Sunteți pe pagina 1din 6

EFORTUL IN ACTIVITATEA SPORTIVA Definirea i mrimea efortului n antrenamentul sportiv Organismul uman este perfect adaptat micrii.

Starea organismului care depete condiiile bazale (de repaus) prin micare, presupune efectuarea unui efort realizat in principal pe baza contraciei musculaturii striate. Efortul fizic dus pan la limitele homeostaziei ,este efortul omului obinuit, care nu practic in mod organizat sau accidental sportul. Efortul fizic, care prin nivelul ridicat de solicitare al organismului, urmrete dezvoltarea la limitele superioare a capacitii fizice, fiziologice, psihice ale omului in vederea realizrii unor performane superioare intangibile pentru omul obinuit, constituie efortul fizic sportiv. Cele dou niveluri de solicitare a organismului permit demarcaia clar intre omul sntos, care se mic, i omul pe care unii autori il numesc homo sportivus. Pentru efectuarea unui act motric este nevoie de consumarea unei cantiti de energie muscular i nervoas. Atunci cand acest consum de energie este mare, datorit parametrilor efortului depus, apare oboseala. Diminuarea sau inlturarea oboselii se realizeaz prin odihn. Relaia dintre efortul fizic care genereaz oboseala i odihna este fundamental in antrenamentul sportiv. Aceast relaie definete dozarea efortului. Efortul fizic practicat sistematic in antrenamente va avea un efect pozitiv asupra organismului i a capacitii de performan. Acest efect pozitiv este intrit numai in cazul in care se respect anumite principii metodice ale antrenamentului. In caz contrar pot aprea efecte negative atat in obinerea performanei cat i asupra gradului de sntate al sportivilor. Efortul fizic impus de practicarea unei ramuri de sport are o rat specific (specificitatea efortului fizic) fiind determinat de caracteristicile tehnicii i tacticii, de prevederile regulamentare, de materialele de concurs i de condiiile de mediu in care are loc concursul. Chiar dac in structura corpului omenesc se regsesc aceleai organe i sisteme, indiferent de sportul practicat, modificrile produse in timp sunt evidente, cel puin sub aspect morfologic.

Diferenele dintre un rugbyst i un inottor sau dintre un halterofil i un maratonist sunt evidente! Patologia indus de efortul fizic din antrenamente se datoreaz in general conflictului dintre procesele de solicitare i posibilitile de rspuns ale organismului. Aceast patologie se manifest imediat (forme acute) sau in timp (forme cronice) prin acumulri cauzate de lipsa refacerii dup efort sau dup eforturi prea intense pentru gradul de antrenament existent al sportivului. Efortul este definit ca un proces de invingere contient a solicitrilor fizice i psihice din cadrul pregtirii sportive in vederea imbuntirii capacitii de performan. Intensitatea antrenamentului (noiune superioar antrenament) inelesul principal = component a efortului rezultat din raportarea la unitatea de timp a vitezei de execuie, a incrcturii, a complexitii exerciiilor i a duratei pauzei.80 Intensitatea efortului este definit adeseori ca fiind cantitatea de lucru mecanic efectuat in unitatea de timp i reprezint gradul de de solicitare a organismului in raport cu posibilitile proprii. Intensitatea reprezint latura calitativ a antrenamentului sportiv. Ca i unitate de msur, intensitatea, se exprim prin: - viteza de deplasare i viteza de repetiie - atunci cand vorbim despre distane parcurse la sporturi in care aceasta este de fapt proba in sine (atletism, ciclism, nataie, canotaj, schi fond, patinaj vitez); - viteza de execuie - atunci cand vorbim de efectuarea unei aciuni mortice, de la inceperea i pan la sfaritul acesteia; - ritmul sau tempoul - atunci cand vorbim despre numrul de acte motrice, aciuni motrice, procedee tehnico-tactice intr-o anumit unitate de timp. Regulamentele de joc i condiiile de participare in competiii determin o dinamizare a ramurilor i probelor sportive, implicit i a procesului de antrenament. Pentru a face fa cu succes in competiii trebuie neaprat ca in procesul de pregtire (in timpul antrenamentului) intensitatea efortului s creasc. In timpul antrenamentului, acest lucru se evideneaz cu precdere in prile fundamentale ale acestuia cand se soluioneaz obiectivele leciei. Totui intensitatea se poate crete in toate verigile leciei de antrenament, mai ales in leciile de consolidare i perfecionare.

Densitatea antrenamentului (noiune superioar efort) inelesul principal = relaia dintre timpul efectiv de lucru al sportivului i durata integral a antrenamentului Densitatea efortului reprezint relaia dintre timpul efectiv de lucru al sportivului i durata integral a antrenamentului (din punct de vedere al volumului, complexitii i intensitii efortului) i se msoar in minute sau ore. In practica sportiv se intalnesc urmtoarele tipuri de densitate: Densitatea motric (D.M.) vizeaz activitatea motric a sportivului i se calculeaz dup formula: 100 90` D.M. =t.e.l unde t.e.l. reprezint timpul efectiv de lucru al unui subiect Densitatea pedagogic (D.P.) este cea care vizeaz activitatea profesorului antrenor i are formula: 100 90` D.P. =t.c. unde t.c. reprezint timpul consumat cu msurile didactice (explicaii, demonstraii, corectri) In practic se cronometreaz lucrul efectiv al sportivului in 90 de minute, astfel incat D.M. +D.P.=90, adic totalul de 100% din timpul afectat antrenamentului. Se consider o densitate motric foarte bun dac se lucreaz 6065% din timpul dedicat antrenamentului. D.M. + D.P. = durata integral a leciei (teoretic i ideal) Not: Acest lucru e imposibil de realizat. Densitatea (fiziologic) funcional se msoar i se apreciaz prin valoarea indicilor F.C. (frecven cardiac, pulsul) i F.R.. (frecven respiratorie) in succesiunea verigilor leciei care dau curba sau dinamica efortului. Ea reprezint timpul afectat execuiei exerciiilor in raport cu intensitatea i durata leciei .

