soldat. A izbutit s\ recruteze vreo mie de oameni, care ar putea alc\tui cadrele unei mici armate. Peste un an, vor fi de zece ori mai mul]i, [i nu v\d ce armat\ chinezeasc\ i-ar putea `nfrunta atunci... Poate doar cea a lui Thang Tso-Lin... Dar nu s`nt foarte sigur. Iar dac\ englezii vor s\ se joace de-a corpul expedi]ionar (presupun`nd c\ tovar\[ii de acolo vor fi at`t de pro[ti `nc`t s\-i lase s\ plece), [tiu c-o s\ ne distr\m... Nu numai c\ i-a adunat laolalt\ pe cade]i, dar le-a dat [i titluri, insigne, a [tiut s\ se impun\... {i toate astea `nc\ se mai

puteau face. Dar le-a inoculat un viciu mai pu]in cunoscut `n China, care se nume[te curaj. M\ `nchin `n fa]a lui; eu n-a[ fi izbutit niciodat\. {tiu c\ a fost foarte mult ajutat de Gallen [i mai ales de comandantul [colii, de Tchai Kai-Chek. El, Chang, a recrutat `mpreun\ cu Garin primele cadre serioase. A f\cut asta a[a cum englezii au f\cut acest ora[: de la om la om, de la curaj la curaj, solicit`nd, cer`nd `n mod imperios, oblig`ndu-l pe cel\lalt s\ ac]ioneze. Cred c\ n-a fost bucuros deloc... S\ reu[e[ti s\ le smulgi ]`ncii unor b\tr`ni chinezi ce-[i poart\ `nc\ unghia de la degetul cel mic lung\ de c`]iva centimetri... Parc\ v\d cum s-au petrecut lucrurile!... L-a ajutat mai ales faptul c\ fostul vicerege [i-a trimis pe unul dintre fii la Whampoa. {i apoi, presupun, propria-i familie... E foarte bine. {i e foarte bine, de asemenea, s\ le bagi `n cap oamenilor c\ ace[ti cade]i nu s`nt solda]i, ci slujitorii Revolu]iei. Rezultatele s-au v\zut pe 25 la Shameen. N-au fost prea str\lucite... Fiindc\ n-au cucerit cartierul Shameen? Crezi c\ voiau s\-l cucereasc\? Ai informa]ii serioase `n privin]a asta? O s\ le cau]i acolo. Cred c\ atacul `l viza mai ales pe Tcheng Dai. Cred c\ e din ce `n ce mai necesar s\ fie pus `n fa]a unui fapt `mplinit. R\m`ne totu[i de v\zut. Sigur este c\ atunci c`nd mitraliorii au `nceput s\ trag\ asupra oamenilor no[tri, mul]imea a luat-o la fug\, ca de obicei, dar vreo cincizeci de tipi i-au `nfruntat; to]i erau cade]i. Au fost g\si]i apoi la treizeci de metri mai `ncolo secera]i de gloan]e, bine`n]eles. Cred c\ nu m\ `n[el c`nd spun c\ s-a schimbat ceva `n China `n acea zi. De ce crezi c\ atacul asupra cartierului Shameen a fost, de fapt, `ndreptat `mpotriva lui Tcheng Dai? Am spus poate. Am impresia c\ rela]iile noastre nu mai s`nt foarte bune [i mi-am pierdut `ncrederea `n prietenul s\u, guvernatorul Wu-Hon-Min. Grard era nelini[tit... A r\mas la fel de popular? S-ar p\rea c\ popularitatea i-a sc\zut foarte mult `n ultima vreme...

38

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

39

Dar ce func]ie are? Nu are nici o func]ie `n stat. Dar este [eful numeroaselor societ\]i secrete care alc\tuiesc cea mai mare parte a aripei de dreapta din Gomindan... Dragul meu, c`nd Ghandi, care nu avea nici o func]ie, a ordonat Hartalul, c`nd le-a spus hindu[ilor s\ fac\ grev\ prima oar\! , ei [i-au p\r\sit cu to]ii munca, de[i sosea prin]ul de Walles, [i prin]ul a trecut prin Calcutta ca printr-o [coal\ de surdomu]i. Dup\ aceea, mul]i au murit de foame. {i totu[i... Aici, valorile morale s`nt tot at`t de adev\rate, tot at`t de sigure ca aceast\ mas\ sau ca acest fotoliu... Dar Ghandi e un sf`nt. Se poate, dar ei nu [tiau asta. Gandhi este un mit, iat\ adev\rul. Ca [i Tcheng Dai. Asemenea oameni nu trebuie c\uta]i `n Europa... {i guvernul? De la Canton? Da. E un fel de balansoar care oscileaz\, str\duindu-se s\ nu cad\, `ntre Garin [i Borodin, pe de o parte, ce controleaz\ poli]ia [i sindicatele, [i Tcheng Dai, pe de alt\ parte, care nu controleaz\ nimic, dar exist\ totu[i... Dragul meu, e anarhie atunci c`nd guvernul este slab, nu c`nd nu exist\ guvern. {i, de altfel, totdeauna exist\ un guvern; atunci c`nd nu func]ioneaz\ cum trebuie, apar mai multe, asta-i tot. Garin vrea s\ oblige acest guvern s\ mearg\ p`n\ la cap\t, silindu-l s\ promulge decretul \la afurisit. Hong Kong-ul f\r\ vase care s\ fac\ escal\ aici, Hong Kong-ul interzis vaselor ce se duc `n China nu-i dec`t un port falimentar, care nu mai face nici c`t o ceap\ degerat\! G`nde[te-te: c`nd a fost vorba de a[a ceva, au cerut pe dat\ cu to]ii ca armata s\ intervin\ aici. Dac\ izbute[te, Garin poate fi felicitat. Dar e greu... E foarte greu... De ce? Greu de spus. ~n]elegi, guvernul ar vrea s\ existe al\turi de noi, chiar peste noi, dac\ s-ar putea; se teme c\ va fi `nghi]it dac\ ne urmeaz\ prea mult fie de englezi, fie chiar de noi.

Dac\ b\t\lia nu s-ar duce dec`t `mpotriva ora[ului Hong Kong! Dar mai s`nt [i toate ]inuturile din interior! Ei sper\ s\ ne `nfr`ng\ prin ceea ce se `nt`mpl\ acolo... Toate astea trebuie v\zute mai cu de-am\nuntul. Bem rachiul de ment\ din paharele `nalte. T\cerea tropical\, at`t de pre]ioas\, nu e tulburat\ nici m\car de zgomotul unui ventilator. E o t\cere pe care n-o mai `ntrerup strig\tele melodioase ale negustorilor ambulan]i, petardele chineze[ti, ciripitul p\s\rilor, ]`r`itul greierilor. O adiere u[oar\ venit\ dinspre golf mi[c\ molatic rogojinile sp`nzurate la ferestre, descoper\ un triunghi de zid alb n\p\dit de [op`rle adormite [i aduce mireasma de gudron `ncins a drumului; uneori, singuratic, sunetul unei sirene `ndep\rtate urc\, `n\bu[it, dinspre mare... Aproape de ora cinci, vizibil obosit, sose[te Klein, care se tr`nte[te pe dat\, pun`ndu-[i m`inile pe genunchi, `ntr-un fotoliu din ramuri de palmier ce sc`r]`ie sub greutatea lui. E `nalt, lat `n umeri, [i chipul lui, foarte neobi[nuit, m\ surprinde: uneori `nt`lne[ti acest tip de fizionomie `n Anglia, dar foarte rar `n Germania. Are ceva de boxer, de buldog [i de m\celar: ochii de culoare deschis\, sub spr`ncene stufoase, nasul turtit [i buza de jos r\sfr`nt\ amenin]\tor [i prelungindu-se `n riduri groase care, pornind de la nas, ajung la b\rbie, obraji la]i [i te[i]i, g`t puternic. Pe c`nd tr\ia `n Europa, avea pielea foarte ro[ie, cu siguran]\, c\ci obrajii poart\ mici semne de cuperoz\; acum este brun\, ca aceea a tuturor europenilor. Vorbe[te mai `nt`i `n francez\, cu accentul puternic al unui german din nord, accent care `i confer\ vocii sale r\gu[ite un ton melodios, aproape belgian; foarte obosit, se exprim\ cu greutate [i cur`nd se hot\r\[te s\ vorbeasc\ nem]e[te. Din c`nd `n c`nd, Meunier rezum\ conversa]ia `n francez\: Greva general\ din Canton, menit\ s\ `nt\reasc\ puterea [efilor cu orientare de st`nga, s\ sl\beasc\ puterea modera]ilor [i, totodat\, s\ loveasc\, chiar la Canton, `n boga]ii negustori ce se opun Gomindanului [i care fac comer] cu englezii [i, prin ei, `n principala surs\ de bog\]ie din Hong Kong, dureaz\ de

40

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

41

cincisprezece zile; Borodin [i Garin s`nt obliga]i s\ dea de m`ncare la aproape cincizeci de mii de oameni din fondurile de grev\, adic\ din impozitele `ncasate la Canton, [i din fondurile trimise de nenum\ra]ii chinezi revolu]ionari din colonii. Ordinul de grev\ general\ din Hong Kong duc`nd la `ncetarea lucrului a mai bine de o sut\ de mii de muncitori oblig\ guvernul din Canton s\ aloce un salariu de grev\ unui num\r at`t de mare de muncitori, `nc`t fondurile destinate acestor salarii vor fi epuizate `n c`teva zile; de altfel, `nc\ de pe acum, salahorii nu mai primesc aloca]ii. Or, `n acest ora[ `n care poli]ia secret\ englez\ n-a putut distruge p`n\ acum organiza]iile cantoneze, poli]ia de strad\, alc\tuit\ din voluntari `narma]i cu mitraliere, este prea puternic\ pentru ca r\zmeri]a s\ poat\ triumfa. Violen]ele ce s-au produs `n ultimele zile n-au fost de fapt dec`t mici `nc\ier\ri. Muncitorii vor fi deci obliga]i s\ reia lucrul [i tocmai asta a[teapt\ englezii. Garin, care acum este r\spunz\tor de conducerea general\ a propagandei, `[i d\ seama, ca [i Borodin, de altfel, c`t de critic este momentul, c`t de u[or se poate pr\bu[i aceast\ grev\ colosal\, `n ciuda puterii ei, care-i umple de stupefac]ie pe to]i albii din Extremul Orient. Am`ndoi pot ac]iona doar `n calitate de consilieri [i se afl\ `n fa]a opozi]iei formale a comitetului suveran, care refuz\ s\ decreteze m\surile pe care ei contau. Tcheng Dai se folose[te, spune Klein, de `ntreaga lui influen]\ pentru a-i `mpiedica s\ ac]ioneze. Pe de alt\ parte, mi[carea anarhist\ se dezvolt\ `n modul cel mai primejdios ceea ce era u[or de prev\zut [i o serie de atentate teroriste au `nceput chiar la Canton. ~n sf`r[it, vechiul du[man al Gomindanului, generalul Tcheng Tiung-Ming (datorit\ subven]iilor oferite de englezi?) preg\te[te o nou\ armat\ ce se `ndreapt\ spre ora[. * Vaporul nostru a pornit la drum. Nu mai v\d acum din insul\ dec`t o vag\ pat\ str\puns\ de nenum\rate lumini]e, care se mic[oreaz\ treptat, devenind tot mai neagr\ sub cerul vl\guit. Imensele panouri publicitare domin\ case-

le. Reclam\ f\cut\ de marile societ\]i engleze care, `nc\ de acum o lun\, st\p`neau ora[ul prin toate acele globuri aprinse. Devenind mult prea costisitoare, lumina electric\ nu le mai `nsufle]e[te, iar culorile `n care s`nt pictate dispar `n cenu[iul serii. O cotitur\ brusc\ le `nlocuie[te dintr-o dat\ prin pov`rni[ul gola[ al malului chinezesc, argilos [i n\p\dit de o iarb\ scurt\, ce dispare `n noaptea str\b\tut\ de ]`n]ari, ca [i acum trei mii de ani. {i `ntunericul `nlocuie[te aceast\ insul\ minat\ de inteligente [i minuscule molu[te ce las\ neatins\ `nf\]i[area imperial\, dar nu-i mai `ng\duie s\ `nal]e pe cer dec`t mari semne negre, simboluri apuse ale bog\]iilor sale. * T\cere. T\cere absolut\ [i stele. Pu]in mai jos, trec jonci purtate de curentul pe care urc\m: f\r\ sunet, f\r\ chip. Nu mai e nimic p\m`ntean `n mun]ii nedeslu[i]i care ne `nconjoar\, `n apa care nu vuie[te [i nici nu clipoce[te, `n fluviul mort care se afund\ `n noapte precum un orb; nu mai e nimic omenesc `n b\rcile `nt`lnite de noi, poate doar lanternele, care lucesc at`t de slab `n spate, `nc`t abia dac\ se mai reflect\ `n ap\... ... Mirosul nu-i acela[i... E noapte de-a binelea. Klein se afl\ al\turi de mine. Vorbe[te `n francez\, aproape `n [oapt\: Nu-i acela[i... Ai c\l\torit vreodat\ noaptea pe r`uri? ~n Europa, bine`n]eles. Da... C`t de diferit e totul, nu-i a[a? T\cerea nop]ii, la noi, este pacea... Aici parc\ a[tep]i s\ se trag\ cu mitraliera, nu-i a[a? E adev\rat. E o noapte de armisti]iu; sim]i c\ t\cerea e plin\ de arme. Klein `mi arat\ ni[te lumini tremur\toare, aproape imperceptibile: S`nt ai no[tri... Vorbe[te tot `n [oapt\, pe un ton confiden]ial. Nu se z\re[te nimic pe aici; totul e stins... Ia te uit\! Pe banc\. La vedere.

42

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

43

~nd\r\tul nostru, pe punte, vreo zece tineri, ale c\ror companii au sucursale la Shameen [i care se duc s\-i ajute pe voluntari, a[eza]i roat\ `n jurul a dou\ tinere femei trimise, se zice, de un ziar (sau de Siguran]\?...), se `ntrec `n a spune anecdote: ... A cerut de la Moscova un sicriu de cristal care s\ semene cu cel al lui Lenin, dar ru[ii i-au trimis unul de sticl\... (e vorba, f\r\ `ndoial\, de Sun Iat-Sen). Alt\dat\... Klein ridic\ din umeri: |[tia s`nt doar idio]i... ~[i pune m`na pe bra]ul meu [i m\ prive[te: ~n timpul Comunei din Paris, este arestat un bog\ta[. Acesta strig\: Domnilor, dar eu n-am f\cut niciodat\ politic\! P\i tocmai asta-i! `i r\spunde un tip cu bun-sim]. {i-i sparge capul. Adic\? Nu trebuie s\ sufere `ntotdeauna aceia[i oameni. ~mi amintesc de o s\rb\toare de alt\dat\, c`nd m\ uitam la ni[te... fiin]e care sem\nau cu acestea. Ah! nu-i nevoie dec`t de c`teva gloan]e de revolver ca s\ nimice[ti acest... nu [tiu cum s\ spun, acest... sur`s, da, da! Toate aceste mutre ale unor indivizi care au avut `ntotdeauna ce s\ m\n`nce! Da, s\-i faci pe oamenii \[tia s\ [tie c\ exist\ ceva care se nume[te via]a unui om! E rar, Ein Mensch... un om, un om adev\rat! Nu-i r\spund. ~mi vorbe[te din simpatie sau doar pentru c\ simte nevoia s-o fac\? Vocea lui e r\gu[it\ [i spart\, iar b`z`itul ]`n]arilor `i accentueaz\ asprimea. M`inile `i tremur\; nu a dormit de trei zile. E pe jum\tate buimac din cauza oboselii. ~n partea din spate, desp\r]i]i de noi printr-un grilaj p\zit de cei doi solda]i hindu[i cu turbane [i cu carabinele sub bra], pasagerii chinezi joac\ diverse jocuri de noroc [i fumeaz\ `n t\cere. Klein `ntoarce capul [i prive[te barele groase ale grilajului. {tii cum suport\ ocna[ii `ncerc\rile cele mai... oribile? Sau pe cele mai umilitoare? Eu m\ g`ndeam `ntruna c\ voi otr\vi `ntregul ora[. Puteam s\ fac asta; a[ fi putut ajunge la rezervoare, dup\ ce-a[ fi fost pus `n libertate; [tiam c\ a[ fi putut s\-mi procur mari cantit\]i de cianur\... printr-un prieten... un electrician... C`nd

sufeream prea mult, m\ g`ndeam cum o s\ procedez. ~mi `nchipuiam totul cu de-am\nuntul... [i m\ sim]eam mai bine. Condamnatul, epilepticul, sifiliticul, mutilatul... s`nt altfel dec`t ceilal]i. Ei nu pot s\ accepte... Un scripete cade pe punte, [i zgomotul lui `l face s\ tresar\. Respir\ ad`nc [i continu\, pe un ton amar: ~n noaptea asta s`nt prea agitat... S`nt mort de oboseal\! R\m`ne amintirea acestor lucruri. ~n ad`ncul celei mai mari mizerii exist\ deseori un om... Ar trebui p\strat [i dup\ ce mizeria a fost `nvins\... Dar e greu... Revolu]ia, pentru ei, pentru toat\ lumea, ce reprezint\ oare? Acea Stimmung1 a Revolu]iei at`t de important\! ce reprezint\ oare? O s\-]i r\spund: nimeni nu [tie. Mai `nt`i, pentru c\ e prea mult\ mizerie, nu-i vorba numai de lipsa de bani, ci... de faptul c\ exist\ to]i ace[ti oameni boga]i care tr\iesc [i to]i ceilal]i, care nu tr\iesc... Vocea lui denot\ hot\r`re; se sprijin\ cu am`ndou\ coatele de parapetul cald `nc\ [i accentueaz\ sf`r[itul frazei printr-o mi[care a umerilor lui la]i, care zv`cnesc precum un pumn care ar lovi: Aici totul e altfel! C`nd voluntarii negustori au vrut s\ impun\ din nou vechea stare, cartierul lor a ars timp de trei zile. Femeile alergau ca ni[te pinguini, cu picioarele lor... Se opre[te pentru o clip\, cu privirea pierdut\. Apoi spune: {i toate astea s`nt la fel de idioate... Mor]ii, cei de la Mnchen, cei de la Odessa... Mul]i al]ii... La fel de idioate... Pronun]\ idioate cu dezgust. S`nt aici, ca ni[te zmei sau ca `n poze. Nu-i tragic, nu... E idiot... Mai ales c`nd au must\]i. Trebuie s\-]i spui de mai multe ori c\ s`nt oameni `n carne [i oase, uci[i de-adev\ratelea... {i tot nu-]i vine s\ crezi... Tace din nou, cu `ntregul trup pr\bu[it parc\ peste parapet. }`n]arii [i celelalte insecte se `nmul]esc `n jurul luminilor `nce]o[ate de pe punte. Nu vedem, dar ghicim malurile [i fluviul din umbr\ pe
1 Stimmung (f.) (`n germ.) atmosfer\. (n.red.)

44

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

45

care nu sc`nteiaz\ dec`t reflexele becurilor electrice, lipite de vapor. Ici-colo, forme `nalte pun pete nedeslu[ite pe cerul nocturn s`nt poate n\voadele pescarilor... Klein? Was? Ce? De ce nu te culci? S`nt prea obosit. Jos e prea cald... Caut un [ezlong [i-l `ntind l`ng\ el. Se lunge[te `ncet, f\r\ s\ spun\ vreun cuv`nt, `[i las\ capul pe um\r [i `ncremene[te a[a, cuprins de somn, abrutizat. Toat\ lumea s-a culcat, `n afar\ de ofi]erul de cart, de santinelele hinduse [i de mine; chinezii, de cealalt\ parte a grilajului, pe cuferele lor, albii pe [ezlonguri sau `n cabine. Atunci nu mai auzi, c`nd `nceteaz\ vacarmul ma[inilor, dec`t sfor\ituri [i tusea nesf`r[it\ a unui b\tr`n chinez ce nu suport\ mirosul bastona[elor de t\m`ie pe care servitorii le-au aprins peste tot pentru a alunga ]`n]arii. * M\ refugiez `n cabina mea. Dar m\ urm\re[te insomnia: migren\, oboseal\, frisoane... M\ sp\l pe fa]\ cu mult\ ap\ (nu f\r\ greutate robinetele s`nt minuscule), dau drumul ventilatorului, deschid hubloul. A[ezat pe marginea cu[etei, descump\nit, scot din buzunare una c`te una tot felul de h`rtii. Reclame la medicamente tropicale, vechi scrisori, foi albe de h`rtie `mpodobite cu micul drapel tricolor al Mesageriilor Maritime... Rup totul `n buc\]ele, cu meticulozitatea unui om beat, [i le arunc `n ap\, prin hublou. ~n alt buzunar: vechi scrisori de la cel pe care ei `l numesc Garin. N-am vrut s\ le las `n valiz\ din pruden]\... {i asta ce-i? E lista h`rtiilor pe care mi le-a `ncredin]at Meunier. S\ vedem. S`nt multe lucruri aici... Dar iat\ dou\ pe care Meunier le-a notat separat chiar pe list\. Primul este copia unei note alc\tuite de Intelligence Service cu privire la Tcheng Dai, cu adnot\rile agen]ilor no[tri. Cea de-a doua este o copie dup\ o fi[\ a Siguran]ei din Hong Kong, care se refer\ la Garin.

Dup\ ce `nchid u[a cu cheia [i trag z\vorul, scot din buzunarul c\m\[ii plicul cel mare pe care mi l-a dat Meunier. H`rtia pe care o caut e ultima. E un text lung [i cifrat. ~n partea de sus, pe prima pagin\: urgent. De altfel, cifrul se afl\ tot aici. ~mpins de curiozitate [i chiar de un fel de nelini[te, `ncep s\ traduc. Ce a devenit ast\zi acest om cu care am fost prieten ani [i ani de zile? Nu l-am mai v\zut de cinci ani. Pe parcursul acestei c\l\torii am fost silit s\ mi-l amintesc `n fiecare zi, fie c\ mi se vorbea de el, fie c\ ac]iunile sale erau pomenite `n telegramele pe care le primeam... Mi-l `nchipui, a[a cum l-am v\zut la Marsilia cu prilejul ultimei noastre `ntrevederi, dar cu un chip alc\tuit din `mbinarea chipurilor sale succesive: ochi mari, cenu[ii, severi, aproape f\r\ gene, nas sub]ire [i u[or arcuit (mama sa era evreic\) [i, mai ales, s\pate `n obraji, acele dou\ riduri fine [i nete de la col]urile c\zute ale buzelor sub]iri, amintind de busturile romane. Nu aceste tr\s\turi, ascu]ite [i totodat\ bine marcate, `nsufle]esc acest chip, ci buzele rigide, buzele str`nse, controlate de mi[c\rile maxilarului puternic: gura energic\, nervoas\... ~n starea de oboseal\ `n care m\ aflu, frazele pe care le traduc cu `ncetineal\ `mi ordoneaz\ amintirile, care se regrupeaz\ treptat. Vocea domin\ totul. ~n noaptea asta s`nt asemenea unui be]iv ce-[i urm\re[te visul... Pierre Garin, zis Garin sau Harin. N\scut la Geneva, la 5 noiembrie 1892, din Maurice Garin, cet\]ean elve]ian, [i din Sophia Alexandrovna Mirsky, rusoaic\, so]ia lui. S-a n\scut de fapt `n 1894... Oare a `mb\tr`nit?... Anarhist militant. Condamnat pentru complicitate `ntr-un proces anarhist, la Paris, `n 1914. Nu. N-a fost niciodat\ un anarhist militant. ~n 1914, la dou\zeci de ani `nc\ sub influen]a studiilor literare pe care tocmai le terminase [i din care nu-i mai r\m`nea dec`t revela]ia unor mari existen]e opuse (Ce alte c\r]i merit\ s\ fie scrise `n afar\ de Memorii?) , era indiferent fa]\ de orice sistem [i hot\r`t s\-l aleag\ pe cel pe care i-l vor impune `mprejur\rile. C\uta printre

46

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

47

anarhi[tii [i sociali[tii extremi[ti, `n ciuda agen]ilor de poli]ie pe care [tia c\-i `nt`lne[te, infiltra]i printre primii, speran]a unor vremuri tulburi. L-am auzit de mai multe ori, c`nd se `ntorcea de la vreo [edin]\ (unde cu c`t\ ingenuitate! se ducea purt`nd pe cap o [apc\ Barclay), vorbind cu o ironie dispre]uitoare despre oamenii pe care-i v\zuse [i care pretindeau c\ ac]ioneaz\ pentru fericirea umanit\]ii. Cretinii \[tia vor s\ aib\ dreptate. ~n cazul de fa]\, orice mod de a avea dreptate nu-i dec`t o parodie, `n afar\ de utilizarea cea mai eficace a for]ei de care dispui. Ideea plutea pe atunci `n aer [i se potrivea de minune cu jocul imagina]iei sale obsedate de Saint-Just. Toat\ lumea `l credea ambi]ios. Real\ este doar ambi]ia de care cel posedat ia cuno[tin]\ sub forma unor fapte ce trebuie `ndeplinite; nu era `nc\ `n stare s\ doreasc\ succesive cuceriri, s\ le preg\teasc\, s\-[i confunde via]a cu ele; nici caracterul [i nici inteligen]a nu-i erau capabile de combina]iile necesare. Dar sim]ea `n el, tenace, constant\, nevoia de putere. Nu at`t sufletul te face [ef, c`t cucerirea, `mi spusese `ntr-o bun\ zi. {i ad\ugase, cu ironie: Din nefericire! Iar c`teva zile mai t`rziu (citea pe atunci Memorialul): {i mai ales cucerirea men]ine sufletul [efului. Napoleon, pe insula Sf`nta Elena, ajunge s\ spun\: Ce roman a fost via]a mea!... P`n\ [i geniul se degradeaz\... {tia c\ voca]ia ce-l m`n\ nu-i cea care str\luce[te o clip\, printre multe altele, `n mintea adolescentului, de vreme ce el renun]a din start la via]a lui, accept`nd toate riscurile implicate de ea. De la putere nu dorea nici bani, nici considera]ie, nici respect; nu o voia dec`t pe ea. C`nd, st\p`nit din nou de o nevoie copil\reasc\ de reverie, visa la ea, o f\cea aproape fizic, f\r\ s\ se lase leg\nat de pove[ti, cu un fel de crispare, de for]\ `ncordat\, de a[teptare. Imaginea ridicol\ a unui animal ghemuit, gata s\ ]`[neasc\, `l obseda. {i ajungea s\ vad\ `n exercitarea puterii o u[urare, o izb\vire parc\.

Voia s\ se joace pe sine. Curajos, [tia c\ orice pierdere este limitat\ prin moarte, de care, at`t de t`n\r fiind, `i p\sa prea pu]in; c`t prive[te c`[tigul posibil, nu [i-l imagina `nc\ sub o form\ precis\. Treptat, speran]elor nedeslu[ite ale adolescen]ei li se substituia o voin]\ lucid\, care nu domina `nc\ acest caracter, al c\rui semn r\m`nea violen]a, acea violen]\ care, la dou\zeci de ani, se `ntemeia doar pe cunoa[terea abstract\. Dar cur`nd avea s\ intre `n contact cu via]a. ~n mod brutal. ~ntr-o diminea]\, la Lausanne, primii o scrisoare prin care unul dintre camarazii no[tri m\ informa c\ Pierre fusese acuzat de pruncucidere `ntr-un proces de avort; [i, dou\ zile mai t`rziu, o scrisoare de la el, `n care am g\sit c`teva am\nunte. De[i propaganda `n favoarea malthusianismului era activ\ `n societ\]ile anarhiste, moa[ele care voiau s\ provoace avorturi din proprie convingere erau rare, [i atunci intervenea un compromis; ele provocau avortul `n numele cauzei, dar cereau s\ fie pl\tite. De mai multe ori Pierre donase, pe jum\tate din convingere, pe jum\tate din vanitate, sumele pe care nu le-ar fi putut pl\ti tinerele femei s\race. El dispunea de averea pe care o mo[tenise de la maic\-sa, ceea ce nu-i declarat `n raportul poli]iei; se [tia c\ era de ajuns s\ i te adresezi, [i era deseori solicitat. ~n urma unui denun], au fost arestate mai multe moa[e, iar el a fost pus sub urm\rire pentru complicitate. Primul sentiment a fost de uimire. Nu ignora caracterul ilegal al faptelor sale, dar `l descump\ni grotescul unei judec\]i `n fa]a Cur]ii cu juri, aplicat unor asemenea fapte. De altfel, nu izbutea s\-[i dea seama cam `n ce consta acea judecat\. ~l vedeam pe atunci deseori, c\ci `n timpul procesului fusese l\sat `n libertate. Confrunt\rile erau pentru el lipsite de orice interes: nu nega nimic. Instruc]ia, condus\ cu grab\ de un judec\tor indiferent [i mai ales preocupat s\ reduc\ faptele la un fel de alegorie juridic\, i se p\rea o lupt\ de o dialectic\ mediocr\ `mpotriva unui automat. ~ntr-o zi, `i spuse acestui judec\tor, r\spunz`ndu-i la o `ntrebare: Ce importan]\ are asta?

48

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

49

O! `i r\spunse judec\torul, are importan]\, `n vederea aplic\rii pedepsei... Aceste vorbe `l tulburar\; ideea unei condamn\ri reale i se impunea pentru prima oar\. {i, de[i era curajos [i-i dispre]uia pe cei care trebuiau s\-l judece, se str\dui s\ apeleze la cei care puteau interveni `n favoaea lui nu suporta g`ndul c\-[i joac\ via]a pe aceast\ carte murdar\ [i ridicol\, pe care nu el o alesese. Fiind re]inut la Lausanne, n-am putut asista la dezbateri. * Pe toat\ durata procesului, avu impresia c\ asist\ la un spectacol ireal; nu era un vis, ci o comedie stranie, oarecum josnic\ [i cu totul n\stru[nic\. Doar teatrul poate crea o asemenea impresie de conven]ional. Textul jur\m`ntului cerut de jura]i, citit de pre[edinte cu o voce de institutor obosit, `l surprinse prin efectul pe care `l avu asupra celor doisprezece negustori placizi, dintr-o dat\ vizibil emo]iona]i [i dornici s\ fie drep]i, s\ nu se `n[ele [i preg\tindu-se s\ judece c`t mai corect. Nu-i tulbura nici o clip\ g`ndul c\ s-ar fi putut ca ei s\ nu `n]eleag\ nimic din faptele pe care urmau s\ le judece. Siguran]a cu care anumi]i martori `[i sus]ineau depozi]ia, ezitarea celorlal]i, atitudinea pre[edintelui c`nd punea `ntreb\ri (asem\n\toare cu cea a unui tehnician ce se afl\ `ntr-o adunare de ignoran]i), ostilitatea cu care le vorbea unora dintre martorii ap\r\rii, totul `i ar\ta lui Pierre c`t de ne`nsemnat era raportul dintre faptele `n cauz\ [i aceast\ ceremonie. La `nceput fu c`t se poate de interesat `l pasiona jocul ap\r\rii. Dar obosi repede [i, `n timp ce erau audia]i ultimii martori, se g`ndea, sur`z`nd: Este evident c\ a judeca `nseamn\ a nu `n]elege, c\ci dac\ `n]elegi, nu mai po]i judeca. Iar str\daniile pre[edintelui [i ale procurorului de a `ncadra evenimentele `n no]iunea comun\ [i familiar\ jura]ilor, de crim\, `i p\rur\ at`t de caraghioase, `nc`t la un moment dat `ncepu s\ r`d\. Dar justi]ia, `n aceast\ sal\, era at`t de puternic\, magistra]ii, jandarmii, mul]imea erau at`t de uni]i `ntr-unul [i acela[i sentiment,

`nc`t indignarea nu-[i avea locul aici. Uit`nd s\ mai r`d\, Pierre sim]i acea neputin]\ dureroas\, acel dispre] [i acel dezgust pe care le ai `n fa]a unei mul]imi fanatice, `n fa]a tuturor marilor manifest\ri ale absurdit\]ii omene[ti. ~l irita rolul s\u de personaj ne`nsemnat. Avea impresia c\ devenise un simplu figurant, `mpins, din cine [tie ce necesitate, `ntr-o dram\ cu o psihologie cu des\v`r[ire fals\, acceptat\ de un public stupid; `ngre]o[at, exasperat, pierz`ndu-[i p`n\ [i dorin]a de a spune acestor oameni c\ se `n[elau, a[tepta cu resemnat\ ner\bdare sf`r[itul piesei, ce avea s\-l izb\veasc\ de corvoad\. Numai atunci c`nd se afla singur `n celula sa (unde fusese `ncarcerat cu dou\ zile `nainte de proces), `ncepea s\ `n]eleag\ caracteristica acelor dezbateri. Doar acolo `n]elegea c\ e vorba de o judecat\, c\ `n joc era libertatea lui; c\ toat\ acea comedie zadarnic\ se putea termina cu teribila condamnare, pentru un timp nedeterminat, la o via]\ umilitoare [i larvar\. ~nchisoarea `l speria mai pu]in de c`nd o cuno[tea; dar perspectiva de a petrece aici ani mul]i, chiar dac\ uneori spera c\ soarta `i va fi `ntruc`tva `ndulcit\ de vreo favoare, trezea `n el o nelini[te cu at`t mai cr`ncen\, cu c`t se sim]ea mai dezarmat. Condamnat la [ase luni de `nchisoare. Dar s\ nu exager\m. Am aflat cur`nd, dintr-o telegram\ trimis\ de Pierre, c\ i se acordase suspendarea pedepsei. Iat\ scrisoarea pe care mi-a expediat-o:
Nu cred c\ societatea este rea, adic\ susceptibil\ de a fi `mbun\t\]it\; cred mai cur`nd c\ este absurd\. Ceea ce-i cu totul altceva, [i, dac\ am f\cut tot ce mi-a stat `n putin]\ pentru a fi achitat de aceste fiin]e abrutizate sau, cel pu]in, pentru a r\m`ne liber, `nseamn\ c\ destinul meu nu poate accepta `nchisoarea pentru acest motiv grotesc. Absurd\. Nu vreau nicidecum s\ spun ira]ional\. Nu vreau s\ transform aceast\ societate. M\ simt atins nu de absen]a justi]iei, ci de ceva mult mai profund: de imposibilitatea de a adera la o form\ social\, oricare ar fi ea. S`nt asocial a[a cum s`nt ateu [i `n acela[i

50

ANDR MALRAUX
mod. Toate acestea n-ar avea nici o importan]\ dac\ a[ fi un b\rbat studios; dar [tiu c\ de-a lungul `ntregii mele existen]e voi reg\si al\turi de mine ordinea social\ [i c\ nu voi putea niciodat\ s-o accept f\r\ s\ renun] la tot ceea ce s`nt eu.

CUCERITORII

51

{i, la pu]in timp dup\ aceea:


Exist\ o pasiune mai profund\ dec`t celelalte, o pasiune pentru care obiectele ce trebuie cucerite nu mai reprezint\ nimic. O pasiune cu totul dezn\d\jduit\ un sprijin dintre cele mai puternice `n slujba for]ei.

Trimis `n Legiunea Str\in\ a armatei franceze `n august 1914, dezerteaz\ la sf`r[itul anului 1915. E fals. Nu a fost trimis `n Legiunea Str\in\, ci s-a `nrolat el `nsu[i. I se p\ruse de neconceput s\ asiste la r\zboi doar ca spectator. Originea conflictului, `ndep\rtat\, `i era indiferent\. Intrarea trupelor germane `n Belgia i se p\ru c\ demonstra un sens ra]ional al r\zboiului; [i alese Legiunea Str\in\ doar pentru c\ `n ea se putea intra cu u[urin]\. Se a[teptase ca r\zboiul s\ `nsemne lupt\; d\du `ns\ peste imobilitatea a milioane de oameni ce r\m`neau pasivi `n marele vacarm. Avu mult\ vreme inten]ia de a p\r\si armata; ea deveni hot\r`re `n ziua c`nd li se `mp\r]ir\ noi arme, pentru cur\]area tran[eelor. P`n\ atunci, legionarii primiser\, `n ocazii asem\n\toare, pumnale scurte, care `nc\ mai sem\nau cu ni[te arme de r\zboi; dar `n acea zi li se d\dur\ cu]ite: noi, cu m`ner de lemn maro, cu lama lat\, ele sem\nau, sc`rbos [i teribil, cu obi[nuitele cu]ite de buc\t\rie... Nu [tiu cum izbuti s\ plece [i s\ ajung\ `n Elve]ia; dar de data asta ac]ion\ cu mare pruden]\, c\ci fu dat disp\rut. (Iat\ de ce m\ mir\ c\ nota englez\ vorbe[te de dezertare. Este adev\rat c\ ast\zi el nu mai are nici un motiv s-o ]in\ secret\...) ~[i pierde vremea `n diferite specula]ii financiare. Totdeauna a fost un juc\tor.

Conduce la Zrich, profit`nd de faptul c\ [tie mai multe limbi str\ine, o editur\ care public\ texte pacifiste. Se afl\ `n leg\tur\ cu revolu]ionari ru[i. Fiu al unui elve]ian [i al unei rusoaice, vorbea curent germana, franceza, rusa, precum [i engleza, pe care o `nv\]ase la colegiu. Nu a condus nici o editur\, ci serviciul de traduceri al unei societ\]i care nu edita numai texte pacifiste. Avu prilejul, dup\ cum spune [i raportul poli]iei, s\ frecventeze c`]iva tineri din grupul bol[evic. ~n]elese repede c\ de data asta avea de-a face nu cu predicatori, ci cu tehnicieni. Grupul nu era foarte primitor doar amintirea procesului s\u, care nu fusese `nc\ uitat `n acest mediu, `i `ng\duise s\ p\trund\; dar, nefiind legat de ac]iunea acelui grup (nu voise s\ devin\ membru de partid, [tiind c\ nu va putea suporta disciplina ce-i va fi impus\ [i necrez`nd `ntr-o revolu]ie apropiat\), nu avu cu membrii s\i dec`t rela]ii de camaraderie. Tinerii `l interesau mai mult dec`t conduc\torii, pe care nu-i cuno[tea dec`t din discursuri rostite pe un ton de conversa]ie, `n mici cafenele cu pere]ii afuma]i, `n fa]a a vreo dou\zeci de tovar\[i pr\bu[i]i peste mese [i ale c\ror chipuri exprimau cea mai mare aten]ie. Nu-l v\zu niciodat\ pe Lenin. De[i tehnica [i gustul insurec]iei `l seduceau, vocabularul doctrinar [i, mai ales, dogmatismul acestor bol[evici `l exasperau. Adev\rul este c\ el era dintre cei pentru care spiritul revolu]ionar nu se poate na[te dec`t din revolu]ia care `ncepe [i pentru care revolu]ia este, `nainte de orice, o stare de lucruri. C`nd avu loc Revolu]ia Rus\, fu cuprins de cea mai profund\ uimire. Unul c`te unul, camarazii s\i p\r\sir\ ora[ul Zrich, f\g\duindu-i c\-l vor ajuta s\ vin\ `n Rusia. I se p\rea c\ e nu numai necesar, dar [i just s\ se duc\ acolo; [i, de fiecare dat\ c`nd unul dintre membrii grupului pleca, `l `ntov\r\[ea la gar\, f\r\ invidie, dar cu sentimentul obscur c\ este spoliat. ~nc\ din zilele Revolu]iei din Octombrie, `[i dori cu patim\ s\ c\l\toreasc\ `n Rusia; trimise scrisori, dar [efii partidului aveau ceva mai bun de f\cut dec`t s\ r\spund\ unor epistole sosite din Elve]ia [i s\ cheme diletan]i. Asta `l f\cea s\ sufere, cufund`ndu-l `ntr-o m`nie trist\; `mi scria:

52

ANDR MALRAUX
Am v\zut oameni p\tima[i, oameni poseda]i de o idee, oameni lega]i de copiii lor, de banii lor, de amantele lor, chiar de speran]a lor, tot a[a cum s`nt lega]i de propriul trup; intoxica]i, obseda]i, uit`nd totul, ap\r`ndu-[i obiectul pasiunii sau alerg`nd dup\ el!... Dac\ a[ afirma c\ vreau un milion, s-ar crede c\ s`nt un om invidios; dac\ a[ spune c\ vreau o sut\ de milioane, s-ar spune c\ alerg dup\ o himer\, dar c\ s`nt, poate, foarte puternic; iar dac\ spun c\-mi socotesc tinere]ea o carte pe care joc, to]i par a m\ lua drept un nefericit vizionar. {i eu joc acest joc, crede-m\, a[a cum un biet individ poate juca, la Monte Carlo, partida dup\ care, dac\ va pierde, se va sinucide. Dac\ a[ putea, a[ tri[a. S\ ai o inim\, o inim\ de b\rbat, [i s\ nu-]i dai seama c\-i explici asta unei femei c\reia pu]in `i pas\, e lucru foarte normal: `n privin]a aceasta te po]i oric`nd `n[ela. Dar n-ai voie s\ te `n[eli c`nd joci jocul vie]ii; s-ar p\rea c\ e simplu [i c\ a-]i fixa cu hot\r`re g`ndul asupra propriului destin e mai pu]in `n]elept dec`t a ]i-l fixa pe grijile zilnice, pe speran]ele sau visele tale... Voi [ti s\-mi conduc c\utarea; totul e s\ reg\sesc pre]ul primei treceri, pe care l-am irosit ca un imbecil!...

CUCERITORII
Dac\ e[ti hot\r`t s\ p\r\se[ti Europa, spune-mi. Pot s\ te aduc aici; cu opt sute de dolari pe lun\.

53

Este trimis la Canton, la sf`r[itul anului 1918, de Interna]ionala comunist\. Ce idio]enie! ~l cunoscuse `n liceu pe unul dintre colegii mei, Lambert, mult mai v`rstnic dec`t noi, ai c\rui p\rin]i, func]ionari francezi, fuseser\ prietenii p\rin]ilor mei, pe c`nd erau comercian]i la Hai Phong. Ca aproape to]i copiii europeni din acest ora[, Lambert fusese crescut de o doic\ originar\ din Canton [i, la fel ca mine, vorbea acest dialect. Plecase din nou la Tonkin la `nceputul anului 1914. Sc`rbit de via]a colonial\, se dusese `n China, unde devenise unul dintre colaboratorii lui Sun Iat-Sen, [i nu se prezentase la regimentul s\u c`nd izbucnise r\zboiul. R\m\sese `n coresponden]\ sus]inut\ cu Pierre; `i promitea de mult\ vreme c\-l va ajuta s\ vin\ la Canton. Iar Pierre, de[i nu credea foarte mult `n aceast\ promisiune, studia literele chineze[ti, oarecum descurajat. ~ntr-o bun\ zi, `n iunie 1918, primi o scrisoare de la Lambert:

~i r\spunse imediat. {i, la sf`r[itul lui noiembrie, dup\ ce armisti]iul fusese semnat, primi o nou\ scrisoare care con]inea un cec pentru o banc\ din Marsilia, valor`nd ceva mai mult dec`t pre]ul c\l\toriei. Dispuneam atunci de ceva bani. L-am `ntov\r\[it la Marsilia. Am vagabondat toat\ ziua prin ora[: atmosfer\ mediteraneean\ `n care orice munc\ pare o pl\cere, str\zi luminate de un soare palid de iarn\ [i parc\ p\tate de mantalele albastre ale solda]ilor, care n-au fost `nc\ demobiliza]i... Chipul i-a r\mas aproape acela[i: urmele r\zboiului i se v\d mai ales pe obraji, acum tra[i, crispa]i, br\zda]i de mici riduri verticale care accentueaz\ str\lucirea nemiloas\ a ochilor cenu[ii, curba buzelor sub]iri [i ad`ncimea celor dou\ zb`rcituri care le prelungesc. Mergem, de mult\ vreme, vorbind. ~l st\p`ne[te un singur sentiment: ner\bdarea. De[i o ascunde, ea i se strecoar\ `n toate gesturile, exprim`ndu-se involuntar [i `n ritmul sacadat al cuvintelor pe care le roste[te. ~n]elegi tu cu adev\rat ce `nseamn\ remu[carea? m\ `ntreab\ el dintr-o dat\. M\ opresc, buimac. Adev\rata remu[care, nu un sentiment livresc sau teatral: un sentiment `mpotriva propriului eu un eu din alt\ perioad\. Un sentiment care nu poate lua na[tere dec`t dintr-o fapt\ grav\, iar faptele grave nu se s\v`r[esc din `nt`mplare... Depinde. Nu. Pentru un b\rbat care a terminat cu experien]ele de adolescent, a suferi din pricina unei remu[c\ri nu poate s\ `nsemne dec`t a nu [ti s\ profite de o `nv\]\tur\... {i, constat`ndu-mi dintr-o dat\ surpriza: ~]i spun asta `n leg\tur\ cu ru[ii. C\ci tocmai am trecut prin fa]a unei libr\rii plin\ cu romane ruse[ti.

54

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

55

~n tot ce scriu ace[ti romancieri ru[i exist\ un fel de imperfec]iune, iar aceast\ imperfec]iune e ceva care aduce cu remu[carea. Scriitorii \[tia au to]i defectul de a nu fi ucis pe nimeni. Personajele lor sufer\ dup\ ce au ucis, fiindc\ pentru ele lumea aproape c\ nu s-a schimbat. Spun aproape. ~n realitate `ns\ cred c\ ar vedea lumea transform`ndu-se cu totul, schimb`ndu-[i perspectivele, devenind nu lumea unui om care a s\v`r[it o crim\, ci lumea unui om care a ucis. Aceast\ lume care nu se transform\ s\ spunem nu `ndeajuns, dac\ preferi nu-i pentru mine un adev\r `n care s\ cred. Pentru un asasin nu exist\ crime, ci doar omucideri dac\ e lucid, bine`n]eles. Ideea asta ne poate duce departe... Dup\ o clip\ de t\cere, continu\: Oric`t de sc`rbit po]i fi de tine `nsu]i, nu e[ti niciodat\ at`t pe c`t spui. S\ te consacri unei mari ac]iuni, oricare ar fi ea, s\ nu o mai p\r\se[ti, s\ fii obsedat, intoxicat de ea, `nseamn\ poate... D\ din umeri [i `[i `ntrerupe fraza: P\cat c\ nu crezi `n Dumnezeu, ai fi fost un misionar admi... Ba nu! Mai `nt`i pentru c\ lucrurile pe care le numesc josnice nu m\ umilesc. Ele fac parte din om. Le accept a[a cum accept s\mi fie frig iarna. Nu vreau s\ le supun unei legi. {i n-a[ fi fost un bun misionar [i dintr-un alt motiv: nu iubesc oamenii. Nu-i iubesc nici chiar pe oamenii s\raci, pe oamenii din popor, pe cei pentru care voi lupta de fapt... ~i preferi celorlal]i, ceea ce `nseamn\ acela[i lucru. Nicidecum! Cum adic\ nicidecum? Nu-i preferi celorlal]i sau asta nu `nseamn\ acela[i lucru?... ~i prefer, dar numai pentru c\ s`nt ni[te `nvin[i. Da, `n general s`nt mai inimo[i, mai omeno[i dec`t ceilal]i: virtu]ile unor `nvin[i... Un lucru e foarte sigur: pentru burghezia din care m\ trag nu simt dec`t un dezgust plin de ur\. Dar [tiu c\ [i ceilal]i vor deveni abjec]i de `ndat\ ce vom fi triumfat `mpreun\... Dar acum avem `n comun lupta noastr\, [i asta-mi ajunge... Atunci de ce pleci?

De data asta el fu acela care se opri. E[ti idiot? M-ar mira; ]i-ai fi dat seama mai demult. Plec pentru c\ n-am chef s\ fac iar pe imbecilul `n fa]a unui tribunal, [i de data asta pentru un motiv serios. Nu m\ intereseaz\ via]a mea. Ideea asta mi-e limpede. Vreau m\ `n]elegi? o anumit\ form\ de putere; sau o ob]in, sau cu at`t mai r\u pentru mine. Cu at`t mai r\u dac\ ratezi? Dac\ ratez iau totul de la cap\t, acolo sau aiurea. Iar dac\ s`nt ucis, problema e rezolvat\. Bagajele `i fuseser\ duse la bord. Ne-am str`ns m`na cu putere, iar el s-a dus la bar, unde a `nceput s\ citeasc\, singur, c\ci nu era `nc\ ora mesei. Pe chei, c`teva tinere cer[etoare italience c`ntau, iar c`ntecele lor m\ `ntov\r\[ir\, pe c`nd m\ `ndep\rtam, dimpreun\ cu mirosul de lac al pachebotului vopsit de cur`nd. Angajat de Sun Iat-Sen cu titlul de consilier juridic [i cu o leaf\ de opt sute de dolari pe lun\; dup\ refuzul nostru de a furniza tehnicieni guvernului din Canton, `ns\rcinat cu reorganizarea [i conducerea Serviciului de Propagand\ (post pe care-l ocup\ [i acum). C`nd sosise la Canton, aflase, `ntr-adev\r, cu mare pl\cere, c\ urma s\ `ncaseze `n fiecare lun\ opt sute de dolari mexicani. Dar, dup\ trei luni, mai `n]elesese [i c\ plata soldei militarilor [i civililor ata[a]i guvernului lui Sun Iat-Sen era cu totul nesigur\: fiecare tr\ia din delapid\ri sau din felurite combina]ii. Eliber`nd legitima]ii de agen]i secre]i ai Propagandei unor importatori de opiu pe care-i punea astfel la ad\post de diferite poli]ii c`[tig\, `n [apte luni, cam o sut\ de mii de franci de aur. Ceea ce-i `ng\dui s\ nu se mai team\ c\ va trebui s\ `nfrunte pe nea[teptate cine [tie ce noi dificult\]i. Trei luni mai t`rziu, Lambert plec\ din Canton, l\s`ndu-i lui direc]ia Propagandei, care nu era pe atunci dec`t o caricatur\ de organiza]ie. Pozi]ia lui devenind, din precar\, solid\, Pierre vru s\ transforme Propaganda [i s\ fac\ dintr-un birou de operet\ o arm\. Institui un control sever asupra fondurilor care-i erau `ncredin]ate [i pretinse subordona]ilor s\-i fie loiali: fu silit s\-i `nlocuiasc\ aproape pe to]i. Dar noii func]ionari, `n ciuda promisiunilor lui Sun

56

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

57

Iat-Sen, care-i urm\rea cu mult\ curiozitate eforturile, nu-[i primir\ salariile [i, luni de zile, Pierre c\ut\ zilnic un mijloc de a-[i pl\ti agen]ii. Anexase Propagandei poli]ia politic\; mai ob]inu [i controlul poli]iei urbane [i al celei secrete. {i, manifest`ndu-[i cea mai mare indiferen]\ fa]\ de decretele `n vigoare, asigur\ existen]a Propagandei prin taxele clandestine pe care le `ncas\ de la importatorii de opiu [i de la patronii caselor de joc [i de prostitu]ie. Iat\ de ce raportul de poli]ie specific\: Individ energic, dar lipsit de moralitate. (Cuv`ntul moralitate m\ umple de `nc`ntare.) A [tiut s\-[i aleag\ colaboratori abili, afla]i cu to]ii `n serviciul Interna]ionalei. Adev\rul este mai complicat. {tiind c\ `ntre m`inile sale se crea instrumentul la care visase at`ta vreme, f\cu cele mai mari eforturi pentru a `mpiedica distrugerea lui. {tia foarte bine c\, la o adic\, [i `n ciuda amabilit\]ii pe care i-o ar\ta, Sun nu va ezita s\-l abandoneze; ac]ion\ pe c`t era posibil f\r\ s\ recurg\ la violen]\, dar cu tenacitate. Se `nconjur\ de tineri din Gomindan, st`ngaci, dar fanatici, reu[ind s\-i instruiasc\ cu ajutorul unui num\r tot mai mare de agen]i ru[i, pe care foametea `i izgonise din Siberia [i din China de Nord. ~nainte ca Sun Iat-Sen [i Borodin s\ se `nt`lneasc\ la Shanghai, Interna]ionala de la Moscova `l sondase pe Pierre, amintindu-i de convorbirile de la Zrich. Constatase c\ este decis s\ o slujeasc\; doar ea p\rea a dispune de mijloacele necesare pentru a crea `n provincia Canton organiza]ia revolu]ionar\ dorit\ de el, `nlocuind astfel printr-o voin]\ perseverent\ veleit\]ile chineze[ti. De aceea se folosi de pu]ina influen]\ pe care o avea asupra lui Sun Iat-Sen pentru a-l apropia de Rusia [i se pomeni, `n chipul cel mai firesc, colaborator [i aliat al lui Borodin, c`nd acesta veni la Canton. ~n decursul primelor luni dup\ sosirea lui Borodin, am `n]eles, din tonul scrisorilor lui Pierre, c\ `n sf`r[it se preg\tea o ac]iune important\; apoi scrisorile se r\rir\ [i am aflat cu surpriz\ c\ derizoriul guvern de la Canton intra `n conflict cu Anglia [i visa s\ refac\ unitatea Chinei.

Atunci c`nd, dup\ ce-am r\mas f\r\ nici un ban, Pierre `mi d\du posibilitatea s\ vin la Canton, la fel cum Lambert i-o d\duse lui `nsu[i `n urm\ cu [ase ani, tot ce [tiam despre lupta dintre Hong Kong [i Canton aflasem datorit\ telegramelor venite din Extremul Orient. Primele instruc]iuni mi-au fost date la Ceylon, de c\tre un delegat al Gomindanului din Colombo, `n timpul escalei. Ploua a[a cum plou\ doar la tropice; `n timp ce-l ascultam pe b\tr`nul cantonez, automobilul `n care ne aflam alerga pe sub norii jo[i, iar parbrizul murdar izbea ramurile de palmier [iroind de ap\. Trebuia s\ fac un mare efort pentru a m\ convinge c\ toate acele cuvinte pe care le auzeam exprimau realit\]i, lupte, mor]i, o imens\ spaim\... ~ntors la bord, la bar, `nc\ uimit de spusele chinezului, am avut curiozitatea s\ recitesc ultimele scrisori ale lui Pierre, al c\rui rol de lider `ncepea s\ devin\ pentru mine o realitate. Iar aceste scrisori, care s`nt aici, pe patul meu, introduc acum `n aceast\ cabin\ alb\, al\turi de imaginea tulbure a prietenului meu, de at`tea amintiri limpezi sau disparate, un ocean izbit de ploaie [i m\rginit de lunga linie cenu[ie a `naltelor podi[uri din Ceylon, peste care at`rn\ nori `ncremeni]i [i aproape negri...
{tii c`t de mult doresc s\ vii. Dar s\ nu crezi c\ vei g\si aici via]a care s\ satisfac\ speran]a pe care o aveam c`nd te-am p\r\sit. For]a la care am visat [i de care dispun ast\zi nu se ob]ine dec`t prin trud\, printr-o energie perseverent\, prin voin]a constant\ de a ad\uga la ceea ce posed\m omul sau elementul care ne lipse[te. Poate vei fi mirat c\-]i scriu asemenea lucruri. Perseveren]a care-mi lipsea am g\sit-o aici, la colaboratorii mei, [i cred c\ am dob`ndit-o [i eu `nsumi. For]a mea vine din faptul c\ am pus `n serviciul unei alte cauze dec`t interesul meu imediat o total\ lips\ de scrupule...

Am v\zut zilnic, c`nd m\ apropiam de Canton, afi[`ndu-se telegramele prin care a [tiut at`t de bine s\-[i `nlocuiasc\ scrisorile... Aceast\ `nsemnare a poli]iei este ciudat de incomplet\. V\d `n josul paginii dou\ mari semne de exclamare f\cute cu un creion albastru. Poate c\ e o not\ foarte veche? Preciz\rile con]inute `n cea de-a doua foaie s`nt de cu totul alt ordin:

58

ANDR MALRAUX

Asigur\ ast\zi existen]a Propagandei prin prelev\ri asupra m\rfurilor trimise de coloni[tii chinezi [i asupra cotiza]iilor sindicatelor. Pare a fi jucat un rol `nsemnat `n impunerea ideii primit\ aici cu mare entuziasm unui r\zboi `mpotriva trupelor c\rora le-am acordat sprijinul nostru. A izbutit, prin `ndoctrinarea ne`ntrerupt\ practicat\ de agen]ii s\i, s\ impun\ sindicatele obligatorii asupra importan]ei c\rora cred c\ nu mai e nevoie s\ insist c`nd Borodin a cerut crearea lor, `nainte de a dispune de pichetele de grev\. A f\cut din cele [apte servicii ale poli]iei, public\ [i secret\, tot at`tea servicii de propagand\. A creat un grup de instruc]ie politic\ ce este o adev\rat\ [coal\ de oratori [i de propagandi[ti. A anexat Biroului Politic [i, `n felul acesta, Interna]ionalei, Comisariatul Justi]iei (nu-i, de asemenea cazul, cred, s\ insist asupra importan]ei acestei ac]iuni) [i pe cel al Finan]elor. ~n sf`r[it, [i insist asupra acestui punct, `n momentul de fa]\ face eforturi s\ ob]in\ promulgarea decretului al c\rui proiect ne-a silit s\ cerem interven]ia militar\ a Regatului Unit: cel ce interzice intrarea `n portul Canton a oric\rui vapor care a f\cut escal\ `n Hong Kong [i despre care s-a spus at`t de bine c\ va distruge Hong Kong-ul tot at`t de sigur ca un cancer. Aceast\ fraz\ este afi[at\ `n mai multe birouri ale Serviciului Propagandei. Dedesubt, trei r`nduri s`nt subliniate de dou\ ori cu creionul ro[u. ~mi permit s\ v\ atrag `n mod special aten]ia asupra urm\torului lucru: acest om este grav bolnav. Va fi cur`nd silit s\ p\r\seasc\ tropicele. M\ `ndoiesc.

PARTEA A DOUA
PUTERILE

Iulie
Strig\te, chem\ri, proteste, ordine poli]iene[ti: vacarmul de ieri sear\ re`ncepe. De data asta debarc\m. Abia dac\ privim spre Shameen, spre c\su]ele `nconjurate de copaci. To]i se uit\ la podul `nvecinat protejat de tran[ee [i de s`rm\ ghimpat\ [i, mai ales, de canonierele engleze [i franceze, foarte apropiate, ale c\ror tunuri s`nt `ndreptate spre Canton. Pe Klein [i pe mine ne a[teapt\ o barc\ cu motor. Iat\ b\tr`na Chin\, o Chin\ f\r\ europeni. Pe apa g\lbuie, `nc\rcat\ de lut, barca `nainteaz\ ca printr-un canal, printre dou\ r`nduri str`nse de sampane ce seam\n\ cu ni[te grosolane gondole acoperite de r\chit\. ~n partea din fa]\, femei aproape toate b\tr`ne g\tesc pe pirostrii; miroase puternic a gr\sime ars\; `nd\r\t se v\d pe r`nd o pisic\, o colivie sau o maimu]\ legat\ cu un lan]. Copiii, goi [i galbeni, alearg\ de colo-colo, s\lt`ndu-[i bretonul, mai u[ori [i mai vioi dec`t pisicile, de[i bur]ile lor umflate arat\ c\ se hr\nesc numai cu orez. Sugarii dorm, `nf\[a]i `ntr-o p`nz\ neagr\ [i ag\]a]i `n spatele mamelor. Lumina razant\ a soarelui se joac\ pe muchiile sampanelor, proiect`nd puternic pe fondul brun bluzele [i pantalonii alba[tri ai femeilor; c\]\ra]i pe acoperi[urile de r\chit\, copiii reprezint\ tot at`tea pete galbene. Pe chei, profilul dantelat al caselor americane [i al caselor chineze[ti. Deasupra, cerul at`t de luminos `nc`t [i-a pierdut orice culoare; iar pretutindeni, u[oar\ ca o spum\, pe case, pe ap\, aceast\ lumin\ `n care p\trundem ca `ntr-o cea]\ incandescent\.

62

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

63

Acost\m. Un automobil care ne a[tepta porne[te cu noi pe dat\, `n mare vitez\. {oferul, `mbr\cat `n uniforma armatei, claxoneaz\ `ntruna puternic, iar mul]imea se retrage `n grab\, `mpins\ parc\ de un plug care `nl\tur\ z\pada. Abia am timp s\ z\resc, perpendicular\ pe direc]ia noastr\, o mul]ime `n albastru [i alb mul]i b\rba]i poart\ ve[minte largi `ncadrat\ de buc\]i de p`nz\ `mpodobite cu gigantice litere negre ce se v\d `n fundal. Ici-colo, negustori ambulan]i [i salahori `nainteaz\ `n pas vioi, cu trupul str`mb, cu umerii `ncovoia]i sub o tij\ de bambus la capetele c\reia at`rn\ uria[e greut\]i. Timp de o clip\ se ivesc str\du]e cu lespezi cr\pate ce se termin\ `ntr-o paji[te, `n fa]a vreunui bastion sau a vreunei pagode n\p\dite de mucegai. {i, `ntr-o str\fulgerare, `ncruci[`ndu-ne cu el, deslu[im automobilul unui `nalt func]ionar al Republicii: doi solda]i, `n picioare, `narma]i cu pistoale automate, de o parte [i de alta, pe scar\. P\r\sind zona comercial\ a ora[ului, automobilul apuc\ pe un bulevard cu arbori tropicali, m\rginit de case cu gr\dini, pustiu la acea or\. Sclipirea albicioas\ [i mat\ a [oselei fierbin]i nu-i `ntrerupt\ dec`t de silueta [ov\itoare a unui negustor de sup\, ce dispare cur`nd pe o str\du]\ l\turalnic\. Klein, care se duce la Borodin, m\ p\r\se[te `n fa]a unei case `n stil colonial cu un acoperi[ ce dep\[e[te cu mult zidurile [i c`teva verande , `nconjurat\ de un grilaj ce seam\n\ cu cele care `mpodobesc vilele din `mprejurimile Parisului; aici locuie[te Garin. Poarta de fier este `ntredeschis\. Str\bat o gr\dini]\ [i ajung la a doua poart\ p\zit\ de doi solda]i cantonezi `n uniform\ de p`nz\ cenu[ie. Unul `mi ia legitima]ia [i dispare. A[tept, privindu-l pe cel\lalt: cu [apca lui plat\ [i cu pu[ca-mitralier\ la centur\, `mi aminte[te de ofi]erii ]arului; `[i poart\ [apca dat\ pe ceaf\ [i e `nc\l]at cu espadrile. Soldatul plecat se `ntoarce. Pot s\ urc. O scar\ duce p`n\ la primul etaj, apoi o `nc\pere foarte vast\ comunic\ printr-o u[\ cu alt\ `nc\pere, unde c`]iva b\rba]i `[i vorbesc cu voce destul de puternic\. ~n aceast\ parte a ora[ului domne[te o lini[te deplin\; abia dac\ se aude, din c`nd `n c`nd, `nd\r\tul palmierilor ale c\ror ramuri umplu cele dou\ ferestre,

claxonatul `ndep\rtat al automobilelor; `n locul u[ii se afl\ o rogojin\ [i deslu[esc cuvintele rostite `n englez\ `n cealalt\ camer\. Soldatul `mi arat\ rogojina [i iese. ... C\ armata lui Tcheng Tiung-Ming se organizeaz\... De cealalt\ parte a rogojinii, un b\rbat continu\ s\ vorbeasc\, dar `i prind cu greu cuvintele... Spun asta de mai bine de o lun\! Boro, de altfel, e tot at`t de hot\r`t ca [i mine. Doar decretul, m\ `n]elegi (Este vocea lui Garin. Un pumn izbe[te `n mas\, ritm`nd cuvintele), doar decretul ne va `ng\dui s\ distrugem Hong Kong-ul! Afurisitul \sta de guvern trebuie s\ se hot\rasc\ odat\... ... Chiar dac\ nu-i dec`t un guvern de paie, important este s\ func]ioneze, de vreme ce avem nevoie de el! ... Ce vor face ei? Vor reflecta! {tiu la fel de bine ca [i mine c\ acest decret le va nimici portul... Se aud pa[i. Intr\ [i ies oameni. Ce propun Comitetele? Fo[net de foi de h`rtie. Nu mare lucru... (Vorbe[te o nou\ voce.) Cele mai multe nu propun chiar nimic. Dou\ dintre ele cer sporirea ajutorului de grev\ [i men]inerea aloca]iei pentru salahori. Mai este unul care propune executarea muncitorilor ce-au reluat primii lucrul... Nu. Nu `nc\. De ce nu? (voci `n chinez\, ton ostil) Moartea nu trebuie m`nuit\ ca o m\tur\! Dac\ ar ie[i cineva acum din camer\, ar crede c\-i spionez. {i totu[i nu pot s\-mi suflu nasul sau s\ `ncep s\ fluier! Mai bine s\ dau la o parte rogojina [i s\ intru. ~n jurul unui birou se afl\ Garin, `n uniform\ kaki de ofi]er, [i trei tineri chinezi purt`nd vestoane albe. ~n timpul prezent\rilor, un chinez [opte[te: Unora le e team\ c\ se vor murd\ri dac\ vor pune m`na pe m\tur\...

64

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

65

Mul]i g\seau c\ Lenin nu-i `ndeajuns de revolu]ionar, `i r\spunde Garin, `ntorc`ndu-se pe nea[teptate c\tre el, `n timp ce-i simt `nc\ m`na pe um\r. Apoi, adres`ndu-mi-se: (N-a[ spune c-ai `ntinerit...) Vii de la Hong Kong? {i, f\r\ s\-mi a[tepte r\spunsul: L-ai v\zut pe Meunier, desigur. Ai la tine h`rtiile? Le am `n buzunar. I le dau. ~n aceea[i clip\ intr\ un mesager, aduc`nd un plic gros; Garin i-l d\ unuia dintre chinezi, care ne comunic\: E raportul sec]iei din Kuala-Lumpur. Ne atrage aten]ia asupra dificult\]ilor pe care le `nt`mpin\ `n prezent `n str`ngerea fondurilor. Ce se `nt`mpl\ `n Indochina francez\? m\ `ntreab\ Garin. V\ aduc [ase mii de dolari, str`n[i de Grard. El spune c\ lucrurile merg foarte bine. Bun. Vino. M\ apuc\ de bra], `[i ia [apca [i ie[im. Mergem la Borodin; st\ aproape. Str\batem bulevardul t\cut, pustiu, cu trotuarele n\p\dite de ierburi ro[cate. Soarele proiecteaz\ pe praful alb o lumin\ crud\, care ne oblig\ parc\ s\ `nchidem ochii. Garin m\ `ntreab\ cum am c\l\torit, dar `n grab\, apoi cite[te din mers raportul lui Meunier, `nclin`nd foile, pentru a contracara efectul orbitor al luminii. Nu a `mb\tr`nit, dar, sub verdele [epcii, fiecare tr\s\tur\ poart\ pecetea bolii: ochii s`nt `ncerc\na]i p`n\ la jum\tatea obrajilor, nasul i s-a mai sub]iat, cele dou\ riduri care unesc n\rile cu col]urile gurii nu mai s`nt profunde, nete, ca odinioar\, ci ca flasce, aproape ni[te `ncre]ituri, iar to]i mu[chii au `n ei ceva febril, mole[it. Totu[i, este at`t de obosit `nc`t, c`nd se `nsufle]e[te sau se `ncrunt\, expresia fe]ei i se schimb\ cu totul. ~nainteaz\, cu ochii pironi]i pe h`rtie. Aerul, ca `ntotdeauna la aceast\ or\, tremur\ `n fa]a frunzi[ului dens din care se ivesc ramuri de palmier pr\fuite. A[ vrea s\-i vorbesc despre s\n\tatea lui; dar a terminat de citit [i spune, `n timp ce-[i ap\s\ pe b\rbie raportul f\cut sul: {i acolo lucrurile `ncep s\ mearg\ destul de r\u. Starea de spirit a simpatizan]ilor no[tri e mai pu]in bun\, servitorii se `ntorc poc\i]i la st\p`ni. Iar aici trebuie s\ ne sprijinim pe ni[te tineri

cretini care confund\ o ac]iune revolu]ionar\ cu actul al treilea dintr-o pies\ chinezeasc\ proast\... Nu putem atribui fonduri mai mari pentru ajutorul de grev\! De altfel, asta n-ar schimba nimic. Grevele bolnave se vindec\ cu ajutorul victoriilor. Meunier nu propune nimic? El spune c\ starea de spirit nu-i `nc\ foarte rea; cei slabi cedeaz\ pentru c\ Anglia `i amenin]\ prin mijlocirea Poli]iei Secrete. Pe de alt\ parte, ne transmite: Comitetele noastre chineze[ti de acolo ne propun s\ r\pim f\r\ `nt`rziere dou\-trei sute de copii ai celor vinova]i sau suspec]i. I-am aduce aici, i-am trata bine, dar nu i-am reda dec`t p\rin]ilor care ar veni s\-i ia. Evident, ace[tia nu s-ar `ntoarce prea cur`nd la Hong Kong... E tocmai momentul c`nd lumea pleac\ `n vilegiatur\, adaug\ el. Asta i-ar face pe ceilal]i s\ reflecteze. Dar nu cu astfel de procedee vom `nvinge... Am ajuns. Casa seam\n\ cu cea a lui Garin, dar e galben\. Exact atunci c`nd vrem s\ intr\m, Garin se opre[te [i `l salut\ milit\re[te pe un b\tr`nel chinez care tocmai iese. Acesta `ntinde m`na spre noi; ne apropiem de el. Domnule Garin, spune el `n francez\, vorbind rar [i cu o voce slab\, m\ aflu aici pentru c\ voiam s\ v\ `nt`lnesc. Cred c\ ar fi bine s\ st\m de vorb\. C`nd v\ pot g\si? C`nd ve]i vrea, domnule Tcheng Dai. Voi trece s\ v\ v\d chiar... Nu, nu, r\spunde el, de parc\ a[a ar fi vrut s\-l calmeze pe Garin, o s\ trec eu, o s\ trec eu. Ora cinci v\ convine? De acord; v\ a[tept. Auzindu-i numele, l-am privit atent. Chipul s\u, asemenea multor chipuri de b\tr`ni litera]i, te ducea cu g`ndul la un cap de mort; din pricina pome]ilor proeminen]i, care nu las\ s\ i se vad\ dec`t cele dou\ pete ad`nci [i `ntunecate ale orbitelor, un nas imperceptibil [i din]ii mai ales c`nd `l vezi de la distan]\. C`nd te apropii, ochii alungi]i se `nsufle]esc, sur`sul se `mbin\ cu extrema curtoazie a cuvintelor, cu distinc]ia vocii; toate acestea `i atenueaz\ ur`ciunea. ~[i afund\ m`inile `n m`necile largi, a[a cum fac preo]ii, [i `[i `ntov\r\[e[te cuvintele cu mici mi[c\ri ale umerilor. M-am g`ndit, timp de o clip\, la Klein, care, [i el, se exprim\

66

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

67

cu tot trupul; iar acest Tcheng Dai mi-a p\rut a fi `nc\ [i mai fin, mai b\tr`n, mai subtil. Poart\ pantaloni [i bluz\ militar\ cu guler scrobit, de p`nz\ alb\, ca aproape to]i [efii Gomindanului. Omul care trage ric[a are un astfel de servitor, un negru `l a[teapt\. Se `ndreapt\ spre el cu pa[i mici; servitorul porne[te, cu pas m\surat, nu prea gr\bit; st\p`nul, bine a[ezat `n scaun, d\ din cap cu gravitate [i pare a c`nt\ri ni[te argumente ce-i trec prin minte... Dup\ ce l-am urm\rit o clip\ cu privirea, trecem, f\r\ s\ ne anun]\m, prin fa]a santinelelor, travers\m un hol gol [i `nt`lnim o alt\ santinel\, `n uniform\ kaki cu suita[ portocaliu. (E un semn distinctiv?) ~n fa]a noastr\ nu mai avem o rogojin\, ci o u[\ `nchis\. E singur? i se adreseaz\ Garin santinelei, care d\ din cap afirmativ. Cioc\nim [i intr\m. Ne afl\m `ntr-un cabinet de lucru. Un portret `n picioare al lui Sun Iat-Sen, de doi metri, taie `n dou\ zidul spoit cu var alb\strui. ~nd\r\tul unui birou plin cu h`rtii de tot felul, puse `n ordine [i separate cu grij\, Borodin ne prive[te din umbr\, cam uimit (de prezen]a mea, f\r\ `ndoial\) [i clipind des. Se ridic\ [i vine spre noi, cu m`na `ntins\, cu spinarea `ncovoiat\. Deslu[esc acum ceva din chipul lui, sub p\rul ondulat, des, piept\nat pe spate (singurul detaliu pe care `l v\zusem `n prima clip\, c`nd intrasem). Musta]\ r\sucit\, pome]i proeminen]i, ochi oblici; seam\n\ cu un animal s\lbatic [i inteligent. Are spre patruzeci de ani. ~n timp ce st\ de vorb\ cu Garin, aproape c\ are `nf\]i[area unui militar. Garin m\ prezint\, rezum\ `n ruse[te raportul lui Meunier, pe care l-a l\sat pe birou; Borodin ia h`rtia [i o claseaz\, introduc`nd-o `ntr-un vraf de rapoarte ce se afl\ sub un alt portret, gravat, al lui Sun Iat-Sen. Pare interesat mai ales de un am\nunt pe care [i-l noteaz\, `n timp ce roste[te c`teva cuvinte. Apoi discut\ am`ndoi, tot `n ruse[te discu]ie `nsufle]it\, dar lini[tit\. {i pornim pentru a dejuna spre casa lui Garin, care merge cu privirea plecat\, cople[it de grij\. Lucrurile stau prost? Oh! S`nt obi[nuit...

Odat\ ajun[i, o santinel\ care `l a[tepta `i `nm`neaz\ un raport. ~l cite[te `n timp ce urc\ treptele, `l semneaz\ pe masa de r\chit\ din verand\ [i i-l d\ `napoi. Santinela pleac\ `n goan\. Garin e tot mai preocupat. ~l `ntreb din nou, cu glas [ov\itor: A[adar? A[adar... asta este. Tonul lui spune totul. Lucrurile merg r\u? Destul de r\u. Grevele ne pot ajuta, dar ele nu s`nt de ajuns. Acum ne trebuie altceva. ALTCEVA! Trebuie s\ se aplice decretul care le interzice s\ intre `n Hong Kong at`t navelor chineze[ti, c`t [i tuturor vaselor str\ine ce vor s\ ancoreze `n Canton. A trecut mai bine de o lun\ de c`nd decretul a fost semnat, dar el nu-i `nc\ promulgat. Englezii [tiu c\ greva nu poate dura la infinit [i se `ntreab\ ce vom face `n continuare. Oare a[teapt\ mult de la expedi]ia lui Tcheng Tiung-Ming? ~i dau arme, instructori, bani... C`nd decretul a fost semnat, cei din Hong Kong au fost cuprin[i de o asemenea team\, `nc`t au telegrafiat la Londra, `n numele tuturor corpurilor constituite, pentru a cere o interven]ie militar\. Decretul a r\mas pe fundul unui sertar. {tiu bine c\ aplicarea lui ar justifica izbucnirea unui r\zboi. Ei [i? Nu-[i pot permite s\-l `nceap\! Iar Hong Kong-ul ar fi `n sf`r[it... Face cu m`na gestul de a str`nge un [urub. Lipsind Hong Kong-ul de clientela companiilor cantoneze, diminu\m cu dou\ treimi `ncas\rile portului. Pentru ei asta `nseamn\ ruina. {i atunci? Cum adic\, [i atunci? Da, ce mai a[tepta]i? ~l a[tept\m pe Tcheng Dai. Nu s`ntem `nc\ guvernul. O ac]iune de felul \sta va e[ua dac\ ramolitul \sta `[i pune `n minte s\ o contracareze. Se g`nde[te. Chiar c`nd e[ti foarte bine informat, de fapt nu e[ti informat dec`t pe jum\tate. A[ vrea s\ [tiu s\ [tiu cu adev\rat dac\ nu-i amestecat [i el `n uneltirile lui Tang [i ale porcilor de m`na a doua...

68

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

69

Cine-i Tang? Un general, ca mul]i al]ii. Tang e nesemnificativ. Preg\te[te o lovitur\ de stat; vrea s\ ne pun\ cu spatele la zid. ~l prive[te. ~n cazul de fa]\, nu el conteaz\, nu-i dec`t un hazard necesar care se va reproduce. Conteaz\ ceea ce vom g\si `n spatele lui. Mai `nt`i Anglia, bine`n]eles. Acum pungile engleze se deschid larg pentru to]i cei care-[i propun s\ ne doboare; fiecare om din regimentele lui este cu siguran]\ pl\tit gras. ({i din nefericire Hong Kong-ul nu-i departe, ceea ce `i `ng\duie lui Tang [i celorlal]i s\ o [tearg\ din loc dac\ s`nt `nvin[i.) {i mai este [i Tcheng Dai, preacinstitul Tcheng Dai, pe care tocmai l-ai v\zut. S`nt sigur c\ dac\ ar `nvinge dar nu va `nvinge , Tang i-ar oferi puterea, guvern`nd sub numele lui. Numai Tcheng Dai poate fi pus `n locul Comitetului celor {apte. Societ\]ile publice [i secrete l-ar accepta, asta-i sigur. {i el ar `nlocui ac]iunea noastr\ prin frumoase apeluri adresate tuturor popoarelor lumii, ca acela pe care tocmai l-a lansat [i c\ruia i-au r\spuns Gandhi [i Russel. E frumoas\ aceast\ v`rst\ a h`rtiei! Parc\ [i v\d: complimente cu duiumul, minciuni, m\rfuri engleze[ti, englezi cu ]igara de foi `n col]ul gurii plimb`ndu-se pe chei, distrugerea a tot ce-am f\cut noi. Toate aceste ora[e chineze[ti s`nt moi ca ni[te meduze. Aici noi s`ntem scheletul. Dar pentru c`t timp? Tocmai c`nd s\ ne a[ez\m la mas\, sose[te o nou\ santinel\, care aduce un plic. Garin `l deschide cu un cu]it, se a[az\ `n fa]a farfuriei [i cite[te. Bun. Santinela pleac\. Num\rul de tic\lo[i ce pot fi `nt`lni]i `n jurul lui Tcheng Dai e nea[teptat de mare. Alalt\ieri, tipii care pretind c\-i s`nt adep]i participau la o `ntrunire. ~ntr-un fel de pia]\, nu departe de fluviu. Venise [i el. Demn [i obosit, cum l-ai v\zut adineauri; nu ca s\ vorbeasc\, bine`n]eles. {i era nostim s\-i vezi pe oratori vocifer`nd, urca]i pe mese, deasupra unei mul]imi de capete nu foarte entuziaste, av`nd ca fundal acoperi[urile de tabl\, de pagode, de buc\]i de metal r\sucit. ~n jurul lui, la o oarecare distan]\, nu prea mare, c`]iva b\rba]i care-l privesc cu respect. Ni[te derbedei `l atac\. C`]iva zdrahoni, ale[i pe spr`ncean\, `l ap\r\. {eful poli]iei

`i bag\ la r\coare [i pe agresori, [i pe ap\r\tori. Iar ast\zi, principalul ap\r\tor am sub ochi chiar interogatoriul lui cere un post, chiar `n poli]ie, comisarului care-l interogheaz\. Asta zic [i eu fidelitate! C`t prive[te cealalt\ h`rtie, iat-o... Mi-o `ntinde. Este o copie dup\ o list\ `ntocmit\ de generalul Tang: Garin, Borodin, Nicolaiev, Hong, alte nume chineze[ti. Primii care trebuie `mpu[ca]i. ~n timpul mesei, vorbim despre Tcheng Dai; Garin nu [i-l poate scoate din minte. E adversarul. Sun Iat-Sen a spus, `nainte de a muri: Cuvintele lui Borodin s`nt cuvintele mele. Dar [i cuvintele lui Tcheng Dai s`nt cuvintele lui [i n-ar fi fost necesar s\ o spun\. {i-a `nceput via]a public\ `n Indochina. Ce c\utase la Cholon? Marele ora[ al orezului nu-l putea seduce cu nimic pe acest literat... A fost acolo unul dintre organizatorii Gomindanului, ba chiar mai mult dec`t un organizator: un animator. De fiecare dat\ c`nd guvernul Cochinchinei, fie la instigarea ghildei bogate, fie din proprie ini]iativ\, intervenea `mpotriva unuia dintre membrii partidului, Tcheng Dai `[i f\cea apari]ia. Le oferea locuri de munc\ sau bani celor pe care guvernul sau poli]ia se str\duiau s\-i `nfometeze, le `ng\duia celor expulza]i s\ se `ntoarc\ `n China cu familia lor, oferindu-le sumele necesare. C`nd membrii de partid n-au mai fost primi]i `n spitale, el a reu[it s\ creeze un spital pentru ei. Era pe atunci pre[edintele sec]iei din Cholon. Aflat `n imposibilitatea de a str`nge cu ajutorul cotiza]iilor fondurile necesare, f\cu apel la b\ncile chineze[ti, care `i refuzar\ `ns\ orice `mprumut. Le oferi atunci ca garan]ie propriet\]ile sale din Hong Kong dou\ treimi din averea lui. B\ncile acceptar\ [i demar\ construirea spitalului. Trei luni mai t`rziu, `n urma unei manevre electorale, i se lu\ pre[edin]ia partidului; `n acela[i timp, antreprenorii `i comunicar\ c\, devizul fiind supus unor modific\ri, se vedeau sili]i s\ m\reasc\ pre]urile prev\zute. B\ncile refuzar\ orice nou avans; mai mult, amenin]ate de guvernul Cochinchinei, care putea, `n dou\zeci [i patru de ore, s\ le expulzeze directorii, `ncepur\ s\ invoce tot felul de pretexte pentru a nu mai v\rsa fondurile promise. Tcheng Dai `[i v`ndu propriet\]ile pe care le d\duse `n gaj [i

70

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

71

continu\ s\ construiasc\ spitalul; `ns\ trebuia s\-l [i termine. ~n s`nul Gomindanului `ncepea o campanie surd\ `mpotriva lui; de[i suferea din pricina asta, nu se opri; [i, `n timp ce `n restaurantele chineze[ti, dup\ siest\, agen]ii electorali `n tricouri albe vorbeau confiden]ial despre atitudinea lui ciudat\, adres`ndu-se unor me[te[ugari adormi]i [i abrutiza]i de c\ldur\, el `[i vindea [i casa p\rinteasc\ din Canton. Spitalul fiind terminat, mai trebuiau date diferite bac[i[uri grase; `l chem\ pe Grosjean, anticarul din Beijing, [i `i v`ndu rulourile pictate [i celebra sa colec]ie de jaduri Sung. ~i mai r\m\seser\ [i alte bunuri? Doar at`t c`t s\ tr\iasc\ foarte modest. Dintre to]i membrii influen]i ai partidului, numai el nu are automobil. De aceea l-am v\zut trec`nd `n ric[\, destul de mul]umit, poate, c\ ofer\ spectacolul unei s\r\cii ce aminte[te permanent de generozitatea lui. C\ci, de[i real\, noble]ea lui nu-i lipsit\ de iscusin]\. Ca Lo-Yit, ca generalul Hsu, este poet; dar el e cel care a f\cut din boicot mijloc de ap\rare al c`torva negustori pricepu]i `mpotriva japonezilor arma precis\ pe care o cunoa[tem ast\zi. Tocmai el a folosit-o `mpotriva englezilor, el care, cunosc`nd comer]ul occidental (elev al unor preo]i misionari, cite[te, vorbe[te [i scrie curent franceza [i engleza), a orientat destul de abil propaganda lui Sun Iat-Sen, c`[tig`nd astfel `ncrederea englezilor; el este cel care a subordonat serviciului de informa]ii interdic]iile de cump\rare a unor m\rfuri, l\s`ndu-le totodat\ englezilor din Hong Kong at`ta speran]\ c`t s\ acumuleze m\rfuri pe care, la momentul potrivit, chinezii nu le mai vor. Dar, `nainte de orice, autoritatea lui e una de ordin moral. Nu gre[esc cei ce-l compar\ cu Ghandi, spune Garin. Influen]a lui, de[i mai limitat\, este de aceea[i natur\ cu cea a lui Mahatma. Este deasupra politicii, e de ordin sufletesc. Am`ndou\ ac]ioneaz\ prin crearea unei legende ce-i tulbur\ profund pe oamenii din neamul lor. Dar, de[i cele dou\ influen]e s`nt paralele, cei doi oameni s`nt foarte diferi]i. ~n centrul operei lui Gandhi st\ dorin]a dureroas\, pasionat\, de a-i `nv\]a pe oameni s\ tr\iasc\; nimic de felul \sta `n cazul lui Tcheng Dai. El nu vrea s\ fie nici exemplu, nici [ef, ci sfetnic. La moartea lui Sun Iat-Sen, al\turi de care a stat `n ceasurile cele mai triste ale vie]ii acestuia, dar aproape f\r\ s\ se amestece `n

luptele pur politice, a fost `ntrebat dac\ ar accepta s\-i urmeze dictatorului, `n calitate de pre[edinte al partidului. A refuzat. Nu se temea de responsabilit\]i, dar rolul de arbitru `i pare mai nobil dec`t oricare altul [i mai potrivit caracterului s\u. Mai mult, nu voia s\ accepte o func]ie care l-ar fi putut acapara `n `ntregime, f\c`nd din el altceva dec`t protectorul revolu]iei. ~ntreaga lui via]\ este un protest moral, iar speran]a lui de a `nvinge cu ajutorul drept\]ii nu exprim\ altceva dec`t cea mai mare for]\ cu care se poate `mpodobi sl\biciunea profund\, iremediabil\, a rasei sale. {i poate c\ numai aceast\ sl\biciune ne face s\ `n]elegem atitudinea lui din prezent. Dore[te el oare cu adev\rat, cu pasiune, de mul]i ani, s\ elibereze China de Sud de sub domina]ia economic\ a Angliei? Da. Dar tot ap\r`nd [i conduc`nd un popor de oprima]i a c\rui cauz\ este desigur dreapt\, el s-a deprins pe nesim]ite cu rolul s\u, pomenindu-se, `ntr-o bun\ zi, c\-l prefer\ triumfului celor pe care-i ap\r\. Incon[tient, ne`ndoielnic, dar din r\sputeri. Este mai mult legat de protestul s\u dec`t de hot\r`rea de a `nvinge; `i place s\ fie sufletul unui popor oprimat. Nu are copii. Nici m\car o fat\. Odinioar\ a fost c\s\torit. Nevasta i-a murit. S-a `nsurat din nou. C`]iva ani mai t`rziu, cea de-a doua nevast\ a murit [i ea. Dup\ moartea lui, nu va mai fi nimeni care s\ celebreze riturile anuale. La g`ndul acesta e cuprins de o durere calm\, tenace, de care nu izbute[te s\ se elibereze. Este ateu sau crede c\ este; dar aceast\ singur\tate `n via]\ [i `n moarte `l obsedeaz\. Va l\sa mo[tenire Chinei ren\scute gloria sa. Vai!... El, care a fost bogat, va muri aproape s\rac, iar m\re]ia acestei mor]i se va rev\rsa asupra a milioane de oameni. Singur\tatea din urm\... Fiecare [tie asta, [i fiecare [tie c\ aceast\ singur\tate `l leag\ zi de zi, tot mai str`ns, de soarta partidului. Nobil\ figur\ de victim\ ce-[i construie[te cu grij\ biografia, spune Garin. Dac\ ar `ncerca el `nsu[i s\-[i satisfac\ dorin]ele, i s-ar p\rea c\ tr\deaz\. Dominat de temperamentul s\u, de o `ndelung\ experien]\ [i de v`rst\, a uitat p`n\ [i de posibilitatea de a trage consecin]ele logice ale atitudinii sale. A[a cum unui catolic fervent nu-i trece prin minte s\ devin\ pap\, tot astfel nici el nu se g`nde[te s\ declan[eze [i s\ conduc\ o lupt\ decisiv\. Odat\, Garin a `ncheiat o

72

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

73

discu]ie despre Interna]ionala a III-a cu urm\toarele cuvinte: Dar Interna]ionala a III-a a `nf\ptuit Revolu]ia. Tcheng Dai n-a r\spuns dec`t printr-un gest evaziv [i restrictiv, ridic`ndu-[i m`inile la piept, iar Garin spune c\ niciodat\ n-a `n]eles mai bine c`t de mare este distan]a dintre ei. Toat\ lumea `l crede capabil de ac]iune; dar el nu-i capabil dec`t de un fel de ac]iune special\, de cea care presupune victoria omului asupra lui `nsu[i. A izbutit s\ construiasc\ un spital, pentru c\ obstacolele pe care trebuia s\ le dep\[easc\, de[i importante, le-a dep\[it totdeauna printr-o atitudine dezinteresat\. A trebuit s\ se lepede de toat\ bog\]ia lui; a f\cut-o, poate chiar f\r\ prea mare greutate, m`ndru la g`ndul c\ pu]ini oameni ar fi putut-o face. Pentru el, ca [i pentru cre[tini, ac]iunea este `n acord cu caritatea; dar caritatea, care e pentru cre[tini compasiune, pentru el este un sentiment al solidarit\]ii; `n spitalul lui nu s`nt primi]i dec`t chinezii cu statut de membri de partid. M\re]ia vie]ii lui vine dintr-un dispre] al temporalului care confer\ actelor sale publice un caracter vrednic de toat\ admira]ia; dar, de[i sincer, acest dispre] are [i un sens utilitar, c\ci Tcheng Dai dezinteresatul are grij\ ca toat\ lumea s\ fie la curent cu acest dezinteres at`t de rar `n China. El pare a fi fost la `nceput doar un simplu sentiment omenesc, dar a devenit cu timpul, printr-o subtil\ comedie, `ns\[i ra]iunea lui de a fi; caut\ `n el dovada superiorit\]ii sale asupra celorlal]i oameni. Abnega]ia sa este expresia unui orgoliu lucid [i lipsit de violen]\, a unui orgoliu compatibil cu bl`nde]ea caracterului s\u [i cultura sa literar\. Ca to]i cei care ac]ioneaz\ puternic asupra maselor, acest b\tr`n amabil, cu gesturi m\runte [i m\surate, este un obsedat. Obsedat de o dreptate pe care se crede `ns\rcinat s\ o p\streze [i pe care nu o desparte dec`t pe jum\tate de propria-i g`ndire, obsedat de problemele pe care i le impune ap\rarea ei, obsedat a[a cum al]ii s`nt de senzualitate sau de ambi]ie. Nu se g`nde[te dec`t la dreptate; lumea nu exist\ dec`t `n func]ie de aceasta; este cea mai nobil\ nevoie a omului [i totodat\ divinitatea ce trebuie `n primul r`nd satisf\cut\. Se `ncrede `n ea a[a cum un copil se `ncrede `n statuia dintr-o pagod\. Nevoia de a face dreptate, pe care o avea odinioar\, era profund\, omeneasc\, simpl\; ast\zi `l domin\ ca un feti[. Poate c\ este `nc\ prima nevoie a inimii lui, dar e [i o divinitate protectoare, f\r\ de care nimic nu poate fi `ncercat, pe care n-ar putea-o

uita f\r\ s\ se team\ de un fel de r\zbunare misterioas\... M\re]ia ideii a `mb\tr`nit o dat\ cu el [i nu i se mai vede dec`t trupul livid. Posedat de un zeu diform, bine ascuns sub bl`nde]ea lui, sub sur`sul [i gra]iile lui de mandarin, tr\ie[te `n afara acestei lumi revolu]ionare cotidiene de care noi s`ntem, spune Garin, at`t de lega]i, `ntr-un vis de monoman prin care mai trec `nc\ epavele noble]ei sale. Sentimentul drept\]ii a fost dintotdeauna foarte puternic `n China, `ns\ p\tima[ [i confuz; via]a lui Tcheng Dai, care cap\t\ `nc\ de pe acum aura unei legende, [i v`rsta lui `l transform\ `ntr-un simbol. Chinezii ]in ca el s\ fie respectat, a[a cum ]in s\ fie recunoscute calit\]ile rasei lor. P`n\ una-alta, el este intangibil. Iar entuziasmul, creat de serviciul Propagandei [i `ndreptat `mpotriva Angliei, nu-[i poate schimba direc]ia f\r\ s\-[i piard\ puterea. Va trebui s\ t`rasc\ totul dup\ sine, dar este `nc\ prea devreme... ~n timpul mesei, rapoartele se succed. Garin, din ce `n ce mai nelini[tit, ia cuno[tin]\ de ele de `ndat\ ce sosesc [i le pune jos l`ng\ piciorul scaunului, unele peste altele. Lumea b\tr`nilor mandarini contrabandi[ti de opiu sau fotografi , a litera]ilor deveni]i negustori de biciclete, a avoca]ilor cu studiile f\cute la Paris, a intelectualilor de tot felul, avizi de considera]ie, care graviteaz\ `n jurul lui Tcheng Dai [tie c\ Delega]ia Interna]ionalei [i Propaganda men]in singure starea actual\, sus]in ele `nsele acest imens atac care ]ine `n [ah Anglia, se opun cu putere la restabilirea st\rii de lucruri pe care ei n-au [tiut s-o p\streze, a acelei republici de func]ionari ce se sprijinea pe doi st`lpi vechiul mandarin [i cel nou: medic, avocat, inginer. Scheletul s`ntem noi, spunea Garin adineauri. {i se pare, dac\ e s\ ne lu\m dup\ rapoarte, c\ to]i poate f\r\ [tirea lui Tcheng Dai, care ar condamna o lovitur\ de stat militar\ s-au grupat `n jurul acelui general Tang despre care nu s-a vorbit la Canton p`n\ acum [i care le e superior prin curaj. Tang a primit `n ultimele zile sume considerabile. ~n anturajul lui Tcheng Dai mi[un\ agen]ii englezi... C`nd m\ ar\t mirat c\ o asemenea mi[care se poate preg\ti f\r\ [tirea b\tr`nului, Garin `mi r\spunde, lovind u[or `n mas\ cu degetul: Nu vrea s\ [tie. Nu vrea s\-[i asume responsabilitatea moral\. Dar cred c\ b\nuie[te...

74

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

75

Ora dou\
La Propagand\, `mpreun\ cu Garin, `n biroul care-mi este destinat. Pe perete, un portret al lui Sun Iat-Sen, un portret al lui Lenin [i dou\ postere colorate: unul reprezint\ un chinez mic ce `nfinge baioneta `n fundul gras al lui John Bull c\zut pe spate, `n timp ce un rus cu c\ciul\ de blan\ se `nal]\ la orizont, `nconjurat de raze, ca un soare; cel\lalt poster reprezint\ un soldat european, `narmat cu o mitralier\ [i tr\g`nd asupra unei mul]imi de chinezoaice [i de copii cu bra]ele ridicate. Pe primul, cu cifre europene: 1925 [i litera chinezeasc\; pe cel de-al doilea, 1900 [i litera. O fereastr\ mare, peste care este tras un stor galben, `mbibat de soare. Pe jos, un teanc de ziare chineze[ti; o santinel\ vine [i le ia. Secretarii afilia]i acestui serviciu decupeaz\ din ele toate caricaturile politice [i le claseaz\ `mpreun\ cu rezumatele principalelor articole. Pe biroul `n stil Ludovic al XV-lea, rechizi]ionat, o caricatur\ uitat\, un dublet, f\r\ `ndoial\ o m`n\ pe ale c\rei degete s`nt tip\rite, unul c`te unul, aceste cuvinte: Ru[i, Studen]i, Femei, Solda]i, }\rani; [i, pe palm\: Gomindan. Garin (s\ fi devenit [i el ordonat?) o mototole[te [i o arunc\ la co[. Pe perete, un raft pentru dosare, al\turi de o u[\ prin care aceast\ `nc\pere comunic\ cu cea unde se afl\ Garin, plin\ [i ea de aceea[i lumin\ potolit\, galben\ [i dens\ care se cerne prin storuri. Dar pe perete nu se afl\ nici un afi[, iar `n loc de clasor se g\se[te o cas\ de bani. ~n fa]a u[ii, o santinel\. Nicolaiev, comisarul din cadrul Poli]iei Generale, e a[ezat `ntr-un fotoliu: p`ntece bombat, picioare cr\c\nate. E un b\rbat foarte gras, cu acea expresie binevoitoare pe care o au to]i obezii blonzi [i cu nasul c`rn. ~l ascult\ pe Garin, cu ochii `nchi[i, cu m`inile `ncruci[ate pe burt\. Ai citit toate rapoartele care ]i-au fost trimise? `ntreb\ Garin. P`n\ `n clipa asta chiar... Bun. ~n opinia ta, Tang va lupta `mpotriva noastr\? Nu `ncape nici o `ndoial\! Iat\ lista chinezilor pe care vrea s\-i aresteze. Ca s\ nu mai vorbim de tine. Crezi c\ Tcheng Dai e la curent? Vor s\ se slujeasc\ de el, asta-i...

B\rbatul cel gras se exprim\ `n francez\ cu un foarte u[or accent. Tonul vocii ai zice c\, `n ciuda r\spunsurilor clare, `i vorbe[te unei femei sau c\ va ad\uga dragul meu ,expresia calm\ a fe]ei, atitudinea onctuoas\ te duc cu g`ndul la un fost preot. Dispui de mul]i agen]i `n Poli]ia Secret\? Da, aproape de to]i... Bun! Jum\tate dintre ei s\ `mp`nzeasc\ ora[ul [i s\ r\sp`ndeasc\ vestea c\ Tang, pl\tit de englezi, preg\te[te o lovitur\ de stat care trebuie s\ fac\ din Canton o colonie englez\. S\ se introduc\, bine`n]eles, `n mediile populare. Un sfert s\ p\trund\ `n comitetele permanente ale sindicatelor; s\ fie dintre cei mai buni. Asta-i foarte important. Restul, printre cei ce nu lucreaz\, cu numere din Gazeta din Canton, ca s\ le arate c\ prietenii lui Tang au cerut suprimarea indemniza]iei de grev\ pe care le-o aloc\m. S`nt `nscri[i, stai s\ vedem... Las\ dosarul \la `n pace: s`nt dou\zeci [i [ase de mii. Bun, o s\ avem destui oameni. Plus c`]iva agen]i ale[i pe spr`ncean\ [i pe care s\-i trimi]i chiar `n seara asta la `ntrunirile partidului, ca s\ insinueze c\ Tang va fi eliminat, c\ el [tie asta [i c\ `[i pune acum speran]a `n oamenii din afara partidului. Asta trebuie doar sugerat. Am `n]eles. E[ti absolut sigur, nu-i a[a, c\ Tang nu poate fi arestat? Din nefericire, nu poate fi. P\cat. Dar o s\-i vin\ [i lui r`ndul. B\rbatul cel gras plec\ lu`nd dosarul la subsuoar\. Garin sun\. Santinela aduce un pachet de c\r]i de vizit\ pe care `l pune pe mas\, lu`nd totodat\ o ]igar\ din cutia lui Garin, l\sat\ larg deschis\. Introdu-i pe delega]ii sindicatelor! {ase chinezi intr\, unul dup\ altul hain\ cu gulerul `ncheiat [i pantaloni de p`nz\ alb\ , `n lini[te. Tineri [i b\tr`ni. Se opresc `n fa]a mesei, `n form\ de semicerc. Unul dintre cei mai v`rstnici aproape c\ se a[az\ pe birou interpretul. To]i `l ascult\ pe Garin:

76

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

77

Este foarte probabil ca `n cursul acestei s\pt\m`ni s\ se `ncerce `mpotriva noastr\ o lovitur\ de stat. Cunoa[te]i tot at`t de bine ca [i mine p\rerile generalului Tang [i ale prietenilor lui. N-am nevoie s\ v\ amintesc de c`te ori a trebuit s\ intervin\ tovar\[ul Borodin la Consiliu pentru a men]ine plata aloca]iilor de grev\ la Canton. ~i reprezenta]i, `nainte de orice, pe grevi[tii no[tri, care s-au str\duit din r\sputeri, la ultimele [edin]e sindicale, s\ ob]in\ din partea tuturor tovar\[ilor recunoa[terea calit\]ilor voastre; [tiu c\ pot conta pe voi. Iat\ de altfel lista oamenilor care, suspecta]i de Tang, de Tcheng Dai [i de prietenii lor, urmeaz\ s\ fie aresta]i `nc\ de la `nceputul mi[c\rii. Le d\ o list\. Ei o citesc, apoi se privesc unii pe al]ii. V\ recunoa[te]i numele? Deci, de `ndat\ ce ve]i ie[i din acest birou... La sf`r[itul fiec\rei fraze, interpretul, cu o voce sugrumat\, traduce; ceilal]i r\spund printr-un murmur; e ca o litanie. ... Nu trebuie s\ v\ `ntoarce]i acas\. Fiecare va r\m`ne la permanen]a sindicatului [i va dormi acolo. C`t despre voi... Arat\ spre trei chinezi. ... Fiindc\ permanen]ele voastre s`nt prea departe [i nu pot fi ap\rate, dup\ ce ve]i ie[i pe u[\, v\ ve]i duce la arhiv\ [i ve]i aduce toate h`rtiile aici. V-am preg\tit birouri. Fiecare dintre voi le va da pichetelor de grev\1 de care r\spunde instruc]iuni precise; trebuie s\ ne putem aduna to]i oamenii `ntr-o or\. ~n timp ce vorbe[te, `i serve[te cu ]ig\ri; cutia circul\ din m`n\ `n m`n\ [i se `ntoarce `n cele din urm\ pe mas\. O `nchide cu un trosnet u[or [i apoi se ridic\ `n picioare. Unul c`te unul, a[a cum intraser\, chinezii ies, str`ng`ndu-i m`na c`nd trec pe l`ng\ el. Sun\. Santinela intr\. S\ scrie de ce vrea s\ intre la mine, `i spune el, d`ndu-i una dintre c\r]ile de vizit\. P`n\ atunci, introdu-l pe Lo-Moi. Intr\ un chinez, ras `n cap, cu fa]a plin\ de co[uri, care `ncremene[te `n fa]a lui Garin, respectuos, cu ochii pleca]i.
1 Mili]iile `narmate ale sindicatelor. (n.a.)

Prea multe discursuri inutile cu prilejul ultimelor declan[\ri de greve, la Hong Kong [i aici! Tovar\[ii se `n[al\ dac\ se cred `ntr-un parlament! {i s\ se [tie o dat\ pentru totdeauna c\ aceste discursuri trebuie sus]inute prin ceva; dac\ locuin]a patronului e prea departe sau dac\, dimpotriv\, este prea aproape, ei pot oricum s\ aib\ la `ndem`n\ automobilul lui. Repet, pentru ultima dat\: oratorii trebuie s\ arate ce atac\. S\ nu fiu obligat s\ v\ mai spun asta! Micul chinez se `nclin\ [i iese. Santinela intr\ cu cartea de vizit\ pe care Garin i-a dat-o `n urm\ cu c`teva clipe [i i-o `ntinde. Pentru tancuri? Garin se `ncrunt\. E problema lui Borodin. Scrie pe cartea de vizit\ adresa lui Borodin [i c`teva cuvinte (de recomandare, f\r\ `ndoial\). Cineva bate la u[\ de dou\ ori. Intr\! Un european, cu tr\s\turi viguroase [i musta]\ dup\ moda american\, `mbr\cat cu aceea[i uniform\ kaki de ofi]er pe care o poart\ [i Garin, `mpinge u[a. Bun\ ziua, Garin. Vorbe[te `n francez\, dar e tot un rus. Bun\ ziua, generale. Ce mai e nou? Domnul Tang a luat o hot\r`re? E[ti la curent? Oarecum. Tocmai l-am `nt`lnit pe Boro. C`t mai sufer\, bietul b\iat! Doctorul spune c\ se teme c\ va suferi iar o criz\. Care doctor: Mirov sau chinezul? Mirov. Ei, ce-i cu Tang? Ar mai fi dou\ sau trei zile... Nu are dec`t mia lui de oameni? {i pe cei pe care-i vor putea g\si, cu banii lor [i cu banii englezilor. ~ntre o mie cinci sute [i o mie opt sute, cu totul. ~n c`t timp poate fi aici Armata Ro[ie1? ~n [ase zile? ~n opt. Propaganda s-a ocupat de trupele lui Tang? Prea pu]in; s`nt aproape cu to]ii din Honan [i din Yunnan.
1 Armata Ro[ie din Canton. (n.a.)

78

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

79

Cu at`t mai r\u. C`te mitraliere au? Vreo dou\zeci. O s\ ai `n ora[ `ntre cinci [i [ase sute de cade]i, Garin, nu mai mult. De `ndat\ ce `ncepem ac]iunea, veni]i [i voi. S`ntem deci de acord. De `ndat\ ce trupele lui Tang s`nt alertate, `i trimi]i pe cade]ii de care vei dispune, cu sec]iunea de mitraliere [i cu poli]ia. Iar noi venim prin partea de sus. Ne-am `n]eles. Omul pleac\. Spune, Garin, nu-i cumva [eful Statului Major? Ba da, e Gallen. C`t de bine seam\n\ cu un ofi]er ]arist. Ca [i ceilal]i... Intr\ alt chinez, cu p\rul alb, tuns foarte scurt. Se apropie, atinge biroul cu v`rful degetelor [i a[teapt\. ~i ]ii sub control pe to]i cei care nu lucreaz\? Da, domnule. C`]i ar putea fi aduna]i `ntr-o jum\tate de or\? Cu ce mijloace, domnule? Cu mijloace rapide. Nu te g`ndi la chestiunea transportului. Mai bine de zece mii. Bun. ~]i mul]umesc. Pleac\ [i chinezul cu p\r alb at`t de frumos. |sta cine-i? {eful Biroului Aloca]iilor. Un literat. Un fost mandarin izgonit. Se spun despre el tot felul de lucruri... Cheam\ din nou santinela. Pe to]i cei care mai a[teapt\ afar\, trimite-i la comisarul din Poli]ia General\. Dar prin u[a `ntredeschis\ a intrat f\r\ grab\ un alt chinez, dup\ ce a cioc\nit u[or de dou\ ori. Obez ca Nicolaiev, ras `n cap, cu buze groase [i un chip f\r\ tr\s\turi, sur`de larg, descoperindu-[i din]ii `mbr\ca]i `n aur, [i ]ine `ntre degete o uria[\ ]igar\ de foi. Vorbe[te engleze[te. Vaporul din Vladivostok a sosit, domnule Garin?

Azi-diminea]\. C`t\ gazolin\ a adus? O mie cinci sute de... (urmeaz\ numele unei unit\]i de m\sur\ chineze[ti pe care nu o cunosc) C`nd va fi livrat\? M`ine. Cecul, ca de obicei, va fi remis chiar aici. Vre]i s\-l semnez imediat? Nu. Fiecare lucru la timpul potrivit. Atunci, la revedere, domnule Garin. Pe m`ine. Pe m`ine. Ne cump\r\ produsele pe care ni le trimite Uniunea Sovietic\, `mi spune Garin cu voce sc\zut\, `n francez\, `n timp ce chinezul pleac\. Interna]ionala nu-i bogat\ `n acest moment, [i orice materie prim\ ce ne este trimis\ e bine venit\. Ne trimit [i ei ce pot: gazolin\, petrol, arme, instructori... Se ridic\, se duce p`n\ la u[\, se uit\: nu mai e nimeni. Se `ntoarce la birou, se a[az\ iar pe scaun [i deschide un dosar: HONG KONG. Ultimele rapoarte. Din c`nd `n c`nd, `mi d\ s\ v\d unele h`rtii pe care vrea s\ le claseze separat. Mi-e foarte cald [i ap\s pe maneta ventilatorului; foile zboar\ `n toate p\r]ile. Opre[te ventilatorul, claseaz\ din nou foile luate de curent [i continu\ s\ sublinieze anumite fraze cu creionul ro[u. Rapoarte, rapoarte, rapoarte. ~n timp ce preg\tesc un rezumat al celor pe care le-a ales, Garin iese din camer\. Rapoarte... Greva care paralizeaz\ Hong Kong-ul nu va putea dura mai mult de trei zile sub forma ei actual\. S\ presupunem c\ muncitorii care nu vor mai primi ajutorul de grev\ vor a[tepta zece zile `nainte de a se apuca din nou de lucru; asta face cu totul treisprezece zile. Deci dac\ `n cincisprezece zile Borodin nu a g\sit un nou mijloc de ac]iune, vapoarele engleze[ti vor fi `n portul Canton. Hong Kong-ul se va pune iar pe picioare; toate `nv\]\mintele ce s-au putut trage din aceast\ grev\ vor fi zadarnice. Lovitura dat\ Hong Kong-ului este foarte puternic\; b\ncile au pierdut [i pierd `nc\ `n fiecare zi sume enorme; mai mult, chinezii au v\zut c\ Anglia este vulnerabil\. Dar `n clipa de fa]\ subven]iile noastre [i cele ale b\ncilor engleze fac s\ tr\iasc\ un ora[ cu trei sute

80

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

81

de mii de locuitori, `n care nimeni nu munce[te. Cine va obosi primul juc`nd acest joc? Bine`n]eles c\ noi. Iar l`ng\ Waitcheu, armata lui Tcheng Tiung-Ming se preg\te[te s\ `nceap\ lupta... Mai r\m`ne interdic]ia de a se apropia de Hong Kong, comunicat\ tuturor c\pitanilor ale c\ror vase trebuie s\ se duc\ la Canton. Dar pentru asta e nevoie de un decret [i, at`ta vreme c`t Tcheng Dai va de]ine puterea pe care o are acum, decretul nu va fi semnat. Hong Kong: Anglia. ~n spatele armatei lui Tcheng Tiung-Ming: Anglia. ~nd\r\tul norului de l\custe care-l `nconjoar\ pe Tcheng Dai: Anglia. Pe birou s`nt a[ezate c`teva c\r]i: dic]ionarul chinezo-latin al preo]ilor misionari, dou\ c\r]i engleze[ti de medicin\: Dysentery, Paludism. C`nd Garin se `ntoarce, `l `ntreb dac\-i adev\rat c\ nu-[i trateaz\ boala. Ba da, mi-o tratez, bine`n]eles! Nu mi-am tratat-o `ntotdeauna foarte serios, pentru c\ aveam altceva de f\cut, dar asta n-are mare importan]\; ca s\ m\ vindec, trebuie s\ m\ `ntorc `n Europa, [tiu bine. Voi r\m`ne acolo c`t mai pu]in. Dar cum s\ plec acum? Nu mai insist. Aceast\ conversa]ie `l irit\. Santinela tocmai i-a adus o scrisoare. O cite[te atent. Apoi mi-o `ntinde, spun`nd doar at`t: Cuvintele `n creion ro[u s`nt scrise de Nicolaiev. E o nou\ list\, asem\n\toare cu cea pe care Garin a primit-o `nainte de a se a[eza la mas\, dar mai lung\: Borodin, Garin, E. Chen, Sun-Fo, Liao Chong-Hoi, Nicolaiev, Semionov, Hong, numero[i chinezi pe care nu-i cunosc. Nicolaiev a ad\ugat `ntr-un col], cu creionul ro[u: lista complet\ a celor care urmeaz\ a fi aresta]i {I EXECUTA}I PE LOC. {i a mai ad\ugat, jos de tot, cu peni]a, cu un scris rapid: acum tip\resc proclama]ii. * La ora cinci, santinela aduce o nou\ carte de vizit\. Garin se ridic\, merge p`n\ la u[\ [i se d\ la o parte, pentru a-l l\sa s\ treac\ pe Tcheng Dai. B\tr`nelul intr\, se a[az\ `n fotoliu, `[i `ntinde

picioarele, `[i bag\ m`inile `n m`necile largi [i se uit\ la Garin care s-a `ntors `nd\r\tul biroului cu o bun\voin]\ u[or ironic\. Dar tace. Dorea]i s\-mi vorbi]i, domnule Tcheng Dai? El d\ din cap afirmativ, `[i scoate `ncet m`inile din m`neci [i spune, cu vocea-i slab\: Da, domnule Garin, da. Nu cred c\ trebuie s\ v\ `ntreb dac\ [ti]i de atentatele care s-au ]inut lan] `n ultimele zile. Vorbe[te foarte rar, cu grij\, cu degetul ar\t\tor ridicat. V\ admir prea mult ca s\ cred c\ n-a]i auzit de ele, date fiind rela]iile constante pe care func]ia dumneavoastr\ v\ oblig\ s\ le ave]i cu domnul Nicolaiev... Domnule Garin, aceste atentate s`nt prea numeroase. Garin r\spunde printr-un gest care `nseamn\ Ce pot eu s\ fac? ~ntre noi ne `n]elegem, domnule Garin, ne `n]elegem `ntre noi... Domnule Tcheng Dai, `l cunoa[te]i pe generalul Tang, nu-i a[a? Domnul general Tang este un om loial [i drept. {i, pun`ndu-[i `ncet m`na dreapt\ pe birou, ca pentru a sublinia ceea ce spune: Cred c\ voi ob]ine de la Comitetul Central m\suri efective pentru a reprima atentatele. Cred c\ va fi bine s\-i punem sub acuzare pe acei oameni pe care toat\ lumea `i cunoa[te ca fiind [efii unor grupuri teroriste. Domnule Garin, doresc s\ [tiu care va fi atitudinea dumneavoastr\, care va fi atitudinea prietenilor dumneavoastr\ fa]\ de propunerile pe care le voi face. ~[i retrage m`na [i o bag\ din nou `n m`nec\. Trebuie s\ recunoa[tem, domnule Tcheng Dai, `i r\spunde Garin, c\ instruc]iunile pe care le-a]i dat de c`tva timp prietenilor dumneavoastr\ s-au opus din nefericire tuturor dorin]elor noastre. A]i fost `n[elat, domnule Garin; ave]i ne`ndoielnic c`]iva r\usfetnici sau poate nu v-a]i informat bine?! Eu unul n-am dat nici o instruc]iune. Atunci, s\ spunem, indica]ii. Nici m\car... Mi-am expus modul de a g`ndi, mi-am exprimat p\rerea, doar at`t...

82

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

83

Sur`de tot mai mult. Vede]i oare vreun inconvenient `n asta? V\ pre]uiesc mult p\rerile, domnule; dar a[ prefera am prefera ca informa]iile s\ ajung\ la Comitet altfel dec`t... Dec`t prin agen]ii de poli]ie, domnule Garin? {i eu. Ar fi putut, de exemplu, s\-mi trimit\ pe unul dintre membrii s\i, o persoan\ calificat\. Putea foarte bine s\ o fac\ (se `nclin\ u[or), dovad\ c\ s`ntem `mpreun\. Acum c`teva luni, Comitetul nostru nu se vedea silit s\ m\ delege c`nd voia s\ v\ afle p\rerile; i le f\cea]i cunoscute chiar dumneavoastr\... R\m`ne deci de [tiut cine s-a schimbat: eu sau dumneavoastr\... Nu mai s`nt un om t`n\r, domnule Garin, [i ve]i recunoa[te poate c\ via]a mea... Nimeni nu se g`nde[te s\ v\ conteste caracterul, pentru care to]i avem un respect deosebit. {tim bine ce v\ datoreaz\ China. Dar... Se `nclinase [i sur`dea. Auzind acel dar, `[i `ndreapt\ trupul [i-l prive[te cu nelini[te pe Garin. ... Dar nu contesta]i, pare-mi-se, valoarea ac]iunii noastre. {i totu[i, `ncerca]i s\ o sl\bi]i. Tcheng Dai tace, n\d\jduind c\ acea t\cere `l va stingheri pe Garin [i c\ va continua s\ vorbeasc\. Dup\ o clip\, se hot\r\[te. Poate c\ e de dorit, `ntr-adev\r, ca situa]ia noastr\ s\ devin\ mai limpede... Calit\]ile unora dintre membrii Comitetului [i ale dumneavoastr\ `n special, domnule Garin, s`nt eminente. Dar insufla]i o mare for]\ unei direc]ii pe care ne este cu neputin]\ s-o aprob\m `ntru totul. Acorda]i prea mare importan]\ [colii militare de la Wampoa! ~[i dep\rteaz\ m`inile, ca un preot ce depl`nge p\catele enoria[ilor. Nimeni nu m\ b\nuie[te c\ a[ ]ine prea mult la vechile obiceiuri chineze[ti; dimpotriv\, am contribuit la distrugerea lor. Dar cred, cred cu hot\r`re, a[ spune chiar c\ am convingerea c\ mi[carea partidului nu va fi demn\ de ceea ce a[tept\m de la ea dec`t cu condi]ia de a se `ntemeia pe dreptate. Vre]i s\ ataca]i? Ad\ug\ cu o voce `nc\ sl\bit\:

Nu... Imperiali[tii s\-[i asume `ntreaga r\spundere. C`teva noi asasinate ale unor nenoroci]i vor face mai mult pentru cauza tuturor dec`t cade]ii din Wampoa... ~nseamn\ c\ nu d\m doi bani pe via]a lor. ~[i las\ capul pe spate, privindu-l pe Garin, atitudine ce-i confer\ `nf\]i[area unui b\tr`n dasc\l chinez indignat de `ntrebarea unui elev. Cred c\ e foarte m`nios, dar nu las\ s\ i se vad\ furia. ~[i ]ine m`inile tot ascunse `n m`neci. Se g`nde[te oare la `mpu[c\turile din cartierul Shameen? ~n cele din urm\ spune, ca [i cum ne-ar comunica o concluzie a medita]iilor sale: O! E mai pu]in dec`t s\-i trimitem s\ `nfrunte gloan]ele voluntarilor din Hong Kong, nu crede]i? Dar nu se pune problema. {ti]i ca [i mine c\ nu va fi nici un r\zboi, c\ Anglia nu [i-l poate permite! Fiecare zi le demonstreaz\ tuturor chinezilor [i partidul contribuie mult la asta stupiditatea cacealmalei europene, derizoriul unei for]e ce se sprijin\ pe ni[te baionete ]inute `n cui [i pe ni[te tunuri astupate. Nu s`nt chiar at`t de sigur pe c`t p\re]i a fi dumneavoastr\. R\zboiul nu v-ar displ\cea... El le-ar ar\ta tuturor remarcabila dumneavoastr\ `ndem`nare, calit\]ile de organizator ale domnului Borodin [i virtu]ile de r\zboinic ale domnului general Gallen. (Pronun]\ cuv`ntul r\zboinic cu un dispre] abia ascuns...) Eliberarea `ntregii Chine nu-i deci o fapt\ nobil\ [i dreapt\? S`nte]i un bun orator, domnule Garin... Dar noi nu vedem lucrurile `n acela[i fel. Dumneavoastr\ v\ plac experien]ele. Ca s\ le face]i, ca s\ folosi]i, cum s\ spun?... mijloacele de care ave]i nevoie. ~n cazul de fa]\, e vorba de popula]ia din acest ora[. S\ v\ m\rturisesc oare? A[ prefera s\ nu fie folosit\ pentru treaba asta. ~mi place s\ citesc pove[ti tragice [i [tiu s\ le admir, dar nu-mi place s\ le contemplu `n propria familie. Dac\ a[ `ndr\zni s\-mi exprim g`ndul `ntr-o form\ prea violent\, care-l dep\[e[te, [i s\ m\ folosesc de o expresie de care dumneavoastr\ v\ sluji]i uneori, `n leg\tur\ cu un cu totul alt subiect, a[ spune c\ nu-mi pot vedea compatrio]ii transforma]i... `n cobai... f\r\ s\ simt o nespus\ m`hnire. Mi se pare c\ na]iunea care a slujit drept subiect al unei experien]e `n folosul lumii `ntregi este Rusia, nu China.

84

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

85

F\r\ `ndoial\, f\r\ `ndoial\... Dar Rusia avea poate nevoie de asta. {i aceast\ nevoie o sim]i]i [i dumneavoastr\, precum [i prietenii dumneavoastr\. Desigur, nu ve]i fugi niciodat\ din fa]a primejdiei... Se `nclin\ ad`nc. Dar cel pu]in a[a cred eu, domnule Garin nu-i un motiv s\ o cau]i cu orice pre]. Vreau doresc ca to]i chinezii s\ fie judeca]i pretutindeni `n China de tribunale chineze[ti, s\ fie cu adev\rat ap\ra]i de jandarmi chinezi, s\ posede cu adev\rat, [i nu doar `n principiu, un p\m`nt ai c\rui st\p`ni legitimi s`nt. Dar noi nu avem dreptul s\ atac\m Anglia `n mod efectiv, printr-un act al guvernului. Noi nu s`ntem `n r\zboi. China este China, iar restul lumii este restul lumii... Stingherit, Garin nu-i r\spunde imediat. Tcheng Dai continu\: {tiu foarte bine ce urm\re[te acest atac... {tiu foarte bine c\ el va contribui la men]inerea fanatismului care s-a introdus aici o dat\ cu voi... Garin `l prive[te. Un fanatism a c\rui valoare nu o contest, dar pe care nu-l pot accepta, spre marele meu regret, domnule Garin. Doar pe adev\r putem `ntemeia... Face un gest larg cu m`inile, de parc\ s-ar scuza. Crede]i oare, domnule Tcheng Dai, c\ Angliei `i pas\ tot at`t de mult de dreptate la fel ca dumneavoastr\? Nu. Iat\ de ce vom `nvinge `n cele din urm\... f\r\ m\suri violente, f\r\ lupt\. Nu vor trece cinci ani [i nici un produs englezesc nu va mai putea intra `n China. Se g`nde[te la Ghandi... Garin, lovind u[or masa cu v`rful creionului, `i r\spunde, rostind cuvintele rar: Dac\ Ghandi n-ar fi intervenit [i el tot `n numele drept\]ii spre a zdrobi ultimul Hartal, englezii n-ar mai fi ast\zi `n India. Dac\ Ghandi n-ar fi intervenit, domnule Garin, India, care d\ ast\zi lumii cea mai bun\ lec]ie din c`te exist\, nu ar fi dec`t un ]inut din Asia `n plin\ revolt\... Nu ne afl\m aici ca s\ oferim frumoase exemple de `nfr`ngere!

V\ mul]umesc pentru aceast\ compara]ie, care m\ onoreaz\ mai mult dec`t v\ pute]i `nchipui, dar de care nu s`nt vrednic. Ghandi [tie s\ r\scumpere prin propriile suferin]e erorile compatrio]ilor s\i. {i loviturile de bici pe care le-a adus asupra lor, prin virtutea lui?! S`nte]i o fire p\tima[\, domnule Garin. De ce v\ `nfuria]i? China va alege `ntre ideile dumneavoastr\ [i ideile mele... Noi s`ntem cei care trebuie s\ facem din China ceea ce ea trebuie s\ fie! Dar oare vom izbuti, dac\ nu s`ntem de acord `ntre noi, dac\ o `nv\]a]i s\ dispre]uiasc\ lucrul care-i este vital, dac\ nu vre]i s\ admite]i c\ `nainte de orice are nevoie s\ EXISTE! China [i-a luat `ntotdeauna `n st\p`nire `nving\torii. ~ncet, e adev\rat. Dar `ntotdeauna... Domnule Garin, dac\ China trebuie s\ devin\ altceva dec`t China Adev\rului, cea pe care cu toat\ modestia m-am str\duit s\ o construiesc; dac\ ea trebuie s\ semene cu... (Pauz\. Cuv`ntul sub`n]eles: Rusia.), nu v\d necesitatea existen]ei ei. S\ r\m`n\ mai bine ca o amintire m\rea]\. ~n ciuda tuturor abuzurilor dinastiei manciuriene, istoria Chinei este vrednic\ de respect... Crede]i, a[adar, c\ paginile pe care s`ntem pe punctul de a le scrie las\ impresia unei dec\deri? Cincizeci de secole de istorie nu pot s\ nu cuprind\ [i c`teva pagini foarte triste, domnule Garin, mai triste, f\r\ `ndoial\, dec`t vor fi vreodat\ cele despre care vorbi]i; dar cel pu]in nu le-am scris eu... Se ridic\ greu din fotoliu [i se `ndreapt\ spre u[\ cu pa[i m\run]i. Garin `l `nso]e[te; de `ndat\ ce u[a se `nchide, se `ntoarce spre mine: Doamne Dumnezeule! Izb\ve[te-ne de sfin]i! * Ultimele rapoarte: ofi]erii lui Tang s`nt `n ora[. Nu trebuie s\ ne temem pentru noaptea asta. Chiar `n domeniul ideilor sau, mai cur`nd, `n cel al pasiunilor, `mi explic\ Garin `n timp ce cin\m, s`ntem f\r\ nici o putere `mpotriva lui Tcheng Dai. ~ntreaga Asie modern\ tr\ie[te sentimentul

86

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

87

vie]ii individuale [i descoperirea mor]ii. S\racii au `n]eles c\ nefericirea lor e f\r\ speran]\, c\ n-au nimic de a[teptat de la o nou\ via]\. Lepro[ii care nu mai credeau `n Dumnezeu otr\veau f`nt`nile. Orice om desprins de modul de via]\ chinez, de riturile [i de vagile ei credin]e [i r\zvr\tit `mpotriva cre[tinismului este un bun revolu]ionar. ~]i vei da seama foarte bine de asta atunci c`nd `l vei cunoa[te pe Hong [i pe aproape to]i terori[tii pe care vei avea prilejul s\-i `nt`lne[ti. O dat\ cu spaima `n fa]a unei mor]i lipsite de semnifica]ie, a unei mor]i care nu r\scump\r\ [i nici nu compenseaz\, se na[te ideea posibilit\]ii, pentru fiecare, de a `nvinge via]a colectiv\ a celor neferici]i, de a ajunge la acea via]\ particular\, individual\, pe care ei o socotesc `n mod nedeslu[it ca fiind binele cel mai pre]ios al celor boga]i. Cele c`teva institu]ii aduse aici de Borodin `[i datoreaz\ succesul acestor sentimente; ele `i `ndeamn\ pe muncitori s\ cear\, `n uzine, comisii de control, alese, nu din vanitate, ci pentru a ajunge la sentimentul unei existen]e mai real umane... Oare nu un sentiment asem\n\tor cel de a avea o via]\ particular\, distinct\ `n fa]a lui Dumnezeu a f\cut for]a cre[tinismului? E drept c\ v\d zilnic cum asemenea sentimente s`nt foarte apropiate de ur\, [i chiar de ura fanatic\... Faptul de a-i ar\ta unui culi automobilul patronului, poate s\ aib\ mai multe efecte; dar dac\ acel culi are picioarele rupte... Iar `n China s`nt multe picioare rupte... Lucrul cel mai greu este s\ transformi veleit\]ile chinezilor `n hot\r`ri. A trebuit s\ le inspir\m `ncrederea `n ei `n[i[i, [i asta treptat, pentru ca aceast\ `ncredere s\ nu dispar\ dup\ c`teva zile; s\ le ar\t\m numeroasele [i succesivele lor victorii, `nainte de a-i face s\ lupte cu arma `n m`n\. Lupta `mpotriva Hong Kong-ului, `nceput\ din multe motive, este excelent\ sub acest raport. Rezultatele ei au fost str\lucite, iar noi le d\m `nc\ [i mai mult\ str\lucire. To]i doresc s\ participe la distrugerea simbolului Angliei. Se v\d `nving\tori, dar f\r\ s\ fie sili]i s\ suporte imaginile r\zboinice pe care le repugn\, pentru c\ nu le amintesc dec`t de un [ir de `nfr`ngeri. Pentru ei, ca [i pentru noi, ast\zi este Hong Kong, m`ine Hankeu, poim`ine Shanghai, mai t`rziu Beijing... Elanul infuzat de aceast\ lupt\ trebuie s\ sus]in\ [i va sus]ine armata noastr\ `mpotriva lui Tcheng Tiung-Ming, dup\ cum va sus]ine [i expedi]ia din nord. Iat\ de ce victoria ne este necesar\, de ce trebuie

s\ `mpiedic\m prin toate mijloacele ca acest entuziasm popular, carei pe cale s\ devin\ o for]\ epopeic\, s\ fie anihilat `n numele drept\]ii [i al altor baliverne de acela[i fel! O asemenea for]\ ar putea fi distrus\ at`t de u[or? Nu distrus\, ci anihilat\. Au fost de ajuns c`teva cuvinte inoportune ale lui Ghandi (fiindc\ indienii uciseser\ c`]iva englezi, o-la-la...), pentru ca ultimul Hartal s\ fie rupt. Entuziasmul nu suport\ ezitarea, mai ales aici. E nevoie ca orice om s\ simt\ c\ via]a lui este profund legat\ de Revolu]ie, c\ ea `[i va pierde valoarea dac\ s`ntem `nvin[i, c\ nu va fi iar dec`t o zdrean]\... Tace, [i apoi adaug\: Mai mult, o minoritate hot\r`t\... Dup\ cin\, se duce s\ se intereseze de s\n\tatea lui Borodin. Accesul febril de care se temea medicul s-a declan[at, iar delegatul Interna]ionalei, culcat `n pat, nu poate nici citi, nici discuta. Aceast\ boal\ `l nelini[te[te pe Garin, nelini[te ce ne-a f\cut s\ vorbim c`teva clipe despre el `nsu[i. La una din `ntreb\rile mele, mi-a r\spuns: ~n ad`ncul sufletului meu port ni[te vechi ranchiune, care explic\ `n mare m\sur\ de ce m-am dedicat Revolu]iei... Dar tu nu ai fost propriu-zis s\rac... Nu asta-i problema... Ostilitatea mea profund\ este `ndreptat\ nu at`t `mpotriva celor ce posed\ avu]ii, c`t `mpotriva principiilor stupide `n numele c\rora `[i ap\r\ avu]iile. {i mai e ceva: c`nd eram adolescent, m\ g`ndeam la lucruri nedeslu[ite, nu aveam nevoie de nimic pentru a avea `ncredere `n mine `nsumi. {i acum am `ncredere `n mine, dar e altfel: ast\zi am nevoie de dovezi. M\ leag\ de Gomindan... (`[i pune m`na pe bra]ul meu) obi[nuin]a, dar mai ales nevoia unei victorii comune...

A doua zi
Ac]iunea terori[tilor continu\ cu violen]\. Ieri, un negustor bogat, un judec\tor [i doi fo[ti magistra]i au fost asasina]i, unii `n strad\, al]ii la ei acas\.

88

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

89

Tcheng Dai trebuie s\ cear\ m`ine comitetului executiv arestarea imediat\ a lui Hong [i a tuturor celor socoti]i a fi [efii societa]ilor anarhiste [i teroriste.

A doua zi
Trupele lui Tang s-au adunat. Abia `ncepuser\m s\ lu\m masa. Plec\m f\r\ `nt`rziere. Automobilul gone[te de-a lungul fluviului. ~n ora[ nu vedem `nc\ nimic. Dar `n casele `n fa]a c\rora ne oprim se afl\, preg\tite s\ trag\, echipele de mitraliori. De `ndat\ ce-am trecut, poli]ia de pe chei [i pichetele de grev\ `ndep\rteaz\ mul]imea [i opresc circula]ia pe poduri, l`ng\ care se a[az\ bateriile de mitraliere. Trupele lui Tang s`nt de cealalt\ parte a fluviului. La Propagand\, `n fa]a biroului lui Garin, ne a[teapt\ Nicolaiev [i un t`n\r chinez cu p\rul ciufulit [i cu tr\s\turi frumoase: Hong, [eful terori[tilor. Abia c`nd `i aud numele, observ c\ are bra]ele foarte lungi, ca maimu]ele, caracteristic\ despre care mi-a vorbit Grard. Pe culoar se afl\ numero[i agen]i cei care, posta]i `n fa]a caselor prietenilor no[tri suspecta]i de Tang, au misiunea s\ ne previn\ de `ndat\ ce se vor prezenta patrulele `ns\rcinate cu arest\rile. Spun c\ tocmai i-au v\zut pe solda]i p\trunz`nd cu for]a `n case, furio[i c\ nu-i g\sesc pe cei pe care-i caut\, lu`nd cu ei femei [i servitori... Garin le cere s\ fac\ lini[te. Apoi `i `ntreab\ pe fiecare unde se g\sea [i noteaz\, pe planul ora[ului Canton, locurile cercetate de patrule. Nicolaiev? Da. Coboar\! Un mesaj de la Gallen. De tine e vorba! Un agent s\ se duc\ cu automobilul la toate permanen]ele: fiecare sindicat s\ trimit\ c`te cincizeci de voluntari `mpotriva fiec\rei patrule. Patrulele vor urca spre fluviu. Voluntarii s\ fie pe chei. Dou\ grupuri de cade]i s\-i conduc\, fiecare cu c`te o mitralier\. Nicolaiev porne[te `n goan\, g`f`ind [i scutur`ndu-[i c\rnurile trupului greoi. Acum se afl\ pe culoar o mul]ime de agen]i, pe care un ofi]er din Canton [i un european foarte `nalt (cred c\ e Klein... dar nu s`nt sigur... e `n semi`ntuneric) `i interogheaz\ repede, `nainte

de a-i l\sa s\ ajung\ la Garin. Un alt ofi]er din Canton, foarte t`n\r, str\bate, mi[c`nd cu putere din umeri, mul]imea aceasta alb\, `nve[m`ntat\ `n costume de p`nz\ sau `ntr-un fel de anterie. Plec, domnule comisar? Ne-am `n]eles, domnule colonel. Ve]i primi mesajele `n dreptul podului cu num\rul trei. ~i `nm`neaz\ un plan, pe care s`nt notate cu ro[u locurile unde se g\sesc patrulele, punctul de plecare al lui Tang [i drumurile pe care poate merge. Linia albastr\ a fluviului taie ora[ul; ca `ntotdeauna la Canton, acolo se va da b\t\lia. ~mi amintesc de fraza lui Gallen: Ca `ntr-un cle[te. Dac\ nu trec de poduri, s-a terminat cu ei... Un t`n\r secretar sose[te `n goan\, cu un teanc de note. A[teapt\, domnule colonel! Iat\ o not\ a Siguran]ei: Tang are o mie patru sute de oameni. Iar eu numai cinci sute. Gallen `mi spunea c\ ai [ase sute. Numai cinci sute. A]i pus patrule de paz\ de-a lungul fluviului? Da. Din punctul \sta de vedere nu-i nici un pericol. Bun. N-o s\-i l\s\m s\ treac\. Ofi]erul pleac\, f\r\ s\ mai adauge altceva. ~n vacarmul ce ne `nconjoar\, distingem sc`r]`itul ro]ilor care demareaz\ [i sunetul claxonului, tot mai dep\rtat, dar continuu. C\ldur\, c\ldur\. S`ntem cu to]ii doar `n c\ma[\; vestoanele noastre zac de-a valma `ntr-un col]. ~nc\ o not\ este o copie dup\ o not\ a lui Tang: Obiective: b\nci, gar\, po[t\, cite[te Garin cu voce tare. Continu\ s\ citeasc\, dar `n g`nd, apoi spune: Mai `nt`i trebuie s\ treac\ fluviul... Garin, Garin! Trupele lui Feng-Liao-Dong... Nicolaiev se `ntoarce, [terg`ndu-[i chipul l\t\re] cu batista. P\rul `i e ud leoarc\ [i `[i `nv`rte ochii `n cap de parc\ ar fi ni[te bile. ... Se unesc cu cele ale lui Tang! Drumurile spre Wampoa s`nt barate. E[ti sigur? Absolut sigur. {i `n [oapt\: Nu vom putea rezista singuri...

90

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

91

Garin se uit\ la planul `ntins pe mas\. Apoi ridic\ nervos din umeri [i se duce p`n\ la fereastr\. Nu avem de ales... Cu voce puternic\: Klein! Cu voce mai sc\zut\: Hong, alearg\ la permanen]a [oferilor [i vino cu vreo cincizeci de oameni! {i, `ntorc`ndu-se c\tre Nicolaiev: Telegraful? Telefonul? S`nt t\iate, bine`n]eles. Intr\ Klein. Ce-i? Feng ne `mpresoar\ [i ne izoleaz\ de Wampoa. Ia o patrul\ de g\rzi ro[ii [i de agen]i! Rechizi]ioneaz\ grabnic toate automobilele pe care le po]i g\si! ~n fiecare automobil plaseaz\ un agent [i un [ofer! (Vei g\si [oferii afar\, s-a dus Hong dup\ ei.) S\ circule `n tot ora[ul f\r\ s\ treac\ de poduri [i s\ trimit\ aici c`t mai mul]i [omeri [i grevi[ti! Treci [i pe la permanen]e! Militan]ii s\ ni-i trimit\ pe to]i oamenii de care dispun! {i s\ ajungi [i la colonel, c\ruia s\-i ceri s\-]i dea o sut\ de cade]i! O s\ fac\ scandal. Nu mai avem de ales, idiotule! Adu-i aici tu `nsu]i. Klein porne[te. ~n dep\rtare se aud focuri de arm\... Acum, aten]ie la ambuteiaj! Dac\ vin doar trei mii, pentru `nceput... ~l cheam\ pe cadetul care, `mpreun\ cu Klein, `i interogase pe agen]i `nainte de a-i l\sa s\ intre: Trimite]i un secretar la permanen]a marinarilor. Am nevoie de treizeci de culi, chiar acum. Porne[te `nc\ un automobil. ~mi arunc privirea pe fereastr\: vreo zece automobile, cu [oferi cu tot, a[teapt\ `n fa]a Propagandei. Fiecare secretar care pleac\ ia unul; automobilul iese `n tromb\ din umbra oblic\ a cl\dirii [i dispare `ntr-un nor de praf auriu. Nu se mai aud `mpu[c\turi, dar, `n timp ce privesc, aud, `n spate, vocea unui b\rbat care `i spune lui Garin:

Am prins trei patrule. Cei trei trimi[i ai sec]iilor a[teapt\. ~mpu[ca]i-i pe ofi]eri. C`t prive[te ceilal]i... unde s`nt? La permanen]e. Bun. Dezarma]i-i, pune]i-le c\tu[e. Dac\ Tang trece podurile, `mpu[ca]i-i. Chiar `n clipa c`nd m\ `ntorc cu fa]a spre el, b\rbatul care vorbea iese; dar intr\ iar: Spun c\ n-au c\tu[e. La dracu! Sun\ telefonul interior. Alo! C\pitanul Kovak? Comisarul de la Propagand\. Da! Ard? C`te case? De cealalt\ parte a fluviului?... L\sa]i-le s\ ard\... Pune telefonul `n furc\. Nicolaiev? C`]i oameni p\zesc casa? Patruzeci . Pentru moment, ajung. Se afl\ vreo targ\ `n casa lui? Am adus chiar acum una. Bun. Se uit\ [i el pe fereastr\, `[i str`nge pumnii [i, adres`ndu-se din nou lui Nicolaiev: ~ncepe nebunia... Coboar\! Mai `nt`i, automobilele s\ sta]ioneze unul `nd\r\tul celuilalt. Tipul care pleac\ `l ia pe primul. Apoi s\ se bareze trecerea, iar [omerii s\ fie a[eza]i `n r`nduri str`nse. Nicolaiev, care a [i ajuns `n strad\, se zbucium\, `[i agit\ bra]ele `l v\d `n racursi cu chipul ro[u sub [apca alb\. Automobilele se deplaseaz\ cu mare zgomot, `n[iruindu-se. Dou\-trei sute de b\rba]i `n zdren]e a[teapt\, la umbr\; aproape to]i stau ghemui]i. Sosesc permanent al]ii. Le pun `ntreb\ri celor care se afl\ aici de mai mult timp [i, cu o `nf\]i[are abrutizat\, se a[az\ [i ei pe vine `nd\r\tul celorlal]i, tot `n umbr\. Aud `n spatele meu: Podul num\rul unu [i podul num\rul trei au fost atacate. Erai acolo? Da, comisare, pe podul num\rul trei. {i? N-au rezistat `n fa]a mitralierelor. Acum preg\tesc saci cu nisip. Bun.

92

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

93

Colonelul mi-a dat aceast\ not\ pentru dumneavoastr\. Aud f`[`itul plicului rupt. Al]i oameni? Da, da! mai spune Garin, exasperat. {i, `n [oapt\: se teme c\ nu va putea rezista. ~n strad\, b\rba]ii `n zdren]e s`nt tot mai numero[i. Se isc\ ni[te certuri `n locul `n care se desparte umbra de soare. Garin, `n strad\ s`nt cel pu]in cinci sute de indivizi. Tot n-a venit nimeni de la permanen]a marinarilor? Nimeni, comisare, r\spunde secretarul. Cu at`t mai r\u! Ridic\ storul [i strig\ de la fereastr\: Nicolaiev! B\rbatul cel gras `[i `n\l]\ capul, ar\t`ndu-[i chipul, [i vine sub fereastr\. Garin `i arunc\ un pachet de brasarde pe care le-a luat dintr-un sertar al biroului: Ia treizeci de oameni, d\ fiec\ruia c`te o brasard\ [i `ncepe `mp\r]irea armelor! Se `ntoarce. De jos se aude vocea lui Nicolaiev: Cheile, pentru numele lui Dumnezeu! Garin scoate de pe un inel cu multe chei una [i o arunc\ pe fereastr\; b\rbatul cel gras o prinde `n palmele f\cute c\u[. La cap\tul drumului, se ivesc ni[te infirmieri care poart\ r\ni]i culca]i pe t\rgi. Doi tipi din Garda Ro[ie s\ se posteze la cap\tul str\zii! P`n\ una-alta, s\ nu v\d pe aici r\ni]i! Obosit de r\sfr`ngerea soarelui `n praful str\zii [i pe ziduri, m\ `ntorc o clip\ cu spatele. Totul e nedeslu[it, amestecat. Culorile ]ip\toare ale afi[elor propagandistice lipite pe perete, umbra lui Garin care merge de-a lungul [i de-a latul `nc\perii... Ochii mei se obi[nuiesc repede cu semi`ntunericul. Afi[ele cap\t\ via]\... Garin se `ntoarce la fereastr\. Nicolaiev! Numai pu[ti! Bun.

Mul]imea [omerilor, din ce `n ce mai compact\, `ncadrat\ de agen]i de poli]ie `n uniform\ [i de un pichet de grev\ trimis probabil de Klein, `nainteaz\ `n triunghi p`n\ la poart\; pu[tile s`nt `n pivni]\. O mul]ime imens\, ap\rat\ `nc\ de umbr\. Sosesc `n soare, r`nduri-r`nduri, vreo dou\zeci de b\rba]i cu brasarde, condu[i de un secretar. Garin, au venit al]i indivizi cu brasarde! ~i prive[te. S`nt docheri. Bun. T\cere. De `ndat\ ce `ncepem s\ a[tept\m, sim]im iar ar[i]a, ca pe o ran\. Jos, un zgomot slab; murmure, trop\ituri de galen]i, nelini[te, clopo]elul unui negustor ambulant, strig\tele unui soldat care-l izgone[te. ~n fa]a ferestrei, lumina. Calm `nc\rcat de anxietate. Sunetul ritmat, din ce `n ce mai limpede, al mar[ului celor ce sosesc, f\r\ s\ se gr\beasc\; zgomotul brutal al opririi. T\cere. Rumoare... Pa[ii unui singur om, pe scar\. E secretarul. Docherii s`nt aici, comisare. Garin scrie [i `mp\ture[te foaia. Secretarul `ntinde m`na s-o ia. Nu! Mototole[te h`rtia [i o arunc\ la co[. M\ duc chiar eu. Dar sosesc al]i secretari aduc`nd tot felul de h`rtii. Garin cite[te: Hong Kong, mai t`rziu! [i arunc\ rapoartele `ntr-un sertar. Intr\ un cadet. Comisare, colonelul mai vrea oameni. ~i va avea `ntr-un sfert de or\. Ne `ntreab\ c`]i putem s\-i d\m. Privim din nou pe fereastr\; acum mul]imea se `ntinde p`n\ la cap\tul str\zii mereu limitat\ de umbr\ , cu lente mi[c\ri ce se pierd treptat, ca `ntr-o ap\. Cel pu]in o mie cinci sute. Secretarul a[teapt\. Garin, din nou, scrie [i, de data asta, `i `nm`neaz\ ordinul. Se aude din nou soneria telefonului interior. ...

94

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

95

Ce fel de r\zvr\ti]i, dr\cia dracului! ... Ar trebui s\ [tii! ... Da, bine, [i cum au ajuns? ... Mai multe b\nci? Bun. Las\-i s\ le atace. Pune telefonul `n furc\ [i iese din camer\. Vin [i eu cu tine? Da, `mi r\spunde din coridor. Cobor`m. B\rba]i, purt`nd brasarde cei ale[i de Nicolaiev acum c`teva clipe aduc `n pivni]\ pu[ti pe care camarazii lor le distribuie [omerilor, ce s-au a[ezat r`nduri-r`nduri; docherii au urcat deja cu l\zile pline de cartu[e; b\rba]ii `narma]i se amestec\ printre ceilal]i, care vor s\ treac\ [i s\ ia cartu[e `nainte de a fi c\p\tat o pu[c\... Garin strig\, `ntr-o chinezeasc\ st`lcit\; nimeni nu-l aude. Vine atunci `n fa]a l\zii deschise [i se a[az\ deasupra. Distribuirea este oprit\. Nimeni nu mai mi[c\; din ultimele r`nduri ]`[nesc `ntreb\ri... Pe cei ne`narma]i `i oblig\ s\ dea `nd\r\t [i `i aduce `n fa]\ pe cei care au pu[ti. Ace[tia, `n grupuri de c`te trei, primesc muni]ia, trec`nd prin fa]a l\zii cu o `ncetineal\ nelini[titoare... ~n pivni]\, ni[te culi deschid alte l\zi, folosindu-se de cle[ti [i de ciocane... Ajunge p`n\ la noi, ca [i adineauri, tropot de pa[i milit\re[ti. Nu vedem nimic din cauza mul]imii. Garin sare pe trotuar [i prive[te: Cade]ii! Se v\d venind, `ntr-adev\r, cade]ii adu[i de Klein. Grupuri de culi se `ntorc `n pivni]\, gem`nd sub povara unor noi l\zi cu cartu[e, at`rnate de o tulpin\ de bambus ce le zdrobe[te umerii... Klein se afl\ `n fa]a noastr\. S\ te ajute doi cade]i, `i spune Garin. To]i b\rba]ii care au muni]ii s\ `nainteze dou\zeci de metri. Cei `narma]i, dar care n-au muni]ii, zece metri. ~ntre cele dou\ grupuri, s\ vin\ trei b\rba]i cu o lad\ [i s\ `mpart\ cartu[ele. {i, dup\ ce `mp\r]irea a avut loc, f\r\ strig\te, `ntr-un nor de praf acru [i dens, str\b\tut de razele soarelui:

Acum, s\ treac\ `n fa]\ cei cu pu[tile, iar cei cu muni]iile s\ se dea `nd\r\t trei metri. Cade]ii s\ treac\ `n fa]\ de tot. Face]i grupuri de c`te zece. Fiecare grup s\ aib\ un [ef; s\ fie un militant, dac\ se poate, dac\ nu, primul din grup. Fiecare cadet s\ ia cu el o sut\ cincizeci de oameni [i s\ alerge pe chei, unde colonelul `i va da instruc]iunile necesare. Urc\m iar, [i prima noastr\ privire se `ndreapt\ tot spre ceea ce se `nt`mpl\ sub fereastr\: strada e invadat\ de oameni; la soare, ca [i la umbr\, tot felul de oratori, coco]a]i pe umerii camarazilor lor, `[i url\ discursurile... ~n dep\rtare, se aude ]\c\nitul mitralierelor. Un prim grup `narmat porne[te `n pas de mar[, supravegheat de un cadet. {i `ncepe exasperarea pasiv\, tensiunea nervoas\ ce nu se poate desc\rca dec`t prin a[teptare. S\ a[tep]i. S\ a[tep]i. Sub fereastr\, sec]iunile se constituie [i pleac\ una c`te una, `n caden]\ de pa[i. Rapoartele privitoare la Hong Kong sosesc `ntruna. Garin le arunc\ `ntr-un sertar. Se aude f\r\ `ncetare tirul mitralierelor, ca un f`[`it de p`nz\ rupt\, [i, din c`nd `n c`nd, rafale izolate de `mpu[c\turi; dar toate astea s`nt undeva departe, `nt`lnindu-se, `n mintea noastr\, cu salvele de petarde pe care le auzeam ieri... Podurile s`nt `nc\ ale noastre. Trupele lui Tang au `ncercat s\ treac\ de cinci ori, dar n-au putut dep\[i capetele de pod de pe care mitralierele noastre trag foc `ncruci[at. De fiecare dat\ un cadet aduce o not\: A fost respins atacul de pe podul num\rul... {i a[tept\m din nou, Garin merg`nd de-a lungul [i de-a latul camerei sau m`zg\lind sugativa cu tot felul de desene fantastice, greoaie [i pline de rotocoale, eu privind, prin aceea[i fereastr\, cum se organizeaz\ sec]iunile. Doi informatori au trecut fluviul `not [i s`nt acum `n fa]a noastr\: de partea cealalt\ a podurilor au loc jafuri [i incendii. ~ntinz`ndu-se deasupra str\zii, un fum diafan `ntunec\ str\lucirea cerului lini[tit. * Garin [i cu mine gonim `n automobil spre chei. Str\zile s`nt pustii. Grilajele de fier ce ap\r\ magazinele luxoase s`nt trase, dughenile s`nt `nchise cu sc`nduri. C`nd trecem, la ferestre, `nd\r\tul unei p`nze `ntinse sau al unui pat pus acolo spre a o astu-

96

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

97

pa, se ivesc chipuri care dispar pe dat\. La col]ul unei str\zi z\rim pre] de o clip\ o femeie care alearg\ cu picioru[ele ei micu]e, purt`nd un copil `n bra]e [i altul `n spate. Ne oprim la c`]iva metri de chei, pe o strad\ paralel\, ca s\ sc\p\m de gloan]ele inamicului, care trage de pe cel\lalt mal. Colonelul [i-a stabilit cartierul general `ntr-o cas\, nu departe de podul principal. ~n curte, ofi]eri [i copii. La primul etaj, o mas\ pe care se afl\ harta ora[ului Canton. Printre cele trei paturi lipite de fereastr\ nu poate str\bate dec`t o raz\ de soare, ce pune pe genunchiul colonelului o pat\ de lumin\ ca un triunghi. Ce se mai aude? A]i primit cumva asta? `ntreab\ colonelul, `ntinz`ndu-ne o not\. E `n chinez\; Garin [i cu mine o citim `mpreun\. Pare c\ `n]elege oarecum; totu[i, `i traduc, `n [oapt\: Generalul Gallen atac\ trupele lui Feng, care ne despart, [i se `ndreapt\ spre ora[; comandantul1 Tchai Kai-Chek, care a plecat cu cele mai bune sec]iuni de mitraliori, va ataca din spate trupele lui Tang. Nu. A sosit dup\ plecarea mea, f\r\ `ndoial\. S`nte]i sigur c\ ve]i rezista aici? Fire[te. Gallen o s\-l spulbere pe Feng ca pe o gr\m\joar\ de praf. Cu artileria, bine`n]eles. Crede]i c\ trupele lui Feng se repliaz\ `n ora[? E foarte probabil. Bun. Acum ave]i destui oameni? Mai mul]i dec`t `mi trebuie. Pute]i s\-mi da]i dou\ mitraliere [i un c\pitan? Colonelul cite[te c`teva note. Da. Ridic baricade pe str\zi [i a[ez la intrarea lor cuiburi de mitraliere. Dac\ trupele `nvinse nimeresc peste ele, o vor lua razna peste c`mp. A[a cred [i eu. D\ un ordin aghiotantului, iar acesta pleac\ `n pas alerg\tor. Ne lu\m r\mas-bun, lovi]i r`nd pe r`nd de raza ce cade prin spa]iul dintre paturile `n\l]ate l`ng\ fereastr\. Afar\ se aud din c`nd `n c`nd `mpu[c\turi.
1 Comandant al [colii cade]ilor. (n.a.)

~n strad\ ne a[teapt\ dou\zeci de cade]i, care s-au n\pustit ca un roi de mu[te asupra celor dou\ automobile: `nghesuindu-se pe scaune, ag\]`ndu-se de ce nimeresc, a[eza]i pe capot\, st`nd `n picioare pe sc\ri]e. C\pitanul urc\ `mpreun\ cu noi. Automobilele pornesc `n vitez\, zdruncin`ndu-i pe cade]i. Pe Garin `l a[teapt\ noi rapoarte pe birou. Abia dac\ le prive[te. ~l `ns\rcineaz\ pe c\pitan cu conducerea sec]iunilor care continu\ s\ se formeze. Pe strada n\p\dit\ acum de umbr\ c\ci soarele a cobor`t nu se v\d dec`t cre[tetele oamenilor. Pentru baricade, rechizi]iona]i! L\s`nd pe seama lui Nicolaiev organizarea [i `narmarea sec]iunilor, Klein coboar\ din nou la subsol, urmat de dou\zeci de cade]i; grupul urc\ [i apare iar `n culoar, `n dezordine, stropit ici-colo de r\sfr`ngerile str\lucitoare ale luminii ce cade pe ]evile mitralierelor. {i, din nou, automobilele pornesc cu zgomot de ambreiaje [i de claxoane, `nc\rcate cu solda]i pe care-i hurduc\ permanent [i l\s`nd `ntre urmele ro]ilor epave pierdute c`teva [epci kaki. Dou\ ore de a[teptare. Din c`nd `n c`nd primim c`te un nou raport... O singur\ alarm\: cam spre ora patru, du[manul a cucerit cel de-al doilea pod. Dar r`ndul de muncitori `narma]i `n[irui]i pretutindeni `n spatele cheiului, oprind armata lui Tang, a dat timp sec]iunii noastre mobile de mitraliere s\ soseasc\, [i am recucerit podul. Apoi, pe str\zile paralele cu cheiul, au fost `mpu[ca]i oameni. ~n jur de cinci [i jum\tate, sosesc primii fugari din divizia lui Feng. Primi]i cu salve de mitraliere, o iau iar razna peste c`mp. Inspect\m posturile. Automobilul se opre[te la o oarecare distan]\; Garin, un secretar din Canton [i cu mine mergem pe jos, p`n\ la cap\tul str\zilor t\iate de baricade scunde, f\cute din b`rne [i din paturi de lemn. ~nd\r\tul lor, mitraliorii fumeaz\ lungi ]ig\ri de foi indigene, uit`ndu-se din c`nd `n c`nd prin spa]iile libere. Garin prive[te, t\cut. La o sut\ de metri de baricade, a[eza]i pe vine, muncitorii `narma]i de noi a[teapt\, discut`nd `ntre ei sau ascult`nd discursurile subofi]erilor improviza]i, militan]i sindicali[ti ce poart\ brasarde. {i, de `ndat\ ce ne `ntoarcem la Propagand\, re`ncepe [i a[teptarea noastr\. Dar nu mai este o a[teptare nelini[tit\; pe ultimul pod pe care l-am inspectat, un secretar i-a adus lui Garin un mesaj din

98

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

99

partea lui Klein: comandantul Tchai hai-Chek a for]at barajele lui Tang, iar trupele acestuia, [i ele `n dezordine, `ncearc\ s\ ajung\ pe c`mp. ~mpu[c\turile, care nu se mai aud dinspre poduri, continu\, dese, ca o grindin\ `ndep\rtat\, pe cel\lalt mal; din c`nd `n c`nd, auzim cum explodeaz\ grenadele, ca ni[te petarde uria[e. B\t\lia se `ndep\rteaz\ rapid, iar noaptea se las\ cu aceea[i repeziciune. ~n timp ce `mi iau cina `n biroul lui Nicolaiev, clas`nd ultimele rapoarte venite din Hong Kong, se aprind lumini; e noapte de-a binelea [i nu mai aud dec`t `mpu[c\turi izolate, pierdute `n dep\rtare... C`nd cobor din nou la primul etaj, din strada cufundat\ `n noapte urc\ prin ferestre o rumoare de voci [i z\ng\nit de arme. L`ng\ automobile, `n lumina triunghiular\ a farurilor, siluete de cade]i se `ncruci[eaz\, negre, br\zdate de liniile str\lucitoare ale armelor. Un batalion al lui Tchai hai-Chek este `n strad\. Nu deslu[im nimic `n afar\ de fasciculele luminoase ale farurilor, dar sim]im c\ jos o mul]ime mi[c\toare `nsufle]e[te `ntunericul cu nevoia de a striga, nevoie resim]it\ dup\ orice b\t\lie. Garin, a[ezat la birou, m\n`nc\ p`ine pr\jit\ o franzel\ lung\, care-i cr\n]\ne `ntre din]i [i vorbe[te cu generalul Gallen, ce-l ascult\ `n timp ce se plimb\ prin camer\ `n sus [i-n jos. ... Nu pot s\ trag de pe acum vreo concluzie. Dar, date fiind rapoartele pe care le-am primit, pot afirma urm\toarele: pretutindeni exist\ grupuri de rezisten]\; exist\ `n ora[ posibilitatea unei noi `ncerc\ri de felul celei a lui Tang. Tang a fost prins? Nu. E mort? Nu [tiu `nc\. Dar azi e Tang, m`ine e un altul. Banii Angliei s`nt tot aici, iar cei ai bog\ta[ilor chinezi, de asemenea. Lupt\m sau nu lupt\m. Dar... Se ridic\, sufl\ peste birou, `[i scutur\ hainele de firimiturile de p`ine, se duce la casa de bani, o deschide [i scoate o foaie pe care i-o `ntinde lui Gallen: ... Iat\ esen]ialul. Tic\losul b\tr`n!...

Ba nu. S`nt sigur c\ nu [tie de aceste manifeste. Privesc peste um\rul lui Gallen; manifestul anun]\ constituirea unui nou guvern, a c\rui conducere i-ar fi fost oferit\ lui Tcheng Dai. Se [tie bine c\ ni se poate opune. Influen]a lui poate ac]iona `mpotriva `ntregii noastre propagande. Ai primit de mult\ vreme manifestul \sta? De o or\. Influen]a lui... Da, se afl\ la polul opus. Nu g\se[ti c\ totul a durat prea mult? Garin r\m`ne o clip\ pe g`nduri: E greu de spus... Cu at`t mai mult cu c`t `ncep s\-mi pierd `ncrederea `n Hong... a `nceput acum s\ asasineze, din propria voin]\, oameni care au f\cut foarte mult pentru partid... ~nlocuie[te-l! Trebuie s\ m\ mai g`ndesc; are multe calit\]i [i nu-i momentul potrivit. Iar dac\ nu va mai fi cu noi, va fi `mpotriva noastr\. Ce importan]\ mai are asta? El nu poate face nimic trainic f\r\ noi; terori[tii s`nt `ntotdeauna impruden]i, `ntotdeauna prost organiza]i... Dar, timp de c`teva zile...

A doua zi
Fire[te! spune Garin intr`nd `n biroul s\u dis-de-diminea]\ [i v\z`nd teancuri mari de rapoarte. Dup\ evenimente ca acelea de ieri, nu te po]i a[tepta la altceva... {i ne apuc\m de treab\. Prin mijlocirea tuturor acestor rapoarte, pe care le punem `n ordine ca pe ni[te lucruri moarte, ni se reveleaz\ o activitate furibund\. Dorin]e, hot\r`ri dintr-un trecut mai mult sau mai pu]in apropiat, violen]a unor oameni despre care [tiu doar c\ au murit sau s`nt fugari. {i speran]a altor oameni care vor s\ `ncerce m`ine ceea ce Tang n-a fost `n stare s\ reu[easc\. Garin lucreaz\ `n lini[te [i adun\ toate documentele s`nt numeroase ce au vreo leg\tur\ cu Tcheng Dai. Uneori, aleg`nd sau adnot`nd cu creionul ro[u vreun text, se mul]ume[te s\ spun\, `n [oapt\: ~nc\ unul. To]i du[manii no[tri se `ndreapt\ c\tre acest

100

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

101

b\tr`n. Tang, care credea c\ va trece podurile `ndeajuns de repede pentru a captura armatele reunite la Propagand\, voia s\-i `ncredin]eze conducerea noului guvern. To]i cei pe care ac]iunea `i sup\r\ sau `i nelini[te[te, to]i cei care tr\iesc din v\ic\reli, aduna]i `n jurul [efilor societ\]ilor politice secrete, b\tr`ni care au colaborat odinioar\ cu Tcheng Dai, alc\tuiesc o mas\ c\reia via]a lui Tcheng `i confer\ un fel de ordine... {i iat\ rapoartele din Hong Kong: Tang a cucerit ora[ul. Anglia, care [tie c\ Propaganda nu are fonduri, `[i recap\t\ curajul. ~n]eleg, mai bine poate dec`t atunci c`nd eram la Hong Kong, ce `nseamn\ acest nou r\zboi `n care tunurile s`nt `nlocuite prin cuvinte de ordine, `n care ora[ul `nvins nu-i incendiat, ci doar l\sat prad\ marii lini[ti ce `nso]e[te grevele din Asia, acelui vid nelini[titor din ora[ele abandonate unde c`te o siluet\ furi[at\ se face nev\zut\, `n zgomotul `n\bu[it al galen]ilor solitari... Victoria nu mai este un nume de b\t\lie, ci acele grafice, acele rapoarte, pre]ul care scade al caselor, cererile de subven]ii, `nmul]irea pl\cu]elor albe ce `nlocuiesc treptat, la intrarea marilor cl\diri din Hong Kong, denumirile companiilor... Cel\lalt r\zboi, cel vechi, se preg\te[te [i el: armata lui Tcheng Tiung-Ming este antrenat\ sub conducerea unor ofi]eri englezi. Bani, bani, bani! spun, unul dup\ altul, rapoartele. Vom fi obliga]i s\ nu mai pl\tim aloca]iile de grev\... {i Garin, `n fa]a fiec\rei cereri, deseneaz\ nervos un D: Decretul. Multe companii cantoneze, pe care Decretul le-ar duce la ruin\ [i care i-au propus odinioar\ lui Borodin mari sume de bani, s-au adresat prietenilor lui Tcheng Dai... Pe la ora unsprezece pleac\. Trebuie neap\rat s\ ob]in decretul. Dac\ Gallen vine, spune-i c\ s`nt la Tcheng Dai. * Lucrez apoi cu Nicolaiev. Acest [ef al Siguran]ei e un fost agent al Ohranei. Borodin `i cunoa[te dosarul, care se afl\ ast\zi la Ceka. Afiliat organiza]iilor teroriste de dinainte de r\zboi, a arestat numero[i militan]i. Era foarte bine informat, c\ci la propriile surse se ad\ugau [i cele ale so]iei sale, terorist\ sincer\ [i respectat\, care a

murit `n chip ciudat. Diferite `mprejur\ri l-au f\cut suspect `n ochii camarazilor s\i, f\r\ a `ng\dui totu[i existen]a unei opinii care s\ justifice executarea lui. Din acel moment, Ohrana n-a mai contat pe el [i nici nu l-a mai pl\tit. Era incapabil s\ munceasc\. Ducea o existen]\ tot mai mizer\, ca ghid sau v`nz\tor de fotografii obscene... Periodic, implora poli]ia, care-i trimitea ceva bani, ajut`ndu-l astfel; tr\ia fiindu-i sil\ de el `nsu[i, la nimereal\, legat totu[i de poli]ie printr-un fel de solidaritate. ~n 1914, ob]in`nd cincizeci de ruble a fost ultima lui cerere `[i denun]a, ca [i cum ar fi vrut s\-[i achite datoria, vecina, o b\tr`n\ care ascundea ni[te arme... R\zboiul `l izb\vi. P\r\si frontul `n 1917, ajunse `n cele din urm\ la Vladivostok, apoi la Tientsin, unde se `mbarc\, angaj`ndu-se ca om care spal\ vesela, pe vaporul ce pleca la Canton. ~[i relu\ aici vechea profesie de informator [i [tiu s\ se arate `ndeajuns de abil, astfel `nc`t Sun Iat-Sen `i `ncredin]\, patru ani mai t`rziu, unul dintre posturile importante din poli]ia sa secret\. Ru[ii par a fi uitat fosta lui profesie. ~n timp ce termin cu punerea `n ordine a coresponden]ei venite din Hong Kong, el studiaz\ reprimarea revoltei de ieri. ~n]elegi, dragul meu, aleg `nc\perea cea mai mare. Trebuie s\ fie mare, foarte mare. M\ a[ez a[adar `n fotoliul preziden]ial, singur, doar eu singur, pe estrad\; doar eu singur, `n]elegi? ~ntr-un col], doar un grefier, [i `nd\r\tul meu, [ase solda]i din Garda Ro[ie care nu `n]eleg dec`t cantoneza. Bine`n]eles, fiecare ]ine `n m`n\ un revolver. C`nd tipul intr\, adeseori bate din c\lc`ie milit\re[te (exist\ [i oameni curajo[i, cum spune prietenul t\u Garin); dar c`nd iese, n-o face niciodat\. Dac\ ar fi de fa]\ [i al]i oameni, un public, n-a[ ob]ine niciodat\ ceva; acuza]ii m-ar `nfrunta. Dar c`nd s`ntem doar `ntre noi... Nu po]i `n]elege asta: doar `ntre noi... {i, cu un sur`s flasc de b\tr`n obez [i excitat care se uit\ la o feti]\ goal\, adaug\ z`mbind: Dac\ ai [ti c`t de la[i pot fi... C`nd m\ `ntorc s\ iau masa de pr`nz, `l g\sesc pe Garin scriind. O clip\, aproape am terminat. Trebuie s\ notez asta acum, altfel uit. E vizita mea la Tcheng Dai.

102

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

103

Dup\ c`teva minute, aud scr`[netul pe care-l face peni]a tr\g`nd o linie. D\ la o parte h`rtiile. Se pare c\ [i-a v`ndut [i ultima cas\. Locuie[te la un fotograf s\rac [i cred c\ de asta a preferat s\ vin\ el la mine acum c`teva zile. S`nt condus `ntr-un atelier, o c\m\ru]\ `ntunecoas\. ~mpinge spre mine fotoliul [i se a[az\ pe divan. Undeva, `ntr-o curte, un negustor de lanterne cioc\ne[te ni[te tabl\ ceea ce aproape c\ ne oblig\ s\ ]ip\m. De altfel, po]i s\ cite[ti... ~mi `ntinde foile: ~ncepe de la: Dar, f\r\ `ndoial\... T.D. este el, iar eu s`nt G., dar mai bine o s\-]i citesc eu `nsumi, altfel nu vei putea `n]elege anumite indica]ii pe care le-am scris prescurtat. ~nclin\ capul, dar, c`nd s\ `nceap\ s\ citeasc\, adaug\: Te scutesc de vorb\ria inutil\ de la `nceput. Ca de obicei, se poart\ ca un mandarin distins. C`nd l-am somat s\-mi r\spund\ dac\ va nota sau nu decretul... Domnule Garin, mi-a spus (Garin imit\ foarte bine vocea slab\, m\surat\ [i doctoral\ a b\tr`nului), `mi `ng\dui]i s\ v\ pun c`teva `ntreb\ri? {tiu c\ nu se obi[nuie[te... V\ rog. A[ vrea s\ [tiu dac\ v\ aminti]i de vremea c`nd am creat [coala militar\. ~mi amintesc foarte bine. Poate c\ n-a]i uitat, `n acest caz, c\ atunci c`nd a]i binevoit s\ veni]i la mine spre a-mi face cunoscut proiectul dumneavoastr\, mi-a]i spus c\ [coala era fondat\ pentru a-i permite lui Kuang-Ton s\ se apere. Ei bine? S\ se apere. V\ aminti]i poate c\ am mers cu dumneavoastr\ [i cu t`n\rul comandant Tchai hai-Chek, la anumite persoane notabile. M-am dus chiar [i singur uneori. Unii oratori m-au injuriat, f\c`ndu-m\ militarist, pe mine! {tiu c\ nici o via]\ onorabil\ nu e scutit\ de injurii [i de aceea le dispre]uiesc. Dar le-am spus unor oameni vrednici de tot respectul [i de toat\ considera]ia [i care aveau `ncredere `n mine: Binevoi]i s\ crede]i c\ s`nt un om drept. Atunci v\ cer s\ v\ trimite]i

copilul fiul la aceast\ [coal\. V\ cer s\ uita]i ceea ce ne-a `nv\]at `n]elepciunea str\mo[ilor no[tri: c\ meseria de soldat este infam\. Domnule Garin, am spus asta? Cine zice altceva? Bun. O sut\ dou\zeci dintre ace[ti copii au murit. Trei dintre ei erau fii unici. Domnule Garin, cine r\spunde de aceste mor]i? Eu. Cu m`inile v`r`te `n m`neci, se `nclin\ ad`nc, `ndrept`ndu-[i apoi trupul [i spun`nd: S`nt un om b\tr`n, am uitat de mult\ vreme speran]ele tinere]ii mele pe vremea aceea nici nu v\ n\scuse]i, domnule Garin. {tiu ce este moartea. {tiu c\ exist\ [i sacrificii necesare. Dintre ace[ti tineri, trei erau fii unici fii unici, domnule Garin [i i-am rev\zut pe ta]ii lor. Orice t`n\r ofi]er care nu piere pentru a-[i ap\ra provincia amenin]at\ moare `n zadar. Iar eu i-am sf\tuit s\ moar\ astfel. Aceste argumente s`nt excelente; regret c\ nu le-a]i expus [i `n fa]a generalului Tang. Generalul Tang le cuno[tea, dar le-a uitat, ca at`]ia al]ii... Domnule Garin, nu m\ intereseaz\ fac]iunile. Dar de vreme ce Comitetul celor {apte, de vreme ce o parte din popor `mi pre]uie[te g`ndirea, nu i-o voi ascunde. Adaug\, rostind cuvintele foarte rar: Oric`t de mare ar fi primejdia la care m-a[ expune... V\ rog s\ m\ crede]i c\ v\ vorbesc astfel cu p\rere de r\u. Dar m\ sili]i s-o fac. Regret cu adev\rat. Domnule Garin, nu voi lua ap\rarea proiectului dumneavoastr\. Ba chiar `l voi combate... Cred c\ prietenii pe care `i ave]i [i chiar dumneavoastr\ nu s`nte]i buni p\stori pentru popor... A `nv\]at franceza de la misionari, spuse Garin cu vocea-i obi[nuit\... ba chiar cred c\ s`nte]i o primejdie pentru el. O mare primejdie, c\ci nu-l iubi]i. Pe cine trebuie copilul s\ prefere, pe doica ce-l iube[te [i-l las\ s\ se `nece sau pe cea care nu-l iube[te, dar [tie s\ `noate [i-l salveaz\? Cuget\ o clip\, `[i d\du capul pe spate ca s\ m\ priveasc\ mai bine [i r\spunde cu tot respectul: Asta, depinde poate, domnule Garin, de ceea ce are copilul `n buzunare...

104

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

105

Dar asta cred c\ [ti]i prea bine, c\ci iat\, s`nt aproape dou\zeci de ani de c`nd `l ajuta]i [i s`nte]i tot s\rac... N-am c\utat s\... Nu ca mine! Cine-mi vede pantofii g\uri]i (m\ sprijin de perete [i-i ar\t talpa pantofilor) ghice[te c\ am fost corupt [i c\ m-am `mbog\]it. Este uluitor, dar [i total idiot. Ar putea s\-mi r\spund\ c\, de[i modeste, fondurile noastre ar `ng\dui s\-mi cump\r pantofi noi. Nu se g`nde[te la asta sau nu vrea s\ continue o discu]ie care-l r\ne[te? Ca to]i chinezii din genera]ia lui, se teme de violen]\, de iritare, `n care vede semnele vulgarit\]ii... ~[i scoate m`inile din m`neci, deschide larg bra]ele [i se ridic\. Asta-i tot. Garin a[az\ pe mas\ ultima foaie, `[i `ncruci[eaz\ m`inile pe ea [i repet\: Asta-i tot. {i atunci? Cred c\ problema-i rezolvat\. Pentru a vorbi din nou despre decret, nu ne r\m`ne dec`t s\ a[tept\m, s\ a[tept\m s\ se fi terminat cu el. Din fericire, face tot ce trebuie ca s\ ne ajute. Cum a[a? Cere arestarea terori[tilor (`ntre paranteze fie spus, poate s\ o cear\: dac\ ob]ine punerea lor sub acuza]ie, poli]ia nu-i va g\si, asta-i totul). Hong `l ur\[te de mult\ vreme...

C`nd e[ti aici de c`tva timp, `mi spune el pe scar\, chinezoaicele `ncep s\ te preocupe, o s\ vezi. Atunci, ca s\ te po]i consacra unor lucruri serioase, cel mai bine e s\ te culci cu ele [i s\-]i eliberezi astfel mintea. Dac\ faci asta cu dou\ deodat\ poate te sim]i de dou\ ori mai u[urat? F\-o cu una sau cu dou\ (cu una, dac\ preferi), dup\ cum ai chef. ~n casele de pe malul fluviului avem mul]i informatori, dar eu r\m`n tot ne`ncrez\tor... Acolo merg [i albii? Bine`n]eles! Chinezoaicele s`nt foarte pricepute... Nicolaiev ne a[teapt\ `n josul sc\rii; cum `l vede pe Garin, `i strig\: Da, da, totul continu\! Ascult\! Scoate din buzunar o foaie de h`rtie [i, `n timp ce ne ducem la Propagand\ pe jos (`nc\ nu e foarte cald), mi[c`ndu-ne `ncet, din cauza obezit\]ii lui, cite[te:
B\rba]ii [i femeile din misiunile str\ine au fugit din fa]a unei mul]imi inofensive de chinezi. De ce fug, dac\ s`nt nevinova]i? Iar `n gr\dina misiunii au fost g\site gr\mezi de oase de nou-n\scu]i. Acum, c`nd s-a stabilit c\ aceste fiin]e vicioase masacreaz\ cu s\lb\ticie, `n timpul orgiilor lor, copila[i chinezi nevinova]i...

A doua zi diminea]\
Intr`nd, ca de obicei atunci c`nd `nt`rzie, `n camera lui Garin, aud strig\te: dou\ chinezoaice tinere s`nt culcate pe pat, goale (corpurile lor epilate: dou\ pete prelungi [i netede); surprinse de intrarea mea, se ridic\ url`nd [i se refugiaz\ `nd\r\tul unui paravan. Garin `[i `ncheie tunica de ofi]er, cheam\ servitorul [i `i porunce[te s\ le conduc\ afar\ pe femei [i s\ le pl\teasc\ dup\ ce se vor fi `mbr\cat.

E scris de Hong, nu-i a[a? `ntreab\ Garin. Ca de obicei, e dictat, c\ci el nu [tie s\ scrie cu litere chineze[ti. E cel de-al treilea comunicat... I-am interzis s\ mai emit\ asemenea stupidit\]i. Acest Hong `ncepe s\ m\ calce pe nervi! {i cred c\ are de g`nd s\ continue... Nu l-am v\zut lucr`nd cu pl\cere, `n cadrul Propagandei, dec`t atunci c`nd a trebuit s\ redacteze comunicate anticre[tine. Spune c\ poporul este bucuros c`nd cite[te asemenea comunicate... A[a o fi... Nu despre asta-i vorba. C`nd sose[te, trimite-l la mine. Azi-diminea]\ dorea s\ te vad\, cred c\ te a[teapt\... Mai ales nu-l `ntreba ce inten]ii are cu privire la Tcheng Dai. Informeaz\-te `n alt\ parte! Bun. Spune-mi, Garin...

106

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

107

Ce? {tii c\ bancherul Sia-Tcheu e mort? ~njunghiat? ~mpu[cat `n cap, c`nd am trecut podurile. {i crezi c\ Hong... Nu cred, [tiu. I-ai spus totu[i s\-i lase-n... Din partea ta [i din partea lui Borodin (fiindc\ veni vorba, Borodin se simte mai bine cu s\n\tatea, va fi [i el aici cur`nd). Hong `[i face de cap, nu mai ascult\ de nimeni. {tia c\ Sia-Tcheu ne sus]inea? Bine`n]eles. Dar pu]in `i p\sa lui de asta! Sia-Tcheu era prea bogat... N-a avut loc nici un jaf, ca de obicei... Garin d\ din cap f\r\ s\ r\spund\. Ajungem la destina]ie. ~l `nso]esc pe Nicolaiev, iau din biroul lui dosarul cu ultimele rapoarte venite din Hong Kong [i cobor. C`nd intru `n biroul lui Garin, m\ izbesc de Hong, care tocmai pleca. Vorbe[te cu accent str\in foarte pronun]at, cu o voce aproape [optit\ `n care po]i ghici o furie cu greu ascuns\: Voi trebuie s\ judeca]i ceea ce scriu. De acord. Dar nu [i sentimentele mele. Tortura cred eu este, aici, un lucru drept. Pentru c\ via]a unui om s\rac este o `ndelung\ tortur\. Iar cei care-i `nva]\ pe s\raci s\ o `ndure trebuie s\ fie pedepsi]i, fie ei preo]i cre[tini sau oricare al]i oameni. Ei nu [tiu. Nu [tiu. Ar trebui cred s\-i oblig\m (subliniaz\ cuv`ntul cu un gest, de parc\ ar lovi pe cineva) s\ `n]eleag\. Nu asmu]ind asupra lor solda]ii. Nu. Ci pe lepro[i. Bra]ul unui om se transform\ `n noroi [i `ncepe s\ curg\; omul vine s\-mi vorbeasc\ despre resemnare, [i e bine. Dar acest om spune altceva... Pleac\ sur`z`nd, ar\t`ndu-[i din]ii, iar chipul s\u plin de ur\ cap\t\ dintr-o dat\ o expresie aproape copil\reasc\. Garin cuget\, preocupat. C`nd `[i `nal]\ capul, privirea lui o `nt`lne[te pe a mea... L-am prevenit pe episcop, spune el, ca s\ [tie ce primejdie `i amenin]\ pe misionari. A devenit necesar\ plecarea, nu masacrarea lor. {i ce ]i-a spus?

Mi-a transmis urm\toarele: Ne vom lua toate m\surile necesare. C`t prive[te restul, Dumnezeu va hot\r` dac\ vom fi sau nu martiri. Fac\-se voia Lui! C`]iva misionari au plecat totu[i... ~n timp ce vorbe[te, privirea i se `ndreapt\ spre birou, fix`ndu-se pe una dintre acele note albe ce-i acoper\ sugativa: Tcheng Dai nu mai st\ la fotograf, ci s-a instalat `ntr-o vil\ pe care i-a pus-o la dispozi]ie un prieten plecat din ora[. ~n]eleptul b\rbat a ob]inut ieri sear\ o gard\ militar\... Ah! ce bine ar fi dac\ am putea `nlocui Comitetul celor {apte printr-un comitet dictatorial mai sigur, dac\ am putea crea o Ceka, dac\ n-ar mai trebui s\ ne bizuim pe oameni ca Hong!... S`nt `nc\ multe lucruri de f\cut! Cine-i acolo? Da, intr\! Santinela aduce din partea unui delegat un rulou de m\tase trimis din Shanghai, pe care s`nt caligrafiate, cu cerneal\ de China, felicit\ri. ~n partea de jos a fost ad\ugat cu o cerneal\ mai deschis\ la culoare [i mai murdar\ un fel de post-scriptum:
Noi (urmeaz\ patru nume) am semnat cele ce urmeaz\ cu s`ngele nostru, dup\ ce ne-am t\iat fiecare la un deget, pentru a ar\ta admira]ia fa]\ de compatrio]ii no[tri din Canton, care `ndr\znesc s\ lupte cu at`ta curaj `mpotriva Angliei imperialiste. Le m\rturisim deci respectul nostru [i convingerea c\ lupta va continua p`n\ la victoria total\.

Au semnat apoi; urmeaz\ nenum\rate semn\turi colective (una pentru fiecare sec]ie). P`n\ la victoria total\, repet\ Garin. Decretul, decretul, decretul! Asta-i toat\ problema! Dac\ nu `mpiedic\m vapoarele din Hong Kong s\ vin\ aici, o s\ fim p`n\ la urm\ `nfr`n]i! Decretul trebuie promulgat. Trebuie. Dac\ nu izbutim, ce dracu mai c\ut\m noi aici?... Ia de pe birou un vraf de rapoarte primite din Hong Kong. S`nt numai cereri de bani. P`n\ una-alta, nu avem dec`t o solu]ie, continu\ el: s\ renun]\m la greva general\. ~ntreaga Asie urm\re[te, `n sf`r[it, lupta noastr\; e de-ajuns ca Hong Kong-ul s\ r\m`n\ paralizat sub

108

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

109

privirile tuturor. Greva marinarilor [i a docherilor, total\, supravegheat\ de sindicate, va fi de-ajuns. Un Hong Kong f\r\ bra]e de munc\ e totuna cu un Hong Kong pustiu, iar noi avem aici mare nevoie de banii Interna]ionalei, nevoie mare de tot!... {i `ncepe s\ scrie un raport, c\ci deciziile care angajeaz\ Interna]ionala s`nt luate de Borodin. Lumina scoate `n eviden]\ proeminen]ele [i ridurile chipului ce se apleac\ deasupra biroului. Reapare cea mai veche putere din Asia; spitalele din Hong Kong, p\r\site de infirmieri, s`nt pline de bolnavi, iar pe aceast\ h`rtie, galben\ sub lumin\, un bolnav `i scrie altui bolnav...

Ora dou\
Noua atitudine a lui Hong `l `ngrijoreaz\ foarte mult pe Garin. Se bizuie pe el ca s\-l scape de Tcheng Dai; dar de[i rapoartele informatorilor arat\ c\ Hong nu va a[tepta s\ fie pus sub acuza]ie pentru a ac]iona [i c\ certitudinea de a nu avea `nc\ poli]ia `mpotriva lui `l face s\ ac]ioneze rapid, el nu [tie ce pune la cale teroristul. De c`t\va vreme, `mi spune el, iese la iveal\ un personaj ciudat; de sub aparenta cultur\, `ntemeiat\ doar pe medita]ia asupra c`torva idei virulente, g\site la `nt`mplare, prin c\r]i [i conversa]ii, chinezul incult, chinezul care nu [tie s\ citeasc\ literele chineze[ti urc\ la suprafa]\ [i `ncepe s\-l domine pe cel ce cite[te c\r]i scrise `n francez\ [i `n englez\; [i acest nou personaj e st\p`nit cu totul de violen]a caracterului s\u, de tinere]ea sa [i de singura experien]\ ce-i apar]ine cu adev\rat: cea a s\r\ciei... Ca adolescent, a tr\it `ntre oameni al c\ror univers era unul al s\r\ciei, `n intimitatea acelor hrube din marile ora[e chineze[ti b`ntuite de bolnavi, de b\tr`ni, de nevolnici de tot felul, de cei ce `ntr-o bun\ zi mor de foame [i de cei, mult mai numero[i, ce supravie]uiesc, m`nc`nd ca animalele, men]inu]i `ntr-un fel de abrutizare [i de sl\biciune ne`ntrerupt\. ~n cazul acestora, ce n-au alt\ preocupare dec`t s\-[i potoleasc\ foamea, dec\derea e aproape `ntotdeauna at`t de complet\, `nc`t nu mai las\ loc nici m\car urii. Sentimente, iubire, demnitate, totul s-a pr\bu[it [i abia dac\, din c`nd `n c`nd, se mai ivesc izbucniri de m`nie [i disperare, precum, deasupra gr\mezii de zdren]e [i trupuri n\v\lite `n praf, aceste capete, cu ochii larg deschi[i, aceste guri

`nfulec`nd copanele de pui d\ruite de misionari... Dar pentru ceilal]i, pentru cei ce devin uneori solda]i sau t`lhari, pentru cei care mai s`nt capabili de vreo tres\rire, pentru cei ce pun la cale tot felul de combina]ii complicate ca s\-[i poat\ cump\ra pu]in tutun, ura exist\, tenace, fratern\. Tr\iesc o dat\ cu ea, `n a[teptarea acelor zile c`nd trupele, aproape `nfr`nte, `i cheam\ `n ajutor pe t`lhari [i pe incendiatori. Hong a sc\pat de s\r\cie; dar nu i-a uitat lec]ia [i nici imaginea lumii pe care ea o impune, feroce, colorat\ de ura neputincioas\. Nu exist\ dec`t dou\ rase, spune el, s\racii [i ceilal]i. Cei puternici [i cei boga]i `i inspir\, `nc\ din copil\rie, un asemenea dezgust, `nc`t nu dore[te nici putere, nici bog\]ie. Treptat, pe m\sur\ ce se `ndep\rteaz\ de mediile sordide, descoper\ c\ ur\[te nu fericirea boga]ilor, ci respectul pe care-l au fa]\ de ei `n[i[i. Un s\rac, mai spune el, nu se poate stima pe sine. Ar accepta [i asta, dac\ s-ar g`ndi, ca str\mo[ii lui, c\ existen]a nu-i limitat\ doar la via]a individual\. Dar, legat de prezent cu toat\ for]a pe care i-o d\ descoperirea mor]ii, nu mai accept\, nu mai caut\, nu mai discut\, doar ur\[te. Vede `n mizerie un demon dulceag, ce se str\duie[te permanent s\-i dovedeasc\ omului c\-i josnic, la[, nevolnic, `nclinat spre umilin]\. ~l ur\[te f\r\ `ndoial\, mai presus de orice, pe omul care se respect\, pe omul sigur de sine; nu-i cu putin]\ s\ fii mai profund revoltat `mpotriva rasei tale. Dezgustul fa]\ de respectabilitate, virtute chinezeasc\ prin excelen]\, l-a determinat s\ intre `n r`ndurile revolu]ionarilor. Ca to]i cei `nsufle]i]i de patim\, se exprim\ cu for]\, ceea ce-i confer\ mult\ autoritate; iar aceast\ autoritate este sporit\ de marea-i ur\ fa]\ de ideali[ti fa]\ de Tcheng Dai, mai ales , c\reia i se atribuie `n mod gre[it cauze politice. ~i ur\[te pe ideali[ti pentru c\ ei vor s\ aranjeze lucrurile. El nu vrea ca lucrurile s\ se aranjeze. Nu vrea s\ renun]e la ura lui prezent\, pentru un viitor nesigur. Vorbe[te cu furie despre cei care uit\ c\ via]a este unic\ [i care le propun oamenilor s\ se sacrifice pentru copiii lor. Hong nu-i dintre cei care au copii, nici dintre cei care se sacrific\ sau au dreptate pentru al]ii dec`t ei `n[i[i. Ar trebui ca Tcheng Dai, spune el, `n timp ce [i-ar c\uta, ca at`]ia al]ii hrana prin gunoaie, s\ aib\ pl\cerea s\-l aud\ pe vreun onorabil mo[neag, vorbindu-i despre dreptate! Nu vrea s\ vad\ `n b\tr`nul [ef at`t de fr\m`ntat dec`t pe cel ce pretinde `n numele drept\]ii s\-l lipseasc\ de r\zbunarea sa. {i,

110

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

111

g`ndindu-se la confiden]ele confuze ale lui Rebecci, consider\ c\ prea mul]i oameni [i-au abandonat singura voca]ie, atra[i de umbra unui ideal oarecare. El nu vrea s\ `mb\tr`neasc\ `nchiriind p\s\ri mecanice, nu vrea s\ se lase `nvins de v`rst\. Dup\ ce a auzit acest poem al unui chinez din Nord:
Lupt singur [i c`[tig sau pierd Spre-a m\ elibera de nimeni n-am nevoie. Nu vreau ca vreun Iisus Hristos s\ cread\ C\ va putea, pentru mine, vreodat\ muri

s-a gr\bit s\-l `nve]e pe dinafar\. Influen]a lui Rebecci, apoi cea a lui Garin au alimentat `n el nevoia unui realism furios, pe de-a-ntregul supus urii. ~[i prive[te via]a cum ar face-o un ftizic `nc\ `n plin\ putere, dar care nu mai are nici o speran]\; iar `n v\lm\[agul sentimentelor sale, ura impune o ordine s\lbatic\, brutal\, devenind datorie. Doar ac]iunea `n slujba urii nu-i nici minciun\, nici la[itate, nici sl\biciune; doar ea se opune `ntr-adev\r cuvintelor. Tocmai din aceast\ nevoie de ac]iune a devenit aliatul nostru; dar el g\se[te c\ Interna]ionala ac]ioneaz\ prea `ncet, cru]`ndu-i pe prea mul]i; `n s\pt\m`na asta, de dou\ ori, a asasinat oameni pe care Interna]ionala voia s\-i protejeze. Fiecare asasinat `i spore[te `ncrederea `n sine, spune Garin, [i-l face s\ `n]eleag\ treptat ce este el cu adev\rat: un anarhist. Ruptura dintre noi nu va `nt`rzia s\ se produc\. Numai de n-ar avea loc prea cur`nd! {i, dup\ o scurt\ t\cere: E unul dintre du[manii pe care-i `n]eleg cel mai bine...