Densitatea motric i pedagogic se inregistreaz prin metoda cronometrrii (cronografic), pe baz de protocol, pe un numr reprezentativ de subieci. In acest protocol se inregistreaz i valorile F.C. I F.R. la inceputul leciei i la sfaritul fiecrei verigi, pentru obinerea densitii funcionale. Pauza Definiie pauzei : - este o modalitate de reglare a efortului atat in procesul de antrenament cat i in competiie sportive, fiind in esen o intrerupere pe o perioad determinat a acestuia. Clasificare: - Dup durat: - pauze lungi; - pauze scurte. - Dup coninut: - pauze active, se realizeaz prin exerciii de relaxare ; - pauze pasive, repausul este total. - Dup caracterul refacerii: - pauze incomplete intervale de odihn care nu asigur refacerea complet a marilor funcii ale organismului (respiraia, circulaia) continuarea efortului implicand incordarea deosebit i efort de voin; - pauze complete intervale de odihn care asigur refacerea complet a capacitii de efort fa de nivelul iniial inceperii efortului; - pauze cu supracompensare- intervale de odihn care asigur pentru efortul urmtor apariia fazei de exaltare cand posibilittile organismului sunt peste nivelul iniial. Mrimea efortului: Efort uor , care cuprinde: efortul mic: FC (frecvena cardiac) < 100/min., NM (nivel metabolism) cuprinde: CoO2 (consum O2 intr-un minut de efort) =750 ml/min. i CoE (consum energetic intr-un minut de efort) = 4 Kcal/min., VP (ventilaie pulmonar) = 20 l/min., FR (frecven respiratorie) < 14 min. Acidul lactic (AL) acumulat fa de repaus este normal, iar timpul de meninere al efortului (TE) este de peste 8 ore pe zi;

efort moderat cu urmtorii parametrii: FC < 120/min., NM cuprinde: CoO2 = 1500 ml/min., CoE = 7,5 Kcal/min.. VP = 35 l/min., FR 15 l/min., AL = normal, TE = 8 ore pe zi. Efort greu , care cuprinde: efort optim cu urmtorii parametrii: FC 140/min., NM cuprinde: CoO2 = 2000 ml/min. i CoE = 10 Kcal/min . VP = 50 l/min, FR = 16/ min., AL fa de pauz este de 1,5 ori mai mare. TE = 8 ore pe zi timp de 2-3 ori pe sptman; efort intens cu urmtorii parametri: FC 160/min. NM cuprinde: CoO2 = 2500 ml/min. i CoE = 12,5 Kcal/min. VP = 60 l/min., FR = 20/min. AL acumulat este de 2 ori mai mare decat in repaus, TE = 4 ore timp de 2-3 ori pe sptman; efort sever, care cuprinde: - efortul maximal cu urmtorii parametrii: FC 180/min. NM cuprinde: CoO2 3000 ml/min., CoE = 15 Kcal/min. VP = 80 l/min., FR = 25/min., AL acumulat este de 5-6 ori mai mare decat in repaus. TE = 1-2 ore ocazional (odat sau de dou ori pe sptman in funcie de gradul de antrenament. Intervin funciile adaptrii la efort i refacerea capacitii de efort); - efortul supramaximal sau exhaustiv cu urmtorii parametrii: FC > 180/min. NM cuprinde: CoO2 > 3000 ml/min., CoE > 15 Kcal/min. VP 120 l/min., FR = 30/min. AL acumulat depete de 6 ori volumul din timpul de repaus. TE = 2-3 minute. Clasificare a efortului fizic n funcie de resursele energetice care stau la baza acestuia, raportate la FC i la durata solicitrii: efort aerob (surs energetic aerob) cu FC intre 120-150/min. cu o durat de peste 5 minute; efort mixt (surs energetic aerob-anaerob) cu FC intre 160190/min. i o durat de 3-5 minute; efort anaerob lactacid (surs energetic anaerob cu acumulri de AL) cu FC intre 170190/min. cu o durat intre 20-120 secunde; efort anaerob alactacid (surs energetic anaerob fr acumulare de AL) cu FC intre 180-200/min. cu o durat de 1-20 secunde

1. Dup criteriul aprovizionrii cu O2 : - Efortul anaerob = efortul in care organismul ii asigur energia fr consum de O2, fr aport de O2 dar consumand toat rezerva de O2 pe care o are pentru a menine activitatea neuronal i activitatea miocardului de lucru. Dureaz pn la max 35-40sec. Se imparte in 2 categorii in funcie de sursa energetic care il menine: - efort anaerob alactacid care are ca substrat ATP-ul i creatin fosfatul. ATP ul asigur substratul energetic pan la ~6 sec, creatin fosfatul asigur energia pan la max 15-20sec - efortul anaerob lactacid = are ca substrat energetic glicogenul (muscular) care se descompune pan la acid piruvic i 2 moli de ATP. Acidul piruvic devine acid lactic care se acumuleaz local. 1/5 din acidul lactic ajunge la inim, iar acesta se transform in energie. 3/5 din acidul lactic, organismul il duce la ficat unde se realizeaz glicogeneza, se produce glucoza. De la 20 sec la 40 sec. - Efortul aerob. Nu are limit in timp, dureaz pan la epuizarea substratului energetic: - In 1h substratul glucidic; - Din a 2a h substratul lipidic. Se descompune substratul energetic pan la CO2, H2O i energie, energia avand valoarea de 36 moli de ATP.