A doua zi
C`nd intru `n biroul lui Garin, Klein [i Borodin stau de vorb\, a[eza]i unul `n fa]a celuilalt, l`ng\ u[\. ~l privesc piezi[ pe Hong care, `n picioare `n mijlocul camerei, cu m`inile `n buzunare, discut\ cu Garin. ~n diminea]a asta, Borodin s-a ridicat din pat; galben, slab, ast\zi seam\n\ cu un chinez. Ceva `n atmosfer\, `n atitudinea oamenilor aduce a ostilitate, aproape a ceart\. Hong vorbe[te cu accentul s\u specific, sacadat,

cu trupul imobil. V\z`ndu-i mi[carea brutal\ a maxilarelor (vorbe[te ca [i cum ar mu[ca), m\ g`ndesc dintr-o dat\ la fraza pe care mi-a citat-o Grard: C`nd voi fi condamnat la pedeapsa capital\... ~n Fran]a, spune el, nu `ndr\zneau s\-i taie capul regelui, nu-i a[a? P`n\ la urm\ totu[i au f\cut-o. {i Fran]a n-a murit. ~ntotdeauna, `nt`i [i-nt`i trebuie s\-i tai capul regelui. Nu c`nd el e cel care pl\te[te. {i c`nd pl\te[te, [i c`nd nu pl\te[te. Ce-mi pas\ mie c\ pl\te[te? Ne pas\ nou\, tuturor. Aten]ie, Hong, orice ac]iune terorist\ depinde de poli]ia pe care o are `n fa]a ei... Poftim?... Garin repet\ fraza. Hong pare a fi `n]eles, dar nu se clinte[te din loc [i fixeaz\ podeaua, cu g`tul `ntins. Fiecare lucru la timpul potrivit, adaug\ Garin. Revolu]ia nu-i chiar at`t de u[or de `nf\ptuit. Oh! revolu]ia... Revolu]ia, spune Borodin dintr-o dat\, `ntorc`ndu-se brusc, `nseamn\ s\ pl\te[ti armata! Atunci e cu totul lipsit\ de interes. S\ alegi? De ce? Pentru c\ la voi e mai mult\ dreptate? Asemenea preocup\ri le las `n grija respectabilului Tcheng Dai. S`nt potrivite cu v`rsta lui. ~i vin ca o m\nu[\ acestui b\tr`n nociv. Politica nu m\ intereseaz\. A[a-i, a[a-i, r\spunde Garin. Vorbe! {tii tu ce fac `n clipa asta directorii marilor agen]ii din Hong Kong? Fac coad\ la guvernator ca s\ ob]in\ subven]ii, iar b\ncile refuz\ s\ pl\teasc\ sumele cerute. ~n port, oamenii distin[i car\ din greu pachete ([i g`[te). Noi distrugem Hong Kong-ul, transform\m `ntr-un mic port unul dintre teritoriile cele mai bogate ale coroanei engleze ca s\ nu mai vorbim de valoarea de exemplu a acestei ac]iuni. {i tu ce faci? ~n prima clip\, Hong tace. Dar, dup\ cum `l prive[te pe Garin, simt c\ va vorbi. ~n sf`r[it, se hot\r\[te: Orice situa]ie social\ este o porc\rie. Via]a e unic\. S\ nu o irose[ti. Dar \sta nu-i dec`t un `nceput... {i apoi? spune Borodin. M\ `ntreba]i ce fac?

112

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

113

S-a `ntors c\tre Borodin [i, de data asta, `l prive[te `n fa]\. Fac ceea ce nu `ndr\zni]i voi s\ face]i. E foarte ru[inos s\-i sile[ti pe cei s\raci s\ munceasc\ p`n\ crap\ [i e foarte bine s\-i pui pe ni[te bie]i am\r`]i s\-i omoare pe du[manii partidului. Dar e bine, nu-i a[a, [i s\ te fere[ti s\-]i murd\re[ti m`inile f\c`nd asemenea treburi? Poate c\ mi-e fric\? r\spunde Borodin, cuprins treptat de m`nie. Nu c\ vei fi ucis. {i, d`nd din cap de sus `n jos: C`t prive[te restul, da. Fiecare cu rolul s\u! Deci rolul acela `mi revine mie, nu-i a[a? Pe m\sur\ ce se `nfurie, vorbe[te cu un accent tot mai pronun]at. Crede]i c\ nu mi-e [i mie sil\? Pentru c\ m\ dezgust\ at`t de mult, `i scutesc uneori pe ceilal]i s-o fac\ [i o fac eu, m\ `n]elege]i? Da, v\d c\ v\ uita]i la domnul Klein. {tiu c\ a suprimat pe unul din marea aristocra]ie. Eu i-am cerut... L\s`ndu-[i fraza neterminat\, prive[te c`nd la Borodin, c`nd la Klein [i r`de nervos. Nu to]i burghezii s`nt patroni de uzin\, [opte[te el. Apoi, dintr-o dat\, ridic\ violent din umeri [i pleac\ cu pa[i repezi, tr`ntind u[a. T\cere. Nu-i bine, spune Garin. Ce crezi c\ va face? `ntreab\ Klein. Te referi la Tcheng Dai? Tcheng Dai aproape c\ i-a cerut capul... {i, dup\ un moment de g`ndire: M-a `n]eles c`nd i-am spus c\ orice ac]iune terorist\ trebuie s\ ]in\ seama de poli]ia cu care urmeaz\ s\ se confrunte. Deci va `ncerca s\ termine cu Tcheng Dai c`t mai repede... E foarte probabil c\ a[a se va `nt`mpla. Dar, `ncep`nd de ast\zi, vom fi viza]i noi `n[ine... Primul la r`nd deci, domnilor... Mu[c`ndu-[i musta]a [i `ncheindu-[i centironul care-l stinghere[te c`nd se mi[c\, Borodin se ridic\ [i pleac\. ~l urm\m. Lipit de becul electric, un fluture mare proiecteaz\ pe zid o uria[\ pat\ neagr\.

Ora nou\
F\r\ `ndoial\, cuvintele lui Mirov l-au nelini[tit pe Garin, c\ci, pentru prima oar\, face aluzie la boala lui, f\r\ ca eu s\-l fi `ntrebat. Boala, b\tr`ne, boala... N-ai cum s\ [tii ce-i atunci c`nd nu e[ti bolnav. Crezi c\ e un lucru `mpotriva c\ruia lup]i, un lucru str\in. Dar nu: boala e[ti tu, tu `nsu]i... De `ndat\ ce problema Hong Kong-ului va fi rezolvat\... Dup\ cin\, a sosit o telegram\: armata lui Tcheng Tiung-Ming a plecat din Waitcheu [i se `ndreapt\ spre Canton. Aflu, trezindu-m\, c\ Garin, dup\ ce a avut o criz\, a fost dus la spital azi-noapte. ~l voi putea vizita `ncep`nd cu ora [ase. Hong [i anarhi[tii anun]\ c\ vor avea loc `ntruniri azi dup\-amiaz\, `n s\lile de care dispun principalele sindicate. Hong `nsu[i va rosti un discurs la `ntrunirea celei mai puternice societ\]i de culi din portul Canton, Barca, [i la `ntrunirile altor c`torva societ\]i secundare. Borodin l-a desemnat, pentru a-i r\spunde, pe unul dintre cei mai buni oratori ai Gomindanului, Mao Ling-Wu. M`ine, agen]ii no[tri vor anun]a c\ am renun]at la greva general\ din Hong Kong. Totodat\, pentru ca nelini[tea ce apas\ asupra ora[ului s\ nu se risipeasc\, Siguran]a englez\ va fi informat\ prin agen]ii dubli c\, furio[i c\ nu pot continua greva general\, chinezii se preg\tesc de insurec]ie. De c`teva zile, casele de comer] engleze `ncearc\ s\ creeze la Suateu un serviciu de mesagerii, prin care obiectele debarcate `n acest port vor fi expediate `n interiorul Chinei. Greva docherilor a fost decretat\ ieri, la ordinul nostru, de sindicatele din Suateu, iar confiscarea m\rfurilor de origine englez\ a fost ordonat\ azi-diminea]\. A pornit `ntr-acolo [i un tribunal extraordinar; to]i negustorii care au acceptat livrarea de m\rfuri engleze vor fi aresta]i [i pedepsi]i cu o amend\ reprezent`nd dou\ treimi din averea lor. Cei ce nu-[i vor achita amenda `n zece zile, vor fi executa]i.

114

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

115

Ora cinci
Am avut de lucru p`n\ foarte t`rziu, iar `ntrunirea societ\]ii Barca a [i `nceput, desigur. Ne oprim, secretarul lui Nicolaiev [i cu mine, `n fa]a unui fel de uzin\, intr\m `ntr-un garaj pe care-l travers\m prin culoarul dintre ma[inile Ford, mai travers\m [i o curte. Din nou, un acoperi[ simplu, un mare zid alb pe care ploile au l\sat dungi late [i verzi, de parc\ cineva ar fi aruncat peste el c`teva g\le]i cu acid; o u[\. ~n fa]a u[ii, pe o lad\, o santinel\ purt`nd espadrile `[i arat\ pistolul automat unor copii. Cei mai mici s`nt goi. ~nso]itorul meu `i prezint\ o carte de identitate; ca s-o priveasc\, se ridic\ [i `mpinge cu un gest bl`nd grupul de copii. Intr\m. Un zgomot `n\bu[it, din care se disting ici-colo fr`nturi de fraz\, urc\ o dat\ cu o cea]\ groas\ [i alb\struie. Nu deslu[esc dec`t cele dou\ mari prisme luminoase [i parc\ ciuruite de atomi, pe care le proiecteaz\ ferestrele [i care se cufund\ ca ni[te bare oblice `n obscuritatea s\lii. Lumin\, praf, fum, materie fluid\ [i dens\ `n care tutunul deseneaz\ ramuri [i flori. Nu percepem `nc\ dec`t acea rumoare, dispersat\ asemenea prafului; dar iat\ c\ ea se ordoneaz\ sub vocea g`f`it\ a oratorului care este `n penumbr\ transform`ndu-se `ntr-un strig\t scandat: Da, da. Nu, nu, smuls mul]imii de fiecare fraz\ [i ritm`nd discursurile, ca `ntr-o litanie, cu lovituri de gong `n\bu[ite. Ochii mi se obi[nuiesc treptat cu `ntunericul. Sala este simpl\, f\r\ nici o podoab\. Trei estrade: una pentru biroul la care stau pre[edintele [i doi asesori, `n fa]a unui mare tablou acoperit cu litere chineze[ti (S\ fie testamentul lui Sun Iat-Sen? Nu pot s\-l citesc, e prea departe); o alta, unde s-a urcat oratorul, pe care cu greu `l auzim [i `l vedem. Pe estrada a treia se afl\, la loc vizibil, `n fa]a unui fel de pupitru, un chinez b\tr`n cu nasul coroiat [i fin, cu p\rul c\runt t\iat perie. Sprijinit `n coate, `[i umfl\ pieptul [i a[teapt\. Mul]imea, pe care `ncep s-o v\d mai limpede, st\ ca `ncremenit\. ~n micu]a `nc\pere se afl\ patru-cinci sute de oameni; l`ng\ birou, c`teva studente cu p\rul t\iat scurt; marile ventilatoare din tavan lovesc greoi aerul `ngro[at. Str`n[i unii `n al]ii sau aproape r\sfira]i: solda]i, studen]i, mici negustori, culi, care aprob\ cu vocea, cu o mi[care a g`tului proiectat `nainte, ca aceea a c`inilor care latr\,

`n timp ce trupul le r\m`ne nemi[cat. Nu vezi bra]e `ncruci[ate, coate sprijinite pe genunchi, b\rbii sprijinite pe m`ini, ci numai trupuri rigide, verticale, moarte, chipuri p\tima[e, ale c\ror maxilare `nainteaz\, aprob`nd cu un fel de l\trat sacadat. Acum reu[esc s\ aud destul de limpede ca s\ pot `n]elege; este vocea lui Hong, nu [ov\itoare, ca atunci c`nd vorbe[te `n fran]uze[te, ci profund\ [i repezit\. A ajuns la sf`r[itul discursului: Spun c\ ne-au adus libertatea! Noi am zdrobit imperiul ca pe un ou `nc\ de acum cinci ani, pe c`nd ei se t`rau `nc\ `n patru labe, sub biciul mandarinilor lor militari! Spun pretutindeni prin agen]ii lor pl\ti]i, prin servitorii lor, c\ ei ne-au `nv\]at ce-i Revolu]ia! Oare avem nevoie de ei? Oare conduc\torii mi[c\rii Tai Ping aveau consilieri ru[i? {i cei ai Boxerilor? Toate acestea, spuse `ntr-o chinez\ vulgar\, cu furie, s`nt `ntrerupte de strig\te de da, guturale [i tot mai numeroase. Cu fiecare fraz\, Hong ridic\ tonul. Acum strig\: Oare ru[ii au m`nuit bidoanele cu benzin\, c`nd opresorii no[tri se preg\teau s\-i spintece pe proletarii din Canton? Cine i-a aruncat `n fluviu pe porcii \ia spinteca]i, pe negustorii ce luptau `mpotriva noastr\? Da, da! Da! Da! Da! Da! Mao, sprijinit `n coate ca la `nceput, nemi[cat, tace; aproape `ntreaga adunare este de partea oratorului; [i zadarnic li s-ar spune celor care s`nt aici c\ nu i-au `nvins ei singuri pe negustorii ce luptau ca voluntari. Hong a ob]inut ce voia: le vorbea, ne`ndoielnic, de ceva vreme deja. Coboar\ [i, obligat fiind s\ ia cuv`ntul [i la alte `ntruniri, pleac\ repede, st`rnind un vuiet puternic [i respectuos, pe care Mao, care a `nceput s\ vorbeasc\, nu-l poate domina. E cu neputin]\ s\ auzi un singur cuv`nt. Totul a fost dinainte preg\tit: am impresia c\ protesteaz\ [i strig\ doar [apte-opt chinezi, mereu aceia[i, r\sp`ndi]i prin sal\. F\r\ `ndoial\ c\ mul]imea, de[i ostil\, ar vrea s\ aud\ ceea ce i se spune. Mao este un orator celebru [i venerabil. Dar nu ridic\ vocea. Continu\ s\ vorbeasc\, `n ciuda strig\telor [i a fluier\turilor, privind cu aten]ie diferitele p\r]i ale s\lii care-l contest\. Probabil c\

116

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

117

a constatat c\ este `ntrerupt doar de c`]iva indivizi, care `ncep totu[i s\ atrag\ asisten]a de partea lor. Atunci, cu o voce puternic\ [i dintr-o dat\ distinct\, `ndreapt\ o m`n\ autoritar\ spre sal\: Privi]i-i pe cei care m\ insult\ ca s\ m\ `ntrerup\, fiindc\ se tem de cuvintele mele! Mul]imea se agit\. Mao a c`[tigat: fiecare se `ntoarce c\tre unul dintre anarhi[ti. Nu mai are `mpotriva lui `ntreaga sal\, ci doar c`]iva in[i. Cei care tr\iesc din banii englezilor, `n timp ce grevi[tii no[tri mor de foame, s`nt ni[te... E cu neputin]\ s\ auzi sf`r[itul frazei. Mao s-a aplecat mult `nainte, cu gura larg deschis\. Din cele patru col]uri ale s\lii pornesc, pe toate tonurile specifice rostirii chineze[ti, injurii nedeslu[ite, de parc\ ar urla o hait\. C`teva se aud limpede. C`ine! E v`ndut str\inilor! Tr\d\torule! Tr\d\torule! Culi! Poate c\ Mao vorbe[te, dar eu nu-l aud. Vacarmul scade `n intensitate. Ici-colo, c`teva injurii izolate, precum ultimele aplauze la teatru... Atunci, rec`[tig`nd dintr-o dat\ aten]ia auditoriului printr-un gest nea[teptat `[i ridic\ m`inile deasupra capului , Mao vorbe[te cu o voce de dou\ ori mai puternic\: Culi? Da, culi! M-am dus `ntotdeauna `n mijlocul celor s\raci. Dar nu ca s\ le strig numele, cum face]i voi, al\turi de cel al ho]ilor [i al tr\d\torilor! Eram aproape un copil c`nd... (~ntre anarhi[ti [i cei care vor s\ aud\ are loc o adev\rat\ `nc\ierare; dar cuvintele lui Mao pot fi deslu[ite.)... c`nd am jurat c\-mi voi lega via]a de-a lor, [i nimeni nu m\ va dezlega de acest leg\m`nt, c\ci cei `n fa]a c\rora l-am f\cut au murit... {i, cu bra]ele `ntinse [i cu palmele deschise: Voi, cei f\r\ locuin]\, voi, cei f\r\ hran\, voi to]i! Voi cei care nu ave]i un nume, voi cei pe care-i recuno[ti dup\ rana de la um\r, voi cei care desc\rca]i lemne [i trage]i cor\bii! Voi cei pe care-i [tii dup\ rana din [old, voi, salahori din port! Asculta]i-i, asculta]i-i pe cei care [i-au f\urit gloria cu s`ngele vostru! Zic bine c`nd zic culi, frumo[ii domni[ori, a[a cum spuneam eu, acum o clip\ c`ini, vorbind despre ei! Da! Da! {i din nou scandat:

Da! Da! Moarte celor ce ne insult\ poporul!... Cine a strigat? Nu se [tie. Era o voce slab\, [ov\itoare. Dar, pe dat\, o sut\ de voci url\: La moa-a-a-arte... E un vuiet uria[, un strig\t tulbure care se transform\ `n urlet. Abia dac\ se deslu[e[te cuv`ntul, dar tonul e de ajuns [i spune totul. C`]iva anarhi[ti `ncearc\ s\ ajung\ la tribun\; dar Mao n-a venit singur: oamenii lui, acum ajuta]i de mul]ime, `i ap\r\, nel\s`nd pe nimeni s\ se apropie. Un anarhist, urcat pe umerii altuia, `ncearc\ s\ se fac\ auzit. E pe dat\ luat cu asalt, aruncat la p\m`nt, lovit. ~nc\ierare. Ie[im. C`nd ajung la u[\, mai arunc o privire `n urm\: `n fumul `nc\ [i mai gros, costumele de culoare deschis\, rochiile albe, zdren]ele albastre sau cafenii ale muncitorilor din port se amestec\, imagini zbuciumate [i ce]oase din care ies pumni amenin]\tori, deasupra c\rora salt\ [epci ca de cret\... ~n strad\ `l z\resc pe Mao care pleac\. ~ncerc s\ ajung la el, dar nu izbutesc. Poate c\ nu vrea s\ fie v\zut ast\zi `n tov\r\[ia unui alb... M\ duc la spital, singur, pe jos. Felul `n care Mao a [tiut s\ ias\ din `ncurc\tur\ e spre lauda iscusin]ei lui, dar dac\ cineva mai pu]in iscusit n-ar fi strigat culi, ce s-ar fi `nt`mplat? O victorie ce se datoreaz\ unui asemenea hazard este zadarnic\. De altfel, Mao nu s-a ap\rat dec`t pe el... ~nso]itorul meu yunnanez `mi spune, p\r\sindu-m\: Dac\ Hong ar mai fi fost `nc\ de fa]\, domnul Mao n-ar fi triumfat cu at`ta u[urin]\... Triumfat? C`nd ajung la spital, e noapte de-a binelea. La cele patru col]uri ale pavilionului, sub ramurile de palmier, solda]i `narma]i cu revolvere. Intru. La aceast\ or\ coridoarele s`nt pustii. Auzindu-mi pa[ii pe dale, un infirmier care doarme, culcat pe canapeaua de lemn de la intrare, se treze[te [i m\ conduce `n camera lui Garin. Linoleum, pere]i v\rui]i, un ventilator uria[, miros de medicamente, mai ales de eter. Perdeaua care-l protejeaz\ `mpotriva ]`n]arilor este pe jum\tate ridicat\; Garin pare culcat `ntr-un pat cu perdelu]e de tul. M\ a[ez la c\p\t`iul lui. M`inile transpirate `mi

118

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

119

alunec\ pe fotoliul de r\chit\. Trupul meu obosit se destinde; afar\, b`z`ie nelipsi]ii ]`n]ari... O creang\ de palmier coboar\ dinspre acoperi[, rigid\, siluet\ de metal profilat\ `n noaptea molatic\ [i inform\. Mirosul descompunerii [i cel al florilor dulcege din gr\din\ urc\ `mpreun\ din p\m`nt, intr\ o dat\ cu aerul `ncropit, `mpletindu-se uneori cu un iz de ap\ st\tut\, de gudron [i de fier. ~n dep\rtare, se aude, ca o grindin\, b\taia mah-jong-urilor, strig\te `n chinez\, claxoane, petarde; c`nd sose[te, ca dinspre o mare b\ltoac\, v`ntul de pe fluviu, iar noi p\str\m t\cerea, auzim sunetul unei viori monocorde: vreun teatru ambulant sau vreun me[te[ugar care c`nt\, mo]\ind `n pr\v\lioara lui `nchis\ cu sc`nduri. O lumin\ ro[cat\, fumeg`nd\, urc\ dind\r\tul copacilor; s-ar spune c\ acolo e pe terminate un mare iarmaroc: ora[ul. Garin, cu p\rul c\z`ndu-i pe fa]\, cu ochii pe jum\tate `nchi[i, cu tr\s\turile obosite, m\ `ntreab\, de `ndat\ ce intru: Ce se mai aude? Nimic important. ~i dau c`teva ve[ti, apoi tac. ~n coridor [i `n camer\ becurile ard, `nconjurate de insecte, de parc\ n-ar trebui s\ se sting\ niciodat\. Pa[ii infirmierului se `ndep\rteaz\... Vrei s\ te las singur? Nu, dimpotriv\. Nu vreau s\ r\m`n singur. Nu-mi mai place s\ m\ g`ndesc la mine, [i, c`nd s`nt bolnav, nu fac dec`t asta... Oboseala din vocea lui de obicei at`t de limpede, u[or tremur\toare `n aceast\ sear\, ca [i cum g`ndirea i-ar controla cu greu cuvintele, se potrive[te cu aceste becuri triste, cu aceast\ t\cere, cu acest miros de trup asudat care uneori `l domin\ pe cel al eterului [i al gr\dinii cutreierate de solda]i, cu tot acest spital unde nu par vii dec`t insectele care b`z`ie, zbucium`ndu-se `n jurul becurilor... Ciudat lucru: dup\ proces, eram p\truns `n profunzime de sentimentul z\d\rniciei oric\rei vie]i, al unei umanit\]i m`nate de for]e absurde. Acum sentimentul acesta revine... Boala e un lucru stupid... {i totu[i, mi se pare c\ f\c`nd ceea ce fac eu aici, lupt `mpotriva condi]iei absurde a omului... Dar absurdul `[i reg\se[te drepturile... Se `ntoarce `n pat pe partea cealalt\; `mi vine `n n\ri mirosul acri[or de febr\.

Totalitatea insesizabil\ ce-i permite unui om s\ simt\ c\ via]a lui e dominat\ de ceva... Puterea amintirilor e ciudat de mare c`nd e[ti bolnav. Toat\ ziua m-am g`ndit la procesul meu [i m\ `ntreb de ce. Dup\ acest proces, impresia de absurditate pe care mi-o l\sa ordinea social\ s-a extins treptat la aproape tot ceea ce-i omenesc... De altfel, nu v\d `n asta nici un inconvenient... {i totu[i, totu[i... Chiar `n aceast\ clip\, c`]i oameni nu viseaz\ la victorii pe care, acum doi ani, nici m\car nu le b\nuiau ca posibile! Am f\cut s\ se nasc\ `n ei speran]a. Speran]a lor. Nu ]in s\ fac fraze frumoase, totu[i speran]a este pentru oameni, e `ns\[i ra]iunea lor de a tr\i [i a muri... {i ce-i cu asta?... Fire[te, n-ar trebui s\ vorbesc at`t de mult c`nd am asemenea febr\... E o idio]enie... S\ te g`nde[ti la tine `nsu]i ziua `ntreag\!... De ce oare m\ g`ndesc la acel proces? De ce? E at`t de `ndep\rtat. E o idio]enie s\ ai febr\, dar datorit\ febrei vezi ni[te lucruri... Infirmierul tocmai a deschis `n lini[te u[a. Garin se `ntoarce spre el; mirosul omenesc al bolii `l acoper\ din nou pe cel de eter. La Kazan, `n noaptea de Cr\ciun, `n 1919, acea procesiune neobi[nuit\... Borodin era de fa]\, ca `ntotdeauna... Ce ?... Aduc to]i zeii `n fa]a catedralei: figuri uria[e ca acelea de pe carele Carnavalului, o zei]\-pe[te, cu trupul de siren\... Dou\ sute, trei sute de zei... {i pe Luther. Muzican]i `nfofoli]i `n bl\nuri fac o h\rm\laie de ne`nchipuit, c`nt`nd din toate instrumentele pe care le-au g\sit la `ndem`n\. ~n preajm\ arde un rug. Purta]i pe umerii tipilor, zeii se rotesc `n jurul pie]ii, proiect`ndu-[i siluetele negre pe fl\c\rile rugului, pe z\pad\... Un vacarm triumfal! Obosi]i, oamenii arunc\ `n foc zeii pe care i-au dus pe umeri; o lumin\ imens\ izbe[te privirile, din noapte ]`[ne[te alba catedral\... Ce? Revolu]ia? Da, tot a[a, timp de [apte-opt ore! A[ fi vrut s\ v\d zorile!... Putreziciune!... Vedem `n sf`r[it lucruri de seam\. Nu po]i azv`rli `n foc revolu]ia! Mai bine cu ea, dec`t f\r\. Asta trebuie spus mereu, chiar [i atunci c`nd e[ti dezgustat... Ca de tine `nsu]i! Nu-i bine nici cu tine, [i nici f\r\ tine. La liceu, am `nv\]at asta `n latin\. Vor m\tura. Ce? Poate era totu[i z\pad\... Ce?

120

ANDR MALRAUX

Este `n pragul delirului. Exaltat de sunetul propriei voci, vorbe[te pe un ton ridicat, care r\sun\ p`n\ departe, `n tot spitalul. Infirmierul `mi [opte[te la ureche: Doctorul a spus c\ domnul comisar de la Propagand\ nu trebuie s\ vorbeasc\ mult... {i cu voce tare: Domnule comisar, dori]i s\ v\ dau pu]in cloral, ca s\ dormi]i?

A doua zi
Robert Norman, consilierul american al guvernului, a plecat din Canton ieri sear\. De c`teva luni, nu mai e consultat dec`t `n cazul unor decizii lipsite de importan]\. Poate a crezut c\ nu mai este `n siguran]\, [i nu se `n[ela... Borodin a fost `n sf`r[it numit `n mod oficial, `n locul lui, consilier al guvernului, director al Serviciilor Armatelor Terestre [i ale Avia]iei. Astfel, ac]iunile lui Gallen, care comand\ Statul Major cantonez, nu vor mai fi controlate dec`t de Borodin; aproape `ntreaga armat\ se afl\ `n m`inile Interna]ionalei.

PARTEA A TREIA
OMUL

Telegramele venite din Hong Kong comunic\ lumii `ntregi c\ ora[ul este din nou activ. Dar ele adaug\: Numai muncitorii din port n-au reluat `nc\ lucrul. {i nici nu-l vor relua. Portul este tot pustiu; cetatea seam\n\ tot mai mult cu acea mare figur\ vid\ [i neagr\ care se profila pe cer atunci c`nd am p\r\sit-o. Hong Kong va c\uta cur`nd s\ afle ce munc\ i se potrive[te unei insule izolate... Iar principala lui surs\ economic\, comer]ul cu orez, `i scap\. Marii produc\tori au intrat `n leg\tur\ cu Manilla, cu Saigon. Dac\ guvernul englez nu se hot\r\[te s\ intervin\ prin for]\ armat\, scrie un membru al Camerei de Comer] `ntr-o scrisoare pe care am interceptat-o, Hong Kong-ul va deveni, `ntr-un an, portul cel mai nesigur din Extremul Orient... Sec]iile de voluntari str\bat ora[ul. Multe automobile ce apar]ineau unor negustori au fost `narmate cu mitraliere. ~n aceast\ noapte, centrala telefonic\ nu te po]i ap\ra f\r\ telefon a fost `nconjurat\ cu un gard din s`rm\ ghimpat\. Alte sisteme de ap\rare s`nt construite `n jurul rezervoarelor, al palatului guvernatorului [i al arsenalului. {i, de[i se `ncrede `n mili]ienii s\i, Siguran]a englez\, luat\ pe nea[teptate, trimite curier dup\ curier, emisar dup\ emisar, la generalul Tcheng Tiung-Ming, `ndemn`ndu-l s\-[i gr\beasc\ venirea la Canton. * Vezi, dragul meu, `mi spune Nicolaiev cu vocea lui mieroas\, Garin ar face mai bine dac\ ar pleca, mult mai bine... Mirov mi-a vorbit despre el. Dac\ vrea s\ mai stea `nc\ dou\ s\pt\m`ni, va fi

124

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

125

silit s\ r\m`n\ cu mult mai mult dec`t dore[te... Oricum, `ngropat aici sau aiurea... Spune c\ nu poate s\ plece acum. Da, da... S`nt destui bolnavi aici... Cu felul nostru de a tr\i, nu prea ai cum s\ scapi de bolile tropicale... ~[i arat\ p`ntecele, sur`z`nd: Eu unul `nc\ prefer asta... {i apoi, c`nd nu-i `n joc ceea ce are pentru el cu adev\rat importan]\, Garin e cam abulic... Ca toat\ lumea... {i crezi c\ pentru el via]a nu are importan]\? Nu prea mare, nu prea mare... * A sosit raportul unuia dintre servitorii lui Tcheng Dai pus s\-l spioneze. Tcheng Dai [tie c\ terori[tii vor s\-l asasineze. Sf\tuit s\ fug\, a refuzat. Dar informatorul l-a auzit spun`ndu-i unui prieten: Dac\ via]a mea nu-i destul de puternic\ spre a-i opri, moartea mea va fi poate... De data asta nu mai era vorba de un asasinat, ci de o sinucidere. Dac\ Tcheng Dai se sinucide pentru o cauz\, dup\ ritualul asiatic, el va conferi acestei cauze o for]\ `mpotriva c\reia orice lupt\ va fi greu de suportat. Este `n stare, spune Nicolaiev. Nelini[tea apas\ asupra Siguran]ei... * Garin a p\r\sit spitalul. Mirov sau medicul chinez vor veni s\-i fac\ injec]ia `n fiecare diminea]\.

lui Tchai Kai-Chek, r\m`n la Wampoa. Armata Ro[ie, sub ordinele lui Gallen, nu p\r\se[te cantonamentul. Doar sec]iile de propagand\, care pot preg\ti victoria, dar nu o pot ob]ine, vor p\r\si m`ine ora[ul. Comitetul celor {apte trebuie s\ se hot\rasc\, spune Garin. Trebuie s\ aleag\ `ntre Armata Ro[ie [i decret, pe de o parte, [i Tcheng Tiung-Ming, pe de alt\ parte. Iar acesta, pentru ei, `nseamn\ plutonul de execu]ie. Acum s\-i v\d!

Noaptea
Ora zece seara, la Garin acas\. L`ng\ fereastr\, Klein [i cu mine `l a[tept\m s\ se `ntoarc\. Pe o m\su]\, l`ng\ Klein, o sticl\ cu alcool de orez [i un pahar. O santinel\ din Siguran]\ a adus afi[ul albastru ce se afl\, prost `mp\turit, pe masa pe care servitorii au uitat s-o str`ng\. Prin ora[ s`nt lipite afi[e asem\n\toare. Este fragmentul final din testamentul lui Tcheng Dai:
Eu, Tcheng Dai, mi-am luat via]a de bun\voie, spre a-i face pe to]i compatrio]ii mei s\ `n]eleag\ c\ bunul nostru cel mai de pre], PACEA, nu trebuie irosit, a[a cum unii r\u-sfetnici se preg\tesc s\ spun\ poporului chinez, profit`nd de deruta lui...

A doua zi diminea]\
Nicolaiev era nelini[tit nu numai din cauza lui Tcheng Dai; Tcheng Tiung-Ming a cucerit ieri ora[ul Chow-Chow [i m\r[\luie[te spre Canton, dup\ ce a `nvins trupele cantoneze. Acestea, alc\tuite din fo[ti mercenari ai lui Sun Iat-Sen, s`nt, dup\ Borodin, lipsite de valoare, incapabile s\ lupte c`nd nu s`nt `ncadrate de Armata Ro[ie [i de cade]i. Dar cade]ii, sub ordinele

Cine a lipit, la acea or\, asemenea afi[e, care ne pot d\una mai mult dec`t toate predicile lui Tcheng Dai? S-a sinucis? A fost asasinat? Garin s-a dus la Siguran]\ [i la Borodin. A cerut mai `nt`i confirmarea mor]ii lui Tcheng Dai, dar a trebuit s\ plece f\r\ s\ mai a[tepte r\spunsul. A g\sit, desigur, o copie dup\ testament la Siguran]\. Ne-a fost adus [i nou\ adineauri: Tcheng Dai a murit `njunghiat `n piept. Ner\bd\tori, izbindu-ne cu pumnii coapsele la cea mai mic\ pi[c\tur\ de ]`n]ar, a[tept\m. Aud vocea lui Klein, sl\bit\ [i `ndep\rtat\, venind parc\ din gura unui om chinuit de febr\: Eu `l cunosc. {i spun c\ nu-i cu putin]\... Tocmai afirmasem c\ aceast\ sinucidere mi se pare verosimil\, iar Klein protesteaz\, cu o inexplicabil\ vehemen]\, pe care se str\duie[te s\ o domine. Am g\sit totdeauna c\ exist\ ceva ciudat `n

126

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

127

acest om sub a c\rui `nf\]i[are de buldog militar se ascunde o mare cultur\. Garin, care nutre[te pentru el o mare prietenie, mi-a r\spuns, c`nd l-am `ntrebat, printr-o fraz\ pe care mi-o spusese [i Grard: Aici e cam ca `n Legiunea Str\in\; nu [tiu din via]a lui trecut\ dec`t ce [tie toat\ lumea. ~n seara asta, cu bra]ele-i puternice sprijinite de fotoliu, cu `nf\]i[are de statuie, se exprim\ cu greutate, dar nu pentru c\ vorbe[te `n francez\. }ine ochii `nchi[i [i `[i `nso]e[te frazele cu o mi[care a pieptului, pe care-l repede `nainte, ca [i cum ar lupta `mpotriva propriilor sale cuvinte. Este beat, prad\ unei be]ii lucide to]i mu[chii `i s`nt crispa]i [i toate g`ndurile `ncordate ce `i confer\ vocii sale un timbru `nfl\c\rat [i dur. Nu-i cu putin]\. Obsedat de ritmul unui c`ntec ce se isc\ din zumzetul ventilatorului, `l privesc... Nu po]i [ti!... Este... E ceva ce nu poate fi spus. Trebuie s\ cuno[ti oameni care au `ncercat. Dureaz\ mult. Mai `nt`i, `]i spui: peste o or\ peste o jum\tate de or\ voi fi lini[tit. Apoi, te g`nde[ti: iat\, acum, trebuie. {i devii pe nesim]ite ca abrutizat, prive[ti lumina. E[ti mul]umit c\ prive[ti lumina; sur`zi ca un idiot [i [tii c\ nu te mai g`nde[ti la asta... Nu prea mult... {i totu[i... Apoi totul revine. {i, atunci, ideea e mai puternic\ dec`t tine. Nu gestul, ideea. ~]i spui: Ah! de ce toate astea?... ~l `ntreb, parc\ la `nt`mplare: Crezi c\ atunci iube[ti din nou via]a? Via]a, moartea nu mai [tii ce s`nt! {tii doar at`t: trebuie s\ faci acest gest. ~mi ]ineam coatele lipite de coaste [i m`inile pe m`nerul cu]itului. Nu-mi r\m`nea dec`t s\-l `mpl`nt. Nu... Nu-]i po]i imagina; totul `mi era indiferent... O idio]enie, o idio]enie! Uitasem chiar ce motive aveam ca s-o fac. Trebuia pentru c\ trebuia, pur [i simplu. Eram uluit. Ru[inat mai ales, ru[inat. M\ g\seam at`t de dezgust\tor `nc`t socoteam c\ s`nt numai bun s\ m\ arunc la canal. E idiot, nu-i a[a? Da, idiot. A durat mult\ vreme... S-a terminat doar o dat\ cu zorile. Nu te po]i omor` c`nd afar\ e zi. Vreau s\ spun c\ nu te po]i omor` dac\ te g`nde[ti la asta. Poate c\ altminteri, dintr-o singur\ lovitur\, ca din neaten]ie, e posibil... Dar nu... Mi-a trebuit mult\ vreme ca s\-mi vin `n fire...

R`de, [i r`sul lui e at`t de fals `nc`t m\ duc p`n\ la fereastr\, ca [i cum a[ fi vrut s\ v\d dac\ nu vine Garin. Aud, `n ciuda ventilatorului, cum love[te cu unghiile `n fotoliul de r\chit\. Vorbea pentru el `nsu[i... Greoi, crez`nd c\ se va lini[ti dac\ va insista, dac\-mi va ar\ta c\ judec\ lucid toate astea: E greu... Cei care fac asta pentru c\ nu mai rezist\ au mijloace de a o s\v`r[i f\r\ s\-[i dea prea bine seama... Dar Tcheng Dai se sinucide pentru ceva la care ]ine, m\ `n]elegi, pentru ceva la care ]ine mai mult dec`t la orice. Mai mult dec`t la orice. Dac\ reu[e[te, este gestul cel mai nobil din via]a lui. Da. Iat\ de ce nu poate recurge la orice mijloace. Nu-i cu putin]\. N-ar mai merita... Exemplul ar avea aceea[i valoare... Tu nu po]i `n]elege asta!... Tu spui exemplul. C`t e de greu! E oarecum ca la japonezi, `n]elegi? Tcheng Dai nu face asta ca s\ r\m`n\ demn de el `nsu[i. Nici ca s\ tr\iasc\... mutig... cum se spune asta `n francez\?... eroic, da. El, Tcheng, o face ca s\ r\m`n\ demn de ceea ce este... misiunea lui. A[adar, nu poate, e u[or de `n]eles... s\ se sinucid\, surprinz`ndu-se prin acest gest chiar pe sine `nsu[i! {i totu[i... Dar dintr-o dat\ tace [i ascult\. Un automobil se opre[te, se aude un murmur de voci: Te a[tept la orele [ase. Automobilul demareaz\. Garin. Klein, Borodin te a[teapt\. Se `ntoarce c\tre mine: S\ urc\m. {i, de `ndat\ ce se a[az\: Ce-]i povestea? C\ e imposibil ca Tcheng Dai s\ se fi sinucis. Da, [tiu, spunea mereu c\ nu ne va juca aceast\ fest\ niciodat\. R\m`ne de v\zut. Dar tu ce crezi? N-am `nc\ o p\rere. {i el?

128

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

129

Care el? Borodin? Nu. Sur`zi, dar te `n[eli; s`nt sigur c\ noi n-am jucat nici un rol `n aceast\ `mprejurare. Nici chiar un rol secundar sau accidental. Borodin era la fel de uimit ca [i mine. Chiar a[a?... {i informa]iile date lui Hong? Asta-i alt\ treab\. Conform primului raport, nu-i deloc sigur c\ aici e m`na lui Hong: Garda Militar\ a p\zit `ntruna casa [i nimeni n-a intrat. Dar ce mai conteaz\? Acum avem altceva de f\cut. Mai `nt`i, afi[ele. Noteaz\ [i tradu urm\toarele:
S\ nu uit\m niciodat\ c\ Tcheng Dai, un om respectat de toat\ China, a fost asasinat ieri, `n mod la[, de agen]ii du[manilor no[tri.

{i, pentru un alt afi[, pe care-l vom lipi AL|TURI:


Ru[ine Angliei, ru[ine asasinilor din Shanghai [i din Canton!

Vei pune jos, `n col]ul celui de-al doilea afi[, cu litere mici: 20 mai25 iunie (data celor `nt`mplate la Shanghai [i la Shameen). Bun. Se va `n]elege. Acum, comunicatul c\tre sec]ii: Tcheng Dai nu s-a sinucis, a fost asasinat de agen]ii englezi. Nimic nu va `mpiedica Biroul Politic s\ fac\ dreptate. Bine adus din condei, dar concis. Renun]i la terori[ti? ~nainte de orice, m\ preocup\ ora[ul Hong Kong. Povestea asta ne va ajuta s\ ob]inem decretul. Se a[az\ la birou. ~n timp ce traduc, deseneaz\ pe sugativ\ p\s\ri fantastice, se ridic\, merge de-a lungul [i de-a latul `nc\perii, se `ntoarce la birou, `ncepe iar s\ deseneze, las\ iar creionul din m`n\, `[i cerceteaz\ cu aten]ie revolverul, [i apoi cuget\ cu b\rbia sprijinit\ `n m`ini. ~i dau cele dou\ traduceri. E[ti foarte sigur c\ ai tradus bine? Foarte sigur. Spune-mi, pot [i eu afla la ce serve[te asta? Se vede u[or. Nu chiar. ~nchipuie-]i c\ le vom lipi pe ziduri.

M\ uit la el, uluit. Dar `nainte chiar ca afi[ele astea s\ fie tip\rite, to]i chinezii le vor fi citit pe celelalte... Ba nu. Vrei s\ le smulgi de pe ziduri? Dureaz\. Nu! Le voi acoperi. Trupele ce vin `n urma noastr\ vor fi folosite `n diferite moduri [i nu vor fi `n ora[ `nainte de amiaz\. La orele cinci vor circula r\scula]ii, tr\g`nd cu pu[ca. Poli]ia este prevenit\. Burghezii nu vor `ndr\zni s\ ias\ timp de mai multe ore. Ceilal]i nu [tiu s\ citeasc\. De altfel, aproape toate afi[ele lor vor fi acoperite `nainte de ora trei. M`ine sau mai cur`nd ast\zi: este ora unu la ora opt, vor fi pe ziduri cinci mii de afi[e de-ale noastre. O s\ tip\rim o sut\ de mii sub form\ de flutura[i. Dou\zeci sau cincizeci de afi[e pe care vom fi uitat s\ le acoperim nu vor mai `nsemna nimic, cu at`t mai mult cu c`t afi[ele noastre vor fi fost citite `nainte. {i dac\ profit\ de moartea lui Tcheng Dai [i `ncearc\ vreo mi[care? N-au cum. E prea devreme, aproape nu au trupe; ei `n[i[i nu vor `ndr\zni. Iar `n ceea ce prive[te poporul, chiar admi]`nd c\ nu ne va crede pe de-a-ntregul, totu[i va [ov\i. {i nu declan[ezi o mi[care popular\ cu indivizi care [ov\ie. Nu, o s\ mearg\ a[a. Dac\ nu s-a sinucis... Dac\ s-ar fi sinucis, am avea oricum at`tea alte lucruri `mpotriva noastr\! ...Trebuie s\ admitem c\ l-au sinucis beneficiarii afi[ului albastru? Cei care au f\cut afi[ul \sta s`nt `n aceea[i situa]ie ca [i noi. Au avut informa]iile mai devreme, asta-i tot. {i le-au folosit foarte repede. {i noi facem afi[e. Vom [ti cur`nd la ce s\ ne a[tept\m! Dar, pentru moment, s\ ne ocup\m de ce-i mai urgent. S-ar putea foarte bine ca aceast\ moarte s\ `nsemne ceva... Cobor`m aproape `n goan\. {i Borodin?

130

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

131

L-am v\zut `n trecere. E bolnav. Fiec\ruia `i vine r`ndul. M\ `ntreb dac\ n-au `ncercat s\-l otr\veasc\. Servitorii lui s`nt siguri [i, mai mult... ~[i `ntrerupe fraza brusc. Cobor`nd foarte repede `nd\r\tul meu, a c\lcat `n gol, izbutind doar `n ultima clip\ s\ se apuce de balustrad\. Se opre[te o secund\, respir\ ad`nc, `[i d\ p\rul pe spate [i re`ncepe s\ coboare la fel de repede ca `nainte, vorbind: {i, mai mult, s`nt supraveghea]i... Automobilul. La tipografie. Ne a[ez\m revolverele pe banchet\, la `ndem`n\. Ora[ul pare foarte lini[tit... Abia dac\ deslu[im, din goana automobilului, ca ni[te linii, [irurile de lumini electrice pe care le dep\[im [i, mai departe, dughenele `nchise cu sc`nduri prost `mbinate prin care se strecoar\ o raz\ de lumin\. Cerul e f\r\ lun\, nu z\rim nici m\car profilul caselor. Via]a e lipit\ de p\m`nt: becuri, negustori ambulan]i, c`rciumi, felinare cu flac\ra dreapt\ `n noaptea cald\ [i sufocant\, umbre rapide, siluete nemi[cate, fonografe... ~n dep\rtare, totu[i, `mpu[c\turi. Iat\ tipografia. Tipografia noastr\. Un lung hangar... ~n\untru, lumina este at`t de intens\ `nc`t, `n prima clip\, s`ntem sili]i s\ `nchidem ochii. Muncitorii care lucreaz\ aici s`nt to]i membri de partid [i ale[i pe spr`ncean\; totu[i, `n noaptea asta, u[ile s`nt p\zite de militari. C`]iva solda]i ne a[teapt\ s\ sosim. Un locotenent foarte t`n\r un cadet vine la Garin, spre a primi ordine. Nimeni s\ nu intre [i nimeni s\ nu ias\. Munca `nceput\ este `ntrerupt\. ~i `ntind cele dou\ traduceri directorului tipografiei un chinez , care le taie cu grij\ `n r`nduri verticale [i d\ c`te un r`nd fiec\rui tipograf. Corecteaz\, `mi spune Garin, [i adu-mi prima foaie tip\rit\. Voi fi la Siguran]\. Dac\ n-am ajuns `nc\, m\ a[tep]i. O s\ trimit un automobil s\ te ia. Cele dou\ texte s`nt tip\rite cu repeziciune. Directorul lipe[te r`ndurile unele l`ng\ celelalte [i mi le d\ s\ fac corectura; nici unul dintre tipografi nu cunoa[te `n]elesul afi[ului pe care l-a tip\rit.

Dou\ ma[ini s`nt oprite [i tipografii a[teapt\ formele pe care urmeaz\ s\ le aducem. S`nt pu]ine gre[eli. ~nc\ dou\ minute pentru corecturi. {i formele s`nt a[ezate pe ma[in\, fixate prin ap\sare cu m`inile [i cu picioarele goale. Iau prima foaie tip\rit\ [i pornesc. Afar\ m\ a[teapt\ un automobil care m\ duce cu toat\ viteza la Siguran]\. ~n dep\rtare, se aud c`teva `mpu[c\turi. La poart\, m\ `nt`mpin\ un cadet care m\ conduce la biroul unde m\ a[teapt\ Garin: prin coridoare pustii (luminate ici-colo de c`te un bec `nconjurat de un halou ce]os [i unde zgomotul pa[ilor cap\t\ amploarea [i limpezimea sunetelor nocturne). ~ncep s\ fiu obosit [i totodat\ exaltat; simt `n gur\ gustul nop]ilor albe, de febr\ [i alcool... Un birou mare [i bine luminat. Garin `l str\bate `n sus [i `n jos. Chipul `i este extenuat [i `[i ]ine m`inile `nfundate `n buzunare. L`ng\ perete, un pat de campanie chinezesc, de lemn, pe care e `ntins Nicolaiev. Arat\-mi-l! ~i `ntind afi[ul: Fii atent, cerneala e proasp\t\, m-am murd\rit pe m`ini. D\ din umeri, desf\[oar\ afi[ul, `l prive[te [i str`nge din buze ca [i cum ar mesteca. (~l exaspereaz\ faptul c\ nu [tie nici cantoneza, nici literele chineze[ti sau mai cur`nd c\ le [tie foarte prost [i nu mai are timp s\ le `nve]e). E[ti sigur c\ e bine? Fii lini[tit. Spune, [tii c\ pe strad\ a `nceput lupta? Lupta? Nu s`nt sigur, dar, venind, am auzit `mpu[c\turi. Multe? Nu chiar. Bun. S`nt oamenii no[tri, care `ncep s\ trag\ `n cei care lipesc afi[e albastre. Se `ntoarce c\tre Nicolaiev, care e `ntins pe o parte, cu capul sprijinit pe bra]ul `ndoit: S\ continu\m. Cuno[ti, printre ai lor, un tip nu foarte curajos, dar care s\ [tie c`te ceva?

132

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

133

Cred c\ `n]eleg ce vrei s\ spui printr-un tip nu prea curajos... Da. ~n opinia mea, nimeni nu-i foarte curajos `n asemenea condi]ii. Ba da. Garin st\ cu bra]ele `ncruci[ate, cu ochii `nchi[i. Nicolaiev `l prive[te `n chip ciudat, aproape cu ur\... Ba da. Hong n-ar vorbi. Putem `ncerca... E inutil! P\strezi sentimente frumoase fa]\ de vechii t\i prieteni. Asta-i bine. Cum vrei... Garin d\ din umeri. Da sau nu! Cel\lalt tace. A[tept\m. Ling, poate... Ah, nu! F\r\ poate! Dar tu e[ti cel care m\ oblig\ s\ spun poate... ~]i spun c\ nu-i nici o urm\ de `ndoial\. C`nd i-ai v\zut pe tipi c\ut`ndu-[i nevestele printre pachete, `n serile cele mai teribile, c`nd i-ai v\zut pe chinezi interog`ndu-[i prizonierii, [tii la ce s\ te a[tep]i... Ling e un [ef de sindicat? Conduce sindicatul salahorilor din port. Crezi c\-i informat? Vom vedea... Dup\ p\rerea mea, da... Bun, ne-am `n]eles. Nicolaiev casc\ [i se `ntinde, apoi se sprijin\ de bra]ele fotoliului [i se ridic\ cu greu. Cred c\-l vom avea m`ine... {i, cu un sur`s abia schi]at, de o ciudat\ ironie respectuoas\: Cum proced\m? Garin r\spunde printr-un gest: Cum vrei. Pe chipul lui Nicolaiev se ive[te, timp de o clip\, o u[oar\ expresie de dispre]. Garin `l prive[te cu f\lcile `ncle[tate [i spune: Prin t\m`iere1. Prin [trangulare lent\.
1 T\m`ia este folosit\ pentru a-i reanima pe cei supu[i acestor torturi. (n.a.)

Obezul `nchide ochii `n semn de aprobare, `[i aprinde o ]igar\ [i iese din camer\ cu pa[i greoi.

A doua zi
Las automobilul `n fa]a pie]ii, ale c\rei cl\diri dreptunghiulare m\rginesc cu dungi de ipsos, scor]oase `n lumina fluid\, cerul. Toate dughenele unde se v`nd b\uturi s`nt invadate de oameni `mbr\ca]i `n p`nza cafenie sau albastr\ specific\ muncitorilor din port. De `ndat\ ce automobilul se opre[te, se `nal]\ strig\te, prelungi, sus]inute, purtate de aerul transparent ca de un r`u. Iar oamenii p\r\sesc dughenele `n grab\, b\g`nd `n buzunare m\run]i[ul pe care l-au primit rest, gr\bindu-se, `nghesuindu-se. Urc\, unul c`te unul, `n autobuzele [i `n camioanele rechizi]ionate, care-i a[teapt\ la cap\tul zidului alb. Din nou, [efii fac apelul; c`]iva oameni lipsesc. Dar iat\-i c\ vin `n goan\, strig`nd [i ei, mu[c`nd `nc\ din ni[te c`rn\ciori, `ncheindu-[i cureaua de la pantaloni... {i, unul c`te unul, greoi, cu un huruit lent, camioanele se pun `n mi[care. Sec]ia a doua a Propagandei, care preced\ Armata Ro[ie, pleac\... Afi[ele noastre s`nt lipite pe toate zidurile. Falsul testament al lui Tcheng Dai acum acoperit de noi pretutindeni afi[at `n speran]a unei revolte populare, dar f\r\ preg\tirea necesar\, vine prea t`rziu; s-ar p\rea c\ nu va avea loc nici o insurec]ie. ~nfr`ngerea lui Tang e fost oare o lec]ie? Teama c\ Tcheng Tiung-Ming va sosi la Canton ac]ioneaz\ `mpotriva oric\rei noi `ncerc\ri de revolt\? Cade]ii str\bat tot ora[ul. ~n cursul `ntregii dimine]i, agen]ii intr\ unul dup\ altul la Garin. Pr\bu[it peste birou, dup\ o noapte alb\ ce i-a r\v\[it [i mai mult tr\s\turile, cu capul sprijinit `n m`na st`ng\, Garin dicteaz\ sau d\ ordine, ajuns la cap\tul puterilor [i abia st\p`nindu-[i nervii. A poruncit s\ se tip\reasc\ noi afi[e: Sf`r[itul ora[ului Hong Kong. Englezii, se spune aici, p\r\sesc ora[ul `n num\r mare, b\ncile au anun]at `nchiderea definitiv\ a agen]iilor lor (e o minciun\: b\ncile, ascult`nd de ordinele venite de la Londra, continu\ s\ ajute pe c`t pot nu f\r\ s\ protesteze `ntreprinderile engleze[ti). Dar, pe de

134

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

135

alt\ parte, spre a obliga Comitetul celor {apte s\-l urmeze, anun]\ prin agen]ii no[tri c\ ora[ul Chow-Chow a c\zut [i c\ Armata Ro[ie singura care este iubit\ de popor nu-i `nc\ pe pozi]ii. La pr`nz, edi]iile speciale ale ziarelor, afi[e [i mari pancarte de p`nz\ plimbate prin ora[ au anun]at c\ negustorii [i industria[ii din Hong Kong (aproape toat\ popula]ia european\), `ntruni]i ieri `n marele teatru, i-au telegrafiat regelui spre a cere s\ trimit\ `n China trupe engleze. Asta-i exact. Borodin a declarat Comitetului c\ nu se opune promulg\rii decretelor propuse de Tcheng Dai `mpotriva terori[tilor [i c\ aceste decrete vor fi aplicate chiar de azi. Dar spionii no[tri afirm\ c\ nu va avea loc nici o `ntrunire anarhist\. Ling n-a fost `nc\ arestat, iar Hong a disp\rut. Terori[tii au hot\r`t s\ nu mai intervin\ dec`t prin ac]iune direct\ adic\ prin execu]ii.

Ceva mai t`rziu


Tcheng Tiung-Ming continu\ s\ `nainteze. La Hong Kong, ziarele anun]\, cu titluri enorme: Dezastrul armatei cantoneze. Englezii, `n holurile hotelurilor [i `n fa]a agen]iilor, a[teapt\ nelini[ti]i [tiri despre luptele care au loc; dar `n port, str\b\tut doar de b\rcile ce `nainteaz\ `ncet, pacheboturile r\m`n nemi[cate, ca ni[te epave ce s-ar scufunda treptat `n ap\. Nelini[tea chinezilor afla]i aici la putere este extrem de mare. Pentru ei, intrarea lui Tcheng `n Canton `nseamn\ tortura sau execu]ia la col] de strad\, de c\tre unul dintre acele plutoane conduse de ofi]eri gr\bi]i ce n-au nici m\car timp s\ controleze identitatea celor `mpu[ca]i. Ideea mor]ii st\ruie `n conversa]ii, `n ochi, `n aer, constant\, prezent\ precum lumina... Garin preg\te[te discursul pe care-l va rosti m`ine, la `nmorm`ntarea lui Tcheng Dai.

A doua zi la ora unsprezece


Un vuiet `ndep\rtat de tobe [i gonguri, str\puns de sunete monocorde de vioar\ [i flaut, modulate [i dintr-o dat\ stridente, apoi `ndulcite sunete de cimpoi, fine, lineare, `n ciuda notelor

ascu]ite, `n mijlocul zgomotului sacadat [i totodat\ `n\bu[it de galen]i [i de cuvinte ritmate de loviturile de gong. M\ aplec pe fereastr\: cortegiul nu trece prin fa]a mea, ci pe la cap\tul str\zii. O puzderie de copii care alearg\ privind `n urm\, cu capul `ntors, ca ni[te ra]e, un nor de praf f\r\ contururi ce `nainteaz\, o mas\ difuz\ de trupuri `mbr\cate `n alb, `n care par `nfipte steaguri de m\tase purpurie, ro[ie, roz, grena, stacojie, carmin toate nuan]ele de ro[u. Mul]imea alc\tuie[te un gard viu [i nu v\d nimic altceva; cortegiul e ascuns undeva... Dar nu pe de-a-ntregul: trec doi st`lpi `nal]i, sus]in`nd o banderol\ de p`nz\ alb\, oscil`nd ca dou\ catarge de corabie [i `ntov\r\[ind, `nclinate, b\t\ile sinistre ale tobelor, care acoper\ toate strig\tele. Deslu[esc literele chineze[ti scrise pe banderol\: Moarte englezilor... Apoi, doar gardul viu de la cap\tul str\zii, praful care se `nal]\ `ncet [i muzica ritmat\ de gonguri. Vin acum ofrandele: fructe, enorme naturi moarte tropicale, dominate de inscrip]ii cu litere chineze[ti; [i ele oscileaz\, se leag\n\, purtate de oameni, ca [i cum ar da s\ cad\; [i catafalcul trece, tradi]ional, lung\ pagod\ de lemn sculptat, vopsit `n ro[u [i auriu, `n\l]at pe umerii a treizeci de in[i foarte `nal]i, ale c\ror capete le `ntrez\resc [i al c\ror mers rapid mi-l `nchipui: picioarele, zv`cnind dintr-o dat\, toate `n acela[i timp, `n acel elan comun, uneori ezitant, care pune `ncet `n mi[care, ca pe o corabie, uria[a mas\ de un ro[u `ntunecat. Ce vine dup\ ea?... Un fel de cas\ de p`nz\... Da, e o cas\ de p`nz\ `ntins\ pe un schelet de bambus, purtat\, de asemenea, de oameni, [i care `nainteaz\ sacadat... Repede, trec `n camera `nvecinat\ [i iau binoclul din sertarul lui Garin. M\ `ntorc iar la fereastr\: casa e tot acolo. Pe ziduri s`nt pictate c`teva figuri uria[e: Tcheng Dai e ar\tat mort, sub un soldat englez care-l str\punge cu o baionet\. Pictura este `nconjurat\ de c`teva cuvinte scrise cu caractere chineze[ti, `n ro[u: Moarte t`lharilor de englezi, pot citi chiar `n clipa c`nd ciudatul simbol dispare, ascuns brusc, ca `ntr-o pies\ de teatru, de la col]ul str\zii. Acum nu mai v\d dec`t nenum\rate pancarte mici, care urmeaz\ casa de p`nz\ a[a cum p\s\rile urmeaz\ o corabie, proclam`ndu-[i [i ele ura `mpotriva Angliei... Apoi lanterne, bastoane, [epci aruncate `n sus; apoi nimic... {i gardul viu alc\tuit din oameni,

136

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

137

care `nchidea strada, se dezagreg\, `n timp ce b\t\ile tobelor [i ale gongurilor se `ndep\rteaz\, iar praful se `nal]\ `ncet, str\lucitor, pierz`ndu-se `n lumin\. C`teva ore mai t`rziu, cu mult `nainte de `ntoarcerea lui Garin, c`teva fraze din discursul lui `ncep s\ se transmit\, din secretar `n secretar, prin birourile Propagandei. Obligat, ca [i Borodin, s\ vorbeasc\ `n public prin mijlocirea unui interpret chinez, Garin se exprim\ `n fraze scurte, `n formule. Ast\zi aud, prin birouri, la cutare sau la cutare or\: Hong Kong, care-[i desf\[oar\, `n fa]a mizeriei noastre, bog\]ia de paznic de `nchisoare... Hong Kong, ora[ul temnicer... ~n fa]a celor care vorbesc se afl\ cei care ac]ioneaz\; `n fa]a celor care protesteaz\ se afl\ cei care-i izgonesc pe englezi din Hong Kong ca pe ni[te [obolani... Ca omul cinstit care a t\iat cu toporul m`na ho]ului `n timp ce `ncerca s\-i deschid\ fereastra, ve]i avea, m`ine, `n st\p`nire, m`na t\iat\ a imperialismului englez. Ora[ul Hong Kong va fi distrus... Un grup de muncitori trece pe strad\. Poart\ stindarde pe care este scris: Tr\iasc\ Armata Ro[ie. Se duc sub ferestrele s\lii unde se afl\ Comitetul celor {apte. C`nd aproape, c`nd departe, ca o turm\ care c`nd se `mpr\[tie, c`nd se adun\, strig\tele: Tr\iasc\ Armata Ro[ie, singuratice, separate sau `n cor, umplu strada. China intr\ `n mine, mi se impune prin aceste strig\te, China pe care `ncep s\ o cunosc, China ale c\rei elanuri de un idealism s\lbatic acoper\ o vulgaritate `n]eleapt\ [i m\runt\, a[a cum, `n mireasma ce intr\ o dat\ cu zbuciumul ora[ului prin ferestrele mele deschise, mirosul piperului `l domin\ pe cel de putreziciune. ~n fa]a strig\tului Tr\iasc\ Armata Ro[ie [i al lui Tcheng Dai, ad`nc `ngropat cu ocazia propriei `nmorm`nt\ri, se `nal]\ din dosarele mele o mul]ime de ambi]ii lacome, de voin]\ de putere, o lume de agen]ii electorale, de daruri suspecte f\cute partidului, de malversa]ii, de v`nz\ri de opiu, de cump\r\ri, mai mult sau mai pu]in deghizate, de func]ii, de [antaje; o lume care tr\ie[te din exploatarea principiilor San-Min, a[a cum ar fi tr\it din exploatarea mandarinatului. O parte a acelei burghezii chineze despre care revolu]ionarii vorbesc cu at`ta ur\ este al\turi de ei, bine instalat\ `n

`ns\[i inima revolu]iei. Trebuie s\ trecem prin toate astea mi-a spus c`ndva Garin ca un picior care love[te zdrav\n [i spulber\ o gr\mad\ de gunoi...

A doua zi
Nu avem nici o veste despre terori[ti: Ling, omul despre care vorbea Nicolaiev, este tot `n libertate. De la numirea lui Borodin (care, tot bolnav, nu iese din cas\), [ase dintre ai no[tri au fost asasina]i. Iar ora[ul Hong Kong se ap\r\. Guvernatorul s-a adresat Japoniei [i Indochinei franceze; peste c`teva zile, vor pleca din Yokohama [i din Hai Fong grupuri de culi, care vor veni s\-i `nlocuiasc\ pe grevi[ti. Trebuie ca ace[ti culi, trimi[i cu mari sacrificii financiare, s\ se g\seasc\ la Hong Kong `n fa]a unor mun]i de orez f\r\ cump\r\tori [i a unor case de comer] lipsite de orice speran]\. Canton este cheia cu care englezii au deschis por]ile Chinei de Sud, spunea ieri Garin `n discursul s\u. Trebuie ca aceast\ cheie s\ `nchid\ definitiv tot ceea ce este necesar a fi `nchis. Trebuie s\ fie promulgat\ interdic]ia prin care vapoarele ce fac escal\ la Hong Kong s`nt oprite s\ mai ancoreze `n portul Canton... ~n mintea str\inilor, portul englez Hong Kong, teritoriu al coroanei britanice, devine un port chinezesc instabil, iar vapoarele str\ine `ncep s\-l uite... Vapoarele care aduc coresponden]a [i marile cargouri nu mai p\trund `n golful Hong Kong dec`t pentru a r\m`ne aici c`teva ore; `[i descarc\ marfa la Shanghai, unde, prin mijlocirea unor agen]i chinezi, englezii se str\duie s\ creeze `n ora[ul indigen o nou\ organiza]ie, capabil\ s\ introduc\ `n interior m\rfurile comandate `n Anglia de societ\]ile din Hong Kong; este aceea[i `ncercare care a e[uat la Suateu. * Comitetul celor {apte a f\cut un nou demers pentru a cere intrarea `n lupt\ a Armatei Ro[ii [i arestarea principalilor terori[ti. Delegatul Comitetului afirm\ c\ decretul cerut de Garin va fi sem-

138

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

139

nat `n cel mult trei zile... Toat\ ziua, o mul]ime amenin]\toare ([i foarte bine organizat\), aclam`nd Armata Ro[ie, a `nconjurat imobilul `n care `[i are sediul Comitetul.

* Fiecare la r`ndul s\u. {tiri din Shanghai: Conform directivelor Gomindanului, Camera de Comer] chinez\ decreteaz\ confiscarea m\rfurilor britanice care se g\sesc `n m`inile chinezilor. Ea interzice, `ncep`nd din 30 iulie, pe durata de un an, cump\rarea oric\rei m\rfi engleze, precum [i transportul oric\rei m\rfi de c\tre un vapor englez. Jurnalele din Shanghai declar\ c\ traficul britanic va fi astfel redus cu 80%. Acest trafic (dac\ nu punem la socoteal\ ora[ul Hong Kong) a fost evaluat anul trecut la dou\zeci de milioane de lire. Hong Kong nu se mai poate bizui dec`t pe armata lui Tcheng Tiung-Ming. Nicolaiev a primit urm\toarele r`nduri, scrise cu majuscule: DAC| LING NU ESTE PUS `N LIBERTATE M`INE, OSTATICII VOR FI EXECUTA}I. Oare terori[tii au cu adev\rat ostatici? Nicolaiev nu crede. Dar mul]i dintre ai no[tri s`nt `n misiune [i s`ntem lipsi]i de orice mijloc de control.

A doua zi
Ling a fost arestat ieri; vom primi, f\r\ `ndoial\, chiar dup\amiaz\, informa]iile pe care le a[tept\m de la el. Dat\ fiind nelini[tea pricinuit\ de `naintarea trupelor inamice, birourile Propagandei s`nt extrem de active. Agen]ii care preced\ armata au primit instruc]iuni precise; [efii lor au c\p\tat indica]iile de la Garin `nsu[i. I-am v\zut trec`nd pe coridor, unii dup\ al]ii, sur`z\tori... Am renun]at la a mai folosi manifestele; marele num\r de agen]i de care dispunem ne `ng\duie s\ nu recurgem dec`t la propaganda oral\, cea mai primejdioas\, cea care implic\ mai mult via]a oamenilor, dar [i cea mai sigur\. Liao Chung-Hoi, comisarul la finan]e din cadrul guvernului (pe care terori[tii vor s\-l asasineze), a izbutit, datorit\ unui nou sistem de percepere a impozitelor stabilit de tehnicieni ai Interna]ionalei, s\ recupereze sume importante, iar fondurile pentru propagand\ s`nt din nou suficiente. ~n c`teva s\pt\m`ni, serviciul de aprovizionare al inamicului [i `ntreaga sa administra]ie vor fi dezorganizate; [i e greu s\-i obligi s\ lupte pe ni[te mercenari pe care nu-i po]i pl\ti. Mai mult, vreo sut\ de oameni, de care r\spund [efii lor, se vor angaja `n armata lui Tcheng Tiung-Ming, [tiind foarte bine c\ risc\ s\ fie `mpu[ca]i de el ca tr\d\tori, iar de trupele noastre ca du[mani; alalt\ieri, trei dintre agen]ii no[tri, descoperi]i, au fost strangula]i dup\ ce au fost tortura]i mai bine de o or\. {efii sec]iilor de propagand\ din armata lui Tcheng au plecat prin dou\ r`nduri de por]i `ntredeschise; tinerii chinezi cu vestoane pe talie [i cu pantaloni largi, c\rora nu le place s\ se hr\neasc\ cu m`nc\ruri na]ionale [i prefer\ s\ se exprime `n engleze[te, cei care se `ntorc de la universit\]ile din America [i de la universit\]ile ruse[ti, snobii [i ur[ii lenini[ti `i priveau cum trec cu o condescenden]\ dispre]uitoare pe agen]ii ce se duceau s\ se angajeze `n trupele du[mane...

Ora [ase
O santinel\ de la `nchisoare `i aduce lui Garin ni[te h`rtii: interogatoriul lui Ling. A vorbit? ~nc\ unul care-i d\ dreptate lui Nicolaiev, r\spunde Garin. Nu mul]i oameni rezist\ `n fa]a suferin]ei... {i... a durat mult? Ce-]i `nchipui? Ce ve]i face cu el? Ce dracu vrei s\ facem? N-o s\ eliber\m un conduc\tor terorist. {i atunci?

140

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

141

~nchisorile s`nt pline, bine`n]eles... Va fi judecat de un tribunal special. Da, totul se afl\, cum spune Nicolaiev; primo: unde este Hong; secundo: Tcheng Dai a fost omor`t din ordinul lui; uciga[ul este unul dintre servitori. Dar avem spioni chiar `n casa lui. Unul singur: acest servitor, agent dublu. Ne-a tras pe sfoar\, dar nu pentru mult\ vreme. Bine`n]eles, e arestat. Ceva mai t`rziu, `l vom folosi `ntr-un proces, dac\-l vom face... E cam primejdios, nu? Dac\ Nicolaiev `i suprim\ drogul timp de c`teva zile [i `i promite c\ nu va fi executat, va vorbi cum trebuie... Spune-mi, mai s`nt `nc\ tipi care cred `n asemenea promisiuni? E de-ajuns s\-i suprime opiul... Se opre[te, ridic\ din umeri `ncet: Un om care va muri... e teribil de simplu... {i, c`teva minute mai t`rziu, ca [i cum [i-ar continua g`ndul: De altfel, eu mi-am ]inut aproape toate promisiunile... Dar cum vrei s\-[i dea seama c\... Ce vrei s\ fac?

A doua zi
Garin e a[ezat la birou, foarte obosit, adus de spate, cu b\rbia `n m`ini [i cu ambele coate, ca de obicei, sprijinite pe un mald\r de h`rtii `n dezordine. {i-a pus cureaua pe un scaun. Auzind pa[i, deschide ochii, `[i `ndep\rteaz\ `ncet cu m`na p\rul care-i cade pe fa]\ [i `[i `n\l]\ capul; intr\ Hong, urmat de doi solda]i. Nu s-a l\sat arestat f\r\ s\ se lupte pe chipul s\u se v\d urme de lovituri, iar ochii mici, de asiatic, au o str\lucire dureroas\. De `ndat\ ce intr\ `n camer\, se opre[te, cu bra]ele la spate, cu picioarele `ndep\rtate. Garin `i prive[te [i, mole[it de febr\, a[teapt\, cu trupul pr\bu[it. De oboseal\, capul i se mi[c\ `ncet de la dreapta la st`nga, de parc\ ar fi pe cale s\ adoarm\... Deodat\, respir\ ad`nc; `[i revine `n sim]iri. Ridic\ din umeri. Hong, care chiar `n acea clip\ `[i ridic\ privirea, `ncruntat, `l vede, se smulge de sub paza solda]ilor [i cade, lovindu-se de tocul u[ii. Z\rise revolverul lui Garin `n tocul de piele, pe scaun, [i se repezise s\-l apuce. Se ridic\. Ajunge, spune Garin `n francez\. {i, `n cantonez\: Lua]i-l! Solda]ii `l scot din camer\. T\cere. Garin, cine-l va judeca? ... C`nd l-am v\zut aici, mi-a venit s\ m\ ridic [i s\-i spun: Ce s-a `nt`mplat? Ca unui pu[ti care se ]ine de [otii. De asta am dat din umeri, iar el a crezut c\-l insultam... ~nc\ unul care... Ce prostie! Apoi, ca [i cum ar auzi dintr-o dat\ `ntrebarea pe care i-o pun, adaug\, rostind cuvintele mai repede: ~nc\ nu-i judecat.

8 august
Hong a fost arestat ieri sear\. * Englezii, la Hong Kong, adun\ treptat muncitorii care trebuie s\-[i reia lucrul `n port. C`nd vor dispune de un num\r destul de mare de anami]i [i de japonezi, care acum a[teapt\ `n bar\ci ordinele guvernatorului, `[i vor reorganiza serviciile, [i activitatea ora[ului va rena[te dintr-o dat\. Dac\ ac]iunea noastr\ va sl\bi, un `ntreg ora[ de vapoare `nc\rcate cu m\rfuri se va `ndrepta iar spre Canton, [i puternica insul\, acum un cadavru, se va `nsufle]i din nou... dac\ decretul pe care-l a[tept\m nu este semnat. Dar acest decret `nseamn\ recunoa[terea r\zboiului dus de sindicate, afirmarea voin]ei guvernului cantonez [i a puterii Interna]ionalei `n China...

A doua zi
Garin `i d\ unui ceasornicar fotografii de-ale lui Tcheng Dai [i de-ale lui Sun Iat-Sen `mpodobite cu inscrip]ii antiengleze[ti ca modele pentru cutiu]e de p\strat ceasuri. O santinel\ aduce un plic sigilat. Cine-a adus asta?

142

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

143

Permanen]a hamalilor din port, comisare. Purt\torul este `nc\ aici? Da, comisare. S\ vin\! Repede! Intr\ un culi, prinz`ndu-[i de bra] brasarda sindicatului hamalilor din port. Tu ai adus asta? Da, comisare. Unde s`nt trupurile? La Permanen]\, comisare. Garin `mi d\ plicul deschis; trupurile lui Klein [i a trei tineri asasina]i au fost g\site `ntr-un bordel de pe malul fluviului. Ostatici... Unde s`nt obiectele? Nu [tiu, comisare. Cum adic\, le-au fost furate din buzunare? Nu, comisare. Garin se ridic\, `[i ia [apca [i-mi face semn s\-l urmez. Hamalul urc\ al\turi de [ofer [i pornim. ~n automobil: Spune-mi, Garin, Klein tr\ia aici cu o alb\, nu-i a[a? {i ce-i cu asta? Trupurile nu s`nt la Permanen]\, ci `n sala de [edin]e. Un chinez p\ze[te u[a, a[ezat pe du[umea; l`ng\ el se afl\ un c`ine mare, care vrea s\ intre; de fiecare dat\ c`nd c`inele se apropie, chinezul `l love[te cu piciorul. C`inele sare `n l\turi, f\r\ s\ latre, apoi se apropie din nou. Chinezul se uit\ la noi `n timp ce ne `ndrept\m spre el. C`nd am ajuns chiar `n fa]a lui, `[i sprijin\ capul de perete, `nchide ochii pe jum\tate [i `mpinge u[a cu m`na, f\r\ s\ se ridice. La oarecare distan]\, c`inele `i d\ t`rcoale. Intr\m. Atelier pustiu, cu lut pe jos, prin col]uri cu gr\mezi de praf. De[i filtrat\ de geamurile albastre din tavan, lumina e puternic\ [i, de `ndat\ ce ridic ochii, v\d cele patru trupuri `n picioare. Le c\utam cu privirea pe jos. S`nt ]epene [i au fost sprijinite de zid ca ni[te pari. ~n prima clip\ am fost [ocat, aproape dobor`t de oroare aceste trupuri drepte au `n ele ceva suprareal `n aceast\ lumin\ [i

t\cere. ~mi revine suflul [i, o dat\ cu aerul pe care-l trag `n piept, m\ n\p\de[te un miros care nu seam\n\ cu nici un altul: animalic, puternic [i fad totodat\ mirosul cadavrelor. Garin cheam\ paznicul, care se ridic\ `ncet, cu p\rere de r\u parc\, [i se apropie. Adu ni[te cear[afuri! Sprijinit de u[\, omul `l prive[te n\uc [i pare c\ nu a `n]eles. Adu ni[te cear[afuri! Omul nu face nici o mi[care. Garin `nainteaz\ spre el cu pumnii str`n[i, apoi se opre[te. Ai zece taeli dac\-mi aduci cear[afurile `ntr-o jum\tate de or\. Ai `n]eles? Chinezul se `nclin\ [i pleac\. Cuvintele rostite au adus `n sal\ ceva omenesc. Dar, `ntorc`ndu-m\, v\d trupul lui Klein `l recunosc pe dat\, din cauza `n\l]imii. ~n mijlocul fe]ei, o pat\ uria[\: gura, l\rgit\ cu briciul. {i pe dat\ mu[chii mi se contract\ din nou, `n asemenea m\sur\ de data asta, `nc`t `mi str`ng bra]ele pe l`ng\ trup [i m\ simt silit s\ m\ sprijin [i eu de perete. M\ uit la ceilal]i: r\ni larg-deschise, pete mari [i negre de s`nge `nchegat, ochi bulbuca]i. Toate trupurile seam\n\ `ntre ele. Au fost tortura]i... Una dintre mu[tele ce zboar\ prin `nc\pere mi se a[az\ pe frunte, iar eu nu pot, nu pot s\-mi ridic bra]ul. Ar trebui totu[i s\-i `nchidem ochii, spune Garin, aproape `n [oapt\, apropiindu-se de trupul lui Klein. Vocea lui m\ treze[te [i izgonesc musca f\c`nd un gest rapid, violent, ne`ndem`natic. Garin `[i apropie de ochii albi degetele deschise ca o foarfec\. M`na `i cade pe l`ng\ trup. Cred c\ le-au t\iat pleoapele... Deschide st`ngaci tunica lui Klein [i scoate din buzunar un portofel. ~i cerceteaz\ con]inutul. Pune deoparte o foaie `mp\turit\ [i `[i `nal]\ capul; chinezul se `ntoarce, ]in`nd `n m`ini ni[te prelate desf\cute, care at`rn\ pe jos. N-a g\sit nimic altceva. ~ncepe s\ culce trupurile unul l`ng\ altul. Auzim pa[i [i o femeie intr\, cu coatele lipite de trupul `ncovoiat. Garin m\ apuc\ de bra] cu brutalitate [i face un pas `nd\r\t.

144

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

145

A venit [i ea! spune el cu glas abia auzit. Ce cretin i-o fi zis c\-i aici? Femeia nu ne prive[te. Se duce de-a dreptul la Klein, se izbe[te, din mers, de unul din trupurile culcate pe jos, se clatin\... Este `n fa]a lui [i-l prive[te. St\ nemi[cat\. Nu pl`nge. ~n jurul capului ei, mu[tele. Mirosul. ~n urechea mea, respira]ia cald\, sacadat\ a lui Garin. Dintr-o dat\, femeia cade `n genunchi. Nu se roag\. S-a ag\]at de trup cu m`inile. Degetele-i s`nt r\sfirate, `nfipte `n cadavru. A `ngenuncheat parc\ `n fa]a torturilor pe care le evoc\ toate aceste r\ni [i aceast\ gur\, deschis\ p`n\ la b\rbie cu o lovitur\ de sabie sau de brici, pe care ea o prive[te ]int\... S`nt sigur c\ nu se roag\. Tot trupul `i tremur\... {i, dintr-o dat\, a[a cum a c\zut adineauri `n genunchi, cuprinde trupul `n bra]e; `l `mbr\]i[eaz\ convulsiv; `[i mi[c\ `ntruna capul, cu o rotire nespus de dureroas\ a `ntregului ei trup... Cu o teribil\ tandre]e `[i freac\ fa]a, s\lbatic, f\r\ un suspin, de p`nza `ns`ngerat\... Garin, care continu\ s\ m\ ]in\ de bra], m\ duce afar\. Chinezul s-a a[ezat din nou `n fa]a u[ii; nici m\car nu ne prive[te. Dar `l trage pe Garin de poalele tunicii. Acesta scoate din buzunar o bancnot\ [i i-o d\: Dup\ ce pleac\ femeia, acoper\-i pe to]i. ~n automobil, nu spune nici un cuv`nt. S-a pr\bu[it parc\. ~[i sprijin\ coatele pe genunchi. Boala `l sl\be[te cu fiecare zi ce trece. La primele zguduituri, a tres\rit [i s-a alungit, cu capul pe capot\, cu picioarele ]epene. Cobor`m din automobil `n fa]\ casei sale [i urc\m `n c\m\ru]a de la primul etaj. Storurile s`nt cobor`te; pare mai bolnav [i mai obosit ca niciodat\. Sub ochi, dou\ riduri ad`nci, paralele cu cele care unesc nasul cu col]urile gurii, m\rginesc dou\ mari cearc\ne violete; [i aceste patru riduri, ce-i crispeaz\ tr\s\turile precum moartea `ns\[i, par a-i descompune `nc\ de pe acum chipul. (Dac\ mai st\ dou\ s\pt\m`ni, spunea Mirov, va fi silit s\ r\m`n\ mult mai mult dec`t dore[te... Dar au trecut mai mult de dou\ s\pt\m`ni...) R\m`ne c`teva clipe t\cut, apoi spune `n [oapt\, ca [i cum s-ar `ntreba pe sine:

S\rmanul... Spunea adeseori: Via]a nu-i ceea ce credem... Via]a nu-i niciodat\ ceea ce credem c\ este! Niciodat\! Se a[az\ pe patul de campanie, cu spinarea `ncovoiat\; `[i ]ine m`na pe genunchi, [i degetele `i tremur\ ca unui alcoolic. Ne-a legat o prietenie ca `ntre b\rba]i... [i s\ descop\r c\ nu mai are pleoape [i s\ m\ g`ndesc c\-i voi atinge ochii... M`na dreapt\ i s-a crispat f\r\ voie. L\s`ndu-se pe spate, se sprijin\ de perete, cu ochii `nchi[i. Gura [i n\rile `i s`nt tot mai `ncordate, [i o pat\ albastr\ i se `ntinde de la spr`ncene p`n\ la jum\tatea obrajilor. Izbutesc adeseori s\ uit... Adeseori... Nu `ntotdeauna. Tot mai rar... Ce-am f\cut din via]a mea? Dar ce poate face un om din via]a lui? S\ nu vezi niciodat\ nimic!... To]i ace[ti oameni pe care-i conduc, la formarea c\rora am contribuit de fapt, ce vor face oare m`ine?! ~n unele momente a[ fi vrut s\ cioplesc totul ca [i cum a[ fi lucrat o bucat\ de lemn, s\ m\ g`ndesc: iat\ ce am f\cut. S\ creez, s\ am timp pentru mine... Cine-[i alege dorin]ele? Febra cre[te. E tot mai `nsufle]it: [i-a scos m`na dreapt\ din buzunar [i `[i subliniaz\ frazele d`nd, ca de obicei, din m`n\. Dar pumnul r\m`ne str`ns. Ce-am f\cut, ce-am f\cut? Oh, Doamne, m\ g`ndesc la `mp\ratul care poruncea s\ li se crape ochii prizonierilor [i care-i trimitea `n ]ara lor, `n grupuri conduse de chiori; chiorii ei `n[i[i, de prea mult\ oboseal\, orbeau treptat. Frumoas\ imagine, care exprim\ ce facem noi aici, mult mai frumoas\ dec`t desenele r\sp`ndite de serviciul Propagandei. C`nd m\ g`ndesc c\ toat\ via]a am c\utat libertatea!... Cine-i liber aici: Interna]ionala, poporul, eu `nsumi, ceilal]i? Poporului `i r\m`ne totdeauna posibilitatea de a se l\sa ucis. E [i asta ceva... At`t de mic\ `ncredere ai, Pierre? Cred `n ceea ce fac. ~n ceea ce fac. C`nd... Se opre[te. Dar chipul `ns`ngerat [i ochii albi ai lui Klein s`nt `ntre noi. Ceea ce faci, c`nd [tii c\ `n cur`nd vei fi silit s\ nu mai faci... Cuget\ o clip\ [i continu\ pe un ton amar:

146

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

147

Am ur`t `ntotdeauna ideea de a servi... {i totu[i cine a servit aici mai mult [i mai bine dec`t mine?... Timp de ani de zile timp de ani de zile mi-am dorit puterea... [i nu [tiu nici m\car s\-mi `nv\lui via]a `n ea. Klein era la Moscova nu-i a[a? c`nd a murit Lenin. {tii c\ Lenin scrisese, `n ap\rarea lui Tro]ki, un articol ce trebuia s\ apar\ `n Pravda, cred. ~ns\[i so]ia lui l-a dus la redac]ie. A doua zi diminea]\, i-a adus ziarele; aproape c\ nu mai putea s\ se mi[te. Cite[te! A v\zut c\ nu i se publicase articolul. Vocea lui era at`t de r\gu[it\ `nc`t nimeni n-a `n]eles ce spune. Privirea `i era at`t de intens\, `nc`t to]i s-au uitat `n aceea[i direc]ie: Lenin `[i pironise ochii pe m`na st`ng\. O pusese pe cear[af, cu palma `n sus, a[a. Se vedea c\ vrea s\ ia ziarul, dar c\ nu poate... Garin [i-a deschis cu violen]\ m`na dreapt\ [i, `n timp ce continu\ s\ vorbeasc\, `[i `ndoaie degetele unul c`te unul, `ncet, privindu-le. ~n timp ce m`na lui dreapt\ z\cea nemi[cat\, m`na st`ng\ a `nceput s\-[i `nchid\ degetele, ca un p\ianjen ce [i-ar str`nge picioru[ele... A murit la pu]in\ vreme dup\ aceea... Da, a[a spunea Klein: ca un p\ianjen... De c`nd mi-a povestit asta, n-am mai putut uita acea m`n\ [i nici acele articole... refuzate... Dar Klein era tro]kist. Nu vrei s\-]i aduc pu]in\ chinin\? Tata `mi spunea: Trebuie s\ sim]i totdeauna p\m`ntul sub picioare. Citise undeva asta. ~mi spunea [i c\ trebuie s\ r\m`i legat de tine `nsu]i nu degeaba era de origine protestant\. Legat! Acea ceremonie prin care o fiin]\ vie era legat\ de una moart\ se numea... c\s\torie republican\, nu-i a[a? Credeam c\ `n toate astea mai r\m`ne loc [i pentru libertate... Mi-a mai povestit... Cine? Klein, fire[te!... c\ `n nu [tiu ce ora[ `n care cazacii fuseser\ obliga]i s\ ucid\ popula]ia, un cretin a r\mas mai mult de dou\zeci de secunde cu sabia ridicat\ deasupra capetelor unor copii: Hai, gr\be[te-te! url\ Klein. Nu pot, `i r\spunde omul. Mi-e mil\. ~mi trebuie timp... ~[i `nal]\ capul [i m\ prive[te, cu o stranie duritate: Cine-ar mai fi f\cut ce-am realizat eu aici? {i la ce bun? Trupul ciop`r]it al lui Klein, gura lui l\rgit\ cu briciul, buza ce-i at`rn\... Nimic pentru mine, nimic pentru ceilal]i. Ca s\ nu mai vor-

bim de femei, ca aceea pe care am v\zut-o adineauri [i care nu poate face dec`t s\-[i frece cu dezn\dejde capul de r\ni... Cine-i? Intr\! Este santinela de la Propagand\, care aduce o scrisoare din partea lui Nicolaiev. Trupele cantoneze, regrupate dup\ `nfr`ngerea pe care au suferit-o la Chow-Chow, au fost din nou `nvinse de Tcheng Tiung-Ming, iar comitetul face apel la Armata Ro[ie `n chip st\ruitor. Garin scoate din buzunar o foaie alb\ [i scrie doar at`t: DECRETUL, semneaz\ [i-i d\ santinelei foaia. Pentru comitet. Nu te temi c\-i exasperezi? Am dep\[it faza asta! M-am s\turat de discu]ii. Mi-e sil\ de la[itatea lor, de nevoia de a nu se compromite niciodat\ cu totul. {tiu c\ nu vor putea revoca acest decret; poporul (ca s\ nu mai vorbim de noi) nu se g`nde[te dec`t la Hong Kong. {i dac\ nu s`nt mul]umi]i... Atunci? Atunci, cu toate sec]iile c\rora le-am l\sat armele, putem [i noi la nevoie s\ facem ce-a f\cut Tang. Mi-ajunge! Dar dac\ Armata Ro[ie e `nvins\? Nu va fi. {i dac\ este? C`nd joci, po]i s\ [i pierzi. Dar de data asta nu vom pierde. ~n timp ce m\ duc dup\ chinin\, `l aud spun`nd printre din]i: Un lucru are totu[i importan]\ `n via]\: s\ nu fi `nvins...

Trei zile mai t`rziu


Ne `ntoarcem, Garin [i cu mine, pentru a lua masa de pr`nz. Patru focuri de revolver; soldatul care st\ al\turi de [ofer se ridic\. Privesc [i-mi trag de `ndat\ capul `nd\r\t: un al cincilea glon] tocmai a lovit portiera. Se trage asupra automobilului nostru. Soldatul riposteaz\. Vreo dou\zeci de oameni o iau la fug\ f`lf`indu-[i m`necile largi. Dou\ trupuri s`nt `ntinse pe p\m`nt. Unul este cel al unui b\rbat pe care soldatul l-a r\nit din gre[eal\, cel\lalt, al omului `narmat cu un revolver: un parabellum1 c\zut l`ng\ palma lui
1 parabellum pistol automat de mare calibru folosit odinioar\ de aramata german\. (n.red.)

148

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

149

deschis\ [i care luce[te `n soare. Soldatul coboar\ [i se apropie de el. E mort, url\ el. Nici m\car nu s-a aplecat. Strig\ s\ vin\ c`]iva oameni cu o targ\ ca s\-l duc\ la spital pe cel\lalt chinez, care are o ran\ `n p`ntece... Zguduindu-ne, automobilul intr\ `n curte. Tipul era curajos, `mi spune Garin `n timp ce coboar\. Ar fi putut `ncerca s\ fug\. A tras p`n\ c`nd a c\zut... Ca s\ coboare, se `ntoarce pe jum\tate spre mine [i v\d c\ are bra]ul st`ng plin de s`nge. Dar... Nu-i nimic. Osul n-a fost atins. Iar glon]ul a ie[it. }inta e ratat\! ~n tunic\ s`nt dou\ g\uri. }ineam m`na pe sp\tarul scaunului [oferului. Mai nepl\cut este c\ s`ngerez ca un porc t\iat. Vrei s\-l chemi pe Mirov? Bine`n]eles. Unde-l g\sesc? {tie [oferul. ~n timp ce [oferul `ntoarce automobilul [i pleac\, Garin murmur\ printre din]i: Poate c\-i p\cat... M\ `ntorc `mpreun\ cu Mirov. Acest medic slab [i blond, cu cap ca de cal, nu vorbe[te curent dec`t rusa. T\cem am`ndoi. Ca s\ poat\ parca automobilul `n curte, [oferul este silit s\ alunge un grup de gur\-casc\ ce s-a format `n jurul b\rbatului mort. Garin este `n camera lui. Eu r\m`n `n c\m\ru]a al\turat\ [i a[tept... Dup\ un sfert de or\, cu bra]ul legat de g`t, `l conduce pe Mirov, se `ntoarce, se culc\ `n fa]a mea pe patul de lemn negru, str`mb`ndu-se de durere, `[i caut\ o pozi]ie comod\, r\m`ne nemi[cat. C`nd st\ astfel, aproape `n `ntuneric, nu-i mai v\d dec`t liniile dure ale chipului: linia aproape dreapt\ a spr`ncenelor, muchia sub]ire [i luminat\ a nasului, mi[c\rile gurii care, atunci c`nd vorbe[te, se deschide mult c\tre b\rbie. |sta `ncepe s\ m\ plictiseasc\! Cine? Mirov? Spune c\-i grav? Asta? (Arat\ c\tre bra].) Pu]in `mi pas\. Nu, spune c\ trebuie c\ trebuie neap\rat s\ plec. ~nchide ochii.

{i lucrul cel mai nepl\cut este c\ [i eu cred c\ are dreptate. Atunci de ce s\ mai r\m`i? E complicat s\-]i explic! Drace! Incomod mai e patul \sta de campanie! Se ridic\, apoi se a[az\, cu b\rbia sprijinit\ `n m`na dreapt\, cu cotul pe genunchi, cu spinarea arcuit\. Cuget\. ~n ultima vreme am fost deseori obligat s\ m\ g`ndesc la via]a mea. M\ g`ndeam [i adineauri, `n timp ce Mirov f\cea pe profetul; cel care a tras m-ar fi putut ucide... Vezi, via]a mea este o afirma]ie foarte puternic\, dar c`nd m\ g`ndesc astfel exist\ o imagine, o amintire ce revine tot timpul... Da, mi-ai spus la spital. Nu, acum nu m\ mai g`ndesc la proces. Lucrul despre care `]i vorbesc nu-i ceva la care m\ g`ndesc. E o amintire mai puternic\ dec`t memoria. Se `nt`mpl\ `n timp de r\zboi, `n spatele frontului. Vreo cincizeci de solda]i `nchi[i `ntr-o sal\ mare, `n care lumina p\trunde printr-o ferestruic\ cu gratii. Se simte c\ va ploua cur`nd. Au aprins lum`n\ri pe care le-au furat din biserica `nvecinat\. Unul dintre ei, `n haine preo]e[ti, oficiaz\ `n fa]a unui altar f\cut din l\zi acoperite cu c\m\[i. ~n fa]a lui, un cortegiu sinistru: un b\rbat `n frac, cu o floare mare de h`rtie la butonier\, o mireas\ ]inut\ de dou\ femei hidoase [i alte personaje grote[ti ce se `ntrez\resc `n semi`ntuneric. Este ora cinci; lum`n\rile abia p`lp`ie. Aud: }ine]i-o bine, s\ nu le[ine, dr\gu]a de ea! Mireasa este un t`n\r soldat sosit ieri de nu se [tie unde [i care se l\udase c\-l va spinteca cu baioneta pe cel care va vrea s\-l violeze. Cele dou\ femei carnavale[ti `l ]in zdrav\n; este incapabil s\ fac\ un singur gest [i, pe jum\tate le[inat, f\r\ `ndoial\, are pleoapele aproape `nchise. Primarul `l `nlocuie[te pe preot, apoi, dup\ ce lum`n\rile s-au stins, nu mai z\resc dec`t spin\ri ce tresalt\ `n umbra deas\ de pe jos. Tipul url\. ~l violeaz\, fire[te, pe s\turate. {i s`nt mul]i. Da, s`nt obsedat de asta, de c`tva timp... Nu pentru felul cum se termin\ totul, bine`n]eles. Ci din pricina `nceputului absurd, parodic... R\m`ne dus pe g`nduri. De altfel, exist\ o oarecare leg\tur\ cu impresiile din timpul procesului... E o asocia]ie de idei destul de `ndep\rtat\...

150

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

151

~[i arunc\ pe spate p\rul care-i cade pe obraz [i se ridic\, de parc\ s-ar scutura de ceva. Acul de siguran]\ ce-i fixeaz\ e[arfa se deschide, [i bra]ul `i cade; `[i mu[c\ buzele. ~n timp ce caut acul de siguran]\ pe jos, spune, rostind cuvintele rar: Trebuie s\ fiu atent! C`nd ac]iunea se retrage din mine, c`nd `ncep s\ m\ despart de ea, `nseamn\ c\ [i s`ngele mi se scurge... Odinioar\, c`nd nu f\ceam nimic, m\ `ntrebam uneori ce valoreaz\ via]a mea. Acum [tiu c\ valoreaz\ mai mult dec`t... Nu termin\ ce are de spus; ridic capul [i-i `ntind acul de siguran]\. ~[i sf`r[e[te fraza printr-un sur`s crispat, plin de orgoliu [i de un fel de ranchiun\... De `ndat\ ce privirile ni se `nt`lnesc, continu\, ca [i cum ar fi fost trezit la realitate: Ce spuneam?... ~ncerc [i eu s\-mi amintesc: ~mi spuneai c\ te g`nde[ti adeseori la via]a ta. Ah! da. Iat\... Se opre[te, neg\sind fraza pe care o caut\. E totdeauna greu s\ vorbe[ti despre asemenea lucruri. Stai s\ vedem... C`nd le d\deam bani moa[elor, `]i dai seama c\ nu-mi f\ceam iluzii cu privire la valoarea cauzei, [i totu[i [tiam c\ riscul e mare; am continuat s\ dau bani `n ciuda tuturor avertismentelor. Bun. C`nd mi-am pierdut averea, aproape c\ m-am abandonat mecanismului care m\ despuia de tot ce aveam; iar ruina mea a contribuit `n bun\ m\sur\ s\ m\ aduc\ aici. Ac]iunea m\ face abulic fa]\ de tot ceea ce este contrar ei, `ncep`nd cu rezultatele. Am fost devotat at`t de mult revolu]iei pentru c\ rezultatele ei s`nt `ndep\rtate [i `n permanent\ schimbare. ~n fond, s`nt un juc\tor. {i, ca to]i juc\torii, nu m\ g`ndesc dec`t la jocul meu, cu `nc\p\]`nare [i intensitate. Joc ast\zi o partid\ mai important\ dec`t odinioar\ [i m\ pricep la asta; dar jocul e acela[i. {i-l cunosc bine; exist\ `n via]a mea un anume ritm, o fatalitate personal\, dac\ vrei, c\reia nu-i scap. M\ supun tuturor lucrurilor ce-i dau putere... (Am `nv\]at c\ o via]\ nu valoreaz\ nimic, dar [i c\ nimic nu valoreaz\ c`t o via]\...) De c`teva zile,

am impresia c\ uit poate ceva capital, c\ altceva se preg\te[te... Prevedeam tot astfel procesul [i ruina, dar ca pe ceva foarte vag... Dac\ tot trebuie s\ dobor`m Hong Kong-ul, mi-ar pl\cea s\... Se opre[te, se ridic\ brusc, cu o str`mb\tur\, [opte[te: Toate astea... [i cere s\ i se aduc\ telegramele.

A doua zi
DECRETUL A FOST PROMULGAT. Am anun]at pe dat\ sec]iile din Hong Kong. {i Avangarda Ro[ie, care a[tepta la [aizeci de kilometri de front, a primit ordinul s\ `nainteze; `ntre putere [i noi nu mai r\m`ne dec`t Tcheng Tiung-Ming.

15 august
~n Fran]a, zi de s\rb\toare... S\rb\toare la catedral\, odinioar\. Ast\zi, catedrala e transformat\ `n azil [i p\zit\ de solda]i din Armata Ro[ie. Borodin a decretat confiscarea monumentelor religioase `n folosul statului. Imaginea unei mizerii ce nu se poate imagina `n Europa: mizeria animalului n\p\dit de o boal\ de piele [i care prive[te cu ochi lipsi]i de orice dorin]\, f\r\ urm\ de ur\, iner]i, r\t\ci]i. ~n fa]a acestor oameni, urc\ `n mine un sentiment grosolan, animalic ca [i aceast\ priveli[te alc\tuit din ru[ine, din spaim\ [i din bucuria josnic\ de a nu fi asemenea lor. Mila nu m\ cuprinde dec`t c`nd nu mai v\d acea sl\biciune scheletic\, acele membre de mandragor\, acele zdren]e, acele cruste mari c`t m`na de pe pielea verzuie [i acei ochi sticlo[i, tulburi, lipsi]i de o privire uman\ c`nd nu s`nt `nchi[i... La `ntoarcere, `i vorbesc de toate astea lui Garin. Nu e[ti obi[nuit, `mi r\spunde. Amintirea unui asemenea grad de mizerie pune la locul lor lucrurile omene[ti, ca [i ideea mor]ii. Tot ce-i mai bun `n Hong vine de aici. Tot de aici venea, desigur, [i curajul tipului care a tras `n mine... Cei care au c\zut prea ad`nc `n mizerie nu mai ies din ea niciodat\ se dizolv\, ca [i cum ar avea lepr\. Dar ceilal]i s`nt, pentru treburile... secundare, instrumentele cele mai puternice, dac\ nu [i cele mai sigure. Curaj, lipsa oric\rei idei de demnitate [i mult\ ur\...

152

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

153

M\ faci s\ m\ g`ndesc la o fraz\ ce-i este atribuit\ lui Lenin [i pe care Hong [i-a tatuat-o, `n engleze[te, pe bra]: Am putea oare pune st\p`nire pe o lume ce nu va fi s`ngerat p`n\ la cap\t? La `nceput, o admira `n chip fanatic; `n ultima vreme, o ura la fel de fanatic. Cred c\ a l\sat-o pe bra] din ur\... {i pentru c\ tatuajele nu se [terg. Ar fi ars-o... E un b\iat care ur\[te din r\sputeri... Care ura... M\ prive[te cu gravitate: Da, care ura... {i, dup\ o clip\, adaug\, privind cu aten]ie un palmier din dreptul ferestrei: E adev\rat c\, pentru Lenin, `ns\[i speran]a avea culoarea urii?... ~l privesc, `i v\d profilul negru la lumin\. Nu s-a schimbat. {i acest profil, asem\n\tor cu cel pe care-l avea atunci c`nd am sosit aici acum aproape dou\ luni, asem\n\tor chiar cu cel pe care l-am cunoscut odinioar\, confer\ o mare for]\ vocii sale modificate. Din seara c`nd l-am v\zut la spital, pare s\ se despart\ de ac]iunea sa, de parc\ ar l\sa-o s\ se `ndep\rteze de el o dat\ cu s\n\tatea [i cu certitudinea vie]ii. Am `nc\ `n mine o fraz\ pe care mi-a spus-o: Amintirea unei anumite mizerii pune la locul lor toate lucrurile omene[ti, ca [i ideea mor]ii... Moartea `i sluje[te adeseori drept termen de compara]ie, acum... {eful serviciului cinematografic al Propagandei intr\: Comisare, au sosit de la Vladivostok noile aparate de luat vederi. {i filmele noastre s`nt gata. Vre]i s\ le vede]i proiectate? Pe dat\, reapare pe chipul lui Garin o expresie hot\r`t\ [i dur\. {i-i r\spunde aproape pe tonul de alt\dat\: Hai.

ofi]eri, au plecat spre Canton. Casele notabililor ora[ului, care `ntre]ineau rela]ii amicale cu ofi]erii du[mani, au fost incendiate. Tcheng `[i regrupeaz\ armata; nu va trece o s\pt\m`n\ [i vom da b\t\lia. Ast\zi recurgem la toate posibilit\]ile Propagandei; [efii corpora]iilor au primit ordinul ca oamenii pe care-i conduc s\ ne lipeasc\ pe ziduri afi[ele; exist\ afi[e pe acoperi[urile de tabl\ ondulat\, pe oglinzile negustorilor de vin, `n baruri, `n automobilele publice, pe tr\suri, pe st`lpii din pia]\, pe parapetul podurilor, `n toate magazinele, lipite de ventilatoare `n frizerii, `ntinse pe be]e de bambus `n pr\v\liile negustorilor de lanterne, a[ezate pe vitrine `n bazare, str`nse sub form\ de evantai `n vitrinele restaurantelor, fixate de ma[ini cu h`rtie `ncleiat\, `n garaje. E un joc cu care se distreaz\ `ntregul ora[; [i pretutindeni vezi aceste afi[e, numeroase, ca `n Europa ziarele de diminea]\ `n m`inile trec\torilor, destul de mici (cele mari nu au fost `nc\ tip\rite), cu superbii lor cade]i victorio[i [i cu solda]ii lor cantonezi `nconjura]i de raze, care se uit\ la englezii scof`lci]i [i la chinezii verzui ce fug de m\n`nc\ p\m`ntul; [i, dedesubt, mai mici, un student, un ]\ran, un muncitor, o femeie [i un soldat care se ]in de m`n\. O dat\ cu sf`r[itul siestei, veselia a fost `nlocuit\ de entuziasm. Solda]i cu uniforma `n dezordine str\bat str\zile fastuos `mpodobite; to]i locuitorii ora[ului au ie[it din cas\; o mul]ime dens\ `nainteaz\ de-a lungul cheiului, lent\, grav\, sus]inut\ de o exaltare t\cut\. Defileaz\ cortegii cu flaute, gonguri, pancarte urmate de copii. Grupul de studen]i `nainteaz\, agit`nd stegule]e albe ce flutur\ `n v`nt, apar [i dispar ca spuma m\rii deasupra rochiilor [i a costumelor albe, `nv\lm\[ite precum o armat\. Masa greoaie [i calm\ a mul]imii `nainteaz\ `ncet, compact\, deschiz`ndu-se `n fa]a cortegiilor [i l\s`nd `nd\r\tul lor un fel de brazd\ [ov\itoare din care se ivesc [epci [i p\l\rii panama ridicate `n aer. Pe ziduri, afi[ele noastre, ca [i acoperi[urile pline de imense pancarte pictate `n grab\, exprim\ victoria `n imagini. Cerul este alb [i jos; `nv\luit\ de c\ldur\, procesiunea `nainteaz\ ca [i cum s-ar duce la un templu. E urmat\ de multe chinezoaice b\tr`ne ce

17 august
O parte dintre trupele inamice a fost `nvins\ `n preajma ora[ului Waitcheu de Avangarda Ro[ie. Am recucerit ora[ul: dou\ tunuri, mitraliere, tractoare [i mul]i prizonieri au c\zut `n m`inile noastre. Trei englezi prizonieri, afla]i `n serviciul lui Tcheng ca

154

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

155

poart\ `n spinare, `ntr-o c`rp\ neagr\, un copil pe jum\tate adormit, cu p\rul `n dezordine. Un zvon `ndep\rtat de gonguri, petarde, strig\te [i instrumente muzicale se `nal]\ parc\ din p\m`nt, o dat\ cu zgomotul nedeslu[it al pa[ilor [i cu trop\itul `n\bu[it al nenum\ra]ilor galen]i. C`t un stat de om, praful danseaz\, acru, strepezindu-]i g`tul [i se pierde `n v`rtejuri tot mai `ncete pe str\du]ele aproape pustii, unde se mai ivesc doar c`]iva `nt`rzia]i care merg gr\bi]i, stingheri]i, `n hainele lor de s\rb\toare. Aproape toate magazinele au obloanele `ntredeschise sau `nchise, ca `n zilele de mare s\rb\toare. Niciodat\ n-am sim]it cu at`ta putere ca ast\zi izolarea despre care `mi vorbea Garin, singur\tatea `n care ne g\sim, distan]a ce separ\ tot ce-i mai profund `n noi de mi[c\rile acestei mul]imi [i chiar de entuziasmul ei...

A doua zi
Garin se `ntoarce de la Borodin, furios: Nu spun c\ gre[e[te dac\ se folose[te de moartea lui Klein a[a cum s-ar folosi de orice altceva. Am g\sit `ns\ idioat\ [i exasperant\ preten]ia lui de a m\ obliga s\ vorbesc la `nmorm`ntare. S`nt destui oratori. Dar nu! E dominat din nou de insuportabila mentalitate bol[evic\, de o stupid\ exaltare a disciplinei. ~l prive[te! Dar eu unul n-am l\sat Europa ca pe un sac cu zdren]e, risc`nd s\-mi termin via]a aici ca un Rebecci oarecare, doar ca s\ vin s\ `nv\] ce `nseamn\ cuv`ntul supunere [i s\-i `nv\] [i pe al]ii. ~n fa]a revolu]iei nu se lucreaz\ cu jum\t\]i de m\sur\! Ba bine c\ nu! Jum\t\]ile de m\sur\ exist\ pretutindeni unde exist\ oameni [i nu ma[ini... Vrea s\ fabrice revolu]ionari a[a cum Ford fabric\ automobile! Toate astea vor sf`r[i r\u, [i nu peste mult\ vreme. ~n c\p\]`na lui de mongol cu plete, bol[evicul lupt\ `mpotriva evreului; dar dac\ b\t\lia e c`[tigat\ de bol[evici, Interna]ionala e pierdut\... Pretexte. Nu asta-i adev\rata cauz\ a rupturii. Exist\, `nainte de orice, o alta: Borodin a ordonat ca Hong s\ fie executat. Cred c\ Garin voia s\-l salveze. {i asta `n ciuda asasin\rii ostaticilor (ce nu pare, de altfel, s\ fi fost ordonat\ de el). Deoarece

socotea c\ Hong, la urma urmei, r\m`nea utilizabil; pentru c\ `ntre Garin [i oamenii s\i exist\ un fel de leg\tur\ feudal\. {i poate pentru c\ era sigur c\, `n cele din urm\, Hong i se va al\tura `mpotriva lui Borodin. G`nd pe care se pare c\ [i acesta l-a avut... Garin nu crede dec`t `n energie. Nu-i antimarxist, dar marxismul nu este nicidecum pentru el un socialism [tiin]ific; e o metod\ de organizare a pasiunilor muncitore[ti, un mijloc de a recruta printre muncitori trupe de [oc. Cu mult\ r\bdare, Borodin construie[te parterul unui edificiu comunist. El `i repro[eaz\ lui Garin c\ nu are o vedere de perspectiv\, c\ ignor\ `ncotro se `ndreapt\, c\ victoriile sale s`nt doar `nt`mpl\toare de[i str\lucite [i indispensabile. Garin crede c\ Borodin lucreaz\ `n func]ie de o perspectiv\, dar c\ aceasta e fals\, c\ obsesia comunist\ `l va sili s\ uneasc\ `mpotriva lui un Gomindan de dreapta, mult mai puternic dec`t cel al lui Tcheng Dai, [i s\ zdrobeasc\, prin mijlocirea acestuia, mili]iile muncitore[ti. Descoper\ (dar e prea t`rziu...) c\, asemenea tuturor doctrinelor puternice [i comunismul e o francmasonerie. {i c\, `n numele disciplinei, Borodin nu va ezita s\-l `nlocuiasc\, de `ndat\ ce el, Garin, nu va mai fi indispensabil, prin cineva mai pu]in eficace poate, dar mai supus. * De `ndat\ ce decretul a fost f\cut cunoscut la Hong Kong, englezii s-au `ntrunit la Marele Teatru [i au telegrafiat din nou la Londra pentru a cere s\ fie trimis\ o armat\ englez\. Dar r\spunsul a sosit pe dat\, tot telegrafic: guvernul englez se opune oric\rei interven]ii militare. * Interogatoriul ofi]erilor englezi a fost `nregistrat pe discuri de fonograf, care au fost trimise, `n num\r mare, sec]iilor. Dar fiecare ofi]er a negat c\ venise s\ lupte `mpotriva noastr\ din supunere fa]\ de guvernul s\u; [i am fost sili]i s\ t\iem acest pasaj din interogatoriu. Va trebui s\ fabric\m discuri mult mai instructive. Garin spune

156

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

157

c\ po]i contesta un articol de ziar, dar nu o imagine sau un sunet, [i c\ propagandei prin fonograf [i cinema nu-i po]i r\spunde dec`t `n acela[i mod; lucru de care propaganda inamic\, fie ea [i englez\, este `nc\ incapabil\. * Face lucruri bune `nainte de a pleca..., `mi spune `n diminea]a asta Nicolaiev. Se refer\ la Garin. ~nainte de a pleca? Da, cred c\ de data asta chiar va pleca. ~n fiecare s\pt\m`n\ se spune c\ trebuie s\ plece... Da, da, dar de data asta va pleca, o s\ vezi. S-a hot\r`t. Dac\ Anglia ar fi trimis trupe, cred c\ ar fi r\mas; dar el cunoa[te r\spunsul Londrei. Cred c\ nu mai a[teapt\ dec`t rezultatul viitoarei b\t\lii... Mirov spune c\ nu va ajunge p`n\ la Ceylon... De ce? Dar, dragul meu, pentru c\ e un om mort, pur [i simplu. Asta se poate spune despre oricine... Se poate [i el `n[ela. Se pare c\ nu-i bolnav numai de dizenterie [i de paludism. Cu maladiile tropicale, dup\ cum bine [tii, nu te joci, dragul meu. C`nd le ai, trebuie s\ te `ngrije[ti. Altminteri... {i apoi e totuna...! Nu pentru el. S-a dus vremea lui. Oameni ca el au fost necesari, dar acum, Armata Ro[ie e preg\tit\, iar Hong Kong-ul va fi `nfr`nt definitiv `n c`teva zile; e nevoie de oameni care s\ [tie mai bine s\ uite de ei `n[i[i. Nu nutresc nici un fel de du[m\nie `mpotriva lui, crede-m\. Mi-e totuna dac\ lucrez cu el sau cu altul... {i totu[i, are prejudec\]i; nu i le repro[ez, dragul meu, dar le are. Sur`de str`mb [i `[i mije[te ochii: E uman, mult prea uman, cum spune Borodin. Iat\ unde duc bolile netratate...

M\ g`ndesc la interogatoriul lui Ling, la acele atitudini prin care Garin `i rezist\ [i pe care Nicolaiev le nume[te prejudec\]i... Tace, apoi, `mpung`ndu-mi pieptul cu un deget: Nu-i comunist, despre asta-i vorba. Personal nu-mi pas\, dar Borodin este totu[i logic; nu exist\ loc `n comunism pentru cel care vrea `n primul r`nd... s\ fie el `nsu[i, s\ existe separat de ceilal]i... Comunismul se opune unei con[tiin]e individuale? El pretinde mai mult... Individualismul este o boal\ burghez\... Dar noi, cei de la Propagand\, am v\zut c\ Garin are dreptate: s\ renun]i aici la individualism `nseamn\ s\ te la[i `nvins. {i to]i cei care lucreaz\ `mpreun\ cu noi, ru[i sau nu (excep]ie f\c`nd, poate, Borodin), s`nt tot at`t de individuali[ti ca [i el! {tii c\ Borodin [i Garin s-au certat teribil, de-a dreptul teribil? Ei! Borodin... ~[i `nfund\ m`inile `n buzunare [i sur`de, ostil: Ar fi multe de spus pe socoteala lui... Dac\ to]i comuni[tii de tip roman, dac\ pot spune astfel, cei care ap\r\ la Moscova cuceririle revolu]iei nu vor s\-i accepte pe revolu]ionarii de tipul... cum s\ spun? de tipul cuceritor, care s`nt pe cale s\ le ofere China, ei... Cuceritor? Prietenul t\u Garin i-ar g\si acestui cuv`nt un sens amar... ... Vor limita `n mod primejdios... Dar ce importan]\ au toate astea? Tu nu `n]elegi nimic. Fie c\ are, fie c\ nu are dreptate, Borodin mizeaz\ pe ceea ce reprezint\ aici proletariatul, `n m\sura `n care poate s-o fac\. Mai `nt`i, el sluje[te acest proletariat, acest nucleu ce trebuie s\ capete con[tiin]\ de sine, s\ creasc\ spre a lua puterea. Borodin este un fel de c`rmaci care... Ca [i Garin. Dar el nu crede c\ a f\cut singur revolu]ia! Borodin `[i cunoa[te bine corabia, `n timp ce Garin nu [i-o cunoa[te pe a sa. Cum spune [i Borodin: E lipsit de o ax\.

158

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

159

Are totu[i una: revolu]ia. Vorbe[ti ca un pu[ti. Revolu]ia nu-i o ax\ dec`t at`ta vreme c`t nu e s\v`r[it\. Altminteri, nu-i revolu]ie, ci o simpl\ lovitur\ de stat, un pronunciamiento. ~n unele momente m\ `ntreb dac\ nu va sf`r[i ca adept al lui Mussolini... ~l cuno[ti pe Pareto? Nu. El trebuie s\-l cunoasc\... Nu ui]i dec`t un lucru: dac\ sentimentele sale pozitive s`nt ceea ce spui ([i e fals), sentimentele sale negative s`nt limpezi; ura sa fa]\ de burghezie [i de tot ceea ce ea reprezint\ este solid\. {i sentimentele negative `nseamn\ ceva. Da, da, e un fel de general alb de st`nga. Toate astea vor fi bune at`ta vreme c`t se va afla `n fa]a unui inamic comun: Anglia (nu degeaba este el la sec]ia de propagand\ a Gomindanului). Dar dup\ aceea? C`nd se va pune problema s\ organiz\m statul, va fi obligat, dac\ mizeaz\ pe comunism, s\ devin\ ca Borodin; dac\ mizeaz\ pe democra]ie asta m-ar mira, c\ci e dezgustat de personalul Gomindanului , e pierdut: nu va vrea s\-[i petreac\ via]a f\c`nd politic\ chinez\ de culise [i nici nu poate `ncerca s\ instaureze dictatura. Nu va reu[i niciodat\, pentru c\ nu-i chinez. Deci, e mai bine s\ se `ntoarc\ `n Europa, spre a muri `n pace [i `n glorie. Vremurile `n care e nevoie de oameni ca el s`nt pe sf`r[ite. Desigur, comunismul poate folosi revolu]ionari de felul \sta (e vorba, aici, de fapt, de un specialist), dar numai dac\-i pune... sub supravegherea a doi ceki[ti hot\r`]i. Dar cu adev\rat hot\r`]i. Ce-i cu aceast\ poli]ie limitat\? Borodin, Garin, cei ca ei... Cu un gest flasc, pare c\ amestec\ mai multe lichide. De c`nd `l cunosc pe Garin, tot felul de logicieni `i prezic viitorul... Nicolaiev continu\: Va ajunge `n cele din urm\ ca prietenul s\u, Borodin; con[tiin]a individual\ este boala [efilor. O adev\rat\ Ceka, iat\ ce lipse[te aici cel mai mult...

Ora zece
Clipocit de ap\, zgomot de jonci care se izbesc `ntre ele. Ascuns\ de acoperi[, luna `nsufle]e[te aerul c\ldu] [i limpede. Sub verand\, lipite de perete, dou\ valize Garin s-a hot\r`t s\ plece m`ine diminea]\. Cuget\ de mult\ vreme, a[ezat pe scaun, cu privirea pierdut\, cu bra]ele at`rn`nd inerte. C`nd m\ ridic s\ iau un creion ro[u spre a adnota Gazeta ora[ului Canton, pe care am citit-o, iese din amor]eal\: M\ tot g`ndeam la fraza tatii: Trebuie s\ sim]i totdeauna p\m`ntul sub picioare. S\ tr\ie[ti `ntr-o lume absurd\ sau s\ tr\ie[ti `ntr-o alta... F\r\ certitudinea, f\r\ obsesia z\d\rniciei lumii, nu exist\ putere [i nici chiar via]\ adev\rat\.... {tiu c\ de aceast\ idee se leag\ `nsu[i sensul vie]ii sale, c\ el `[i trage puterea din aceast\ senza]ie profund\ de absurditate; dac\ lumea nu-i absurd\, atunci `ntreaga-i via]\ se risipe[te `n gesturi zadarnice, ce stau nu sub semnul acelei z\d\rnicii esen]iale care de fapt `l exalt\, ci al unei z\d\rnicii dezn\d\jduite. De unde [i nevoia lui de a-[i impune g`ndirea. Dar, `n noaptea asta, totul `n mine se ap\r\ `mpotriva lui; m\ zbat `mpotriva adev\rului s\u, care se `nal]\ `n mine [i c\ruia moartea lui apropiat\ `i aduce o confirmare sinistr\. Simt `n mine nu at`t un protest, c`t o revolt\... ~mi a[teapt\ r\spunsul, ca un du[man: Ceea ce spui e poate adev\rat. Dar modul `n care ai f\cut-o falsific\ totul. Dac\ aceast\ adev\rat\ via]\ se opune... celeilalte, ea nu i se opune `n felul \sta, `nc\rcat\ de dorin]e [i de ranchiun\! Ce ranchiun\? At`ta c`t s\ legi un om care are `nd\r\tul lui dovezile de for]\ ce se afl\ [i `nd\r\tul t\u... S\ ai dovezile for]ei tale e mult mai r\u. At`t c`t s\-l legi pe via]\, pentru... Contez pe tine s\ m\ `nve]i prin puterea exemplului. Mi-a r\spuns cu o ironie vecin\ cu ura. T\cem am`ndoi. A[ vrea dintr-o dat\ s\ spun ceva care s\ ne apropie; mi-e team\, ca unui copil, de un presentiment, mi-e team\ c\ voi vedea sf`r[indu-se astfel aceast\ prietenie, c\-l voi p\r\si astfel pe acest om pe care l-am

160

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

161

iubit, pe care-l iubesc `nc\, `n ciuda a tot ce spune, a tot ce g`nde[te, [i care va muri... Dar, de data asta, este mai puternic dec`t mine. {i-a pus pe bra]ul meu m`na dreapt\ [i, cu o `ncetineal\ amical\, `mi spune: Nu, ascult\, nu `ncerc s\ am dreptate. Nu `ncerc s\ te conving. S`nt pur [i simplu loial fa]\ de mine `nsumi. Am v\zut suferind mul]i oameni, mul]i. Uneori `n mod abject. Uneori `n mod teribil. Nu s`nt un om bl`nd, dar mi s-a `nt`mplat s\ fiu cuprins de o imens\ mil\, de acea mil\ care parc\ te sufoc\! Ei bine, c`nd m-am reg\sit singur cu mine `nsumi, aceast\ mil\ s-a dezagregat `n cele din urm\. Suferin]a spore[te absurditatea vie]ii. Nu o atac\, ci o transform\ `n ceva derizoriu. Via]a lui Klein evoc\ uneori `n mine ceva... ceva... Ezitarea nu-i vine dintr-o c\utare, ci dintr-un fel de stinghereal\. Dar continu\, privindu-m\ drept `n ochi: Ajunge, ajunge, e ca [i cum ai r`de. ~n]elegi? Cei pentru care via]a nu are sens nu [tiu ce-i mila profund\. Vie]i zidite. Lumea se reflect\ `n ele str`mb\, ca `ntr-o oglind\ deformant\. Poate c\ tocmai aici `[i arat\ adev\rata `nf\]i[are; ce importan]\ are asta?! Nimeni, nimeni, m\-n]elegi, nu poate suporta o asemenea `nf\]i[are. Po]i tr\i accept`nd absurdul, dar nu po]i tr\i `n absurd. Oamenii care vor s\ se desprind\ de p\m`nt `[i dau seama c\ p\m`ntul li s-a lipit de degete. Nu fugi de el [i nu-l reg\se[ti `n mod deliberat... {i lovindu-[i ritmic genunchiul cu pumnul: Nu te aperi dec`t cre`nd. Borodin spune c\ ceea ce oameni ca mine construiesc singuri nu poate d\inui. Ca [i cum ceea ce construiesc oameni ca el... Ah! C`t de mult a[ vrea s\ v\d aceast\ Chin\ peste cinci ani! Timpul nu poate fi eludat. T\cem am`ndoi. De ce n-ai plecat mai demult? De ce s\ plec, at`ta vreme c`t pot face altfel? Din pruden]\... D\ din umeri [i, dup\ o nou\ t\cere: Nimeni nu tr\ie[te `n conformitate cu ceea ce g`nde[te despre propria via]\...

O nou\ t\cere. {i animalul se cramponeaz\! Tace iar. Un zgomot ciudat, nedefinit, imprecis, venit de nu se [tie unde, dep\rtat [i parc\ amor]it, urc\ spre noi... ~ncepe [i Garin s\-l asculte. Dar auzim scr`[netul moale al pneurilor pe pietri[; `n curte a intrat un biciclist. Urc\ spre noi un sunet limpede de pa[i. Precedat de servitor, un curier aduce dou\ plicuri. Garin `l deschide pe primul [i mi-l `ntinde: trupele lui Tcheng Tiung-Ming [i regimentele Armatei Ro[ii care au ajuns la front se lupt\. B\t\lia decisiv\ `ncepe. ~n timp ce citesc, el deschide al doilea plic, d\ din umeri, mototole[te h`rtia [i o arunc\: Mi-e egal. Acum mi-e egal. S\ se descurce singuri. Toate astea... Secretarul iese pe u[\, `l auzim cum se `ndep\rteaz\, `l auzim cum `nchide grilajul. Dar Garin, `n picioare `n fa]a ferestrei, `l strig\. Se aude zgomotul por]ii. Secretarul se `ntoarce. C`nd ajunge sub fereastr\, `i vorbe[te lui Garin; dar acesta tu[e[te, [i eu nu deslu[esc cuvintele. Din nou, secretarul pleac\. Garin str\bate camera `n lung [i-n lat, furios. Ce s-a-nt`mplat? Nimic! Bun. Se vede cu ochiul liber. Adun\ bucata de h`rtie bo]it\, o `mp\ture[te, netezind-o cu m`na dreapt\, cu greu, fiindc\ trebuie s\-[i ]in\ bra]ul st`ng nemi[cat. Apoi, `ntorc`ndu-se c\tre mine: S\ cobor`m. Pleac\, bomb\nind `mpotriva lui sau `mpotriva mea? Ar fi putut s\ crape zece mii de tipi! Fiindc\ nu-i mai pun nici o `ntrebare, se hot\r\[te s\ adauge, `n timp ce coboar\ scara: Doi dintre ai no[tri, agen]i la Propagand\, au fost surprin[i chiar `n clipa c`nd se apropiau de unul dintre pu]urile folosite de trupele noastre. Cu cianur\ `n buzunare. Agen]i dubli. Prezen]a lor nu se poate justifica. N-au povestit nimic, n-au m\rturisit nimic. Nicolaiev `mi spune c\ va relua m`ine interogatoriul!

162

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

163

Conduce el `nsu[i automobilul, cu mare vitez\; [oferul doarme. Nu spune un cuv`nt. Nu ]ine volanul dec`t cu m`na dreapt\ [i, de dou\ ori, aproape c\ ne izbim de case. ~ncetine[te [i m\ roag\ s\ trec la volan; `[i ]ine capul ]eap\n, parc\ `nfundat `ntre umeri obrajii lui, mai scof`lci]i ca niciodat\, apar c`nd trecem pe l`ng\ lumina ce se revars\ din becuri [i dispar pe dat\ [i pare a m\ fi uitat... ~n coridorul Siguran]ei, v\d, `n treac\t, mari afi[e roz, cele pe care le z\risem adineauri pe str\zi: este decretul, afi[at prin grija noastr\. C`nd sosim, preceda]i de sunetul rapid [i milit\resc al c\lc`ielor noastre, aproape nelini[titor `n aceast\ t\cere, Nicolaiev, jovial, `nd\r\tul biroului s\u, cu spatele sprijinit de scaun, `[i pirone[te privirea ochilor sp\l\ci]i [i porcini pe cei doi prizonieri. Am`ndoi s`nt `mbr\ca]i `n costumul de p`nz\ albastr\ al muncitorilor din port. Unul are must\]i lungi, fine, negre; cel\lalt, un b\tr`n, are p\rul t\iat foarte scurt [i un cap rotund `n care sclipesc ochi plini de via]\. ~ncep s\ cunosc aceste ceasuri, ceasuri nocturne petrecute la Propagand\ [i la Siguran]\, t\cerea lor, mirosul de flori dulcege, de noroi [i de petrol al nop]ii calde, [i tr\s\turile noastre extenuate, pleoapele noastre lipite, spin\rile noastre `ncovoiate, buzele noastre flasce [i, `n gura noastr\, gustul gre]os de mahmureal\, ca dup\ o noapte de be]ie... Ai [tiri despre b\t\lie? `l `ntreab\ Garin, intr`nd. Nu, totul continu\. {i tipii? Ai v\zut raportul, dragul meu. Nu [tiu nimic mai mult. P`n\ acum, cel pu]in. Nu-i cu putin]\ s\ le smulgi un singur cuv`nt. P`n\ una alta... Cine a garantat pentru ei? Num\rul 72, conform raportului. Trebuie controlat! Dac\ este exact, num\rul 72 trebuie adus aici, trimis urgent la tribunalul special [i executat. {tii c\ este un agent de prim\ importan]\. Garin `[i `nal]\ capul. ... {i care mi-a adus multe servicii... Este fidel.

Nu va mai trebui s\-[i dea osteneala. C`t prive[te serviciile sale, m-am s\turat de ele. Ne-am `n]eles, nu-i a[a? Cel\lalt sur`de [i `[i `nclin\ capul, mo]\ind parc\, asemenea figurinei grote[ti de por]elan pe care [i-a pus-o ironic pe birou. Acum s\ ne ocup\m de \[tia. Scot din buzunar stiloul. Nu, nu avem ce scrie, voi fi scurt. Iar Nicolaiev va nota r\spunsurile. Cine v-a dat otrava? Primul prizonier, cel mai t`n\r, `ncepe s\ dea o explica]ie stupid\: fusese `ns\rcinat s\ `nm`neze pachetul unei persoane al c\rei nume nu-l [tie, o femeie ce trebuia s\-l recunoasc\ dup\ `nf\]i[are, dar... Garin nu `n]elege mare lucru; eu `i traduc fraz\ cu fraz\. Chinezul, ca [i cum ar avea un tic, `[i pune m`na pe v`rfurile lungi ale must\]ilor [i o retrage nervos c`nd vede c\ gestul s\u `l `mpiedic\ pe cel\lalt s\-i `n]eleag\ cuvintele; apoi `[i pune din nou m`na pe musta]\. Nicolaiev se uit\ spre lampa `nconjurat\ de g`ze. Fumeaz\ obosit. Ventilatoarele nu se `nv`rtesc; fumul de ]igar\ urc\ drept. Destul! spune Garin. Duce m`na la centiron. {i de data asta l-am uitat! F\r\ s\ mai adauge ceva, deschide cu m`na s\n\toas\ tocul meu, scoate din el revolverul [i-l pune pe birou. Muchiile metalice str\lucesc puternic. Spune-i exact ce-]i spun: dac\ `n cinci minute nu ne d\ toate informa]iile, `i trag un glon] `n cap cu m`na mea. Traduc. Nicolaiev a mi[cat u[or dintr-un um\r; to]i agen]ii [tiu c\ Garin este un mare [ef; metoda sa e copil\reasc\. Un minut... dou\ minute... Ajunge! S\ r\spund\ chiar acum! Ai spus c\-i dai cinci minute, spune Nicolaiev, respectuos [i ironic. Tu s\ m\ la[i `n pace!

164

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

165

A luat revolverul de pe birou. M`na dreapt\, cea care ]ine arma, este ferm\; st`nga, ce iese din e[arfa alb\, tremur\ de febr\. ~l somez `nc\ o dat\ pe chinez s\ r\spund\. Face un gest de neputin]\. Zgomotul `mpu[c\turii. Trupul chinezului e nemi[cat; pe chipul lui, o profund\ expresie de uimire. Nicolaiev sare [i se sprijin\ de perete. E r\nit? O secund\... Dou\ secunde... Chinezul se pr\bu[e[te, moale, cu picioarele `ndoite din genunchi. {i s`ngele `ncepe s\ curg\. Dar... dar... bolborose[te Nicolaiev... Tu s\ m\ la[i `n pace! Roste[te aceste cuvinte pe un asemenea ton, `nc`t obezul tace brusc. Nu mai sur`de. Col]urile gurii, c\zute, `i pun [i mai mult `n eviden]\ obrajii fle[c\i]i [i gra[i. ~[i `ncruci[eaz\ m`inile mari pe piept, cu un gest de femeie b\tr`n\. Garin se uit\ ]int\ la zid, drept `n fa]\; din ]eava revolverului, pe jum\tate aplecat\, se `nal]\ un fum u[or [i transparent. Acum e r`ndul celuilalt. Tradu din nou! Nu mai e nevoie. Terorizat, b\tr`nul a [i `nceput s\ vorbeasc\, iar ochii lui mici se zbucium\... Nicolaiev a apucat un creion [i noteaz\ cu o m`n\ tremur\toare. Acum taci, `i spune Garin `n cantonez\. {i, `ntorc`ndu-se c\tre mine: Spune-i, `nainte de a continua, c\ dac\ ne minte, o s-o p\]easc\... Cred c\ asta se vede. La nevoie, pedeapsa cu moartea poate fi perfec]ionat\. Cum vrei s\-i spun asta? Nu m\ intereseaz\. (~n]elege, `ntr-adev\r...) ~n timp ce prizonierul vorbe[te, rostind cuvintele cu o voce g`f`itoare, Nicolaiev d\ la o parte, sufl`nd peste ele, g`zele moarte ce cad pe foaia de h`rtie...

Omul a fost pl\tit de agen]ii lui Tcheng Tiung-Ming, faptul este evident. Vorbe[te mai `nt`i repede, dar nu spune nimic important; v\z`nd ]eava de revolver l\sat\ `n jos, ezit\. Dintr-o dat\ tace. Aflat la limita exasper\rii, Garin `l prive[te. {i... dac\... dac\ v\ spun totul, ce-mi da]i? ~n clipa urm\toare se pr\bu[e[te, cu bra]ele desf\cute, rostogolindu-se. Furios, Garin l-a lovit cu pumnul `n maxilar; ]in`ndu-[i pumnul `nc\ str`ns, se `ncrunt\, `[i mu[c\ buzele [i se a[az\ pe col]ul biroului. Mi s-a deschis rana. Prizonierul face pe mortul, `ntins pe jos. ~ntreab\-l dac\ a auzit de t\m`iere! Traduc din nou. Omul `[i deschide `ncet ochii [i, st`nd tot `ntins pe jos, spune, f\r\ s\ se adreseze unuia dintre noi, f\r\ s\ ne priveasc\: Erau trei. Doi au fost prin[i. Unul dintre cei doi e mort. Cel\lalt este aici. Al treilea poate fi l`ng\ pu]. Garin [i cu mine ne uit\m la Nicolaiev, care urma s\ continue interogatoriul m`ine. Acesta `ncearc\ s\ nu manifeste nici un fel de sentiment: gura, spr`ncenele r\m`n `ncremenite. Dar mu[chii obrajilor se contract\ [i se destind repede, ca [i cum ar tremura. Scrie, `n timp ce prizonierul d\ noi am\nunte. Asta-i tot? Da. Dac\ n-ai spus tot... Am spus tot. Prizonierul pare acum indiferent. Nicolaiev apas\ pe sonerie, ne arat\ o foaie de h`rtie scris\, apoi o d\ santinelei. Un ciclist s\ se duc\ la biroul special al telegrafului chiar acum. Se `ntoarce c\tre noi: ~n aceste condi]ii... `n aceste condi]ii... Dar poate mai s`nt [i al]ii totu[i... Garin... nu crezi c\... ar trebui s\ `ncerc\m pu]in... la nimereal\?... Ca s\-[i fac\ iertat\ teribila neglijen]\, e gata, el care voia s\ continue abia m`ine acest interogatoriu, s\-l tortureze pe prizonier la nimereal\...

166

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

167

Nu mai scoatem nimic de la el, [opte[te Garin printre din]i. Apoi, cu voce tare: Ca s\ ne spun\ pove[ti [i s\ ne lanseze pe vreo pist\ gre[it\?... Nu poate s\ de]in\ informa]ii cu caracter general. ~ntr-o misiune de acest gen, agen]ii nu s`nt aproape niciodat\ mai mult de trei. S`nt trei, m\ auzi? Nu doi! La r`ndu-i sun\ (de patru ori). Doi solda]i intr\ [i-l iau pe prizonier. Nicolaiev, care n-a r\spuns, `nl\tur\ `nceti[or cu m`na g`zele care continu\ s\ cad\ pe birou, ca [i cum [i-ar netezi h`rtia cu un gest de copil cuminte. Pe coridor, `nt`lnim o santinel\ care aduce o telegram\ de la Comisariatul de R\zboi: trupele lui Tcheng `ncep s\ se retrag\. * ~n `ntunericul ce `nv\luie scara din casa lui Garin... lampa ce o lumina s-a spart. Noaptea continu\, afar\ [i `n nervii mei... Pleoapele `mi ard [i nu mi-e somn. Frisoane u[oare `mi str\bat trupul, ca [i cum a[ `ncepe s\ m\ `mb\t; `n timp ce merg greoi, c\ut`nd cu degetul cel mare de la picior fiecare treapt\, pleoapele mi se `nchid [i v\d, `ntr-un amestec de tulbure [i bizar\ lucididate, imagini deformate: cei doi prizonieri, prizonierul mort (`ntins pe jos), Nicolaiev, nunta grotesc\ povestit\ de Garin, [irurile de lumini din strad\, chipul ciop`r]it al lui Klein, afi[ele roz ca ni[te pete... Tresar, ca [i cum m-a[ fi trezit brusc, c`nd aud vocea lui Garin: Nu m\ pot obi[nui cu `ntunericul \sta; am totdeauna impresia c\ s`nt orb... Dar iat\ [i lumina. S`ntem din nou `n c\m\ru]\; cele dou\ valize s`nt tot acolo. Asta-i tot ce iei cu tine? E de-ajuns pentru c`teva luni... Abia dac\ a ascultat ce i-am spus. E atent la un zgomot foarte slab care umple `ntreaga cas\ [i care m\ intrigase `nainte de plecarea noastr\.

Auzi? Da... Am auzit zgomotul \sta chiar `nainte de plecarea noastr\. De unde crezi c\ vine? Ascult\... Acest zgomot `n\bu[it, `ndep\rtat, mecanic are `n el ceva misterios. E un fel de scr`[net u[or, ca acela f\cut de roz\toare, dar regulat, [i din care se ivesc, intermitent, ca ni[te bule de aer `ntr-o ap\ tulbure, sunete ce seam\n\ cu sc`r]`itul lemnului, care se prelungesc o clip\, ca [i toate celelalte sunete, `n `ntuneric, pierz`ndu-se `n acel scr`[net constant ce pare a veni `n acela[i timp dinspre pivni]\ [i dinspre zare. Garin s-a oprit, nelini[tit, abia respir`nd, cu umerii adu[i, str\duindu-se s\ nu fac\ zgomot. Sc`r]`itul pantofilor lui acoper\ brutal celelalte sunete [i zgomote care, dup\ c`teva secunde, reapar ca o lumin\ foarte slab\, urc\ [i `[i reg\sesc intensitatea `ndep\rtat\ [i inexplicabil\. ~n cele din urm\, trupul i se destinde; face un gest de nep\sare [i se culc\ pe patul de lemn: P`n\ una-alta, vrei ni[te cafea? Nu, mul]umesc. Ai face mai bine s\ iei chinin\ [i s\-]i schimbi pansamentul. O s\ fac [i asta la timpul potrivit... Se uit\ ]int\ la valize: Trei luni, poate [ase?... Preocupat, `[i mu[c\ obrajii pe din\untru. Oricum, n-ar fi foarte inteligent s\ r\m`n aici, doar fiindc\ n-am [tiut s\ plec la timp... Zic`nd s\ r\m`n, vrea s\ spun\ s\ mor. Vechiul meu prieten Nicolaiev insinueaz\ c\ e deja t`rziu. P`n\ acum a vorbit pentru sine. Sunetul vocii i se schimb\; ridic\ `nc\ o dat\ um\rul drept. Ce idiot!... Dac\ nu m-a[ fi `ntors acolo `n noaptea asta... Cu cine m\ va putea `nlocui Borodin? Prin Chen, pentru serviciul Propagandei `n sec]ii, dar pentru celelalte servicii? Cu fl\c\i ca Nicolaiev e disciplinat, nimic de zis, foarte disciplinat lucrurile ar putea s\ se sf`r[easc\ r\u... Klein e mort... ~n ce stare le voi g\si pe toate c`nd m\ voi `ntoarce?... E de-ajuns ca Siguran]a s\ fac\ o gaf\, ca s\ m\ simt

168

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

169

iar ca la mine acas\ `n aceast\ via]\ cantonez\, [i totu[i, `n clipa asta mi se pare c\ am [i plecat. Haida-de! dac\ dau ortul popii pe mare, o s\-mi lipeasc\ pe sac o splendid\ etichet\!... Buzele lui s-au sub]iat [i mai mult. }ine ochii `nchi[i. Umbra nasului, care ast\zi pare foarte proeminent, acoper\ [i cearc\nul de la ochiul st`ng. Este ur`t, ur`t `n acel mod tulbur\tor [i agresiv al mor]ilor al c\ror chip nu [i-a dob`ndit senin\tatea. {i c`nd m\ g`ndesc c\, atunci c`nd am sosit aici, pe vremea lui Lambert, Canton era o republic\ de comedie! Iar ast\zi, Anglia! S\ `nvingi un ora[. S\ dobori un ora[ ora[ul este forma social\ suprem\ `n lume, `ns\[i emblema societ\]ii. P\duchio[ii din Canton o s\-i vin\ cur`nd de hac! Decretul... Str\dania tuturor oamenilor care au f\cut din Hong Kong un pumn `nchis este, `n sf`r[it... Coboar\ piciorul [i se apleac\ mult `nainte, de parc\ ar strivi ceva, `ncet, ap\s`nd cu toat\ greutatea. ~n acela[i timp, se `ndreapt\ din mijloc, scoate din buzunar o oglinjoar\ rotund\ prins\ `n celuloid [i `[i prive[te fa]a (e prima oar\). Cred c\ a venit vremea... Ar fi o prostie s\ mor ca un colon oarecare. Dac\ oameni ca mine nu s`nt asasina]i, cine s\ fie? ~n tot ce spune exist\ ceva care m\ stinghere[te, m\ nelini[te[te... Continu\: Ce dracu s\ fac `n Europa? S\ m\ duc la Moscova?... A[a cum s`nt rela]iile mele cu Borodin... Nu cred `n metodele Interna]ionalei, dar trebuie totu[i s\ mai v\d... Peste [ase zile s`nt la Shanghai; apoi iau vaporul norvegian. O s\ mi se par\ c\ o s\ cobor `ntr-o c\m\ru]\ de portar. Numai s\ nu g\sesc distrus tot ce-am f\cut, c`nd m\ voi `ntoarce! Borodin e foarte puternic, dar uneori este [i foarte ne`ndem`natic... Din p\cate, nu po]i merge niciodat\ acolo unde ai vrea... {i unde dracu ai vrea s\ mergi? ~n Anglia. Acum [tiu ce `nseamn\ Imperiul. O violen]\ tenace, constant\. S\ conduci, s\ hot\r\[ti, s\ constr`ngi. ~n asta const\ via]a...

{i `n]eleg dintr-o dat\ de ce m\ descump\nesc cuvintele lui: nu eu s`nt cel pe care vrea s\-l conving\. El `nsu[i nu crede ce spune [i se str\duie[te, `ncord`ndu-[i to]i nervii irita]i, s\ se conving\ pe sine... {tie c\ este pierdut, se teme de asta sau poate nu [tie nimic? ~n fa]a mor]ii sigure, `n mine se na[te din afirma]iile, din speran]ele sale o exasperare dezn\d\jduit\. M\ simt ispitit s\-i spun: Ajunge, ajunge! Cur`nd o s\ mori. O tenta]ie furioas\ urc\ `n mine, reprimat\ totu[i de prezen]a lui [i de o imposibilitate fizic\. Boala i-a minat `n asemenea m\sur\ chipul, `nc`t nu trebuie s\ mai fac nici un efort ca s\ mi-l `nchipui mort. {i am, involuntar, senza]ia c\ dac\ i-a[ vorbi de moarte, i-a[ pune sub ochi aceast\ imagine, aceste tr\s\turi `nc\ [i mai r\v\[ite care m\ obsedeaz\. Mi se pare c\ `n cuvintele mele s-ar ascunde ceva primejdios, ca [i c`nd moartea sa, de care este con[tient, ar deveni, prin mine, o certitudine... De c`teva clipe, tace. {i, `n aceast\ nou\ lini[te, reg\sim zgomotul ciudat care ne intrigase. Nu mai este o rumoare, ci zgomotul unor zguduiri succesive, foarte `ndep\rtate sau foarte slabe, un zgomot auzit ca `n vis; s-ar zice c\, undeva, departe, cineva love[te p\m`ntul cu obiecte grele `nvelite `n p`sl\. Iar sunetele mai sub]iri, sem\n`nd cu cele ale lemnului care sc`r]`ie, devin metalice [i te duc cu g`ndul la vuietul nedeslu[it al unei fier\rii, dominat de muzicale lovituri de ciocan... Din nou zgomotelor acestora amestecate li se adaug\ cele ale pneurilor ce se rostogolesc pe pietri[. Urc\ un cadet, precedat de un servitor. Aduce r\spunsul ofi]erului telegrafist. De[i `ndep\rtat, zgomotul umple camera... Auzi? `l `ntreab\ Garin pe servitor. Da, domnule comisar. Ce-i asta? Nu [tiu, domnule comisar. Cadetul d\ din cap. Este armata, tovar\[e Garin... Garin ridic\ ochii. Ariergarda Armatei Ro[ii, care `nainteaz\... Garin respir\ ad`nc, apoi cite[te telegramele [i mi le `ntinde:

170

ANDR MALRAUX
Al treilea agent a fost prins. Poart\ asupra lui opt sute de grame de cianur\. Du[manul e `n derut\. Mai multe regimente preg\tite de Propagand\ au trecut de partea noastr\. Aprovizionarea [i artileria s`nt `n m`inile noastre. Cartierul general e dezorganizat. Cavaleria `l urm\re[te pe Tcheng, care a fugit.

Semneaz\ de primire [i-i d\ cadetului h`rtia. Acesta pleac\, precedat de servitor. C`tva timp n-o s\-mi mai vad\ semn\tura!... Trupele lui Tcheng s`nt f\cute zob... Nu va trece nici un an [i Shanghai... Vuietul slab al trupelor se apropie sau se dep\rteaz\, adus de v`ntul cald. Recunoa[tem acum scr`[netul tractoarelor, tremurul nedeslu[it al p\m`ntului sub pa[ii sacada]i ai oamenilor [i, din c`nd `n c`nd, aduse de o pal\ de aer fierbinte, boc\nit de copite de cai, sc`r]`it de osii de tun... O dat\ cu tumultul `ndep\rtat, p\trunde `n el o exaltare nedeslu[it\. O mare bucurie? M`ine diminea]\, printre to]i ace[ti imbecili care m\ vor conduce, nu o s\ te mai v\d... ~ncet, mu[c`ndu-[i buza de jos, `[i scoate din e[arf\ bra]ul r\nit [i-l ridic\. Ne `mbr\]i[\m. O triste]e necunoscut\ m\ cuprinde, profund\, dezn\d\jduit\, chemat\ de tot ce-i zadarnic `n gesturile noastre, de moartea prezent\... C`nd, din nou, lumina ne cade pe chipuri, m\ prive[te. Caut `n ochii lui bucuria pe care crezusem c\ o v\d; dar nu g\sesc `n ei dec`t o aspr\ [i totu[i fratern\ gravitate.

POSTFA}|
De la publicarea acestei c\r]i de adolescen]\ au trecut mai bine de dou\zeci de ani. {i mult\ ap\ a curs, pe sub multe poduri sf\r`mate. La dou\zeci de ani dup\ cucerirea Beijingului de c\tre armata revolu]ionar\ a lui Tchai Kai-Chek, a[tept\m cucerirea Cantonului lui Tchai Kai-Chek de c\tre armata revolu]ionar\ a lui Mao Zedong. Peste dou\zeci de ani, o alt\ armat\ revolu]ionar\ `l va izgoni oare pe fascistul Mao? Ce crede despre toate astea umbra lui Borodin care, dup\ cum ar\tau ultimele [tiri, `nainte de r\zboi, cerea Kremlinului o locuin]\ cu sob\? Dar umbra sinuciga[ului Gallen? Totu[i, `n ciuda jocului complex care arunc\ poate poate... China al\turi de Rusia, Mao `[i `ntemeiaz\ victoriile pe revolta ce `nsufle]ea trupele din 1925. Nu vechea pasiune de-a se elibera s-a schimbat. Nu China, nu Rusia s-au schimbat cel mai mult acolo, ci Europa ea nu mai `nseamn\ nimic pentru ele. * Dar aceast\ carte nu apar]ine dec`t superficial Istoriei. A supravie]uit nu pentru c\ a reprezentat anumite episoade din revolu]ia chinez\, ci pentru c\ a zugr\vit un tip de erou `n care se `mbin\ `nclinarea c\tre ac]iune, cultura [i luciditatea. Aceste valori erau indirect legate de valorile Europei din acea vreme. {i pentru c\ s`nt `ntrebat: Ce au devenit, `n Europa de ast\zi, aceste valori care

172

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

173

apar]in spiritului? prefer s\ r\spund prin apelul pe care l-am adresat intelectualilor, la 5 martie 1948, `n sala Pleyel, `n numele colegilor mei gaulli[ti. Forma lui (stenograma unui discurs improvizat dup\ note) arat\ de altfel c\ nu e vorba de o `ncercare. Anumite idei exprimate aici au fost dezvoltate, `ntr-un alt plan, `n Psihologia artei. Dar ceea ce seam\n\ cu o predic\, oarecum emo]ionat\, dintr-un discurs mi s-a p\rut a se potrivi mai bine cu pasiunile dintr-un roman [i cu limitele `ntreb\rilor pe care romanul le sugereaz\, dec`t cu exercitarea unei pref\cute indiferen]e. Sl\birea con[tiin]ei europene nu este analizat\ aici dec`t sumar. Trebuia s\ pun `n lumin\ amenin]area imediat\ [i totodat\ cea mai insidioas\, [i anume cea a abrutiz\rii prin psihotehnici (propaganda a f\cut mari progrese `n raport cu cea practicat\ de Garin), [i s\ precizez ceea ce, `n opinia mea, trebuie s\ fie P|STRAT. Spiritul european este obiectul unei duble metamorfoze. Dup\ mine, drama secolului al XX-lea este urm\toarea: `n timp ce mitul politic al Interna]ionalei agonizeaz\, are loc o interna]ionalizare f\r\ precedent a culturii. ~ncep`nd cu marea voce a lui Michelet [i p`n\ la cea a lui Jaurs, s-a impus ca un fel de eviden]\, de-a lungul ultimului secol, ideea c\ vom deveni cu at`t mai mult oameni cu c`t vom fi mai pu]in lega]i de patria noastr\. Nu era nici josnicie, nici eroare: era forma din acea vreme a speran]ei. Victor Hugo credea c\ Statele Unite ale Europei se vor face de la sine [i c\ ele vor fi preludiul la Statele Unite ale lumii. Or, Statele Unite ale Europei se vor face cu sacrificii, iar Statele Unite ale lumii s`nt `nc\ departe... Am aflat c\ marele gest de dispre] prin care Rusia `nl\tur\ acest c`nt al Interna]ionalei ce-i va r\m`ne, fie c\ vrea sau nu, asociat `n eternul vis de justi]ie al oamenilor, m\tur\ dintr-o dat\ visele secolului al XIX-lea. {tim de acum `nainte c\ nu vom fi mai umani dac\ vom fi mai pu]in francezi, ci pur [i simplu vom fi mai... ru[i. La bine, ca [i la r\u s`ntem lega]i de patria noastr\. {i [tim c\ nu-l vom construi pe european f\r\ ea; c\ trebuie s\-l construim, fie c\ vrem sau nu, pe european `ntemeindu-ne pe ea.

~n timp ce murea aceast\ imens\ speran]\, `n timp ce fiecare om era aruncat `n patria lui, o puzderie de opere se iveau `n s`nul civiliza]iei: muzica [i artele plastice `[i inventaser\ tiparni]a lor. Traducerile p\trundeau `n fiecare ]ar\ pe por]i larg deschise: colonelul Lawrence `l `nt`lnea pe Benjamin Constant, iar colec]ia Payot reunea clasicii Garnier. ~n cele din urm\, s-a n\scut [i cinematograful. {i acum o femeie hindus\ care se uit\ la filmul Anna Karenina pl`nge poate v\z`nd exprimat\, de c\tre o actri]\ suedez\ [i un regizor american, ideea pe care rusul Tolstoi o avea despre dragoste... Dac\ n-am pus laolalt\ visele celor vii, le-am pus cel pu]in laolalt\ pe cele ale mor]ilor! {i `n aceast\ sal\, `n seara asta, putem spune, f\r\ team\ de ridicol: Voi, care s`nte]i aici, voi s`nte]i prima genera]ie ce mo[tene[te `ntregul p\m`nt. Cum este cu putin]\ o asemenea mo[tenire? S\ nu uit\m c\ fiecare dintre civiliza]iile disp\rute nu se adreseaz\ dec`t unei p\r]i din om. Cea a Evului Mediu era `nainte de toate o form\ de cultur\ a sufletului; cea din secolul al XVIII-lea era `nainte de toate o form\ de cultur\ a inteligen]ei. Din veac `n veac, civiliza]ii succesive se suprapun, adres`ndu-se unor elemente succesive ale omului; ele nu se `nt`lnesc cu adev\rat dec`t `n mo[tenitorii lor. Mo[tenirea este totdeauna o metamorfoz\. Adev\ratul mo[tenitor al catedralei din Chartres, nu-i, bine`n]eles, arta de la Saint-Sulpice, ci Rembrandt. Michelangelo, crez`nd c\ reface arta antic\, f\cea art\ `n felul lui Michelangelo... Ce-ar fi putut s\-[i spun\ cei din care s-a n\scut civiliza]ia noastr\? Ea `mbin\ un element grecesc cu un element roman [i cu un element biblic, dup\ cum prea bine se [tie; dar ce [i-ar fi spus unul celuilalt Cezar [i prorocul Ilie? S-ar fi insultat. Pentru ca s\ se poat\ na[te cu adev\rat dialogul `ntre Hristos [i Platon, trebuia s\ se nasc\ Montaigne. Metamorfoza din care se na[te via]a se produce numai prin urma[i. Cine revendic\ ast\zi aceast\ metamorfoz\? Statele Unite, Uniunea Sovietic\, Europa. ~nainte de a ajunge la esen]ial, a[ vrea s\ clarific pu]in lucrurile, `nl\tur`nd mai `nt`i basmul conform c\ruia

174

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

175

culturile se afl\ `ntr-o lupt\ permanent\, ca [i statele. Exemplul Americii Latine ne dovede[te abera]ia acestei situa]ii. ~n momentul de fa]\, America Latin\ este pe cale s\ concilieze, f\r\ cea mai mic\ lupt\, ceea ce dore[te s\ primeasc\ de la lumea anglo-saxon\ cu ceea ce dore[te s\ primeasc\ de la lumea latin\. Exist\ conflicte politice ireductibile; dar e absolut fals s\ afirmi c\ aceste conflicte dintre culturi s`nt ireductibile prin defini]ie. Se `nt`mpl\ s\ fie, [i `nc\ la modul cel mai grav, dar se `nt`mpl\ [i s\ nu existe. S\ renun]\m la acest maniheism absurd, la aceast\ separare `ntre `ngerii prieteni ai oratorului [i demonii du[mani ai oratorului, care a devenit o mod\ c`nd `n discu]ie s`nt implicate America [i Rusia. E limpede ce g`ndesc despre politica ruseasc\ fa]\ de ]ara noastr\: cred c\ acelea[i for]e care au f\cut-o s\ func]ioneze `n favoarea Fran]ei `n momentul Eliber\rii o fac s\ func]ioneze ast\zi `mpotriva Fran]ei, `n chip implacabil; [i `n]eleg s\ pun ordine `n toate astea. Dar Stalin nu `nseamn\ nimic `n raport cu Dostoievski, dup\ cum nici geniul lui Mussorgski nu garanteaz\ politica lui Stalin. S\ vedem mai `nt`i cum revendic\ Statele Unite mo[tenirea cultural\ a lumii. Un prim punct: nu exist\ `n America o cultur\ care s\ se vrea specific american\. Aceasta este o inven]ie a europenilor. ~n America, se consider\ c\ exist\ un decor particular al vie]ii. Se consider\ c\ America este o ]ar\ f\r\ r\d\cini, e o ]ar\ citadin\: o ]ar\ care ignor\ str\vechea [i profunda rela]ie dintre arborii [i pietrele unde se `nt`lnesc str\vechile genii ale Chinei cu str\vechile genii ale Occidentului. Este o ]ar\ care are asupra noastr\ avantajul de a putea [i de a vrea s\ primeasc\ `n acela[i mod toate mo[tenirile din lume [i `n care muzeele importante expun `n aceea[i sal\ statui romane, specifice pentru trecutul `ndep\rtat al Occidentului nostru, [i statui din epoca dinastiei Tang, specifice pentru trecutul `ndep\rtat al civiliza]iei chineze. De altfel, o mare cultur\ nu este, chiar la modul epic, un anticariat superior. Iar cultura american\ este un domeniu de cunoa[tere infinit mai important dec`t un domeniu de cultur\ organic\, de `ndat\ ce Europa este izgonit\ din ea. ~n prezent, America creeaz\ `n modul ei specific artele de mas\: radioul, cinematograful [i presa.

Arta ei ne pare mai ales specific american\ c`nd este o art\ de mase. {i, la drept vorbind, `ntre spiritul publica]iilor Life [i Samedi-Soir nu e prea mare diferen]\; doar c\ `n Life exist\ mai mul]i americani dec`t francezi... America posed\ un romanesc special. Dar, m\ `ntreb din nou, este el specific american? Exist\, incontestabil, o atitudine american\ fa]\ de lume, care const\ `ntr-o reduc]ie permanent\ a lumii la datul s\u romanesc. Dar s\ v\ mai amintesc oare c\, `n Cei trei muschetari, Richelieu e mai pu]in important prin ceea ce a f\cut din Fran]a dec`t prin faptul c\ i-a semnalat regelui absen]a colierului Anei de Austria? America, `n momentul de fa]\, reprezint\, mai mult dec`t orice alt\ ]ar\, romanescul, dar, probabil, ca ]ar\ a maselor. Iar cultura este cu mult dincolo de asemenea probleme. Ce cred `n privin]a asta americanii cultiva]i? Ei cred c\, `n fapt, cultura american\ este una dintre culturile na]ionale ale Occidentului, c\ diferen]a nu e mai mare `ntre `nalta cultur\ american\ [i `nalta cultur\ francez\, dec`t `ntre aceasta [i cultura englez\ sau ceea ce a fost `nalta cultur\ german\. Noi, cei din Europa, nu ne asem\n\m chiar at`t de mult! {i `ntre behaviorism [i bergsonism distan]a e de aceea[i natur\ ca [i cea dintre Bergson [i Hegel. ~n definitiv, America nu s-a conceput niciodat\ pe sine `n raport cu noi, `n ordinea cultural\, ca o parte a lumii: ea s-a conceput `ntotdeauna pe sine ca o parte a lumii NOASTRE. Exist\ mai pu]in\ art\ american\ [i mai mul]i arti[ti americani. Avem acelea[i sisteme de valori; ei nu posed\ `n totalitate ceea ce este esen]ial `n trecutul Europei, dar tot ce posed\ ei ca esen]ial este legat de Europa. Repet: cultura american\, ca o cultur\ distinct\ de a noastr\, a[a cum este cultura chinez\, e pur [i simplu o inven]ie a europenilor. {i nu exist\ o ipotez\ de cultur\ specific american\ opus\ culturii noastre, dec`t exact `n m\sura `n care Europa renun]\ la ea `ns\[i. E greu [i stingheritor s\ consideri Rusia o ]ar\ european\. Sankt-Petersburg (ca [i Leningrad ast\zi) l\sa impresia unei a[ez\ri europene, a unui vast contoar imperial din Occident magazine, caz\rmi [i cupole , a unui New Delhi al Nordului.

176

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

177

Dar este derizoriu s\-i consideri pe ru[i, a[a cum au f\cut totdeauna adversarii lor, ni[te asiatici, deci un fel de chinezi sau hindu[i. Adev\rul este c\ poate nu trebuie s\ lu\m prea `n serios h\r]ile geografice [i faptul c\ Rusia nu este nici `n Europa, nici `n Asia (este `n Rusia); a[a cum Japonia, `n care iubirea [i armata joac\ un rol at`t de important, nu este nici `n China, nici `n America. Celelalte ]\ri din Europa fac parte din cultura noastr\ `n anumite straturi ale ei [i prin schimburi. ~n unele secole, au dominat-o Italia, Spania, Fran]a, Anglia. Toate aceste ]\ri au `n comun mitul cultural al Greciei [i al Romei [i o mo[tenire de cincisprezece secole de cre[tinism comun. Aceast\ ultim\ mo[tenire care, ea singur\, `i separ\ pe slavii din Boemia de slavii din Rusia, at`rn\ f\r\ `ndoial\ foarte greu; dup\ cum mo[tenirea Bizan]ului a ap\sat at`t de greu asupra Rusiei `nc`t pictura ruseasc\ nu s-a putut niciodat\ emancipa complet de ea, iar Stalin `l evoc\ acum pe Vasile al II-lea cel pu]in tot at`t c`t pe Petru cel Mare. Rusia nu a intrat `n cultura occidental\ dec`t `n secolul al XIX-lea, prin muzica [i prin romancierii s\i. Dostoievski este poate singurul dintre ace[tia care se vrea specific rus. Ilya Ehrenburg a r\spuns indirect la un interviu al meu despre civiliza]ia atlantic\, `ntreb`nd: Ce este european: bomba atomic\ sau Tolstoi? Dac\ vre]i, s\ l\s\m deoparte bomba atomic\. Ru[ii nu o posedau `n acea vreme, dar, desigur, nu fiindc\ nu ar fi `ncercat s\ o aib\. {i este deplasat ca Stalin s\ fie comparat cu Ghandi! Mai r\m`ne Tolstoi. Despre care Tolstoi vorbim? Autorul romanelor Anna Karenina [i R\zboi [i pace nu numai c\ face parte din Europa, dar este chiar unul dintre v`rfurile geniului occidental. Dup\ cum spune o fraz\ celebr\: Nu-i bine s\ scuipi `n f`nt`nile din care ai b\ut. C`nd `[i scria romanele, se voia de altfel european, ba chiar se sim]ea rivalul lui Balzac. Dar dac\ este vorba de contele Leon Nicolaievici, care `ncearc\ s\ tr\iasc\ `n felul unui Ghandi cre[tin [i moare `n z\pad\ ca un erou dintr-o epopee popular\ rus\ scriind c\ el `i prefer\ lui Shakespeare o pereche de cizme bune, atunci m\ g`ndesc la unul dintre marii inspira]i ai Bizan]ului iar dac\ trebuie cu orice pre] s\-l compar

cu un alt geniu, l-a[ compara cu Tagore, inseparabil de India care a creat, prin Casa [i Lumea, unul dintre cele mai mari romane universale. Oricum, nu l-a[ compara cu Stendhal. Ne separ\ cel mai mult de el ceea ce ne separ\ cel mai mult de Rusia: dogmatismul s\u oriental. Stalin crede `n adev\rul lui, [i adev\rul lui este f\r\ limite; dar Tolstoi, de `ndat\ ce s-a separat de Occident, a crezut la fel de mult `n adev\rul s\u; iar Dostoievski, `n timpul `ntregii sale vie]i, [i-a pus geniul `n slujba unei `ndoctrin\ri nest\vilite. Rusia n-a avut niciodat\ o Rena[tere, nici o Aten\; nu l-a avut nici pe Bacon, nici pe Montaigne. ~n Rusia continu\ s\ existe ceva ce se vrea a fi Sparta [i ceva ce se vrea a fi Bizan]ul. Sparta se integreaz\ cu u[urin]\ Occidentului; nu [i Bizan]ul. Ast\zi, am putea vedea `n industrializarea nebuneasc\ a acestei imense ]\ri agricole, experimentat\ timp de treizeci de ani, cel mai furios efort de occidentalizare pe care l-a cunoscut `nc\ de pe vremea lui Petru cel Mare. A ajunge din urm\ [i a dep\[i America! Dar spiritul rus se ap\r\ cu at`t mai mult cu c`t acest efort este mai mare. Nu din `nt`mplare comuni[tii ru[i `l atac\ pe Picasso. Pictura acestuia pune `n discu]ie `nsu[i sistemul pe care ei se `ntemeiaz\; ea este, cu sau f\r\ voie, prezen]a cea mai acut\ a Europei. ~n ordinea spiritului, tot ceea ce Rusia nume[te formalism, tot ceea ce deporteaz\ sau ucide neostenit de zece ani `ncoace, este Europa. Pictori, scriitori, cinea[ti, filozofi, muzicieni suspec]i s`nt `n primul r`nd suspec]i de a fi sub influen]a putredei Europe. Eisenstein, Babel, Prokofiev s`nt europeni! Spiritul Europei este un pericol pentru o industrie faraonic\. Condamnarea lui Picasso la Moscova nu-i un simplu accident; ea se vrea a fi o ap\rare a planurilor cincinale... Dac\ asemenea arti[ti mor la timp, ei s`nt `nmorm`nta]i cu cinste `n zidul Kremlinului, dac\ mor ceva mai t`rziu dec`t trebuie, ei s`nt `nmorm`nta]i f\r\ onoruri la poalele zidului siberian din lag\rul de deporta]i. Adev\ratul motiv pentru care Rusia nu este european\ nu are nimic de-a face cu geografia: el const\ `n voin]a ruseasc\.

178

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

179

Nu fac nici un curs de istorie a culturii, nu voi vorbi despre Europa dec`t `n raport cu Uniunea Sovietic\ [i cu Statele Unite. Europa are `n prezent dou\ caracteristici: prima este leg\tura dintre art\ [i cultur\. Aceste dou\ domenii s`nt separate `n Rusia prin dogmatismul g`ndirii. Ele s`nt nu mai pu]in ireductibil separate `n Statele Unite, pentru c\ aici omul de cultur\ nu-i artistul, ci universitarul; un scriitor american Hemingway, Faulkner nu-i nici pe departe echivalentul lui Gide sau al lui Valry, ci este echivalentul lui Rouault sau al lui Braque; scriitorii s`nt ni[te str\luci]i speciali[ti, `n interiorul unei culturi determinate, posed`nd cuno[tin]e determinate: nu s`nt nici oameni ai Istoriei, nici ideologi. Al doilea punct, nu mai pu]in important: voin]a de transcenden]\. S\ nu uit\m! Europa este partea din lume unde s-au succedat sculptorii catedralei din Chartres, Michelangelo, Shakespeare, Rembrandt... Ne lep\d\m sau nu de aceste nume? Bine`n]eles c\ nu! Atunci ar trebui s\ [tim despre ce vorbim. Avem aerul c\ ne credem ni[te am\r`]i `n fa]a unei imense culturi care se nume[te romancierii americani [i `n fa]a unei alte imense culturi care se nume[te nu [tiu prea bine cum `n cel mai bun caz, muzicienii ru[i (ceea ce nu-i r\u deloc). Dar totu[i jum\tate din lume prive[te `nc\ spre Europa, singura care r\spunde acelei interoga]ii profunde. Cine l-a `nlocuit pe Michelangelo? Lic\rirea pe care unii o caut\ `n ea este ultima raz\ din lumina lui Rembrandt; iar gestul m\re] [i `nfrigurat cu care crede c\-[i `ntov\r\[e[te agonia este tot gestul eroic al lui Michelangelo... Ni se spune: S`nt valori burgheze. Dar cum poate fi definit\ arta prin condi]ionarea ei? S\ fiu bine `n]eles. S`nt de acord cu ceea ce a spus un filozof rus care se afl\, de altfel, acum `n Siberia anume c\ g`ndirea lui Platon este inseparabil\ de sclavie. E adev\rat c\ exist\ un dat istoric al g`ndirii, o condi]ionare a g`ndirii. Dar problema nu se termin\ aici, ci abia `ncepe. C\ci totu[i voi l-a]i citit pe Platon! {i nu l-a]i citit ca sclavi [i nici ca proprietari de sclavi! Nimeni `n aceast\ sal\ nici eu, nici al]ii nu [tie ce sentimente `l `nsufle]eau pe un sculptor egiptean c`nd sculpta o statuie pe vremea Vechiului Imperiu; dar nu-i mai pu]in adev\rat c\ privim

aceast\ statuie cu o admira]ie pe care nu exaltarea valorilor burgheze ne-a d\ruit-o; iar problema care se pune este tocmai aceea de a [ti ce anume asigur\ transcenden]a par]ial\ a culturilor noastre. Nu vorbesc aici de eternitate; vorbesc de metamorfoz\. Egiptul a reap\rut pentru noi; el disp\ruse timp de mai bine de o mie cinci sute de ani. Metamorfoza este imprevizibil\? Ei bine! s`ntem `n fa]a unui dat fundamental al civiliza]iei, care este imprevizibilitatea rena[terilor, dar `mi place mai mult o lume imprevizibil\ dec`t o lume a imposturii. Drama actual\ a Europei este moartea omului. ~ncep`nd cu bomba atomic\, [i chiar cu mult `nainte, s-a `n]eles c\ ceea ce secolul al XIX-lea a numit progres pretindea o grea plat\. S-a `n]eles c\ lumea redevenise dualist\ [i c\ imensa speran]\ pe care omul [i-o pusese `n viitor nu mai era valabil\. Dar g`ndirea uman\ nu mai exist\ nu pentru c\ optimismul secolului al XIX-lea n-ar mai exista! Voin]a nu s-a `ntemeiat niciodat\ pe optimismul imediat. Dac\ ar fi fost a[a, n-ar mai fi existat o Rezisten]\ `nainte de 1944. Dup\ cum spune o veche [i ilustr\ fraz\: Nu-i necesar s\ speri pentru a trece la fapte... Cunoa[te]i urmarea. Omul trebuie `ntemeiat din nou, `ntr-adev\r; dar nu pe `n[el\toare imagini. Europa `nc\ ap\r\ cele mai `nalte valori intelectuale din lume. {i, ca s\ [tim asta, e de ajuns s\ ne-o `nchipuim moart\. Dac\ pe locul care a fost Floren]a, dac\ pe locul care a fost Paris ar veni ziua c`nd trestiile `[i vor `nclina capetele, murmur`nd, crede]i cu adev\rat c\ va trebui s\ treac\ mult\ vreme p`n\ c`nd aceste locuri ilustre s\ se reg\seasc\ `n memoria oamenilor ca figuri sacre? Numai noi `ncepem s\ nu mai credem `n Europa; lumea `nc\ prive[te cu o venera]ie `ndep\rtat\ [i plin\ de team\ aceste b\tr`ne m`ini care b`jb`ie `n umbr\... Nu pentru prima oar\ Europa nu se mai g`nde[te pe sine `n termeni de libertate, ci `n termeni de destin. Lucrurile nu mergeau foarte bine nici pe vremea b\t\liei de la Mohacs. {i nici c`nd Michelangelo grava, pe piedestalul Nop]ii: Dac\ ]i-e dat s\ vezi doar tirania, nu te trezi!

180

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

181

Nu se pune deci problema supunerii Europei. S`nt pove[ti pe care nu vrem s\ le mai auzim! Exist\, pe de o parte, o ipotez\: Europa devine un element capital al civiliza]iei atlantice. {i exist\ o alt\ `ntrebare: ce devine Europa `n structura sovietic\? Civiliza]ia atlantic\ cheam\ [i, `n fond (`n calitatea ei de cultur\), respect\ `nc\ Europa; structura sovietic\ `i dispre]uie[te trecutul, `i ur\[te prezentul [i nu accept\ de la ea dec`t un viitor `n care nu r\m`ne nimic din ceea ce a fost. Valorile Europei s`nt amenin]ate dinl\untru prin tehnici n\scute din mijloace care fac apel la pasiunile colective: ziare, cinema, radio, publicitate `ntr-un cuv`nt, din mijloacele de propagand\. E ceea ce numim, `n stil nobil, tehnicile psihologice. Ele s`nt elaborate mai ales `n ]\rile despre care am vorbit. ~n America, s`nt `n primul r`nd `n serviciul unui sistem economic [i tind s\-l constr`ng\ pe individ s\ cumpere. ~n Rusia, s`nt `n serviciul unui sistem politic [i tind s\-l constr`ng\ pe cet\]ean s\ adere f\r\ rezerve la ideologia conduc\torilor; `n acest scop, ele angaj`nd omul `n totalitatea lui. S\ nu confund\m ac]iunea acestor tehnici `n ]\rile lor de origine cu inciden]a ac]iunii lor asupra Europei, mai ales asupra Fran]ei. Inciden]a psihotehnicilor asupra culturii noastre este secundar\, cea a psihotehnicilor ruse[ti se vrea decisiv\. S\ nu discut\m mai ales aici despre o cultur\ viitoare, la care se refer\ totdeauna psihotehnica ruseasc\. S\ vorbim despre ceea ce este: ansamblul tehnicii sovietice `n Fran]a are practic ast\zi drept rezultat o organizare sistematic\ de minciuni alese pentru eficacitatea lor. Generalul de Gaulle este contra Republicii (pentru c\ a restabilit-o?), contra evreilor (pentru c\ a abrogat legile rasiale?) contra Fran]ei este instructiv faptul c\ se poate scrie, f\r\ ca nimeni s\ r`d\, aproape o dat\ pe s\pt\m`n\ , c\ este `mpotriva Fran]ei cel care, situ`ndu-se deasupra teribilului somn al acestei ]\ri i-a men]inut onoarea ca pe un vis invincibil... Interesant este c\, bine`n]eles, stalini[tii [tiu la fel de bine ca [i noi c\ toate acestea s`nt cu des\v`r[ire false. Este tehnica folosit\ `n publicitate: `n aceea[i h`rtie vor fi ambalate s\punul Cadum [i

dimine]ile care c`nt\. E vorba, `n toate cazurile, de a ob]ine reflexul condi]ionat, adic\ de a face ca un anume vocabular, sistematic ag\]at de anumite nume, s\ lege aceste nume de sentimentele pe care acest vocabular le evoc\ de obicei. S\-]i cople[e[ti adversarul cu propriile defecte, pentru ca cititorul s\ nu mai `n]eleag\ nimic, este, de asemenea, un procedeu banal. De exemplu: partidul american. Insist: nu vreau s\ discut c`t s`nt sau c`t nu s`nt de credibile articolele din lHumanit, ci s\ precizez `n ce constau tehnicile care se afl\ la baza celei mai profunde ac]iuni psihologice pe care lumea a cunoscut-o de c`teva secole `ncoace. S\-]i dezonorezi mai `nt`i adversarul `n ordinea intelectual\, s\ faci cu neputin]\ discu]ia. Jean Paulhan a `ncercat timp de un an s\-i conving\ pe stalini[ti c\ spusese ceea ce spusese. Zadarnic! S\ ataci mai ales pe plan moral; pentru acest mod de g`ndire nu trebuie ca adversarul s\ fie doar un adversar, ci el trebuie s\ fie ceea ce `n secolul al XVIII-lea era numit un scelerat. Sunetul unic al acestei propagande este indignarea. (Prin asta este [i foarte obositoare.) Iar acest sistem, ce se `ntemeiaz\ pe postulatul fundamental care spune c\ scopul justific\ mijloacele [i deci nu exist\ dec`t o moral\ a scopului , este sistemul de propagand\ cel mai `nc\p\]`nat [i mai cotidian moral din c`te am v\zut vreodat\. Aceast\ tehnic\ urm\re[te s\ ob]in\, `n domeniul spiritului, fie alia]i, fie (`n Rusia) stalini[ti. ~n ceea ce-i prive[te pe alia]i: S`ntem `n primul r`nd pu[i `n fa]a unei str\vechi mistific\ri: mistificarea cre[tin\ [i etic\. Anumite elemente dintre cele mai profunde ale stalinismului au r\mas, `n Fran]a, inseparabile de marea chemare cre[tin\. Dar noi [tim acum c`t valoreaz\ asemenea glume. Cea de-a doua este mistificarea na]ional\. Ea coincide cu `ntreaga politic\ stalinist\ `nceput\ o dat\ cu Kominformul. ~n toate ]\rile Occidentului trebuie `mpiedicat progresul economic, care risc\ s\ proiecteze aceste ]\ri `n Statele Unite [i Anglia. Din aceast\ pricin\, trebuie inventat\ ap\rarea na]ional\ a ]\rilor amenin]ate de americani.

182

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

183

Stalini[tii vor s\ adauge recrut\rii de muncitori o vast\ recrutare de burghezi: s\ stabileasc\ deci o ideologie na]ional\, partidul comunist devenind ceea ce el nume[te aripa `n mers, astfel `nc`t lucrurile s\ nu se mai sprijine nici pe datul rusesc, nici pe datul luptei de clas\, ci pe un dat experimentat de stalini[ti `n timpul Rezisten]ei unirea for]elor sincer na]ionale sub un fals stindard comunist, `n beneficiul Moscovei. Apoi, mistificarea perspectivei istorice. Repet c\ este timpul s\ `nlocuim `ntrebarea: Cine este? prin voin]a de a explica totdeauna semnifica]ia ascuns\, istoric\ de preferin]\, a ceea ce este. Se face teoria realismului socialist `n pictur\ [i, fire[te, ea poate fi la fel de bine sus]inut\ ca oricare alta , dar ce tablouri s`nt pictate? Nu tablouri realist socialiste, ci icoane ale lui Stalin, `n stilul lui Droulde. Am putea eventual accepta `n absolut condamnarea lui Bernanos, `n numele unui proletariat mitic, dac\ n-ar trebui s\ admir\m totodat\ romanele teziste ale domnului Garaudy. C`te speran]e tr\date, c`te insulte [i c`te mor]i pentru a schimba o Bibliothque rose cu o alt\ Bibliothque rose! {i mai exist\ [i celebra mistificare prin continuitatea revolu]ionar\. Dup\ cum fiecare [tie, mare[alii plini de aur\rii s`nt mo[tenitorii legitimi ai tovar\[ilor lui Lenin cei `mbr\ca]i cu veste din piele. Ar trebui totu[i s\ d\m aici o explica]ie: ni s-a `nt`mplat, lui Andr Gide [i mie `nsumi, s\ fim solicita]i a-i duce lui Hitler protestul `mpotriva condamn\rii lui Dimitrov, care nu era vinovat de incendierea Reichstagului. Era o mare onoare pentru noi (nici o mul]ime nu asista, de altfel). C`nd, acum, Dimitrov, ajuns la putere, `l sp`nzur\ pe nevinovatul Petkov, cine s-a schimbat? Gide [i cu mine sau Dimitrov? Marxismul recompunea mai `nt`i lumea `n raport cu libertatea. Libertatea sentimental\ a individului a jucat un rol imens `n Rusia lui Lenin. Acesta l-a pus pe Chagall s\ picteze frescele teatrului evreiesc din Moscova. Ast\zi, stalinismul `l respinge pe Chagall; cine s-a schimbat? Una dintre c\r]ile mele, Condi]ia uman\, `i interesase, la vremea ei, pe mul]i ru[i. Urma s\ se fac\ dup\ ea un film regizat de Eisenstein, pe muzic\ de {ostakovici. Meyerlhold urma s\ fac\ o pies\ pe

muzic\ de Prokofiev... Nu-i oare un palmares conving\tor pentru o singura oper\ de moarte [i de abjurare? Mi se va spune c\ ignor dialectica, dar `i ignor [i pe ocna[i cadavrele `nc\ [i mai mult. Au existat nenum\rate rupturi: Victor Serge, Gide, Hemingway, Dos Passos, Mauriac [i at`]ia al]ii. E fals s\ se cread\ c\ au avut vreo rela]ie cu problema social\. C\ci nu ni se spusese c\ acele dimine]i care c`nt\ vor fi prelungul vaier ce urc\ din Marea Caspic\ spre Marea Alb\ [i c\ al lor c`nt va fi c`ntul ocna[ilor. S`nt la aceast\ tribun\ [i nu reneg Spania. S\ urce aici `ntr-o bun\ zi [i un stalinist, s\-l apere pe Tro]ki! ~n Rusia, problema se pune `n mod diferit. }ara este `nchis\ [i, chiar prin asta, rupt\ de esen]ialul culturii moderne. Acum e ]ara unde totul trebuie s\ se fi petrecut. Citez din manualul de istorie pentru tineri: Teoria propulsiei cu reac]ie a fost elaborat\ de un `nv\]\tor rus, Ciolkovski. Primul care a inventat aparatul de radio a fost un electrotehnician rus, Popov (Simlia Ruskaia, p. 55). ~n ]\rile capitaliste, `nv\]\m`ntul este particular [i cost\ foarte mult. Pentru numero[i tineri [i tinere, r\m`ne o dorin]\, un vis de nerealizat (ibidem, p. 277)... Dar s\ trecem peste asta... R\m`ne, `n ordinea pozitiv\ a lucrurilor, o g`ndire ce vrea s\ exalte solidaritatea, munca [i un anume nobil mesianism `mpreun\ cu acel dispre] pe care-l `nt`lnim `ntotdeauna la eliberatori. {i mai r\m`n psihotehnicile menite s\ creeze imaginea lumii [i sentimentele cele mai favorabile ac]iunii partidului. Scriitorii s`nt inginerii sufletelor. ~ntr-adev\r! De aceea, ei revendic\ adev\rul. S\ nu uit\m c\ cel mai important ziar rus se nume[te Pravda: Adev\rul. Exist\ totu[i [i cei care [tiu; [i aici se pune o problem\ destul de interesant\: de la ce grad `n sus are acum un om, `n Rusia, dreptul s\ mint\? C\ci Stalin [tie, la fel de bine ca [i mine, c\ Fran]a are un `nv\]\m`nt public. Exist\ cei care s`nt `n\untrul jocului [i cei din afara lui, [i cred c\ merit\ s\ reflect\m la asta, ca [i la dispre]ul pe care-l implic\ tehnicile psihologice. Fie c\ e vorba de a-l face pe om s\ cumpere un

184

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

185

anume s\pun sau s\ voteze `ntr-un anume fel, orice tehnic\ psihologic\ se bazeaz\ pe dispre]ul fa]\ de cump\r\tor sau fa]\ de cel care voteaz\; altminteri ar fi inutil\. Omul `nsu[i este `n cauz\; sistemul este un tot. Tehnica poate s\ existe [i f\r\ totalitarism; dar ea `nso]e[te tot at`t de ineluctabil totalitarismul, ca [i Poli]ia Secret\, c\ci f\r\ poli]ie ea este un monstru vulnerabil. Timp de c`]iva ani a fost greu s\ se sus]in\ c\ Tro]ki nu a creat Armata Ro[ie; pentru ca lHumanit s\ fie cu adev\rat eficace, trebuie ca cititorul s\ nu poat\ citi un ziar cu vederi opuse. Nu exist\ o marj\ de manevr\. {i iat\ de ce chiar par]ial dezacordul unui artist `n raport cu sistemul, `l duce pe acesta c\tre o abjurare. Atunci se pune problema esen]ial\: cum s\ `mpiedici tehnicile psihologice s\ distrug\ calitatea spiritului? Nu mai exist\ o art\ totalitar\ `n lume, presupun`nd c\ a existat vreodat\. Cre[tin\tatea nu mai construie[te catedrale, ea `nal]\ o Sainte-Clotilde, iar Rusia reg\se[te, prin portretele lui Stalin, arta cea mai burghez conven]ional\. Am spus: Dac\ a existat vreodat\, pentru c\ masele au fost sensibile, c`nd au fost, nu `n fa]a artei ca atare. (Din acest punct de vedere, at`t aristocra]ia, c`t [i burghezia s`nt mase...) ~i numesc arti[ti pe cei care s`nt sensibili la datul specific al unei arte; ceilal]i s`nt sensibili la datul ei sentimental. Nu exist\ un om care ignor\ muzica, ci exist\ cei care-l iubesc pe Mozart [i cei care iubesc mar[urile militare. Nu exist\ un om care ignor\ pictura, ci exist\ cei ce iubesc pictura [i cei ce iubesc Visul de Detaille sau pisicile ce se l\f\ie `ntr-un co[ule]. Nu exist\ un om care ignor\ poezia, ci exist\ cei interesa]i de Shakespeare [i cei interesa]i de roman]e. Diferen]a dintre unii [i ceilal]i este urm\toarea: pentru cei din seria a doua, arta este un mijloc de exprimare sentimental\. Se `nt`mpl\, `n anumite epoci, ca aceast\ exprimare sentimental\ s\ fie consubstan]ial\ unei mari arte, ca `n cazul artei gotice. ~mbinarea dintre sentimentele cele mai profunde iubirea, vulnerabilitatea condi]iei umane [i o for]\ specific plastic\ produce atunci o art\ de geniu care `i emo]ioneaz\ pe to]i oamenii (ceva

asem\n\tor reg\sim la marii individuali[ti romantici: la Beethoven, `ntr-o oarecare m\sur\ la Wagner, la Michelangelo desigur, la Rembrandt [i chiar la Victor Hugo). C\ o oper\ sentimental\ este artistic\ sau nu e un fapt, nu-i nici o teorie [i nici un principiu. Problema arz\toare ce ni se pune ar fi deci, `n termeni politici, aceea de a substitui prin crea]ia real\ a unei culturi democratice chemarea mincinoas\ a unei culturi totalitare oarecare. Nu-i vorba s\ constr`ngi masele indiferente s\ guste arta, ci s\ deschizi domeniul culturii tuturor celor care vor s\ p\trund\ `n el. Altfel spus, dreptul la cultur\ este pur [i simplu voin]a de a ajunge la ea1. .............................................................................................. Deci, nu pretind `n mod absurd s\ fixez aici un model de cultur\, ci s\-i propun acesteia mijlocul de a men]ine, `n viitoarea-i metamorfoz\, acel ceva nobil din noi la care a ajuns. Consider\m c\ valoarea fundamental\ a artistului european, `n marile noastre epoci, `ncep`nd cu sculptorii catedralei din Chartres, p`n\ la marii individuali[ti, de la Rembrandt la Victor Hugo, const\ `n voin]a de a vedea `n art\ [i cultur\ obiectul unei cuceriri. Pentru a fi mai precis, voi spune c\ geniul este o diferen]\ cucerit\; c\ geniul `ncepe fie c\ este cel al lui Renoir, fie al unui sculptor teban prin urm\toarele: un om care privea, `nc\ din copil\rie, c`teva opere admirabile ce-i erau de-ajuns pentru a-l `ndep\rta de lume a sim]it `ntr-o bun\ zi c\ s-a rupt de aceste forme, fie pentru c\ ele nu erau `ndeajuns de senine, fie pentru c\ erau prea senine; [i voin]a lui de a constr`nge la un adev\r misterios [i incomunicabil (altminteri dec`t prin opera lui), lumea [i operele `nsele din care el s-a n\scut, i-a determinat geniul. ~n al]i termeni: nu exist\ geniu care s\ copieze, nu exist\ geniu servil. S\ nu ni se mai vorbeasc\ de marii artizani ai Evului Mediu! Chiar `ntr-o civiliza]ie `n care to]i arti[tii ar fi sclavi, imitatorul de forme ar fi tot ireductibil la sclavul care ar descoperi forme necunoscute. Exist\ `n descoperire,
1 Aici se g\sea expunerea ac]iunii culturale pe care o propun. (n.a.)

186

ANDR MALRAUX

CUCERITORII

187

`n art\, ca [i `n celelalte domenii, un fel de semn\tur\ a geniului, [i aceast\ semn\tur\ nu s-a schimbat de-a lungul celor cinci milenii de istorie pe care le cunoa[tem. Dac\ umanitatea poart\ `n ea un dat etern, acesta este tocmai ezitarea tragic\ a omului ce va fi numit, timp de secole, artist `n fa]a operei pe care o resimte mai profund dec`t oricine, pe care o admir\ ca nimeni altul, dar pe care el e singurul care vrea totodat\, `n mod obscur, s\ o nimiceasc\. Or, dac\ geniul este o descoperire, s\ `n]elegem c\ resurec]ia trecutului se `ntemeiaz\ pe aceast\ descoperire. Am ar\tat la `nceputul acestui text ce putea fi o rena[tere, ce putea fi mo[tenirea unei culturi. O cultur\ rena[te atunci c`nd oamenii de geniu, c\ut`ndu-[i propriul lor adev\r, extrag din ad`ncul secolelor tot ceea ce a sem\nat odinioar\ cu acel adev\r, chiar dac\ nu-l recunosc. Rena[terea a creat Antichitatea cel pu]in `n aceea[i m\sur\ `n care Antichitatea a creat Rena[terea. Feti[urile negrilor n-au f\cut mai mult pentru pictorii fovi[ti dec`t au f\cut ace[tia pentru feti[urile negrilor. {i, la urma urmei, adev\ratul mo[tenitor al artei ren\scute `n ultimii cincizeci de ani nu-i nici America, care `i juxtapune capodoperele, nici Rusia, al c\rei vast apel de odinioar\ se mul]ume[te u[or cu noile sale icoane, ci este [coala formalist\ de la Paris, prin care renasc at`tea secole, alc\tuind parc\ o imens\ familie. Adversarul nostru Picasso ar putea r\spunde ziarului Pravda: Arta mea e, poate, cum spune]i, decadent\ [i putred\; dar dac\ a]i [ti s\-mi privi]i pictura `n loc s\ admira]i at`tea icoane cu must\]i, a]i vedea c\ pseudoistoria voastr\ este o nimica toat\ `n fa]a succesivelor genera]ii [i c\ aceast\ pictur\ efemer\ re`nvie, o dat\ cu statuile sumeriene, limbajul uitat a patru milenii... Or, aceast\ cucerire nu-i eficace dec`t printr-o c\utare liber\. Tot ceea ce se opune voin]ei ireductibile de descoperire este, dac\ nu de domeniul mor]ii, c\ci nu exist\ moarte `n art\ [i totu[i exist\ o art\ egiptean\ , de domeniul paraliziei facult\]ilor celor mai fecunde ale artistului. Proclam\m deci necesitatea de a men]ine libertatea acestei c\ut\ri `mpotriva a tot ce vrea s\-i fixeze o direc]ie. {i, mai `nt`i, `mpotriva metodelor de influen]are psihologic\ fondate pe apelul la incon[tientul colectiv, `n scopuri politice.

Proclam\m, `n primul r`nd, ca valori, nu incon[tientul, ci con[tiin]a; nu abandonul, ci voin]a; nu sp\larea creierului, ci adev\rul. ({tiu c\ odinioar\ un om ilustru a spus: Ce-i adev\rul?... ~n domeniul despre care vorbim adev\rul este ceea ce poate fi verificat.) {i, `n sf`r[it, libertatea de a descoperi. Toate acestea nu din perspectiva: C\tre ce?, c\ci nu [tim, ci din perspectiva: De unde pornim?, ca `n [tiin]ele contemporane. Fie c\ vrem sau nu, europeanul `[i va lumina drumul cu tor]a pe care o poart\, chiar dac\ ar fi s\-[i ard\ propria m`n\. Vrem deci s\ `ntemeiem aceste valori pe prezent. Orice g`ndire reac]ionar\ este axat\ pe trecut [tim asta de mult\ vreme; orice g`ndire stalinist\ este axat\ pe un hegelianism orientat de un viitor incontrolabil. Avem `n primul r`nd nevoie s\ g\sim prezentul. Ceea ce ap\r\m aici va fi ap\rat `nainte de sf`r[itul acestui secol de toate marile na]iuni ale Occidentului. Vrem s\-i red\m Fran]ei rolul pe care l-a avut de mai multe ori, `n epocile romanic\ [i gotic\, precum [i `n secolul al XIX-lea, atitudine ce s-a impus Europei c`nd a fost cea a curajului [i totodat\ cea a libert\]ii. Voi, aproape to]i, s`nte]i, `n domeniul spiritului, liberali. Pentru noi, garan]ia libert\]ii politice [i a libert\]ii spiritului nu const\ `n liberalismul politic, condamnat la moarte de `ndat\ ce are `n fa]\ oameni cu convingeri staliniste; garan]ia libert\]ii este for]a statului `n serviciul TUTUROR cet\]enilor. C`nd a fost mare Fran]a? C`nd nu s-a retras `n sine. Fran]a este universalist\. Pentru lume, marea Fran]\ e mai cur`nd cea a catedralelor sau a Revolu]iei dec`t cea a lui Ludovic al XIV-lea. S`nt ]\ri, precum Marea Britanie [i e poate spre cinstea lor , cu at`t mai mari cu c`t s`nt mai singure. Fran]a nu a fost niciodat\ mai mare ca atunci c`nd vorbea pentru to]i oamenii, [i iat\ de ce t\cerea ei se aude at`t de sf`[ietor... Ce va fi spiritul? Ei bine, va fi ceea ce ve]i face voi!

CALEA REGAL|

PARTEA ~NT~I

Cel care prive[te mult visele ajunge asemeni umbrei sale. Proverb malabar

I
De data asta, obsesia lui Claude intra-n joc: se uita st\ruitor la chipul acestui om, c\uta s\ disting\-n fine o expresie oarecare `n semi`ntunericul `n care-l l\sa becul aprins din spatele lui. Form\ la fel de nedeslu[it\ ca [i focurile de pe coasta somalez\ pierdute-n m\re]ia clarului de lun\ sub care sc`nteiau salinele... O inflexiune a vocii de-o ironie insistent\ ce p\rea c\ se pierde [i ea `n noaptea african\, `nt`lnindu-se cu legenda ce-o f\ceau s\ circule `n jurul acestei siluete confuze pasagerii avizi de b`rfe [i de jocuri de c\r]i, cu urzeala de tr\nc\neli, de pove[ti [i de visuri ce-i `nso]esc pe albii care-au fost amesteca]i `n via]a statelor independente din Asia. B\rba]ii tineri `n]eleg gre[it... cum `i zice]i voi?... erotismul. P`n\ la patruzeci de ani, te-n[eli, nu [tii s\ scapi de dragoste; un b\rbat care se g`nde[te la o femeie nu ca la un complement al sexului, ci la sex ca la complementul unei femei, e copt pentru dragoste cu at`t mai r\u pentru el. Dar e ceva [i mai r\u: epoca `n care obsesia sexului, obsesia adolescen]ei se-ntoarce s\ ne b`ntuie, mai puternic\ dec`t oric`nd. Hr\nit\ de tot felul de amintiri... Claude sim]ind mirosul de praf, de c`nep\ [i de oaie ce-i intrase-n haine, v\zu draperia de sac u[or ridicat\, dind\r\tul c\reia un bra] `i ar\tase, cu pu]in `nainte, o negres\ adolescent\, despuiat\, (depilat\), cu o orbitoare pat\ de soare pe s`nul drept, ]uguiat; [i cuta pleoapelor ei groase ce exprima at`ta erotism, dorin]a maniac\, nevoia de a merge p`n\ la cap\tul nervilor, cum zicea Perken... Care continua:

196

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

197

... C\ci amintirile se transform\... Imagina]ia, ce lucru extraordinar! ~n ea `ns\[i, str\in\ sie[i... Imagina]ia... ~ntotdeauna compenseaz\... Chipul lui cu tr\s\turi puternice de abia se z\rea din penumbr\, dar o lumini]\-i sclipea `ntre buze, la cap\tul ]ig\rii, cu siguran]\ aurit. Claude sim]ea cum g`ndurile sale se apropiau pu]in c`te pu]in de cuvinte, ca luntrea ce venea `n fuleuri lente, luminile vasului reflect`ndu-se pe bra]ele paralele ale v`sla[ilor: Ce vre]i s\ spune]i de fapt? O s\-n]elegi singur, `ntr-o zi sau alta... bordelurile somaleze s`nt pline de surprize... Claude cuno[tea aceast\ ironie du[m\noas\ pe care un b\rbat n-o prea folose[te dec`t atunci c`nd e vorba de el `nsu[i sau de soarta lui. Pline de surprize, repet\ Perken. Care anume? se-ntreba Claude. Revedea conturul l\mpilor cu gaz `n jurul c\rora roiau g`ng\nii, fetele cu nasul drept, f\r\ nimic ce-ar fi putut sugera cuv`ntul negres\, `n afar\ de albul str\lucitor al ochiului, `ntre iris [i pielea `ntunecat\; `ndemnate de flautul unui orb, se mi[cau `n cerc, fiecare lovind stra[nic [oldurile foarte puternice ale celei de dinaintea ei. {i, brusc, [irul lor se `ntrerupea o dat\ cu melodia; subliniind fiecare prin vocea ei nota senzual\ a flautului, oprindu-se, cu capul [i cu umerii nemi[ca]i, cu ochii-nchi[i, `ncordate, eliber`ndu-se prin vibrarea ne`ncetat\ a mu[chilor tari ai feselor [i ai s`nilor fermi, c\rora sudoarea le sporea fream\tul sub lampa de gaz... Patroana `mpinsese spre Perken o fat\ t`n\r\ de tot, care z`mbea. Nu, a spus el; cealalt\, de colo. Cel pu]in aia n-are aerul c\ o amuz\. Sadic? se-ntreba acum Claude. Se vorbea despre anumite misiuni pe care Siamul i le-ar fi `ncredin]at pe l`ng\ triburile nesupuse, despre organizarea realizat\ de el `n regiunea Shan1 [i `n ]inuturile lao]iene, despre rela]iile sale ciudate cu guvernul din Bangkok, aci cordiale, aci amenin]\toare; despre pasiunea pentru domina]ie care i
1 Veche denumire a Vietnamului de Sud. (n.tr.)

se atribuia c`ndva, pentru aceast\ putere s\lbatic\ asupra c\reia nu `ng\duia nici cel mai mic control, despre declinul, despre erotismul lui; totu[i, pe vasul \sta, ar fi fost sufocat de femei, dac\ nu s-ar fi ap\rat. E ceva la mijloc, dar nu e sadism... Perken `[i rezem\ capul de sp\tarul [ezlongului; `nf\]i[area lui de brut\ consular\ ap\ru `n plin\ lumin\, accentuat\ de umbra orbitelor [i a nasului. Fumul ]ig\rii urc\ drept [i se pierdu `n bezna nop]ii. Cuv`ntul sadism, r\mas `n mintea lui Claude, `i trezi o amintire. ~ntr-o zi, la Paris, am fost dus `ntr-un mic bordel mizer. ~n salon se afla o singur\ femeie, legat\ cu fr`nghii de-o capr\ de lemn, cam ca la circ, cu fusta ridicat\... Pe fa]\ ori pe spate? Pe spate. ~n jur, [ase-[apte tipi, mici burghezi cu nodurile la cravat\ grijuliu f\cute [i cu haine de alpaca (era var\, dar mai pu]in cald ca aici...), cu ochii holba]i, cu obrajii stacojii c\znindu-se s\ par\ c-ar vrea s\ se amuze... Se apropiau de femeie, unul dup\ altul, o plesneau peste fund c`te-o palm\ fiecare , pl\teau [i plecau sau urcau la primul etaj... At`ta tot? At`ta. {i foarte pu]ini urcau; mai to]i plecau. Visurile acestor tipi cumsecade care-[i vedeau de drum, pun`ndu-[i pe cap p\l\ria tare de paie, tr\g`ndu-[i reverul hainei... Ni[te prost\naci, totu[i... Perken `[i `ntinse bra]ul drept, parc\ spre a-[i `nso]i fraza cu un gest, dar ezit\, `mpotrivindu-se unui g`nd. Esen]ialul e s\ nu-]i cuno[ti partenera. S\ fie numai at`t: sexul opus. S\ nu fie o f\ptur\ cu o via]\ a ei anume? Cu at`t mai mult c`nd e vorba de masochi[ti. Nu se bat niciodat\ dec`t pe ei `n[i[i... ~nchipuirii `i adaugi ce po]i, [i nu ce vrei. P`n\ [i cele mai proaste dintre prostituate [tiu c`t de departe de ele e b\rbatul care le chinuie sau pe care ele `l chinuie; [tii cum le spun ele celor anormali? Cerebrali... Claude `[i spuse c\ [i cuv`ntul \sta anormali, [i el... Nu-[i mai lua ochii de la chipul acela `ncordat. Convorbirea lor s\ fi fost oare purtat\ cu bun\ [tiin]\?

198

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

199

Cerebrali, relu\ Perken. {i au dreptate. Nu exist\ dec`t o singur\ perversiune sexual\, cum spun imbecilii: dezl\n]uirea imagina]iei, neputin]a de-a atinge satisfac]ia. Acolo, la Bangkok, am cunoscut pe unul care punea femeia s\-l lege, despuiat, `ntr-o odaie `ntunecoas\, timp de un ceas... {i? Asta-i tot; `i ajungea. Era un pervertit c`t se poate de pur... Se ridic\. O fi vr`nd s\ doarm\, se-ntreb\ Claude, ori s\ pun\ cap\t conversa]iei \steia?... Prin fumul ce urca drept `n sus, Perken se-ndep\rta cu pa[i rari, p\[ind peste negroteii ce dormeau printre co[urile de corali, cu gura deschis\, roz\. Umbra i se scurta; umbra lui Claude r\m\sese singur\, prelungit\ pe punte. ~n felul \sta, b\rbia lui scoas\-nainte p\rea aproape la fel de viguroas\ ca [i maxilarul lui Perken. Becul se cl\tin\, iar umbra `ncepu s\ tremure; peste dou\ luni, ce se va alege din aceast\ umbr\ [i din trupul pe care ea-l prelungea? Form\ f\r\ ochi, f\r\ privirea asta hot\r`t\ [i anxioas\ ce-l exprima mult mai bine, ast\-sear\, nu e dec`t silueta viril\ peste care tocmai trecea pisica de la bord. ~ntinse m`na; pisica o lu\ la fug\. Obsesia `l cuprinse iar\[i. ~nc\ dou\ s\pt\m`ni de asemenea aviditate; dou\ s\pt\m`ni de a[teptare pe vasul \sta, `ntr-o angoas\ de toxicoman lipsit de drog. Scoase `nc\ o dat\ harta arheologic\ a Siamului [i a Cambodgiei; o cuno[tea mai bine dec`t pe propriu-i chip... Era fascinat de marile pete albastre cu care-ncercuise ora[ele moarte, de linia punctat\ ce marca vechea Cale Regal\, de amenin]\toarea ei afirma]ie: abandonul `n plin\ p\dure siamez\. Cel pu]in o [ans\ din dou\ s\ crapi... Drumuri nesigure, pline cu schelete de mici animale p\r\site pe l`ng\ focuri aproape stinse, sf`r[itul ultimei misiuni `n regiunea Jarai1: c\petenia alb\, Odendhal, dobor`t cu ]epu[e de v`n\toare, noaptea, de c\tre oamenii Sadetului Focului, `n fo[netul frunzelor de palmier strivite, ce vestea sosirea elefan]ilor misiunii... C`te nop]i va fi trebuind s\ stea de veghe, istovit, s`c`it de ]`n]ari, ori s\ a]ipeasc\ l\s`ndu-se-n paza vreunei c\l\uze?... Rareori ai [ansa s\ te lup]i... Perken cuno[tea ]ara asta, dar nu spunea nimic.
1 Provincie din Vietnamul de Sud, situat\ pe Platourile ~nalte. (n.tr.)

Claude fusese captivat la-nceput de tonul vocii lui (era singurul om de pe vas ce rostea cuv`ntul energie, cu simplitate); [i ghicea-n asta c\ omul acela cu p\rul aproape c\runt ]inea la multe lucruri la care ]inea [i el. ~l auzise pentru prima dat\, `n dreptul unui mare zid ro[u de pe ]\rmul egiptean, povestind `n mijlocul unui fream\t de interes [i de ostilitate, cum descoperise dou\ schelete (ho]i de morminte, f\r\ `ndoial\), g\site cu prilejul ultimelor s\p\turi din Valea Regilor, pe lespezile unei camere subterane din care porneau galerii tapi]ate la nesf`r[it cu mumii de pisici sacre. O experien]\ destul de restr`ns\ `i fusese de ajuns s\ vad\ c\ imbecilii s`nt la fel de numero[i printre aventurieri ca [i-n alte p\r]i, dar omul \sta `l intriga. Pe urm\, `l auzise vorbind de Mayrena, efemerul rege al Sedangilor: Cred c\ era un om dornic s\-[i joace biografia, a[a cum un actor `[i joac\ rolul. Vou\, francezilor, v\ plac asemenea in[i pentru care conteaz\ mai mult s\... asta e, da... s\-[i joace bine rolul dec`t s\-nving\. (Claude [i-aminti de tat\l lui, care, pe Marna, la c`teva ceasuri dup\ ce scrisese: Acum, dragul meu prieten, s`nt mobilizate dreptul, civiliza]ia [i m`inile retezate ale copiilor. Am asistat `n via]a mea la dou\ sau trei rev\rs\ri de imbecilitate; afacerea Dreyfus a `nsemnat [i ea ceva, dar ce se petrece acum e cu siguran]\ peste `ncerc\rile precedente din toate punctele de vedere, chiar [i `n privin]a calit\]ii, se dusese la moarte cu un mare curaj, `nrol`ndu-se voluntar.) Atitudinea asta, urm\ Perken, exalt\ bravura, care face parte din rol... Mayrena era foarte brav... A purtat pe spinarea elefantului cadavrul micu]ei lui concubine chame, de-a curmezi[ul p\durii nesupuse, ca s\ poat\ fi `nmorm`ntat\ ca prin]esele din neamul ei (misionarii refuzaser\ s-o `ngroape `n cimitirul lor)... {tii c\ a ajuns rege lupt`nd cu spada contra a dou\ c\petenii de sedangi [i a rezistat o vreme `n }inutul Jarailor... lucru nu prea u[or... A]i cunoscut oameni care-au tr\it pe l`ng\ cei din neamul jarai? Eu, opt ceasuri. Cam pu]in, r\spunse Claude z`mbind. Perken `[i scoase m`na st`ng\ din buzunar [i o `ntinse sub ochii lui Claude, cu degetele desf\cute; fiecare dintre cele trei degete mai lungi era br\zdat ad`nc de-o t\ietur\ `n form\ de spiral\, ca de tirbu[on.

200

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

201

Cu fitiluri `n ele, e destul de mult. Jenat de gafa lui, Claude ezit\; dar Perken reveni la Mayrena: Una peste alta, a murit destul de prost, aproape ca to]i oamenii... Claude [tia de agonia acestuia `ntr-o colib\ de paie din Malaiezia: omul desfigurat de speran]a sa `n[elat\, ca de o tumoare, `nsp\im`ntat de sunetul propriei voci pe care-l repercutau arborii uria[i... Nu chiar at`t de prost... Sinuciderea nu m\ intereseaz\. De ce? Cel care se omoar\ alearg\ dup\ o imagine pe care [i-a f\cut-o singur despre sine; nimeni nu se omoar\ niciodat\ dec`t pentru a exista. Nu-mi place s\ fiu tras pe sfoar\ de Dumnezeu. Zi de zi, asem\narea ce-o presim]ise Claude devenea tot mai evident\, accentuat\ de inflexiunile vocii lui Perken, prin felul acestuia de-a spune ei, vorbind despre pasageri [i poate despre oameni `n general , ca [i cum ar fi fost separat de ei, prin nep\sarea lui de a se defini social. ~n tonul acestei voci, Claude ghicea o vast\ experien]\ uman\, de[i poate c\ minat\ `n unele puncte, [i care se potrivea de minune cu expresia privirii: grea, `nv\luitoare, dar de-o fermitate deosebit\, atunci c`nd o afirma]ie `i `ncorda pre] de o clip\ mu[chii obosi]i ai fe]ei. Acum, era aproape singur pe punte. N-ar dormi. S\ viseze sau s\ citeasc\? S\ r\sfoiasc\ pentru a suta oar\ Inventarul, s\-[i dea iar\[i fr`u liber imagina]iei, a[a cum [i-ar izbi capul `ntr-un zid, contra acelor capitale de pulbere, de liane [i de turnuri `mpodobite cu chipuri, zdrobite sub petele albastre ale ora[elor moarte? {i cu toat\ credin]a `nc\p\]`nat\ ce-l `nsufle]ea, s\ reg\seasc\ mereu acela[i loc, piedicile ce-i destr\mau reveria, cu o imperioas\ statornicie? Bab-el-Mandeb: Por]ile Mor]ii. ~n fiecare convorbire cu Perken, `l iritau aluziile acestuia la un trecut pe care Claude `l ignora. Familiaritatea n\scut\ din `nt`lnirea lor la Djibuti dac\ intrase-n casa aceea [i nu `ntr-alta era fiindc\ `ntrev\zuse, pe sub bra]ul `ntins al unei negrese uria[e `nf\[urate-n ro[u [i negru, silueta confuz\ a lui Perken nu-l sc\pa de curiozitatea `nfrigurat\ ce-l `mpingea spre el, ca [i cum [i-ar fi v\zut `n

chip profetic propriul destin: spre lupta celui care n-a vrut s\ tr\iasc\ `n comunitatea oamenilor, c`nd v`rsta `ncepe s\-l apese [i-l g\se[te singur. B\tr`nul armean cu care Perken umbla deseori `l cuno[tea de mult\ vreme, dar `i vorbise pu]in despre el, supun`ndu-se unei premedit\ri inspirate de team\, f\r\ `ndoial\; c\ci dac\ era unul dintre apropia]ii lui Perken, cu siguran]\ c\ nu era [i prietenul lui. {i, asemenea turuitului constant al ma[inilor, dominat de tr\nc\neala cotidian\, obsesia junglei [i a templelor revenea, invada totul, redob`ndind asupra lui Claude st\p`nirea-i tulbur\toare. ~n toat\ aceast\ amor]eal\, ca [i cum Asia [i-ar fi g\sit `n acest om o complicitate puternic\, ea-l ducea p`n\ la vis\rile n\scute din Cronici: porniri de o[ti `n serile `mb\ls\mate, pline de greieri, cu firave coloane de ]`n]ari deasupra colbului st`rnit de cai, strig\tele caravanelor la trecerea prin vaduri domoale, solii `ntrerupte prin sc\derea apelor dinaintea bancurilor de pe[ti `nvine]i]i parc\ de cerul ciuruit de fluturi, vechi regi distru[i de m`na femeilor; [i cealalt\ visare, indestructibil\: templele, zeii de piatr\ lustrui]i de mu[chi, cu c`te-o broasc\ r`ioas\ pe um\r [i cu capetele lor roase, c\zute pe jos, l`ng\ ei. Istorisirea lui Perken f\cea acum ocolul vasului, trecea de la un [ezlong la altul, ca teama sau ca a[teptarea sosirii, ca plictisul `mbibat de rea-voin]\ din lungile c\l\torii pe mare. ~ntotdeauna inform\. Mai degrab\ mister prostesc dec`t fapte, mai degrab\ in[i care de-abia a[teptau s\ colporteze complice cu palma la gur\ Un tip uluitor, [ti]i, uluitor! dec`t oameni informa]i. Tr\ise printre indigeni [i-i dominase, `n ]inuturi unde mul]i dintre `nainta[ii lui fuseser\ omor`]i, f\r\ doar [i poate, dup\ `nceputuri destul de ilegale. Asta era tot ce se putea [ti. {i eficacitatea lui ]inea f\r\ `ndoial\, `[i spunea Claude, de perseveren]\, de rezisten]\, de calit\]ile sale militare unite cu o capacitate de `n]elegere destul de larg\ pentru a se str\dui s\ `n]eleag\ ni[te oameni foarte deosebi]i de el, dec`t de asemenea aventuri. Niciodat\ Claude nu-nt`lnise `ntr-un asemenea grad nevoia de romanesc a acestor func]ionari care voiau s\-[i hr\neasc\ visurile din ea, nevoie contrariat\ numaidec`t de teama de a nu fi p\c\li]i s\ admit\ existen]a unei lumi diferite de a lor. Oamenii \[tia acceptau totul despre legenda

202

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

203

lui Mayrena care era mort [i poate despre a lui Perken, atunci c`nd se afla departe de ei; aici se ap\rau contra t\cerii lui, ne`ncrez\tori, seto[i s\ se r\zbune printr-un dispre] oarecare pe voin]a lui de singur\tate, adesea f\]i[ exprimat\. Claude se-ntrebase la `nceput de ce-i acceptase Perken prezen]a; era singurul care-l admira [i, poate, care-l `n]elegea, f\r\ s\-ncerce s\-l judece. ~ncerca s\-l `n]eleag\ mai bine, dar nu izbutea dec`t cu greu s\ lege anecdotele romane[ti (tuburile cu mesaje trimise, pe vremea organiz\rii ]inutului Shan, peste `ncercuirea s\lbaticilor r\scula]i, `n cadavrele purtate de fluviu [i p`n\ la pove[ti cu scamatorii) de ceea ce el sim]ea c\ e esen]ial `ntr-acest om nep\s\tor s\-[i joace biografia, deta[at de orice nevoie de a-[i admira propriile fapte [i m`nat de o voin]\ profund\ a c\rei u[oar\ adiere Claude o sim]ea adesea, f\r\ s\ reu[easc\ s-o ating\. C\pitanul o sim]ea [i el. Orice aventurier se na[te dintr-un mitoman, `i spusese acesta lui Claude; dar ac]iunea precis\ a lui Perken, sim]ul s\u organizatoric, refuzul de-a vorbi despre via]a lui `l surprindeau nespus: M\ face s\ m\ g`ndesc la marii func]ionari de la Intelligence Service, pe care Anglia-i folose[te [i-i dezavueaz\ `n acela[i timp; numai c\ omul \sta nu va sf`r[i ca [ef al unui birou de contraspionaj la Londra; mai are ceva `n plus, e german... German sau danez? Danez ca urmare a retroced\rii Schleswig-ului, impus\ prin tratatul de la Versailles. Ceea ce-i convine: cadrele armatei [i ale poli]iei siameze s`nt daneze. Oh! heimatlos, bine`n]eles!... Nu, nu cred c\ va sf`r[i `ntr-un birou; uite c\ se-ntoarce `n Asia... ~n serviciul guvernului siamez? Da [i nu, ca-ntotdeauna... Se duce s\-l caute pe-un tip r\mas `n regiunea nesupus\ r\mas, disp\rut, cam a[a ceva... [i, un lucru surprinz\tor, acum `l intereseaz\ banii... Asta-i ceva nou... Se stabilise o leg\tur\ ciudat\. Claude se g`ndea la asta de c`te ori, domolindu-se pentru un timp, obsesia lui `i d\dea r\gaz: Perken apar]inea acelei familii a singurilor oameni de care bunicul lui care-l crescuse s-ar fi sim]it legat. ~ndep\rtat\ `nrudire: aceea[i ostilitate fa]\ de valorile stabilite, aceea[i atrac]ie pentru oamenii `n ac]iune, legat\ de con[tiin]a vanit\]ii lor; acelea[i refuzuri, mai

ales. Imaginile `n care Claude `[i `ntrevedea viitorul erau `mp\r]ite `ntre amintirile sale [i aceast\ prezen]\, ce-l solicitau ca o dubl\ amenin]are, precum dou\ afirma]ii paralele dintr-o profe]ie. ~n convorbirile pe care le avea cu Perken, Claude nu putea opune experien]ei, amintirilor interlocutorului s\u dec`t o lectur\ destul de vast\, [i astfel ajunsese s\-i vorbeasc\ despre bunicul lui, tot a[a cum Perken `i vorbea de via]a sa, spre a nu opune `ntruna faptelor numai c\r]i, spre a beneficia de interesul deosebit pe care Perken `l purta acestei existen]e; de altfel, de-ndat\ ce Perken `i vorbea despre el `nsu[i, lui Claude `i [i ap\rea `n minte micul barbi[on alb al bunicului, dezgustul acestuia fa]\ de lume, amarele istorisiri din tinere]ea lui. Tinere]ea lui acest om m`ndru totodat\ de str\mo[ii s\i corsari, pierdu]i `n negurile legendelor, [i de bunicul s\u hamal pe cor\bii, fudul de-a trop\i pe puntea navelor ca un ]\ran care-[i m`ng`ie vitele [i-o dedicase `ntemeierii casei Vannec; a[a `n]elegea el s\ d\inuiasc\. La treizeci [i cinci de ani se c\s\torise; la dou\sprezece zile dup\ nunt\, nevast\-sa se-ntorcea la ai ei. Taic\-s\u n-a vrut s-o vad\; maic\-sa exclamase cu o disperare istovit\: Hai, feti]a mamei, las\ astea... de vreme ce-o s\ faci copii... {i ea se-ntorsese la vechea locuin]\ o cl\dire `nc\p\toare pe care el i-o cump\rase, cu o poart\ mare pentru a putea `ntoarce c\ru]ele, prev\zut\ `n partea de sus cu ornamente maritime, cu o curte uria[\ unde se-ntindeau velele la uscat. Ea-[i scosese de pe to]i pere]ii portretele p\rin]ilor, care purtau un cod familial, le zv`rlise sub pat [i pusese `n locul lor un mic crucifix. B\rbatu-s\u nu spusese nimic; c`teva zile nu [i-au vorbit. Apoi, [i-au reluat via]a `n comun. Mo[tenitori ai unei tradi]ii bazate pe munc\, ur`nd tot ce-i roman]ios, ranchiuna pe care-o n\scuse `n ei aceast\ prim\ ne`n]elegere nu se transformase `n conflicte: f\cur\ loc `n via]a lor unei ostilit\]i mute, a[a cum, dac-ar fi fost infirmi, [i-ar fi f\cut loc infirmit\]ii. Fiecare, st`ngaci `n a-[i exprima sentimentele, se `nh\m\ la munc\ pentru a-[i dovedi superioritatea; [i unul, [i altul aflar\-n asta un refugiu [i o pasiune viclean\. Prezen]a copila[ilor introducea-n vechea lor ostilitate o leg\tur\ ce-o f\cea [i mai dureroas\. Fiece bilan] con]inea noi surse de ur\: `n timp ce marinari, b\ie]i de bord, lucr\tori se culcaser\ sau plecaser\ o dat\ cu l\sarea nop]ii

204

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

205

peste cas\ [i peste velele ruginii din curte, pe c`nd ceasul b\tea o or\ t`rzie din noapte, nu rareori unul dintre ei, aplecat pe fereastr\, vedea lumin\ la fereastra celuilalt [i, cu toate c\ era istovit, se punea din nou pe lucru. Ea era tuberculoas\, dar nu-i p\sa; [i an de an el muncea mai mult, pentru ca lampa s\ nu-i fie niciodat\ stins\ `nainte de-a neveste-sii, care st\tea aprins\ p`n\ t`rziu `n noapte. ~ntr-o zi, so]ul b\g\ de seam\ c\ [i crucifixul fusese pus sub pat, la un loc cu portretele p\rin]ilor. Descump\nit c\ sufer\ nu numai de moartea celor pe care-i iubea, dar [i dup\ aceea a unei femei pe care n-o iubea, `i `ndur\ moartea, c`nd sosi, cu o resemnare dezgustat\. ~[i stimase nevasta; [tia c\ fusese nefericit\. A[a era via]a. Dezgustul s\u, mai mult dec`t moartea aceea, aduse dec\derea casei. Dup\ ce societ\]ile de asigurare, ca urmare a naufragiului majorit\]ii flotei sale `n largul Terra-Novei, au refuzat s\ pl\teasc\, el [i-a petrecut o zi `ntreag\ distribuindu-le v\duvelor teancuri de bancnote tot at`t de numeroase pe c`]i marinari `i muriser\, cu cel mai ad`nc dezgust pentru bani pe care-l cunoscuse vreodat\; o rupse cu antreprizele sale [i astfel procesele `ncepur\. Procese f\r\ num\r [i f\r\ cap\t. Cuprins, fa]\ de virtu]ile respectate, de-o ostilitate ce mocnea de mult\ vreme `n el, b\tr`nul primi `n curtea cu vele circurile, c\rora municipalitatea le refuza g\zduirea, [i b\tr`na slujnic\ deschise larg, pentru elefant, am`ndou\ canaturile por]ii, c\reia nici o tr\sur\ nu-i trecuse pragul de ani de zile. Singur `n vasta sal\ de mese, a[ezat `ntr-un jil] cu linii spiralate, sorbind c`te-o du[c\ din cel mai bun vin al s\u, `[i rechema amintirile, una c`te una, `ntorc`nd foile catastifelor... ~mplinind dou\zeci de ani, copiii `i p\r\siser\ casa, din ce `n ce mai t\cut\; t\cut\ p`n\ c`nd r\zboiul `l aduse acolo pe Claude. Tat\l fiindu-i ucis, mama sa, care-[i p\r\sise de mult b\rbatul, veni s\-[i vad\ copilul. Acum tr\ia din nou singur\. B\tr`nul Vannec o primi la el `n cas\; se deprinsese at`t de bine s\ dispre]uiasc\ faptele oamenilor, `nc`t le-nv\luia pe toate `ntr-o `ng\duin]\ du[m\noas\. ~n seara venirii o re]inuse, indignat la ideea c\, at`ta timp c`t el e-n via]\, nora lui ar putea locui la un hotel `n ora[ul lui: [tia din propria experien]\ c\ ospitalitatea nu-mpiedic\ ranchiuna. St\tuser\ de

vorb\ sau, mai degrab\, ea vorbise: o femeie p\r\sit\, obsedat\ p`n\ la chin de v`rst\, sigur\ de dec\derea ei [i care privea via]a cu o indiferen]\ disperat\. Cineva cu care el putea tr\i laolalt\... Era ruinat\, dac\ nu chiar s\rac\. El nu prea ]inea la d`nsa, dar sim]ea influen]a unei ciudate leg\turi de spirit: era, ca [i el, izolat\ de societatea oamenilor care pretinde at`tea accept\ri stupide sau pref\cute; veri[oar\-sa, prea b\tr`n\ acum, conducea prost casa... O sf\tuise s\ r\m`n\, [i ea primise. Fardat\ pentru singur\tate, pentru portretele fo[tilor proprietari [i pentru ornamentele maritime, fardat\ mai ales pentru oglinzile `mpotriva c\rora nu [tia s\ se apere dec`t prin perdelele `ncruci[ate [i artificiile `ntunericului, nora murise dintr-o menopauz\ timpurie, de parc\ spaima ei ar fi fost o presim]ire. B\tr`nul acceptase aceast\ moarte cu o aprobare sinistr\: La v`rsta mea nu mai treci la alt\ credin]\... C\ soarta punea astfel cap\t urzelii de stupidit\]i din care `i alc\tuise via]a, era bine. De-atunci `ncolo, nu mai ie[i aproape deloc din mutismul ostil `n care se-nchisese, dec`t ca s\ stea de vorb\ cu Claude. M`nat de-un subtil egoism de unchia[, l\sase mai totdeauna pe seama b\tr`nei veri[oare, mamei sau profesorilor grija de a pedepsi copilul, a[a `nc`t la Dunkerque ([i chiar mai t`rziu, c`nd, fiind student la Paris, adolescentul `[i cunoscu unchii), felul lui de-a g`ndi `i p\ru totdeauna lui Claude de-o neobi[nuit\ libertate. ~n acest b\tr`n simplu, `n\l]at prin mor]ii ce-l `nconjurau [i prin lumina tragic\ `n care marea coloreaz\ vie]ile ce i s-au dedicat, se afla un Ecleziast incult, dar care nu se temea de Domnul; unele dintre frazele prin care bunicul `[i traducea vasta experien]\ r\sunau `n Claude ca bubuitul surd al micii u[i a locuin]elor, solitar\ acum `n strada pustie [i care seara-l izola de lume. C`nd, dup\ cin\, bunicul vorbea, ating`ndu-[i pieptul cu v`rful barbi[onului, vorbele lui chibzuite `l tulburau pe Claude, care se ap\ra de ele ca de ni[te cuvinte venite de peste timpuri sau de peste mare, din ni[te t\r`muri locuite de oameni ce-ar fi cunoscut mai bine dec`t to]i ceilal]i povara, amarul [i for]a obscur\ a vie]ii. Memoria, dr\gu]\, e un afurisit de cavou de familie! S\ tr\ie[ti cu mai mul]i mor]i dec`t cu vii... Pe-ai no[tri, `i [tiu bine: `n to]i [i `n

206

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

207

tine la fel e aceea[i fire. {i c`nd n-o mai suport\... {tii c\ s`nt ni[te crabi ce-[i hr\nesc matern, f\r\ s-o [tie, parazi]ii ce-i rod?... S\ fii un Vannec, asta e ceva, [i-n bine, [i-n r\u!... Dup\ ce Claude plecase ca s\-[i fac\ studiile la Paris, b\tr`nul c\p\tase obiceiul s\ se duc\ zilnic la zidul marinarilor pieri]i pe mare; le pizmuia moartea [i-[i `ngem\na bucuros b\tr`ne]ea cu acest neant. ~ntr-o zi, pe c`nd voia s\-i arate unui t`n\r lucr\tor prea domol cum se despica pe vremea lui lemnul pentru pror\, cuprins de-o ame]eal\ `n clipa c`nd m`nuia barda cu dou\ t\i[uri, `[i despicase capul. {i Claude, fa]\ de Perken, reg\sea gustul, ostilitatea, leg\tura p\tima[\ ce-l legase de acest b\tr`n de [aptezeci [i [ase de ani, hot\r`t s\ nu-[i uite m\iestria trecut\ [i care murise astfel, `n casa lui p\r\sit\, aidoma unui b\tr`n viking. Cum avea s\ sf`r[easc\ oare cel\lalt? ~i r\spunsese `ntr-o zi, `n fa]a oceanului: Cred c\ bunicul dumitale era mai pu]in semnificativ dec`t crezi, dar dumneata e[ti cu mult mai mult... Ca [i cum am`ndoi ar fi vorbit `n parabole, se apropiau din ce `n ce unul de altul, ascun[i sub amintiri. Cea]\ v\rgat\, ploaia-nv\luia vaporul. Prelungul triunghi al farului de la Colombo v`slea prin noapte, pe deasupra unei d`re de puncte: docurile. Pasagerii aduna]i pe punte priveau, dincolo de parapetul [iroind, tremurul u[or al tuturor acestor lumini; l`ng\ Claude, un b\rbat voinic `l ajuta pe armeanul misit de pietre scumpe care-[i cump\ra `n Ceylon safirele ce-avea s\ le v`nd\ la Shanghai s\-[i a[eze valizele. Perken, ceva mai departe de ei, vorbea cu c\pitanul; privit a[a dintr-un anumit unghi, expresia fe]ei sale devenea mai pu]in masculin\, mai ales atunci c`nd z`mbea. Uite, ce mai mutr\ la Ciang, spuse b\rbatul cel voinic. A[a, are aerul unui om de treab\... Cum i-a]i spus? Siamezii `i spun a[a. Elefantul, adic\; nu elefantul domestic, cel\lalt. Ca fizic, mai degrab\ nu i se potrive[te, dar moralmente `l prinde... Lumina farului asem\n\toare unei plesnituri de bici `i orbise pe to]i. Centrul focarului deveni o clip\ orbitor, apoi se scufund\ iar `n noapte, nel\s`nd `n luminile pachebotului, unde stropii sc`n-

teiau `n tr`mb\, dec`t un velier arab, cu bordaj `nalt, sculptat de la prova la pupa, imobil [i pustiu, izolat `n mijlocul imensit\]ii `ntunericului. Perken tocmai f\cuse doi pa[i `nainte; instinctiv, omul uria[ vorbi mai `ncet. Claude z`mbi. O, nu m\ sperii, vezi bine! Mi-am petrecut dou\zeci [i [apte de ani `n colonii. V\ da]i seama! Dar m\... m\ st`njene[te, dac\ pot spune a[a. Pe dumneavoastr\ nu? E foarte bine s\ procedezi a[a f\r\ s\-]i pese de nimeni, r\spunse armeanul nu prea tare , numai c\ nu ]ine totdeauna... {ti]i foarte bine fran]uze[te... Se r\zbuna din pricina unei umilin]e, f\r\ `ndoial\; s\ fi a[teptat, ca s-o fac\, tocmai momentul c`nd trebuia s\ p\r\seasc\ vasul? Glasul nu-i era ironic, ci plin de ranchiun\. Perken se `ndep\rt\ iar\[i. S`nt din Constantinopol... [i din Montmartre, unde-mi petrec vacan]ele. Nu, domnule, nu ]ine totdeauna... {i `ntorc`ndu-se c\tre Claude: O s\ v\ s\tura]i [i dumneavoastr\ repede, ca [i ceilal]i... Pentru ce-a f\cut el!... Dar dac-ar fi avut cuno[tin]e tehnice, spun tehnice, domnule, cu pozi]ia lui, c`nd st\p`nea ]inutul `n numele Siamului, ar fi putut face o avere care... `n fine, [tiu [i eu, o avere... Desf\c`ndu-[i bra]ele, `nchipui cu ele un cerc, ascunz`nd o clip\ luminile terestre, mai numeroase [i mai apropiate acum, dar mai pu]in clare, de parc-ar fi devenit umede, spongioase [i ele. G`ndi]i-v\ c\ `n t`rgurile siameze, la dou\sprezece-cincisprezece zile de satele nesupuse, mai pute]i g\si, dac\ s`nte]i priceput, dac\ [ti]i s\ face]i nego] cu ele, rubine la ni[te pre]uri!... Nu v\ pute]i da seama dumneavoastr\, fiindc\ nu s`nte]i de meserie... Totu[i renteaz\ mai bine dec`t s\ te apuci s\ schimbi bijuterii fasonate, dar false, pe bijuterii primitive, dar din aur curat... Chiar [i la dou\zeci [i trei de ani! De altfel, nu el f\cuse o asemenea afacere, ci un alb o f\cuse cu regele Siamului, acum cincizeci de ani, dar el voia cu orice pre] s\ ajung\ la \ia; uluitor e c\ nu l-au jupuit de viu, chiar de-atunci! Mereu a tot vrut s-o fac\ pe [eful. Cum v\ spusei, se-nt`mpl\ c`teodat\ s\ nu reu[easc\; l-au f\cut prea bine s\-[i dea

208

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

209

seama de asta `n Europa. Dou\ sute de mii de franci! S\ g\se[ti, a[a, dou\ sute de mii de franci nu-i tot at`t de lesne cum e s\ faci pe seniorul! (Totu[i, nimic de zis, le impune indigenilor...) ~i trebuie bani? Nu ca s\ tr\iasc\, bine`n]eles, mai ales acolo, sus... {alupele acostau, `n]esate de fructe [i de indieni care-[i storceau, urc`ndu-se, turbanele ude. Armeanul se lu\ dup\ agentul unui hotel. Are nevoie de bani... `[i repeta Claude. ~n privin]a asta, maimu]oiul are dreptate, relu\ sp\tosul; nu cost\ scump via]a acolo!... S`nte]i p\durar? {ef de post. Obsesia `l cuprinse iar\[i pe Claude, ca o criz\ de friguri; putea s\-l `ntrebe pe omul \sta despre teribilul joc de care urma s\-[i lege via]a. A]i c\l\torit cu c\ru]e? Bine`n]eles c\ am lucrat cu c\ru]e, v\ da]i seama! C`t pot s\ duc\? Hm! S`nt ne`nc\p\toare! Trebuie lucruri grele... Pietre, de pild\... P\i, greutatea regulamentar\ `nc\rc\tura, nu? e de [aizeci de kilograme. Dac\ greutatea asta n-ar fi fost impus\ dec`t de una dintre acele legi coloniale ce nu existau dec`t `n mintea administratorilor, ar fi trebuit s\ renun]e la c\ru]e. Abandonul `ntr-o p\dure necunoscut\ `l urm\rea deci p`n-aici. S\ pui oamenii s\ care `n spinare blocuri de piatr\ de dou\ sute de kilograme, timp de o lun\? Imposibil. Cu elefan]ii? Cu elefan]ii, tinere domn, pot s\ v\ spun, e o chestiune de dib\cie. Oamenii cred c\ elefantul e delicat. Nu-i adev\rat! Elefantul nu e delicat. Dificultatea e c\ lighioana asta nu sufer\ nici hulube, nici chingi, c\ o g`dil\. {i-atunci, ce pute]i face? Ei? V\ ascult. Cordial, sp\tosul `[i puse m`na pe bra]ul lui Claude:

O s\ lua]i un pneu de ma[in\, un pneu Michelin oarecare. {i pe urm\ `l petrece]i pe dup\ g`tul elefantului, ca pe un inel de [ervet. Bun. Apoi v\ ag\]a]i sculele dumneavoastr\ de pneu... Asta nu-i a[a de greu. Cauciucul e moale, `n]elege]i... Se pot g\si elefan]i pentru ]inutul cel mai nordic din Angkor? Cel mai nordic? Da. O clip\ de t\cere. P`n\ dincolo de Dangrek1? P`n\ la Se-Mun2. Un alb care `ncearc\ figura asta de unul singur e pierdut. Se pot g\si elefan]i? ~n fine, v\ prive[te... Elefan]i, m-ar mira, una la m`n\. Indigenii n-o s\ se-nghesuie s\ se plimbe pe-acolo; ave]i multe [anse s\ da]i peste moii3 nesupu[i, ceea ce nu-i o pl\cere; [i pe urm\, indigenii din ultimele sate s`nt bolnavi de friguri p`n\ la ramolisment, cu pleoapele vinete, de parc-ar fi fost b\tu]i opt zile `n [ir, incapabili s\ fac\ ceva. ~n fine, dac\ vi se-nt`mpl\ s\ v\-n]epe, [i asta se-nt`mpl\ `ntotdeauna, ve]i putea spune c\ n-a]i fost `n]epat de ni[te ]`n]ari buni ah! bestiile!... {i-apoi... `n fine, pentru azi e de ajuns... Veni]i s\ facem o plimbare? Uite [alupa... Nu. ~[i urm\rea g`ndul. Dac\ are nevoie de bani, nu e ca s\ tr\iasc\, mai ales colo, sus... F\r\ nici o `ndoial\. Dar pentru ce? Mult mai mult dec`t amenin]area p\durii, legenda asta nefast\, nu lipsit\ de m\re]ie, dezagrega ca un ferment, ca `ns\[i noaptea asta, ceea ce pentru Claude reprezenta realul. De fiecare dat\ c`nd sirena unuia dintre vasele iluminate chema [alupele, trimi]`ndu-[i apelul prin aerul saturat al radei, ora[ul se pierdea [i mai mult, dilu`ndu-se p`n\ la urm\ `n noaptea Indiei. Ultimele g`nduri din Occident se-necau `n
1 Lan] de mun]i la frontiera de sud dintre Thailanda (vechiul Siam) [i Cambodgia. (n.tr.) 2 R`u `n sud-estul Thailandei, paralel cu mun]ii Dangrek. (n.tr.) 3 Popula]ii nomade [i independente din Indochina. ~n anamit\ moi `nseamn\ s\lbatici. (n.tr.)

210

ANDR MALRAUX

atmosfera asta fantastic\ [i provizorie; `ntr-o mi[care lin\, v`ntul ce-aducea r\coare pleoapelor sale `i d\dea lui Perken o perspectiv\ care nu mai era una a diferen]elor, ci a adapt\rii. Ca to]i cei care se opun lumii, Claude `[i c\uta din instinct semenii [i-i voia mari; `n cazul de fa]\, nu se temea s\ se-n[ele pe sine. Dac\ omul \sta c\uta bani, n-o f\cea c\ `i trebuiau ca s\ colec]ioneze lalele. Prin istoriile pe care le povestise, banii lunecau totu[i precum `n clipa asta ]`r`itul abia deslu[it al greierilor pe sub t\cere... C\pitanul `i spusese [i el: Acuma se intereseaz\ de bani... {i [eful de post: Un alb care `ncearc\ figura asta de unul singur e pierdut... Un alb care `ncearc\ figura asta de unul singur e pierdut... La ora asta, Perken se afla, f\r\ `ndoial\, la bar.

II
Lui Claude nu i-a trebuit mult s\-l g\seasc\; la o mas\ din nuiele de palmier `mpletite, pe care chelnerii o scoseser\ pe punte, Perken ]inea `ntr-o m`n\ un pahar pus pe fa]a de mas\, dar, `ntors cu spatele, cu cealalt\ m`n\ rezemat\ de balustrad\, p\rea c\ se uit\ la luminile care `n fundul radei tremurau `ntruna `n v`nt. Claude se sim]i intimidat. Ultima mea escal\! `i spuse Perken ar\t`nd luminile cu m`na liber\. Era st`nga! Luminat\ numai dintr-o parte de becurile de la bord, m`na ap\ru o clip\ pe cerul acum f\r\ nori, dar plin de stele, puternic eviden]iat\, cu fiecare dintre crest\turile ei transformat\ `ntr-o curb\ neagr\. Se-ntoarse cu totul spre Claude, pe care-l surprinse expresia ab\tut\ a chipului s\u; m`na disp\ru. Pornim `ntr-o or\... ~n fapt, ce-nseamn\ pentru dumneata a ajunge? S\ ac]ionezi `n loc s\ visezi. {i pentru dumneavoastr\? Perken f\cu un gest ca pentru a alunga `ntrebarea. ~i r\spunse totu[i: S\-]i pierzi vremea... Claude `l privea `ntreb\tor; el `nchise ochii. Semn prost, `[i spuse t`n\rul. S\-ncerc\m altfel. V\-ntoarce]i la nesupu[i? Nu asta `n]eleg eu prin a-]i pierde vremea; dimpotriv\. Claude c\uta altceva. R\spunse, aproape la `nt`mplare:

212

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

213

Dimpotriv\? Acolo am g\sit aproape totul. ~n afar\ de bani, nu-i a[a? Perken `l privi atent, f\r\ s\-i r\spund\. {i dac\ s-ar g\si acolo? Du-te s\-i cau]i! Poate... Claude ezit\; c`ntece triste, `n dep\rtare, urcau dintr-un templu, acoperite de claxonul vreunei ma[ini `ndep\rtate. Se g\sesc `n p\dure din Laos p`n\ la mare destule temple necunoscute europenilor... Ah, zeii sculpta]i `n aur? Te rog!... Basoreliefurile [i statuile c`tu[i de pu]in din aur au o valoare considerabil\... Ezit\ iar\[i: Dori]i s\ g\si]i dou\ sute de mii de franci, nu-i a[a? Ai aflat-o de la armeanul \la? Nu fac nici un secret din asta, de altfel. Mai s`nt [i mormintele faraonilor [i `nc\ mai c`te? Crede]i, domnule Perken, c\ m\ duc s\ caut mormintele faraonilor printre pisici? Perken p\rea c\ reflecteaz\. Claude `l privea, descoperind c\ starea civil\, faptele s`nt la fel de neputincioase `mpotriva puterii unor b\rba]i, ca [i `mpotriva farmecului unei femei. Pove[tile cu bijuterii, biografia acestui b\rbat nu existau `n clipa asta. {i era at`t de real, st`nd acolo, `n picioare, `nc`t faptele vie]ii lui trecute se desprindeau de el ca ni[te vise. Dintre fapte, Claude n-ar re]ine dec`t pe acelea ce se potriveau cu sentimentele lui... ~i va r\spunde, oare? Vrei s\ ne plimb\m pu]in? F\cur\ c`]iva pa[i `n t\cere. Perken continua s\ se uite la luminile galbene ale portului, neclintite sub stelele [i mai limpezi. Aerul, cu toat\ r\coarea nop]ii, se lipea de pielea lui Claude ca o m`n\ moale, `ndat\ ce t\cea. Scoase o ]igar\ din pachet, dar iritat pe loc de indolen]a gestului s\u, o azv`rli `n mare. Am dat de temple, spuse `n cele din urm\ Perken... Mai `nt`i c\ nu toate au ornamenta]ii. Nu. Dar multe au.

Cassirer, la Berlin, mi-a pl\tit cinci mii de m\rci de aur pentru cei doi Buddha pe care mi i-a dat Damrong. ... Dar s\ cau]i monumente! E ca [i cum ai c\uta comori, ca indigenii... Dac\ a]i fi sigur c\ cincizeci de tezaure au fost `ngropate de-a lungul unui fluviu, `ntre dou\ puncte precise, la [ase sute de metri unul de altul, s\ zicem, le-a]i c\uta? Lipse[te fluviul. Nu. A]i vrea s\ merge]i s\ c\uta]i tezaurele astea? Pentru dumneata? Cu mine, la parte egal\. Fluviul? Z`mbetul abia schi]at al lui Perken `l irita din cale-afar\ pe Claude. Veni]i s\ v-ar\t. Pe culoarul care ducea spre cabina lui Claude, Perken `[i puse m`na pe um\rul t`n\rului: Ai insinuat ieri c\ e[ti pe cale s\-]i joci ultima carte. F\ceai aluzie la ceea ce mi-ai spus adineauri? Da. Claude credea c\ o s\-[i reg\seasc\ harta desf\cut\ pe cu[et\, dar garsonul o str`nsese. El o deschise. Aici s`nt lacurile. Toate puncti[oarele astea ro[ii pres\rate-n jurul lor, templele. Petele astea r\zle]e, alte temple. Petele astea albastre? Ora[ele moarte din Cambodgia. Explorate deja. ~n opinia mea mai s`nt [i altele, dar s\ l\s\m asta. A[adar, vede]i c\ punctele ro[ii ale templelor s`nt numeroase la `nceputul liniei mele negre [i-i urmeaz\ traseul. {i asta ce-i? Calea Regal\, drumul ce lega Angkorul [i lacurile de bazinul Menamului1, la fel de important odinioar\ ca [i drumul de la Ron la Rin, `n Evul Mediu. Templele se-n[ir\ pe linia asta p`n\ la...
1 Fluviu principal din Thailanda. (n.tr.)

214

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

215

}inutul n-are importan]\: p`n\ la limita regiunilor realmente explorate. V\ spun c\ e de ajuns s\ urm\re[ti cu busola traseul vechii C\i a Regilor spre a reg\si templele; dac\ Europa ar fi invadat\ de jungl\, ar fi absurd s\ credem c\ merg`nd de la Marsilia la Colonia, pe Ron [i pe Rin, nu s-ar g\si ruine de biserici... {i nu trebuie uitat c\, pentru regiunea explorat\, ceea ce v\ spun e verificabil [i verificat. Istorisirile c\l\torilor din vechime o m\rturisesc... Se-ntrerupse ca s\-i r\spund\ privirii lui Perken: Nu cad din cer, ci din limbile orientale; sanscrita nu-i `ntotdeauna inutil\. Coloni[tii administratori care s-au aventurat pe-acolo, la c`teva zeci de kilometri de regiunea topografiat\, o confirm\. Crezi c\ dumneata e[ti primul care interpreteaz\ a[a harta asta? Serviciul geografic nu se prea ocup\ de arheologie. Institutul Francez? Claude deschise Inventarul la o pagin\ `nsemnat\ de el; diferite fraze erau subliniate: R\m`n de descoperit monumentele ce se aflau `n afara itinerariilor noastre... Nu pretindem, desigur, c\ listele noastre s`nt definitiv `nchise... Asta-i darea de seam\ a ultimei mari misiuni arheologice. Perken citi data: 1908? Nimic important `ntre 1908 [i r\zboi. De-atunci `ncoace, explor\ri detaliate. {i toate astea s`nt lucrul de `nceput. Verificarea m\rturiilor `mi permite s\ fiu sigur c\ lungimea dat\ aici unit\]ilor de m\sur\ ale c\l\torilor din vechime trebuie rectificat\; vor trebui controlate, de-a lungul C\ii, mai multe afirma]ii luate drept pove[ti [i care s`nt pline de f\g\duieli... {i nu m\ refer dec`t la Cambodgia; dup\ cum [ti]i, `n Siam nu s-a f\cut nimic... Un r\spuns, `n locul t\cerii \steia! La ce v\ g`ndi]i? Busola te orienteaz\ la modul general; dup\ aceea te bizui pe indica]iile b\[tina[ilor? Pe ale celor care locuiesc `n sate nu s`nt prea `ndep\rtate de vechea Cale, da...

Poate c\... ~n Siam, mai ales cunosc destul de bine siameza pentru ca ei s\-mi spun\. Am dat [i eu peste asemenea temple... S`nt vechi temple brahmane, nu-i a[a? Da. Deci, nici un fanatism; ne-am afla mereu printre budi[ti... Poate c\ planul dumitale nu-i chiar a[a de fantezist... Te pricepi bine la arta asta? Nu mai studiez altceva de-o bun\ bucat\ de vreme. De c`nd... Ce v`rst\ ai dumneata, de fapt? Dou\zeci [i [ase de ani. Ah... Ar\t mai t`n\r, da, [tiu. Nu era de mirare, era... invidie... Tonul n-avea nimic ironic. Administra]iei franceze nu-i prea place... S`nt `n misiune oficial\... Uimirea-l `mpiedic\ pe Perken s\ r\spund\ imediat. ~n]eleg din ce `n ce mai bine... O! ~n misiune gratuit\! Ministerele noastre nu s`nt zg`rcite `n a[a ceva. Claude `l revedea pe [eful de birou, amabil [i pompos, coridoarele goale unde razele soarelui c\deau pe h\r]i naive, unde t`rgu[oare Vien-Tian, Tombactu, Djibuti domneau `n centrul unor mari cercuri roz, ca ni[te capitale; mobilierul de teatru, `n grena [i aur... Leg\turi cu Institutul din Hanoi [i bonuri de rechizi]ie, `mi dau seama, relu\ Perken. Cam pu]in, dar oricum... Se uita din nou pe hart\. Transportul: c\ru]e. Ah! spune]i-mi ce va s\ zic\ acele [aizeci de kilograme regulamentare? Nimic. Nici o importan]\. De la cincizeci la trei sute de kilograme dup\... dup\ tot ce-o s\-]i ias\ `n cale. Deci, c\ru]e. Dac\, dup\ o lun\ de cercet\ri, n-o s\ se g\seasc\ nimic... Nu-i de crezut. {ti]i bine c\ mun]ii Dangrek nu s`nt, de fapt, explora]i... Mai pu]in dec`t ai crede-o.

216

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

217

... {i c\ indigenii cunosc templele. Cum adic\, mai pu]in dec`t a[ crede? Mai vorbim noi... T\cu o clip\. Cunosc administra]ia francez\. Dumneata nu e[ti de-ai lor. O s\-]i pun\ piedici, dar pericolul \sta nu-i mare lucru... cel\lalt e mai mare, chiar `n doi. Cel\lalt? Cel de-a r\m`ne pe-acolo. Moii? Ei, p\durea, frigurile tropicale. Chiar la asta m\ g`ndeam [i eu. Mai bine s\ nu vorbim despre astea, eu s`nt obi[nuit... S\ vorbim de bani. Foarte simplu: un mic basorelief, o statuie oarecare, valoreaz\ treizeci de mii de franci. Franci de aur? S`nte]i prea lacom. At`ta pagub\! Am nevoie de cel pu]in zece. {i zece pentru dumneata, adic\ dou\zeci. Dou\zeci de pietre. Evident, doar nu-i cine [tie ce... {i, de altfel, un singur basorelief, dac\ e frumos, o dansatoare, de pild\, valoreaz\ cel pu]in dou\ sute de mii de franci. {i e compus din c`te pietre? Trei, patru... {i e[ti sigur c\ le po]i vinde? Sigur. ~i cunosc pe cei mai mari speciali[ti de la Londra [i de la Paris. {i e u[or de organizat [i o v`nzare public\. U[or, dar ]ine mult, nu-i a[a? Nimic nu v\-mpiedic\ s\ vinde]i direct; vreau s\ spun, f\r\ v`nzare public\. Obiectele astea s`nt de o mare raritate. Cre[terea rapid\ a pre]urilor la obiectele asiatice dateaz\ de la sf`r[itul r\zboiului [i nu s-a mai descoperit nimic de-atunci `ncoace. Altceva: s\ presupunem c\ noi am g\si templele... (Noi, [opti Claude.)

... Cum pl\nuie[ti dumneata s\ extragi din ele pietrele sculptate? Asta o s\ fie cel mai greu. M-am g`ndit... Blocuri mari, dac\ ]in bine minte? Fi]i atent; templele khmere s`nt construite f\r\ ciment, f\r\ temelie. Castele domino. Fiecare domino, ia s\ vedem: cincizeci de centimetri p\tra]i de fiecare sec]iune, un metru `n lungime... cam [apte sute cincizeci de kilograme. U[oare obiecte!... M-am g`ndit la sec]iuni pe lungime, ca s\ nu iau dec`t fa]a sculptat\ cu o mic\ grosime. Imposibil. Fer\straie pentru metale mai rapide n-am. Trebuie contat mai ales pe timp, care-a d\r`mat [i `mpr\[tiat aproape totul, pe plantele de pe ruine [i pe incendiatorii siamezi care-au f\cut destul de bine aceea[i treab\. Eu am dat mai mult de d\r`m\turi dec`t de temple... {i c\ut\torii de comori au trecut pe-acolo... P`n\ acum nu m\ g`ndeam la temple dec`t `n leg\tur\ cu ei... Perken l\sase harta; se uita la bec. Claude se-ntreba dac\ o fi reflect`nd la ceva, fiindc\ privirea lui pierdut\ era aproape a unui vis\tor. Ce [tiu eu despre omul \sta? `[i spuse el `nc\ o dat\, uimit de chipul acela absent, `n relief dur, deasupra lavaboului. Marile duduieli lente ale ma[inilor pisau t\cerea [i fiecare dintre ele ap\sa pe acest adversar pentru a-i smulge o acceptare. Ei? Perken, d`nd la o parte harta, se a[ez\ pe cu[et\. S\ l\s\m deoparte obiec]iile. Acest plan rezist\, dac\ ne g`ndim bine e drept c\ eu nu m\ g`ndeam, ci visam la momentul c`nd a[ fi avut banii... Nu pretind s\ `ncerc lucruri ce trebuie s\ reu[easc\ de la sine; `ntr-astea, pierd. Totu[i, `n]elege-m\ bine c\, dac\ primesc, o fac mai `nainte de toate fiindc\ trebuie s\ m\ duc la moi. Unde? Ceva mai la nord, dar una o `mpiedic\ pe cealalt\. N-am s\ [tiu exact dec`t la Bangkok unde m\ duc: m\ duc s\-l caut, s\ dau de urm\ unui om pentru care aveam o mare simpatie [i o mare ne`ncredere... ~mi vor ar\ta la Bangkok ancheta poli]iei indigene referitoare la dispari]ia lui, cum zic ei. Eu cred... Deci, primi]i?

218

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

219

Da... c\ a plecat `n regiunea de care m-am ocupat eu. Dac\ a murit, [tiu la ce s\ m-a[tept. Dac\ nu... Dac\ nu? Nu ]in la prezen]a lui... O s\ strice totul... Trecerea de la un subiect la altul era prea brusc\. Claude de-abia putea s\-l urm\reasc\. De-ndat\ ce acceptase, omul \sta nu mai exista. Urm\ri privirea lui Perken: imaginea lui, a lui Claude, o fixa privirea aceea, dar `n oglind\. Propria frunte, b\rbia ie[it\ `n afar\... le v\zu o clip\ cu ochii altuia. {i acest altul se g`ndea la el. Nu-mi r\spunde dec`t dac\ vrei... Privirea deveni mai precis\: ... De ce vrei s\-ncerci lucrul \sta? A[ putea s\ v\ r\spund fiindc\ nu mai am bani aproape deloc, ceea ce e adev\rat. Dar s`nt [i alte mijloace de a-i c`[tiga. {i de ce-]i trebuie bani? E limpede c\ nu ca s\ te bucuri de ei. ({i dumitale? `[i spuse Claude.) S\r\cia te-mpiedic\ s\-]i alegi adversarii, r\spunse el. N-am `ncredere `n m\run]i[ul revoltei... Perken `l fixa `n continuare, cu privirea aceea totodat\ insistent\ [i pierdut\, `nc\rcat\ de amintiri, care-l f\cea pe Claude s\ se g`ndeasc\ la cea a preo]ilor inteligen]i; expresia `i deveni mai aspr\: Nu facem niciodat\ nimic cu via]a noastr\. Dar ea tot face ceva din noi. Nu-ntotdeauna... Ce-a[tep]i de la via]a dumitale? Claude nu r\spunse pe loc. Trecutul acestui om se transformase at`t de bine `n experien]\, `n g`ndire abia sugerat\, `n privire, `nc`t biografia lui `[i pierdea orice `nsemn\tate. Nu mai r\m`nea `ntre ei ca s\-i uneasc\ dec`t ceea ce oamenii au mai profund `ntr-`n[ii. Cred c\ [tiu mai ales ce nu a[tept de la ea. De fiecare dat\ c`nd a trebuit s\ optezi, se... Nu eu s`nt cel care opteaz\, ci ceea ce rezist\-n mine. Rezist\, dar la ce? {i el `[i pusese adesea `ntrebarea asta, a[a c\ i-a putut r\spunde imediat: La con[tiin]a mor]ii. Adev\rata moarte e dec\derea.

Acum Perken `[i privea chipul `n oglind\: ... Dar s\-mb\tr`ne[ti e [i mai grav! S\-]i accep]i destinul, func]ia, cu[ca de c`ine ridicat\ pe via]a ta unic\... Nu po]i [ti ce e moartea c`nd e[ti t`n\r... {i-n aceea[i clip\, Claude descoperi ceea ce-l lega de omul acesta care-l acceptase, f\r\ ca el s\ fi priceput prea bine de ce: obsesia mor]ii. Perken lu\ harta cu el: }i-o aduc `nd\r\t m`ine. ~i str`nse m`na lui Claude [i ie[i. Atmosfera din cabin\ se-nchise peste Claude ca u[a unei carcere. ~ntrebarea lui Perken r\m`nea cu el, ca un alt prizonier. {i obiec]ia lui. Nu, nu erau at`tea feluri de a-]i c`[tiga libertatea! C`ndva se g`ndise, f\r\ s\ aib\ naivitatea de-a fi surprins de asta, la condi]iile unei civiliza]ii care pune at`ta pre] pe spirit `nc`t cei ce se hr\nesc din el, s\tui f\r\ `ndoial\, ajung cu-ncetul s\ m\n`nce la pre] redus. {i-atunci? Nici un chef s\ v`nd\ ma[ini, valori sau discursuri, ca aceia dintre camarazii s\i ai c\ror p\r lins `nsemna distinc]ie; nici s\ construiasc\ poduri, ca aceia al c\ror p\r netuns `nsemna [tiin]\. Pentru ce lucreaz\ ace[tia? Ca s\ c`[tige considera]ie. Ura aceast\ considera]ie dup\ care alergau ei. Respectul fa]\ de ordine al b\rbatului f\r\ copii [i f\r\ Dumnezeu e cea mai profund\ supunere fa]\ de moarte. Deci, s\-[i caute armele acolo unde nu le caut\ ceilal]i: ceea ce trebuie s\-[i pretind\ mai `nt`i lui `nsu[i cel care se [tie separat de ceilal]i e curajul. Ce s\ faci cu cadavrul ideilor care domin\ conduita oamenilor c`nd ei `[i socot existen]a util\ unei salv\ri oarecare, ce s\ faci cu vorbele celor care vor s\-[i croiasc\ via]a dup\ un model, acest gen de cadavre? Lipsa de finalitate a vie]ii devenise o condi]ie a ac]iunii. N-au dec`t s\ confunde al]ii l\sarea la voia `nt`mpl\rii cu aceast\ h\r]uitoare premeditare a necunoscutului. S\ smulgi propriile imagini lumii st\t\toare care le posed\... Ceea ce ei numesc aventur\, `[i spunea el, nu e o fug\, ci o v`n\toare; ordinea lumii nu se distruge `n beneficiul hazardului, ci al voin]ei de-a profita de el. Pe cei pentru care aventura nu-i dec`t hrana vis\rii lor `i cuno[tea (joac\ [i ai s\ po]i visa); elementul care st`rne[te toate mijloacele ce-]i dau speran]a `l

220

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

221

cuno[tea de asemenea. Nimicuri. Austera domina]ie de care-i vorbise adineauri lui Perken, aceea a mor]ii, se repercuta `n el o dat\ cu s`ngele ce-i zv`cnea `n t`mple, la fel de imperioas\ ca [i dorin]a sexual\. C\ o s\ fie ucis, c\ o s\ dispar\, pu]in `i p\sa; nu ]inea mai deloc la el `nsu[i; [i-ar fi g\sit astfel lupta pe m\sura lui, dac\ nu [i victoria. Dar s\ accepte, `n via]\ fiind, de[ert\ciunea existen]ei ca pe un cancer, s\ tr\iasc\ sim]ind `n palm\ acea c\ldur\ moale de mort... (De unde venea, dac\ nu din ea, aceast\ exigen]\ pentru lucrurile eterne, at`t de greu impregnat\ de mirosul c\rnii lui?) Ce era nevoia asta de necunoscut, distrugerea provizorie a raporturilor de la sclav la st\p`n, pe care cei ce n-o cunosc o numesc aventur\, dac\ nu tocmai ap\rarea fa]\ de ea? O ap\rare de orb pe care voia s-o cucereasc\ spre a face din ea o miz\... S\ posede ceva mai presus de el `nsu[i, s\ scape vie]ii de pulbere a oamenilor pe care-i vedea zilnic... La Singapore, Perken p\r\sise vaporul ca s\ urce spre Bangkok. ~n]elegerea fusese f\cut\. Claude avea s\-l re`nt`lneasc\ la PnomPenh, dup\ ce-[i va fi vizat la Saigon delega]ia pentru misiunea ce-o avea [i dup\ ce va fi f\cut o vizit\ la Institutul francez. Primele lui mijloace de ac]iune urmau s\ depind\ de-n]elegerea cu directorul acestui Institut, ostil unor ini]iative ca a lui. ~ntr-o diminea]\ vremea se `nr\ut\]ise iar\[i v\zu prin geamul rotund al cabinei ni[te pasageri cu ar\t\torul `ntins spre spectacolul naturii. Se gr\bi s\ urce pe punte. Printr-o sp\rtur\ a norilor `ngr\m\di]i, soarele proiecta o lumin\ palid\ `n care se deslu[ea, la nivelul apei descompuse, ]\rmul Sumatrei. Se uit\ cu binoclul la monstruosul frunzi[ ce cobora din v`rfurile mun]ilor p`n\-n prundi[, zb`rlit ici [i colo de palmieri [i negru pe-ntinderea f\r\ culoare. La distan]e mari, peste creste, sclipeau focuri palide, focuri din care suiau greoi tr`mbe de fum; mai jos, ferigi arborescente se deta[au limpede peste gr\mezile de umbre. Nu-[i putea lua ochii de la petele acelea `n care se pierdeau plantele. S\-]i croie[ti drum printr-o asemenea vegeta]ie? O f\cuser\ [i al]ii, deci o va putea face [i el. La aceast\ `ndoielnic\ afirma]ie, cerul jos [i nep\trunsul ]esut al frunzi[ului ciuruit de g`ng\nii `i opuneau afirma]ia lor mut\.

Se-ntoarse `n cabin\. Planul lui, c`t\ vreme [i-l suportase singur, `l izolase de lume, `l legase de un univers incomunicabil, ca acela al orbului sau al nebunului, un univers unde p\durea [i monumentele se `nsufle]eau pu]in c`te pu]in, atunci c`nd aten]ia lui mai pierdea din intensitate, ostile ca ni[te fiare mari... Prezen]a lui Perken umanizase totul; dar se cufunda din nou, lucid [i `ncordat, `n intoxica]ia lui de obsedat. ~[i redeschise c\r]ile la paginile cu sublinieri: Motivele ornamentale s`nt foarte deteriorate de umezeala statornic\ a vegeta]iei m\runte [i de biciuirea ploilor tropicale... Bolta e cu totul pr\bu[it\... F\r\ `ndoial\, s-ar putea g\si monumente `n aceast\ regiune acum aproape pustie, acoperit\ de p\duri cu lumini[uri prin care r\t\cesc turme de elefan]i [i de bivoli s\lbatici... Blocurile de gresie pe care erau cl\dite bol]ile umplu interiorul galeriilor, alc\tuind un haos de nep\truns; starea aceasta de ruin\, cu totul deplorabil\, pare s\ fie provocat\ de `ntrebuin]area lemnului `n construc]ii... Arbori uria[i crescu]i din loc `n loc peste aceste mormane dep\[esc `n momentul de fa]\ centura zidurilor, r\d\cinile lor noduroase le `nchid `ntr-o re]ea cu ochiuri str`nse... }inutul e aproape pustiu... Care `i vor fi mijloacele de lupt\? C`nd se intensifica tura]ia motoarelor, `ncerca s\ scape de cele dou\ cuvinte: Institutul francez, Institutul francez, Institutul francez, ca de un b`z`it. ~i cunosc pe oamenii aceia, spusese Perken, dumneata nu e[ti de-al lor. Evident. O s\ ia seama. {tia, de altfel, prea bine c\ oamenii `i simt pe cei care le refuz\ consim]\m`ntul, c\ ateul face mult mai mult scandal de c`nd nu mai exist\ credin]\. Bunicul lui nu tr\ise dec`t ca s\-l `nve]e asta. Oamenii \[tia de]ineau dou\ treimi din armele lui... S\ scape de via]a asta bazat\ numai pe speran]\ [i visuri, s\ scape de pe vasul \sta pasiv!

CALEA REGAL|

223

III
Dinaintea unei ferestre al c\rei p\trat de lumin\ aproape se lipea de frunzele palmierilor [i de un zid `nverzit p`n\ la v`n\t de ploile tropicale, Albert Ramges, directorul Institutului francez, `[i netezea cu palma barba castanie, privindu-l pe domnul Vannec care intra. Ministerul Coloniilor, domnule, ne-a informat de plecarea dumneavoastr\; am aflat a[adar cu pl\cere, ieri, de sosirea dumneavoastr\, prin comunicarea telefonic\ pe care mi-a]i f\cut-o. E de la sine `n]eles c\, `n m\sura-n care v\ putem fi de folos, v\ st\m la dispozi]ie: ve]i g\si aici, la to]i colaboratorii no[tri, dac\ ave]i nevoie de... sfaturi, cea mai cordial\ bun\voin]\. Vom pune numaidec`t la punct toate acestea. Ie[i de dup\ biroul s\u [i veni s\ se a[eze l`ng\ Claude. Bun\voin]a `ncepe, `[i spuse acesta; tonul directorului deveni mai familiar: S`nt mul]umit s\ v\ v\d aici, drag\ domnule. Am citit cu mare aten]ie interesantele comunic\ri privitoare la artele asiatice, pe care le-a]i publicat anul trecut. {i de asemenea afl`nd c\ sosi]i, m\rturisesc teoria dumneavoastr\. Trebuie s\ v\ spun c\ am fost mai mult atras dec`t convins de considera]iile ce le-a]i expus `ntr-`nsa; dar, `ntr-adev\r, am fost interesat. Spiritul genera]iei dumneavoastr\ este curios... Formulam aceste idei pentru a... (`[i spuse `n g`nd: cur\]a locul, [i ezit\) pentru a merge cu toat\ libertatea c\tre o alta ce m\ intereseaz\ mai mult...

Ramges `l privea `ntreb\tor. Claude sim]ea intens dorin]a acestuia de-a nu fi confundat cu func]ia lui, de-a se ar\ta superior acesteia, de a-l primi ca pe-un invitat [i din pricina plictiselii, f\r\ `ndoial\, [i poate dintr-un oarecare spirit de tagm\. Claude cuno[tea de altfel ostilitatea oarecum ironic\ ce opune tuturor celorlal]i pe arheologii forma]i prin filier\ filologic\. Ramges visa s\ ajung\ la Institut. Imposibil s\-i vorbeasc\ pe loc despre misiunea lui; interlocutorul ar fi fost tot at`t de sigur r\nit de ea ca de o injurie. Vreau deci s\ spun c\ valoarea esen]ial\ acordat\ artistului ne mascheaz\ unul dintre polii vie]ii operei de art\: stadiul civiliza]iei care-o prime[te. S-ar spune c\-n art\ timpul nu exist\. Ce m\ intereseaz\, `n]elege]i, e descompunerea, transformarea acestor opere, via]a lor cea mai profund\, care e f\cut\ din moartea oamenilor. Orice oper\ de art\, la urma urmelor, tinde s\ devin\ mit. Sim]ea c\-[i rezum\ prea mult g`ndurile, devenite obscure din nevoia de concizie; st`njenit din dorin]a de a ajunge la obiectul vizitei sale, dar [i de-al face conciliant pe interlocutorul s\u intrigat. Ramges reflecta. R\p\itul stropilor grei ce c\deau afar\, unul c`te unul, p\trundea-n `nc\pere. Orice-ar fi e ciudat... Muzeele s`nt pentru mine locuri unde operele trecutului, devenite mituri, dorm tr\iesc o via]\ istoric\ , a[tept`nd ca arti[tii s\ le readuc\ la o existen]\ real\. {i dac\ ele m\ mi[c\ cu-adev\rat `nseamn\ c\ artistul are puterea de-a le `nvia... ~n profunzime, oricare civiliza]ie e de nep\truns pentru o alta. Dar obiectele r\m`n, [i noi s`ntem orbi `n fa]a lor p`n\ c`nd miturile noastre se potrivesc cu ele... Ramges continua s\ sur`d\, curios [i atent. M\ ia drept un amator de teorii, `[i spuse Claude. E livid, bolnav de ficat, f\r\ `ndoial\; m-ar `n]elege cu at`t mai bine dac-ar sim]i c\ ceea ce m\ leag\ de toate astea e `nver[unarea oamenilor de-a se ap\ra `mpotriva mor]ii prin aceast\ eternitate zbuciumat\, dac-a[ lega ceea ce i-am spus, de boala lui! Dar las\... Z`mbi [i el, iar acest z`mbet, pe care Ramges `l atribui dorin]ei de a-i fi agreabil, stabili `ntre ei o oarecare cordialitate.

224

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

225

~n fond, spuse `n sf`r[it directorul, dumneavoast\ n-ave]i `ncredere, iat\ adev\rul, n-ave]i `ncredere... Ah! s\-]i p\strezi `ncrederea nu-i `ntotdeauna u[or, o [tiu prea bine... Vede]i ciobul acela de oal\, acolo, sub cartea aceea, da? Ne-a fost trimis de la Tien-}in. Desenele s`nt grece[ti, str\vechi f\r\ nici o `ndoial\: cel pu]in secolul al VI-lea `nainte de Hristos. {i dragonul chinezesc figureaz\ pe scut! C`te lucruri de reconsiderat `n ideile ce le aveam noi despre raporturile dintre Europa [i Asia `naintea erei cre[tine!... Dar ce vre]i? C`nd [tiin]a arat\ c\ ne-am `n[elat, trebuie s-o lu\m iar de la `nceput... Claude se sim]ea mai apropiat de Ramges acum, din pricina triste]ii cu care-i vorbise. Aceste descoperiri `l obligaser\ oare s\ renun]e la o munc\ `ntreprins\ de mult\ vreme? Ca s\-[i ascund\ tulburarea, Claude privea alte fotografii, unele dup\ statui khmere, altele dup\ statui cham, separate `n dou\ serii. Pentru a rupe t\cerea ce-[i f\cea loc, `ntreb\, ar\t`nd cele dou\ teancuri: Pe care `l prefera]i? Ce vre]i s\ prefer eu? Eu fac arheologie... Am l\sat `n urm\ aceste gusturi, spunea intona]ia vocii, aceast\ naivitate a tinere]ii... Ghici o u[oar\ retragere din partea lui [i se sim]i oarecum iritat. Atunci c`nd nu `ntreba, Ramges `n]elegea c\ el trebuie s\ conduc\ jocul. S\ ne `ntoarcem la proiectele dumneavoastr\, domnule. Ave]i inten]ia, dac\ nu m\-n[el, s\ urma]i parcursul vechii C\i Regale khmere... Claude aprob\ din cap. Trebuie s\ v\ spun, `n primul r`nd, c\ pista aceasta, aceast\ pist\ chiar nu vorbesc de drum e invizibil\ pe `ntinderi considerabile. ~n apropiere de lan]ul mun]ilor Dangrek, se pierde cu totul... Am s-o reg\sesc, r\spunse Claude z`mbind. N\d\jduiesc... E de datoria mea [i ]ine de func]ia mea a v\ atrage aten]ia asupra primejdiilor pe care le ve]i `nt`mpina. Nu v\ e necunoscut, desigur, faptul c\ doi dintre acredita]ii misiunii noastre, Henri Ma`tre [i Odendhal, au fost asasina]i. {i totu[i, neferici]ii no[tri prieteni cuno[teau bine acest ]inut.

Cu siguran]\ c\ nu v\ voi surprinde, domnule, spun`ndu-v\ c\ nu s`nt `n c\utare de confort [i de lini[te. Permite]i-mi s\ v\ `ntreb ce sprijin `mi pute]i pune la dispozi]ie? Ve]i primi bonuri de rechizi]ie, gra]ie c\rora ve]i putea dispune, prin mijlocirea delegatului Reziden]ei, dup\ nevoie, de c\ru]ele cambodgiene necesare transportului bagajelor dumneavoastr\ [i de c\r\u[ii lor. Din fericire, tot ce transport\ o expedi]ie ca a dumneavoastr\ e relativ u[or... Piatra e u[oar\? Ca s\ nu avem a ne pl`nge de noi abuzuri regretabile ca acelea ce s-au produs anul trecut, s-a decis ca obiectele, oricare ar fi ele, s\ r\m`n\ in situ. Poftim? In situ, pe loc. Ele vor face obiectul unui raport. Dup\ examinarea acestui raport, [eful serviciului nostru arheologic, dac\ e cazul, se va deplasa... Dup\ cele ce mi-a]i spus, mi se pare pu]in probabil ca [eful serviciului dumneavoastr\ arheologic s\ se aventureze `n regiunile pe care le voi str\bate... E vorba de un caz aparte; o s\ ne g`ndim la asta. {i, de altfel, dac\ s-ar aventura, a[ dori s\ pricep de ce-ar trebui ca eu s\-mi asum riscul de prospector `n profitul s\u? Prefera]i s\-l asuma]i `n profitul dumneavoastr\? `ntreb\ dulce Ramges. Timp de dou\zeci de ani, seviciile dumneavoastr\ n-au explorat aceast\ regiune. F\r\ `ndoial\ c-aveau ceva mai bun de f\cut; dar eu [tiu ceea ce risc [i doresc s\ risc f\r\ control. Dar nu f\r\ ajutor? Am`ndoi vorbeau `ncet, f\r\ s\ ridice tonul. Claude `[i st\p`nea furia ce-l n\p\dise. ~n ce calitate acest func]ionar `[i aroga drepturi asupra unor obiecte pe care el, Claude, putea s\ le descopere, `n c\utarea c\rora venise anume, de care-[i legase ultima speran]\? F\r\ alt ajutor dec`t cel ce mi-a fost f\g\duit. Cu mai pu]in ajutor dec`t acorda]i unui ofi]er geograf care traverseaz\ o regiune pacificat\.

226

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

227

Doar nu a[tepta]i, domnule, din partea administra]iei, s\ v\ ofere o escort\ militar\? Am cerut eu altceva dec`t ceea ce mi-a]i propus chiar dumneavoastr\, adic\ mijloacele de a rechizi]iona c\r\u[ii (de vreme ce aici nu exist\ alt mod de ac]iune)? Ramges `l privi t\cut. Claude se a[tepta s-aud\, afar\, murmurul ploii, dar, dup\ o clip\ de t\cere confuz\, stropii nu mai c\deau. Din dou\ una, relu\ el: sau n-am s\ m\ `ntorc, [i-atunci nici nu mai merit\ s\ vorbim despre toate astea, sau am s\ m\ `ntorc [i, oricare ar fi profitul meu, el va fi derizoriu fa]\ de rezultatul ce-l voi aduce. Cui? N-am s\ v\ aduc jignirea, domnule, de-a crede c\ dumneavoastr\ s`nte]i hot\r`t s\ nu admite]i nici o contribu]ie la istoria artelor care s\ nu vin\ de la Institutul pe care-l conduce]i? Spiritul de disciplin\ nu conduce `ns\ `n ]inuturi nesupuse. Dar spiritul ce duce `n ]inuturi nesupuse... Ramges, l\s`ndu-[i neterminat\ fraza, se ridic\: V\ s`nt `ntr-adev\r dator, domnule, cu un ajutor precis. Conta]i pe el din parte-mi; c`t despre rest... C`t despre rest... Claude f\cu un gest ce `nsemna, c`t mai discret posibil: Treaba mea. C`nd vre]i s\ porni]i? C`t mai cur`nd. Ve]i primi deci documentele m`ine sear\. Directorul `l conduse p`n\ la u[\, cu mult\ amabilitate. S\ recapitul\m. Claude traversa curtea [i privea, pentru a sc\pa de `ndemnul interior, fragmentele zeit\]ilor pe care alergau [op`rlele serii. S\ recapitul\m. Nu reu[ea s-o fac\. Porni pe bulevardul pustiu. Cuv`ntul colonie `l b`ntuia cu sonoritatea t`nguioas\ ce o are `n roman]ele Insulelor. Pisici vagaboande treceau de-a lungul [an]urilor... Nobilul acesta b\rbos nu vrea s\ se v`neze pe p\m`nturile lui... ~ncepea

totu[i s\ priceap\ c\ Ramges nu era m`nat de vreun interes, cum crezuse la `nceput. Ap\ra ordinea mai pu]in poate `mpotriva unui plan, c`t unei firi at`t de opuse firii lui... {i ap\ra prestigiul Institutului s\u. Din punctul lui de vedere, ar trebui s\ scoat\ de la mine tot ce-i pot aduce, pentru c\, se vede `n mod clar, colaboratorii lui actuali n-au s\-[i ri[te pielea prin p\r]ile acelea. Procedeaz\ ca un administrator ce-adun\ rezerve: `n treizeci de ani poate c\... ~n treizeci de ani, Institutul lui o s\ mai fie oare acolo, [i francezii `n Indochina? Se g`nde[te, f\r\ `ndoial\, c\ dac\ trimi[ii lui `n misiune au murit, asta `nseamn\ ca ni[te colegi s\ le continue opera, cu toate c\ nici unul, nici cel\lalt nu [i-au dat via]a pentru Institutul lui... Dac\, prin persoana lui, ap\r\ o colectivitate, o s\ devin\ ar]\gos; dac\ `ns\ crede c\ ap\r\ ni[te mor]i, va fi turbat; trebuie `ncercat s\ anticip\m ce-o s\ mai scorneasc\...

CALEA REGAL|

229

IV
Oglindit `n geamul vedetei ce urma s\-i duc\ pe uscat, Claude reg\sea profilul lui Perken a[a cum `l v\zuse adesea, `n timpul mesei, pe hubloul alb care-i adusese de la Pnom-Penh `n timpul nop]ii. }inutul `n care disp\ruse fostul camarad al lui Perken nu se afla departe de Calea Regilor, ce marcheaz\ aproape limita zonei disidente; [i informa]iile, ob]inute cu pruden]\ la Bangkok, confirmaser\ temeinicia planurilor lui Claude. Vedeta porni repede, `nfund`ndu-se printre arborii scufunda]i. Geamurile atingeau crengile acoperite de m`lul `nt\rit de c\ldur\ d`re verticale de noroi; pe trunchiuri, inele de spum\ uscat\ marcau `n\l]imea maxim\ a cre[terii apelor. Claude urm\rea pasionat acest prolog al p\durii care-l a[tepta, posedat de mirosul n\molului ce se rev\rsa `nceti[or `n soare, al spumei fade ce se usca, al lighioanelor ce se descompun, de aspectul moale al animalelor amfibii, `n culoarea noroiului, lipite pe ramuri. Dincolo de frunzi[, prin fiece sp\rtur\, `ncerca s\ z\reasc\ turnurile de la Angkor-Wat1 proiectate peste profilul arborilor r\suci]i de v`nturile lacului2: zadarnic; frunzi[ul, ro[u `n amurg, se-nchidea la loc peste via]a palustr\. Duhoarea `i aminti c\ la Pnom-Penh descoperise, `n mijlocul unei adun\turi mizere, un orb care psalmodia Ramayana acompaniindu-se cu o chitar\ primitiv\. Cambodgia `n descompunere i se asocia `n minte cu
1 Vechea capital\ p\r\sit\ [i centru religios al Cambodgiei antice. (n.tr.) 2 Lacul Tonl Sap din centrul Cambodgiei, a c\rui extremitate nord-vestic\ se `nvecineaz\ cu Angkor-Wat. (n.tr.)

b\tr`nul acela care nu mai tulbura cu poemul lui eroic dec`t un cerc de cer[etori [i de servitoare; p\m`nt robit, p\m`nt domesticit, unde imnurile, ca [i templele erau `n ruin\, ]ar\ moart\ `ntre mor]i; [i aceste molu[te de p\m`nt ce chior\iau `n cochilia lor, greieri sc`rbo[i... Dinaintea lui, p\durea terestr\, inamicul, ca un pumn str`ns. Vedeta acost\, `n fine. Forurile serviciului de loca]ii a[teptau c\l\torii; un indigen `[i p\r\si grupul [i se `ndrept\ spre c\pitan. Iat\ specimenul, `i spuse acesta lui Claude. Boy-ul? Nu cred c\ te va `nc`nta, dar altul nu-i la Siem-Rep1. Perken `i puse boy-ului cele c`teva `ntreb\ri obi[nuite [i-l angaj\. Nu care cumva s\-i da]i arvun\! strig\ c\pitanul ce se dep\rtase pu]in. Indigenul d\du u[or din umeri [i se a[ez\ l`ng\ [oferul ma[inii albilor, care porni imediat. O alt\ ma[in\ transporta bagajele. Bungalou? `ntreb\ [oferul f\r\ a `ntoarce capul. (Ma[ina gonea deja pe [oseaua dreapt\.) Nu, mai `nt`i la Reziden]\. P\durea fugea `n cele dou\ p\r]i ale [oselei ro[ii, pe care se deta[a cre[tetul ras al boy-ului; ]`r`itul greierilor era at`t de ascu]it, c\ se auzea `n ciuda vuietului motorului. Deodat\, [oferul `ntinse o clip\ bra]ul spre zarea deschis\: Angkor-Wat. Dar Claude nu mai vedea nici la dou\zeci de metri. ~n cele din urm\, ap\rur\ focuri [i lanterne, iar l`ng\ ele se vedeau umbrele g\inilor [i ale porcilor negri: satul. {i `ndat\ ma[ina se opri. Casa delegatului Reziden]ei? Da, domnu... N-am s\ r\m`n, cred, dec`t o clip\, `i spuse Claude lui Perken. Delegatul `l a[tepta `ntr-o camer\ `nalt\, spa]ioas\. Veni spre el, scutur`ndu-i u[or m`na pe care Claude i-o `ntinse, ca [i cum i-ar fi c`nt\rit-o:
1 Ora[ central de l`ng\ ruinele vechiului Angkor-Wat. (n.tr.)

230

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

231

~nc`ntat s\ v\ `nt`lnesc, domnule Vannec, `nc`ntat s\ v\ `nt`lnesc... V-am a[teptat ni]el... ~n `nt`rziere, afurisitul \sta de vas, ca de obicei... Omul `[i morm\ia frazele de bun-venit `n groasele lui must\]i albe, f\r\ s\ lase m`na lui Claude. Umbra nasului s\u zdrav\n, proiectat\ pe peretele alb, dat cu var, [tirbea o parte dintr-o pictur\ cambodgian\. A[adar, vre]i s\ v\ duce]i `n jungl\? De vreme ce e[ti informat de sosirea mea, domnule, cred c\ [tii exact ce misiune am de `ntreprins, nu? Ce ave]i, hm, ce ave]i de `ntreprins... ~n fine, asta v\ prive[te. Sper c\ m\ pot bizui pe ajutorul dumitale `n executarea rechizi]iilor necesare pentru plecarea caravanei mele! B\tr`nul delegat se ridic\ f\r\ s\ r\spund\; `ncheieturile-i pocnir\ tulbur`nd t\cerea. ~ncepu s\ se plimbe prin odaie, urmat de umbra lui. Trebuie s\ umbli, domle Vannec, dac\ nu vrei s\ fii m`ncat cu totul de afurisi]ii \[tia de ]`n]ari... E ora cea mai rea, [ti]i... Rechizi]iile... hm!... (M\ plictise[te cum `[i tot drege glasul, `[i spuse Claude. Ce tot face pe mare[alul ramolit?) Ce-i cu rechizi]iile? P\i, da!... De-avut, o s\ le ave]i, desigur... Numai c\, [ti]i, rechizi]iile, nu-s mare lucru. {tiu bine c\ delega]ilor `n misiune care vin aici nu le prea place s\ avem aerul c\ noi le d\m lec]ii, `i s`c`ie... Cu toate astea... Spune-mi. Dumneavoastr\, ceea ce vre]i dumneavoastr\ s\ face]i nu-i o mic\ plimbare ca ale celorlal]i. A[a c\ trebuie s\ v\ spun limpede: rechizi]iile, `n ]ara asta, s`nt echivalente cu a le cere localnicilor pielea de pe ei. N-o s\ am nimic? O! nu asta vreau s\ spun. Dumneavoastr\ ave]i o misiune, dumneavoastr\ ave]i o misiune; nimeni nu poate avea nimic `mpotriv\. Vi se va da ceea ce trebuie s\ vi se dea. Dinspre partea asta,

fi]i lini[tit. Instruc]iunile s`nt instruc]iuni. Cu toate c\ pentru dumneavoastr\ ele pot s\ nu fie at`t de bune pe c`t s-ar p\rea. Adic\? V\ da]i seama c\ eu nu-s aici ca s\ v\ fac confiden]e, nu? Dar, `n fine, s`nt lucruri care nu-mi prea plac totdeaua, `n afurisita asta de meserie. Nu-mi place s\ dau de bucluc. A[a c\, vede]i dumneavoastr\, a[ vrea s\ v\ mai spun ceva limpede, dar ceva cu adev\rat de folos, ceea ce se cheam\ un sfat, nu? Domle Vannec, nu trebuie s\ v\ duce]i `n jungl\. L\sa]i-o balt\, e mai cuminte! Duce]i-v\ `ntr-un ora[ mare, la Saigon, s\ zicem. {i a[tepta]i ni]el. V-o spun eu. ~]i `nchipui c\ am f\cut jum\tate din ocolul lumii ca s\ m\ duc la Saigon, mul]umit [i cu aerul cel mai nevinovat? Jumatea asta, [ti]i, am f\cut-o cu to]ii, noi cei de-aici, [i nu s`ntem mai fuduli pentru asta... Da tocmai de-aia: dac\ v-a]i dat at`ta osteneal\, v-a fost oare a[a de greu s\ v\ `n]elege]i cu dom Ramges [i cu moftu \la, cu Institutul dumisale? Ar fi fost mai bine pentru to]i, [i eu n-ar mai fi trebuit s\ m\ bag `n bucluc... Acuma, ce v\ spun eu... Pe de-o parte, domnule drag\, `mi dai un sfat pe care-l datorez, pare-se, unei anume simpatii (era gata s\ adauge: sau unei anumite antipatii pentru Institutul francez, dar nu spuse nimic); dar, pe de alt\ parte, `mi spui c\ `n orice caz nu voi fi `mpiedicat s\-mi v\d de misiunea mea; mi-e greu s\... N-am spus asta. Am spus c\ vi se va da ceea ce vi se cuvine. Ah... Da. Parc\ `ncep s\-n]eleg. Dar a[ vrea totu[i... S\ [ti]i ceva mai mult? Bun! Spune]i-v\ c\ asta e o dorin]\ ce nu v\ va fi `ndeplinit\. Acum, s\ fim practici: vre]i s\ chibzui]i un pic? Nu. Vre]i s\ porni]i, totu[i? Exact. Bun. S\ sper\m c\ ave]i temeiuri serioase, fiindc\ altfel, domle Vannec, f\r\ s\ vreau s\ v\ jignesc, a]i gre[i. ~n leg\tur\ cu asta, trebuie s\ v\ dau nu, asta va fi mai `ncolo , mai degrab\ s\ v\ spun dou\ vorbe despre domnu Perken. Cum?

232

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

233

Am acolo a[tepta]i, `n cel\lalt dosar, nu? `n fine, n-are importan]\ am undeva pe-acolo o not\ a Siguran]ei din Cambodgia al c\rei spirit trebuie de asemenea s\ vi-l comunic. S\ ne-n]elegem bine: eu, ceea ce am s\ v\ spun, o fac pentru c\ s`nt pus s-o fac. Fiindc\ eu, [ti]i, am oroare de asemenea chestii. E absurd. Un singur lucru e serios `n regiune, chestiunea comer]ului cu lemnul. Mai bine m-ajutau s\ lucrez serios dec`t s\-mi bat\ capul cu pove[ti despre pietre [i pietricele... Deci? Iat\: domlui Perken, care c\l\tore[te cu dumneavoastr\, i s-a dat liber\ trecere pentru c\ guvernul siamez a st\ruit. Se duce s\-l caute zice el! pe-un anume Grabot. B\ga]i de seam\ c\ i s-ar fi putut refuza cererea, fiindc\ Grabot \sta, pentru noi, e un dezertor... De ce n-au f\cut-o? Nu din umanitate, cred! Dispari]iile, pe-aici, trebuie l\murite. ~n fine, Grabot o haimana, asta e. {i era mai degrab\ pe drojdie c`nd a plecat. Cred c\ Perken `l cuno[tea destul de pu]in, dar ce leg\tur\ are asta cu mine? Domnu Perken e un soi de `nalt func]ionar siamez, nu-i a[a? m\car c\ nu e prea oficial. ~l [tiu eu; de zece ani tot aud vorbindu-se de el. {i personal v\ spun doar at`t: c`nd s-a-ntors `n Europa, a intrat `n tratative cu noi cu noi, hai? nu cu siamezii, pricepe]i? ca s\-ncerce s\ capete ceva mitraliere. Claude se uita la delegat, f\r\ s\ scoat\ o vorb\. Asta e, domnule Vannec. Prin urmare, c`nd vre]i s\ porni]i? C`t mai cur`nd posibil. ~n trei zile, a[adar. Ve]i avea ceea ce v\ trebuie la ceasurile [ase diminea]a. Ave]i un boy cu dumneavoastr\? Da, `n ma[in\. Cobor [i eu. Am s\-i dau pe loc ordinele necesare. Ah! scrisorile dumneavoastr\! ~i d\du lui Claude c`teva plicuri. Unul purta antetul Institutului francez. Claude era gata s\-l deschid\, dar tonul cu care delegatul `l chema pe boy-ul lui, `l f\cu s\ ridice capul: ma[ina a[tepta, albastr\, sub becul de la intrare; boy-ul, care se `ndep\rtase v\z`nd c\ vine delegatul, f\r\ `ndoial\ , se apropie ezit`nd. Schimbar\ c`teva

vorbe `n anamit\; Claude urm\rea scena cu at`t mai atent pentru c\ nu `n]elegea o boab\. Boy-ul p\rea consternat; delegatul, cu must\]ile lui albe `mbibate de lumina electric\, gesticula. V\ previn c\ boy-ul \sta a ie[it din pu[c\rie. Pentru? Joc, tot felul de pung\[ii. A]i face bine s\ v\ c\uta]i altul. Am s\ v\d. ~n fine, eu l-am pus la curent. Dac\-l `nlocui]i, hm! o s\ transmit\ instruc]iunile mele... Delegatul mai spuse o fraz\ `n anamit\, apoi `i str`nse lui Claude m`na. ~l privea pe t`n\r drept `n ochi, deschiz`ndu-[i [i `nchiz`ndu-[i gura la loc, ca [i cum ar fi fost pe punctul s\-i vorbeasc\; trupul lui r\m`nea nemi[cat, distinct pe fondul `ntunecat al p\durii, de la p\rul alb tuns scurt, p`n\ la pantofii de p`nz\; nu d\dea drumul m`inii din str`nsoare. Are s\-mi spun\ ceva, oare? se `ntreb\ Claude. Dar delegatul `i l\s\ m`na, se-ntoarse [i cu un ultim hm! urmat de o morm\ial\ reintr\ `n cas\. Boy! Domnu? Cum te cheam\? Xa. Ai auzit ce-a spus delegatul de tine? Domnu, nu-i adev\rat! Adev\rat ori ba, mi-e totuna, m\-n]elegi? Mi-e totuna. Dac\ faci ceea ce trebuie s\ faci, e bine, de restul nu-mi pas\. Priceput? Boy-ul r\mase aiurit `n fa]a lui Claude. Priceput? Da, domnu... Bun. Ai auzit ce-a spus c\pitanul? S\ nu da]i acont. Uite cinci pia[tri. {ofer, d\-i drumu! ~[i relu\ locul. Asta-i o metod\? `l `ntreb\ Perken z`mbind. Dac\ vre]i. Dac\ e g\inar, n-o s\-l mai vedem m`ine; dac\ nu, e un om pe care l-am c`[tigat. Lealitatea e unul dintre rarele sentimente ce nu mi se pare a fi alterate...

234

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

235

Poate... A[adar, ce spune acest b\tr`n r\zboinic care morm\ie at`ta? Claude se g`ndi: Lucruri destul de curioase, de care trebuie s\ v\ vorbesc; dar, mai `nt`i, s\ rezum\m: vom avea c\ru]ele poim`ine. El insinueaz\ destul de limpede c-a[ face mai bine s\ m\-ntorc la Saigon... Pentru c\? Pentru c\ nimic! N-a spus mai mult de at`t... Are inten]ia s\ asculte de ni[te instruc]iuni care, f\r\ `ndoial\, `l plictisesc sau `l incomodeaz\. N-ai putut afla mai mult? Nu... Numai c\... A[tepta]i, a[... tepta]i... R\m\sese cu plicul `n m`n\. ~l deschise anevoie, [i, c`nd desf\cu scrisoarea, n-o putu citi. Perken scoase lanterna electric\. Opre[te! strig\ Claude. Turuitul motorului sc\zu [i fu acoperit de ]`r`itul greierilor.
Drag\ domnule, citea Claude cu voce tare, socotesc de datoria mea (`ncepe bine) ca s\ nu ave]i a v\ teme de nici o `ncurc\tur\ [i ca s\ v\ pute]i exercita asupra persoanelor ce v\ vor `nso]i supravegherea necesar\ s\ v\ transmit decizia, aici al\turat\, a guvernatorului general, decizie `nc\ `n vigoare [i al c\rei caracter pu]in cam vag va fi precizat s\pt\m`na aceasta printr-o nou\ decizie administrativ\. Primi]i, v\ rog... (s\ trecem! a, ba nu, ba nu...) toate ur\rile mele de succes. Cu toat\ grija fa]\ de dumneavoastr\. (Ce decizie?)

Lu\ a doua fil\:


Guvernatorul general al Indochinei, la propunerea directorului Institutului francez... (s\ trecem, pentru Dumnezeu!...) decide: Orice monumente descoperite [i care urmeaz\ a fi descoperite situate pe teritoriile provinciilor Siam-Reap, Battambang* [i Sisophon, s`nt declarate monumente istorice...
* Ora[e din nord-vestul Cambodgiei, nu departe de Angkor [i Siam-Reap. (n.tr.)

Asta e din 1908. Are vreo urmare? Administrativ\. P\cat c\ ne-am oprit `n plin drum! {ofer, d\-i drumu! {i-atunci? Perken `[i `ndreptase acum lanterna `nspre fa]a lui Claude. Stinge]i-o, dac\ vre]i. {i-atunci, ce? Doar nu v\ `nchipui]i c\ asta mi-ar schimba inten]iile? ~mi pare bine c\ am dreptate s\ cred c\ nu le schimb\. M\ a[teptam din partea administra]iei la o reac]ie de felul \sta, ]i-am spus-o [i pe vas. O s\ fie mai greu, asta-i tot. Dar `n jungl\... Imposibilitatea `n care se afla Claude de a da `napoi era pentru el at`t de evident\, `nc`t `l exaspera ideea s\ discute ce-avea de f\cut. Jocul `ncepea. Cu at`t mai bine. Alunga nelini[tea; trebuia mers mai departe, avans`nd ca ma[ina asta ce se-nfunda `n bezn\, `n p\durea inform\. Umbra repede dep\[it\ a unui cal trecu prin lumina farurilor, apoi becuri electrice... Bungaloul. Boy-ul avea de lucru cu bagajele. Claude, `nainte de-a cere de b\ut, d\duse la o parte de pe masa de bambus numerele `ng\lbenite din lIllustration [i, f\r\ s\-i pese de b`z`itul ]`n]arilor, `[i de[uruba stiloul. Doar n-o s\ r\spunzi chiar acum?! Fi]i lini[tit, n-am s\ trimit scrisoarea dec`t atunci c`nd vom pleca. Dar trebuie s\ r\spund; o s\-mi lini[teasc\ nervii. Am s\ fiu scurt, de altfel. ~ntr-adev\r: trei r`nduri. ~i trecu h`rtia lui Perken, `n timp ce scria adresa.
Drag\ domnule, Blana ursului e [i ea declarat\ monument istoric, dar s-ar putea s\ fie imprudent pentru cineva s\ vin\ s-o caute. Cu [i mai mult\ grij\, Claude Vannec.

Boy-ul bungaloului aducea sifoane, ca s\ fie. S\ bem [i s\ ie[im, spuse Claude. ~nc\ nu s-a terminat.

236

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

237

Din partea cealalt\ a str\zii `ncepea marea [osea spre AngkorWat. Pornir\ pe ea. ~[i scr`nteau picioarele la fiecare pas, pe lespezile ei dislocate. Perken se a[ez\ pe-o piatr\: Ei bine? Claude `i relat\ convorbirea avut\ cu delegatul. Perken `[i aprinse o ]igar\; chipul s\u, foarte aproape de flac\ra brichetei, ie[i o clip\ din `ntuneric, istovit, tras, [i se topi `n lumina ro[cat\ a tutunului aprins... De mine delegatul nu ]i-a spus nimic mai mult? ~ncepe s\ fie de-ajuns [i-at`t... {i ce-ai crezut de toate astea?... Nimic. Ne juc\m am`ndoi cu via]a; eu m\ aflu aici ca s\ v\ ajut, nu ca s\ v\ cer socoteal\. Dac\ ave]i nevoie de mitraliere, o s\mi par\ r\u chiar [i c`nd mi-a]i spune-o, fiindc\ mi-ar pl\cea s\ vi le procur. T\cerea cople[itoare a p\durii rec\zu peste ei, cu mireasma de p\m`nt proasp\t scurmat. }ip\tul r\gu[it al unui bou de balt\ at`t de asem\n\tor celui de porc `njunghiat o umplu deodat\ [i se pierdu apoi `n bezna [i duhoarea lacurilor... ~n]elege]i-m\: dac\ accept un om, `l accept total, `l accept ca pe mine `nsumi. Ce fapt\ comis\ de un om care este dintr-ai mei a[ putea spune c\ n-a[ fi comis-o [i eu? Iar\[i t\cere. N-ai fost `nc\ tr\dat? Nu po]i g`ndi f\r\ nici un risc `mpotriva mul]imii. Spre cine m-a[ putea `ndrepta, dac\ nu spre cei ce se ap\r\, ca mine? Sau care atac\... Sau care atac\. {i pu]in `]i pas\ unde te poate duce prietenia?... M-a[ putea teme de dragoste din pricina sifilisului? Nu spun pu]in `mi pas\, ci spun o accept. Prin noapte, Perken `[i puse m`na pe um\rul lui Claude. }i-a[ dori s\ mori t`n\r, Claude, cum pu]ine lucruri pe lume am dorit... Nici nu b\nuie[ti ce `nseamn\ s\ fii prizonierul propriei vie]i; am `nceput s\ b\nuiesc acest lucru abia c`nd ne-am desp\r]it, Sarah [i cu mine. C\ s-a culcat cu cei a c\ror gur\-i pl\cea mai

ales c`nd era singur\ , asta n-ar fi nimic; [i ea a trecut prin multe `n Siam, dup\ ce s-a m\ritat cu prin]ul Pitsanulok... O femeie care cuno[tea via]a, dar nu [i moartea. ~ntr-o zi, a v\zut c\ via]a ei c\p\tase o form\ a mea , c\ soarta ei era acolo [i nu `ntr-alt\ parte [i a `nceput s\ se uite la mine cu aceea[i ur\ ca la oglinda ei. (Privirea albei c\reia oglinda-i arat\, o dat\ mai mult, c\ tropicele au s\-i dea pe veci o `nf\]i[are de paludic\, [tii...) Toate vechile ei speran]e din tinere]e au `nceput s\-i macine via]a ca un sifilis luat `n adolescen]\ [i pe-a mea, prin contagiune... Dumneata nu [tii ce `nseamn\ destinul limitat, pe care s\ nu-l po]i combate, care te subjug\ ca regulamentul pe un prizonier: certitudinea c\ vei fi asta [i nu altceva, c\ vei fi fost asta [i nu altceva, c\ ceea ce n-ai avut, n-o s\ ai niciodat\. {i-n urm\ toate speran]ele tale, a[a cum n-o s\ le aib\ nici un alt om `n via]\... Duhoarea de putreziciune a b\l]ilor `l `nv\luia pe Claude, care-[i rev\zu mama r\t\cind prin locuin]a bunicului s\u: aproape ascuns\-n semi`ntuneric, `n afar\ de agrafa din p\rul ei bogat `n care se reflecta lumina zilei, privindu-[i cu spaim\, `n micu]a oglind\ `mpodobit\ cu o cor\bioar\ romantic\, col]urile gurii tot mai l\sate [i nasul tot mai m\rit, mas`ndu-[i pleoapele cu un gest de oarb\... Am `n]eles, relu\ Perken, pentru c\ nici eu nu eram prea departe de acest moment: de momentul c`nd trebuie s\-]i lichidezi speran]ele. E ca [i cum ar trebui s\ omor`m fiin]a pentru care-am tr\it. La fel de u[or [i la fel de vesel. Iar\[i cuvinte c\rora dumneata probabil c\ nu le cuno[ti `n]elesul: s\ ucizi pe cineva care nu vrea s\ moar\... {i c`nd nu ai copii, c`nd n-ai vrut copii, speran]a nu se poate vinde, n-o po]i da nim\nui [i trebuie neap\rat s\ ]i-o omori tu `nsu]i. De aceea, simpatia poate avea o asemenea profunzime atunci c`nd `nt`lne[ti speran]a la al]ii... Ca o not\ repetat\ din octav\-n octav\, c`ntecul broa[telor s\pa beznele p`n\-n orizontul invizibil. ... Tinere]ea-i o religie la care `ntotdeauna sf`r[e[ti prin a te converti... {i totu[i!... Eu am `ncercat serios ceea ce a vrut s\ `ncerce Mayrena, crez`ndu-se pe-o scen\ de-a teatrelor voastre. A fi rege e idiot; ceea ce conteaz\ e s\ faci un regat. Eu n-am f\cut pe

238

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

239

imbecilul cu o spad\-n m`n\; abia de m-am folosit de pu[c\ ([i totu[i, crede-m\, [tiu s\ trag bine). Dar s`nt legat, `ntr-un fel sau altul, de mai toate c\peteniile triburilor libere, p`n\-n Laosul de Sus. {i asta ]ine de cincisprezece ani. I-am c`[tigat unul c`te unul, apatici sau curajo[i. {i ei nu de Siam [tiu, ci de mine. Ce vre]i s\ face]i dintr-asta? Voiam... Mai `nt`i, o putere militar\. Masiv\, dar rapid transformabil\. {i s-a[tept conflictul, inevitabil `n locurile astea, fie `ntre colonizatori [i coloniza]i, fie numai `ntre colonizatori. Atunci, jocul ar putea fi jucat. S\ exi[ti `ntr-un mare num\r de oameni [i poate pentru mult\ vreme. Vreau s\ las o cicatrice pe harta asta. De vreme ce trebuie s\ joc contra mor]ii mele, `mi place mai mult s\ joc cu dou\zeci de triburi dec`t cu un copil... Voiam acest lucru tot a[a cum tat\l meu voia proprietatea vecinului s\u, a[a cum vreau eu femei... Intona]ia `l surprinse pe Claude. Nimic din vocea obsedatului: riguroas\, meditat\. {i de ce nu mai vre]i? Vreau pace. Spunea pace cum ar fi spus ac]iune. De[i ]igara i se aprinsese, nu-[i stingea bricheta. O apropie de zid, privi cu aten]ie sculpturile [i linia desp\r]itoare dintre pietre. Pace... parc\ o c\uta acolo. Dintr-un asemenea zid, ar fi cu neputin]\ s\ iei ceva... Stinse `n fine fl\c\ruia. Noaptea se-nchise la loc peste zid, intens\, abia tulburat\ pe deasupra lor, de lumini (lum`n\ri de t\m`ie aprinse `n fa]a statuetelor lui Buddha, f\r\ `ndoial\), cu jum\tate din stele ascunse de masa colosal\ pr\bu[it\-n fa]a lor [i care se impunea, f\r\ ca ei s-o poat\ vedea, prin simpla ei prezen]\ `n `ntuneric. M`lul... `i sim]i mirosul?... relu\ Perken. {i proiectul meu a putrezit la fel. Nu mai am timp. ~n cel mult doi ani, lucr\rile de prelungire a c\ilor ferate vor fi gata. Cam `n cinci, jungla va fi str\b\tut\: [osele sau trenuri. Ce v\ nelini[te[te e valoarea strategic\ a [oselelor? E nul\. Dar, cu alcool [i cu marf\ de doi bani, moii mei vor fi da]i gata. Nimic de f\cut. Trebuie s\ trec prerogativele mele Siamului ori s\ las balt\ totul.

{i mitralierele? ~n ]inutul unde-mi am re[edin]a s`nt liber. Dac\ s`nt `narmat, am s\ rezist acolo p`n\ la moarte. {i mai s`nt [i femeile. Cu c`teva mitraliere, regiunea e de necucerit pentru un stat, `n afar\ de cazul `n care ar fi sacrificat un foarte mare num\r de oameni... Liniile ferate, `nc\ neterminate, erau de ajuns oare ca s\-i `ndrept\]easc\ spusele? Era pu]in probabil ca regiunea nesupus\ s\ poat\ tr\i contra civiliza]iei, contra avang\rzii sale anamite [i siameze. Femeile... Claude nu uitase de Djibuti. Numai asemenea g`nduri v-au desp\r]it de planul dumneavoastr\? Nu l-am uitat; dac\ prilejul... Dar nu mai pot tr\i doar pentru el, mai presus de orice. M-am g`ndit mult la asta, la fel [i dup\ e[ecul de la bordelul din Djibuti... Vezi dumneata, cred c\ lucrul care m-a desp\r]it, cum spui, s`nt femeile pe care nu le-am putut avea. Nu-i vorba de impoten]\ `ns\, pricepe-m\. O amenin]are... Ca prima dat\ c`nd am v\zut c\ Sarah `mb\tr`ne[te. Sf`r[itul unui lucru, mai ales... m\ simt golit de speran]a mea cu o for]\ ce urc\-n mine, contra mea ca foamea... Sim]ea contactul `n\bu[it pe care aceste vorbe r\spicate `l men]ineau `ntre Claude [i el. Totdeauna am fost indiferent la bani. Siamul `mi datoreaz\ mai mult dec`t i-a[ putea cere, dar n-o s\ mai consimt\. N-are `ncredere... Nu, nu c\ ar avea motive anume s-o fac\, dar nu mai are `ncredere total\ `n mine, la fel ca mine, de doi sau trei ani, de c`nd s`nt obligat s\-mi `n\bu[esc speran]ele... Ar trebui `ncercate asemenea lucruri f\r\ s\ te sprijini pe un stat, f\r\ s\ joci acest rol de ogar care a[teapt\ s\ v`neze numai pentru el. Dar niciodat\ nimeni n-a izbutit un asemenea lucru [i nimeni, la urma urmelor, n-a `ncercat-o serios. Brooke `n Sarawak, Mayerena chiar... Asemenea proiecte s`nt bolnave, c`nd te g`nde[ti la c`t valoreaz\. Dac\ mi-am jucat via]a `ntr-un joc care m\ dep\[e[te... Ce altceva `]i mai r\m`ne de f\cut? Nimic. Dar jocul \sta `mi ascundea restul lumii, [i uneori am o extraordinar\ nevoie ca el s\-mi fie ascuns... dac\ l-a[ fi realizat, proiectul \sta... dar pu]in `mi pas\ acum dac\ tot ce-am g`ndit e putregai, fiindc\ mai s`nt [i femeile!

240

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

241

Trupuri? Nu se poate imagina c`t\ ur\ `mpotriva lumii e: `nc\ una. Orice trup pe care nu l-ai avut e un du[man... Acum, am toate fostele mele visuri `n viscere... Voin]a lui de-a convinge `l ap\sa pe Claude ca templul \sta pierdut `n noapte. ... {i pe urm\, d\-]i seama ce e ]ara asta. G`nde[te-te c\ `ncep s\-n]eleg cultul lor erotic, aceast\ asimilare a b\rbatului care ajunge s\ se confunde, p`n\ [i-n senza]ii, cu femeia pe care o are, de a se imagina ea, f\r\ s\-nceteze a fi el `nsu[i. Nimic nu conteaz\ fa]\ de voluptatea unei f\pturi care `ncepe s\ n-o mai poat\ suporta. Nu, nu trupuri s`nt aceste femei; s`nt ni[te... ni[te posibilit\]i, da. {i eu vreau... F\cu un gest pe care Claude `l ghici numai, prin noapte, ca al unei m`ini ce zdrobe[te: ... A[a cum am vrut s\-nving oamenii... Ceea ce vrea el, `[i spunea Claude, e s\ se distrug\. O [tie oare mai mult dec`t o spune? O s\-i reu[easc\ destul de bine... Despre speran]ele lui c\lcate `n picioare, Perken vorbise pe-un ton ce nu-]i `ng\duia s\ crezi c\ le-a abandonat; sau, dac\ abandonul exista, erotismul nu era singurul care s\-l compenseze. ~nc\ n-am terminat-o cu oamenii... De unde m\ voi afla, am s\ pot supraveghea `nc\ Mekongul (p\cat c\ nu cunosc regiunea `n care mergem sau c\ dumneata nu cuno[ti o Cale Regal\ cu trei sute de kilometri mai sus), dar `n]eleg s\-l supraveghez singur [i f\r\ nimeni l`ng\ mine. Trebuie s\ vedem ce-i cu Grabot... El `ncotro a pornit? Foarte aproape pe Dangrek, cam la cincizeci de kilometri de itinerariul nostru. Ce s\ fac\? Prietenii lui din Bangkok spun c\ a venit pentru aur toate epavele din Europa viseaz\ aur. Dar el cunoa[te ]inutul, nu putea crede `n asemenea pove[ti. Mi s-a mai spus [i de o afacere, despre un nego] clandestin cu nesupu[ii... Cum pl\tesc? ~n bl\nuri [i ceva `n pulbere de aur. O asemenea afacere e mai aproape de adev\r; el e parizian; tat\l lui trebuia s\ inventeze portcravata, acceleratoare de motoare, `nchiz\toare de robinete... Mai

cur`nd cred c\ s-a dus s\-[i pun\ la punct anumite socoteli cu el `nsu[i... Am s\-]i vorbesc despre asta `ntr-o bun\ zi. Dar e sigur c\ a plecat cu acordul guvernului din Bangkok, altfel n-ar ]ine ei at`ta s\-l g\seasc\. F\r\ `ndoial\ c\ a venit pentru ei [i o fi-nceput s\ lucreze pe cont propriu, ceea ce totu[i e prea devreme... dac\ n-ar fi a[a, i-ar fi ]inut la curent. Poate c\ l-au `ns\rcinat s\ controleze pozi]ia mea acolo. A plecat tocmai `n lipsa mea... Dar n-a plecat `n aceea[i regiune ca [i dumneavoastr\? Ar fi fost `nt`mpinat la sosire cu s\ge]i; [i mai ales cu c`teva gloan]e din pu[tile mele Gras, de exerci]ii. Nimic de f\cut. N-a putut `ncerca s\ vin\ dac\ a vrut-o dec`t prin Dangrek. Ce fel de om e? S\ vezi! ~n timp ce-[i f\cea armata, prinde pic\ pe un medic militar care nu l-a recunoscut c`nd s-a `mboln\vit, cred, sau dintr-o cu totul alt\ pricin\. Se prezint\ din nou, s\pt\m`na urm\toare, la infirmerie: Tot tu? M\-n]eap\. Unde te-n]eap\?... El desface palma: [ase bolduri. O lun\ de `nchisoare. ~i scrie pe loc generalului, preciz`ndu-i c\ sufer\ de ochi. De cum l-au b\gat la `nchisoare, (uitasem s\-]i spun c\ avea o blenoragie) [i-a dat cu puroi blenoragic la un ochi, [tiind perfect ce-l a[teapt\. Medicul e pedepsit. El [i-a pierdut ochiul, bine`n]eles. E chior. Are o c\p\]`n\ rotund\ de francez, cu un nas ca un cartof [i un trup de hamal. Era `nc`ntat, la Bangkok, de apari]iile lui indolente de brut\ uria[\, prin baruri. ~]i imaginezi: priviri ce-l urm\resc pe furi[, tipi care se dau `n l\turi, pas cu pas, [i `ntr-un col], ga[ca lui nu prea mul]i ridic`nd paharul [i vocifer`nd... Evadat din batalioanele voastre din Africa. ~nc\ unul ale c\rui leg\turi cu erotismul s`nt curioase...

PARTEA A DOUA

I
De patru zile, doar p\dure. De patru zile, popasuri pe l`ng\ sate n\scute din p\dure, ca [i statuetele lor din lemn, reprezent`ndu-l pe Buddha, ca [i p\i[ul din frunz\ de palmier al colibelor r\s\rite din solul moale, ca ni[te g`ng\nii monstruoase; putrefac]ia spiritului `n aceast\ lumin\ de acvariu, dens\ ca apa. ~nt`lniser\ p`n\ acum mici monumente pr\bu[ite, cu pietrele at`t de str`ns legate de r\d\cinile ce le fixau `n p\m`nt ca ni[te gheare, c\ nu mai p\reau s\ fi fost ridicate de oameni, ci de f\pturi pierite, obi[nuite cu via]a asta f\r\ orizont, cu tenebrele astea marine. Distrus\ de veacuri, Calea nu-[i ar\ta prezen]a dec`t prin aceste blocuri minerale putrezite, cu ochii holba]i ai vreunei broa[te `ncremenite `n c`te un unghi al pietrelor. Promisiuni sau refuzuri, aceste monumente p\r\site-n p\dure ca ni[te schelete? Caravana avea s-ajung\ oare p`n\ la templul sculptat spre care-o c\l\uzea adolescentul care fuma f\r\-ntrerupere din ]ig\rile lui Perken? Trebuia s\ fi ajuns acolo de trei ceasuri... P\durea [i c\ldura erau totu[i mai puternice dec`t `ndoiala. Claude z\cea ca de-o boal\ `n aceast\ fermenta]ie `n care formele se umflau, se lungeau, putrezeau `n afara lumii unde omul conteaz\, ce-l desp\r]ea de el `nsu[i cu for]a obscurit\]ii. {i pretutindeni, insectele. Celelalte lighioane, furi[e [i cel mai adesea nev\zute, veneau dintr-un alt univers, unde frunzele arborilor nu par lipite doar de aerul `nsu[i peste frunzele cleioase pe care c\lcau caii; din universul ce ap\rea uneori `n violentele sp\rturi ale razelor de soare, `n forfota

246

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

247

atomilor sc`nteietori prin care treceau iute umbrele p\s\rilor. Insectele tr\iau pe seama p\durii, de la bulele negre pe care le zdrobeau copitele boilor `njuga]i la care [i furnicile ce se c\]\rau tremur`nd pe trunchiurile poroase, p`n\ la p\ianjenii ag\]a]i cu picioarele lor ca de l\cust\ `n mijlocul p`nzelor de patru metri, ale c\ror fire prindeau lumina zilei ce se mai t`ra pe deasupra solului, deta[`ndu-se de departe peste amestecul formelor, fosforescente [i geometrice, `ntr-o nemi[care vecin\ cu eternitatea. Numai ei, peste mi[c\rile de molusc\ ale junglei, fixau figuri pe care-o tulbure analogie le `nvecina cu alte insecte, cu [vabii, cu mu[tele, cu lighioane f\r\ nume ale c\ror cap ie[ea din carapacea lor totuna cu mu[chiul, cu gre]oasa virulen]\ a unei vie]i de microscop. Termitierele `nalte [i albicioase, pe care termitele nu se vedeau deloc, `[i `n\l]au `n penumbr\ piscurile de planete abandonate, de parc-ar fi fost z\mislite `n corup]ia v\zduhului, `n mirosul de ciuperc\, `n prezen]a minusculelor lipitori aglutinate pe sub frunze, ca ou\le de musc\. Acum, unitatea p\durii se impunea; de [ase zile `ncoace, Claude renun]ase s\ mai deosebeasc\ f\pturile de forme, via]a ce mi[c\ de via]a ce se prelinge; o for]\ necunoscut\ lega de arbori spongiozit\]ile, f\cea s\ colc\ie toate aceste lucruri provizorii pe-un sol asemenea spumei mla[tinilor, `n aceste p\duri ce exalau un aer de `nceput de lume. Ce act omenesc putea avea vreun sens aici? Ce voin]\-[i putea conserva for]a? Totul se ramifica, se mole[ea, se c\znea s\ se acorde acestei lumi josnice [i atr\g\toare `n acela[i timp, ca privirea idio]ilor, [i care ataca nervi cu aceea[i putere abject\ ca a p\ianjenilor at`rna]i `ntre crengi, de la care `i fusese la-nceput at`t de greu s\-[i `ntoarc\ ochii. Caii mergeau cu g`tul `n jos, t\cu]i; t`n\ra c\l\uz\ `nainta `nceti[or, dar f\r\ [ov\ial\, urmat\ de cambodgianul pe care delegatul `l ad\ugase caravanei lor ca s\ le rechizi]ioneze c\r\u[ii [i ca s-o supravegheze: Svay. ~n clipa c`nd Claude `ntorcea, c`t putea de iute, capul (teama lui maladiv\ de-a nu intra `ntr-o p`nz\ de p\ianjen `l silea s\ se uite cu grij\ drept `nainte), o atingere-l f\cu s\ tresar\; Perken `l prinsese de bra], ar\t`ndu-i cu ]igara, foarte ro[ie `n acea atmosfer\ `ntunecoas\, o mas\ pierdut\ `ntre arbori [i de unde, ici [i colo, ie[eau trestii. Nici acum Claude nu izbuti s\

deslu[easc\ nimic printre trunchiurile copacilor. Se apropie de r\m\[i]ele unui zid de piatr\ cafenie, p\tat de mu[chi; c`]iva mici stropi de rou\, neevaporat\ `nc\, sc`nteiau... Zidul `mprejmuitor, `[i spuse el. {an]ul a fost umplut. C\rarea se pierdea sub pa[ii lor; de cealalt\ parte a d\r`m\turilor, pe care le ocolir\, o gr\mad\ de trestii, str`nse una `ntr-alta ca nuielele unei gratii, opuneau p\durii un baraj `nalt c`t un stat de om. Boy-ul `i strig\ pe c\r\u[i s\ vin\ cu secerile: o voce static\, strivit\ de bolta frunzi[ului... M`inile, pe jum\tate crispate, ale lui Claude, `[i aminteau de s\p\turi, c`nd ciocanul grijuliu pip\ie prin stratul de p\m`nt un obiect necunoscut. Bustul c\r\u[ilor se apleca `ntr-o mi[care lent\, aproape lene[\, [i se ridica deodat\ drept, dominat de pata v`n\t\ a o]elului ce oglindea, `n r\sucire, limpezimea cerului invizibil; la fiece mi[care a lamelor de o]el paralele, de la dreapta la st`nga, Claude sim]ea-n bra] acul unui medic care, c`ndva, c\ut`ndu-i st`ngaci vena, `i r`c`ia carnea. Din drumeagul care se ad`ncea pu]in, suia o duhoare de mla[tin\, `nc\ [i mai fad\ dec`t cea a p\durii; Perken urma c\r\u[ii pas cu pas. Sub cizmele lui de piele, o trestie, moart\ f\r\ `ndoial\ de mult, p`r`i cu un zgomot uscat; dou\ broa[te r`ioase ]`[nir\ f\r\ grab\. Pe deasupra arborilor, p\s\ri mari `[i luar\ zborul, greoaie; secer\torii d\duser\ de un zid. Era u[or, o dat\ ce g\seai poarta, s\ te orientezi; nu s-ar fi putut abate dec`t dac\ o luau la st`nga; era de-ajuns, deci, s\ urmeze zidul spre dreapta. Trestii [i tufi[uri ]epoase `i veneau p`n\ la picior. Claude, s\lt`ndu-se-n m`ini, ajunse chiar pe zid. Po]i `nainta? `ntreb\ Perken. Zidul st\b\tea vegeta]ia ca un drum, dar pe sub un strat lipicios de mu[chi. C\derea, dac\ ar fi vrut Claude s\ mearg\ pe el, era extrem de primejdioas\; cangrena e [i ea st\p`na p\durii, ca [i insectele. ~ncepu s\ `nainteze pe burt\; mu[chiul cu duhoare de putreziciune, acoperit de frunze pe jum\tate v`scoase, pe jum\tate numai nervuri, ca [i cum mu[chiul le-ar fi m`ncat `n parte, i se-ntindea p`n\ la `n\l]imea obrazului, sporit prin apropiere, u[or agitat `n aerul at`t de calm, amintind prin mi[carea firi[oarelor lui de prezen]a g`ng\niilor. Dup\ trei metri, sim]i o g`dil\tur\.

248

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

249

Se opri, sc\rpin`ndu-[i g`tul cu m`na. G`dil\tura trecu pe m`n\ [i-o trase numaidec`t: dou\ furnici negre, mari c`t ni[te viespi, cu antenele vizibile, `ncercau s\ i se strecoare printre degete. ~[i scutur\ m`na c`t putu de tare; c\zur\. Se [i ridicase `n picioare. N-avea furnici pe haine. La cap\tul zidului, la vreo sut\ de metri, o sp\rtur\ mai clar\: poarta, f\r\ nici o `ndoial\, [i sculpturile. Jos, solul ciuruit de pietrele surpate. Peste surp\tura deschis\, o crengu]\ din profil; furnici mari, cu burta tot din profil, cu picioru[ele invizibile, treceau peste ea ca pe-o punte. Claude voi s-o dea la o parte, dar nu reu[i. Trebuie neap\rat s\ ajung la cap\t. Dac\ s`nt furnici ro[ii e r\u, dar dac\ m\-ntorc o s\ fie [i mai r\u... Doar dac\ nu s-o fi exagerat? Ei, ce s-aude? strig\ Perken. El nu-i r\spunse nimic, doar `naint\ un pas. Un echilibru cu totul nesigur. Zidul \sta `i atr\gea m`inile spre el cu for]a unei f\pturi vii; se l\s\ iar\[i pe br`nci [i, pe loc, sf\tuit de mu[chii lui, pricepu cum trebuia s\ mearg\ nu pe m`ini [i genunchi, ci `n m`ini [i pe v`rful picioarelor ([i-aduse aminte de spatele arcuit al pisicilor). ~naint\ imediat. Fiecare m`n\ o putea ap\ra pe cealalt\; picioarele [i pulpele `i erau ferite de pielea car`mbilor, atingerea cu mu[chiul era redus\ la minimum. Merge, strig\ el. Glasul lui `l surprinse, ]ip\tor [i dezacordat; `nc\ nu uitase de furnici. ~nainta `nceti[or, exasperat de pu]ina ascultare a corpului s\u ne`ndem`natic, de mi[c\rile ner\bd\toare ce-i `mpingeau [oldurile-n st`nga [i-n dreapta, `n loc s\-l fac\ s\ mearg\ mai iute. Se opri iar\[i, cu o m`n\-n aer, c`ine la p`nd\, blocat de-o nou\ senza]ie pe care surescitarea lui i-o `nt`rziase. Continua s\ sf\r`me `n m`na ridicat\ micile ou\ aglutinate, de lighioane `n coaj\. Membrele-i erau iar\[i `n]epenite. Nu vedea dec`t pata de lumin\ ce-l absorbea, `n timp ce nervii nu sesizau dec`t insectele strivite, nu ascultau dec`t la contactul lor. Din nou `n picioare, scuip`nd, v\zu mi[un`nd g`ng\nii, o secund\, pe pietrele de pe jos, de care putea s\ se zdrobeasc\ `n c\dere; senza]ia de grea]\ o dat\ alungat\ din pricina primejdiei, se l\s\ pe zid cu o brutalitate de fiar\ izgonit\, `naint`nd iar\[i, cu m`inile-i cleioase lipite de frunzele putrezite, n\ucit de dezgust, nemaiexist`nd dec`t pentru acea sp\rtur\ ce-i atr\gea privirile. Ca `ntr-o explozie, ea f\cu loc cerului. Se opri uluit; `n pozi]ia asta, nu mai putea s\ri.

Izbuti `n cele din urm\ s\ se apuce de muchiile zidului [i s\ coboare. Lespezi n\p\dite de ierburi scunde duceau spre o nou\ gr\mad\ `ntunecat\: un singur turn, pe c`t se putea vedea; cuno[tea planurile acestui soi de sanctuare. Liber `n sf`r[it s\ alerge ca un om, se arunc\ `nainte, cu capul ferit prost de bra]ul `ndoit, risc`nd s\-[i taie beregata `ntr-o lian\. Inutil s\ caute sculpturi monumentul era neterminat.

CALEA REGAL|

251

II
P\durea se-nchisese la loc peste aceast\ speran]\ abandonat\. De zile `ntregi caravana nu `nt`lnise dec`t ruine f\r\ importan]\; vie [i moart\ ca albia unui fluviu, Calea Regal\ nu mai ducea dec`t la vestigiile pe care le las\ `n urma lor, ca pe ni[te oseminte, migra]iile [i armatele. ~n ultimul sat, c\ut\torii de lemn pomeniser\ de un mare edificiu, Ta-Mean, situat pe creasta mun]ilor, `ntre grani]a cambodgian\ [i o parte neexplorat\ a Siamului, `ntr-o regiune moi. Sute de metri de basoreliefuri... Dac\ lucrul era adev\rat, nu-i a[tepta oare acolo un sinistru chin al lui Tantal? Imposibil de scos o singur\ piatr\ din zidul de la Angkor-Wat, spusese Perken. F\r\ nici o `ndoial\. Sudoarea curgea pe obrazul [i pe trupul lui Claude, cleioas\, insuportabil\. Cu toate c\, `n aceast\ p\dure str\b\tut\ o dat\ pe an de vreo caravan\ jalnic\, de c\ru]e `nc\rcate cu podoabe de sticl\ pe care indigenii d\deau `n schimb r\[ini [i cardamomul1 s\lbaticilor, via]a lui pre]uia c`t un cartu[, Claude nu credea ca pira]ii s\-ndr\zneasc\ s\-i atace, f\r\ speran]a unui mare profit, pe ni[te europeni `narma]i. (Dar pira]ii \[tia cuno[teau poate locurile unde se aflau temple...); [i totu[i, nelini[tea `i b`ntuia. Oboseala?... `[i spuse; chiar `n aceea[i clip\ pricepu c\ privirea lui care de c`teva minute `i r\t\cea peste arborii unei coline ap\rut `ntr-o deschiz\tur\, urm\rea fumul unui foc. De mai multe zile nu `nt`lniser\ nici o fiin]\ omeneasc\.
1 Plant\ originar\ din India, ale c\rei gr\un]e au un gust piperat. (n.tr.)

Indigenii v\zuser\ [i ei fumul. To]i `l urm\reau din priviri, cu g`tul v`r`t `ntre umeri, ca-n fa]a unei catastrofe. Cu toate c\ nu era v`nt, o adiere de carne ars\ trecu; animalele se oprir\. S\lbatici nomazi... spuse Perken. Dac\-[i ard mor]ii, s`nt aduna]i to]i acolo... ~[i scoase revolverul: ... Dar dac\ au pus st\p`nire pe drum... Intrase deja `n frunzi[, cu Claude imediat dup\ el; cu m`inile lipite de trup, de teama lipitorilor ce-ncepeau s\ li se adune ciorchine pe haine, cu degetele `ncle[tate pe revolver, mergeau cu umerii `nainte, f\r\ un cuv`nt. ~n brusca transparen]\ a frunzi[ului ce-ng\lbeni p\durea, Claude descoperi un lumini[; `n razele soarelui, partea din fa]\ a p\durii str\lucea ca o ap\, dominat\ de sub]iri palmieri deasupra c\rora continua s\ se `nal]e vertical, greu, domol, fumul. Nu care cumva s\ ie[i de sub pomi, spuse Perken `ncet. Strig\te `n\bu[ite `i ghidau. Claude fu izbit din nou de mirosul c\rnii arse; `ndat\ ce putu, d\du la o parte ramurile; pe deasupra unui r`nd de tufi[uri ce-i stinghereau vederea, treceau `ntr-un mare v\lm\[ag capete cu buze groase [i l\nci sclipitoare; surda melopee f\cea s\ vibreze frunzi[ul `n jurul lor. ~n mijlocul lumini[ului, dintr-un turn scund de nuiele-mpletite, fumul suia, gros [i alb. ~n v`rf, patru capete de bivol cioplite-n lemn, cu coarnele mari c`t ni[te b\rci, se decupau pe cer; rezemat de pr\jina l\nciei lui sclipitoare, sc\rpin`ndu-se-n cap [i aplecat c\tre partea din\untru a rugului, un r\zboinic galben privea, gol, cu sexul sculat. A[a, ghemuit pe vine, Claude era acaparat de acest spectacol, prin ochi, prin m`ini, prin frunzele ce le sim]ea `n ciuda hainelor de pe el, prin aceea[i senza]ie de panic\ ce-l cuprindea, copil fiind, `n fa]a [erpilor [i-a crustaceelor vii. Perken se d\du `nd\r\t. Claude se ridic\ iute, gata s\ trag\. ~ndat\ ce se stinse p`r`itul crengilor, curentul melopeei se `nst\p`ni peste t\cere, din ce `n ce mai slab, pe m\sur\ ce se-ndep\rtau... ~[i reg\sir\ caravana. Hai, `i d\m drumul, spuse Perken cu asprime.

252

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

253

C\ru]ele o pornir\ zorit, cu un arpegiu al osiilor ce r\sun\ `n fiecare mu[chi al lui Claude. Printre arbori, din c`nd `n c`nd, fumul se mai ivea, nemi[cat. Cum `l vedeau, indigenii c\utau s\-[i zoreasc\ vitele, ghemui]i pe oi[tea carelor, ca `ntr-o teroare sacr\. Uneori se iveau, de partea cealalt\ a unei r`pi, `n mari f`[ii, st`nci portocalii spre care se-n\l]a fluxul arborilor, str\lucitoare pe cerul al c\rui ultramarin abia sc\dea pu]in. ~ndat\ ce-o nou\ deschiz\tur\ `i sc\pa din `ncercuirea p\durii, to]i urm\reau cu ochii v`rful arborilor `ndep\rta]i, tem`ndu-se s\ nu dea de-un nou foc; nimic nu tulbura neclintirea cerului [i a gr\mezii de frunzi[ peste care aerul cald p`lp`ia ca deasupra unui cuptor, `n mari unde repezi. Zi [i noapte, zi [i noapte; `n fine, un ultim c\tun, d`rd`ind de paludism, pierdut `n universala dezagregare a lucrurilor, sub soarele invizibil. C`teodat\, din ce `n ce mai apropia]i, mun]ii. Crengile joase rec\deau pocnind pe coviltirul c\ru]elor ca pe ni[te cutii de rezonan]\; dar p`n\ [i aceast\ intermitent\ flagelare se descompunea `n c\ldur\. ~mpotriva aerului `n\bu[itor ce venea din p\m`nt, rezista doar afirma]ia ultimei c\l\uze: c\ monumentul spre care se-ndreptau acum era sculptat. Ca de obicei. Chiar dac\ se-ndoia de templul \sta, ca [i de fiecare din cele spre care se-ndreptau, Claude r\m`nea legat de toate laolalt\ printr-o `ncredere tulbure, alc\tuit\ din afirma]ii logice [i din `ndoieli at`t de profunde c\ deveneau aproape fizice, de parc\ ochii [i nervii lui ar fi protestat `mpotriva speran]ei sale, `mpotriva promisiunilor ne]inute vreodat\ ale acestui drum fantom\. ~n sf`r[it, d\dur\ de-un zid. Privirea lui Claude `ncepea s\ se deprind\ cu p\durea; destul de aproape ca s\ disting\ miriapozii ce umblau pe piatr\, el v\zu cum c\l\uza, mai ingenioas\ dec`t precedentele, `i condusese spre un loc [ubrezit ce nu putea marca dec`t vechea intrare. Ca [i-n preajma celorlalte temple, se-n\l]a un grilaj de trestii `nc`lcite. Perken, care acum nu mai ignora vegeta]ia monumentelor, indic\ o direc]ie; acolo, p\ienjeni[ul trestiilor era pu]in mai rar: Lespezile. Ele duceau cu sigu-

ran]\ spre sanctuar. C\r\u[ii se apucar\ de lucru. Cu un fo[net de h`rtie mototolit\, trestiile t\iate c\deau `n dreapta [i-n st`nga domol, l\s`nd pe p\m`nt semne foarte albe `n penumbr\: m\duva tulpinelor retezate. Dac\ nici templul \sta n-are sculpturi, nici statui, `[i spunea Claude, ce [anse ne mai r\m`n? Nici un c\r\u[ n-o s\ ne-nso]easc\ p`n\ la Ta-Mean, pe Perken, pe boy [i pe mine... De c`nd ne-am `nt`lnit `n drum cu s\lbaticii, c\r\u[ii nu mai doresc dec`t un singur lucru: s-o [tearg\. Iar `n trei, cum s\ manevr\m blocurile de dou\ tone ale marilor basoreliefuri?... Statui, poate? {i pe urm\, [ansa... Totul mi se pare o nerozie, ca [i pove[tile c\ut\torilor de comori... Privirea i se desprinse de la fulgerele securilor [i-i c\zu iar\[i pe p\m`nt: sec]iunile trestiilor deveniser\ brune. S\ ia [i el o secure de-asta jum\tate topor, jum\tate spad\ [i s\ loveasc\ mai cu sete dec`t ]\ranii \[tia. Ah! ni[te lovituri largi de secer\ prin trestiile astea!... Ghidul `l atinse `nceti[or, ca s\-i atrag\ aten]ia; dup\ dobor`rea unei ultime tufe, ferite de pietre, v\rgate de c`teva trestii r\mase-n picioare, blocurile ce formau poarta se distingeau, netede. F\r\ sculpturi [i de data asta. Ghidul z`mbea, continu`nd s\-[i ]in\ ar\t\torul `ntins. Pe Claude nu-l `ncercase niciodat\ o asemenea poft\ de-a lovi pe cineva. Str`ng`ndu-[i pumnii, se-ntoarse spre Perken care, la r`ndul lui, z`mbea. Prietenia lui Claude pentru el se preschimb\ brusc `n furie; totu[i, orientat de privirile `ndreptate `ntr-aceea[i direc]ie, `[i `ntoarse capul: poarta, care fusese f\r\ `ndoial\ monumental\, `ncepea dinaintea zidului [i nu acolo unde-o c\uta el. Ceea ce priveau to]i ace[ti oameni deprin[i cu p\durea era unul dintre unghiurile ei, r\mas `n picioare ca o piramid\ deasupra d\r`m\turilor [i purt`nd `n v`rf, ginga[\, dar intact\, o figur\ de gresie a c\rei diadem\ era sculptat\ cu o extrem\ precizie. Claude, `ntre frunze, deslu[i acum o pas\re de piatr\, cu aripile deschise [i cu cioc de papagal; o raz\ lat\ de soare i se fr`ngea pe una dintre gheare. Furia-i pieri `n acest minuscul spa]iu orbitor; bucuria `l n\p\di, un fel de recuno[tin]\ f\r\ obiect, o mare fericire urmat\ imediat de-o `nduio[are prosteasc\. ~naint\ f\r\ s\ ia seama, posedat de sculptura aceea, p`n\-n fa]a por]ii. Boiandrugul se pr\bu[ise, lu`nd cu el tot ce-avea deasupra,

254

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

255

dar ramurile ce prindeau str`ns canaturile r\maser\-n picioare, `mpletite `ntre ele, form`nd o bolt\, `n acela[i timp noduroas\ [i moale, prin care soarele nu p\trundea. De-a curmezi[ul tunelului, peste pietrele surpate, ale c\ror unghiuri negre, `mpotriva luminii, `mpiedicau trecerea, se-ntindea o perdea de paracherni]\, de plante u[oare ramificate, ca ni[te vine pline de sev\. Perken o sf`[ie, [i-i lu\ ochii o lumin\ confuz\ din care nu ie[eau dec`t triunghiurile frunzelor de agav\, str\lucind ca o oglind\; Claude trecu prin sp\rtur\, din piatr\-n piatr\, sprijinindu-se de ziduri, [i-[i frec\ m`inile de pantaloni, ca s\ scape de senza]ia de spongios ce i-o d\dea mu[chiul. ~[i aminti deodat\ de zidul cu furnici; ca [i atunci, o gaur\ str\lucitoare, populat\ cu frunze, p\rea s\ fi pierit `n marea lumin\ tulbure, st\p`n\ din nou peste `mp\r\]ia ei putred\. Pietre, pietre, unele de-a latul, mai toate cu un unghi `n aer un [antier invadat de jungl\. Felii de zid din gresie violet\, unele sculptate, altele goale, din care sp`nzurau ferigi; unele purtau patina ro[ie a focului. Dinaintea lui, basoreliefuri str\vechi, foarte indianizate (Claude se apropia de ele), dar foarte frumoase, `nconjurau vechi deschiz\turi pe jum\tate ascunse sub un meterez de pietre surpate. Se hot\r` s\ priveasc\ dincolo de ele: deasupra, trei turnuri d\r`mate p`n\ la doi metri `n\l]ime, cu cele trei tronsoane ale lor ie[ind dintr-o n\ruire at`t de complet\, c\ numai vegeta]ia pitic\ mai cre[tea acolo, `nfipte parc\ `n aceste surp\turi; broa[te galbene se mi[cau `nceti[or printre ele. Umbra se scurtase; soarele invizibil suise pe cer. Un fream\t imobil, o vibra]ie f\r\ sf`r[it `nsufle]ea ultimele frunze, m\car c\ nu b\tea nici un pic v`ntul: c\ldura... O piatr\ desprins\ c\zu, r\sun\ de dou\ ori, mai `nt`i `n\bu[it, apoi cu sunet clar, st`rnind `n mintea lui Claude cuv`ntul insolit. Mai mult dec`t aceste pietre moarte, abia `nsufle]ite de t`r[`itul broa[telor ce nu mai v\zuser\ oameni, mai mult dec`t acest templu zdrobit `ntr-o p\r\sire at`t de decisiv\, dec`t violen]a clandestin\ a vie]ii vegetale, ceva inuman f\cea s\ apese peste ruinele [i plantele vorace, fixate ca ni[te f\pturi `ncremenite, o angoas\ ce proteja cu o for]\ de cadavru aceste figuri al c\ror gest secular domnea peste o

curte de miriapozi [i de lighioane ale ruinelor. Perken i-o lu\ `nainte; lumea asta de abis submarin `[i pierdu via]a, ca o meduz\ zv`rlit\ pe prund, lipsit\ deodat\ de putere `mpotriva celor doi b\rba]i albi. M\ duc s\ caut sculele. Umbra i se ad`nci `n tunelul unde sp`nzurau parietarele sf`[iate. P\rea c\ turnul principal se pr\bu[ise pe de-a-ntregul `ntr-o singur\ parte, c\ci trei din zidurile lui r\m\seser\ `n picioare, la cap\tul celei mai mari gr\mezi de moloz. ~ntre ele, solul fusese c`ndva s\pat ad`nc indigenii c\ut\tori de comori trecuser\ pe-acolo, dup\ incendiatorii siamezi. ~n centrul s\p\turilor se-n\l]a o termitier\ ]uguiat\, de culoarea cimentului, p\r\sit\ f\r\ `ndoial\. Perken se-ntoarse cu un fer\str\u [i cu un baros de pietrar `n m`n\, iar un ciocan `[i scotea capul din buzunarul s\u st`ng. Svay a r\mas `n sat, cum i-am spus. Claude apucase deja fer\str\ul, a c\rui montur\ nichelat\ sclipea peste piatra `ntunecat\. Aflat l`ng\ unul dintre ziduri, n\ruit `n scar\ [i din care un basorelief `i venea la `ndem`n\, ezita. Ce ai? `ntreb\ Perken. E o idio]enie... Am impresia c\ n-o s\ mearg\... Vedea piatra aceea ca pentru `nt`ia oar\; nu putea sc\pa de ideea unei dispropor]ii `ntre ea [i fer\str\u, a unei imposibilit\]i. Atac\ blocul, dup\ ce-l ud\. Fer\str\ul p\trunse-n gresie sc`r]`ind. La al cincilea efort, lunec\; `l scoase din f\ga[ul croit nu mai avea nici un dinte. Luase dou\ duzine de p`nze; f\ga[ul t\ieturii era de-un centimetru ad`ncime. Zv`rli fer\str\ul [i se uit\-n fa]a lui; pe jos, multe pietre purtau fragmente de basoreliefuri aproape [terse. Nu le d\duse nici o aten]ie `nc\, obsedat de ziduri. Cele ale c\ror fa]\ sculptat\ era `ntoars\ spre p\m`nt n-or fi fost protejate de el? Perken `i ghicise g`ndul. Chemase c\r\u[ii care f\cur\ `ndat\ p`rghii din trunchiurile copacilor tineri [i `ncepur\ s\ r\stoarne blocurile. Piatra, `ncet-`ncet, se ridica, se r\sucea pe-o fa]\ [i rec\dea cu un buf! `nfundat, ar\t`nd ca urma unei figuri prin re]eaua ce-o `nchipuiau `n fuga lor g`ndacii c\pia]i. Peste alveola l\sat\-n p\m`nt, neted\ [i lucioas\ ca un tipar, c\dea un alt bloc [i, una dup\

256

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

257

alta, pietrele-[i ar\tau fe]ele lor roase de p\m`nt, de la ultimul secol al invaziilor siameze, peste spaima g`ng\niilor ale c\ror [iruri tremur\toare se fr`ngeau zorindu-se spre p\dure cu o frenezie imperceptibil\. Cu c`t basoreliefurile `[i ar\tau formele devastate, cu at`t i se impunea din nou lui Claude certitudinea c\ numai pietrele ce formau una dintre aripile r\mase `n picioare din templul principal ar fi putut fi luate. Sculptate pe cele dou\ p\r]i, pietrele de unghi `nchipuiau dou\ dansatoare: motivul era sculptat de-a lungul a trei pietre puse una peste alta. Cea mai de deasupra, `mpins\ cu putere, ar c\dea jos, f\r\ `ndoial\. C`t ar face asta, `n opinia dumitale? `ntreb\ Perken. Cele dou\ dansatoare? Da. Greu de [tiut; `n orice caz, peste cinci sute de mii de franci. E[ti sigur? Da. Mitralierele acelea dup\ care se dusese el `n Europa erau acolo, `n aceast\ p\dure pe care-o cuno[tea, `n pietrele astea... Erau oare temple [i-n ]inutul lui? Poate c\ ar fi putut a[tepta de la ele mult mai mult dec`t mitralierele sale; nu putea oare, dac-ar fi g\sit pe-acolo c`teva temple, s\ intervin\ la Bangkok, `n timp ce [i-ar fi `narmat oamenii? Un alt templu: zece mitraliere, dou\ sute de pu[ti... ~n fa]a acestui monument, uita de marele num\r de temple f\r\ sculpturi, uita de Calea Regal\... ~[i imagina defileurile lui, cu linia str\lucitoare a soarelui pe ]eava mitralierelor, sc`nteierea din v`rful c\t\rii... Claude pusese s\ fie despresurat solul, pentru ca piatra s\ nu se sf\r`me ciocnindu-se de-o alta. ~n timp ce oamenii manevrau blocurile, el o privea: pe unul dintre capete, ale c\rui buze sur`deau ca-n mai toate statuile khmere, un mu[chi foarte fin se-ntindea, albastrucenu[iu, ca puful piersicilor europene. Trei oameni o `mpingeau cu um\rul, to]i odat\; oscil\, c\zu pe-o parte [i se-nfipse destul de ad`nc ca s\ r\m`n\ dreapt\. Deplasarea ei s\pase-n piatra pe care fusese a[ezat\ dou\ dungi lucitoare pe care umblau [iruri de furnici opace, grijulii s\-[i salveze ou\le.

Dar cea de-a doua piatr\, a c\rei fa]\ superioar\ se ivea acum, nu era a[ezat\ ca cea dint`i; era `ncastrat\ `n zidul `nc\ `n picioare, prins\ `ntre dou\ blocuri de mai multe tone. S-o fi desprins de-acolo? Ar fi trebuit d\r`mat tot zidul; [i dac\ pietrele din p\r]ile sculptate, dintr-o gresie anume aleas\, puteau fi cu mare greutate manevrate, celelalte, enorme, trebuiau s\ r\m`n\ neclintite p`n\ c`nd alte secole sau arborii ce cresc printre ruine aveau s\ le-arunce jos. Cum oare putuser\ siamezii s\ distrug\ at`tea temple? Se vorbea de elefan]i `nh\ma]i `n mare num\r pentru aceste ziduri... Elefan]i n-aveau. Trebuiau deci s\ taie ori s\ sparg\ piatra pentru a putea desface partea sculptat\, de pe care-o luau la fug\ ultimele furnici. C\r\u[ii a[teptau, rezema]i `n p`rghiile lor de lemn. Perken `[i scoase din buzunar ciocanul [i o dalt\; f\r\ `ndoial\, lucrul cel mai cuminte era, `ntr-adev\r, s\ trag\ cu dalta un [\n]ule] `ngust `n piatr\ [i s-o desprind\ astfel. ~ncepu s\ loveasc\. Dar, fie c\ el se folosea prost de unealt\, fie c\ gresia era foarte tare, nu s\reau din ea dec`t a[chii de c`]iva milimetri grosime. Indigenii ar fi [i mai ne`ndem`natici dec`t el. Claude nu-[i lua ochii de la piatra aceea... Precis\, solid\, grea, pe fond tremur\tor de frunzi[ [i ochiuri de soare; `nc\rcat\ de ostilitate. Nu mai deslu[ea nici dungile, nici pulberea gresiei; ultimele furnici plecaser\ f\r\ s\-[i uite nici unul din ou[oarele lor moi. Piatra st\tea acolo, `nd\r\tnic\, fiin]\ vie, pasiv\ [i capabil\ de refuz. ~n Claude n\v\lea o furie surd\ [i stupid\; se opinti [i-mpinse blocul, din toate puterile. Exasperarea-i sporea, c\ut`ndu-[i un obiect. Perken, cu ciocanul `n aer, `l urm\rea din ochi, cu gura `ntredeschis\. Omul \sta, care cuno[tea at`t de bine p\durea, ignora totul despre pietre. Ah! s\ fi fost zidar [ase luni! S\-i pui pe oameni s\ trag\ to]i odat\ de-o fr`nghie?... Ca [i cum ai zg`ria-o cu unghiile. {i pe unde s\ petreci fr`nghia? Totu[i, via]a lui amenin]at\ se afla acolo... Via]a lui. Toat\ `nd`rjirea, voin]a `ncordat\, toat\ furia st\p`nit\ ce-l condusese prin aceast\ p\dure n\zuiau s\ descopere bariera aceea, aceast\ piatr\ neclintit\, ridicat\ `ntre Siam [i el.

258

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

259

Cu c`t o privea mai mult, cu at`t era mai sigur c\ n-o s-ajung\ la Ta-Mean cu c\ru]ele; [i pietrele din Ta-Mean n-ar fi [i ele la fel ca asta? Voin]a de-a izb`ndi `l tulbura ca setea sau ca foamea, `i `ncle[ta degetele pe m`nerul ciocanului ce-l smulsese lui Perken. De furie, lovi `n piatr\ din toate puterile; ciocanul s\ri `napoi de mai multe ori, cu un sunet ridicol `n mijlocul t\cerii; lama lui neted\ [i lucioas\ sclipi `ntr-o raz\ de soare. Se opri, cu privirea fix\, apoi repezindu-se, ca [i cum s-ar fi temut s\ nu-i scape ideea, `ntoarse ciocanul [i lovi iar\[i, de mai multe ori, aproape de crest\tura sclipitoare l\sat\ de dalta lui Perken. O a[chie lung\ de c`]iva centimetri s\ri; l\s\ imediat ciocanul, se frec\ la ochi... Din fericire, numai pulberea gresiei `i atinsese pleoapele. ~ndat\ ce v\zu iar\[i limpede, `[i scoase din buzunar ochelarii de soare, protej`ndu-[i ochii cu ei, apoi re`ncepu s\ loveasc\. Lama ascu]it\ [i despicat\ a ciocanului era un instrument eficace: atingea gresia f\r\ s\ fie nevoie de dalt\, cu mai mult\ for]\ [i mult mai des. Cu fiecare lovitur\, o bucat\ larg\ din carapacea pietrei s\rea; `n c`teva ceasuri... Trebuia s\-i pun\ pe indigeni s\ taie trestiile ce-nchideau orice trecere; Perken lu\ din nou ciocanul. Claude, ca s\ preg\teasc\ drumul, se-ndep\rtase pu]in cu c\r\u[ii; auzea loviturile precise, rapide [i inegale ca ale manipulan]ilor telegrafi[ti, ce dominau fo[netul trestiilor secerate, umane [i vane `n imensa lini[te a junglei, `n c\ldur\... C`nd se `ntoarse, cioburi din crusta gresiei erau sem\nate pe jos, `mprejurul unei d`re de pulbere a c\rei culoare-l uimi: alb\, de[i gresia era violet\. Perken se-ntoarse, [i Claude v\zu t\ietura, deschis\ la culoare ca [i pulberea, larg\, c\ci era cu neputin]\ s\ love[ti mereu `ntr-acela[i loc... La r`ndul s\u, se puse pe lucru. Perken continua s\ preg\teasc\ pista, pun`nd s\ fie cur\]at drumul; avea s\ fie greu de transportat blocurile; cel mai simplu era deci s\ le r\suce[ti de pe o parte pe alta, dup\ ce-a fost dat la o parte pietri[ul. Metru cu metru, pista se lungea sub umbrele verticale acum; sunetul loviturilor de ciocan r\m\sese singur `n lumina din ce `n ce mai galben\, `n umbrele din ce `n ce mai scurte, `n c\ldura din ce `n ce mai intens\. Aceasta nu ap\sa pe umeri, ci lucra ca o otrav\, destinz`nd pu]in c`te pu]in

mu[chii, storc`ndu-le for]a o dat\ cu n\du[eala ce curgea pe fe]e, [i forma, `mpreun\ cu pulberea gresiei, pe sub ochelarii negri, lungi [iroaie, ca pe sub ochii sco[i. Claude lovea aproape f\r\ s\-[i dea seama, cum merge un om pierdut `ntr-un pustiu. G`ndul lui f\cut ]\nd\ri, pr\bu[it ca [i templul, nu mai tres\lta dec`t la bucuria de a-[i num\ra loviturile: `nc\ una, mereu cu una mai mult... Dezagregarea p\durii, a templului, a tot... Un zid de pu[c\rie [i, ca ni[te h`r[`ituri de pil\, aceste lovituri de ciocan, mereu, mereu. Deodat\, un gol; totul rec\p\t\ via]\, reveni la locul lui, ca [i cum ceea ce-l `nconjura pe Claude s-ar fi n\ruit peste el; r\mase nemi[cat, `ncremenit. Perken, nemaiauzind nimic, se trase c`]iva pa[i `napoi. Gura despicat\ `n dou\ a ciocanului se rupsese. Alerg\, lu\ ciocanul din m`na lui Claude, se g`ndi s\ ascut\ sau s\ pileasc\ gura ciocanului, `[i d\du seama de absurditatea planului s\u [i, furios, lovi-n piatr\ din toate puterile, cum f\cuse Claude adineauri. ~n fine, se a[ez\ jos, c\znindu-se s\ chibzuiasc\. Cump\raser\, prev\z\tori, mai multe cozi de ciocan, dar o singur\ lam\... Pe g`ndurile care-l st\p`neau, Claude le reg\sea eliber`ndu-se de impresia de catastrof\ ce-l n\p\dise erau cele care-i veniser\ `n minte `nainte de-a se g`ndi s\ loveasc\ cu partea ascu]it\ a gurii ciocanului. Dup\ cum ideea de a-l folosi astfel i se impusese dintr-o dat\, oare o alt\ idee nu s-ar putea impune acum? Dar osteneala, del\sarea, un dezgust de fiin]\ extenuat\ `l p\trundeau. S\ doarm\... Dup\ at`tea sfor]\ri, p\durea `[i redob`ndea aspectul ei de `nchisoare. Dependen]\, abandon al voin]ei, al c\rnii `ns\[i. Parc\ [i s`ngele, pulsa]ie dup\ pulsa]ie, i se scurgea... Se [i v\zu acolo, cu bra]ele str`nse la piept, ca `ntr-un acces de febr\, ghemuit, pierz`ndu-[i cuno[tin]a, supun`ndu-se, cu sentimentul unei eliber\ri, chem\rilor junglei [i ale c\ldurii; [i deodat\ g\si `n teroare nevoia de-a se mai ap\ra `nc\. Din crest\tura triunghiular\, pulberea gresiei se scurge `nceti[or, str\lucitoare [i alb\ ca sarea, accentu`nd prin c\derea ei de clepsidr\ masa pietrei, a pietrei ce rec\p\ta o via]\ indestructibil\, o via]\ de munte; privirea `i r\m`nea ostatic\ `n piatr\.

260

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

261

Se sim]ea legat de ea prin ur\, ca de-o f\ptur\ `nsufle]it\; [i `ntocmai astfel piatra p\zea trecerea [i-l p\zea pe el `nsu[i, `nc`t ea se-nc\rca deodat\ cu elanul lui care de luni `ntregi `i purta via]a. Se c\znea s\-[i recheme `n ajutor inteligen]a diluat\ `n aceast\ p\dure... Nu mai era vorba de-a tr\i cu inteligen]\, ci de-a tr\i. Instinctul, eliberat de amor]eala junglei, `l purta `mpotriva acestei pietre, cu din]ii str`n[i, cu umerii `nainte. Privind piezi[ la crest\tura aceea, cum ar fi f\cut-o cu o fiar\ la p`nd\, apuc\ barosul de pietrar [i lovi cu el blocul, dup\ ce-[i f\cu un fel de mori[c\ din tot corpul. Pulberea gresiei re`ncepu s\ curg\. O privi, fascinat de d`ra ei str\lucitoare; ura i se concentra asupra ei [i, f\r\ s-o lase din ochi, lovi puternic, cu bustul [i bra]ele una cu barosul, cl\tin`ndu-se pe picioare, ca un om ce se cump\ne[te greoi. Con[tiin]a parc\ i se mutase `n bra]e [i-n [olduri; via]a sa, speran]a din ultimul an, sentimentul unei `nfr`ngeri se contopeau `n furie [i nu mai tr\ia dec`t `n [ocul frenetic care-l zguduia de sus p`n\ jos, eliber`ndu-l de jungl\ ca un v`rtej. Se opri. Perken tocmai se aplecase `n fa]a unghiului ce-l f\cea zidul. Aten]ie! Piatra pe care-o lovim este numai ea fixat\ `n zid. Uite-o pe cea de dedesubt: nu e dec`t a[ezat\, cum era [i cea de deasupra; trebuie mai `nt`i desprins\ de zid. Atunci, asta o s\ r\m`n\ suspendat\-n gol [i, cum ciopliturile noastre nu i-au ajutat cu nimic... Claude `i chem\ pe cei doi cambodgieni [i trase cu toat\ puterea piatra de dedesubt, pe c`nd ei o `mpingeau. Zadarnic! P\m`ntul [i, f\r\ `ndoial\, vegeta]ia m\runt\ o re]ineau. {tia c\ templele khmere n-au temelie; puse `ndat\ s\ se sape mici [an]uri `n jurul lui, apoi dedesubt, ca s-o degajeze. }\ranii, care lucraser\ repede, lucrau acum cu `ncetineal\: se temeau ca blocul s\ nu le sf\r`me m`inile. Claude le lu\ locul. C`nd s\p\tura fu destul de ad`nc\, `i puse s\ taie c`teva trunchiuri de arbori [i le a[ez\ drept proptele; mirosul p\m`ntului jilav, al frunzelor putrezite, al pietrelor sp\late de ploi, mai puternic dec`t p`n\ acum, `i p\trundeau `n hainele umezite. ~n sf`r[it, Perken [i cu el izbutir\ s\ scoat\

piatra; aceasta se r\sturn\, ar\t`ndu-[i fa]a interioar\ acoperit\ de g`ndaci incolori care, din pricina loviturilor, se refugiaser\ dedesubtul ei. Aveau acum capetele [i picioarele dansatoarelor. Numai trunchiurile r\m`neau pe cea de-a doua piatr\ degajat\, ce ie[ea din zid ca un crenel orizontal. Perken apuc\ barosul [i `ncepu s\ loveasc\-n piatra de deasupra. Sperase c\ va ceda la prima lovitur\, dar nici pomeneal\ de a[a ceva, `nc`t continua s\ loveasc\ mecanic, cuprins iar\[i de furie... O secund\, `[i v\zu pozi]iile trupelor f\r\ mitraliere, distruse, date peste cap ca de trecerea elefan]ilor s\lbatici. De pe urma loviturilor repetate, din pierderea lucidit\]ii, `l cuprindea o pl\cere erotic\, la fel ca-n orice lupt\ lent\; aceste lovituri `l ata[au iar\[i de piatra aceea... Deodat\, auzind dup\ o lovitur\ un sunet diferit, i se opri respira]ia; `[i smulse ochelarii: o viziune ce]oas\, verde-alb\struie, `l n\p\di; dar, pe c`nd clipea din pleoape, o alt\ viziune i se impuse, mai puternic\ dec`t tot ce-l `nconjura: sp\rtura! Soarele sc`nteia peste ea; partea sculptat\, purt`nd [i ea sp\rtura ei v\dit\, z\cea-n iarb\ ca un cap retezat. Respir\ `n fine, domol, ad`nc. Claude, la r`ndul lui, se sim]ea u[urat; de-ar fi fost ceva mai slab de fire, ar fi pl`ns. Lumea punea din nou st\p`nire pe el, ca asupra unui om sc\pat de la `nec; stupida recuno[tin]\ ce-l `ncercase c`nd descoperise prima figur\ sculptat\ `l n\p\dea iar\[i. ~n fa]a acelei pietre r\sturnate, cu sp\rtura `n sus, un acord brusc se stabilea `ntre p\dure, templu [i el `nsu[i. V\zu-n g`nd cele trei pietre suprapuse: dou\ dansatoare dintre cele mai pure din c`te cuno[tea. Trebuia acum s\ le `ncarce `n c\ru]e... G`ndul `i era prins numai de asta; [i-n somn s-ar fi trezit, doar s\ le [tie transportate. Pe pista preg\tit\, indigenii `mpingeau acum cele trei blocuri, unul dup\ altul. Privea acest avut at`t de anevoie cucerit, ascult`nd [ocul amortizat al suprafe]elor ce, una dup\ alta, turteau tulpinile trestiilor [i num\r`nd, pe jum\tate con[tient, [ocurile succesive, ca un avar argin]ii.

262

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

263

Indigenii se oprir\ `n fa]a surp\turilor por]ii. Boii, de cealalt\ parte, nu mugeau, dar se auzea cum r`c`ie p\m`ntul cu copita. Perken puse s\ se taie dou\ trunchiuri de arbori, `nf\[ur\-n fr`nghii una dintre pietrele sculptate [i-o leg\ de trunchiuri, pe care [ase indigeni le luar\ pe umeri; nu erau `n stare s\ le salte. Claude `i `nlocui pe doi dintre ei, pe unul cu boy-ul, pe cel\lalt cu el `nsu[i. Ridica]i! C\r\u[ii ridicar\, to]i odat\ acum, `nceti[or, `ntr-o lini[te absolut\. O creang\ p`r`i, apoi altele, una c`te una; zgomotul p`r`iturilor se apropia. Claude se oprise privind p\durea, dar nici de data asta nu deslu[i nimic. Vreun localnic curios din ultimul c\tun nu s-o fi ascuns cumva pe-acolo?... poate c\ Svay... Claude `i f\cu semn lui Perken, care-i lu\ locul sub bulumac, apoi se duse drept `ntr-acolo de unde venise zgomotul acela, sco]`ndu-[i revolverul. Indigenii, care auziser\ tocul pistolului pocnind, apoi, ca pe-un ecou `nt`rziat, ]\c\nitul piedicii ridicate, se uitau f\r\ s\ priceap\, nelini[ti]i. Perken, nemai]in`nd trunchiul cu palmele, `l l\s\ s\-i apese cu toat\ povara pe um\r [i-[i scoase [i el revolverul. Claude, care intrase pe sub copaci, nu vedea dec`t o umbr\ c`nd mai `ntunecat\, c`nd mai deschis\, p\tat\ din loc `n loc de p`nza p\ianjenilor. S\ cau]i pe-acolo un indigen deprins cu p\durea era o nebunie. Perken nu mai avansa. La doi metri deasupra capului lui Claude, crengile se l\sar\ `n jos, apoi se ridicar\ deodat\, elastice, d`nd drumul unor ghemotoace vinete-cenu[ii ce se repezir\ pe alte ramuri, f\c`ndu-le s\ descrie o mare curb\: maimu]e. Claude, furios [i u[urat totodat\, se-ntoarse, crez`nd c-o s\-l `nt`mpine r`sete din toate p\r]ile; dar nici un indigen nu r`dea; [i nici Perken. Claude se duse spre el: Maimu]e! Nu-s numai ele! Maimu]ele nu fac s\ p`r`ie crengile. Claude `[i v`r` pistolul `n toc gest zadarnic `n lini[tea restabilit\ peste toate vie]ile unite `n cangrena `n\bu[itoare a p\durii.

Se-ntoarse la grupul nemi[cat [i-[i relu\ locul sub bulumacul s\u. ~n c`teva minute, trecur\ de grohoti[. Chem\ c\ru]ele c`t mai aproape, a[a c\ Perken trebui s\ ordone c\r\u[ilor s\ dea-napoi c\ s\ poat\ manevra. Aten]i la mi[c\rile micilor lor bivoli, ei se uitau cu o mare nep\sare la pietrele sculptate pe care se `ncruci[au fr`nghiile. Claude r\mase ultimul. C\ru]ele acoperite p\trundeau egale prin frunzi[, smucindu-se ritmic ca b\rcile pe mare. Osiile, la fiece `nv`rtitur\ de roat\, sc`r]`iau; un zgomot `n\bu[it, la intervale regulate... Vreo buturug\, la trecerea fiec\rei c\ru]e? Abia dac\ se mai uita la tunelul l\sat de trecerea lor prin verdea]\, la mormanul de trestii dintre care unele, nestrivite de tot, se ridicau `ncet [i la tr`mba ce-o f\cea mereu, izbindu-se de sp\rtura din zid, raza de soare ce-i str\lucise pe gura ciocanului. Sim]ea cum i se destinde fiecare mu[chi [i oboseala unindu-se `n el cu c\ldura, cu somnolen]a [i cu febra. P\durea, puterea lianelor [i a frunzelor spongioase sl\beau totu[i; aceste pietre cucerite `l ap\rau de ea. G`ndul `i era `ntr-alt\ parte: i se `nl\n]uia `n mi[carea ce m`na `nainte c\ru]ele `mpov\rate. Ele se `ndep\rtau sc`r]`ind, cu un zgomot nou, n\scut din `nc\rc\tura lor, spre mun]ii din apropiere. ~[i scutur\ m`neca pe care-i c\zuser\ furnicile ro[ii, s\ri pe cal [i ajunse convoiul din urm\. La primul loc mai larg, o lu\ `naintea c\ru]elor, `ntrec`ndu-le una dup\ alta; c\r\u[ii mo]\iau `ntruna.

CALEA REGAL|

265

III
Noaptea, `n fine: o etap\-n plus spre mun]i, cu c\ru]ele dejugate [i, sub acoperi[ul salei1, ca `ntr-un buzunar, acum st\p`nite, pietrele. O destindere ca-n baie... Claude trecea printre ]\ru[ii ce sus]ineau colibele de paie. Protejate de un mic acoperi[ tot de paie, `n fa]a unor s\lbatici Buddha de argil\, ardeau lum`n\ri, puncte roze sub puternica lumin\ a lunii. Pe jos, o umbr\-i trecu peste picioare, se apropie de-a lui, `n t\cere. Se-ntoarse; boy-ul, care venea `n urma lui, se opri, negru [i conturat pe frunzele de bananier aproape fosforescente: Domnul Svay plecat. Sigur? Sigur. Duc\-se! Boy-ul descul] disp\ru, parc\ s-ar fi confundat cu lumina ce-mp`nzea poiana: Hot\r`t, nu-i lipsit de calit\]i, `[i spuse Claude. Desigur, Svay respecta ordinele... S\ lupte cu un du[man [tiut nu-i displ\cea lui Claude; `ntr-un conflict, precis `[i reg\sea `nd`rjirea. Se-ntinse `n `nc\perea unde Perken dormea deja, culcat pe burt\, cu palmele de-abia desf\cute. Nu-[i putea potoli surescitarea ce i-o pricinuia avu]ia sa. Str\lucirea lunii le d\dea parc\ vocilor ]\ranilor o lung\ rezonan]\; apoi devenir\ din ce `n ce mai rare. Murmurul unui povestitor [i, uneori,
1 Ad\post pentru drume]i. (n.a.)

o rumoare veneau `nc\ de la coliba de paie a c\peteniei satului; `ncet\ [i asta, iar lini[tea tropical\ se a[ternu, legat\ de aerul saturat de lun\, tulburat din c`nd `n c`nd de c`ntul solitar al vreunui coco[ ce se pierdea `ntr-o pace de planet\ stins\. ~n toiul nop]ii, un zgomot confuz `l trezi. Foarte slab, at`t de slab `nc`t fu uimit c\ putuse s\-i tulbure somnul: ca ni[te ramuri t`r`te pe p\m`nt. Prima privire o arunc\ spre pietrele lui, pe care le a[ezase `ntre patul de campanie al lui Perken [i al s\u. Pira]ii n-ar fi ales, ca s\ atace un sat, tocmai momentul c`nd se aflau albi `ntr-`nsul. Oboseala [i lenea `i disp\reau pe m\sur\ ce se trezea. F\cu deci c`]iva pa[i prin fa]a salei, dar nu v\zu dec`t satul adormit [i propria umbr\, lung\ [i albastr\... Culc`ndu-se la loc, r\mase aproape o or\ cu urechea la p`nd\; sub v`ntul moale al nop]ii, aerul palpita ca o ap\. Nimic, doar c`teva mugete, din ce `n ce mai rare, ale boilor trezi]i pe jum\tate... ~n sf`r[it, adormi. D\du, trezindu-se o dat\ cu r\s\ritul soarelui, de una dintre bucuriile cele mai depline pe care le cunoscuse vreodat\. ~nd`rjirea ce-l `mpingea de luni de zile ne`ncetat spre o ac]iune at`t de nesigur\ era justificat\. S\ri jos de pe patul de sc`nduri, f\r\ s-ating\ scara, [i sendrept\ spre g\leata de ap\ l`ng\ care se afla boy-ul, v\rgat `n lung, ca un pu[c\ria[, de umbrele ramurilor. Domnu, `i spuse acesta `nceti[or, nu-i chip de g\sit c\ru]e-n sat. Claude, dintr-un instinct de ap\rare, vru s\-l fac\ s\ repete fraza, dar `[i d\du seama imediat c\ era cu totul inutil: Unde-s c\ru]ele din sat? ~n p\dure, sigur. Plecat ast\-noapte. Svay? Nimeni altul putu face asta. Imposibil s\ `nlocuie[ti c\r\u[ii. F\r\ c\ru]e, nici pietre. Zvonul acela de ramuri, ast\-noapte... {i c\ru]ele noastre? C\r\u[ii sigur nu vrei merge mai departe. S\ duc s\ `ntreb? Claude alerg\ `n sala [i-l trezi pe Perken, care z`mbi v\z`nd pietrele:

266

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

267

Svay a [ters-o ast\-noapte cu c\ru]ele din sat [i cu c\r\u[ii lor. Deci, imposibil de schimbat cu al]ii. Iar cei cu care-am venit noi vor vrea s\ se vad\ la ei `n sat, fire[te. Dar trezi]i-v\ odat\! Perken `[i v`r` capu-n ap\; `n dep\rtare, ]ipau maimu]e. Se [terse [i se `ntoarse spre Claude care, a[ezat pe-un pat, p\rea c\ num\r\ pe degete: Prima solu]ie: s\-i c\ut\m pe cei care-au [ters-o... Nu. O g\leat\ de ap\ creeaz\ mari progrese `n luciditate! S\-i oblig\m pe c\r\u[ii no[tri s\ continue. Nu. Un ostatic, poate c\... Adic\? S\-l re]inem pe unul dintre ei [i s\-i anun]\m pe ceilal]i c\ va fi `mpu[cat dac\ ne p\r\sesc. Xa se-ntorcea, cu o mutr\ de copil `mb\tr`nit [i serios, ]in`nd dou\ c\[ti `n m`n\: soarele, de pe acum, `l lovea `n cre[tet. Domnu, eu m-am dus s\ v\d; c\r\u[i ai no[tri plecat [i ei. Ce? Eu spusesem c\ ei nu plecat, c\ v\zut c\ru]ele. C\ru]ele noastre nu plecat; numai c\ru]ele satului plecat. Dar c\r\u[ii plecat to]i. Claude se duse spre coliba `nd\r\tul c\reia se `n[iraser\ c\ru]ele seara trecut\, la `ntoarcerea de la templu; ele se aflau acolo, l`ng\ boii priponi]i. S\ se fi temut Svay c\ de va veni s\ le ia de-acolo, at`t de aproape de sala, i-ar trezi pe albi? Xa? Tu [tii s\ m`ni c\ru]a? Sigur, domnu... Satul era pustiu. Numai c`teva femei. S\ lase caii [i s\ m`ne fiecare c`te-o c\ru]\? Nu era vorba dec`t s\ lase boii s\-i urmeze pe cei din fa]a lor, condu[i de Xa. Trei c\ru]e cu totul. Era pu]in. {i s\ lase caii... ~n caz de atac, cum s\ te aperi dintr-o c\ru]\? Era nevoie de toat\ exaltarea ce i-o impunea voin]a de-a continua, de-a `nainta mereu, `mpotriva p\durii [i `mpotriva oamenilor, pentru a lupta `mpotriva sec\tuirii ce suia din acest abandon [i `ncepea s\ redea junglei matinale puterea ei. Xa, strig\ Perken, unde-i ghidul \la?

{i-a luat c`mpii, domnu!... Nu mai aveau c\l\uz\. S\ str\bat\ mun]ii, s\ g\seasc\ trec\toarea, [i `nc\ ei singuri; apoi, `n ultimele sate cu ]\rani malarici, pe deasupra c\rora se-nv`rteau seara roiuri de ]`n]ari dense precum razele soarelui, s\ tr\iasc\, s\ g\seasc\ al]i c\ru]a[i, s\ continue `n fine... Avem busola, spuse Claude, [i pe Xa. Drumurile s`nt at`t de rare, `nc`t vor fi f\r\ `ndoial\ vizibile... Dac\ vrei cu orice pre] s\ sf`r[e[ti sub form\ de gr\m\joar\ colc\ind de g`ng\nii, mijlocul \sta nu-mi pare r\u ales. Pune-]i casca `n cap dec`t s-o ]ii `n m`n\, soarele s-a `n\l]at... S\ `ncerc\m, `i venea lui Claude s\ `i r\spund\. Dar, cu toat\ voin]a lui de-a sc\pa de acest sat ai c\rui locuitori parc\ fugiser\-n fa]a unei invazii, din aceast\ poian\ `ncercuit\ de mari trunchiuri de arbori pe care le sporea [i mai mult lumina matinal\, [ov\ia. Va continua s\ mearg\ `nainte, orice s-ar `nt`mpla, numai asta era sigur. Dar cum? ~n regiunea asta, urm\ Perken, destui oameni cunosc drumul spre mun]i. Am s\ m\ duc cu Xa `n s\tucul f\r\ sala, Tek, pe care l-am v\zut `nainte de-a ajunge aici. Inutil s\ sper\m c\ vom g\si c\r\u[i. Dar am s-aduc un ghid; nu cred ca Svay s\ fi trecut pe-acolo. Boy-ul `ncepuse s\ preg\teasc\ [eile. Cele dou\ siluete, scuturate zdrav\n de trapul c\lu]ilor, se afundau `n tran[eea de frunze, ca minerii-n p\m`nt; negre, se iveau deodat\ `n verde, din loc `n loc, c`nd vreo raz\ de soare se izbea de potec\... Dac\ vor g\si pe loc o c\l\uz\, `[i spuse Claude, dac\-l pun s-alerge, va fi `nd\r\t pe la pr`nz... Da, dac\ g\sesc o c\l\uz\... Svay n-o fi golit [i Tak-ul, tot a[a cum pustiise satul \sta? Sc\rile de intrare fuseser\ trase `n\untru, `n colibele de paie coco]ate pe bulumaci. Prin tremurul v\zduhului, totul `ncepea s\ se clatine sub imperceptibilul fior ce-l declan[eaz\ sosirea marelui z\duf... Se duse s\ se-a[eze pe patul s\u de campanie, cu b\rbia `n palme. Un ghid, p`n\-n mun]i?... Din toate p\r]ile poieni]ei, `n jurul tr`mbei de lumin\ frem\t\toare [i-al a[ez\rilor omene[ti, p\durea se-ntindea, neclintit\ [i mi[c\toare totodat\. Pe deasupra ei, lumina

268

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

269

str\b\tut\ de domoale-nfior\ri se descompunea `n ape, ca moarul; p\durea-l p\trundea p`n\ la stupoare, fiecare und\ de-a ei expir`nd, c\ldu]\ [i supl\, pe pielea lui transpirat\; se cufund\ `ntr-o reverie voalat\ de mari pete de somn. Pasul `ndep\rtat [i zorit al cailor `l trezi. Ora unsprezece. Ghidul \sta alerga neobi[nuit de repede... Ascult\ cu spr`ncenele `ncruntate, ]in`ndu-[i r\suflarea. Zgomotul venea din p\m`nt; caii, `n ad`ncul frunzi[ului, galopau... Un om nu e-n stare, dup\ dou\ ceasuri de drum, s\ se ]in\ de ni[te cai `n galop. De ce `ntoarcerea asta at`t de grabnic\? Se c\zni zadarnic s\ prind\ vreun zgomot de pa[i; nimic dec`t marea lini[te a lumini[ului, un zumzet fin de g`ng\nii la nivelul p\m`ntului [i, `n dep\rtare, tropotul sacadat al copitelor... Alerg\-n drum. Trop, tropa-trop... caii se apropiau. ~n sf`r[it, deslu[i ni[te umbre, s\ltate [i scobor`te `n galop, apoi, cei doi c\l\re]i str\b\t`nd o pat\ de soare; `i v\zu limpede, apleca]i pe coama cailor, cu casca pe ceaf\ nimeni nu alerga `ntre ei. Avu impresia, nu a unei pr\bu[iri, ci a unei descompuneri lente, fade, irezistibile... Cei doi oameni, redeveni]i umbre, str\b\tur\ o alt\ raz\ [i fur\ lumina]i din nou. Xa, din ce `n ce mai aplecat, cu dou\ pete albe pe umeri m`ini se contura pe-o form\ nedeslu[it\: un om c\lare-n spatele lui. Ei? Semn prost! Perken s\ri de pe cal. Svay? ~[i [tie bine meseria. A fost pe-acolo, i-a rechizi]ionat pe to]i cei care cunosc trec\torile, ca s\-i ia cu el spre sud. Dar \sta pe care l-a]i adus cu voi? {tie drumul prin satele moilor. Ce triburi s`nt pe-acolo? Kediengii stungilor. Nu-i alt\ solu]ie. Dec`t s\ trecem imediat `n ]inutul nesupu[ilor? Da. Urm`nd Calea Regilor, avem `nc\ o por]iune necunoscut\, o parte supus\ [i una disident\. ~n partea supus\, Dumnezeu mai [tie ce poate inventa administra]ia francez\!

Ramges o s\ fie furios c`nd o s\ afle ce-am g\sit. A[a c\ trebuie s\ renun]\m la trec\toarea cea mare [i s\ trecem prin disiden]\. Ghidul \sta cunoa[te potecile care duc la primul sat stung, cel unde se fac schimburile; de-acolo, `n Siam, prin micile trec\tori. Pornim spre vest? Da. A[adar, nu-i cunoa[te]i pe ace[ti stungi? Dar, evident, trebuie s\ alegem ]inutul unde se afl\ Grabot. Ghidul [tie numai c\ e un alb pe-acolo. Dar `n]elege dialectul stung. ~n sat, vom schimba ghidul fiindc\ trebuie s\ proced\m oficial, ca s\ cerem voie pentru a trece c\peteniile [i o s\ vedem ce-o s\ r\spund\... Mai am dou\ termosuri pline cu alcool [i podoabe de sticl\, mai mult dec`t face permisul de trecere... Nu-i cunosc, dar cred c\ ei [tiu cine s`nt. Dac\ Grabot nu vrea s\ ne ducem la el, va trimite un ghid ca s\ ne fac\ s\ trecem pe vreun drum ocolit... S`nte]i sigur c-au s\ ne lase s\ trecem? N-avem de ales. De vreme ce oricum trebuie s\ mergem prin regiunile nesupuse, mai cur`nd sau mai t`rziu... Ghidul spune c\ cei de-acolo s`nt r\zboinici, dar c\ recunosc leg\m`ntul rachiului de orez... Cambodgianul, `ndesat, cu nasul coroiat ca al statuilor lui Buddha, tocmai desc\leca [i, cu m`inile-ncruci[ate, a[tepta. Undeva se b\tea cu o piatr\ fierul unei securi, pentru despicatul nucilor de cocos, f\r\ `ndoial\. Xa trase atent cu urechea. Zgomotul `ncet\: prin g\urile colibelor, femeile `ngrijorate, cu ochiul ager, `i urm\reau pe albi. Ce-a c\utat aici Grabot? Erotism, mai `nt`i (m\car c\ femeile de prin p\r]ile astea s`nt mult mai ur`te dec`t cele din Laos); probabil c\ puterea `nseamn\ pentru el posibilitatea de-a abuza de ea... Inteligent? Perken `ncepu s\ r`d\, dar se opri `ndat\, ca [i cum ar fi fost surprins auzindu-[i r`sul.

270

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

271

C`nd `l cuno[ti, `ntrebarea pare ridicol\, [i totu[i... Nu s-a g`ndit niciodat\ dec`t la el, dec`t la ceea ce-l izoleaz\ mai degrab\, dar a[a cum al]ii se g`ndesc la joc sau la putere... Nu e un cineva, dar sigur e ceva de el. Din cauza curajului, e mult mai desp\r]it de lume dec`t dumneata sau dec`t mine, pentru c\ el n-are speran]\, nici m\car inform\, [i fiindc\ gustul pentru spirit, c`t de slab ar fi, te une[te cu universul. Mi-a spus odat\, vorbind de ceilal]i, de cei pentru care oamenii ca el nu exist\, despre cei cumin]i: Nu-i atingi niciodat\ dec`t lovindu-i `n pl\cerea lor; ar trebui scornit ceva ca sifilisul. A ajuns `n batalioane1, plin de entuziasm pentru batalionarii pe care nu-i cuno[tea `nc\. Pe vapor, o p`nz\ `i separa pe nou-veni]i de recidivi[ti [i de evada]ii prin[i. O p`nz\ cu dou\ sau trei g\uri `n ea. ~ncepe s\ se uite printr-una [i se d\-napoi deodat\: ceva p\trunsese prin p`nz\, ca o lovitur\ un deget `ntins, cu o unghie roas\, ascu]it\ `nc\, numai bun\ s\-i scoat\ [i cel\lalt ochi... E un om realmente singur [i, ca to]i oamenii singuri, obligat s\-[i mobileze singur\tatea, ceea ce [i face prin curajul lui... A[ vrea s\-]i explic... Se g`ndi. Dac\ toate astea s`nt exacte, `[i spunea Claude, Grabot nu poate tr\i dec`t bizuindu-se pe ceva indiscutabil, care-i permite s\ se admire... Fo[netul de aripi al g`zelor r\t\cea prin t\cerea aceea. Un purcel negru `naint\ `ncet, ca [i cum ar fi luat `n st\p`nire satul amu]it. ... Uite cam ce-mi spunea: S\ ri[ti s\-]i crape capul, poate s\-]i pese ori ba. Eu joc o carte pe care ceilal]i n-o joac\, fiindc\, dac\-i vorba s\ crape, fac pe ei de fric\. Mie nu mi-e! O s\ fie foarte bine [i niciodat\ n-o s\ fie prea devreme, fiindc\ e singurul lucru pe care s`nt `n stare s\-l fac cum trebuie. {i de c`nd pu]in `mi pas\ de-o s\ cr\p, ba mai degrab\ `mi place, totul se poate; dac\ lucrurile merg prost, apoi nu merg mai departe dec`t revolverul meu... {i el mi-ajunge ca s\ le pun cap\t... E `ntr-adev\r foarte curajos. ~[i d\ seama c\ nu e prea inteligent, ba chiar [i necioplit de cum se-ntoarce la
1 E vorba de batalioanele franceze de infanterie u[oar\ din Africa, zise [i BatdAf,

create `n 1832, unde erau `ncorpora]i recru]ii condamna]i disciplinar. (n.tr.)

ora[; atunci, compenseaz\ el tr\ie[te `n curaj ca-ntr-un fel de familie... ~n a-[i risca via]a g\se[te aceea[i pl\cere pe care-o g\sim cu to]ii, dar ceva mai acut\, fiindc\-i mai necesar\. {i e capabil s\ mearg\ dincolo de risc, are gustul unui soi de grandoare du[m\noas\, rudimentar\, dar, cu toate astea, pu]in comun\; ]i-am istorisit cum [i-a pierdut ochiul. S-o porne[ti singur, absolut singur, `ntr-un ]inut ca \sta... a[a ceva pretinde [i o anumit\ `ndr\zneal\... Nu cuno[ti `n]ep\tura scorpionului negru? ~n ce m\ prive[te, cunosc senza]ia fitilelelor `n carne; scorpionul e [i mai dureros, [i nu-i pu]in spus. Fiindc\ l-a apucat o violent\ repulsie nervoas\ c`nd a v\zut unul, s-a l\sat `n]epat dinadins. A te refuza f\r\ rezerve lumii, asta `nseamn\ `ntotdeauna a suferi teribil pentru a-]i dovedi t\ria. E-n toate astea un imens orgoliu primitiv, dar c\ruia via]a [i nu pu]in\ suferin]\ i-au dat p`n\ la urm\ o form\... Ca s\-[i ajute un prieten `ntr-o istorie absurd\, era c`t pe-aci s\ fie m`ncat de furnici (lucru mai pu]in impresionant dec`t pare la prima vedere, din cauza teoriei lui cu revolverul). Nu crede]i c\ e posibil s\ te sinucizi? Probabil c\ nu e mai greu s\ mori pentru tine `nsu]i dec`t s\ tr\ie[ti pentru tine `nsu]i, dar eu m\ `ndoiesc... Trebuie s\ te sinucizi c`nd decazi, dar atunci c`nd decazi ]i-e din nou drag\ via]a... ~ns\ el o crede, asta-i important. Dac-o fi murit? Colibele de paie erau din ce `n ce mai `nchise. Dac\ s-ar fi v`ndut obiecte europene, ghidul ar [ti, ca to]i cei care se duc `n satul unde se practic\ trocul. L-am `ntrebat. Nu s-a v`ndut nimic. Oficial, c\peteniilor indigene le vom cere dreptul de trecere, `n orice caz... Privi `mprejurul s\u: Femei, nimic altceva dec`t femei... Un sat de femei... Nu te tulbur\ atmosfera asta unde nu e nimic masculin, toate femeile astea, toropeala asta at`t de... de violent sexual\? O s\ v\ excita]i mai `ncolo, mai `nt`i s\ plec\m!

272

ANDR MALRAUX

Boy-ul str`nse bagajele `ntr-o c\ru]\ [i `njug\. Atelajele, unul dup\ altul, se oprir\ `n dreptul salei; pietrele fur\ scobor`te nu f\r\ cazn\, pe patul pliant al lui Claude. ~n fine, c\ru]ele pornir\. Ghidul o m`na pe cea din frunte, Xa pe cea de-a doua. Claude, `ntins `ntr-a treia, l\sa boii mai mult s\ mearg\ singuri, dec`t s\-i m`ne; Perken, c\lare, `ncheia convoiul. Calul lui Claude, c\ruia boy-ul `i d\duse drumul, `i urma `ncet, cu capul plecat. Docilitatea lui `l lumin\ pe danez. Cel mai cuminte, `[i spuse el, e s\ nu-l abandon\m. {i-i prinse h\]ul de ultima c\ru]\, `n fa]a lui. ~n clipa c`nd curba drumului urma s\ fac\ nev\zut satul, el `ntoarse capul; c`teva gratii fuseser\ date la o parte, [i femeile `i priveau, mirate [i curioase.

PARTEA A TREIA

I
Aceast\ disiden]\ pe jum\tate s\lbatic\ era la fel de `ndoielnic\, la fel de amenin]\toare ca p\durea. ~n satul mai putrezit dec`t templele unde avea loc trocul, ultimii cambodgieni, teroriza]i, ocoleau toate `ntreb\rile privitoare la sate, la c\petenii, la Grabot... (P\rea totu[i c-ar fi auzit vorbindu-se despre Perken.) Nimic din nep\sarea voluptoas\ a Laosului [i a Cambodgiei de Jos: s\lb\ticie, cu mirosul ei de carne. ~n fine, `n schimbul celor dou\ sticle de alcool european, trimi[ii anun]ar\ c\ trecerea [i o c\l\uz\ erau `ng\duite. R\m`nea de v\zut de c\tre cine; dar, de c`nd urcau spre centrul stung, o [i mai mare `ngrijorare `l ap\sa. Perken tocmai `l oprise pe Claude, apuc`ndu-l violent de bra]: Uit\-te la picioarele dumitale. Nu mi[ca. La cinci centimetri de piciorul lui drept, dou\ buc\]i de bambus foarte ascu]ite ie[eau din p\m`nt ca v`rfurile unei furci. Perken le ar\t\ cu degetul. Ce mai e [i asta? El [uier\ printre din]i, f\r\ s\ r\spund\; `[i azv`rli ]igara. Dup\ o curb\ foarte ro[ie `n aerul verzui, `ngro[at de acel sf`r[it al zilei, ]igara atinse p\m`ntul; l`ng\ ea, alte dou\ v`rfuri. Ce-s dr\coveniile astea? }epu[ele de r\zboi. Claude se uit\ la moiul care-i a[tepta `[i `nlocuiser\ ghidul `n sat rezemat de arcul lui.

276

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

277

N-ar fi trebuit ca \sta s\ ne previn\? St\m prost... ~[i relu\ drumul, t`r[`indu-[i picioarele la suprafa]a p\m`ntului, `n urma petei g\lbui a ghidului c\ruia Claude nu-i mai vedea dec`t c`rpa ce-i `nf\[ura coapsele, parc\ m`njit\ de s`nge: nici `ntru totul animal, dar nici omenesc. De fiecare dat\ c`nd piciorul, `n loc s\ r`c`ie p\m`ntul, trebuia s\ se ridice bu[teni, trunchiuri , mu[chii gambei se `ncordau de team\ s\ nu fac\ un pas pripit; legat de ei prin intermediul primejdiei, Claude ducea acum o via]\ de orb. Ochilor s\i aproape inutili, oric`te eforturi ar fi f\cut s\ vad\, le lua locul mirosul izbit de `ngrijor\toare pale de aer cald duhnind a humus; cum s\ vezi ]epu[ele, dac\ frunzele putrezite n\p\deau poteca? Dependen]\ de sclav, picioare legate... Se ap\ra de acest mers prudent, dar mu[chii `ncorda]i ai gambei erau mai tari dec`t mintea lui. {i boii no[tri, Perken? Dac\ ni-i doboar\ pe vreunul dintre ei?... Nu-i mare primejdie: ei simt ]epu[ele mult mai bine dec`t noi. S\ se suie-n c\ru]ele ce veneau `n urm\, m`nate numai de Xa? Asta ar fi `nsemnat, pe deasupra, s\ se [i lipseasc\ de ap\rare dac-ar fi fost ataca]i... Traversar\ albia secat\ a unui r`u, odihnitoare ca un popas din pricina pietri[ului ei ce nu putea ascunde nimic: la c`]iva metri, `ntre moi, `n picioare, pe pov`rni[ul malului de lut, `n[irui]i pe vertical\ `i priveau, `ncremeni]i `ntr-o nemi[care inuman\ ce parc\ nu pornea din ei, ci din toiul lini[tii. Dac\ iese prost, o s-avem du[mani [i-n spate. Cei trei s\lbatici `i urm\reau din ochi, continu`nd s\ stea neclinti]i; doar unul dintre ei avea un arc. Poteca era acum mai pu]in `ntunecoas\, arborii mai r\sfira]i: trebuia s\ mearg\ tot cu grij\, dar obsesia mai sl\bise. ~n sf`r[it, lumina poienilor se ivi la cap\tul potecii. Ghidul se opri `n dreptul lianelor sub]iri de trestie indian\, `ntinse la-n\l]imea g`tului, [i le desf\cu. }epii lor mici luceau [i se pierdeau `n soare. Claude nu le v\zuse. Dac\ iese prost, n-o s\ fie prea u[or s-o [tergem de-aici, `[i spuse el. Moiul punea grijuliu fer\straiele la loc.

De-a curmezi[ul poienii, nici o potec\. Totu[i, cel pu]in una, pornea de-aici: cea pe care veniser\ [i care trebuia s\ continue [i dincolo de lumini[. Cu toat\ tihna ei, poiana asta unde trebuiau s\ doarm\ `]i inspira o via]\ de prizonierat: o jum\tate n\p\dit\ de umbr\, cealalt\ de lumina prea galben\ care anun]a venirea serii. Nici un palmier; Asia nu era prezent\ dec`t prin c\ldur\, prin dimensiunile colosale ale c`torva arbori cu trunchiurile ro[ietice [i prin densitatea lini[tii c\reia zumzetul miriadelor de g`ze [i, uneori, ]ip\tul solitar al unei pas\ri, ce se l\sa pe c`te una dintre cele mai `nalte crengi, `i d\deau o `ntindere solemn\. Pas\rea-[i str`ngea aripile peste ]ipetele astea pierdute ca o ap\ somnolent\; colo-n v`rf, creanga se leg\na u[or, aproape `necat\ `n cea]a serii, pe c`nd dincolo de toat\ aceast\ vegeta]ie f\r\ poteci [i f\r\ urme, ce scobora spre ad`ncimi ascunse de cea]\, mun]ii se conturau pe cerul deja mort. Ca viermii `n arborii gigan]i, moii luptau aici cu obiecte fine [i ucig\toare; `n aceast\ reculegere, via]a lor subteran\ [i inexplicabila lor prezen]\ deveneau [i mai amenin]\toare; pentru trei in[i f\r\ escort\, condu[i de-o c\l\uz\ trimis\ de bun\voie, nu era nevoie de ]epu[e, nici de liane ucig\toare; de ce s\ fi ferit ei astfel lumini[ul acela? Grabot n-o fi vr`nd s\ neglijeze nimic ca s\-[i asigure libertatea? `[i spuse Claude; ca [i cum raritatea unui g`nd `ntr-un asemenea loc l-ar fi f\cut imediat comunicabil, Perken ghici `ntrebarea: S`nt sigur c\ nu e singur... Adic\? Nu-i el singur [eful. Sau atunci, s\ fi c\zut oare p`n\-ntr-at`ta `n s\lb\ticie... Ezit\. Cuv`ntul p\rea s\ se `ntind\ peste solemnitatea vegeta]iei, justificat aproape imediat de ghidul ghemuit ce-[i r`c`ia, la genunchi, coaja alb\ cauzat\ de o boal\ de piele. ... ~nc`t s\ se fi schimbat cu totul... Iar\[i necunoscutul. Expedi]ia-i `mpingea spre acest om ca spre linia nev\zut\ a C\ii Regale. {i el, de asemenea, `i desp\r]ea de soarta lor. Totu[i, le `ng\duise trecerea...

278

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

279

Fotografiile aduse din Bangkok de Perken tr\iau `n Claude cu autoritatea obsesiei: un voinic jovial, chior, plimb`ndu-[i prin jungl\ [i prin barurile chineze[ti din Siam casca dat\ pe ceaf\ [i r`sul `n hohote, cu gura deschis\ [i spr`ncenele ridicate. Cuno[tea aceste fe]e pe care expresia de copil reapare sub brutalitatea b\rbatului, `n r`s, `n ochii holba]i de uimire, `n gesturi: casca v`r`t\ dintr-o lovitur\, prin surprindere, p`n\ peste urechi `n capul unui prieten sau al unui du[man... Ce mai r\m`nea aici dintr-un om de ora[? Numai de n-o fi c\zut `n s\lb\ticie. Claude c\ut\ ghidul; acesta c`nta o melopee pe care-o asculta Xa, l`ng\ boii nemi[ca]i; focurile aprinse pentru noapte p`r`iau `ncet, nu departe de paturile f\cute sub pologul contra ]`n]arilor (nu `n corturi, din pricina c\ldurii). Scoate poloagele, spuse Perken. E destul c`t ne lumineaz\ afurisitul \sta de foc. S\-ncerc\m m\car s\-i vedem la fa]\ pe cei care ne-ar ataca! Lumini[ul era `ntins [i orice atac ar fi trebuit s\ str\bat\ mai `nt`i un teren descoperit. Dac\ se-nt`mpl\ ceva, cel care st\ de veghe doboar\ mai `nt`i ghidul [i o tulim apoi pe dup\ tufi[ul \sta din dreapta, ca s\ ie[im la lumin\... Chiar [i-nving\tori, f\r\ ghid... Tot ce-i ap\sa p\rea c\ e-n m`na lui Grabot, ca un z\vor. Ce crezi c-o s\ fac\, Perken? Grabot? Fire[te! S`ntem at`t de aproape de el, de ceea ce ne poate veni de la el, c\ nu m\-ncred `n previziunile mele... Focul continua s\ trosneasc\; flac\ra, dimpotriv\, se `n\l]a dreapt\ [i clar\, aproape roz\, nelumin`nd dec`t tr`mbele tremur\toare ale fumului ei, desen`nd reflexe `n mald\rul frunzi[ului ce-abia se mai distingea pe cer. ~n fa]a mizei pe care-o angajase, el nu-l cuno[tea pe omul acela. Cu toate ]epu[ele, crezi c-o s\ ne lase s\ trecem? Dac\ e singur, da.

{i e[ti sigur c\ nu cunoa[te valorea acestor pietre? Perken d\du din umeri: Un incult. Eu `nsumi... Dac\ nu e singur tovar\[ul lui? |sta sigur nu-i un alb. {i onestitatea e puternic\ printre cei ce cuteaz\ s\ urce pe-aici. Eu i-am adus servicii lui Grabot... R\mase pe g`nduri, privind la ierburile de pe jos: A[ vrea s\ [tiu de ce se ap\r\ el... cu vechile lui visuri, cu dec\derea sa se-ncing pasiunile... R\m`ne de v\zut care. }i-am vorbit de-un om care punea s\ fie legat `n pielea goal\ de c\tre femei, la Bangkok... El era \sta. Nu e cu mult mai absurd dec`t s\ pretinzi s\ te culci [i s\ tr\ie[ti [i s\ tr\ie[ti cu o alt\ f\ptur\ omeneasc\... Dar el e cumplit de umilit din cauza asta... Fiindc\ se [tie? Nu se [tie. Fiindc\ a f\cut-o. {i atunci, compenseaz\. F\r\ `ndoial\ c\ mai ales pentru asta a venit aici. Curajul compenseaz\... {i, pentru ca micile ru[in\ri s\ nu at`rne greu, ajunge chiar [i asta... Ca [i cum slaba amploare a gesturilor omene[ti ar fi fost inconciliabil\ cu aceast\ imensitate, Perken ar\ta cu b\rbia lumini[ul [i mun]ii ce se topeau `n `ntuneric. De la zidul de arbori p`n\-n dep\rt\rile ce se confundau cu noaptea, de la cerul unde se iveau stelele mai limpezi dec`t focul, la marea p\dure primitiv\, for]a lent\ [i nem\surat\ a stingerii zilei `l cople[ea pe Claude cu sentimentul solitudinii, reda vie]ii sale caracterul ei de h\r]uial\. ~l cople[ea cu o invincibil\ indiferen]\, ca [i certitudinea mor]ii. ~n]eleg c\ nu-i pas\ de moarte... Nu, de ea nu-i e team\, ci de a fi omor`t; el ignor\ moartea. A nu te teme s\ prime[ti un glon] `n cap, ce mare scofal\?! {i, mai `ncet: ~n burt\, e oarecum mai nelini[titor... pentru c\ dureaz\... {tii la fel de bine ca mine c\ via]a n-are nici un sens; chiar [i tr\ind singur, nu scapi deloc preocup\rii fa]\ de propriul destin... Moartea-i aici, `n]elegi, ca... irefutabil\ dovad\ a absurdit\]ii vie]ii... Pentru oricine.

280

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

281

Pentru nimeni! Ea nu exist\ pentru nimeni. Prea pu]ini ar mai putea tr\i... To]i se g`ndesc la faptul de... ah! cum s\ te fac s\ pricepi?... de-a fi omor`t, uite. Ceea ce n-are nici o importan]\. Moartea-i altceva, e contrariul. Dumneata e[ti prea t`n\r. Eu am priceput-o prima oar\, v\z`nd cum `mb\tr`ne[te o femeie pe care... `n fine, o femeie (]i-am vorbit, de altfel, de Sarah...). Apoi, ca [i cum acest avertisment n-ar fi fost de-ajuns, c`nd m-am pomenit impotent pentru prima dat\... Cuvinte smulse, ce nu ajungeau la suprafa]\ dec`t rup`nd mii de r\d\cini `nd\r\tnice. {i urm\: Niciodat\ `n fa]a unui mort... S\ `mb\tr`ne[ti, uite, s\-mb\tr`ne[ti. Mai ales c`nd e[ti separat de ceilal]i. Dec\derea. Ce m-apas\ e cum s\ zic? condi]ia mea de om: c\ eu `mb\tr`nesc, c\ acest lucru cumplit, timpul, se dezvolt\ `n mine ca un cancer, irevocabil... Timpul, uite asta-i. Toate porc\riile astea de g`ng\nii vin spre lanterna noastr\, supuse luminii. Termitele tr\iesc `n termitiera lor, supuse termitierei lor. Eu nu vreau s\ fiu supus. P\durea `[i g\sise `n vasta mi[care a serii intima ei coresponden]\; via]a s\lbatic\ a p\m`ntului suia o dat\ cu noaptea. Claude nu mai putea `ntreba; cuvintele ce se formau `n mintea lui treceau pe deasupra lui Perken, ca venind dintr-un r`u subteran. Separat, prin `ntreaga p\dure, de cei pentru care exist\ ra]iune [i adev\ruri, omul acesta din fa]a lui c\uta oare un sprijin uman `mpotriva fantomelor proprii str`nse l`ng\ el `n `ntuneric? Tocmai `[i scosese revolverul. O lumin\ slab\ lunec\ de-a lungul ]evii. Toat\ via]a mea depinde de ceea ce g`ndesc despre gestul de-a ap\sa pe acest tr\gaci `n clipa c`nd `mi v`r `n gur\ ]eava. E vorba dea [ti dac\ g`ndesc m\ distrug sau ac]ionez. Via]a e o materie, conteaz\ s\ [tii ce faci din ea cu toate c\ nu facem niciodat\ nimic cu ea, dar s`nt mai multe feluri de-a nu face nimic dintr-`nsa. Spre a tr\i `ntr-un anume fel, trebuie s\ fi sf`r[it cu amenin]\rile ei, cu dec\derea [i cu celelalte; revolverul e atunci o bun\ garan]ie, c\ci e u[or s\ te omori c`nd moartea e un mijloc... ~ntr-asta st\ for]a lui Grabot...

Noaptea ce se l\sase cu totul, plonja p`n\-n cele mai `ndep\rtate t\r`muri ale Asiei, o dat\ cu lini[tea deasupra singur\t\]ilor. Deasupra micului sf`r`it al focurilor, vocile celor doi indigeni urcau, clare [i monotone, dar f\r\ ecou, prizoniere; foarte aproape de d`n[ii, un de[tept\tor zdrav\n m\sura cu precizie t\cerea nesf`r[it\ a junglei. Mai mult dec`t focul, mai mult dec`t vocile acelea, tictacul `l lega pe Claude de via]a oamenilor, prin statornicia, prin claritatea lui, prin ceea ce are invincibil orice obiect mecanic. G`ndul lui ie[ea deasupra, dar hr\nit de ad`ncurile din care sc\pase, dominat `nc\ de for]a supranaturalului ce urca din noapte [i din p\m`ntul ars, de parc\ totul, p`n\ [i p\m`ntul, [i-ar fi impus s\-l conving\ de mizeria uman\. {i cealalt\ moarte, cea care e-n noi? S\ exi[ti `mpotriva tuturor acestora (Perken ar\ta cu privirea amenin]\toarea maiestate a nop]ii), pricepi ce vrea s\-nsemne asta? S\ exi[ti `mpotriva mor]ii e acela[i lucru. Mi se pare uneori c\ m\ p\c\lesc singur `n privin]a acelei clipe. {i poate c\ totul se va rezolva `ndat\, printr-o s\geat\ mai mult sau mai pu]in dezgust\toare... Nu ne alegem moartea... Dar tocmai faptul de-a accepta s\-mi pierd moartea, m-a f\cut s\ aleg via]a. D`ra ro[ie ce-i desena um\rul se mi[c\; f\r\ `ndoial\, `ntinsese m`na. Gest infim, ca aceast\ mic\ pat\ uman\ cu picioarele pierdute-n umbr\, cu vocea-i ritmat\ `n imensitatea plin\ de stele. Aceast\ singur\ voce, `ntre cerul str\lucitor, moarte [i `ntunecimi, venea de la un om, dar av`nd ceva at`t de inuman, `nc`t Claude se sim]ea desp\r]it de ea ca de-o nebunie incipient\. Dumneata vrei s\ mori av`nd o con[tiin]\ profund\ a mor]ii, f\r\... s\ cedezi? Era s\ mor! Dumneata nu cuno[ti exaltarea ce se na[te din absurditatea vie]ii, c`nd te afli `n fa]a ei ca-n fa]a unei femei des... F\cu gestul de-a smulge: ... Despuiate. Goal\, deodat\... Claude nu-[i mai putea lua ochii de la stele: Aproape to]i ne rat\m moartea.

282

ANDR MALRAUX

Eu `mi petrec via]a v\z`ndu-mi-o. {i ceea ce vrei s\ spui dumneata pentru c\ [i dumitale ]i-e team\ e adev\rat: se poate s\ fiu mai pu]in tare dec`t moartea mea. At`ta pagub\! E totu[i [i ceva... mul]umitor `n zdrobirea vie]ii... Nu te-ai g`ndit niciodat\ realmente s\ te omori? Nu ca s\ mor m\ g`ndesc la moartea mea, ci ca s\ tr\iesc. Aceast\ `ncordare a vocii nu reflecta dec`t o singur\ pasiune; o bucurie sf`[ietoare, f\r\ speran]\, ca o epav\ din ad`ncuri la fel de-ndep\rtate ca ale `ntunecimii.

II
Iar\[i ceasuri de mers, de cum se trezir\, printre ]epu[ele de r\zboi mai pu]in numeroase [i lipitori; din timp `n timp, ]ip\tul puternic al maimu]elor se repercuta `n cascad\ p`n\-n fundul v\ii, `ntrerupt de bufnitura `nfundat\ a ro]ilor de la c\ru]e lovindu-se de buturugi. ~ncepeau s\ vad\ satul stung, la cap\tul potecii, ca-n cercul tulbure al unui binoclu. Invadase lumini[ul. Claude `i privea `nt\riturile de lemn, ca pe-o arm\ necunoscut\; aceste b`rne ridicate ca ni[te bariere [i care ascundeau p\durea (se aflau acum foarte aproape) m\rturiseau cu violen]\ o for]\ pe care-o sugerau p`n\ la spaim\ singurele obiecte ce se iveau deasupra meterezelor: un morm`nt `mpodobit cu feti[uri din pene [i un enorm craniu de gaur1. Lumina marii c\lduri lucea ca moarul pe coarnele lui, de parc\ p\durea disp\rut\ `napoia `naltei baricade n-ar fi l\sat `n locul ei dec`t aceste obiecte neobi[nuite, `ncastrate `n cerul eliberat de frunze. Ghidul d\du la o parte [i alte c`teva liane de palmier indian [i le `ntinse la loc, `n urma c\ru]elor. Portalul era `ntredeschis; intrar\. Moiul care-l p\zea `l `nchise-n urma lor cu patul pu[tii. Uite ceva de la Grabot, `n sf`r[it! `[i zise Claude. Coco[ul pu[tii nu-i `nchis, constat\ Perken; dar pocnetul de lemn al portalului `nchis la loc `l `mpinse `nainte.
1 Zimbru din Asia meridional\. (n.tr.)

284

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

285

~n dreapta, colibe scunde a[ezate aproape la-nt`mplare, pe jum\tate `ngropate-n p\m`nt, ca lighioanele p\durii; c\]elu[i, l\sa]i `n voie pe-un morman de gunoaie, chel\l\iau; b\rba]i [i femei se uitau, cu ochii la p`nd\ pe marginea gratiilor ce ]ineau loc de u[\. Ghidul `i `ndruma spre-o caban\ mai r\s\rit\ dec`t altele, ridicat\ `n mijlocul unui loc gol de l`ng\ pr\jina ce-avea-n v`rf ]easta de gaur; ea ap\sa peste pustiul \sta plin de oameni, precum coarnele uria[e `ndreptate spre cer ca ni[te bra]e-ntinse. Casa comun\ sau casa [efului; Grabot, poate, sub acest acoperi[ din frunze de palmier, sub coarnele astea... El `i protejase p`n-aici, de vreme ce erau `n via]\. S-au c\]\rat pe scar\, `n urma ghidului, [i au intrat a[ez`ndu-se pe vine. Nu deslu[eau `nc\ nimic, dar sim]eau c\ nu e nici un alb acolo. Perken se scul\, se a[ez\ pe vine ceva mai departe, `ntorc`ndu-se pe sfert, ca din respect. Claude `l imit\; `n fa]a lor acum `n spatele lor adineauri , `n fundul cabanei, vreo zece r\zboinici st\teau drep]i, `narma]i cu scurta arm\ a stungilor, pe jum\tate sabie, pe jum\tate coas\-topori[c\. Unul dintre ei se sc\rpina, [i Perken, `nainte de a-l vedea, `i auzise r`c`itul unghiilor. Ridic\ piedica, spuse el foarte repede, cu voce-nceat\. Nu putea fi vorba de coltul pe care Claude `l purta la cing\toare; auzi un pocnet foarte u[or [i-l v\zu pe Perken sco]`nd din buzunare c`teva din podoabele lui de sticl\. Ridic\ [i el `ndat\, `n fundul buzunarului s\u, piedica micului browning `nceti[or ca s\ fie c`t mai pu]in cu putin]\ auzit [i scoase m\rgelele albastre. Deja Perken `ntinsese m`na [i le transmitea, `mpreun\ cu-ale sale, o dat\ cu ni[te fraze `n siamez\ pe care le traducea ghidul. Uite-te, Claude, deasupra b\tr`nului care trebuie s\ fie [eful. O pat\ deschis\ `n umbr\: un veston alb de european. Grabot trebuie s\ fie pe-aici. B\tr`nul [ef sur`dea, cu buzele mult `ntinse deasupra gingiilor; ridic`nd dou\ degete. Au s-aduc\ urciorul1, spuse Perken.
1 Pentru jur\m`ntul de `ncredere se bea din acela[i urcior. Urcioarele s`nt, de altfel, obiectele cele mai pre]ioase ale satelor stung. (n.a.)

Soarele p\trundea `n colib\ printr-un triunghi [i-l str\b\tea pe b\tr`n de la um\r la [old, capul lui de eunuc r\m`n`nd `n `ntuneric, iar oasele claviculelor [i-ale coastelor, foarte ie[ite-n afar\. Privirea i se plimba de la albi la umbra craniului proiectat\-n fa]a lui, cu coarnele `ncruci[ate din pricina unghiului din care privea, dar contururile lor erau perfecte. Umbra `ncepu s\ tremure, de parc\ sunetul brusc al unei ciocnituri ar fi scuturat-o; deasupra sc\rii, se ivi un urcior cu o trestie v`r`t\ pe g`tul lui, cu dou\ m`ini cu degetele prelungi respectuoase pe margini, ca ni[te toarte. A[ezat pe podul palmelor, p\rea oferit umbrei care `nc\ mai tremura, ca pentru a-i potoli setea. Din nou cioc\nituri u[oare; cel care-l aducea [i care f\r\-ndoial\ lovise pr\jina `n trecere, dibuia fu[teii. Ie[i `n sf`r[it din p\m`nt, acoperit de zdren]ele albastre ale cambodgienilor ([eful moi `nsu[i nu purta dec`t `nvelitoarea din fa]\), `ncet [i drept, [i l\s\ jos urciorul `n fa]a lui, p`n\ la p\m`nt, cu o tainic\ pruden]\. Xa tocmai `[i `ncle[ta degetele pe genunchiul lui Claude. Ce te-a apucat? Boy-ul `ntrebase ceva `n cambodgian\; purt\torul urciorului se-ntoarse brusc, cu violen]\, spre c\petenia tribului. Unghiile i se `nfigeau `n carne: La el... la el... Claude `n]elese deodat\ c\ omul era orb; dar mai era ceva. Khmer-Mieng! `i strig\ Xa lui Perken sclav cambodgian. Omul cobora spre sat acum, parc\ retezat de du[umeaua colibei; Claude se mai a[tepta la o lovitur\, ca [i cum aceasta ar fi trebuit, plec`nd, s\ se ciocneasc\ din nou de pr\jin\. Dar a[teptarea tuturor acestor oameni nelini[ti]i, t\cerea `ns\[i, p\reau c\ at`rn\ de m`na [efului, solemn ridicat\ deasupra urciorului. {i-o cobor` [i sorbi alcoolul prin paiul de trestie, cu ochii-nchi[i. ~i trecu paiul lui Perken, apoi lui Claude, care-l v`r` `n gur\ f\r\ sc`rb\; `ngrijorarea era prea puternic\. Privirea mobil\ a lui Perken care-ncerca s\ vad\ ce se petrece afar\ i-o accentua: Absen]a lui Grabot m\ contrariaz\ teribil. Noi ne angaj\m fa]\ de moi, pe c`nd el nu. Am `ncredere `n el, dar, oricum... Dar ei... fac leg\m`ntul... sau nu?

286

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

287

Nici unul n-ar `ndr\zni s\ tr\deze leg\m`ntul rachiului de orez. Dar dac\ el n-a f\cut leg\m`nt fa]\ de ei, Dumnezeu [tie!... Vorbi `n siamez\, ghidul traduse; c\petenia r\spunse printr-o singur\ fraz\. Acest r\spuns `i interesase `n chip deosebit pe oamenii din r`ndurile din urm\, tot nemi[ca]i, mai pu]in `n momentele c`nd se sc\rpinau. Claude `i distingea `n sf`r[it, ochiul fiindu-i atras de petele albe de pe corpul lor cauzate de o boal\ de piele. Acum, to]i se uitau aten]i. Spune c\ nu e nici o c\petenie alb\, traduse Perken. Privirea lui `nt`lni din nou haina european\. S`nt sigur c\ el e aici!... Claude `[i aminti de pu[c\ [i se uit\, [i el, la veston. Umbrele de pe el p\reau duble: de o parte, umbra adev\rat\, de alta, praful. Vestonul n-a fost `mbr\cat de mult\ vreme, spuse el [optit, parc\ s-ar fi temut s\ nu fie `n]eles. Poate c\ praful se depunea repede? Totu[i podeaua era curat\; sfe[nicele-feti[uri, la fel. Era pu]in probabil ca Grabot s\ umble aici `mbr\cat ca la Bangkok; dar fraza pe care Perken i-o spusese-n poian\ ren\scu `n Claude, ca [i cum ar fi plutit pre] de c`teva clipe `n coliba asta. Numai de n-o fi c\zut `n s\lb\ticie... De ce se ascundea, substituindu-[i sie[i aten]ia acestor oameni, grea ca aceea a animalelor? Perken vorbi iar\[i cu c\petenia. Conversa]ia fu foarte scurt\. Spune c\ e de acord, ceea ce nu-nseamn\ absolut nimic. Realmente, n-am `ncredere... Din pruden]\, i-am spus c\ ne vom `ntoarce tot pe-aici [i-o s\-i aducem gonguri [i urcioare, pe l`ng\ termosurile cu alcool ce-am s\ i le dau; ar avea motive mai bune s\ ne omoare la `ntoarcere... Nu m\ crede... Ceva nu merge. Trebuie neap\rat s\ punem m`na pe Grabot! F\]i[, n-ar `ndr\zni... Se ridic\; tratativele se ispr\viser\. Ajunse la scar\, ocolind umbra craniului, de parc\ s-ar fi temut s\ o ating\. Ghidul `i conduse `ntr-o colib\ pustie. Satul revenea la via]\ `ncetul cu `ncetul: gratiile erau date la o parte; b\rba]i cu cing\tori `n fa]\ sau purt`nd zdren]e albastre sclavii se foiau `n jurul colibei pe care de-abia o p\r\siser\, cu o

agita]ie re]inut\, de orbi. Perken `nainta, dar privirea-i era a]intit\ spre ei. Unul se porni s\ traverseze spa]iul gol pe unde mergeau [i ei; s-ar fi putut s\ se-ncruci[eze. Perken se opri, `[i lu\ piciorul `n m`n\, ca [i cum s-ar fi `n]epat `ntr-un spin; se uit\ la el de-aproape; ca s\-[i men]in\ echilibrul, se sprijini de Xa. C`nd o s\ ne-nt`lnim cu \sta, `ntreab\-l care e cabana albului. Care e cabana albului. Nici un cuv`nt `n plus. ~n]eles? Boy-ul nu r\spunse; sclavul era aproape-n dreptul lor, a[a c\ nu mai era timp s\-i explice a doua oar\. Se afla la o distan]\ de unde i-ar fi putut auzi vorbind... Sc\paser\ ocazia? Nu; aproape piept `n piept, boy-ul `i vorbea. Fa]a celuilalt era aplecat\-n jos `i r\spundea [optit [i el. O fi crezut c\-i r\spunde altui sclav? Perken vru s\ se apropie de Xa, s\-l fac\ s\-i traduc\-n prip\, s\-l ating\, [i era s\ cad\: uitase c\ `[i mai ]inea piciorul `n m`n\. Boy-ul v\zuse mi[carea ne`ndem`natic\ [i, cu toate c\ se dep\rtase pu]in, `ntinse bra]ele. Perken `l prinse de `ncheietura m`inii. Ce zice? Xa se uita la el cu acea privire nelini[tit\ [i resemnat\ a indigenilor deprin[i cu extravagan]ele albilor, uluit de asprimea lui, de vocea lui `n\bu[it\, ca [i cum cineva i-ar fi putut auzi [i-n]elege, `n col]ul \sta de p\m`nt b\t\torit pe care-l murd\reau numai sclavul ce-[i reluase drumul [i-un c`ine ce se strecura la umbr\. L`ng\ bananieri. Nici o-ndoial\; nu era-n tot lumini[ul dec`t un singur p`lc de bananieri, pe jum\tate s\lbatici; l`ng\ ei, o caban\ mare. Claude veni spre el, intrigat, ghicind `n mod vag ce se petrecea. Sclavul spune c\ e-n coliba asta. Grabot? Ce colib\? Din pruden]\, Perken i-o ar\t\ cu degetul, ]in`ndu-[i m`na-n [old. Ne ducem acolo? Un moment, s\ ne dejug\m boii. Pe urm\, s\ avem aerul c-am nimerit acolo din `nt`mplare... `n fine, c`t mai din `nt`mplare cu putin]\... Se duser\ la ghid. Dinaintea cabanei ce le fusese dat\, Xa `ncepu s\ dejuge. De ajuns, Perken. Acum, s-o pornim.

288

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

289

Dac\ vrei. Cu toate ocolurile lor, coliba de l`ng\ bananieri `i atr\gea cu violen]\. Fie c\-[i pierduser\ ori nu timpul `n discu]ii, erau la discre]ia lui Grabot. Dac\ trebuiau s\ se-n]eleag\ cu el, cu c`t mai repede, cu at`t mai bine. Dac\ iese prost? `ntreb\ Claude. ~l cur\]. E singura noastr\ [ans\. ~n p\dure, pe teritoriul lui, ne-ar cur\]a el pe noi... Grabot se pricepea cu siguran]\ s\ umble cu revolverul dac\ putea s\-l foloseasc\ tr\g`nd prin pantalon... Sosiser\. O colib\ f\r\ ferestre, `nchis\ c-o u[\ rudimentar\, nu cu gratii. Un z\vor tras din afar\. F\r\-ndoial\ c\ mai e [i-o alt\ intrare! Un c`ine `ncepu s\ urle `n dosul colibei. Dac\ mai url\ a[a, `[i spuse Perken, au s\ vin\ to]i `ncoace. ~mpinse z\vorul [i trase u[a spre el, ezit`nd de team\ s\ nu fie-nchis\ [i pe din\untru; u[a se deschise, pe-at`t denceti[or pe c`t era el de nelini[tit, din pricina lemnului umflat de ploile toren]iale. Un clopo]el sun\. C\z`nd din tavan, o raz\ de soare piezi[\, `mbibat\ de pulbere deas\, de-un albastru `nchis; umbrele se-nv`rteau `n jurul ei ca-n jurul unei osii, urc`nd [i cobor`nd. Cea mai de sus prindea form\: o b`rn\ orizontal\ ce se vedea perfect din profil. Ceva, la un cap\t, o tr\gea. Se r\sucea `n jurul unui mare h`rd\u, al unei putini... Se rotea spre ei, pierz`ndu-[i forma pe m\sur\ ce se-ndep\rta de proiec]ia orbitoare a deschiz\turii, a[ternut\ pe praful de pe jos, `n jurul umbrelor lor `mpletite, cu trunchiuri lungi [i picioare scurte. {i toat\ instala]ia ap\ru `n cele din urm\ `n dreptunghiul de soare ce intra prin u[\: o piatr\ de moar\. Clinchetul `ncet\. Perken se tr\sese-napoi spre a vedea mai bine din `ntuneric, [i Claude `l urm\ d`ndu-se-n l\turi, ca un crab, incapabil `n acela[i timp s\ r\m`n\ locului [i s\-[i `ntoarc\ privirea, ca s\ poat\ merge, de la lumina ce p\trundea-n colib\ ca un bloc de piatr\. Dar Perken continua s\ se trag\ `nd\r\t. O retragere `ngrozit\. Claude `i ghicea crisparea degetelor ce c\utau s\ se aga]e, stupoarea unui om c\ruiai fuge p\m`ntul de sub picioare; nu spunea nimic, nu mai mi[ca. Legat de piatra de moar\, un sclav. Cu barb\. Un alb?

Acoperind urletul c`inelui, Perken strig\ o fraz\, at`t de iute, `nc`t Claude nu o-n]elese; imediat, spuse din nou, g`f`ind: Ce-a ajuns!... Sclavul se repezi `nainte, `n `ntuneric, cu umerii tremur`nd. Clopo]elul z\ng\ni iar, o singur\ dat\, ca o sonerie; dar omul se opri. Grabot? r\cni Perken. Spaima [i vocea nedumerit\ se loveau de obrazul `ntors spre ei. Claude `i c\uta ochii, dar nu-i deslu[ea dec`t barba [i nasul. Omul `ntinse palma deschis\, cu degetele r\sfirate, `ncerc`nd s\ apuce ceva; o l\s\ apoi s\-i cad\ pe coaps\ cu o plesnitur\. Era legat cu ni[te curele de piele. Orb? se-ntreba Claude, incapabil s\ pronun]e cuv`ntul sau s\-l `ntrebe pe Perken. {i totu[i fa]a aceea batjocorit\ era `ntoars\ spre ei. Spre ei ori spre lumin\? Claude nu g\sea privirea pe care-o c\uta, dar Perken `i spusese c\ Grabot era chior, [i omul st\tea `ntors pe trei sferturi, ba nu, cu fa]a spre u[\. Grabot!... Speran]a de-a nu i se r\spunde, [i totu[i... Omul spuse c`teva vorbe cu o voce fals\. Was? strig\ Perken, sufocat. Dar n-a vorbit nem]e[te! Nu, `n dialect moi! Eu s`nt cel care... Ce? Ce?! Sclavul `ncerc\ s\-nainteze spre ei, dar curelele `l fixau la cap\tul traversei [i fiece mi[care `l `mpingea-n perimetrul ro]ii de moar\, la dreapta sau la st`nga. Mai `nv`rte-te o dat\, pentru Dumnezeu! Pe loc, cei doi albi sim]ir\ c\ lucrul de care le era team\ cel mai mult era apropierea acelei fiin]e. Nici repulsie, nici fric\ o teroare mistic\, groaza de inuman pe care Claude o cunoscuse-n fa]a rugului. Dar, ca [i adineauri, `naint\ doi pa[i (iar\[i clopo]elul), apoi se opri. Totu[i a-n]eles, murmur\ Claude. A `n]eles [i fraza asta, cu toate c\ fusese spus\ foarte `ncet. Ce s`nte]i voi? `ntreb\ el, `n sf`r[it, `n fran]uze[te, cu vocea aceea f\r\ timbru.

290

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

291

O disperare de om mut `l g`tuia pe Claude, `mboldit de sensul multiplu al `ntreb\ri: s\ spun\ numele, s\ spun\ francezi, albi sau ce? Hait\ de fiare! b`lb`i Perken. ~ntrebarea pe care o pusese p`n-atunci `n tot ce spusese, chiar [i c`nd `i poruncise s\ se-ntoarc\, era pornit\ din vocea aceea plin\ de ur\. Se apropie [i-[i spuse numele; Claude vedea limpede cele dou\ pleoape `ntinse, lipite pe-un os absent. ~i venea s\-l ating\ pe omul acela pentru ca, `n sf`r[it, ceva s\-l lege de el! Cum s\ deslu[easc\ un g`nd dintr-un asemenea chip [ters de sub ni[te pleoape cu riduri verticale, sub murd\ria asta cumplit\? Perken `[i `ncle[tase m`inile-n umerii celuilalt: Ce? Ce? Omul nu-[i `ntorcea fa]a spre Perken, at`t de aproape de el, ci spre lumin\. Obrajii i se contractar\; voia s\ vorbeasc\ din nou. Claude p`ndea aceast\ voce, `ngrozit de ceea ce a[tepta de la ea. ~n sf`r[it: ... Nimic. Omul nu era nebun. T\r\g\nase acest cuv`nt, ca [i cum ar mai fi c\utat `nc\, dar nu era un om care nu-[i amintea, nici care nu voia s\ r\spund\ era un om care-[i spunea adev\rul lui. {i totu[i (Claude nu putea s\ nu-[i aminteasc\: E de-ajuns s\ pun cap\t...) \sta era un mort. Trebuia s\ pui ceva `n acest cadavru, ca-ntr-un `necat pe care-l masezi... U[a se-nchise la loc pocnind. Lipsit\ de raza aceea ca de temni]\, `ntunecimea rec\zu peste ei. Chipul lui Claude exprima nelini[tea: moii aceia[i moi erau acolo, `n jurul lui. Lu\ cuno[tin]\ de `ntunecimea aceea de pu[c\rie, se repezi-n u[a pe care-o deschise dintr-o lovitur\, se-ntoarse; ca [i la sosirea lor, omul izbit de lumina zilei f\cuse un pas `nainte cu clopo]elul lui, cu scutur\tura lui de animal terorizat reflexul `i era legat de lumin\ [i de voce, amestecate laolalt\. Perken lu\ b\]ul, c\zut `n dreptunghiul de soare, dup\ gestul lui Claude; era un c\p\stru, dintr-o creang\ ce avea la cap\t o ]epu[\ de bambus la fel ca ]epu[ele de r\zboi. Privirea-i c\ut\ imediat umerii omului; dar el era `ntors cu fa]a spre ei. ~[i scoase cu]itul, t\ie h\]urile lama p\trundea greu prin nodurile

grosolane, cu umfl\turi, dar f\cute cu dib\cie, [i t\ia c`t mai departe de bra]e. Fu nevoit s\ se apropie, ca s\ taie [leaul. Cel\lalt, liberat, nu se mi[ca. Po]i s\-naintezi! Porni `nainte, de-a lungul peretelui, urm`nd vechiul lui drum, smucindu-[i [oldurile; era gata s\ cad\. Perken, f\r\ s\ [tie de ce, `l f\cu s\ se-ntoarc\ pe sfert, `mping`ndu-l spre u[\. Se opri din nou: `[i descoperea umerii elibera]i. ~[i `ntinse imediat m`na `nainte primul gest clar de orb. Perken `[i sprijini m`na, prea liber\ de c`nd ispr\vise de t\iat, pe b`rna aceea [i d\du peste nesuferitul clopo]el. ~i t\ie nodul [i-l zv`rli afar\ pe u[\. La sunetul scos prin atingerea p\m`ntului, omul c\sca gura, de uimire, f\r\-ndoial\; dar privirea lui Perken urm\rise sunetul; la c`]iva metri, afar\, moii `ncercau s\ se uite `n\untrul colibei. Numero[i, pe deasupra trupurilor aplecate, mai multe r`nduri de capete. Mai `nt`i, s\ ie[im de-aici! spuse Claude. F\ primii pa[i cu ochii-nchi[i! Altfel o s\ [ov\i din pricina trecerii `n lumina puternic\, [i ei s`nt gata s\ sar\ pe dumneata. S\-nchizi ochii `ntr-o asemenea clip\? Avu impresia c\ nu i-ar mai fi deschis niciodat\. Se repezi afar\ uit`ndu-se-n p\m`nt, f\c`nd tot posibilul s\ nu se opreasc\. {irul moilor se trase-napoi unul singur r\m\sese. St\p`nul sclavului, `[i spuse Perken. Se-ndrept\ spre el: Phya, `i spuse. Moiul dete din umeri, apoi se-ndep\rt\. Ce i-ai spus? Phya, [ef, e cuv`ntul ce-l folosea mereu interpretul. Poate c\ s-au dat `nd\r\t ca s\ sar\ mai bine. {i \st\lalt, fir-ar s\ fie!... Orbul era-n pragul colibei, mai groaznic `n lumina zilei; nu venise dup\ ei. Perken se-ntoarse [i-l lu\ de bra]. La coliba noastr\! Moii `i urmau.

CALEA REGAL|

293

III
~n coliba [efului, nimeni; pe perete, `n `ntuneric, vestonul alb. Moii `i `nconjurau `n semicerc, la mic\ distan]\; Perken recunoscu ghidul: Unde-i [eful? Moiul ezita s\ r\spund\, ca [i cum ostilit\]ile ar fi `nceput. Se decise totu[i: Plecat. Se-ntoarce ast\-sear\. Minte? `l `ntreb\ Claude pe Perken. Mai `nt`i, s\ d\m zor p`n\ la coliba noastr\! Fiecare-l apuc\ pe Grabot de c`te-un bra]. Nu, nu cred s\ mint\; `ntreb\rile mele cu privire la c\petenia alb\ nu l-au nelini[tit... ~ntr-un asemenea moment, n-a putut pleca dec`t din pruden]\, ca s\ cheme-ntr-ajutor satele vecine... ~n fond, e vorba de-o curs\? Lucrurile se complic\ de la sine... ~[i vorbeau a[eza]i de o parte [i de alta a profilului de mort al lui Grabot. N-ar fi o decizie mai `n]eleapt\ s\ plec\m p`n\ se-ntoarce? P\durea e mai primejdioas\ dec`t ei... S\ plece imediat, s\-[i p\r\seasc\ proviziile [i pietrele... F\r\ ghid, moartea le era pecetluit\. Ajunseser\ la coliba lor. Xa `i privea cu spaim\, dar aproape f\r\ mirare. ~njug\m? `ntreb\ Claude.

Perken se uit\ la `n\l]imea meterezelor de lemn [i s\lt\ din umeri. ~ncep s\ se-adune... Moii nu-i mai urmau. Al]ii li se al\turau acum, `narma]i. {i, mai mult, de parc\ nimic n-ar fi putut `nvinge formele p\durii refulate, Claude intr\ `n lumea insectelor; din colibele sem\nate la-nt`mplare, t\cute [i aparent foarte de cur`nd p\r\site, moii ie[eau f\r\ ca el s\ fi v\zut pe unde, se scurgeau pe poteci, cu gesturile lor precise, de viespi, cu armele lor de g`ng\nii. Arcuri [i l\ncii se ridicau pe cer, uneori, cu precizia unor antene; b\rba]ii continuau s\ soseasc\ f\r\ strig\te, f\r\ alt zgomot dec`t t`r[`itul pa[ilor prin tufi[uri. Gui]atul unui porc negru umplu lumini[ul, se stinse; lini[tea se topi mai mult `n soare, [i scurgerea oamenilor, acolo, n\p\di iar\[i locul. Albii [i cu Xa intraser\-n coliba lor, lu`nd cu ei arme [i cartu[e. Mai vedeau c\ru]ele, din care o piatr\ ie[ea `n afar\. La ce ap\rare s\ te-a[tep]i de la coliba asta pe pilo]i, `nchis\ din trei p\r]i [i deschis\-n fa]a lor? Pe jos, o gratie: o ridicar\ `ndat\; `nalt\ de-un metru, nu le proteja dec`t jum\tate din trup. La primele s\ge]i, ar fi trebuit s\ se culce la p\m`nt. Se aflau acolo ca-ntr-o barac\ de b`lci; `n marele dreptunghi liber, dincolo de mijlocul poienii abandonate, plec\rile, sosirile moilor treceau peste buc\]ile de-nt\rituri, `ntre colibe [i arbori cultiva]i. ~n fa]\, pustie, toat\ pia]a se lupta cu lini[tea du[m\noas\. Ascult\, Grabot, tu care-i cuno[ti! s`ntem `n coliba care se afl\-n dreptul celei a [efului lor. Au aerul c\-ncep s\ se agite. Ce-au de g`nd? R\spunde! Ce? M-ai `n]eles bine?... T\cere. Un ]`n]ar b`z`i `n urechea lui Perken, care se p\lmui, exasperat. ~n sf`r[it, vocea aceea: Ce-are-a face asta?... Vrei s\ r\m`i aici? F\cu un nu din cap, absurd. F\r\ privirea care s\ `i sus]in\ nega]ia, mi[carea g`tului avea ceva animalic, ca mi[carea unui taur sau ca expresia vocii sale at`t de pu]in omene[ti. Ce mai poate-avea a face, acum? Acum c`nd e[ti... c`nd...

294

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

295

Acuma c`nd tot, ce!... Asta se poate aranja... {i bestiile lor de c`ini, c\rora le-au dat s\-mi haleasc\ ochiul, o s\ se aranjeze?... Linii ascu]ite se ivir\, dep\[ind deschiz\tura: noi l\ncii, `n fundul pie]ii. Cu cine s`ntem `n colib\? E[ti tu, cel\lalt care e sigur un tinerel, [i mai cine? Boy-ul. Asta-i tot? {i ei, ei s`nt primprejur? Nu v\d dec`t pia]a. Cu dou\ lovituri de cu]it, f\cu mici g\uri `n perete: Nu-s al]ii de cealalt\ parte. O s\ vin\... Noaptea, n-au dec`t s\ ne dea foc pe dedesubt... Cam a[a mi s-a-nt`mplat [i mie... Dac\ asta mai poate-avea vreo importan]\!... T\cere. L\ncile disp\ruser\; `n dep\rtare r\zboinicii se l\saser\ pe vine... Cum s\ sco]i ceva de la el? se-ntreba Claude. }ine]i neap\rat s\ cr\pa]i aici? ~[i scutura pumnii, pumnii pe care Grabot nu-i vedea prizonier de data asta al universului s\u de forme, cum cel\lalt era prizonier al min]ii sale `ntemni]ate. Cum s\ convingi un orb? ~[i `nchise [i el ochii, lipindu-[i pleoapele, c\ut`nd alte cuvinte; dar Grabot r\spundea: Dac\ `l prinde]i pe vreunul, s\ mi-l da]i mie... Legat... Claude p`ndea o lance care ap\ruse iar\[i, dar ultimul cuv`nt a fost at`t de p\trunz\tor, c\ renun]\; feroce, pornit dintr-un asemenea abis de umilin]\, nu bestial, atroce prin simplitate. Acest suflet pe care-n coliba aceea nimic nu-l putuse trezi, nu-[i revenea acum dec`t spre a fi con[tiin]a celei mai cumplite dec\deri? {i aceste vise pline de chinuri, degetele str`nse ale acestei m`ini `ncle[tate, cu toate unghiile str`nse, ce ochi vor s\ smulg\? M`na `i tremura; nimic pe fa]\, dar degetele picioarelor i se chirceau. Trupul acela [tia s\ cuv`nteze de-ndat\ ce fusese deschis\ coliba cu piatra de

moar\, m`n\-ntins\ ca s\ m\n`nce, spinarea deprins\ cu hamul numai despre ceea ce avusese el de-ndurat; limbajul trupului era at`t de puternic, `nc`t Claude uit\, o clip\, c\ [i pe ei `i a[teptau chinurile, de partea cealalt\. Nu puteau face nimic `mpotriva focului. Nimic. }ip\tul unui p\un se isc\, pierz`ndu-se `n calmul profund al cerului. Moii, pe vine, ar fi p\rut buimaci de somn, de n-ar fi fost privirile lor de v`n\tori; [i peste toate privirile astea, aerul se-ntindea pretutindeni, ca un [oim nemi[cat, fixat pe cer. C`t mai e ziu\... Crezi c-au s\ ne dea foc, Perken? F\r\-ndoial\. Cel\lalt nu mai vorbea. A[teapt\ ceva: ori sosirea [efului, ori seara. Ori pe am`ndou\... Po]i s\ fii tu sigur c\ nu renun]\. Claude crezu la-nceput c\ Perken `i vorbise lui Grabot, din pricina tutuielii. Atunci, n-ar fi mai bine s\ tragem `n ei, s\-ncerc\m s\ ajungem la poart\? Avem destule cartu[e... O [ans\ din o sut\, [tiu bine... Poate-o s\ le fie destul de fric\ pentru ca... La al doilea ins dobor`t, to]i ceilal]i se vor ascunde, st`nd la p`nd\, mai `nt`i; apoi, nici un fel de tratative nu vor mai fi cu putin]\. Nu se [tie niciodat\... ei cred c\ noi am `nc\lcat leg\m`ntul orezului, c\ut`ndu-l pe Grabot, dar probabil c\ nu s`nt prea siguri de asta; trebuie s\ vedem... ~n sf`r[it, ei s`nt [i mai puternici `n p\dure dec`t aici. Dac\ tot ni-i dat s\ cr\p\m, m\car s\ omor`m c`]iva. Uite doi care vin pe gaura asta, [i patru... cinci, oh! [ase, opt, asta-i tot? de partea cealalt\. Sun\ bine. {i dac\ am `ncerca s\ ne strecur\m pe-acolo? La urma urmelor, baricada... P\durea! Claude t\cu iar\[i. Perken asculta un sunet de ceaun dat de-a dura ajungea p`n\ la ei: N-au s\ `ncerce s\ dea foc `nainte de l\sarea nop]ii, continu\ el. Singura noastr\ [ans\ e s-o [tergem spre sear\. S\ lupt\m profit`nd de noapte, `nainte ca...

296

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

297

Mi-ar face totu[i o pl\cere dumnezeiasc\ s\ dobor vreo c`]iva! Uite-l pe-\la care se b\l\b\ne pe-acolo de unul singur, revolverul meu l-a [i mirosit... E[ti sigur c\ nu trebuie s\ m\ ocup de el? Ar\t\ locul gloan]elor `n `nc\rc\tor: Au s\ r\m`n\ totdeauna dou\... A-a-i?... Vorbise Grabot. O voce, una singur\ putea deci exprima ura `ntr-a[a m\sur\. Omul \sta care era acolo, cu ei. {i nu era numai ur\, era [i certitudine. Claude, consternat, `l privea; pielea asta decolorat\, de om din pe[teri, dar [i umerii \[tia de r\zboinic... O ruin\ puternic\. {i el fusese mai mult dec`t curajos... {i putrezise sub ap\sarea Asiei, ca [i templele... Omul care-ndr\znise s\-[i distrug\ un ochi, s\-ncerce s\ p\trund\ singur, f\r\ garan]ii, `ntr-un asemenea ]inut. N-o s-ajung\ mai departe dec`t revolverul meu... Spaima `i d\dea t`rcoale, `n clipa asta, la fel ca [i moilor. Pentru Dumnezeu, totu[i nu-i imposibil s\... Rahat! Mai mult chiar dec`t invectiva [i chiar dec`t vocea, fa]a desfigurat\ a lui Grabot spunea: nu se poate c`nd e inutil, [i c`nd e necesar se-nt`mpl\ c\ nu se mai poate. ... Doar s\ vrei... era vorba de-un lucru unde el, Claude, avea prea pu]in\ importan]\... Cu m`na-n afar\, cu ]eava `ntoars\ spre capul lui, `[i ridic\ revolverul, cu toate c\, [tia c\ de-ar fi s\ trag\, ar fi `ntors arma, `n ultima clip\, `mpotriva lui Grabot, ca s\ suprime obrazul, ura, prezen]a aceea ca s-alunge dovada aceea a condi]iei sale de om, ca asasinul care taie degetul ce-l denun]\. Sim]i deodat\ greutatea revolverului [i l\s\ m`na s\-i cad\ din nou. Absurditatea se retr\gea dintr-`nsul cu for]a unui val; peste resturile ei, umbrele sinistre din cap\tul pie]ii, l\ncile [i coarnele s\lbatice proiectate pe cer p\reau pentru prima dat\ lipsite de putere. O clip\. Ajunse ca un moi s\ se ridice; era gata s\ cad\, se rezem\ de vecinul lui care strig\; sunetul amortizat de distan]\ travers\ `ncet poiana [i-o eliber\ de aspectul ei de capcan\ `ncremenit\. De partea cealalt\, moii erau tot mai mul]i, dar, pe vine sau umbl`nd, `narma]i cu arcuri sau cu l\nci, se

opreau `ntruna la marginea poienii, lipi]i unul de altul, forfotind l`ng\ linia aceea misterioas\, precum lupii sau c`inii, ca [i cum o for]\ ocult\ le-ar fi interzis s-o treac\. Doar timpul singur tr\ia, ap\s\tor, `ntr-acest loc pustiu: minutele erau prizonierele acelui cerc de brute [i p\rea c\ vor r\m`ne a[a pe ve[nicie, de parc\ nimic nu s-ar fi putut `nt`mpla pe lume care s\ treac\ peste capetele lor, ca [i cum a tr\i, a suporta ceasurile [i cel pe care-l vestea cenu[iul cerului, l\sarea serii ce-ar preceda cu pu]in incendiul n-ar fi fost pentru albi altceva dec`t s\ `ndure din ce `n ce mai irecuzabil str`nsoarea barierei de vie]i ridicate `n fa]a celei a pilonilor uria[i, dec`t s\-n]eleag\ mai bine `n ce m\sur\ `ncercuirea aceea `nsemna preg\tirea lor `n vederea sclaviei. H\itui]i, ca ni[te capete de fiar\ la p`nd\, asemenea petelor din fa]a lor, nu tr\iau dec`t prin priviri, `ndreptate toate asupra colibei, ca spre inima unei capcane. Claude nu surprindea nici un cap `n vizorul binoclului, f\r\ s\-i `nt`lneasc\ imediat ochii; c`nd `l l\sa-n jos, privirile lor de fiar\ avid\ se pierdeau `n dep\rtare; dar el r\m`nea `n fa]a acestor priviri a]intite, `n fa]a acestor g`turi de c`ini `ntinse. Al]i r\zboinici se iveau, sprijini]i `n arcurile lor, de parc\ `nso]itorii li s-ar fi `nmul]it; avansau ca furnicile, mereu spre linia misterioas\ din st`nga. Peretele colibei `i ascundea. Perken `l g\uri; aproape sub ochii s\i, un morm`nt pe care se-n\l]au dou\ mari feti[uri cu col]i: b\rbat [i femeie, ]in`ndu-[i bine `n m`n\ sexul vopsit `n ro[u; pu]in mai departe, o colib\. Moii, f\r\ nici o `ndoial\, `naintau pe dup\ coliba asta pe care aveau s-o ocupe; cu gratiile astup`ndu-i deschiz\turile, ea r\m`nea lipsit\ de mi[care. {irul moilor pierea `nd\r\tul ei ca-ntr-o trap\; la fel [i agita]ia aceea care pu]in c`te pu]in avea s\ se apropie, spre fa]ada forfotitoare [i cl\dit\ ca un cuib de viespi, dincolo de cele dou\ sexe de lemn `n care se-nfigeau degetele zb`rcite. Fa]ada tr\ia [i ea, viclean\, imobil\, `nc\rcat\ de tot ce-ascundea, de suboameni care disp\reau `napoia ei, preschimba]i pe loc `n neant amenin]\tor... La ce le-o fi folosind toate? [opti Claude. Ca s\ se-apropie? N-ar fi at`t de numero[i...

298

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

299

Perken se uit\ din nou prin binoclu; aproape `n aceea[i clip\, f\cu un gest cu m`na, ca spre a-l chema pe Claude, dar `[i duse m`na la loc, pentru ca binoclul s\ nu se clinteasc\. Apoi i-l pas\: Uit\-te-n col]uri! {i? Mai jos, l`ng\ podele. Ce te nelini[te[te? Uneltele ce trec sau acel soi de g\uri? E-acela[i lucru: uneltele s`nt arcuri, g\urile s`nt f\cute ca s\ bage printre ele altele. {i-atunci? S`nt peste dou\zeci. C`nd vom trage, nu gratiile au s\-i apere pe ei! Stau culca]i. O s\ pierdem multe gloan]e. {i apoi o s\ fie noapte. Ei au s\ ne vad\, pentru c\ aceast\ caban\ o s\ ard\, dar noi n-o s\ vedem mai nimic. Atunci de ce at`tea manevre? N-aveau dec`t s\ r\m`n\ unde se aflau. Vor s\ ne prind\ de vii. Claude, fascinat, privea capcana uria[\, masa aceea, lemnele curbate ale arcurilor ce ie[eau din ea ca ni[te mandibule. Abia dac\ auzi glasul lui Xa care-i spunea ceva lui Perken; acesta se uit\ iar\[i cu binoclul. Claude, la r`ndu-i, cercet\ `ntr-aceea[i direc]ie, `n fundul lumini[ului. Numero[i moi se aplecaser\ spre p\m`nt, ca pentru a r\s\di ni[te plante; al]ii umblau cu mare grij\, l\s`ndu-se pe genunchi, ridic`ndu-[i foarte sus picioarele, ca pisicile. Se-ntoarse `ntreb\tor spre Perken. ~nfig `n p\m`nt ]epu[e de r\zboi! Deci a[teptau `ntr-adev\r s\ se fac\ noapte [i-[i luau m\suri. {i c`te alte lucruri asem\n\toare se preg\teau sau continuau, `nd\r\tul colibei, `nd\r\tul [irului ce forfotea, al acestor trupuri aplecate? A-i opri pe moi s\ dea foc colibei lor nici vorb\ nu putea fi, focul o dat\ aprins, ei n-ar fi putut dec`t s\ se repead\ `nainte `mpotriva arcurilor sau la dreapta, spre ]epu[ele de r\zboi. Mai `ncolo, ]\ru[ii de `mprejmuire [i, `nc\ [i mai departe, p\durea... Nimic de f\cut dec`t s\ omoare c`t mai mul]i cu putin]\. Ah! lipitorile astea care se r\suceau at`t de bine, sf`r`ind deasupra chibriturilor!

Nu era nimic de f\cut dec`t ceea ce-i sf\tuise Perken: s\-ncerce s\ fug\ la l\sarea serii, cu c`teva minute `nainte de incendiere. R\m`nea p\durea... Dar chiar [i cu fuga asta, ce [anse ar fi avut cu ]epu[ele de r\zboi? Claude se uita la c\ru]e. C\ru]ele pietrele. S-o ia de la cap\t... Mai `nt`i s\ ias\ de-aici ori s\ fie omor`]i. S\ nu fie prin[i de vii... Ce mai `nfig oare? Forfoteau iar\[i `n fundul poienii, cu l\ncile `ncruci[ate. Nu-nfig nimic. Se-ntoarce [eful lor... Perken `i trecu iar\[i binoclul lui Claude. Agita]ia, astfel apropiat\, r\m`nea ordonat\; nimic nu-i distr\gea pe moi de la scopul lor. Atmosfera tensionat\, ostilitatea a tot ce plutea-n aer, ca [i cum toate aceste gesturi `ndreptate contra lor s-ar fi adunat `ntr-un singur suflet, totul se `ndrepta spre fiin]ele la p`nd\, spre oamenii aceia `ncol]i]i; [i ceva chiar din colibele lor se al\tur\ deodat\ acestui duh `nd`rjit: Perken. St\tea neclintit, ca `ntr-un instantaneu, cu privirea pierdut\, cu gura deschis\, cu toate tr\s\turile fe]ei congestionate. Nu mai era nimic omenesc `n colib\; pr\bu[it `n col]ul lui, Xa a[tepta, `ncovoiat ca o lighioan\; Grabot numai de-ar t\cea mai departe! ~n preajma lor, mutrele acelea de fiare, cu instinctul lor de sadici, precis [i bestial ca h`rca aia de gaur cu col]ii mor]i; [i Perken pietrificat. Spaima insului zdrobit de singur\tate `l f\cu pe Claude s\ simt\ un gol `n stomac, spaima omului abandonat printre nebunii care se vor pune-n mi[care. Nu `ndr\znea s\ vorbeasc\, dar `i atinse um\rul lui Perken; acesta-l d\du la o parte f\r\ s\-l priveasc\, `naint\ doi pa[i [i se opri `n mijlocul deschiz\turii la b\taia unei s\ge]i. Aten]ie! Perken nu mai auzea. A[a c\ via]a asta, [i-a[a destul de-ndelung\, avea s\ se ispr\veasc\ aici `ntr-o b\ltoac\ de s`nge cald sau `n lepra asta de curaj care-l descompusese pe Grabot, de parc\ nimic, din nici un domeniu, n-ar fi putut sc\pa junglei. Se uit\ la el: cu b\rbia-n piept, cu fa]a ascuns\ de p\r, orbul se-nv`rtea `ncet `n cerc ca-n jurul pietrei de moar\ , cu un um\r `nainte, rec\zut `n

300

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

301

sclavajul lui. Perken era obsedat de chipul din fa]a lui, a[a cum ar putea s-ajung\ [i el m`ine, cu pleoapele pe veci `nchise... Totu[i mai putea lupta. Ucide, `n fine! P\durea nu era numai o viermuial\ implacabil\, ci arbori, tufi[uri din spatele c\rora se putea trage sau muri de foame. Nebunia convulsiv\ a foamei pe care-o sim]ea nu era nimic pe l`ng\ pietrele de moar\ adormite, cu harna[amentul lor pentru sclavi, din sat; `n p\dure puteai muri lini[tit. Orice g`nd clar era nimicit de aceste capete la p`nd\; ireductibila umilin]\ a omului h\ituit de destinul lui s\rea-n ochi. Lupta `mpotriva dec\derii se dezl\n]uia `n el, precum o furie sexual\, exasperat\ de acest Grabot care continua s\ se-nv`rteasc\-n colib\ ca-n jurul cadavrului curajului s\u. O idee stupid\ `l tortura: chinurile iadului pentru orgoliu membrele fr`nte [i r\sucite, capul c\zut pe spate ca un sac, trupul `nfipt ca un ]\ru[ pe vecie `n p\m`nt [i dorin]a `nver[unat\ ca toate astea s\ existe pentru ca un om, `n fine, s\ poat\ scuipa-n obrazul torturii, `n deplin\ con[tiin]\ [i `n deplin\ voin]\, chiar [i r\cnind. ~ncerca at`t de furios exaltarea de a-[i juca ceva mai mult dec`t moartea, care devenea `ntr-a[a m\sur\ r\zbunarea lui `mpotriva universului, eliberarea lui din condi]ia uman\, `nc`t se sim]i lupt`nd `mpotriva unei nebunii fascinante, ca un soi de iluminare. Nici un om nu rezist\ torturii, `i trecu prin minte, dar f\r\ for]\, ca o fraz\, o dat\ cu un clinchet ciudat `i cl\n]\neau din]ii. S\ri peste gratii, ezit\ `nc\ o clip\, c\zu, se scul\, cu un bra] ridicat `n sus, ]in`ndu-[i revolverul de ]eav\ ca pe-un z\log. Nebun? Claude, cu r\suflarea t\iat\, `l urm\ri cu ]eava armei lui; Perken se `ndrepta spre moi, pas cu pas, cu tot trupul ]eap\n. Soarele sc\p\t`nd zv`rlea-n lumini[ lungi umbre piezi[e, cu un ultim reflex pe m`nerul revolverului. Perken nu mai vedea nimic. Piciorul i se poticni `ntr-un tufi[; f\cu un gest cu m`na, ca [i cum l-ar fi putut da la o parte (nu mergea pe potec\), continu\ s-avanseze, c\zu `n genunchi, se ridic\, mereu la fel de ]eap\n, f\r\ s\ fi sc\pat revolverul. ~n]ep\tura plantei fusese at`t de ascu]it\, `nc`t v\zu o clip\ ceea ce era-n fa]a lui: [eful `[i `ndrepta o m`n\ spre p\m`nt, cu hot\r`re. S\ pun\ acolo revolverul. ~l ]inea `n\l]at `n m`n\. ~n sf`r[it, reu[i s\-[i `ndoaie bra]ul, apuc\ arma cu cealalt\ m`n\, ca pentru a

o desprinde. Nu mai era vorba de ezitare, dar nu mai putea s\ se mi[te. ~n fine, m`na i se l\s\-n jos deodat\ [i se deschise, cu toate degetele desf\cute revolverul c\zu. Al]i c`]iva pa[i. Niciodat\ nu mersese a[a, f\r\ s\-[i `ndoaie genunchii. For]a care-l r\scolea `[i cuno[tea prost oasele; de n-ar fi fost voin]a ce-l `mpingea spre tortur\ cu aceast\ putere de animal furibund, ar fi crezut c\ o s\-[i piard\ direc]ia. Fiecare pas al picioarelor lui `n]epenite se repercuta p`n\-n rinichi [i-n ceaf\; fiece buruian\ smuls\ de picioarele lui, pe care nu [i le vedea, `l ag\]a de p\m`nt, sporea rezisten]a trupului ce-i tot c\dea de pe-un picior pe altul cu o vibra]ie `ntrerupt\ de pasul urm\tor. Pe m\sur\ ce se-apropia, moii `[i plecau spre el l\ncile ce sclipeau stins `n lumina murind\; `i trecu prin minte deodat\ c\, f\r\-ndoial\, ei nu numai c\-[i orbeau sclavii, dar `i [i castrau. Ba mai mult se pomeni `nfipt `n p\m`nt, `nvins de carne, `n viscere, de tot ce se poate revolta contra omului. Nu era teama, c\ci [tia c\-[i va continua mersul de taur. Destinul putea deci s\ fac\ mai mult dec`t s\-i distrug\ curajul; Grabot era f\r\-ndoial\ un dublu cadavru. Dar barba... Voi s\ se-ntoarc\, `n chip absurd, ca s\-l mai priveasc\ o dat\; nu-[i mai v\zu dec`t revolverul. Arma era foarte aproape de potec\, aproape-n mijlocul unei rotocoale de lut gol, ca [i cum ar fi ars iarba `n jurul ei. Capabil\ s-omoare [apte dintre oamenii \[tia. Capabil\ de toate ap\r\rile. Vie. Se-ntoarse spre ea; spin\rile curbe ale arcurilor lucir\ o clip\ `n aerul ro[u al lumini[ului. Deci, exista, f\r\-ndoial\ o lume de atrocit\]i dincolo de ochii sco[i, de castrarea pe care tocmai o descoperea. {i demen]a, ca p\durea nesf`r[it\ de dup\ liziera asta... Dar el `nc\ nu era nebun; o exaltare tragic\ `l tulbura, o bucurie s\lbatic\. Continua s\ se uite-n p\m`nt. De ghetele lui zdren]uite, de [ireturile lui de piele r\sucite se lipea `n chip absurd imaginea str\veche a unui [ef barbar, prizonier ca [i el, aruncat de viu `n butoiul cu vipere [i murind `n timp ce-[i r\cnea c`ntul lui de r\zboi, scutur`ndu-[i pumnii deasupra capului, ca pe ni[te noduri rupte... Groaza [i hot\r`rea i se `nfigeau

302

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

303

`n piele. D\du cu piciorul `n revolverul care se rostogoli vreun metru [chiop\t`nd, s\lt`nd din m`ner `n ]eav\, ca o broasc\. Porni iar\[i c\tre moi. Claude, g`f`ind, nu-l sc\pa din vizorul binoclului ca din cap\tul unei linii de tir; aveau moii s\ trag\? ~ncerc\ s\-i vad\, `ndrept`ndu-[i o clip\ binoclul spre ei; vederea nu i se obi[nui `ns\ imediat cu diferen]a de distan]\ [i, f\r\-nt`rziere, `l c\ut\ iar pe Perken, care-[i reluase mersul, cu bustul `nainte: un om f\r\ bra]e, o spinare aplecat\ de tr\g\tor la edec, pe ni[te picioare ]epene. C`nd se-ntorsese, o clip\, Claude `i rev\zuse fa]a, at`t de repede, `nc`t nu-i z\rise dec`t gura deschis\, dar `i b\nuia fixitatea privirii dup\ imobilitatea trupului, dup\ umerii ce se-ndep\rtau pas cu pas, cu o for]\ ma[inal\. Cercul binoclului suprima totul, `n afar\ de omul acesta. C`mpul vizual se l\rgi pu]in spre st`nga; r\sucindu-l pu]in, `l aduse la loc. Iar\[i `l pierdu pe Perken; `l c\utase prea departe, `ntr-una dintre lungile d`re de soare. Perken tocmai se oprise. Un moment, [irul moilor spre care se-ndrepta el i se p\ruse destul de sub]ire, vizibil la nivelul capetelor, dar pierdut la baz\ `n cea]a ce-ncepea s\ urce din p\m`nt. Un ultim reflex str\lucea vibr`nd peste aceste lucruri mi[c\toare, p\rea s\ fie `n perfect\ concordan]\ cu nelini[tea g`f`itoare a oamenilor fa]\ de pacea `nser\rii. M`na lui, liber\ acum, se-nchidea, moale, la fel de u[oar\ ca m`na unui bolnav, ca [i cum ar mai fi c\utat o arm\; [i deodat\, privirea lui `nt`lnind v`rfurile arborilor peste care se-ntindea prelung\ ultima ro[ea]\ a soarelui, `n timp ce pe jos agita]ia `ncremenit\ continua, pasiunea libert\]ii pe cale de a-l p\r\si `l cuprinse p`n\ la delir. La limita atrocei metamorfoze ce-l obseda, se ag\]\ de el `nsu[i, cu m`inile `ncle[tate `nfig`ndu-i-se-n carnea coapselor, cu ochii prea mici pentru n\vala tuturor lucrurilor vizibile, cu pielea ca un nerv. Zv`rlit ca-ntr-o pasiune sexual\ spre libertatea-n agonie, m`nat de-o voin]\ `nver[unat\ posed`ndu-se pe ea `ns\[i `n fa]a acestei iminente distrugeri, Perken se cufunda `n moartea `ns\[i, cu privirea a]intit\ asupra razei orizontale ce se alungea acolo din ce `n ce mai sus, sc\pat\ de umbrele sinistre [i vane a c\ror p`nd\ se pierdea-n obscuritatea ce suia din p\m`nt. Lumina ro[ie a soarelui se prelungi

deodat\, ca o umbr\; ziua descompus\ ce preced\ pre] de c`teva minute noaptea tropicelor se n\rui peste poian\ formele moilor se [terser\, `n afar\ de [irul l\ncilor, negre pe cerul mort, [i-al c\rui reflex ro[iatic pierise. Perken c\dea din nou `n m`inile oamenilor, fa]\-n fa]\ cu aceste forme du[m\noase, cu apari]ia s\lbatic\ a l\ncilor. {i deodat\, cl\tin`ndu-se ne`ncetat, auzi propria voce care striga [i se sim]i prins. Nu! Sim]ul tactil disp\rea din cauza fricii, dar aceast\ durere a r\nilor... ~n sf`r[it, pricepu, c\ci mireasma ierbii `l `nv\luia: c\zuse, cu un picior prins `ntr-o ]epu[\ de r\zboi, peste alte ]epu[e. Dintr-o `ncheietur\ a m`inii, sf`[iat\, curgea s`nge. Se ridic\, mai `nt`i `n m`ini; era cu siguran]\ r\nit la genunchi. Moii abia de se clintiser\; pu]in mai aproape de el, totu[i... Voiser\ s\ se repead\ pe el, fuseser\ opri]i? ~n penumbr\, nu le deslu[ea dec`t albul ochilor, mobili, tot timpul a]inti]i spre d`nsul. O turm\. At`t de aproape... Unul de-ar fi s\rit, [i Perken ar fi fost atins de lancea lui. Durerea ap\rea, `n acela[i timp ascu]it\ [i toropitoare, dar se sim]ea eliberat de el `nsu[i revenea la suprafa]\. Moii `[i ]ineau l\ncile cu am`ndou\ m`inile, de-a curmezi[ul pieptului, cum fac c`nd se apropie de fiare. {i el g`f`ia ca o fiar\. ~n buzunar avea `n continuare micul browning; s\ trag\-n [ef, f\r\ s\ scoat\ pistolul din hain\? Pe urm\? Imposibil s\ se sprijine-n gamba r\nit\, rezem`ndu-se pe cel\lalt picior, o l\sa s\-i at`rne, dar greutatea piciorului i-o tr\gea-n jos [i un junghi ascu]it `i p\trundea-n genunchi: durerea urca la intervale regulate, cu o pulsa]ie moale [i zv`cnitoare, o dat\ cu b\taia s`ngelui care `i vuia-n cap. {i o mare anima]ie se produsese-n jurul lui, de care lua cuno[tin]\ [i care-l n\p\dea ca [i cum ar fi fost st`rnit\ de durerea aceea; moii se apropiaser\ `n spatele lui, desp\r]indu-l de Claude. Oare nu-l l\saser\ s\-nainteze p`n\ aici dec`t pentru asta?

CALEA REGAL|

305

IV
Se afla-n fa]a lor. {eful nu-[i lua privirea de la el, o privire care clipind devenea sc`nteietoare, p`ndindu-i acum urm\toarea mi[care. ~n m`na lui dreapt\, valid\, continua s\ ]in\ micul browning, gata s\ trag\ prin stof\, st`njenit de-un reflex ce-l silea s\-[i salte buzunarul, ca [i cum ar fi putut s\ scad\ astfel din greutatea piciorului r\nit. ~ntinse m`na st`ng\ spre ghid, aflat al\turi de [ef. S\lbaticul ridic\ spre aceast\ m`n\ sabia lui oblic\, dar pricepu c\ gestul era pa[nic; sabia aproape atinse m`na din care s`ngele, pic\tur\ cu pic\tur\, c\dea pe jos f\r\ nici cel mai mic sunet, apoi cobor`. {ti]i voi c\ omul \sta pre]uie[te o sut\ de urcioare? strig\ Perken. Ghidul nu traduse. Neputin]a se ab\tu asupra lui Perken ca o revela]ie. S-o apuce pe bruta asta de g`t, s-o scuture, s-o fac\ s\ vorbeasc\: Tradu, pentru Dumnezeu! Ghidul `l privea, cu capul str`ns `ntre umeri, de parc\ i-ar fi fost mai team\ de aceste cuvinte dec`t de lupt\. Perken b\nui c\ nu-n]elegea vorbise prea repede, `ntr-o siamez\ nedeformat\, [i strig\tul f\cea s\-i disting\ [i mai greu cuvintele. Repet\, c\znindu-se s\ vorbeasc\ rar: Tu spune la [ef... Desp\r]ea cuvintele, exasperat de respira]ia sa precipitat\ care-i acoperea silabele. Cu ochii ]int\ `n cei ai interpretului, care se sim]ea

agitat `n fa]a acestei priviri de s\lbatic, c\uta s\ ghiceasc\. Moiul `[i aplec\ u[or um\rul spre [ef, ca [i cum avea s\-i spun\ ceva. ... Om alb orb pre]uie[te... Pricepea el oare? Destinul lui, al lui Perken, se juca pe aceast\ miz\ vie. Via]a lui se `ndrepta ca spre un pasaj c\tre aceste picioare acoperite de bube, c\tre c`rpa murdar\ [i `ns`ngerat\ din jurul coapselor, c\tre umanitatea capabil\ numai de capcane [i de viclenie, la fel ca fiarele p\durii. El depindea `ntru totul de f\ptura asta, de mintea ei de larv\. Ceva-n clipa asta tr\ia mocnit `ntr-acest cap, cum s-ar deschide ni[te ou\ de musc\ ouate-n creier. De un ceas `ncoace, nu mai sim]ise o asemenea poft\ violent\ de-a ucide: ... Pre]uie[te mai mult de o sut\ de urcioare... ~n sf`r[it, `i traducea! B\tr`nul [ef nici nu se clinti. Imobilitatea tuturor era at`t de deplin\ `nc`t p\rea c\ numai noaptea nu se oprise-n loc, c\ o puteai vedea urc`nd spre cer. Ca-n ritualurile dimine]ii, toat\ via]a acestui loc uitat de lume se ag\]a de umbra t\cut\ a [efului; nici un r\get de lighioan\ nu venea din ad`ncurile frunzi[ului ce p\rea c\ se prelunge[te-n t\cerea [i-n imobilitatea aceea p`n\ la cap\tul p\m`ntului. Perken a[tepta un gest din m`n\; dar nu, [eful se apropiase de interpret, cuv`nta; omul traduse pe loc: Mai mult de-o sut\? Mai mult. {eful chibzuia, cl\n]\nind f\r\-ncetare din din]i, ca un iepure. ~[i `n\l]\ capul un strig\t r\zb\tuse din fundul lumini[ului: Perken! Claude nu-l mai vedea [i-l chema. ~n c`teva minute, noaptea se va fi a[ternut; ar fi pierdu]i dac\ ultima lor [ans\, schimbul le sc\pa... Vino-ncoace!... Perken strigase c`t putea de tare; [eful se uita la el, ne`ncrez\tor, continu`nd s\-[i mi[te gingiile, amenin]\tor, `n lini[tea ce s-a[ternuse iar\[i. ~l chem, `i spuse Perken interpretului. F\r\ arm\! r\spunse [eful. Ia-]i numai micul browning! strig\ Perken `n fran]uze[te. Lupta continua...

306

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

307

Un cerc luminos se ivi `n `ntunecimile cenu[ii unde vocea se stinse: Claude `[i aprinsese lanterna electric\. Nu-l vedeau, nu s-auzea nici cel mai mic fo[net de crengi strivite; numai cercul \sta `nainta `n zigzag, mereu la aceea[i `n\l]ime, `nso]ind lichida zv`cnitur\ a s`ngelui din vinele de la t`mple, de care Perken nu reu[ea s\ se elibereze. Lumina urma c\rarea, f\r\ nici o `ndoial\. Ridicat\ deodat\-n sus, ea p\r\si p\m`ntul, trecu cosind peste oamenii aduna]i, reveni spre sol, c\ut`nd poteca; toate aceste f\pturi ie[ite pentru un moment din `ntuneric cu v`rfurile albe ale din]ilor aprinse deodat\, cu busturile `nclinate spre Perken reveniser\ la rolul lor de umbre. Perken `ncepea s\ simt\ durerea; se a[ez\ pe jos, nu f\r\ greutate. Junghiurile nu mai erau at`t de dese. Lanterna se stinse. Claude, la numai c`]iva metri, strivea frunzele `naint`nd; Perken, cu picioarele-ntinse, cu capul plecat spre p\m`nt, nu mai vedea dec`t imensitatea p\durii `n care se pierdeau toate formele din apropiere, chiar [i `ntregul [ir de l\nci pe cer. Cuvinte roiau `n jurul lui, ca o vorb\rie-n\bu[it\. E[ti r\nit? Era Claude. Nu. ~n sf`r[it, da, dar nu grav. A[eaz\-te l`ng\ mine! {i stinge asta! Moii, de altfel, preg\teau un foc de propor]ii. Perken rezum\. Le-ai propus peste o sut\ de urcioare... C`]i r\zboinici s`nt? ~ntre unul [i dou\ sute. Bodog\nesc... Ce crezi c\ spun? Vorbele, `ntr-adev\r, continuau s\ le dea t`rcoale, mai guturale. Dou\ voci se deta[au de celelalte, mai hot\r`te, afirmative; una era cea a [efului. Cred c\ [eful discut\ cu st\p`nul lui Grabot. Ce ap\r\ c\petenia asta? Satul, `n totalitate? F\r\-ndoial\. Dac\ i-am propune un urcior pentru fiecare r\zboinic [i cinci sau zece, c`t o s\ vrei, pentru tot satul?

Perken f\cu propunerea pe loc. De-abia tradusese interpretul, c\ un murmur invad\ umbra; vorbeau cu to]ii la-nceput `ncet, ajung`nd apoi p`n\ la o c`r`ial\ furioas\. L\ncile se agitau acum pe cerul cernut de acelea[i stele ca [i-n ajun. Apoi pierir\; flac\ra tocmai ]`[nise [uier`nd, biciuind totul cu p`lp`ielile ei inegale. Se-n\l]a, [i capetele ap\reau, deslu[ite `n primele planuri, pierdute-n cele din urm\; aproape to]i r\zboinicii erau acolo, vorbind `n disperare, brusc f\r\ s\ le mai pese de albi. Fiecare vorbea pentru el, din ce `n ce mai tare, cu bra]ele nemi[cate, dar cl\tin`nd din cap; focul, la intervale regulate, `nghi]ind larma de castaniete `n\bu[ite a cuvintelor, `[i punea iar\[i accentele ro[ii pe fe]ele lor de ]\rani b\tr`ni pe care ap\reau deodat\, mai iute dec`t p`lp`iturile fl\c\rii, privirile de v`n\tori. Tr\nc\neala `nconjura un cerc mut; `n aceast\ groap\ de t\cere, b\tr`nii st`nd pe vine `n jurul c\peteniei lor, cu bra]e prea lungi, ca ale maimu]elor, vorbeau pe r`nd. Claude nu-i sc\pa din ochi, nelini[tit de expresia fe]ei lor pe care voia s-o `n]eleag\, [i totu[i la fel de str\in\ ca [i limba ce-o vorbeau. Interpretul veni spre Perken: Unul dintre voi o s\ plece, altul o s\ r\m`n\ p`n\ se-ntoarce... Nu. Unul singur poate muri pe drum, `l puse s-adauge Claude. Atunci, schimbul nu se mai poate face. Moiul plec\ iar\[i, `mpiedic`ndu-se de piciorul r\nit al lui Perken, care era c`t pe-aci s\ ]ipe; durerea, din nou, amor]i... Tratativele re`ncepur\. La nevoie, spuse Claude... Nu, eu `i cunosc pe s\lbatici: dac\ ei vor cu adev\rat, b\tr`nii nu vor putea ]ine piept satului; [i important e s\ c`[tig\m timp; dac-ar fi ziu\, a[ avea alte mijloace... C`r`iala se transform\ deodat\ `n voci `n\bu[ite, asem\n\toare cu cele ale p\s\rilor `n zbor; to]i se uitau la grupul b\tr`nilor. ~n timp ce capetele se-ntorceau, gurile r\mase c\scate `n timpul cuv`nt\rii celor de-al\turi se-nchideau pentru a fi mai aten]i. Nici un trib nu are un urcior de fiecare om! strig\ Perken `n siamez\.

308

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

309

T\lmaciul traduse. {eful nu r\spunse. Nici unul nu mi[ca; a[teptarea se-ntindea, ostil\, ca ni[te cercuri `n ap\. R\zboinicii erau aten]i la c\petenie. Perken voi s\ se ridice, dar `i era team\ s\ nu mearg\ prea greu [i s\ scad\ astfel din puterea cuvintelor. Strig\ iar\[i: Vom fi f\r\ escort\. Urcioarele... Interpretul veni la el, urm\rit de mi[carea unanim\ a capetelor. ... Urcioarele au s\ vin\-n c\ru]e. F\r\ escort\. Se oprea dup\ fiecare fraz\, pentru ca t\lm\cirea s\ fie f\cut\ imediat. Numai trei oameni. Face]i schimbul `ntr-un lumini[ pe care-l ve]i hot\r`. Claude era at`t de deprins s\-i vad\ pe albi aprob`nd din cap, `nc`t neclintirea acestor chipuri, imediat dup\ mi[carea ce le-ntorsese spre ei, `l izbi ca un refuz. Se vede c\-i ispite[te, totu[i, murmur\ el, s\ aib\ fiecare urciorul lui. Nu-[i dau prea bine seama... Ce se petrecea? Unii se ridicau. Ezit`nd, cu spin\rile aduse, c-un bra] `ntins spre locul unde st\tuser\. {i se-ndreptau spre coliba de unde veneau albii, cu umbrele preced`ndu-i. Trei, patru... Se confundau cu arborii; numai partea de sus a l\ncilor se vedea `nc\ pe cerul `nstelat... Ceilal]i au r\mas pe loc, `ncorda]i `ntr-o a[teptare at`t de molipsitoare, c\-i prinse [i pe albi. Pe deasupra liniei ondulate a arborilor, Claude p`ndea re`ntoarcerea l\ncilor; `n schimb, se auzir\ ni[te strig\te, c\rora le r\spunse o vociferare din care r\zb\tea mul]umirea. V`rfurile se ivir\ o clip\ `ncruci[ate, aproape de-o stea prea str\lucitoare, se l\sar\-n jos, se ridicar\ iar, din ce `n ce mai sus; oamenii intrar\ `n lumina ro[ie, lega]i de noapte prin umbrele lor ce se pierdeau `n ea. Perken `l recunoscu printre ei pe st\p`nul lui Grabot; se dusese s\ se asigure de prezen]a sclavului s\u; [i ceilal]i se temuser\ s\ nu fi fugit. Voia s\ se-ntoarc\ la colib\; doi r\zboinici `l ]ineau de-ncheieturile m`inilor; tustrei strigau, dar

Perken nu pricepea ce vor. ~n sf`r[it, se a[ezar\ pe vine; tratativele re`ncepur\ [i iar\[i o absurd\ atmosfer\ de t`rguial\ ]\r\neasc\ se a[ternu pe deasupra ferocit\]ii, f\r\ s-o acopere cu totul. O s\ ]in\ mult t\r\[enia asta? `ntreb\ Claude. P`n\ ce sting focul, `n zori. ~ntotdeauna acesta e ceasul hot\r`rilor `n]elepte. Acum, c`nd energia lui nu se mai canaliza `n alt\ direc]ie, Perken revenea la el `nsu[i. Cu greu sim]ea c\-[i rec`[tigase via]a; c`nd riscase tortura [i dec\derea, tem`ndu-se c\ n-o s\ le poat\ `ndura, `[i ie[ise `ntr-at`ta din el, c\ nu se mai sim]ea acum dec`t `n fa]a unei vie]i care se asem\na cu o cea]\. Ce era real `n aceast\ rumoare ce urca [i cobora o dat\ cu flac\ra, `n acest conciliabul de nebuni, `n inima acestei implacabile ap\s\ri a p\durii [i-a nop]ii? O dat\ cu febra, ura fa]\ de oameni `l invada, ura fa]\ de via]\, ura fa]\ de toate aceste for]e care acum `l recucereau, `i alungau pu]in c`te pu]in amintirile atroce, ca pe cele ale unui extaz. ~ncetase s\ se mai simt\ prizonier, m\car c\-[i asculta rana, junghiurile ei [i febra mai mult dec`t g`ndurile, dar c\ldura ca dup\ o baie ce `i ardea obrajii [i t`mplele lui dezagrega tot ce venea de la oameni. Moii nu se mai mi[cau; de c`nd sclipirile focului desenau de fiecare dat\ acelea[i l\nci `nfipte-n p\m`nt, lustruiau acelea[i bra]e lucind de n\du[eal\, rumoarea trecea peste adunarea aproape cu totul pierdut\-n `ntuneric, ca un b`z\it de g`ng\nii peste ni[te mumii st`nd pe vine; c`nd sc\dea flac\ra, tenebrele reveneau lovind `n aceste epave cu un reflux din care ]`[neau l\nci `n dezordine. Febra ce urca-ntruna le d\dea o imobilitate mineral\; noaptea se n\pustea peste ei la asaltul acestei s\lb\ticii descompuse, o acoperea la loc, a[a cum p\durea acoperise templele, apoi unda ei se pr\bu[ea [i capetele reap\reau, cu punctele fixe [i ro[ii ale ochilor ce reflectau focul p`n\-n ad`ncurile `ntunericului.

Zorile
Un bulg\re de p\m`nt strivi ultima flac\r\ a focului. T\lmaciul veni s\ s-a[eze pe vine l`ng\ Perken. Ve]i alege voi locul [i ziua.

310

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

311

Jur\m`nt? Jur\m`nt. Transmise dialogul r\cnind. Unul c`te unul, moii se ridicar\, ca ni[te r\m\[i]e dintr-un naufragiu, `n lumina slab\ a zorilor, palid\ [i rece; mul]imea lor ondulat\ ca o prelat\ se dezagreg\ `n cele din urm\. C`]iva urinau, imobili. Tu crezi `n jur\m`nt, Perken? Stai. Ar trebui s\ mergem s\ c\ut\m cartu[ele care s`nt `n cartu[iera mea veche, `n prima c\ru]\, sub hain\... {i coltul meu... Unde? Nu [tiu... ~ntre colib\ [i locul \sta... Printr-un noroc, c\zuse pe locul f\r\ iarb\ unde Claude `l descoperi imediat. De-ndat\ ce-l lu\ dovad\ de pace un om `mbr\cat ie[i din coliba lor: Xa. Am`ndoi se duser\ la c\ru]e; Xa scoase tocul revolverului, apoi se-ntoarse spre Perken. Grabot? `ntreb\ acesta. Boy-ul desf\cu palmele: Acum dorm!... B\tr`nii st\teau pe vine, sub craniul de gaur; un sclav aducea urcioarele cu rachiu. Perken se ridic\, rezemat de Claude, pe care-l nelini[tea tremurul obrajilor s\i sup]i [i neb\rbieri]i; `[i mu[ca buzele tare, ca s\ nu se str`mbe de durere. C\petenia b\u, `ntinse bambusul. Perken `[i apropie capul, se opri. To]i `l priveau. Ce ai? `ntreb\ Claude. Stai... S\ refuze jur\m`ntul? Moii a[teptau doar un semn de la c\petenia lor. Perken ridicase m`na st`ng\, pentru a le atrage aten]ia. ~[i scoase coltul din toc, `i spuse t\lmaciului Uita]i-v\ la gaur [i ochi. }inta tremura; febra [i rana lui... Numai ca roua nop]ii s\ nu fi-mpiedicat arma... Era uns\... Toate privirile se `ndreptau `n diminea]a ce-abia `ncepea, spre osul lustruit de soare [i de furnici. Perken trase. O pat\ de s`nge se slei `ntre cele dou\ coarne, l\]indu-se din centru spre margini; un [iroi ro[u [ov\i, se prelinse deodat\ spre bot, se opri pe margine, pic\ `n sf`r[it, strop cu strop. C\petenia `ntinse cu team\ m`na. Un strop ro[u, acolo sus, r\m`nea

neclintit, sp`nzurat; `i pic\ pe deget. El `l linse `ndat\, spuse o fraz\ ce-i f\cu pe to]i s\-[i pironeasc\ ochii-n p\m`nt, cuprin[i de-o nelini[te nou\. S`nge de om? `ntreb\ interpretul. Da... Claude a[tepta ca Perken s\ se l\mureasc\ despre ce-i vorba, dar Perken se uita la moi. Cu umerii `nainte, cu tot trupul g`rbovit [i-ncordat `n acela[i clip\, parc\ dezert`nd, c`te-o privire p\r\sea grupul, se-ndrepta spre h`rc\ [i revenea, pe furi[. Sub p`nda asta ne`ntrerupt\ a ochilor, sub spaima asta, p\rea c\ pata continua s\ se-ntind\. Pe marginea mai de sus, s`ngele se zbicea, dar alt [iroi cobor` spre p\m`nt `ntr-un zigzag `ncet. S`ngele \sta-n mi[care, cu [iroaiele lui ca ni[te gheare, tr\ia ca o g`nganie uria[\, marc`nd osul vine]iu `n lumin\, ca un semn de posesiune. Cu m`na lui, pe care limba-i `ntinsese vizibil stropii de s`nge, c\petenia ar\ta spre paiul de bambus. Perken b\u. Claude sperase `n vreo venera]ie brusc\. S`nt prea deprin[i cu supranaturalul, spuse Perken. Ei se uit\ la mine a[a cum s-ar uita albul la posesorul unei pu[ti extraordinare. {i le e team\ de mine `n acela[i fel. Ceea ce c`[tig\m sigur din asta e c\ investim jur\m`ntul orezului cu o valoare absolut\. Claude la r`ndu-i b\u [i el: Dar ce-i dr\cia asta? Mi-am umplut unul dintre cartu[ele goale cu s`nge din genunchiul meu. {eful se ridic\. Xa merse s\ preg\teasc\ c\ru]ele; Perken [i Claude se-ntoarser\ la coliba `n care r\m\sese Grabot. St\tea `ntins pe-o parte, cu bra]ul `n l\turi, cu palma deschis\ dormea. Perken `l trezi, `i d\du de veste `n]elegerea la care se ajunsese cu moii. St`nd acum `n [ezut, cu capul moale pe umeri, Grabot nu r\spundea, pe jum\tate adormit `nc\ sau ostil. S`nt sigur c\ acum n-au s\ tr\deze jur\m`ntul orezului, spuse Perken.

312

ANDR MALRAUX

Grabot `[i deschise palma f\r\ s\ r\spund\; Claude `ntoarse ochii: Xa `nainta cu c\ru]ele, cu ultimul ghid al\turi de el. Putuse s\-njuge la fel de repede ca de obicei, c\ci nu li se [terpelise nimic; [i aceast\ reluare a mersului lucrurilor, aceast\ estompare a tragediei nop]ii c\dea asupra lui Claude ca [i con[tiin]a propriului neant. Sub gaur se f\cuse un mare gol; la cap\tul celor dou\ [iroaie negre, pe marginea dantelat\ a osului, se-nchega un strop de s`nge `n care sclipea soarele.

V
Ghidul le-ar\t\ cu v`rful l\ncii satul siamez: trei sute de metri mai `n jos, pe-o pat\ a p\durii, l`ng\ c`]iva bananieri, colibe de paie `nghesuite, cu ve[nicul lor aspect de lighioane s\lbatice; p`n\-n zare, contururile descresc`nd, aproape paralele, ale dealurilor: Siamul. Ghidul `[i `nfipse lancea-n p\m`nt pentru a ar\ta locul unde se va face schimbul. E bine ales, spuse Claude. Se v\d toate potecile ce duc `ncoace. Perken, `ntins `ntr-o c\ru]\ c\reia Xa `i scosese coviltirul, ca pe brancard\, se `n\l]\-n capul oaselor: E un biet nerod; dac\ Siamul vrea s\ ac]ioneze, n-are s-o fac\ dec`t dup\ ce-am f\cut noi schimbul; n-are s\-i fie greu s\ pun\ sub urm\rire c\ru]ele `nc\rcate cu urcioare. Cel care le va urm\ri va conduce apoi coloana de represiune... Moiul continua s\-[i ]in\ lancea; `n fine, fu sigur c\ albii l-au priceput. Se-ntoarse [i porni `nd\r\t, mai `nt`i `ncet, pe urm\ alerg`nd cu o st`ng\cie de animal gonit. Nu-i mai auzeau pa[ii, dar tot `i mai sim]eau prezen]a; se-ntorcea spre s\lb\ticie, ca o barc\ spre un vas. Singuri cu c\ru]ele [i cu pietrele lor, singuri cu c\rarea ce-i `mpingea spre satul ale c\rui acoperi[uri sc`nteiau dincolo de abisul de lumin\. C`]iva s\teni vorbeau siameza. Perken alese c\r\u[i [i, zi de zi, drumul lor re`ncepu, cu schimburi `n sate, ca [i-n Cambodgia. Mai gr\bit, dar `n acela[i timp ritmat de zv`cnetul s`ngelui `n piciorul ce

314

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

315

i se umfla de la o zi la alta, `n genunchiul ce se-nro[ea `ntruna, Perken abia mai m`nca; nu se ridica dec`t dac\ era silit. Seara, febra cre[tea. ~n sf`r[it, se ivir\ coarnele [i turnurile `nalte ca ni[te clopote ale unei pagode, albastre de tot `n lumina tropical\: primul t`rg siamez mai r\s\rit. De cum ajunser\ la bungalou, Xa se inform\. Se afla acolo un t`n\r medic indigen care studiase la Singapore [i care locuia la Bangkok; [i-un doctor englez, aflat `n trecere, pentru `nc\ dou\ zile. Ia masa la chinezi... Era de-abia ceasul dou\sprezece. Claude alerg\ la birtul chinezesc sub un evantai uria[ ce se leg\na ag\]at de tavan, `n fa]a pere]ilor de rogojin\, lepro[i, pe care erau a[ternute enorme reclame de ]ig\ri, `ntre sifoane [i borcane verzui, un spate `mbr\cat `n p`nz\ alb\, cu p\rul alb. Domnul doctor? Omul se-ntoarse `ncet, cu boabele de fasole `nfipte-n v`rful be]iga[elor lui, cu fa]a aproape la fel de alb\ ca [i p\rul. Se uita la Claude, plictisit [i resemnat `n acela[i timp: Ce mai e? Un alb r\nit grav. Plaga e otr\vit\. B\tr`nul d\du u[or din umeri [i-[i v\zu de mas\. Claude, dup\ un minut, se hot\r` s\ se aplece, rezem`ndu-[i pumnii peste mas\. Medicul `[i ridic\ ochii: A]i putea s\ m\ l\sa]i s\-mi termin masa, nu? Claude ezit\. S\-i trag o pereche de palme? Era singurul medic european. Se a[ez\ la masa vecin\, `ntre doctor [i u[\. S-a-n]eles! ar fi fost un r\spuns mai scurt... Termina]i de m`ncat. ~n fine, medicul se ridic\. Unde l-a]i dus? Unde-a]i mai avut nerozia s\-l duce]i? voiau s\ spun\ de fapt [i vocea, [i chipul lui. La bungalou. S\ mergem. Soare, soare... De-ndat\ ce intr\ `n odaie, se a[ez\ pe pat, `[i desf\cu briceagul ca s\ sf`[ie p`nza pantalonului, dar umfl\tura ajunsese at`t de mare, `nc`t Perken [i-l t\iase singur. Medicul smulse cu brutalitate p`nza,

dar gesturile i se schimbar\ de-ndat\ ce-ncepu s\ palpeze. Marea pat\ neagr\, zb`rcit\ a r\nii p\rea f\r\ nici o leg\tur\ cu genunchiul \sta enorm [i ro[u. Nu pute]i `ndoi piciorul, nu-i a[a? Nu. V-a lovit vreo s\geat\? Am c\zut pe-o ]epu[\ de r\zboi. Acum c`t timp? Cinci zile. Prost... Stungii nu-[i otr\vesc niciodat\ ]epu[ele. Dac\ ]epu[a ar fi fost otr\vit\, era]i mort p`n\ acum. Dar un om se otr\ve[te foarte bine [i singur. E admirabil fabricat pentru a[a ceva. Am pus tinctur\ de iod... de[i nu imediat... Pe-o ran\ at`t de ad`nc\, asta-i egal cu zero. ~i palpa `nceti[or genunchiul lucios, at`t de sensibil la atingere, `nc`t lui Perken `i p\rea elastic: Dur... rotula se clatin\... Da]i-mi termometrul: 38 cu 8... {i temperatura cre[te seara, bine`n]eles. Aproape c\ nu mai m`nca]i? Nu. La stungi!... D\du iar din umeri [i p\ru s\ cad\ pe g`nduri; apoi se uit\ iar\[i la Perken, cu ranchiun\: Nu putea]i sta lini[tit? Perken se uit\ la fa]a lui prea alb\: C`nd un opioman `mi recomand\ s\ stau lini[tit, `l trimit `ntotdeauna s\ se culce. Dac\ e ora c`nd v\ fuma]i pipa, duce]i-v\ s-o fuma]i [i-ntoarce]i-v\ mai t`rziu, c-o s\ fie bine. Nu v-am cerut... A]i auzit de Perken, da? {i ce-are-a face asta? Eu s`nt. Ceea ce-nseamn\ c\ v\ sf\tuiesc s\ fi]i cu b\gare de seam\. C`nd te g`nde[ti c-am putea avea lini[te!...

316

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

317

Se aplec\ iar\[i s\ vad\ rana, nu din ascultare, ci ca [i cum ar fi c\utat ceva; `[i urm\rea g`ndul. O prostie, morm\ia, o prostie... Un sur`s u[or pe buzele lui, dezgustat, l\s`ndu-i `n jos col]urile gurii `n loc s\ i le ridice, se [terse, reap\ru iar. Deci dumneavoastr\ s`nte]i Perken? Nu, s`nt [ahul Persiei! {i vi se pare important, nu-i a[a, c\ a]i f\cut at`tea ispr\vi prin ]ara asta, c\ v-a]i agitat mult `n loc s\ fi stat lini[tit, s\... V\-ntreb eu pe dumneavoastr\ dac\ vi se pare lucru serios s\ stai lini[tit, dup\ cum spune]i? Z`mbetul `i disp\ru iar\[i. Ei bine, domnule Perken, asculta]i ce v\ spun: ave]i o artrit\ supurant\ a genunchiului. P`n\-n dou\ s\pt\m`ni o s\ cr\pa]i ca o vit\. {i nu mai e nimic de f\cut, pricepe]i? Absolut nimic. Prima reac]ie a lui Perken a fost s\-l loveasc\, dar tonul vocii era cu mult mai `nc\rcat de-am\r\ciune dec`t de ostilitate, a[a c\ renun]\. Deslu[ea totu[i la el ura fa]\ de ac]iune a b\tr`nilor intoxica]i... Ar trebui totu[i s\ g\sim un medic mai serios, spuse Claude. Nu m\ crede]i? Perken chibzui: ~nainte de-a v\ vedea, sim]eam c\ poate e a[a. ~ntre moarte [i mine exist\ o `n]elegere veche... Nu mai spune]i prostii! ... Dar n-am `ncredere. V\-n[ela]i. Nu-i nimic de f\cut. Nimic. Fuma]i, o s\ fi]i lini[tit [i n-o s\ v\ mai g`ndi]i la altceva; opiumul e destul de bun pe-aici... C`nd durerea o s\ devin\ prea puternic\, f\ce]i-v\ injec]ii... O s\ v\ dau eu o sering\. Nu s`nte]i intoxicat? Nu. Fire[te! A[adar, tripl`nd la nevoie doza, ve]i putea sf`r[i c`nd o s\ vre]i... Am s\-i dau boy-ului seringa. M-am mai r\nit `n ]epu[e de r\zboi...

Nu la genunchi... Toxinele microbiene ce se formeaz\ acolo v\ vor otr\vi cu-ncetul. Nu-i dec`t o solu]ie, amputarea; dar nu mai ave]i timp s-ajunge]i `ntr-un ora[ s\ vi se amputeze picioarele. F\ce]i-v\ injec]ii, g`ndi]i-v\ la altceva, sta]i lini[tit; `n felul \sta o s\ v\ distrag\ aten]ia! Asta-i tot. O incizie cu bisturiul? N-ar ajunge; infec]ia e prea ad`nc\, [i-acoperit\ de oase. Astea fiind spuse, dac-ave]i poft\, chema]i-l [i pe siamez, cum v-a propus tinerelul de fa]\. V\ previn c\ n-are nici o experien]\ clinic\. {i mai e [i indigen... Dar probabil c\ face parte din concep]iile dumneavoastr\ s\-i prefera]i pe \[tia `n locul nostru... ~n clipa asta, mult mai mult... ~nainte de-a trece pragul, cu Xa l`ng\ el, medicul se-ntoarse, se uit\ din nou la Perken [i la Claude: Dumneavoastr\ n-ave]i nimic? Nu. Pentru c\, de vreme ce m\ aflu... Dar privirea lui era a]intit\ asupra lui Perken; dup\ `ncetineala lui, dup\ felul cum `[i mi[c\ pleoapele `l b\nuiai de-un anume g`nd, ca un reflex `ntr-o oglind\ tulbure. ~n sf`r[it, plec\. P\cat c-o pereche de palme, acum, nu mai ajut\ la nimic, spuse Claude; dr\gu] fenomen. S\ m\ duc s\-l caut pe siamez? Numaidec`t. Un medic alb `n turneu pe aici e `n mod obligatoriu un fenomen: opioman sau erotoman... Xa, du-te s\-l cau]i pe [eful de post. O s\-i dai asta. (~i `ntinse o adres\ oficial\ siamez\, unde doar numele lui era scris cu caractere latine). S\-i spui c\ e vorba de Perken. {i g\se[te-mi femei pentru disear\. C`nd Claude se-ntoarse medicul siamez urma s\ vin\ [i el `n cur`nd [eful de post se afla acolo. Perken [i cu el vorbeau siameza; ofi]erul asculta, r\spundea scurt, lua note. Scrisese vreo zece fraze pe care i le dictase. {i Grabot? `ntreb\ Claude, `ndat\ ce acesta ie[i.

318

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

319

O s\-l avem. |sta crede ca [i mine c\ guvernul o s\ profite de ocazie ca s\ trimit\ o coloan\ de represiune, care s\ ocupe tot ce va putea fi ocupat `n aceast\ regiune disident\. Un bun pretext [i-un avantaj real: un alb mutilat, francezii nu pot zice nimic, [i el ar putea g\si `ntr-o bun\ zi vreun pretext de felul \sta, ceea ce-ar fi sup\r\tor. Concesionarii c\ii ferate doresc din toat\ inima ocupa]ia militar\... A luat textul telegramei mele; o s-avem r\spunsul ast\sear\. Dac\ o coloan\ va distruge mai `nt`i un sat, panica o s\ cuprind\ toat\ regiunea... Claude privea drumul, de dup\ rogojina ridicat\ pu]in, pe fereastra f\r\ geamuri. Nimeni. Nu mai vine odat\ [i medicul \sta siamez? Palmierii se pierdeau pe cerul de-un albastru ca o ilumina]ie cu mercur; soarele se a[ternea pe p\m`nt cu o asemenea putere `nc`t via]a p\rea suspendat\. Acum nu mai era nelini[tea p\durii, ci supunerea lent\ a p\m`ntului [i a oamenilor de c\tre c\ldur\, stabilirea unei suprema]ii implacabile. Planuri, voin]\, totul se volatiliza `n ea; pe m\sur\ ce, o dat\ cu lini[tea ce se a[ternuse iar\[i, c\ldura invada odaia, o alt\ prezen]\ urca din dogoarea alb\ a solului, din animalele adormite, din imobilitatea celor doi oameni refugia]i la umbra asta `ncins\: moartea. De fa]\ cu englezul, Perken avusese mult mai mult\ nevoie s\ r\spund\ dec`t s\-n]eleag\; apoi se c\znise s\ ac]ioneze, am`n`nd astfel revenirea acelui g`nd ce-l `nv\luia ca [i str\lucirea orbitoare a soarelui. Dar g`ndul se-ntoarse. Siguran]a lini[tit\ a medicului nu-l convingea [i, orice-ar fi spus el, propriile senza]ii, acum, c`nd se str\duia s\ le prind\ c`t mai lucid, nu-l convingeau mai mult. Se obi[nuise cu r\nile; febra, durerea intermitent\ ce-i r\sucea genunchiul, le cuno[tea; acolo, `n sensibilitatea abcesului, `n reflexele c\rnii tumefiate ce se-ndep\rteaz\ enervat\ la cea mai u[oar\ atingere, acolo era r\ul lui, acolo, [i nu `n nu-[tiu-ce otr\vire a s`ngelui, de care nu suferea. Afirma]ia oamenilor, numai ea singur\ lupta `mpotriva afirma]iei r\nii; gra]ie medicului siamez, i se p\rea c\ trebuie s\-[i rec`[tige via]a.

De-abia intrase, c\ toate g`ndurile se pr\bu[ir\ `ntr-un [oc de trezie. Indiferen]a profesional\ a medicului a fost de ajuns s\-i distrug\ acest univers defensiv. Perken se sim]i separat cu brutalitate de corpul lui, de acest corp iresponsabil ce voia s\-l t`rasc\-n moarte. Medicul desf\cu pansamentul [i privi atent rana, a[ezat turce[te, pe marginea patului; Perken `n[ira simptomele pe care i le adusese la cuno[tin]\ [i medicului englez. Siamezul nu r\spundea nimic, continu`nd s\ palpeze cu o deosebit\ precizie. Perken ajunse la limita r\bd\rii, dar f\r\ spaim\ din nou `n fa]a unui adversar, chiar dac\ acest adversar era acum propriul s`nge. Domnule Perken, venind `ncoace, l-am `nt`lnit pe doctorul Blackhouse. E un om... impur, dar e un medic experimentat. El mi-a spus cu dispre]ul s\u englezesc ca [i cum eu n-a[ fi cunoscut aceast\ maladie c\ e o artrit\ supurant\. O cunosc din manuale. A fost foarte r\sp`ndit\ `n timpul r\zboiului european; dar n-am v\zut nici un caz p`n\ acum. Simptomele s`nt cele pe care le prezenta]i dumneavoastr\. Pentru a lupta `mpotriva unei maladii infec]ioase de natura aceasta, ar trebui pus\ `n practic\ amputarea... Dar aici, `n stadiul actual al [tiin]ei... Perken ridic\ m`inile-n sus, `ntrerup`ndu-i spusele. Acest jargon de individ occidentalizat `i reaminti c\ prudenta confirmare a mor]ii sale `i era dat\ `n a[teptarea unei bune retribu]ii. Pl\ti; omul plec\. ~l urm\ri cu privirea ca spre a se convinge. El credea-n amenin]are mai mult dec`t `n moarte robit `n acela[i timp c\rnii sale [i separat de ea, ca acei oameni care erau `neca]i dup\ ce erau lega]i de-un cadavru. Era at`t de str\in de aceast\ moarte care st\tea la p`nd\-n el, `nc`t se sim]i din nou `n fa]a unei lupte; dar privirea lui Claude `l arunc\ iar\[i `n trupul s\u. Era-n privirea asta o complicitate intens\ `n care se ciocnea sf`[ietoarea fraternitate a curajului [i a compasiunii, uniunea animal\ a oamenilor `n fa]a c\rnii condamnate; Perken, cu toate c\ s-a ata[at de el, mai mult dec`t se sim]ise legat de oricine altcineva, `[i sim]ea moartea ca [i cum ar fi venit din partea lui. Afirma]ia imperioas\ st\tea mai pu]in `n cuvintele medicilor, c`t `n pleoapele pe care Claude [i le l\sase instinctiv `n jos. Junghiul `n genunchi

320

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

321

reveni, cu un reflex ce-i `ncord\ gamba: o `n]elegere se stabili `ntre durere [i moarte, ca [i cum inevitabil una o preg\tea pe cealalt\, apoi valul de durere se retrase, lu`nd cu el voin]a ce i se `mpotrivea, [i nu l\s\ dec`t suferin]a a]ipit\, la p`nd\; pentru `nt`ia oar\ se trezea `n el ceva mai tare dec`t el, un lucru contra c\ruia nici o speran]\ nu mai putea face nimic. {i contra acestui lucru trebuia totu[i s\ lupte... Ce e uimitor, Claude, `n prezen]a mor]ii, fie [i... `ndep\rtat\, e c\ [tii deodat\ ce vrei, f\r\ nici o ezitare posibil\... Se priveau unul pe altul, supu[i acestei leg\turi mute care de multe ori `i unise p`n\ acum. Perken se a[ezase pe pat, cu piciorul `ntins; privirea-i redevenise precis\, dar plin\ de con[tiin]\, ca [i cum voin]a nu i s-ar fi desprins `nc\ de regretele ce le tr\gea dup\ ea. Claude c\uta s\ ghiceasc\: Vrei s\ te-ntorci cu coloana? Perken ezit\ surprins; nu se g`ndise la asta. Stungii, `n mintea lui, nu participaser\ la moartea sa... Nu, acum am nevoie de oameni. Trebuie s\ m\-ntorc `n regiunea mea. {i deodat\, Claude descoperi cu c`t era Perken mai b\tr`n dec`t el. Nici dup\ chip, nici dup\ voce; p\rea c\ anii l-ar fi ap\sat ca o credin]\, iremediabil diferi]i, de-o alt\ ras\... {i pietrele? Acum nu-i nimic mai r\u dec`t ceea ce a fost speran]\... O s-ajung\, singur, p`n\ la el `n mun]i?... Nimic nu-l mai `mpiedica pe Claude s-ajung\ la Bangkok. Nimic, `n afar\ de prezen]a mor]ii. Am s\ te `nso]esc. T\cere. Ca pentru a sc\pa de for]a rarelor leg\turi umane, am`ndoi priveau spre fereastr\, orbi]i de lumina de-afar\ ce sc`nteia pe sub rogojin\. Minutele treceau, mistuite de soarele neclintit. Claude se g`ndea la pietrele ad\postite sub coviltirul c\ru]elor, golite de via]a ce i le opusese at`t de furios. Dac\ le l\sa la post, le-ar fi

reg\sit. {i dac\ nu le-ar mai fi g\sit... De ce am hot\r`t s\ m\ duc cu el? Nu putea s\-l p\r\seasc\, s\-l lase `n acela[i timp pe seama acestei umanit\]i de care el se sim]ea pe veci separat [i `n grija mor]ii. Exerci]iul acestei puteri pe care el n-o cuno[tea `l atr\gea ca o revela]ie; mai ales dintr-asemenea hot\r`ri, numai din ele, `[i nutrea dispre]ul ce-l separa de toate accept\rile oamenilor. ~nving\tor sau `nvins, nu putea `ntr-un asemenea joc dec`t s\ c`[tige-n b\rb\]ie, dec`t s\-[i potoleasc\ nevoia de curaj, aceast\ con[tiin]\ a de[ert\ciunii lumii [i a durerii oamenilor pe care le v\zuse at`t de des, informe, la bunicul lui... Rogojina se dep\rt\ f\r\ zgomot, zv`rlind `n odaie un v`rtej de atomi triunghiulari; i se p\ru c\ ra]iunile lui se pierdeau, u[oare [i derizorii, `n aceast\ mas\ de aer, c\ nu va cunoa[te niciodat\, din el `nsu[i, dec`t voin]a lui. Descul], un indigen aducea o telegram\, r\spunsul provizoriu primit de [eful postului:
Preg\ti]i cantonamente, baza de ac]iune, coloan\ represiune opt sute oameni mitraliere.

Opt sute de oameni, spuse Perken. Vor s\ pacifice ]inutul... P`n\ unde?... Chiar de n-a[ fi vrut eu, trebuie s\ m\-ntorc acolo... {i aduc [i mitraliere, \[tia... Xa intr\: Domnu, venit femei... Po]i g\si [i pentru mine? `ntreb\ Claude. Po]i... Am`ndoi ie[ir\. Dou\ femei st\teau `n dreapta u[ii. Aceea[i ostilitate `l re]inu pe Perken `n fa]a florilor celei mai micu]e [i-n fa]a chipului ei cu buze dulci; detesta acum moliciunea. ~i f\cu semn celeilalte s\ vin\, `nainte de-a o fi privit m\car. Cea mic\ plec\. Atmosfera p\rea `ncremenit\ ca [i cum timpul s-ar fi oprit, ca [i cum tremurul degetelor lui Perken, doar el, ar fi fost viu `n lini[tea imobilit\]ii asiatice a acestui chip cu nasul acvilin [i fin. Nu era nici dorin]a, nici febra, cu toate c\ el sim]i dup\ intensitatea a ceea

322

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

323

ce-l `nconjura c\ febra cre[tea iar: era ner\bdarea juc\torului. ~n seara asta nu se temea de impoten]\; dar, `n ciuda mirosului omenesc `n care plonja, teama `l cuprindea iar\[i. Femeia se-ntinse, despuiat\, cu trupul ei f\r\ p\r [i vaporos `n semi`ntuneric, marcat de infima na[tere a sexului [i cu ochii de care el r\m`nea legat, `nc\ neobosit de-a c\uta zadarnic `n ei surprinz\toarea dec\dere a nudit\]ii. Ea [i-i `nchise, ca s-alunge domina]ia ce se n\[tea din sentimentele lui inexplicabile; deprins\ cu poftele b\rba]ilor, dar fascinat\ de atmosfera ce plutea `n aceast\ lini[te absolut\, de privirea ce n-o p\r\sea pe-a ei, a[tepta. ~ndemnat\ de perne s\-[i desfac\ u[or picioarele [i bra]ele, cu gura `ntredeschis\, p\rea c\-[i creeaz\ propria dorin]\, chem`nd satisfacerea prin lenta ondulare a s`nilor. Leg\narea lor invada odaia repetat\, asem\n\toare sie[i, mai activ\ de fiecare dat\ c`nd re`ncepea. Cobor` ca un val, suind pu]in c`te pu]in; mu[chii se-ntinser\ [i toate col]urile umbroase i se l\rgir\. ~ndat\ ce-[i petrecu bra]ul pe sub ea [i c`nd ea trebui s\-l ajute, sim]i c\ teama o p\r\sea; femeia se sprijini de coapsa lui pentru a se deplasa u[or. Nuan]a galben\ al luminii, o clip\ `i `nconjur\ [oldul ca o lovitur\ de bici [i `i disp\ru `ntre picioare. C\ldura trupului ei `l p\trunse. Deodat\ ea-i mu[c\ buzele, accentu`nd la extrem, prin aceast\ infim\ interven]ie a voin]ei sale, imposibilitatea-n care se afla de a-[i reprima ondularea s`nilor. La zece centimetri de fa]a aceea cu pleoape alb\strui, o privea ca pe-o masc\, aproape separat de s\lbatica senza]ie ce-l lipea deacest corp pe care-l poseda ca [i cum l-ar fi lovit. Toat\ fa]a, toat\ femeia aceea erau `n gura ei `ntins\. Deodat\ buzele umflate se deschiser\, tremur`nd peste din]i [i, ca [i cum de-acolo s-ar fi n\scut, un zv`cnet lung str\b\tu tot corpul `ntins, inuman [i imobil ca fiorul arborilor sub marea c\ldur\. Fa]a aceea nu tr\ia dec`t prin aceast\ gur\, cu toate c\ fiec\rei mi[c\ri a lui Perken `i corespundea o zg`rietur\ a unghiei pe a[ternut. Sub fream\tul devenit intens, degetul, `ntins `n gol, `ncet\ s\ mai ating\ patul. Gura se-nchise, cum [i-ar fi l\sat `n jos pleoapele. Cu toat\ contrac]ia col]urilor gurii, acest trup `nnebunit de el `nsu[i se-ndep\rta de el f\r\ speran]\; niciodat\, niciodat\ n-o s\ cunoasc\ senza]iile acestei femei,

niciodat\ n-ar g\si `n frenezia ce-l scutura altceva dec`t cea mai cumplit\ dintre izol\ri. Nu posezi dec`t ceea ce iube[ti. Prins de mi[carea ei, nici m\car liber de-a o readuce la prezen]a lui smulg`ndu-se din ea, el `[i `nchise ochii, se arunc\ asupra lui `nsu[i ca asupra unei otr\vi, dornic de-a nimici, prin ne`ntrerupta-i violen]\, acest chip anonim ce-l gonea spre moarte.

PARTEA A PATRA

I
Iar\[i zile [i iar\[i nop]i cu moartea al\turi, dar [i cu Claude `n c\ldura [i ]`n]arii ce parc\ suiau dintr-acest genunchi zv`cnind; purtat de-a curmezi[ul p\durii, prin toropeala aceea, printr-aceast\ neregulat\ alternan]\ de lumini[uri sf`[iate [i de vegeta]ie, ce-o `nlocuia pe aceea a zilei [i-a nop]ii, prin lumea asta unde nop]ile se lungeau acum ca frunzele, unde timpul `nsu[i putrezea. Sp\rturile se apropiau, ca [i cum p\durea smuls\ ar fi f\cut loc luminii; dar Perken [tia c\ asta era valea cea mare, c\ un nou val de p\dure va c\dea iar\[i peste trupul lui `n]epenit, peste voin]a lui devastat\, unde speran]a se pierdea `n urletele c`inilor s\lbatici, `n cumplita c\ldur\ pricinuit\ de `n]ep\turile g`ng\niilor. Pusese s\ i se scoat\ un moment ghea]a: carnea era grena, `n]epat\ p`n\ la marginea pielii `nc\l]\rii, ca de-un tatuaj. Peste durere, m`nc\rimi, putreziciune, peste ]ip\tul nesf`r[it al maimu]elor [i peste crengile r\sucite ce le reg\sea dinaintea fiec\rui tunel al p\durii, de c`nd urcau spre Laos, spre regiunea lui, via]a stungilor alunga]i umplea ad`ncimile f\r\ a mai putea ie[i la suprafa]\, ca o suprem\ descompunere. Urcioarele predate, Grabot restituit, dus spre spitalul din Bangkok, coloana de represiune, c\r`ndu-[i oamenii ei r\ni]i `n ]epu[e [i capcane, `naintase spre sat, aruncase-n aer poarta [i r\sese cu grenade colibele: nu mai r\m`nea din ele dec`t o gr\mad\ de cadavre, purcei negri scormonind prin urcioarele pulverizate, vintre acoperite de animale... Stungii, `n fug\, m\turau satele; coloana ce-i urm\rea

328

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

329

pierdea mul]i oameni `n p\durea ad`nc\, mai ales din pricina r\nilor otr\vite; mili]ienii `i tratau cu grenade pe bolnavii abandona]i, iar pe r\ni]i, cu baioneta. Migra]ia br\zda p\durea ca [i `nceata `mbulzeal\ a animalelor spre locurile de ad\pat; ea suia pe firul apei spre est, f\r\ s\-i tulbure suprafa]a `ncre]it\, dar seara, lungi d`re de foc `n aerul nemi[cat indicau oprirea mar[ului epic al triburilor, fa]\ de fuga nesf`r[it\ a arborilor. La c`teva zile dup\ ce Claude [i Perken p\r\siser\ t`rgul siamez, focurile `ncepuser\ s\ apar\; tot mai numeroase `n fiecare noapte, pe m\sur\ ce se-apropiau `n acela[i timp de ]inutul lui Perken [i-al lucr\rilor de c\i ferate, ele barau orizontul, acum, la fiece lumini[. Nev\zut\-n timpul nop]ii pline de greieri, coloana, [i-napoia ei, guvernul Siamului... Oameni ca mine trebuie s\ mizeze-ntotdeauna pe un stat, spusese Perken. Statul era `n fundul acestei obscurit\]i gonind dinaintea lui triburile de animale `nainte de-a le alunga pe celelalte, prelungindu-[i kilometru cu kilometru linia c\ii sale ferate, `nmorm`nt`nd an de an, tot mai departe, cadavrele aventurierilor. Ziua, c`nd se ivea fumul la fel de l\murit ca [i tulpinele arborilor, binoclul descoperea `ntre coloanele lui, pe cer, cranii vopsite-n ro[u. Focurile astea, al c\ror trosnet p\rea absorbit de imensitatea p\durii, c`nd vor ajunge oare la drumul ce va-ng\dui trecerea? P\trunderea liniei ferate, r\mas\ mult `n urm\, `[i lansa farul spre cer `ndat\ ce fumul `ncepea s\ se piard\-n `ntuneric, ca [i cum marea fug\ a moilor, mi[carea lor v\lurit\ de vite-n transhuman]\ trec`nd pe sub frunzi[ [i-ar fi aflat centrul `n triunghiul luminos proiectat pe cer de c\tre albi. Printr-o nou\ rari[te, un peisaj ad`nc `ncepea s\ se deschid\, ca v\zut de undeva de sus, f\r\ nimic care s\-i apropie de potec\ liniile v\zute de sus, dep\rt\rile de un albastru parc\ prea puternic. Soarele p\rea c\ se pierde `n acest fundal ca-ntr-o ap\, o mas\ sticloas\ pe deasupra crestelor, o pulbere `n jurul palmierilor. ~n dep\rtare, c`teva turle albe budiste, `n verzi[ul `ntunecat, vestitor al teritoriilor lui Perken, Samrong, primul sat lao]ian aliat, primul pe-al c\rui [ef `l cuno[tea. Dinaintea lui, fumul urca `n imensitatea v\zduhului pe care-o sporea [i mai mult, [i

`naintarea lui se lega at`t de direct de via]a p\durii, c\ p\rea invincibil\, pornit\ din p\m`nt [i nu de la oameni, ca un incendiu ori ca o maree. De ce dracu s-or fi `ndrept`nd spre sat, acolo unde r\zboinicii s`nt `narma]i? Se vede c\-i sile[te ceva... Foametea? `ntreb\ Claude. Coloana i-a l\sat `n pace acum; ne-am `n]eles c\ nu va trece peste r`u. Dincolo e ]inutul lui Savan [i, pe urm\, al meu. R`ul `n form\ de U str\lucea-n vale, incandescent, doar el fiind alb `n abisul albastru. Ar trebui s\-l ajut\m pe Savan s\-[i apere satul... ~n starea-n care e[ti? Dac\ mergem pe creast\, ajungem acolo cu mult `naintea lor. Cel pu]in o zi de am`nare... Privea-ntruna p\durea, dar, cu toate c\-[i rodea cu furie unghiile ca s\ nu se scarpine, privirea i se pierdea. Claude `n]elege prea bine fraternitatea ce-l atr\gea `ntr-acolo, ca s\ mai st\ruie. {i nelini[tea `l amu]ea; ca [i cum s-ar fi st`rnit din tr`mbele-nalte de fum ce `naintau nest\vilite de-a curmezi[ul `ntinderii, ca duhurile p\durii, pocnete trase unul dup\ altul se pierdeau `n nesf`r[ita lini[te a]ipit\; prea slabe ca s\ umple acest iad de lumin\, ele piereau `n el, ca [i rarele p\s\ri ce rec\deau `n gr\mada de arbori `ndat\ ce ]`[neau din ea, av`nd traiectoria unei pietre, `ngrozite de tirania soarelui; intervalele regulate ce desp\r]eau aceste-mpu[c\turi pierdute-n lumin\ le d\deau caracterul unui avertisment solemn trimis de pe o planet\ dep\rtat\. Claude [i-aminti de sunetul gurii despicate a ciocanului `n piatr\. Ascult\... Ce? El n-asculta dec`t cum coboar\ durerea-ntr-`nsul. ~[i ]inu respira]ia. Una... dou\... trei... patru... Pocnetele se apropiau, distincte, dar `nfundate, aproape spongioase; `n contrast cu `naintarea-nceat\ a coloanelor de fum, acestea p\reau mai dese. |[tia-s oameni, relu\ Claude. Or fi construind vreun soi de ap\rare?

330

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

331

Moii? Nu s`nt ei! Fumul `nainteaz\ `ntruna, [i zgomotul e mult mai aproape de noi. Perken `ncerca s\-[i `ndrepte binoclul dup\ sunet, dar degeaba: cea]a v`n\t\ a c\ldurii, f\r\ s\ mascheze `ns\ p\durea, `i voala formele; junghiurile din genunchi se dezl\n]uiau `n el ca ni[te dang\te de clopot, unul c`te unul, f\r\ s\ intre `n acord cu loviturile-ndep\rtate, [i nici o f\ptur\ omeneasc\ nu se ivea `n natura asta du[m\noas\ ce p\rea c\ st`rne[te ea `ns\[i fumul [i acest inexplicabil cioc\nit. ~n jos, un punct sc`nteietor ap\ru, ca sclipirea soarelui `ntr-un geam. Nu era nici o ap\ pe-acolo. Se uit\ iar\[i, opri c\ru]a, iar se uit\. Piciorul lui dureros [i mort `n acela[i timp `i ascundea lumina aceea; se s\lt\, ne`ncerc`nd m\car s\ dea la o parte aceast\ bucat\ de trup separat\ de el ca [i cum ar fi putut suferi `n carnea altuia. Acum v\zu. Claude `ntindea m`na, dar Perken nu-i trecu binoclul. Punctul sc`nteietor urca [i cobora, intermitent ca [i pocnetul `mpu[c\turilor ce parc\ porneau dintr-`nsul. Perken `[i l\s\ m`na s\-i cad\. Claude vru s-apuce binoclul, c\ruia el nu-i d\dea drumul; `n fine, desf\cu degetele. Totu[i, r`ul e acolo? `ntreb\ el. Claude fixa punctul luminos: o tingire, un obiect de campanie? cu mult `naintea r`ului. Foarte aproape, linii sub]iri `ncruci[ate, forme omene[ti, suprafe]e geometrice mai mari. Pe acelea le recuno[tea: corturi. Liniile `ncruci[ate erau arme proptite `n form\ de piramid\. {i se uit\ iar\[i spre r`u; era cu mult `n urm\, foarte departe. {i-un alt punct luminos se aprinse-n fa]\, urm`nd d`rele de fum ale moilor. Coloana, murmur\ Claude. Perken t\cea. ~n sf`r[it: {i pentru ei, eu s`nt ca [i mort... Se uita pe r`nd c`nd la piciorul lui, c`nd la lumina aceea, c-un fel de groaz\. Privirea-i p\r\si piciorul. Ciocanele de lemn ce r\sunau str\b\t`nd `ntinderea, lovind `n ]\ru[ii corturilor ca-n ni[te butoaie sonore, dominau pu]in c`te pu]in, pe m\sur\ ce sunetul se-ntindea, coloanele de fum, p\durea `ns\[i, tot ce se pr\bu[ea sub soare; via]a oamenilor `[i relua aici locul ei de comand\, `n slujba mor]ii. Cu

toat\ durerea, se sim]ea teribil de viu `mpotriva acestei afirm\ri a dec\derii sale. S\ lupte din nou. {i totu[i, tot ce f\cuse se afla `naintea lui, ca propriul cadavru. P`n\-ntr-o s\pt\m`n\, coloana putea ajunge la el, `n ]inut, [i via]a lui nu va fi fost dec`t o zadarnic\ a[teptare. Pu[tile a[ezate `n form\ de piramid\ erau acolo. Coloana avansa, f\r\ s\-i pese de marele cot al r`ului de unde se `n\l]a o fosforescen]\ alb\struie, de lumin\ electric\. Acolo erau corturile. {i totu[i, el nu-ncerca o certitudine, ci o nelini[te [i mai ame]itoare, asemenea acelor semipierderi de con[tiin]\ ce preced v\rs\turile. Atent mai `nt`i de toate, `mpotriva voin]ei sale, la durerea ce urca [i cobora ca o barc\, reg\sea, `n clipele c`nd `l mai l\sa, [i coloana, [i moartea, legate una de alta, `naint`nd am`ndou\ ca marile d`re de fum. Se prea poate s\ mi se par\, `[i spuse el, c\ a-]i des\v`r[i moartea e mult mai important dec`t a-]i des\v`r[i via]a... ~[i `ndrept\ binoclul spre satul ce-i ap\ru iar\[i, cu o limpezime surprinz\toare, `ntre cele dou\ ridic\turi confuze ale ghetelor. ~n via]a lui ce aluneca acum ca-ntr-o pr\pastie, acest sat se-nfigea ca o piatr\ de care el trebuia s\ se-aga]e asem\n\toare acelora din templu. {i binoclul se-ntorcea de la sine, spre coloan\. Dar cele dou\ valuri se urmau [i trebuiau mai `nt`i `nvin[i stungii. Vom ajunge [i la Savan cu o bun\ bucat\ de vreme `naintea lor... Ai `ncredere mare `n acest ins? Nu, nu s`nt sigur dec`t de c\peteniile din nord. Dar n-avem de ales...

CALEA REGAL|

333

II
~mpu[c\turile din ce `n ce mai repezi, amestec`ndu-se acum cu ecoul, `nconjurau Samrongul [i turlele lui budiste, ca ni[te clopote, cu punctele lor intermitente, `n afar\ de-o pat\ neagr\. ~n interiorul curbei lor aproape `nchise, greierii nop]ii, lucirea ro[cat\ a unui felinar: pacea lao]ian\, ap\s\toare, `ntemni]at\. Tot nimic, Claude, `n vale? Perken nu se mai putea ridica. Claude lu\ binoclul: Imposibil s\ v\d ceva... ~nc\ nu l\sase binoclul, c`nd scurta lucire a unei noi `mpu[c\turi ap\ru, foarte aproape de-un v`rf; ecoul repercut\ detun\tura, cu un ton mai sus. O nou\ pocnitur\. Sc`nteierea lor p\rea murdar\, at`t de aproape de stele. Oare stungii s\ fi-ncercuit satul? Imposibil. Perken ar\t\ cu degetul un deal foarte `ndep\rtat: Paza noastr\ tot nu trage pe-acolo; deci nu `ncearc\ s\ urce. Moii [tiu c\ pe l`ng\ [antierul de la calea ferat\ s`nt mitraliere spuse Xa. Focurile tremurau ca ni[te fl\c\rui ro[cate, dincolo de-mpu[c\turi. Perken nu-nceta s\ le priveasc\; unde luceau ele, coloana n-ajunsese `nc\. O siluet\ str\b\tu raza vizual\ a binoclului, foarte apropiat\, acoperind-o pe aceea pe care o urm\rea Perken.

Cine-i acolo? ~ntins pe-o targ\, `ntr-un post de observa]ie ca un prepeleac, el domina gr\dina de la `n\l]imea pilonilor. Silueta disp\ru. Trase-n direc]ia ei, la-nt`mplare, a[tept`nd un strig\t. Nimic. E pentru a doua oar\... De c`nd i-ai sf\tuit s\ opreasc\ `naintarea coloanei, r\spunse Claude, lucrurile merg prost... C`t\ vreme nu era vorba dec`t s\-i ajute `mpotriva stungilor... O turm\ de dobitoci! Oamenii din posturile de paz\, pu[i de Perken, tr\geau acum [i mai mult; valul stungilor ce luptaser\ contra coloanei declan[a atacul asupra satului. E[ti sigur c`nd spui asta? M\ tem c\ dac\ ei trimit soli, [efului coloanei n-o s\-i pese [i, dac\ trag, s\ nu li se r\spund\ cu mitraliere... Instruc]iunile nu-i `ng\duie s\ lupte `mpotriva lor. Ei s`nt budi[ti, sedentari, `narma]i ca [i oamenii mei. Se va negocia. Dar dac\ `i las\ pe solda]i s\ intre f\r\ condi]ii, vor fi administra]i, cum spun siamezii. Numai Savan `n]elege asta... dar autoritatea lui de [ef devine la fel de nesigur\ ca [i `mpu[c\turile astea... Nu-i nimic de discutat. Dac\ ei intr\ aici, drumul va fi deschis p`n\ la mine; eu n-am autoritate dec`t asupra c\peteniilor din nord... Mirosul s\lbatic al focurilor aprinse trecu, purtat de boarea nop]ii. Nu ne-am oprit numai ca s\ le organiz\m lor ap\rarea contra stungilor! ~mpu[c\turile din ce `n ce mai dese hr\neau, prin ritmul lor `ncetinit ca de mitralier\, obsesia lui Perken; ei ap\reau [i disp\reau, accentu`nd statornicia focurilor nemi[cate. Noi focuri se aprinser\: pe m\sur\ ce tirul de baraj devenea mai des, ele ap\reau, `ndep\rtate [i fixe, pe mai multe [iruri `n ad`ncime; dar sub fulger\turile prafului de pu[c\, era at`t de solemn\ imobilitatea lor, `nc`t p\rea c\ nici nu-i pas\ de lupta, n\scut\ doar din c\ldur\ [i din noapte. Crezi c\ se pot regrupa ca s\ dea asaltul? `ntreb\ Claude. Acum s`nt foarte mul]i. Uite c`te focuri!

334

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

335

Perken st\tu pe g`nduri. Ar putea cu siguran]\ s\ ocupe satul. Dar nu s`nt deloc `n stare s\ se uneasc\. Oamenii mei [i c\peteniile pe care vreau s\ le unesc s`nt lao]ieni budi[ti, ca [i oamenii din locurile astea, [i tot e aproape imposibil chiar [i s\-i men]in `mpreun\. ~n plus, stungii atac\ `ntotdeauna, obligatoriu, trec\torile. E greu de organizat un asalt `n fa]a unor cadavre, greu de preg\tit `n duhoarea lor. ~n momentul \sta, cea care-i `mpinge e mai ales foamea. M`ine, au s\ aib\ iar\[i coloana-n coaste... ... {i pe noi pe deasupra... ~mpu[c\turile re`ncepur\, se r\rir\ iar\[i, trec`nd ca o curb\ pe deasupra focurilor aprinse. Un om ie[i din umbr\ la intrare `n barac\, f\r\ nici un zgomot. ~n lumina tulbure a lanternei electrice, umbra lui se-n\l]a: cap, piept, picioare. Un mesager. Perken se ridic\, dar crisp`ndu-[i fa]a de durere, c\zu la loc. Durerea-l n\p\dea cu at`ta for]\, `nc`t, spre-a putea da ordine, a[tepta s\-l sl\beasc\ a[a cum a[tep]i s\ ias\ cineva din cas\. Omul `ncepuse s\ vorbeasc\ repede, `n fraze scurte, av`nd tonul celor care recit\. Claude ghici c\-[i `nv\]ase pe dinafar\ frazele siameze [i se uit\ la Perken, de parc\ ar fi putut pricepe mai u[or t\cerea unui european. Perken nu se mai uita la cel care vorbea `ntruna; cu pleoapele l\sate-n jos, ar fi p\rut adormit, de n-ar fi fost un imperceptibil fior al obrajilor. Deodat\ deschise ochii. Ce e? `ntreb\ Claude. Spune c\ stungii [tiu c\ eu s`nt aici [i din cauza asta atac\ f\r\ `ntrerupere. De altfel, noi s`ntem pentru ei ni[te inamici mai pu]in primejdio[i dec`t coloana... ~mpu[c\turile `ncetaser\; mesagerul plec\, `nso]it de Xa. Satul nu poate fi `ncercuit... Noi avem pu[tile cu noi... Se auzi dublul ecou a dou\ `mpu[c\turi; lini[te iar\[i. Mai spunea c\ inginerii c\ii ferate `nso]esc coloana. Claude `ncepea s\ priceap\: Dar ei lucreaz\ activ acolo! Au f\cut s\ explodeze cel pu]in zece mine `n cursul zilei...

Fiecare dintre exploziile astea m\ love[te ca o ocar\... Ei `nainteaz\, f\r\-ndoial\... Dac\ vin aici... S\-[i schimbe traseul acum? Perken nu f\cu nici un gest; privea `ntunericul din fa]a lui, f\r\ s\ se mi[te. Dac-ar trece pe la mine, ar face o economie serioas\... Cred c\ s`nt plini de curaj; moii se strecoar\ ca ni[te lighioane. N-au s\ treac\ pe-acolo, nici `n coloan\. Claude nu r\spunse. ... Nici `n coloan\... repet\ Perken. {i t\cu din nou. Trei mitraliere, numai trei mitraliere s\ fi avut [i n-ar fi putut trece deloc... Iar `mpu[c\turi slabe, `ntrerup`ndu-se din nou. Acum au s\ se potoleasc\; `ndat\ se face ziu\... Savan trebuie s\ vin\ la r\s\ritul soarelui? Cred... Ceat\ de nerozi! dac\ las\ coloana s\ vin\...

CALEA REGAL|

337

III
Savan urc\ scara. Vor mai fi oare multe r\s\rituri p`n\ la catastrof\? Perken `i privea ochii nelini[ti]i, nasul de Buddha lao]ian, p\rul cenu[iu tuns foarte scurt ce se-n\l]a `n cadrul u[ii; de c`nd moartea era-n el, oamenii `[i pierdeau forma. Aceast\ c\petenie pe care el o cuno[tea exista mai pu]in `n ochii lui ca individ, dec`t ca b\tr`nul [ef al satului stung. Totu[i, m`inile astea, preg\tite deja pentru discu]ie... Un om bun numai s\ vorbeasc\. Alte capete se ivir\, suprapuse: era `nso]it de oamenii lui. Intrar\ to]i. Savan ezita; nu-i pl\cea s\ stea pe vine-n fa]a albilor [i detesta s\ stea pe jos. R\mase-n picioare, `i privi cu aten]ie, dar nu spuse nimic. Fiecare a[tepta. T\cerea asta asiatic\ `l exaspera pe Claude. Perken era deprins cu ea, dar o suporta cu at`t mai dureros de c`nd era r\nit; a[tept\rile `l f\ceau s\-[i simt\ cu violen]\ imobilitatea. Se hot\r` el primul: Dac\ vine aici coloana, [ti]i ce se va-nt`mpla. Acum `ncepea s\ se disting\ pov`rni[ul pantelor p`n\-n zare; la c`teva sute de metri, h`rci ag\]ate-n arbori izola]i ie[eau din noapte. V`ntul zorilor le-nclina v`rfurile, [i marile valuri de vegeta]ie ce se repetau din colin\-n colin\ p\reau s\-i continue mi[carea, duse de fuga nev\zut\ a triburilor. O min\ explod\. Ei nu vedeau p\trunderea c\ii ferate, de cealalt\ parte a colinei; dar dup\ vuietul ce umplu valea, auzir\ zgomotul c\derii pietrelor [i constatar\ c\ ploua cu buc\]i de st`nc\.

Pom`ine, coloana va fi aici. V\ repet c\ dac\ satul rezist\ cu armele de foc pe care le-ave]i, coloana o s\ urce spre nord. Dac\ nu, calea ferat\ va trece pe-aici. Vre]i s\ v\ supune]i func]ionarilor siamezi? Savan r\spunse printr-un gest negativ, dar plin de ne`ncredere: E mai u[or de luptat cu o coloan\ ce n-a primit ordin s\ v-atace, dec`t s\ lupta]i cu trupe bine organizate, aduse cu trenul... Dar e mult [i p`n-atunci, `i spuse el `n fran]uze[te lui Claude, iar eu poate voi fi mort... Tulbur\tor accent. Din nou, Perken credea `n via]a lui. Indigenii intrau unul dup\ altul, se a[ezau pe vine `n colib\. Nu vorbeau siameza `ntre ei, [i Perken nu le-n]elegea dialectul, dar ostilitatea lor era v\dit\. Savan `i ar\t\ cu degetul: Lor le e mai ales fric\ de stungi. ~n fa]a pu[tilor, stungii nu exist\! Degetul [efului, suspendat `n aer, se-ndrept\ spre p\dure. Perken `[i lu\ binoclul, privi arborii: `n v`rful celor mai `nal]i, pr\jinile urcau una dup\ alta, av`nd `n cap\t tigve grosolane; stungii nu mai fugeau. ~n lipsa feti[urilor, pu]ine la num\r, o lume-ntreag\ de h`rci, de animale ucise-n v`n\toare ]`[nea din p\dure, `nscria amenin]area s\lb\ticiei, pe cerul dimine]ii, de parc\ o puzderie de oase n\scute din h`rca de gaur ar fi descins p`n\ pe malul r`ului, puse pe fug\ [i ele, `ntr-o proliferare de insecte. Cutii toracice, cranii [i p`n\ [i piei de [erpi se leg\nau `n v`rful pr\jinilor, de-o albea]\ de cret\, dovad\ nea[teptat\ a foametei, ale c\rei v`rtejuri torturau migra]ia s\lbaticilor. {i-n dreapta, foarte aproape de r`u, obsedant, unul dintre feti[urile ce-nchipuie bocitoarele mor]ilor, de-o durere necunoscut\ lumii civilizate, `mpodobit pe deasupra cu o h`rc\ omeneasc\, `nconjurat\ de pene. Perken `[i l\s\-n jos binoclul; al]i indigeni intrau `n colib\. Doi purtau pu[ti ce luceau u[or. ~[i aminti de coliba unde at`rna vestonul lui Grabot. V\ juca]i cu via]a tuturor! Dac\ trimite]i soli [i trage]i `n coloan\, ea n-o s\ st\ruie. Cunosc instruc]iunile pe care le-a primit. {i ea poate s\-i prind\ pe stungi prin spate. Dac\ nu...

338

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

339

Mai mul]i dintre cei de fa]\ pricepeau siameza. Un protest vehement, un soi ciudat de l\trat, `i `ntrerupse fraza. Savan ezit\, apoi se decise: Ei spun c\-i vina ta dac\ stungii ne atac\. V\ atac\ fiindc\ mor de foame. To]i, acum, se uitau la Savan, care ezita iar\[i; `n sf`r[it, se hot\r`: C\, f\r\ tine, ei ne-ar l\sa-n pace... Perken s\lt\ din umeri. ... {i c\ ei vor s\ pleci. Perken lovi cu pumnu-n targ\. To]i indigenii ce st\teau pe vine se ridicar\ cu o s\ritur\ de broasc\; cei doi lao]ieni cu pu[ti le-ndreptar\ spre albi. Asta-i acum, `[i spuse Claude. Ce idio]enie! Perken se uita peste capetele amenin]\toare. Xa totu[i nu era-n colib\. Dac\ vreunul mi[c\, r\cni el, cu privirea dincolo de cei din urm\, trage! F\r\ s\-[i lase-n jos pu[tile, ei se `ntoarser\ c`t putur\ de repede. Dou\ `mpu[c\turi: Perken tr\sese prin buzunar. Smucitura fu at`t de dureroas\, `nc`t crezu o clip\ c\ [i-a tras `n genunchi; dar unul dintre lao]ieni c\zu; cel\lalt, `n picioare, sc\pase pu[ca, ]in`ndu-se cu m`inile de burt\, cu gura c\scat\, cu ochii ului]i de groaz\ ai muribunzilor. Fuga tuturor `l f\cu s\ cad\ [i el, cu cele cinci degete ridicate deasupra capetelor `n debandad\. Peste lip\itul picioarelor descul]e se a[ternu iar lini[tea. R\m\sese Savan singur. {i-acuma? i se adres\ el lui Perken. A[tepta, resemnat, sosirea catastrofei ce-o aducea mai totdeauna cu ea, mai cur`nd sau mai t`rziu, nebunia albilor. Lumea guvernat\ de budism [i de indiferen]\ `n care tr\ia p\rea c\-l `nso]e[te; deasupra celor dou\ trupuri ghemuite, din care s`ngele curgea f\r\ cel mai mic zgomot, el r\m\sese `n picioare, cu privirea pierdut\, imobil ca o apari]ie pe locul acela p\r\sit.

Cei care strigau mai tare adineauri nu pot fi dec`t rivalii lui, `[i spuse Perken; nu se poate pl`nge c-a fost sc\pat de ei... ~i v\zu deodat\, dinaintea lui, cu s`ngele acela ce curgea printr-o gaur\ invizibil\, ca din ceva ce n-a fost niciodat\ viu; de[i [tia c\ erau acolo, avea impresia c\ fugiser\ o dat\ cu ceilal]i. Mor]i. {i el? Viu? Muribund? Ce leg\turi se puteau stabili `ntre Savan [i el? Interesul [i constr`ngerea [tia asta. Da, i-ar fi putut r\scula pe oamenii \[tia, dar era nevoie de acea r\zmeri]\ sau de acel r\zboi pe care le a[tepta de ani de zile. Chiar dac\ Savan ar fi acceptat s\ lupte `mpotriva coloanei, jum\tate din sat tot ar fi luat-o la fug\, f\r\-ndoial\. Aceste alian]e prin care a[teptase c`ndva s\ g\seasc\ `nsu[i sensul vie]ii, `i ap\reau deodat\ fragile, ca [i acest lao]ian [ov\itor, al\turi de care nu luptase niciodat\. ~mpotriva invaziei albilor, `mpotriva coloanei, `mpotriva minelor ce zguduiau v\ile, el nu se putea bizui dec`t pe oameni de care era omene[te legat, pe oameni pentru care exista loialitatea: ai s\i. {i chiar [i \[tia... de nar fi fost r\nit, lao]ienii n-ar fi `ndr\znit niciodat\ s\-l ia la ochi cu arma. Dac\ sc\zuse-n ochii lor, nu sc\zuse `nc\ `ntr-alor s\i; \[tia doi au putut s-o vad\. ~[i ridic\ brusc capul spre Savan; privirile li se-nt`lnir\ [i v\zu, ca [i cum [eful ar fi vorbit, c\-n ochii acestuia el era cel condamnat. Pentru a doua oar\ `nt`lnea moartea `n privirea unui om; `l cuprinse furibund dorin]a de-a trage-n el, ca [i cum omorul singur i-ar fi putut permite s\-[i afirme existen]a, s\ lupte `mpotriva propriului sf`r[it. Privirea asta avea s-o reg\seasc\ `n ochii tuturor oamenilor s\i; senza]ia dement\ de-a `nh\]a-n m`n\ moartea, de-a se lupta cu ea cum te lup]i cu un animal, ce-l apucase c`nd se g`ndise s\ trag\-n Savan, se r\sp`ndea-ntr-`nsul cu for]a unei crize. Avea de luptat cu cel mai cumplit du[man, dec\derea, cuib\rit\ `n sufletul fiec\ruia dintre oamenii s\i. ~[i aminti de unul dintre unchii lui, mic nobil danez, care dup\ nenum\rate nebunii pusese s\ fie `ngropat c\lare pe calul s\u mort, sprijinit `n ]\ru[i, ca un rege hun, grijuliu `n timpul agoniei s-alunge, prin voin]a de-a nu r\cni m\car o dat\, oric`t l-ar fi `ndemnat nervii s-o fac\, cumplita spaim\ ce-i scutura umerii ca pe-ai unui bolnav de parkinson... O s\ plec.

CALEA REGAL|

341

IV
Nici un sat. ~n\l]a]i pe cer, primii mun]i de la care Perken [i-a[tepta sc\parea; `n vale, r`ul. Pe deasupra p\durii, zborul greu al p\s\rilor [i al fluturilor luneca din reflex; dar `n fa]a moilor pe care-i h\ituia p`n\-n zare coloana, micile lighioane, maimu]ele mai ales, fugeau cu o groaz\ de parc-ar fi fost incendiu. Treceau r`ul cu sutele, asemenea v`rtejului de frunze c`nd soseau, asemenea pisicilor c`nd se opreau pe mal, cu coada-n aer. Una mare se agita `n mijlocul apei, st`nd, f\r\-ndoial\, pe-o piatr\; cu binoclul, Claude o vedea foarte deslu[it, ocupat\ s\-[i smulg\ din spinare, sem\n`nd cu un c`ine udat, puii ce se ag\]au de ea. Pe cel\lalt mal, disp\reau brusc `n pocnet de ramuri, [i goana lor ivit\-ntre cele dou\ ]\rmuri ale p\durii unea apa str\lucitoare cu marea curb\ a exodului triburilor. Focurile, aprinse-acum toat\ ziua, `ntindeau pe pov`rni[uri f`[ii oblice de fum; nici chiar puternica lumin\ a amiezii nu le mai f\cea s\ dispar\ `n acest moment; `naintau pu]in c`te pu]in p`n\ la jum\tatea drumului dinspre mun]i, spre poteca urmat\ de albi, f\r\ cea mai mic\ adiere `naintarea unor oameni, ca trop\itul `nfundat al unei armate. Fumul fiec\rui nou foc, mai amenin]\tor dec`t cel precedent prin pozi]ia lui, suia drept `n sus, gros, p`n\ ce tr`mba lui spulberat\ se unea cu f`[ia oblic\; Claude privea la un kilometru `n fa]\, `ngrijorat, a[tept`nd s\ urce alt fum, a[a cum a[tep]i r\sucirea unei chei `ntr-o broasc\.

P`n\ la urm\ o s\ se preschimbe `ntr-un incendiu. ~nc\ unul, [i n-o s\ mai putem trece. Perken nu-[i deschidea ochii: S`nt momente c`nd am impresia c\ lucrul \sta nu prezint\ nici un interes, spuse el ca pentru sine, printre din]i. S\ ne fi t\iat drumul? Nu, moartea. Dincolo de mun]i, teritoriul lui Perken ap\rat de ei, cople[it de singur\tatea crestelor lipsite de focuri. De partea cealalt\, calea ferat\. Dac\ Perken ar fi murit, Claude s-ar fi repezit din nou la basoreliefurile ce-l a[teptau; niciodat\ stungii singuri n-ar `ndr\zni s-atace linia aceea. Perken se cufunda `n ame]eal\. Foarte aproape de urechea lui, ]`n]arii `[i `ncruci[au finele lor b`z`ituri; durerea `n]ep\turilor, transparent\, o acoperea `nvenin`nd febra, constr`ng`ndu-l pe Perken, ca s\ nu ajung\ s\ se-ating\, la o lupt\ de co[mar ca [i cum prima durere l-ar fi p`ndit momindu-l cu cealalt\. Un sunet `n\bu[it `l surprinse: erau degetele lui `n]epenite de arsura insectelor, care cioc\neau convulsiv `n c\ru]\, f\r\ ca el s\-[i fi dat seama. Tot ce crezuse despre via]\ se descompunea `n febr\, ca un cadavru `n p\m`nt; o zdruncin\tur\ mai brutal\ `l readucea la via]\. Revenise la ea `n clipa aceea, trezit de fraza lui Claude [i de mi[carea `nainte a c\ru]ei, lucruri pe care nu le putea separa; at`t de istovit c\ nu-[i mai recuno[tea senza]iile, c\ aceast\ intolerabil\ trezire `l arunca din nou, `n acela[i timp, at`t `ntr-o via]\ de care voia s\ fug\, c`t [i-n el `nsu[i, voind s\ se reg\seasc\. S\-[i `ndrepte g`ndul spre ceva! ~ncerc\ s\ se ridice ca s\ vad\ noul foc aprins, dar p`n\ s\ apuce s\ se mi[te, o min\ explod\, departe, `naintea lui; p\m`ntul rec\dea cu o mi[care `nceat\. C`inii moilor `ncepur\ s\ urle. Nu mai conteaz\ dec`t coloana, Claude. C`t\ vreme calea ferat\ nu va fi terminat\, ea o s\ poat\ fi oprit\. Toate comunic\rile s`nt `n ad`ncime; ar trebui t\iate destul de departe `n spate, izolat cap\tul liniei [i pus m`na pe arme... Nu-i imposibil... Numai s\ m\ v\d ajuns! Ce porc\rie de febr\... C`nd scap de ea, a[ vrea m\car... Claude? Te-ascult, vezi bine.

342

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

343

Ar trebui ca m\car moartea mea s\-i oblige s\ fie liberi. La ce-]i poate folosi asta? Perken `nchisese ochii imposibil s\ te faci `n]eles de unul care tr\ie[te. Te-au mai l\sat durerile? ~n afar\ de hurduc\turile prea tari. Dar s`nt prea sl\bit ca s\ fie firesc... O s\ `nceap\ iar... Se uit\ spre coasta muntelui, apoi spre colina unde explodase adineauri o min\. Ca s\-[i fixeze binoclul, a trebuit s\ se sprijine de lemnul c\ru]ei; capul i se leg\na la dreapta [i la st`nga; `n fine, r\mase imobil. Acum, n-a[ putea nici s\ mai trag... Acolo, bivolii aduceau traversele pe care siamezii le r\sturnau jos [i plecau iar\[i cu o precizie de ma[in\, d`nd ocol celei din urm\ traverse, a[a cum f\cea Grabot `n coliba lui. Fiece travers\ care c\dea f\r\ cel mai mic zgomot, ca de pe-o alt\ lume, r\suna p`n\-n genunchiul lui. Nu numai peste speran]ele, dar [i peste adev\ratul lui cadavru, peste ochii lui putrezi]i, peste urechile m`ncate de p\m`nt va trece linia asta ce `nainta ca un berbec spre mun]ii din zare. ~nso]ite de tr\snete, aceste c\deri de lemne ajungeau p`n\ la el din c`nd `n c`nd, `n b\taia s`ngelui s\u; [tia `n acela[i timp c\, la el acolo, s-ar vindeca [i c\ avea s\ moar\, c\ pe ciorchinele de speran]e, care era el, lumea se va-nchide, z\vor`t\ de calea asta ferat\ ca de-o fr`nghie de de]inut; c\ nimic `n univers, niciodat\, nu-i va mai compensa suferin]ele trecute, nici pe cele prezente: s\ fii un om, [i mai absurd `nc\ dec`t s\ fii un muribund... Din ce `n ce mai numeroase, imense [i verticale `n dogoarea amiezii, fumurile moilor `nchideau orizontul, asemenea unui grilaj uria[; c\ldur\, febr\, c\ru]\, arsuri, l\tr\turi, traversele astea, aruncate colo-n vale ca ni[te lope]i de p\m`nt peste trupul lui, se confundau cu z\brelele de fum [i cu for]a p\durii, cu moartea `ns\[i, `ntr-o `ntemni]are supraomeneasc\, f\r\ speran]\. Peste b`z`itul ]`n]arilor, c`inii urlau acum de la un cap\t la altul al v\ii; al]ii, de dup\ dealuri, le r\spundeau; strig\tele umpleau p\durea p`n\-n zare, umpl`nd cu profunzimea lor spa]iile libere dintre fumuri. Pri-

zonier, `nc\ `nchis `n lumea oamenilor ca `n cavern\, cu aceste amenin]\ri, aceste focuri, aceste absurdit\]i asemenea animalelor din pe[teri. Al\turi de el, Claude care-avea s\ tr\iasc\ [i care credea-n via]\, la fel cum al]ii cred c\ [i c\l\ii care tortureaz\ s`nt oameni merita s\-l ur\[ti. Singur. Singur cu febra ce-l str\b\tea din cre[tet p`n\-n genunchi [i cu acest lucru fidel a[ezat pe coaps\: m`na lui. O v\zuse de mai multe ori astfel, de c`teva zile: liber\, separat\ de el. Acolo, calm\ pe coapsa lui, ea-l privea, `l `nso]ea `ntr-acest ]inut de singur\tate `n care cobora cu o senza]ie de scufundare `n ap\ caldu]\. Reveni o clip\ la suprafa]\, `[i aminti c\ m`inile se crispeaz\ atunci c`nd `ncepe agonia. Era sigur de asta. ~n fuga aceasta spre-o lume la fel de elementar\ ca [i aceea a p\durii, o con[tiin]\ cumplit\ d\inuia: m`na asta era acolo, fascinant\, cu degetele-i mai lungi dec`t palma grea, cu unghiile ag\]ate de p`nza pantalonului ca p\ianjenii anina]i de p`nza lor prin capetele picioarelor, pe frunzele `nc\lzite; `n fa]a lui, `n lumea inform\ unde se zb\tea el, precum p\ianjenii `n ad`ncimile v`scoase. Nu enorm\, ci simpl\, fireasc\, dar vie ca un ochi. Era moartea. Claude `l privea; urletul c`inilor s\lbatici se potrivea cu chipul acesta r\v\[it, neras, cu pleoapele l\sate, al c\rei somn era at`t de absent, `nc`t nu putea exprima dec`t apropierea mor]ii. Singurul om care-ar fi iubit `ntr-`nsul ceea ce era, ceea ce voia s\ fie, [i nu amintirea unui copil... Nu-ndr\znea s\-l ating\. Dar capul se ciocni de lemnul c\ru]ei. Claude i-l ridic\, `l propti cu casca, eliber`ndu-i fruntea. Perken deschise ochii; cerul `l invad\, cople[itor [i totu[i plin de bucurie. C`teva ramuri f\r\ g`ng\nii pe ele treceau `ntre cer [i el, frem\t`nd ca aerul, ca ultima lao]ian\ pe care-o posedase. Nu mai [tia nimic de oameni, nimic nici de p\m`ntul ce aluneca sub el, cu arborii [i lighioanele lui; nu mai cuno[tea dec`t aceast\ imensitate alb\ din pricina marii lumini, aceast\ bucurie tragic\-n care se pierdea [i pe care-o umplea pu]in c`te pu]in surda b\taie a inimii. N-o mai auzea dec`t pe ea, singura care ar fi putut s\ se `ngem\neze cu dogoarea ce-i smulgea sufletul din prada p\durii, ca [i cum ea singur\ ar fi exprimat r\spunsul obsedant al r\nii sale `n

344

ANDR MALRAUX

CALEA REGAL|

345

fa]a acestui cer sacru. Mi se pare c-am s\ mizez pe mine `nsumi `n ceasul mor]ii mele... Via]a era acolo, `n potopul de lumin\ `n care se pierdea p\m`ntul: cealalt\, `n cioc\nitura zv`cnitoare a vinelor sale. Dar ele nu luptau; inima asta va-nceta s\ bat\, se va pierde [i ea `n chemarea necru]\toare a luminii... El nu mai avea nici m`n\, nici corp, nimic `n afar\ de durerea lui. Ce-nsemna cuv`ntul dec\dere? Ochii-i ardeau sub pleoape ca ni[te lame. Un ]`n]ar i se-a[ez\ pe una dintre ele; nu se mai putea mi[ca. Claude `i potrivi capul sub p`nza cortului, `i a[ez\ casca, [i umbra-l arunc\ din nou `n\untrul s\u. Se rev\zu, c\zut beat `ntr-un r`u, c`nt`nd c`t `l ]inea gura deasupra clipocitului apei. Acum e la fel, moartea era-n jurul lui p`n\-n orizont, ca v\zduhul ce vibra. Nimic nu va da sens vie]ii sale, nici chiar aceast\ exaltare ce-l arunca prad\ soarelui. Pe p\m`nt se aflau oameni, [i ei credeau `n pasiunile lor, `n durerile lor, `n existen]a lor: g`ng\nii pe sub frunze, mul]imi sub bolta mor]ii. Resim]ea pentru ea o bucurie profund\ ce-i r\suna p`n\-n piept [i-n picior, la fiecare zv`cnire a s`ngelui `n `ncheieturi, `n t`mple, `n inim\: ea pulsa nebunia universal\ pierdut\-n soare. {i totu[i nici un om nu murise, niciodat\, ci trecuser\ ca norii ce adineauri se topeau pe cer, ca p\durea, ca templele; el singur avea s\ moar\, s\ fie smuls. M`na-i prinse via]\. Era imobil\, dar sim]ea-ntr-`nsa scurgerea s`ngelui al c\rui sunet fluid `l auzea, confund`ndu-se cu acela al r`ului. Amintirile sale erau [i ele la p`nd\, re]inute de semicrisparea acestor degete; n\vala amintirilor vestea sf`r[itul. Ele c\zur\ asupra lui `n agonie, groase ca fumul ce venea o dat\ cu sunetul `ndep\rtat al tam-tam-urilor [i cu l\tratul c`inilor. ~[i `ncle[t\ din]ii, beat de fericire s\ evadeze din trupul lui, s\ nu abandoneze acest cer dogoritor ce-l ]inea ca pe-o lighioan\; o durere `ngrozitoare, o durere ca de membru smuls se ab\tu asupr\-i, de la genunchi p`n\-n cre[tet. O galerie-l a[tepta, gata s\ se pr\bu[easc\, ad`nc `ngropat\ sub p\m`nt... Se mu[c\ at`t de tare c\-i d\du s`ngele. Claude `i v\zu s`ngele ivindu-se `ntre din]i; dar suferin]a `i ap\ra prietenul `n fa]a mor]ii; c`t\ vreme suferea, tr\ia. Deodat\, `nchipuirea-l zv`rli `n locul lui Perken; niciodat\ nu fusese at`t de

legat de via]a lui, la care nu ]inea. S`ngele-i curgea `n [iroaie pe b\rbie, ca acela din cartu[, c`ndva, pe h`rca gaurului, [i nu era nimic de f\cut dec`t s\-i priveasc\ din]ii ro[ii ce mu[cau [i s-a[tepte. Dac\-mi aduc aminte, `[i spunea Perken, e fiindc-am s\ mor... Toat\ via]a sa era-n jur, teribil\, r\bd\toare, cum fuseser\ stungii `n preajma colibei... Poate c\ nu ne amintim... ~[i vedea trecutul, la fel cum `[i vedea m`na; `ns\ cu toat\ voin]a [i cu toat\ durerea, se revedea zv`rlindu-[i coltul [i-naint`nd spre stungi sub lumina piezi[\ a amurgului. Dar asta nu putea s\ anun]e moartea lui era vorba de-un alt om, de-o via]\ anterioar\. Cum o s\-nving\, c`nd vor ajunge la el, aceste mine care-i h\cuiau febra; suferin]a revenind, [tiu c\ n-o s-ajung\ niciodat\ acolo la el, ca [i cum i-ar fi spus-o gustul s\rat al s`ngelui: `[i sf`[ia de durere pielea b\rbiei, cu din]ii peria]i de barba aspr\. Suferin]a-l exalta `nc\, dar dac\ va deveni mai intens\, `l va preschimba-n nebun, `ntr-o femeie `n chinurile facerii care url\ ca s\ se scurg\ timpul; se mai n\[teau oameni pe lume... Nu tinere]ea lui era aceea care revenea-ntr-`nsul, a[a cum se-a[tepta, ci figuri disp\rute, ca [i cum moartea ar fi chemat mor]ii... S\ nu fiu `ngropat de viu! Dar m`na era acolo, cu amintirile-n urma ei, ca ochii s\lbaticilor, noaptea cealalt\, `n obscuritate nu va fi `ngropat de viu. Chipul a `ncetat pe nesim]ite s\ mai fie uman, g`ndi Claude. Umerii i se contractar\; spaima ap\rea intact\ precum cerul deasupra lamenta]iei funebre a c`inilor ce se pierdeau acum `n lini[tea ame]itoare: fa]\-n fa]\ cu vanitatea de-a fi om, bolnav de lini[te [i de ireductibila acuzare a lumii, ce-o reprezint\ un muribund pe care-l iubim. Mai puternic\ dec`t p\durea [i dec`t cerul, moartea-i apuca str`ns obrazul, i-l `ntorcea silnic spre eterna-i lupt\. C`]i oameni, la ceasul acesta, vegheaz\ asupra unor asemenea trupuri? Aproape toate trupurile astea, pierdute-n noaptea Europei sau `n ziua Asiei, zdrobite [i ele de c\tre vanitatea vie]ii lor, pline de ur\ pentru cei care diminea]\ se vor de[tepta, se consolau cu zeit\]i. Ah! m\car de-ar exista o zeitate, pentru a putea, fie [i cu pre]ul caznelor ve[nice, s\-i urle ca ace[ti c`ini, c\ nici un g`nd divin, c\ nici o recompens\ viitoare, nimic nu putea justifica sf`r[itul unei

346

ANDR MALRAUX

existen]e omene[ti, pentru a sc\pa z\d\rniciei de-a o urla `n fa]a p\cii absolute a zilei, a acestor ochi `nchi[i, a acestor din]i `ns`ngera]i ce continuau s\ ciop`r]easc\ pielea!... S\ scapi de-acest obraz devastat, de-aceast\ `nfr`ngere monstruoas\! Buzele se-ntredeschiser\. Nu exist\... moarte... Numai... eu... Un deget i se crisp\ pe coaps\. ... Eu... care-o s\ mor... Claude `[i aminti, cu du[m\nie, de fraza din copil\ria lui: Doamne, fii l`ng\ noi `n ceasul agoniei... S\ poat\ exprima prin m`ini [i prin ochi, dac\ nu prin cuvinte, aceast\ fraternitate disperat\ ce-l azv`rlea afar\ din el `nsu[i! ~l prinse de umeri. Perken `l privea pe acest martor ca pe un str\in, ca pe o f\ptur\ dintr-alt\ lume.

Cuprins
Not\ asupra edi]iei CUCERITORII
(Traducere de Mioara Izverna) PARTEA ~NT~I: ~nceputurile.................................................................. 9 PARTEA A DOUA: Puterile ................................................................ 59 PARTEA A TREIA: Omul.................................................................. 121 POSTFA}| (1949) ............................................................................ 171

CALEA REGAL|
(Traducere de Miron Radu Paraschivescu) PARTEA ~NT~I .................................................................................. 191 PARTEA A DOUA ............................................................................ 242 PARTEA A TREIA ............................................................................ 273 PARTEA A PATRA ............................................................................ 325

biblioteca rao
De la clasici la contemporani, ntr-o formul\ grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru

biblioteca dumneavoastr
Au ap\rut:
Madeleine Albright Grigore Arbore Emily Bront Dan Brown Albert Camus DOAMNA SECRETAR DE STAT LIBERTATEA F|R| DEMOCRA}IE {I GLON}UL DE AUR LA R|SCRUCE DE V~NTURI ~NGERI {I DEMONI CODUL LUI DAVINCI FORT|REA}A DIGITAL| STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I ~MP|R|}IA FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA CARNETE TEATRU ISTORIE TR|IT| RISC ASUMAT SAHARA AURUL INCA{ILOR FIICA GENERALULUI PLUM ISLAND DAVID COPPERFIELD (2 vol.) NEPOTUL LUI RAMEAU CRIM| {I PEDEAPS| DEMONII IDIOTUL ADOLESCENTUL PUTERI EXCEP}IONALE CATACLISMUL RINOCERUL PE MUCHIE DE CU}IT CONSPIRA}IA R|ZBUN|TORUL FRUCTELE P|M~NTULUI FALSIFICATORII DE BANI / PORUMBELUL TESTAMENTUL FR|}IA ULTIMUL JURAT UN ALTFEL DE CR|CIUN CAMPIONUL DIN ARKANSAS MAESTRUL MO{TENITORII CONDAMNAT LA ADEV|R JOCUL CU M|RGELE DE STICL| NARCIS {I GUR|-DE-AUR LUPUL DE STEP| SIDDHARTA / C|L|TORIA SPRE SOARE-R|SARE KNULP. DEMIAN CELE MAI FRUMOASE POVESTIRI DOU|SPREZECE SCAUNE VI}ELUL DE AUR

Hillary Rodham Clinton Robin Cook Clive Cussler Nelson DeMille Charles Dickens Denis Diderot F.M. Dostoievski Joseph Finder Colin Forbes Frederick Forsyth Andr Gide John Grisham

V.D. Gu[\ de Dr\gan Hermann Hesse

Ilf [i Petrov

Franz Kafka Dean Koontz Mario Vargas Llosa Andr Malraux Thomas Mann

G. Garca Mrquez

Virgil M\gureanu Ilie N\stase Farah Pahlavi L. Picknett & C. Prince Mario Puzo Ernesto Sbato Antoine de Saint-Exupry Jean-Paul Sartre John Saul Dinu S\raru Dinu S\raru & V. St\nculescu Henryk Sienkiewicz Stendhal Alex Mihai Stoenescu

J.R.R. Tolkien

L.N. Tolstoi I.S. Turgheniev Moony Witcher

JURNAL CASTELUL UNICUL SUPRAVIE}UITOR R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII CONVERSA}IE LA CATEDRALA CONDI}IA UMAN| DOCTOR FAUSTUS MUNTELE VR|JIT POVESTIRI M|RTURISIRILE ESCROCULUI FELIX KRULL UN VEAC DE SINGUR|TATE TOAMNA PATRIARHULUI DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE DESPRE DRAGOSTE {I AL}I DEMONI INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A CANDIDEI ERNDIRA {I A BUNICII SALE F|R| SUFLET DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI AVENTURA LUI MIGUEL LITTN, CLANDESTIN ~N CHILE A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A {TIRI DESPRE O R|PIRE GENERALUL ~N LABIRINTUL S|U DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII? MR N|STASE MEMORII MISTERUL TEMPLIERILOR OMERTA ~NAINTE DE T|CERE ESEURI (vol. 1) CITADELA TEATRU GREA}A/CUVINTELE PREZEN}A M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU BODYGUARD GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL ~N GHIPS QUO VADIS? RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMA ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMNIA (vol. I, II, III [i IV[1]) PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO DAQUINO INTERVIURI DESPRE REVOLU}IE ST|P~NUL INELELOR: Fr\]ia Inelului; Cele dou\ turnuri; ~ntoarcerea regelui HOBBITUL SILMARILLION ROVERANDOM CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA KREUTZER {I ALTE POVESTIRI UN CUIB DE NOBILI FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI NINA {I MISTERUL NOTEI A OPTA

Nout\]i

John Le Carr PRIETENIE ABSOLUT|

Regina Noor CALEA SPRE CREDIN}|

Gabriel Garca Mrquez POVESTEA T~RFELOR MELE TRISTE

Christopher Paolini ERAGON

John Saul CASA DE LA R|SCRUCE

clubul c\r]ii rao


{i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI C|R}II RAO, beneficiind de urm\toarele avantaje: Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i fi informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editoriale, oferte speciale. Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ costurile de transport prin po[t\. n plus: pentru dou\ c\r]i se acord\ o reducere de 10%; de la trei c\r]i n sus se acord\ o reducere de 15% [i titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO. Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la tel/fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36 E-mail: club@raobooks.com office@raobooks.com A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa: Editura RAO C.P. 2-124 Bucure[ti Acum ne pute]i g\si [i pe Internet: www.raobooks.com